1. C.M.Periodonţiul constituie:A. Formaţiune anatomică

complicatăB. Formaţiune anatomică de

origine conjunctivăC. Fisură localizată între lama

compactă a alveolei dentare şi rădăcină

D. Formaţiune anatomică localizată între lama compactă a alveolei dentare şi cimentul rădăcinii dentare

E. Formaţiune anatomică, localizată între alveola dentară şi cimentul rădăcinii dentare

2. C.M.Pe toată întinderea sa periodonţiul se află în contact nemijlocit cu:

A. Osul maxilarB. Prin orificiul apical cu pulpa

dentarăC. La marginea alveolei cu gingia

şi periostulD. Cavitatea bucalăE. Vestibulul oral şi cavitatea

bucală

3. C.S.Se termină formarea periodonţiului:

A. Mai târziu cu o lună după formarea definitivă al apexului radicular

B. Coincide cu formarea definitivă al apexului dentinar

C. Peste un an după terminarea dezvoltării apexului radicular

D. Peste 6 luni după dezvoltarea definitivă al apexului radicular

E. Peste 3 luni după formarea definitivă al apexului radicular

4. C.S.Conform datelor lui E. Gofung lăţimea fisurii periodontale este:

A. La mandibulă 0,15-0,22mm, maxilă 0,2-0,25mm

B. La mandibulă 0,2-0,25mm, maxilă 0,15-0,22mm

C. La mandibulă 0,22-0,27mm, maxilă 0,25-0,9mm

D. La mandibulă 0,1-0,2mm, maxilă 0,2-0,3mm

E. Laţimea fisurii periodontale este aceeaş la maxilă şi mandibulă

5. C.S.Cu vârsta lăţimea fisurii periodontale:

A. Devine mai lată în caz de inflamaţie

B. Devine mai lată ca urmare a îngroşării periodonţiului

C. Fisura periodontală se micşorează până la 0,1-0,15mm

D. Iniţial se micşorează, ulterior, în procesul îmbătrânirii se îngroaşă

E. Procesul îmbătrânirii practic nu se reflectă asupra stării fisurii periodontale

6. C.M.Modificarea grosimii periodonţiului se observă în:

A. Procese patologiceB. La suprasolicitareC. La hipercimentozăD. Ca urmare a preparării cavităţii

carioaseE. Ca urmare a aplicării obturaţiei

din amalgam

7. C.M.Fasciculele de fibre colagene se clasifică:

A. Fibre transseptaleB. Fibre libere gingivale şi fibre

circulareC. Fibre pectinate şi obliceD. Grupa fibrelor apicaleE. Fibre tranzitorii

8. C.M.Funcţiile periodontului:A. Menţinătoare de procese

inflamatorii în periodonţiuB. De suportC. Trofică şi de protecţieD. De repartiţie a presiunii

plasticeE. Trofică senzorială şi de

protecţie

9. C.S.Funcţia de bază a periodonţiului:

A. Plastică şi troficăB. De repartiţie a presiuniiC. De suport

D. SenzorialăE. Protecţie

10. C.M.După etiologie destingem periodontite:

A. MedicamentoaseB. InfecţioaseC. AlergiceD. TraumaticeE. În rezultatul tratamentului

incorect

11. C.S.Procesul inflamator în periodont mai frecvent este condiţionat de:

A. Virulenţa microfloreiB. Acţiunea endotoxinei la

distrugerea bacteriilor gram pozitive asupra ţesuturilor periapicale

C. Trauma cronicăD. Atenuarea mecanismelor

adaptive al periodonţiuluiE. În rezultatul tratamentului

incorect

12. C.M.Anatomia patologică (faza I) periodontită apicală acută:

A. Infiltraţie tisulară cu leucocite polimorfo-nucleare

B. Predomină infiltrate perivasculare limfo-şi histiocitare

C. Necroza tisulară cu formare de abces

D. Îngroşarea periostului şi rezorbţia alveolei

E. Polinucleare solitare

13. C.M.Pentru periodontită apicală acută seroasă este caracteristic:

A. Localizarea dureriiB. Durere neântreruptăC. Perioadele de durere se trec în

cele fără de durereD. Durere cu caracter sâcâitor ce

corespunde dintelui afectatE. Durerea iradiază pe traiectul

nervului trigemen

1

14. C.M.Periodontită apicală acută purulentă, caracterul durerii:

A. SâcâitoareB. Durerea se intensifică, pulseazăC. Dureri la atingere de dinte, de

muşcare pe dinte, senzaţii de lungire a dintelui

D. Dureri sub forma de acces cu perioade indolore mai îndelungate

E. Iradiază uneori pe traectul nervului trigemen

15. C.S.Devierile în osul maxilarelor la pacienţi cu periodontită apicală acută pe clişeu radiologic:

A. Focar de osteoporoză în

regiunea apexului radicular cu contur neclar

B. Desen neclar cu focar sub formă de linie frântă

C. Pierderea clarităţii desenuluiD. Desen clar a substanţei

spongioaseE. Focar de osteoliză cu limite

clare bine delimitate

16. C.M.Tabloul clinic a periodontitei apicale acute:

A. Sondare dureroasă într-un punct localizat în proecţia cornului pulpar

B. Sondarea dureroasă pe tot fundul cavităţii carioase

C. Sondarea indolorăD. Termodiagnosticul, durerea se

intensifică de la excitanţi reci şi fierbinţi

E. Reacţia dintelui la factori termici este indolară

17. C.M.Percuţia si electroodontodiagnosticul periodontitei apicale acute este:

A. Percuţia indolorăB. Dureri la percuţia orizontalăC. Dureri la percuţia verticalăD. Electroodontodiagnosticul –

reactionează la curent 100 mkA si mai sus

E. E O D – reacţionează la curent de 60 mkA

18. C.M.Periodontita fibroasă cronică poate apărea:

A. În rezultatul tratării incorecte ale altor forme de periodontită

B. Ca rezultat a periodontitei acute

C. În rezultatul propulsării fosfat-cimentului după apex

D. În rezultatul vindecării altor forme de periodontită

E. Consecinţa tratării pulpitei

19. C.S.Diagnosticul de periodontită fibroasă se pune pe baza:A. Acuzelor bolnavuluiB. ElectroodontodiagnosticuluiC. Clişeului radiologicD. SondăriiE. Percuţiei

20. C.S.Clişeul radiologic al periodontitei cronice fibroase se prezintă sub forma de:

A. Deformarea fantei periodontale cu resorbţia ţesutului osos al alveolei dentare

B. Deformarea fantei periodontale sub formă de dilatare a acestea în regiunea periapicală, cu păstrarea corticalei

C. Dilatarea uniformă a fantei, în regiunea periapicală şi resorbţia cimentului radicular

D. Dilatarea uniformă a fantei periodontale şi hipercimentoză

E. Deformarea fantei periodontale în formă de linie frîntă

21. C.M.Anatomia patologică în periodontită fibroasă:

A. Mişcarea elementelor celulare şi mărirea ţesutului fibros cu fascicule groase

B. Focare mici de infiltrate inflamatorii şi scleroza vaselor

C. Ţesut granulos şi micşorarea elementelor celulare

D. Ţesut fibros cu fascicule groase şi un număr mare de capilare

E. Traseuri epiteliale şi ţesut cu fascicule groase

22. C.S.Periodontită cronică granulantă apare:

A. De obicei în urma pulpitei B. Din periodontită

granulomatoasăC. De obicei din periodontită

acută şi este o etapă de evoluţie a inflamaţiei cronice

D. Ca rezultat al netratării cariei la timp

E. Ca urmare a sanării necalitative a cavităţii bucale

23. C.M.Acuzele pacienţilor cu periodontită cronică granuloasă:

A. Senzaţii dolore neînsemnateB. Dureri neînsemnate de la dulce C. Senzaţia de apăsare, de

lacerare(umflare),de jenăD. Dureri neînsemnate de la

alimente fierbinţiE. Dureri neînsemnate în timpul

presiunii pe dinţi

24. C.S.Pentru ce formă de periodontită este caracteristic prezenţa fistulei:A. Pentru periodontită cronică

fibroasăB. Pentru periodontită cronică

granulomatoasăC. Pentru periodontită cronică

granulantăD. P/u periodontită acută

purulentâE. P/u periodontită cronică

granuloasă în stadiu de acutizare

25. C.M.Ce formă de periodontită cronică nu necesită precizarea diagnosticului (radiologic) şi pe baza la ce:

A. Cronică fibroasăB. Cronică granulantă C. Cronică granulomatoasăD. Fistulă E. Hiperemia gingiei adiacente

dintelui afectat

26. C.S. Simptomul vazoparezei este caracteristic pentru:

2

A. Periodontită acută seroasăB. Periodontită cronică

granulomatoasăC. Periodontită acută purulentăD. Periodontită cronică granulantăE. Periodontită cronică fibroasă

27. C.S.Radiologic la periodontită cronică granulantă determinăm:A. Dilatarea uniformă a fantei

periodontale în regiunea periapicală

B. Focar de osteoliză în regiunea apexului

C. Focar de osteoliză în regiunea apexului cu contururi neclare

D. Focar de osteoliză în regiunea periapicală cu contururi neclare, cu limită sub formă de linie frântă.

E. Focar de osteoliză de formă rotundă, cu limite clare bine delimitate şi diametru 0,5cm

28. C.M.Anatomia patologică a periodontitei cronice granulante:A. Creşterea infiltraţiei leucocitareB. Necroza tisulară şi formarea

abcesuluiC. Mărirea ţesutului fibros cu

fibre groaseD. Formarea ţesutului granulos cu

număr mare de capilare, fibroblaşti, celule plasmatice, leucocite

E. Liza ţesuturilor periapicale de către osteoclaşti (lamina corticală a alveolei, dentinei, cimentului radicular)

29. C.S.Care formă dintre periodontitele (Pt) cronice este cea mai activă:A. Pt cronică fibroasăB. Pt cronică granulantăC. Pt cronică granulomatoasăD. Acutizarea Pt cronice

granulomatoaseE. Acutizarea Pt cronice fibroase

30. C.M.Periodontita cronică granulantă – sursă de intoxicaţie:A. Consecinţa procesului rezorbtiv

în alveolăB. Produsele toxice ale inflamaţie

se absorb în sângeC. Granulaţiile proliferează în

spaţiul osteomedular al maxilarelor, formând fistule cu secret purulent

D. Consecinţa procesului rezorbtiv în cimentul radicular

E. Consecinţa procesului rezorbtiv în dentina radiculară

31. C.S.Mai reversibilă formă de periodontită (% mare de tratament reuşit):A. Pt cronică fibroasăB. Pt cronică granulomatoasăC. Pt cronică granulantăD. Periodontită cronică apicalăE. Acutizarea periodontitei

cronice apicale

32. C.M.Periodontita cronică granulomatoasă în majoritatea cazurilor:A. Se manifestă clinicB. Clinic nu se manifestăC. Date subiective şi obiective

lipsescD. Datele subiective şi obiective

se manifestă văditE. Rareori se poate crea fistulă,

hiperemie, edem

33. C.S.Diagnosticul periodontitei cronice granulomatoase în majoritatea cazurilor se stabileşte:

A. Pe baza sondăriiB. Pe baza percuţieiC. În baza datelor radiologiceD. Pe baza palpăriiE. În baza datelor

electroodontometriei

34. C.M.Datele radiologice indică la periodontită cronică granulomatoasă:A. Focar şi liză osoasă în regiunea

apexului cu contur neclar

B. Focar mic de liză osoasă cu contur bine delimitat

C. Focar de liză în formă de linie frântă

D. Focar rotund sau oval cu diametru aproximativ 0,5 cm

E. Focar de liză cu limite sub formă de “limbi de foc”

35. C.M.Cel mai mare număr al granulomelor se constată:A. La molariB. La incisiviC. La caniniD. La premolariE. La incisivi, canini

