Textul argumentativ

4
Limbã şi comunicare - Textul argumentativ TEXTUL ARGUMENTATIV (teorie şi model de argumentare) Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un punct de vedere privitor la o anumită temă. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o susţinem. Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi obligatorii: a susţine, a dovedi, a întări. Scopul argumentării este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare (interlocutor sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusţinută de argumente nu este o argumentare, ci o afirmaţie nejustificată (lipsită de valabilitate). Structura unui text argumentativ 1. Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează a fi demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie: a crede, a considera etc. 2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate, prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută). Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează ceva important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului: pentru că, deoarece, faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, în al doilea rând, într-o ardine de idei, în altă ordine de idei etc. 3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă argumentarea a demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă argumentarea a demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează diverse cuvinte persuasive: în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc. Mãrcile textului argumentativ

description

Elementele textului argumentativ

Transcript of Textul argumentativ

  • Limb i comunicare - Textul argumentativ

    TEXTUL ARGUMENTATIV

    (teorie i model de argumentare)

    Argumentarea este un mijloc prin care se susine sau se demonstreaz un punct de vedere privitor la o anumit tem. Este procesul de justificare logic a unei opinii pe care vrem s o susinem. Procesul argumentrii unei opinii presupune parcurgerea unor pai obligatorii: a susine, a dovedi, a ntri.

    Scopul argumentrii este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare (interlocutor sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusinut de argumente nu este o argumentare, ci o afirmaie nejustificat (lipsit de valabilitate).

    Structura unui text argumentativ

    1. Enunarea ipotezei: alctuirea unui enun clar, care conine teza/ideea ce urmeaz a fi demonstrat, dar i exprimarea propriei opinii fa de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie: a crede, a considera etc.

    2. Argumentarea propriu-zis (Formularea argumentelor): enunarea a dou sau mai multe argumente pro i/sau contra ipotezei enunate i susinerea lor (exemple, citate, prezentarea unor ntmplri, opinii de autoritate, comparaii care s scoat n eviden ideea susinut).

    Argumentele se puncteaz prin formulri pregnante, care au rolul de a anuna c urmeaz ceva important, solicitnd n acest fel atenia interlocutorului / cititorului: pentru c, deoarece, faptul se explic prin, de exemplu, la fel ca, avnd n vedere faptul c, spre deosebire de, n primul rnd, n al doilea rnd, ntr-o ardine de idei, n alt ordine de idei etc.

    3. Formularea concluziei: ntrirea ipotezei, prin reluarea sa n mod nuanat, dac argumentarea a demonstrat teza enunat iniial; contrazicerea ipotezei, dac argumentarea a demonstrat ipoteza respectiv. Se utilizeaz diverse cuvinte persuasive: n mod sigur, evident, clar, prin urmare, aadar, n concluzie etc.

    Mrcile textului argumentativ

  • Conectori logici:

    Pot fi cuvinte (conjuncii, adverbe, prepoziii, interjecii), expresii i locuiuni (conjuncionale, adverbiale, prepoziionale), verbe i expresii verbale, propoziii care organizeaz discursul argumentativ.

    Conectori care introduc teza: prerea mea este c, voi arta c.

    Conectori care leag argumentele de tezele pe care le susin: prin urmare, aadar, n consecin, fiindc, deoarece, ntruct

    Conectori care introduc argumente (justificatori): cci, pentru c, de fapt, dovad c, cum, avnd n vedere c, de altfel

    conectori care introduc primul argument: n primul rnd, mai nti de toate, s ncepem prin, trebuie amintit mai nti c, prima remarc se refer la, s pornim de la

    conectori care introduc urmtoarele argumente: n al doilea rnd, n plus , n continuare, la fel, pe de o parte... pe de alt parte, nu numai... ci i

    conectori care introduc ultimul argument: n fine, pentru a termina, n ultimul rnd, nu n ultimul rndconectori care leag argumentele ntre ele: i, dar, ns, ci, sau