36. C.M.Anatomia patologică al periodontitei granulomatoase:A. O substituţie parţială a

ţesuturilor periodonţiului cu ţesut de granulaţie

B. Lipseşte tapetarea epitelialăC. Traseuri epiteliale şi tapet

epitelialD. Fibre elastice de colagenE. Ţesutul granulos este delimitat

de osul adiacent de către capsula fibroasă

37. C.M.În partea centrală a granulomului se conţine:A. Se formează cavitateB. Se conţin celule plasmaticeC. Se conţin detrit proteic şi lipidic D. Se conţin celule de origine histogenă şi hematogenăE. Cristale de colesterină

38. C.M.Granulomul după structura anatomică se împarte:A. Simplu şi compusB. Simple şi mixteC. Granulome colageniceD. Granulome elasticeE. Neepiteliale şi epiteliale

39. C.M.În chistogranuloame şi chisturile radiculare se formează cavităţi, în care se acumulează:

3

A. Celule epiteliale degenerescente

B. Exsudat eozinofil detrit proteic şi lipidic

C. Cristale de colesterinăD. Exsudat serosE. Infiltrate limfo-şi histiocitare

perivasculare

40. C.S.Soldarea favorabilă a periodontitei granulomatoase în caz de tratament oportun şi corect o constitue trecerea lui în:

A. Periodontita granulantăB. ChistogranulomC. Periodontită fibroasăD. Chist radicularE. Periodontită cronică

41. C.M.Tabloul clinic al periodontitei cronice în stadiu de acutizare se caracterizează prin următoarele semne:

A. Durere constantă şi edem colateral

B. Mobilitate dentară şi durere la palpare

C. Sondarea şi proba termică provoacă durere

D. EOD – 60 mkAE. Radiologic neclaritatea

desenului substanţei spongioase

42. C.S.Epiteliu granulomului este de tip:A. EpidermicB. Stratului reticularC. AdventiţieiD. Stratului Malpighi al epiteliului

cavităţii bucaleE. Stratului cherotinizat

43. C.S.Chisto-granuloamele sunt tapetate:A. Cu epiteliuB. Ţesut granulosC. Traveuri epitelialeD. Celule plasmaticeE. Celule plasmatice şi leucocite

44. C.M.Caracterizaţi chisto-granuloamele:

A. Contur clarB. Contur neclarC. Lipsă de structură osoasă în

focarul de rezorbţie osoasăD. Opacitate pe radiografieE. Atenuarea desenului radiologic

45. C.S.Dimensiunile chistogranulomului:A. 0,5 cmB. 0,25 cmC. 1,8 cmD. 0,5-0,8 cmE. 2,5 cm

46. C.M.Principiile de bază a celei mai efective şi menajante metode de tratare a periodontitei apicale:

A. Obturarea canalelor radiculare cu pistonarea minimă a materialului de obturaţie după apex

B. Prelucrarea minuţioasă şi menajantă a canalelor radiculare infectate

C. Obturarea canalelor radiculare până la îngustarea fiziologică

D. Tratarea focarului periapical până la încetarea exsudaţiei

E. Obturarea canalelor radiculare până la orificiul apical

47. C.M.Contraindicaţii la tratarea periodontitei cronice (nu se supun tratamentului):A. Dinţii cu canale radiculare în

formă de clopot ce formează un baionet

B. Dinţii cu focare periapicale cronice

C. Dinţii în canalele cărora se află corpuri străine (resturi de instrumentar endodontic)

D. Dinţi cu canale curbe şi penetrabile

E. Dinţii pluriradiculari cu căi false

48. C.M.Radiologic la periodontite se poate de depistat:A. Prezenţa corpilor străiniB. Numărul şi forma rădăcinilorC. Mobilitatea dentară II – III

grad

D. Raportul rădăcinilor cu diferite formaţiuni anatomice ( foramen mentonier canal mandibular)

E. Eficienţa masticatorie a dintelui

49. C.M.Tratamentul periodontitelor cronice se efectuează:A. La pacienţii clinic sănătoşiB. La persoane cu forme atenuate

de patologiiC. În patologii sistemice graveD. La pacienţii netransportabiliE. La pacienţii cu dereglări

psihice

50. C.M.Radiologic e posibil de stabilit:A. Lungimea canalelor radiculare

în comparaţie cu dinţii veciniB. Lipsa durerii, edemului, fistuleiC. Resturi de mase putrideD. Date despre lăţimea şi forma

cavităţii dinteluiE. Numărul şi forma rădăcinilor

51. C.M.Căile de acţiune asupra florii canalului radicular sunt:A. Deschiderea camerei pulpareB. Fizico-chimiceC. Incizie pe plica de tranziţieD. ChimiceE. Lărgirea istmului şi apexului

radicular

52. C.M.Scopul prelucrării medicamentoase a canalului radicular este:A. De a acţiona asupra florei

patogene din spaţiul endodontic

B. De a nimici flora patogenă din spaţiul endodontic

C. De a acţiona asupra produselor de dezintegrare din canalul radicular

D. De a neutraliza produsele de dezintegrare a resturilor organice

4

E. De a micşora numărul microorganismelor din canalul radicular

53. C.M.Sterilizarea macro şi micro canalelor se obţine prin:A. Alinarea inflamaţiei periapicaleB. Rezultatul tratamentului

minuţios biomecanicC. Stabilitatea chimică

antisepticilor în canalele radiculare

D. Prelucrarea abundentă medicamentoasă a spaţiului endodontic

E. Stimularea proceselor inflamatorii periapicale

54. C.M.Cerinţele faţă de preparatele medicamentoase ce se întrebuinţează pentru sterilizarea canalului radicular:

A. Să posede efect bactericid şi fungicid

B. Să nu se inactiveze în medii nutritive

C. Să difere la culoare de ţesuturile înconjurătoare

D. Să posede efect antibacterian prelungit

E. Să se inactiveze la contact cu sângele, plasma, exsudat purulent

55. C.M.Antiseptice mai des folosite:A. CloramineB. AntibioticeleC. Hipoclorid de NatriuD. ClorhexidinaE. Rezorcin-formalina

56. C.M.Soluţie de 3 % hipoclorid de natriu are proprietatea:A. De a dizolva rămăşiţele

organiceB. De a micşora inflamaţia

periapicalăC. De a steriliza canalul radicularD. De a stimula procesele de

regenerare periapicală

E. De a lărgi canalul radicular

57. C.S.Peparatul “PARCAN” (firma “Septodont”) conţine:A. Sol.1% Hipoclorid de NaB. ClorhexidinăC. Sol. 3% purificată de

hipoclorid de NaD. Alcool etilicE. Dexametazon

58. C.M.Preparate antiseptice contemporane:A. Clorghexidina 0,1-0,3%B. Apă oxigenată 2-3%C. “Parcan”D. FormalinaE. Sol. 1-3% acid carbolic

59. C.M.Zonele infectate după Lucomschi la periodontite:

A. Zona macrocanaluluiB. Zona parodontalăC. Zona microcanalicularăD. Zona periodontului marginalE. Zona fisurii periodontale

60. C.M.Scopul obturării canalelor radiculare este:

A. Ermetizarea canalelor pe tot parcursul, până la apex

B. Restabilirea formei anatomice şi funcţiei dentare

C. Blocarea microflorei în canaliculele dentinare

D. Înlăturarea mirosului fetid din cavitatea dintelui

E. Formarea condiţiilor pentru tratamentul periodontitei apicale, regenerarea ţesuturilor periapicale, patologic modificate

61. C.M.Cerinţele faţă de materialele pentru obturaţie de canal:

A. Să nu-şi schimbe volumul în timp

B. Să nu exercite acţiune asupra cicatrizării osteizilor apicali

C. Să nu fie contraste radiologicD. Să posede efect bactericidE. Să nu se resoarbe în canalele

radiculare

62. C.M.Materialele pe bază de răşini epoxide:

A. FtorodentB. AH 26, AH +C. PepsodentD. Endodent, termosilE. Diaket

63. C.M.Paste pe bază de oxid de zinc şi eugenol:A. ForfenanB. Zinc-eugenolC. EndometazonD. BiocalexE. Rezodent

64. C.M.Componenţa pivoţilor din gutapercă:A. Gutapercă 20 %B. Gutapercă 60 %C. Oxid de Zn 60 %D. Ceară 12 %E. Sulfat de bariu 5 %, oxizi

metalici 3 %

65. C.M.Proprietăţile pozitive ale pivoţilor din gutapercă:A. Favorizează ermetizarea

canalelor radiculareB. Sânt solubile şi uşor se supun

displombăriiC. Radiologic contrasteD. Nu absorb saliva şi

microorganismeleE. Uşor se înlătură

66. C.M.Mai des pivoţii din gutapercă se folosesc în:A. Obturarea mixtă a canalelor

radiculare (Metoda clasică)B. Tehnica condensării cu

ultrasunetC. Introducerea pivoţilor din

gutapercă fără pasteD. Tehnica condensării verticale

(metoda gutapercii încălzite)E. Tehnica condensării verticale

(metoda gutapercii reci)