    Conectori care introduc concluzia: deci, n concluzie, aadar, iat de ce, ei bine

    Dup natura relaiei ntre secvenele discursive pe care le leag, conectorii pot fi:

    de analogie: i, de asemenea, adic, precum, ca i, ca i cum, asta amintete de, s ne amintim de

    de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pild, anume, s lum n considerare

    de explicare: adic, altfel spus, m refer la, vreau s spun, de fapt

    de disjuncie: sau, fie, ori, exceptnd, ceea ce exclude, spre deosebire

    de opoziie, de rezerv, de rectificare, de respingere: dar, or, totui, cu toate acestea, n schimb, din contr, de fapt, n realitate, n timp ce, n loc s, nici, ceea ce contrazice, ceea ce interzice

    de concesie: chiar dac, cu toate acestea, totui, s admitem totui, n ciuda

    de cauzalitate: pentru c, fiindc, deoarece, cci, avnd n vedere, dat fiind c, din moment ce, de aceea

    de consecin: deci, n consecin, ca urmare, ceea ce implic, de unde decurge, ceea ce ne trimite la, de frica

  • Etapele producerii unui text argumentativ

    Citii cu atenie subiectul pentru a v da seama care este situaia de comunicare impus (Cine este enuniatorul?, Cine este destinatarul?, Cnd?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care esta tema, care trebuie s fie teza voastr.

    Cutai apoi argumente pentru a susine teza. Pentru fiecare argument gsii cel puin un exemplu potrivit pe care s-l dezvoltai.

    Clasai argumentele de la cel mai puin convingtor la ce mai convingtor, pentru a evidenia ct mai bine opinia voastr.

    ntr-o argumentare scris aezai n acelai paragraf argumentul i exemplele potrivite pentru a-l susine. Claritatea discursului argumentativ este susinut i de mprirea textului n paragrafe.

    Utilizai corect conectorii logici!

    Nu uitai c , oricare ar fi tipul de text pe care l avei de redactat, trebuie s avei o introducere i o concluzie !

    MODEL DE TEXT ARGUMENTATIV

    (subiectul al II-lea, proba scris)

    Scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rnduri, despre necesitatea culturii, pornind de la ideea exprimat n urmtoarea afirmaie: Azi civilizaia i cultura sunt ca dou trenuri ce merg pe linii paralele, dar n direcii opuse: pe msur ce civilizaia crete, cultura scade. (Vasile Bncil, Filozofia vrstelor)

    n opinia mea, cultura se constituie ntr-o parte integrant a matricei definitorii a fiinei umane. Ceea ce deosebete ns oamenii este atitudinea lor fa de fenomenul cultural, n cutarea propriei personaliti.

    n primul rnd, civilizaia i cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indispensabil celelilalte. De cele mai multe ori, totui, ni se poate prea ca ele merg pe drumuri separate, c nu ar converge spre acelai punct. n realitate ns, n timp ce civilizaia este mai degrab instana exterioar n care toi oamenii triesc i i exerseaz capacitile, cultura este lumea interioar a individului, esena sa intelectual i puntea de legtur cu civilizaia. Dei, la modul general, cultura nu este (sau nu ar trebui s fie) apanajul unei elite, acestea exist, sub forma academiilor naionale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii i puncte de reper ale civilizaiei, semn c i la nivel colectiv cultura are acelai rol binefctor ca la nivel individual.

    n al doilea rnd, falia dintre civilizaie i cultur pe care o sesizeaz Vasile Bncil este mult mai evident n societatea noastr. Cel puin n ultimele dou secole, mediul romnesc a

  • fost i este supus unui proces de ardere a etapelor, de importare a unor forme fr fond. ntr-un astfel de climat cultural, atenia acordat culturii alunec spre latura prozaic a lumii, restrngnd-o spre cercurile elitiste.

    n concluzie, civilizaia i cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea uneia nu merit s se fac n detrimentul celeilalte.