67. C.M.Componenţa pivoţilor de argint:A. Argint 99,8%B. Argint 95,8%

5

C. Aramă şi crom 0,2%D. Aramă, crom şi nichel 0,2%E. Fier 4,2%

68. C.M.Proprietăţile pozitive a pivoţilor de argint:A. Elasticitate bunăB. Greu se dezobtureazăC. Acţiune antisepticăD. La ieşire după apex-irită

parodonţiulE. Acţiune oligodinamică

69. C.M.Înainte de obturare dintele cu periodontită trebuie să fie asimptomatic, adică:A. Să nu fie senzaţie de durere în

timpul masticaţieiB. Dintele în repaus să nu

provoace durereC. Să fie indolor la percuţie

verticalăD. Palparea în regiunea proiecţiei

apexului radicular este indolorăE. Să fie indolor la percuţie

orizontală

70. C.M.Dintele cu periodontită trebuie obturat după îndeplinirea următoarelor condiţii:A. Meşele radiculare sunt uscateB. Conurile din hârtie sunt umedeC. Meşele sânt necolorateD. Fără mirosE. Cu miros slab şi puţin colorate

71. C.S.Frecvenţa de rotaţie a lentulei în timpul obturării canalului radicular:A. 30000 rot/minB. 5000 rot/minC. 800-1000 rot/minD. 2000 rot/minE. 300 rot/min

72. C.S.Lentullo în timpul obturării canalului trebuie să se rotească:A. După acele de ceasornic

B. Contra acelor de ciasornicC. Direcţie rotaţiilor nu are

importanţăD. Iniţial-după acele ciasornicului,

în final-contraE. De obturat canalele manual,

rotind lentullo

73. C.S.Obturarea canalelor radiculare în periodontită se efectuează până la:A. O refulare uşoară transapicalB. Apexul radiologicC. Istmusul fiziologicD. Apexul anatomicE. Nivelul obturării nu este

important

74. C.M.În caz că Lentullo nu atinge adâncimea constatată:A. Distanţa până la apex o

obturăm, schimbând LentulloB. Distanţa până la apex se

obturează cu acul Kerr N.10-20C. Distanţa până la apex se

obturează cu burghiulD. Distanţa până la apex se

obturează cu acul MillerE. Distanţa până la apex se

obturează cu dilatatorul de canal

75. C.M.Obturarea canalului se socoate finalizată când:

A. În cavitatea dintelui nu mai este pastă

B. În cavitatea dintelui apare surplus de pastă

C. La întrarea în canal se formează un con cu vârful îndreptat în canal

D. La întrarea în canal nu se formează un con cu vârful îndreptat în canal

E. Apare durere în timpul obturării canalului

76. C.S.La obturarea canalului cu pivot din gutapercă, pivotul se întroduce cu:A. Moalele degetelorB. PincetaC. Nu importă cu ce, importă

atingerea scopuluiD. SondaE. Netezitoarea

77. C.S.Restul pivotului din gutapercă (extracanalară) se înlătură:

A. Cu excavator ascuţitB. Cu frezaC. Cu excavator sau netezitoare

fierbinteD. Nu este nevoie s-o înlăturămE. Se adaptează la lungimea

canalului până la întroducere

78. C.M.În ce vizită se aplică obturaţia de durată, în caz de folosire a pivoţilor din gutapercă:

A. În ziua obturării canalelorB. În vizita următoareC. La dorinţa pacientuluiD. Pe fundul cavităţii se lasă un

strat de pastă cu grosimea de 1 mm, iar cavitatea se obturează cu Kavidur

E. Nu este important, când o să aplicăm obturaţia

79. C.M.Obturarea canalului radicular este efectuată corect când:

A. Obturaţia este omogenă şi neântreruptă

B. Este efectuată până la apexul radiologic

C. Este refulat material transapicalD. Când gutaperca este întrodusă

transapicalE. Este efectuată neomogen şi

fragmentat

80. C.S.Tehnica condensării laterale a gutapercei:

A. Se efectuează cu instrument special guta-condensor

B. Plugher manualC. SprederD. Ac de la seringăE. Cu ajutorul ultrasunetului

întrodus în canal împreună cu pivotul

81. C.S.Pivotul de bază din gutapercă se întroduce până la:

6

A. Odată cu întroducerea preventivă al ermeticului endoradicular, nivelul de întroducere nu este strict determinat

B. Apexul fiziologicC. Apexul radiologicD. Apexul anatomicE. Foramen apical, cu crearea

unei ermetizări maxime

82. C.S.Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite se efectuează prin folosirea tehnicii:

A. Tehnicii Crown-DownB. Step-BackC. Step-Back and Crown-DownD. Iniţial Step-Bnack, finalizăm

prelucrarea Crown-DownE. Nu este esenţial

83. C.M.Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite apicale se efectuează:

A. Cu instrumentar endodonticB. Pe treimi (1/3; ½; 2/3 …)C. Pe treimi, începând cu treimea

apicalăD. Pe treimi, începând cu istmusul

radicularE. ABC

84. C.S.În metoda condensării verticale-condensarea gutapercii se efectuează cu:

A. SprederB. PlugherC. Guta-condensorD. Acul de la seringăE. Sonda

85. C.M.Uscarea canalului radicular se efectuează:

A. Cu conuri sterile dint hârtieB. Aer compresat din unitul dentarC. Cu meşe îmbibate cu eter sau

alcoolD. Cu meşe pe ac radicularE. Mese, îmbibate cu vagotil

86. C.M.Pivoţii de argint se întrebuinţează:

A. Acolo, unde efectuarea altor tehnici este complicată

B. E posibil de folosit în orice dinţi

C. În canale îngustateD. Întrebuinţarea nu depinde de

starea canaluluiE. În canale curbe

87. C.S.În caz de prezenţă în canalul radicular al molarului superior a instrumentului fracturat:

A. Încercăm să înlăturăm instrumentul

B. Replombarea canalului radicular

C. În caz de imposibilitate de a obtura efectiv canalul radicular – efectuăm amputaţia radiculară

D. Efectuăm hemisecţiaE. Extragem dintele

88. C.S.În caz de indicaţii pentru tratament conservativ-chirurgical, care metodă o folosim la molarii mandibulari:

A. Rezecţie apicalăB. HemisecţieC. Amputarea rădăciniiD. Extracţia dentarăE. Chiuretaj

89. C.M.Complicaţiile periodontitei acute şi periodontitei cronice acutizate:

A. PeriostitaB. Osteomielita acutăC. ParodontitaD. GingivitaE. Exetus letal

90. C.M.Perforarea pereţilor canalului radicular poate avea loc:

A. Când axul instrumentului nu coincide cu axul canalului radicular

B. În timpul prelucrării instrumentale incorecte

C. La folosirea instrumentarului tocit (bont)

D. La folosirea dilatatorului mecanic

E. La folosirea instrumentarului cu calibru mare

91. C.M.Fixarea insuficientă sau prelucrarea instrumentală iresponsabilă al canalului radicular poate aduce:

A. La aspirarea instrumentariuluiB. La lipotomieC. Şoc anafilacticD. Trauma ţesuturilor moiE. Înghiţirea instrumentului

92. C.M.Aspirarea sau înghiţirea instrumentului este posibilă în urma:

A. Mişcării inconştiente cu limba pacientului

B. Fixarea insuficientă al acului radicular în timpul radiografiei

C. Unei prelucrări instrumentale iresponsabile al canalului radicular

D. O fixare insuficientă a instrumentului în mâinile medicului

E. Unei comportări incorecte a pacientului în fotoliu stomatologic

93. C.M.În caz de îngiţire a instrumentului se indică:

A. Dietă specială (cartofi, mazăre, ş.a.)

B. Control radiologic pe parcursul câtorva zile

C. ClizmăD. Intervenţie chirurgicală pentru

înlăturarea instrumentuluiE. Spitalizarea pacientului în

secţia chirurgicală

94. C.M.Ce manipulări pot duce la apariţia emfizemei subcutanate:

A. Foramen apical largB. Folosirea pentru uscarea

canalelor radiculare a pistoalelor cu aer compresionat

7

C. Prelucrarea canalelor radiculare cu soluţie concentrată de apă oxigenată

D. Trecerea aerului compresionat cu putere mare în canalele radiculare

E. Obturarea canalelor radiculare cu paste endodontice lichide

95. C.M.Fractura instrumentului în procesul prelucrării radiculare are loc în urma:

A. Aplicării incorecte a forţei asupra instrumentului

B. Folosirea instrumentarului calitativ

C. Necorespunderea axei-radiculare cu cea a forţei de aplicare a instrumentului

D. Folosirea instrumentarului ascuţit

E. Folosirea instrumentarului calitativ din oţel inoxidabil

96. C.M.Pentru a evita fracturarea instrumentarului medicul e obligat să respecte următoarele reguli:

A. De a se folosi de instrumentar endodontic în strictă succesivitate de calibru

B. De a lucra cu instrumentar endodontic numai în mediu umed

C. De a steriliza partea lucrătoare a instrumentarului la flacăra spirtierei

D. De a respecta unghiurile de curbură a pulpoextractoarelor, burghiilor, dilatatoarele de canal

E. Timpul utilizării instrumentarului nu contează

97. C.M.La obturarea căror dinţi materialul de obturaţiei de canal poate nimeri în canalul mandibular:

A. IncisiviB. Premolarii mandibulariC. CaniniD. La obturarea rădăcinilor distale

al molarilor inferioriE. Dinţilor 8

98. C.S.Câte vizite sânt necesare pentru tratamentul periodontitei acute purulente:

A. O vizităB. Două viziteC. Trei viziteD. Patru viziteE. Două sau trei vizite

99. C.S.Câte vizite sânt necesare pacientului cu periodontită cronică granulantă în stadiu de exacerbare:

A. CinciB. DouăC. TreiD. O vizităE. În una-două vizite

100. C.S.În câte vizite medicul reuşeşte tratarea periodontitei cronice fibroase:A. O vizităB. DouăC. TreiD. PatruE. Una-două vizite

101. C.M.Periodontită granulomatoasă a dintelui 26, canalele bucale anterior şi posterior nu sînt trecătoare, dar la apex au procese, acţiunile medicului sunt următoarele:

A. Tratăm într-o singură vizită, obturăm canalele radiculare la adîncimea posibilă

B. În canalele bucale lăsăm mese cu EDTA(Largae) sub pansament (48 ore)

C. Dintele lăsăm deschis, în vizita a doua trecem canalele

D. Înlăturăm pansamentul, trecem canalele respective, obturăm canalele

E. Ca consecinţă al ne-obturării canalelor dintele se extrage

102. C.M.Periostită în regiunea dinţilor 24, 25, 26, periodontită cronică exacerbată a dintelui 25. Acţiunile medicului:

A. Radiografia dintelui 25B. Se îndreaptă în cabinetul

chirurgical la incizie pe plica trecătoare 24,25,26

C. Tratament fizioterapeuticD. Formăm drenaj prin

deschiderea dintelui,instrumental şi medicamentos prelucrăm canalul radicular

E. Formăm drenaj prin canalele radiculare, lărgind orificiul apical. Dintele se lasă deschis

103. C.M. Periodontită cronică granulantă a dintelui 36. În canalul lingval este prezentă o parte a instrumentului fracturat, în cel bucal materialul de obturaţie este numai pe ½ din lungimea canalului, canalul este curb, de trecut este imposibil. Acţiunile medicului:

A. Indicăm extracţia dinteluiB. Obturăm canalul distal,

aplicăm obturaţie de duratăC. Efectuăm hemisecţia şi

extragem rădăcina anterioară D. Aplicăm mese cu EDTA în

canalele netrecătoare. Pansament

E. Înlăturăm pansamentul şi trecem canalele radiculare

104. C.M.Convenţional procesul de permiabilizare a canalului radicular e posibil să-l divizăm în 3 etape:A. Prepararea cavităţiiB. Prelucrarea părţii apicale a

canalului radicular (2-3mm)C. Prelucrarea parţii coronare a

canalului (3-5mm)D. Prelucrarea părţii centrale a

canaluluiE. Prelucrarea zonei trans-apicale

105. C.M.Instrumente pentru dilatarea canalului radicular:

8

A. K-rimerB. K-fileC. H-file D. PulpoextractorE. Ac radicular

106. C.S.În dintele 24 a fost aplicat pansament cu pastă arsenicală. Pacientul nu s-a prezentat la timp. La următoarea vizită se stabileşte diagnosticul – periodontită toxica medicamentoasă. Acţiunile medicului:

A. Extragem dintele 24B. Înlăturăm pansamentul, lărgim

cavitatea dintelui şi prelucrăm instrumental şi medicamentos canalele radiculare, dintele lăsăm deschis

C. Deschidem cavitatea dintelui, prelucrăm instrumental şi medicamentos canalele radiculare.În canalele radiculare lăsăm mese îmbibate cu unitiol. Pansament.

D. Indicăm fizioterapie pînă la atenuarea durerilor

E. Interogăm pacientul. Recomandăm irigări cu iodinol

107. C.M.Pacientului s-a stabilit diagnosticul de periodontită medicamentoasă provocată de pasta arsenicală. Acţiunile stomatologului:

A. Se indică extracţia dinteluiB. Se indică proceduri de

fizioterapieC. Deschidem cavitatea dintelui,

efectuăm prelucrarea medicamentoasă şi instrumentală a canalelor radiculare

D. Indicăm băi de gură cu sol. carbonat de sodiu şi apă sărată

E. Pe orificiul canalului radicular se aplică o mesă îmbibată cu sol. de iod.

108. C.S.Tactica medicului în tratamentul periodontitei medicamentoase provocată de pasta arsenicală:

A. Întroducem în canalul radicular meşe îmbibate cu tinctură de iod sub pansament din dentin.

B. Pe orificiul canalului radicular se lasă o meşă îmbibată cu tinctură de iod. Pansament.

C. Meşa cu tinctură de iod o scurgem şi o lăsăm în cavitatea dintelui. De 2-3 ori aplicăm Fuluorul încălzit. Dintele lăsăm deschis.

D. Electroforeza intracanalară cu soluţie de KI (iodură de potasiu).

E. Indicăm pacientului băi de gură cu sol. de sare şi iod

109. C.M. Periodontită cronică fibroasă a dintelui 13. Partea coronară este distrusă pe 2/3. Acţiunea medicului:

A. Efectuăm radiografia pentru determinarea stării rădăcinii

B. Se îndreaptă la extracţieC. Obturăm treimea apicală cu

“Apexit”D. Se îndreaptă în cabinetul

ortopedic pentru confecţionarea incrustaţiei

E. Convingem pacientul să păstreze dintele

110. C.M. Pacientului sa stabilit diagnosticul de periodontită cronică granulomatoasă a dintelui 26. Radiografia pune în evidenţă granulomul situat în regiunea rădăcinii posterioare bucale. Acţiunile medicului:

A. Obturarea canalelor radiculare într-o vizită

B. Obturarea canalelor radiculare în 3-4 vizite

C. Obturarea canalelor radiculare în 2 vizite

D. Rezecţia apicală a apexului rădăcinii posterioare bucale

E. Hemisecţia

111. C.M. Diagnosticul – chist radicular în regiunea dinţilor 44,45. Acţiunile medicului:

A. Extracţia dinţilor 44;45 odată cu chistectomia

B. Obturarea canalelor radiculare a dinţilor 44,45 cu “Sealapex” şi pivoţi din gutapercă

C. ChistectomiaD. Rezecţia apicală la dinţii

44,45E. Hemisecţia

112. C.M.Criteriile de eficacitate al tratamentului endodontic:

A. Înlăturarea durerii la acutizarea periodontitei

B. Depind de antisepticii folosiţiC. Restabilirea ţesutului osos în

cazurile de prezenţă a modificărilor în ţesuturile periapicale în perioada tratamentului

D. Depind de materialul de obturaţie a canalelor

E. Restabilirea funcţionalităţii şi formei anatomice a dintelui

113. C.S. În ce perioade de timp se apreciază eficacitatea veridică a tratamentului endodontic în periodontită cronică granulomatoasă:

A. În cel mai apropiat timp după tratament

B. Pînă la 6 luniC. După 2 şi mai mulţi aniD. Peste 2 luniE. Peste 3 luni

114. C.M.Erori în timpul preparării cavităţii dintelui:

A. Deschiderea cavităţii dintelui în una sau două puncte,fiind confundate cu orificiile radiculare

B. Înlăturarea în cantităţi mari a dintelui cu slăbirea durităţii coronare

C. Lipsa accesului direct către canalele radiculare

D. Înlăturarea dentinei subminate

E. Cavitate cu acces direct către canalele radiculare

9

115. C.S.Mai plastice sînt instrumentele endodontice din:

A. Oţel inoxidabil B. Oţel carbonizatC. Aliaj Ni-TiD. TifonE. Oţel

116. C.M.Instrumentul endodontic Gates Gliden se foloseşte pentru:A. Largirea orificiului radicularB. Evacuarea rumeguşului

dentinar din canalele radiculare

C. Trecerea segmentului drept al părţii coronare şi o parte a canalului radicular

D. Prelucrarea treimii apicale a canalului

E. Evacuarea gutapercei din canal

117. C.S.Instrumentul endodontic Largo se foloseşte pentru:A. Lărgirea orificiului canalului

radicularB. Permeabilizarea treimii

superioare a canalului radicular

C. Lărgirea orificiului apicalD. Permiabilizarea canalelor

îngusteE. Lărgirea canalului radicular

118. C.M. Tehnica de lucru cu K -Reamer:

A. Se întroduce în canal, se efectuează rotaţie în sensul acelor de ceas cu ¼ sau ½ din tură

B. Se întroduce în canal, apoi se roteşte în sens invers acelor de ceas cu ¼ sau ½ tură

C. În timpul lucrului se împinge puternic

D. Elastic cu capacităţi mărite de excizie

E. Se efectuează penetrarea, rotaţia, retracţia

119. C.M. Instrumente pentru dilatarea şi nivelarea pereţilor canalelor radiculare:A. „Endosore File”

B. PulpoextractorC. K-fileD. RaşpelE. H-file (burghiu Headstrom)

120. C.M.Instrumente pentru lărgirea canalului radicular:A. K-fileB. K-flexofileC. K-rimerD. K-flexofile Golden mediumE. Hedstrom-file

121. C.M.Tehnica de lărgire a canalului radicular cu Hedstrom-file (H-file):A. Excizăm ţesuturile afectate

numai într-o direcţie – la retracţie

B. Excizia dentinei se petrece la rotaţie

C. Excizia dentinei se petrece la raclaj

D. Rotaţia la 90o –180o şi retracţia

E. Rotaţia la 180o – 360o şi retracţia

122. C.S.Canal Lider 2000 – este :A. O piesă în unghi

multifuncţionalăB. Instrument endodontic pentru

permiabilizarea canalului radicular

C. Instrument endodontic pentru obturarea canalului radicular

D. Instrument endodontic pentru lărgirea canalului radicular

E. Instrument endodontic pentru lavajul radicular

123. C.M.Piesa în unghi multifuncţională permite:A. De a determina orificiile

canalelor radiculareB. De a efectua prelucrarea

mecanica a canalelor radiculare

C. De a prepara cavităţile carioase

D. Lavajul şi obturarea canalelorE. De a efectua rotaţia completă

în canalul radicular124. C.M.În piesa endodontică

instrumentul efectuează:

A. Mişcări de rotaţie alternativă în limitele 30 – 150

B. Mişcări de rotaţie alternativă concomitent cu cele rotative

C. Mişcări de rotaţie alternativă concomitent cu cele de pistonare a cîte 0,4 – 08 mm

D. La prelucrarea canalelor face mişcări verticale de pistonare şi reglarea cu exercitarea presiunii

E. Mişcări verticale de pistonare şi retragere fără exercitarea presiunii la prelucrarea canalelor

125. C.M. Lucru în canal este ideal în caz de folosire a coferdamului, care:A. Preântâmpină înghiţirea

rumeguşului dentar, instrumentarului, lichidelor pentru lavajul canalului

B. Apără cavitatea dintelui şi canalul radicular de nimerirea salivei şi pătrunderea microorganizmelor

C. Preântâmpină fracturarea instrumentului în canalul radicular

D. Preântâmpină perforarea pereţilor canalului radicular

E. Îmbunătăţeşte accesul către cîmpul operator şi canalul radicular

126. C.M.Principiile de creare a accesului către canalul radicular:A. Înlăturarea completă a

tavanului camerei pulpareB. Înlăturarea tavanului camerei

pulpare în proiecţia dislocării orificiilor canalelor radiculare

C. Întroducerea în canalul radicular al instrumentelor fără curbă

D. Înlăturarea peretelui subminat cavităţii carioase, trebuie să fie prelungirea peretelui camerei pulpare

E. Respectarea regulilor de precauţie pentru a evita perforarea camerei pulpare

10

127. C.M. După lungimea de lucru a dintelui se determină: A. PermiabilitateaB. Lărgirea C. Nivelul obturării definitiveD. Deschiderea orificiului apicalE. Alegerea conului principal

(central)

128. C.S.Formulaţi noţiunea “lungimea radiculară de lucru”:A. Distanţa de la apexul

radiologic pînă la orificiul canalului radicular

B. Distanţa de la apexul radicular pînă la orificiul canalului

C. Distanţa de la îngustarea fiziologică pînă la orificiul canalului

D. Distanţa de la orificiul apical pînă la orificiul canalului radicular

E. Distanţa de la orificiul anatomic pînă la orificiul canalului radicular

129. C.S.În situaţiile clinice se determină lungimea de lucru a dintelui şi nu a rădăcinii.

De ce:A. Lungimea de lucru a dintelui

este mai importantă pentru clinician

B. Lungimea de lucru al dintelui şi a radăcinii este unul şi acelaş lucru

C. Lungimea de lucru a dintelui – distanţa de la îngustarea fiziologică până la linie incizală sau suprafaţa masticatorie

D. Deoarece în situaţiile clinice nu este posibil de determinat lungimea de lucru a rădăcinii

E. Nu-i important ce trebue de determinat

130. C.M. Lungimea de lucru a dintelui se determină în felul următor:A. Indicatorul de cauciuc se

stabileşte după tabelul de lungimi radiculare la diferiţi dinţi

B. Este necesar să fie confirmat radiologic

C. Se confirmă de măsura electrometrică a lungimii canalului radicular

D. Întroducem acul radicular până la prăbuşire şi apariţia durerii

E. Indicatorul din cauciuc se fixează la nivelul lungimii tabelare medii

131. C.M. Canalul radicular după prelucrare trebue să corespundă următoarelor cerinţe:A. Să-şi păstreze direcţiaB. Să fie de formă şi mărime

diferităC. Să fie în formă de conD. Să lipsească pragurileE. Să se termine cu structura

apicală

132. C.M. Prelucrarea canalelor radiculare încurbate presupune:A. Instrumentului i se dă forma

curburii canalului prelucratB. Instrumente Ni-Ti cu vârf activ

(agresiv)C. Folosirea instrumentarului

flexibil din aliaj Ni-Ti, cu vârf pasiv

D. Mişcările instrumentarului trebuie să fie propulsive

E. Mişcările instrumentarului trebuie să fie rotativ-propulsive nedepăşind 90o-100o

133. C.M.Funcţiile soluţiilor pentru lavajul canalului radicular în timpul prelucrării mecanice sunt:

A. De evacuare a rămăşiţilor gangrenoase şi rumeguşului dentinar

B. De înlăturare a mirosului fetidC. Soluţiile pentru lavaj au

misiunea de lubrifiant D. De creare a condiţiilor pentru

tratamentE. De acţiune antiseptică,

înlăturând stratul “uleios” (compuşi organici şi neorganici)

134. C.M. Principiile fundamentale ale celei mai efective şi cruţătoare metode de tratament ale periodontitei apicale:

A. Prelucrarea mecanică minuţioasă ale canalelor radiculare infectate

B. Înăluturarea acţiunii aminelor biogene

C. Tratamentul focarului transapical până la momentul dispariţiei exudatului

D. Desensibilizarea organismuluiE. Obturarea ulterioară a canalului

135. C.M. Tripsina posedă:A. Efect bacteriostatic şi

stimulează regenerarea tisularăB. Efect anestezicC. Stimulează fagocitoza şi inhibă

hialuronidazaD. Spectru larg antimicrobianE. Efect distructiv asupra

toxinelor bacteriene

136. C.M. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare cu clorhexidină posedă:A. Acţiune bactericidăB. Efect antiexudativ pronunţatC. Acţiune antisepticăD. Efect desensibilizantE. Efect bactericid asupra

bacteriilor gram-pozitive şi gram-negative

137. C.M. Iodinolul posedă:A. Proprietatea de a crea condiţii

pentru evacuarea exudatuluiB. Spectru larg antibacterial şi

favorizează regenerarea tisularăC. Efect distructivD. Efect antimicoticE. Nu este toxic şi este lipsit de

calităţi antigene

138. C.M.De ce în tratamentul periodontitei apicale se folosesc steroizii:A. Deoarece ei posedă acţiune

antiinflamatorie pronunţatăB. Posedă un efect antimicrobian

cu spectru larg

11

C. Posedă efect desensibilizantD. Accelerează regenerarea

tisularăE. Posedă efect antiexudativ

139. C.M. Acţiunile medicului în caz de periodontită apicală acută de origine medicamentoasă (arsen):

A. Înlăturarea imediată a pulpei coronare şi celei radiculare

B. Prelucrarea mecanică şi medicamentoasă a canalelor radiculare cu obturarea lor ulterioară

C. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor cu antiseptici (2% sol. cloramină, 3% H2O2 ş.a.)

D. Prelucrarea mecanică şi medicamentoasă a canalelor, lărgirea orificiului apical, dintele se lasă deschis

E. De lăsat în canalul radicular o meşă îmbibată cu 5% sol. unitiol sau 1% sol. iodinol

140. C.M.În caz de proces exudativ pronunţat dintele este necesar:A. De prelucrat mecanic şi

medicamentos, apoi de ermetizat

B. Pe câteva zile de lăsat deschisC. De trepanat coroana dentarăD. De lărgit foramenul apicalE. De efectuat anestezie

infiltrativă şi de aşteptat atenuarea procesului inflamator

141. C.M.În caz de proces inflamator acut pentru a atenua durerea este necesar:A. De trepanat dintele cu ajutorul

turbineiB. De lăsat câteva zile dintele

deschisC. Pentru trepanare de folosit

piesa mecanicăD. De lărgit orificiul apicalE. De efectuat anestezie

142. C.S.La apariţia simptoamelor de intoxicaţie

(cefalee, febră, slăbiciuni ş.a.) este necesar de indicat:

A. AnalgeticeB. AntibioticeC. Extracţia dinteluiD. Efectuarea anesteziei la plica

de tranziţieE. Fizioterapie

143. C.M.În periodontită acută complicată cu periostită ar fi efectiv:A. De trepanat dintele şi de aşteptat atenuarea dureriiB. De efectuat anestezie la plica de tranziţieC. De injectat antibiotice la nivelul plicii de tranziţieD. Incizie orizontală subperiostală, nu mai mică de 2cm, până la apariţia exudatuluiE. Extracţia dintelui

144. C.S.Tratamentul periodontitei acute se determină ca regulă:A. În prima vizităB. În a doua vizităC. În a treia vizităD. În a doua vizită, peste 5-7 zile

după dispoziţia senzaţiilor dolore

E. În a patra vizită

145. C.M. Tratamentul periodontitei acute ia sfârşit ca regulă:A. La cerinţa pacientuluiB. După înlăturarea senzaţiilor

doloreC. La dispariţie exudatuluiD. Când sondarea şi acţiunea

factorilor termici este indolorăE. Când palparea şi percuţia sânt

indolore

146. C.M. Dacă după obturare apare durere:A. Se indică fluctuorizareaB. Se indică analgeticeC. Se efectuează o incizie largă pe

plica de tranziţie

D. Se indică băi de gură cu sareE. Se recomandă de aplicat

termofor (грелка) până la atenuarea durerii

147. C.M. În dinţii pluriradiculari cu canale nepermeabile în vizita a doua:A. Se aplică metoda combinată de

tratament. Imprignarea şi obturarea canalelor cu “Foredent”

B. Electroforeză cu tinctură de iodC. Dintele se extrageD. Se obturează dintele în vizita a

treiaE. Obturăm canalele pe lungimea

trecătoare. Prevenim pacientul de consecinţele posibile

148. C.M.Tratamentul periodontitei apicale acute de origine traumatică se reduce la:A. Întroducerea în plica de

tranziţie a 0,5 ml de hidrocortizon

B. Efectuăm radiografiaC. Sinăm dinteleD. Înlăturăm cauza, indicăm

tratament simptomaticE. Efectuăm electroodontometria

149. C.M.Alegerea metodei de tratament a periodontitei apicale cronice depinde de:A. Mărimea distrucţiei ţesuturilor

transapicaleB. Gradul de manifestare al

simptoamelor localeC. La ce grup de dinţi se atârnă

dintele afectatD. Starea generală a pacientului

(endocardită, nefrită etc.)E. Vizita pacientului

150. C.M.Metode de tratament ale periodontitei apicale cronice:A. Conservative B. BiologiceC. Conservativ-chirurgicaleD. Metoda de amputareE. Chirurgicale

151. C.M.În tratamentul periodontitei apicale

12

cronice medicul rezolvă următoarele sarcini:

A. Restabilirea formei anatomice a dintelui

B. Acţiunea asupra florei din macrocanale şi microcanale

C. Restabilirea funcţieiD. Înlătură acţiunea aminelor

biogeneE. Înlătură inflamaţia din

periodonţium

152. C.M. În tratamentul periodontitei apicale cronice în faţa medicului stau următoarele sarcini:

A. Stimularea regenerării ţesuturilor periodontale

B. De acţionat asupra procesului inflamator prin canalul radicular

C. Lărgirea mecanică a canaluluiD. Desensibilizarea organismuluiE. Lărgirea orificiului apical

153. C.M.Extinderea cavităţii pe suprafaţa lingvală sau masticatorie în tratamentul periodontitei apicale asigură:

A. Acces favorabil către canalul radicular

B. Acces direct fără obstacole în canal al instrumentarului endodontic

C. Fixare suficientă a obturaţieiD. Scurgerea exudatuluiE. Acţiune directă asupra

ţesuturilor transapicale

154. C.M.În tratamentul periodontitei apicale cronice este nevoie de respectat regulile de precauţie:

A. Minuţios şi grijuliu de efectuat înlăturarea mecanică a resturilor radiculare ce previne propulsarea conţinutului radicular trans-apical

B. Evacuarea resturilor pe treimi, începând cu treimea apicală

C. Întroducerea preventivă în canal al antisepticului (2% sol. cloramină)

D. De lucrat grijuliu, pentru a evita injectarea canalului

E. Înlăturarea conţinutului radicular pe treimi, începând cu treimea coronară

155. C.M. Canalele înguste şi obliterate se lărgesc cu EDTA, acţiunea căruia e bogată pe:A. Formarea compuşilor cu Ca

smalţianB. Formarea compuşilor cu Ca

dentinarC. Efect demineralizant, urmat de

cel remineralizantD. Efect decalcificatorE. Solubilizarea calciului

156. C.M. Metoda de lărgire a canalelor cu EDTA se efectuează în felul următor:A. Soluţia de EDTA se

înmtroduce pe o meşă de vată în partea trecătoare a canalului radicular pe 20-30 sec.

B. O porţie nouă se întroducere peste 30 sec.

C. Se absoarbe complexul format şi se întroduce o porţie nouă

D. Soluţie de EDTA se pistonează în canal prin intermediul unei seringi speciale

E. Schimbul soluţiei se efectuează de 2-4 ori timp de 1-2 min.

157. C.M. Lărgirea canalului radicular după acţiunea EDTA se efectuează cu:A. BurghiuB. Extractor de pulpăC. HedstromD. AlizorE. Dilatator de canal

158. C.M.Cu scopul uscării canalului radicular:A. Canalul se prelucrează cu meşe

îmbibate cu alcoolB. Acţionăm cu aer compresatC. Canalul se prelucrează cu meşe

îmbibate cu eterD. Puster

E. Se usucă cu conuri din hârtie

159. C.M.Tratamentul periodontitei cronice se reduce la:A. Acţiunea asupra microflorei

cavităţii carioaseB. Înlăturarea pulpei necrotizateC. Acţiunea asupra microflorei

cavităţii prin intermediul diferitor substanţe medicamentoase

D. Acţiunea asupra microflorei canalului cu diferite substanţe medicamentoase

E. Dilatarea mecanică a canalului radicular şi orificiului apical (după indicaţii)

160. C.S. Indicaţie absolută în tratamentul dinţilor monoradiculari într-o singură şedinţă este:

A. Meşa curatăB. Percusie indolorăC. Prezenţa fistuleiD. În caz când canalul complet

trecătorE. Evoluţia clinică satisfăcătoare

161. C.S.În caz de acutizare a procesului după obturare este necesar:A. De întrodus în plica de tranziţie

0,1 ml. De hidrocortizonB. De întrodus în plica de tranziţie

0,2 ml de hidrocortizon (dizolvat în 2% sol. novocaină)

C. Aplicaţii pe plica de tranziţie cu sol. “Tantum verde” pe 10 min.

D. Aplicaţii cu ungvente de corticosteroizi

E. Băi de gură cu sare

162. C.S.După obturarea periodontitei cronice s-a acutizat procesul, acţiunile medicului: A. Întroducerea în plica de

tranziţie a sol. de novocaină 2%

B. Întroducerea în plica de tranziţie în proecţia apexului

13

radicular 1 ml. Lincomicină cu 2% lidocaină (1:1)

C. Întroducerea în plica de tranziţie 2 ml. 2% sol. lidocaină

D. Întroducerea în plica de tranziţie în proecţia apexului sol. lincomicină

E. Indicăm băi de gură cu “Rotocan” şi analgetice

163. C.S.Ar fi posibil de tratat dinţii monoradiculari într-o singură vizită în faza de acutizare a periodontitei cronice:

A. DaB. NuC. Da, în cazul prezenţei

indicaţiilor către incizia ţesuturilor moi pe plica de tranziţie

D. Nu, deoarece în consecinţă se va complica cu flegmonă

E. Este contraindicat

164. C.M.Criteriile diagnosticului diferencial al periodontitei acute seroase:A. Durerea în dinte apare numai la

apăsare, treptat mărindu-seB. Iradierea durerii, dintele pare

“crescut”C. Mobilitatea dintelui nu se

determinăD. E posibilă hiperemia mucoasei,

durere la palpareE. Schimbări ale mucoasei

învecinate dintelui nu se detemină

165. C.M.Criteriile diagnosticului diferencial al periodontitei acute purulente:A. Durata îmbolnăvirii – câteva

zileB. Prezenţa fistulei cu eliminări

seros-purulenteC. Durere permanentă, periodic

pulsativă, se intensifică la atingerea de dinte. Posibilă iradierea durerii. Dintele pare “crescut”

D. Starea generală a pacientului este satisfăcătoare

E. E posibilă hiperemia mucoasei, durere la palpare

166. C.M. Hemisecţie:A. Se face pe molarii mandibuleiB. Înlăturarea rădăcinii împreună

cu partea coronară care îi aparţine

C. Se realizează pe molarii arcadei superioare

D. Se face pe premolarii mandibulei

E. Extracţie rădăcinii fără partea coronară ce-i aparţine

167. C.M. Amputaţia rădăcinii:A. Extirparea rădăcinii împreună

cu partea coronară care îi aparţine

B. Extirparea rădăcinii fără partea coronară a dintelui

C. Se realizează pe molarii arcadei superioare

D. Se realizează pe molarii mandibulei

E. Se realizează pe premolari

168. C.M.În caz de fractură a instrumentului în timpul preparării canalului radicular în primul rând este nevoe de efectuat:

A. Radiografia dinteluiB. De informat pacientulC. De determinat lungimea

instrumentului rămas în mânăD. De încercat înlăturarea

instrumentuluiE. De extras dintele

169. C.M.Care material de obturaţie de canal e mai eficient de folosit în tratamentul periodontitelor cronice:

A. Pastă cu antibioticeB. Fosfat-cimentC. Silapex sau apexidD. Pastă de iodoformE. Endometazon cu conuri de

gutapercă

170. C.M. Acţiunea medicului în caz de hemoragie din canalul radicular:A. De întrodus o meşă cu iodinolB. De întrodus o meşă cu 3% apă

oxigenatăC. De întrodus o meşă cu alcoolD. De întrodus o meşă cu sol.

fiziologicăE. De întrodus o meşă îmbibată cu

vagotil

171. C.M. Mecanismul de acţiune al apei oxigenate asupra conţinutului gangrenos din canalul radicular:

A. UsucăB. Efect termicC. Decalcinarea dentineiD. Eliberarea oxigenului activE. Formarea de acid la contact cu

pulpa necrozată

172. C.S.Prezenţa fistulei este carcateristică pentru:A. Periodontita acută seroasăB. Periodontita acută purulentăC. Periodontita cronică granulantăD. Periodontita cronică

granulomatoasăE. Periodontita cronică fibroasă

173. C.M. Termenii de tratare al periodontitei cronice depind de:A. Apartenenţa de grup a dinteluiB. Vârsta pacientuluiC. Permiabilitatea canalelor

radiculareD. Activitatea antibacterială a

preparatelor folositeE. Forma periodontitei

174. C.S.Este oare îndreptăţită refluarea trans-apicală a fosfat-cimentului în tratamentul periodontitelor cronice. Este necesar să refluăm trans-apical material pentru obturaţie de canal:

A. Da , deoarece fosfat-cimentul stimulează regenerarea ţesutului osos

14

B. Nu, deoarece se consideră corp străin

C. Nu, deoarece se consideră corp străin şi împiedică regenerarea ţesuturilor periodontale

D. Nu, deoarece ca consecinţă se acutizează procesul inflamator

E. Da, deoarece nu irită ţesuturile şi nu colorează dintele

175. C.S.Proprietatea de bază a soluţiei de EDTA este:A. Acţiunea antisepticăB. Decalcinarea dentineiC. Umectarea canaluluiD. Efect antiinflamatorE. Stimularea proceselor

regenerative

176. C.S. Pivoţii din argint sânt indicaţi pentru obturarea ermetică:A. Canalele radiculare largiB. Canalelor cu apexul neformatC. Canalelor înguste curbeD. Canalelor cu perete perforatE. Tuturor cazurilor enumerate

177. C.M.Pulpa necrozată din canalul dintelui se va înlătura cu extractorul de pulpă cu administrarea preliminară în canal a unui antiseptic. Pentru aceasta se va folosi:

A. Sol. 1-2% sol. cloramicăB. Sol. metronidazolC. Sol. 0,02% clorhexidinăD. Sol. 5% tinctură de iodE. Sol. 1% sol. iodinol

178. C.S. Cea mai favorabilă formă a periodontitei cronice este:A. Periodontita cronică granulantăB. Periodontita cronică fibroasăC. Periodontita cronică

granulomatoasăD. Exacerbarea periodontitei

croniceE. ABC

179. C.M. Scopurile tratamentului periodontitei acute:

A. Restabilirea formei anatomiceB. Înlăturarea procesului

inflamator din periodonţiumC. Prevenţia formelor distructive

de periodontităD. Restabilirea funcţiei dinteluiE. Înlăturarea focarului de infecţie

180. C.S. Metoda de bază în diagnosticul formei de periodontită apicală cronică:A. EOMB. RadiografieC. SondareaD. PercusiaE. Termometria+

“Necarioase”Corneliu Gorea

181. C.M.Leziuni ale ţesuturilor dure ale dinţilor care apar in perioada dezvoltării lor:A. HipoplaziaB. Hiperplazia C. NecrozaD. Eroziunea E. Fluoroza

182. C.M.Leziuni ale ţesuturiluor dure ale dinţilor care apar în perioada dezvoltării lor:A. Displazia CapdepontB. Amelogeneza imperfectăC. Dentinogeneza imperfectăD. Defectele cuneateE. Boala oaselor de marmură

183. C.M. Boala oaselor de marmură face parte din grupul de leziuni ce afectează:A. Sistemul nervos B. Sistemul vascularC. Ţesuturile dentare dureD. Sistemul ososE. Sistemul gastro-intestinal

184. C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dinţilor care apar în perioada dezvoltării lor:A. Fluoroza şi hipoplazia B. Necroza şi eroziuneaC. Defectul cuneiform şi

hiperestezia

D. Abraziunea patologică şi traumatismele

E. Amelogeneza şi dentinogeneza imperfectă

185. C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar în perioada dezvoltării lor: A. Hipoplazia şi hiperplaziaB. Fluoroza şi displazia CapdepontC. Eroziunea şi necrozaD. Dentinogeneza şi amelogeneza

imperfectăE. Boala oaselor de marmură

186. C.M.Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. Abraziunea patologicăB. Defectele cuneateC. Amelogeneza imperfectăD. Dentinogeneza imperfectăE. Hiperestezia

187. C.M.Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. NecrozaB. Eroziunea C. Fluoroza D. Hiperplazia E. Hipoplazia

188. C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. Hipoplazia şi hiperplaziaB. Eroziunea şi necroza C. Hiperestezia şi abraziuneaD. Amelogeneza şi dentinogeneza

imperfectăE. Fluoroza şi boala oaselor de

marmură

189. C.M. Leziuni ale ţesuturilor dure ale dintelui, care apar după erupţia lui:A. Leziuni congenitaleB. Defectul cunieform şi

hiperesteziaC. Hiperplazia şi fluorozaD. Traumatismele şi necrozaE. Periodontita apicală

15

190. C.M. Triada luesului congenital constă din: A. Dinţii PflugerB. Keratita parenchimatoasăC. Surditate congenitalaD. Orbitate congenitalăE. Dinţii Hutchinson

191. C.S.Cauza apariţiei hipoplaziei este:A. Alimentaţia insuficientăB. Dereglarea proceselor

metabolice în organizmul copilului

C. Dereglarea funcţiei rinichilorD. Dereglarea funcţiei sistemului

digestivE. Dereglarea funcţiei sistemului

nervos central

192. C.M. În rezultatul dereglării funcţiei căror celule se dezvoltă hipoplazia:A. EritrocitelorB. LeucocitelorC. AmeloblaştilorD. HistiocitelorE. În cazuri grave ale

odontoblaştilor

193. C.S. Hipoplazia se clasifică în:A. Acută şi cronicăB. Uşoară, medie şi gravăC. De sistem şi localăD. De gradul I, II, IIIE. Temporară şi permanentă

194. C.M.Care sînt semnele caracteristice maculei în hipoplazie:A. NetedăB. RămolităC. LucioasăD. Nu se colorează cu coloranţiE. Mată

195. C.S.Modificările de formă a căror dinţi sint numiţi ca dinţi Hetchinson şi Fornier:A. CaniniB. PremolariC. Incisivi ai maxileiD. Incisivi lateraliE. Incisivi centrali ai mandibulei

196. C.S. Modificarea de formă a căror dinţi este numităca dinţii Pfluger:A. caniniB. Primii molari C. Molarii doi D. Premolarii unu şi doiE. Incisivii

197. C.M.Hipoplazia smalţului se diferenciază cu:A. Caria medieB. Caria incipientăC. Necroza smalţuluiD. Caria superficialăE. Eroziunea smalţului

198. C.M. Metodele de tratament ale hipoplaziei:A. Extracţia dinteluiB. Restabilirea defectelor cu

materiale compoziteC. Terapie remineralizantăD. În cazuri grave tratament

ortopedicE. Tratament ortodontic

199. C.S. Dinţii de tetraciclină sînt rezultatul administrării în perioada de formare şi mineralizare a ţesuturilor dentare a:A. PesticidelorB. NitraţilorC. Sărurilor de metale greleD. Preparatelor steroideE. Tetraciclinei

200. C.S.Manifestarea hipoplaziei locale are loc pe dinţii:A. Ce au suportat traumăB. Perioada de formare a cărora a

coincis cu administrarea tetraciclinei

C. Primordiile cărora au fost antrenate în proces inflamator

D. Ce au suportat tratament endodontic

E. Ce au suportat procedura de albire

201. C.S. Pe care dinţi mai frecvent se înregistrează hipoplazia locală:

A. IncisiviB. CaniniC. MolariD. PremolariE. Dinţii de minte

202. C.S. Intoxicaţia cu fluor (fluoroza) apare în rezultatul:A. Consumării sporite de ceaiB. Consumării de sare fluoratăC. Conţinutului sporit de fluor în

apa potabilăD. Terapiei remineralizanteE. Administrării antibioticilor

203. C.S. Fluoroza:A. Este o boală endemicăB. Este o boală infecţioasăC. Este o zoonozăD. Are provenienţă viroticăE. Este o patologie ereditară

204. C.M.Fluoroza se manifestă în primul rînd pe:A. Incisivii superiori şi premolariB. Mai rar pe incisivii inferiori şi

molariC. CaniniD. Incisivi şi caniniE. Premolari şi molari

205. C.S. Standartele de stat stipulează concentraţia admisibilă de fluor în sursa de apă potabilă:

A. 5 mg/lB. 4 mg/lC. 3,5mg/lD. 2,5mg/lE. 1,5mg/l

206. C.M. Ce concentraţie de fluor în apă pot duce la modificări în dinţii deja formaţi:A. 8mg/lB. 7mg/lC. 6mg/lD. 5mg/l E. 4mg/l

207. C.S. În localităţi cu clima aridă uneori se înregistrează fluoroză dentară avansată chiar şi cînd conţinutul de

16

fluor în apa potabilă este moderat (0,5-0,7mg/l).

Care este cauza:A. Consumarea de ceiaiB. Consumarea de sare fluoratăC. Mestecarea frunzelor de ceiai şi

tutunD. Aportul excesiv de apă în

organismE. Consumarea peştelui şi

grăsimelor alimentare

208. C.S.Ce efect posedă fluorul:A. CariesogenB. MutagenC. CancerogenD. CariestaticE. Hemostatic

209. C.M. Fără pierderi de ţesut dentar evoluează următoarele forme de fluoroză:A. HaşuratăB. DestructivăC. ErozivăD. MaculatăE. Granular-creţoasă

210. C.M.Cu pierderi de ţesut dentar evoluează următoarele forme de fluoroză:A. DestructivăB. HaşuratăC. ErozivăD. MaculatăE. Granular-cretoasă

211. C.S.Fluoroza în stadiul de maculă urmează să fie diferenciată de:A. Carie incipientăB. HipoplazieC. Necroză acidăD. Eroziunea ţesuturilor dureE. Hiperplazie

212. C.M.Tratamentul formei haşurate, maculate şi granulare al fluorozei constă în:A. Restabilirea defectelor cu

materiale compoziteB. Extracţia dintelui C. Tratament ortopedicD. Tratament de decolorareE. Terapie remineralizantă

213. C.M. În tratamentul formelor distructive a fluorozei se folosesc:A. Materiale compoziteB. Metode ortopediceC. Metode chirurgicale D. Metode ortodonticeE. Tratament complex

214. C.S.Formarea în exces a adamantinei se numeşte:A. HiperostozăB. AmelogenezăC. DentinogenezăD. HipertonieE. Hiperplazie

215. C.M. Din tulburările eriditare în dezvoltarea ţesuturilor dentare fac parte:A. Necroza şi eroziuneaB. Amelogeneza şi dentinogeneza

imperfecteC. Caria şi pulpitaD. Displazia Capdepont şi boala

oaselor de marmurăE. Periodontita apicală şi

paradontita

216. C.M.Sindromul Stainton-Capdepont se caracterizează prin:A. Modificarea culorii coroanei

dinteluiB. Pierderea timpurie a

adamantineiC. Abraziune ruinantăD. Fragilitatea ţesuturilor dureE. Subdezvoltarea adamantinei şi

dentinei

217. C.M. Dentinogeneza imperfectă se caracterizează prin:A. Subdezvoltarea ţesuturilor

coronareB. Lipsa coroanei dentare C. Subdezvoltarea rădăcinilorD. Lipsa rădăcinilorE. Mobilitatea dinţilor

218. C.S. Traumatismele dentare pot fi: A. Uşoare, medii, graveB. Acute şi croniceC. Acute, cronice, exacerbate

D. De gradul I, II, IIIE. Locale şi generalizate

219. C.M.Care trebue să fie starea ţesutului osos în luxaţia dentară, pentru a fi posibilă conservarea dentară:

A. Ţesutul osos este intact pe o întindere ce depăşeşte jumătatea lungimii rădăcinii

B. Ţesutul osos este intact pe toată lungimea rădăcinii

C. Ţesutul osos este intact pe o întindere de cel puţin 1/3 din lungimea rădăcinii

D. Osul poate lipsiE. Poate lipsi un perete al alveolei

220. C.M. Care este succesiunea manipulărilor în luxaţia dintelui:A. Extracţia dinteluiB. AnesteziaC. Dintele se plasează în locul lui

firescD. Dintele se depulpeazăE. Dintele se fixează

221. C.S. Reacţia dintelui la ce curent indică la necroza pulpei:A. 2 – 3 mkAB. 20 – 25 mkAC. 110 mkA mai multD. 60 – 70 mkAE. 20 mkA şi mai mult

222. C.M. Tratamentul luxaţiei totale a dintelui constă din:A. Suturarea alveolei dintelui luxatB. Dintele se trepanează, se

depulpează, se aplică plomba de canal

C. Confecţionarea punţii proteticeD. Tratarea antiseptică a rădăcinei

şi alveoleiE. Dintele se plasează în locul lui

firesc şi se fixează

223. C.M. Când fractura interesează o parte a coroanei fără degajarea cavităţii pulpare:A. Coroana se restabileşte cu

materiale compoziteB. Dintele se depulpeazăC. Se îndreaptă la chirurg

17

D. Se îndreaptă la ortopedE. Se restabileşte folosind stifturi

parapulpare

224. C.M. La ce lungime se aplică plomba de canal în cazul când în canal este nevoe de fixat un pivot:

A. 1/2B. 1/3 apicalăC. 1/4 apicalăD. 1/5 apicalăE. 1/6 apicală

225. Decesivă în diagnosticul fracturei de rădăcină este:A. Acuzele bolnavuluiB. PercuţiaC. UltrasonografiaD. RadiografiaE. Electroodontometria

226. C.M. În care forme de fractură rădăcina nu poate servi ca suport:A. LongitudinalăB. TransversalăC. FragmentarăD. DiagonalăE. Oblică

227. C.M. Tratamentul traumei cronice dentare constă în:A. Extracţia dinteluiB. Tratament ortodonticC. Terapie remineralizantăD. Restabilirea defectuluiE. Înlăturarea factorului

traumatizant

228. C.M. Abraziunea fiziologică în primul rând se manifestă pe:A. Tuberculii masticatori ai

molarilor şi premolarilorB. Pe suprafaţa palatinală şi

vestibulară a molarilor şi premolarilor superiori

C. Pe suprafaţa lingvală şi bucală a molarilor şi premolarilor inferiori

D. Muchia transantă şi cuspizii caninilor

E. Pe suprafaţa vestibulară ai incisivilor

229. C.M. În caz de ocluzie dreaptă se crează condiţii pentru abraziunea:A. Suprafeţei vestibulare a

molarilorB. IncisivilorC. Suprafaţa palatinală a incisivilorD. Cuspizilor masticatoriE. Suprafaţa linguală a molarilor

inferiori

230. C.M. În caz de ocluzie adâncă în primul rând se abraziază:A. Cuspizii masticatoriiB. Suprafaţa labială a incisivilor

inferioriC. Suprafaţa palatinală a incisivilor

superioriD. Suprafaţa palatinală a caninilor

şi molarilorE. Suprafaţa lingvală a

premolarilor inferiori

231. C.S.În lipsa căror dinţi se înregistrează o abraziune intensă a dinţilor restanţi:A. CaninilorB. IncisivilorC. MolarilorD. PremolarilorE. Dinţilor de minte

232. C.S.Abraziunea se clasifică în:A. Acută şi cronicăB. Locală şi generalizatăC. Uşoară, medie şi gravăD. De gradul I,II,IIIE. Acută, cronică, exacerbată

233. C.S. Necroza acidă se explică prin acţiunea nemijlocită asupra adamantinei a:A. AntibioticelorB. BazelorC. AcizilorD. MercuruluiE. Nitraţiilor

234.C.M.Defectul cuneiform se localizează:A. La coletul dinţilor pe suprafaţa

palatinală

B. La coletul dinţilor pe suprafaţa linguală

C. Pe partea masticatorieD. La coletul dinţilor pe suprafaţa

jugalăE. La coletul dinţilor pe suprafaţa

vestibulară

235. C.M. Pereţii defectului cuneiform sânt:A. RămoliţiB. DuriC. Luciu lipseşteD. LucitoriE. Netezi

236. C.M. Defectul cuneiform în manifestările sale de debut urmează să fie diferenţiat:A. De fluorozăB. De hipoplazieC. De carieD. De eroziuneE. Necroză

237. C.M. Defectul cuneiform diferă de eroziune prin:A. Examen radiologicB. Forma luiC. LocalizareD. Reacţia la excitanţiE. Datele EOM

238. C.M.Tratamentul formelor de debut al defectului cuneiform constă din:A. ProtezareB. Tratament reconstructivC. Terapie remineralizantăD. Tratament ortodonticE. Reducerea suprasolicitărilor

mecanice

239. C.M. În caz de defecte vădite de defect cuneiform tratamentul constă din:A. PlombareB. ExtracţieC. Confecţionarea coroanelor

artificialeD. DepulpareE. Tratament ortodontic

18

240. C.S.Diagnosticul diferenţial al necrozei ţesuturilor dure ale dintelui se va face cu:A. Defectul cuneiformB. HipoplaziaC. EroziuneaD. FluorozaE. Amelogeneza imperfectă

241. C.S.Eroziunea are formă:A. ConicăB. RotundăC. OvalăD. Oval neregulatăE. De flacără

242. C.M. Eroziunea se va diferenţia de:A. FluorozăB. HipoplazieC. CarieD. Defect cuneiformE. Traumele coronare

243. C.M. Tratamentul eroziunii constă din:A. ProtezareB. Înlăturarea factorilor mecanici şi

chimiciC. Extracţia dinteluiD. Terapie remineralizantăE. Plombarea defectelor

244. C.S. Sensibilitatea sporită a ţesuturilor dentare la agenţii mecanici, chimici şi termici se numeşte:

A. AdentieB. Sindromul durerii acuteC. HiperostozăD. HiperplazieE. Hiperestezie

245. C.M. Hiperestezia se înregistrează în caz de:A. FluorozăB. CarieC. Abraziune excesivăD. Defect cuneiformE. Desosare a coletelor dentare

246. C.S.Hiperestezia se împarte în:A. De sistem şi localizată

B. Acută şi cronicăC. Uşoară, medie, gravăD. De gradul I,II,IIIE. Permanentă şi periodică

247. C.S.Hiperestezia se diferenţiază în primul rând de:A. CarieB. PeriodontităC. PulpităD. ParodontităE. Neuralgie

248. C.S. Tratamentul de bază al hiperesteziei constă din:A. ProtezareB. PlombareC. Terapie remineralizantăD. Extracţie dentarăE. Iradierea cu raze ultraviolete

249. C.M.La persoanele suferinde de guşă endemică se constată mai des:A. ParodontozaB. CariaC. FluorozaD. Anomalii in arcadele dentare,

edem al mucoasei bucaleE. Parodontita

250. C.S. În hipoparatireoză se produce o reducere în sânge a conţinutului de:A. FierB. FluorC. CalciuD. Vit. B6E. Magneziu

251. C.S. În caz de absenţă parţială sau totală a glandelor paratiroide la copii se observă:A. AdentiţiaB. Hipoplazia de sistem a

adamantinei, până la lipsa ei definitivă (Aplazie)

C. Subdezvoltarea rădăcinilor dentare

D. Lipsa rădăcinilor dentareE. Lipsa anumitor grupe de dinţi

252. C.M. În caz de acromegalie se constată:A. Mărirea în volum a dinţilor

B. Depunerea de dentină secundarăC. O depozitare masivă de ciment

secundar la apexurile rădăcinilor, ceea ce provoacă hipercimentoza

D. Depunerea excesivă de smalţE. Creşterea disproporţională a

scheletului

253. C.M. În gigantism se determină:A. HiperplaziaB. HipercimentozăC. AplazieD. Mărirea în volum a dinţilorE. Sporirea dimensiunilor

rădăcinilor

254. C.M. În caz de hipotireoză congenitală se remarcă:A. Erupţia precoce a dinţilorB. Schimbul precoce al dinţilor

deciduali cu cei constanţiC. Lipsa mugurilor dentariD. Reţinerea erupţiei dentareE. Reţinerea schimbului dinţilor

deciduali cu cei permanenţi

255. C.S.Sindromul Stainton-Capdepont este o boală:A. InfecţioasăB. EndemicăC. AvitaminozăD. EreditarăE. Oncologică

256. C.S.În sindromul Stainton-Capdepont sânt afectaţi:A. Dinţi de lapte şi cei permanenţiB. Incisivii şi caniniiC. PremolariiD. MolariiE. Incisivii şi premolarii

257. C.S.Simptomul central în sindromul Stainton-Capdepont este:A. Subdezvoltarea adamantineiB. Schimbarea culorii dinţilorC. Subdezvoltarea dentineiD. Durerile nocturne, spontaneE. Durerile provocate de factori

fizici şi chimici

19

258. C.S. În sindromul Stainton-Capdepont canaliculile dentinale “gigante” sunt împlute cu:A. LimfăB. SângeC. ApăD. ExudatE. Transudat

259. C.M. În displazia Capdepont radiografia relevă:A. Subdezvoltarea rădăcinilorB. Formarea normală a rădăcinilor,

care deobicei sânt mai subţiri şi mai scurte

C. Rezorbţie patologică a rădăcinilor

D. Cavitatea dintelui în partea lui coronară şi radiculară este mărită

E. Cavitatea dintelui în părţile lui coronare şi radiculare este îngustă

260. C.S.Hipoplazia se localizează în dependenţă de:A. Numărul de ameloblaşti afectaţiB. Numărul de odontoblaşti afectaţiC. Afecţiunile pe care le posedă

pacientulD. Vârsta în care copilul a suportat

afecţiuneaE. Locul de acţiune al factorilor

chimici

261. C.S. Gradul de expresare a hipoplaziei depinde de:A. Numărul de ameloblaşti

antrenaţi în proces

B. Numărul de dentinoblaşti antrenaţi în proces

C. Afecţiunile cronice pe care le posedă pacientul

D. Gravitatea bolii suportate în perioada dezvoltării mugurelui dentar

E. Afecţiunile suportate de mamă în timpul alaptării

262. C.S.Hipoplazia locală se întâlneşte mai frecvent la premolari deoarece:

A. În perioada dezvoltării lor copilul suportă cele mai multe afecţiuni

B. Acţiunea factorilor exogen asupra premolarilor este mai agresivă

C. Curăţarea şi autocurăţarea premolarilor este dificilă

D. Primordiile lor sânt situate între rădăcinile molarilor de lapte

E. Suportă un efort masticător excesiv

263. C.M. Adiţia suplimentară la bucate a căror elemente reduce manifestările fluorozei:A. Vitaminelor C,DB. Calciu gluconatC. NitraţilorD. PisticidilorE. Vitaminelor B6,B12

264. C.M. Boala oaselor de marmură se mai numeşte:A. OsteosclerozăB. OsteoporozăC. OsteopetrozăD. OsteogenezăE. Neoostegeneză

“Fizioterapie” Nadejda Carcea

265. C.S. Conductibilitatea electrică mai înaltă posedă:A. Ţesutul muşchilorB. PieleaC. Ţesuturile dure dentareD. SalivaE. Ţesutul osos

266. C.S.Conductibilitatea electrică mai redusă posedă:A. Ţesutul muşchilorB. PieleaC. Ţesuturile dure dentaleD. SalivaE. Ţesutul osos

267. C.S.Conductibilitatea electrică a ţesuturilor organismului uman se datorează:A. Prezenţei soluţiei lichide

B. Prezenţei ionilorC. Prezenţei sarcinilor negativeD. Prezenţei sarcinei pozitiveE. Prezenţei biopotenţialelor în

celulă

268. C.S.Destinaţia pansamentului hidrofil contribuie la:A. Repartizări uniforme a

curentului electricB. Protejarea pielei de arsurăC. Micşorarea rezistenţei pielii la

curentul electricD. La micşorarea încălzirii ţesutuluiE. La micşorarea acţiunii oxidate a

curentului electric

269. C.M. Pansamentul hidrofil nu se utilizează în cazul:A. GalvanizăriiB. DiatermieiC. În tratamente cu ultrasunetD. În cazul diadinamoterapieiE. În cazul fluctuarizării

270. C.S. Pansamentul hidrofil se îmbibă (umectează):A. Cu toate cele ce urmeazăB. Cu apă rece din robinetC. Cu apă distilatăD. Cu soluţie caldă, care conţine

săruri neorganice, sau soluţie fiziologică

E. Cu apă caldă din robinet

271. C.S.Există oare diferenţă în acţiunea diferitor poluri al curentului electric continuu asupra ţesuturilor:

A. Nu, deoarece prin ambii electrozi circulă unu şi acelaşi curent

B. Da, esteC. Nu, deoarece curentul electric

continuu se repartizează neuniform, partea cea mai mare se acumulează la catod (-)

D. Da, deoarece curentul electric continuu se repartizează uniform în ţesuturile cu electroconductibiltate diferită

20

E. Nu, deoarece partea cea mai mare trece prin anod (+)

272. C.S. Electroforeza reprezintă:A. Tratament cu curent electricB. Tratamentul cu curent electric de

înaltă frecvenţăC. Administrarea în ţesuturi a

substanţelor medicamentoase cu ajutorul curentului continuu

D. Administrarea în ţesuturi a substanţelor medicamentoase cu ajutorul curentului alternativ

E. Administrarea în ţesuturi a substanţelor medicamentoase cu ajutorul ultrasunetului

273. C.S.În electroforeză transcanală cavitatea carioasă e rezonabil de închis:A. Cu dentini pastă, deoarece ea

uşor se înlătură după procedurăB. Cu cement, deoarece se închide

ermetic cavitatea dinteluiC. Cu ceară lipicioasăD. Cu ceară obişnuităE. Cu tampon de vată compresiv,

deoarece ea ţine electrodul în cavitatea carioasă

274. C.S. Electroforeza cu soluţie de iodură de potasiu este prescrisă deseori:A. În caz de periodontită acutăB. Pentru toate formele de

periodontită ce urmeazăC. În caz de periodontită cronică cu

canale nepenetrabileD. În caz de periodontită

medicamentoasă (arsenicală)E. În dinţii ce rezistă la închiderea

ermetică curentului electric

275. C.S. Metoda de tratament fizioterapeutic cu câmp electric de frecvenţă ultraînaltă (UVC) este prescrisă:A. În caz de periodontită cronicăB. În caz de periodontită acutăC. În caz de periodontită cronică cu

canalele nepenetrabileD. În caz de periodontită

medicamentoasă (arsenicală)

E. În dinţi, ce nu rezistă la închiderea ermetică curentului electric

276. C.S. În cazul apariţiei durerilor după obturarea canalului radicular (la prezenţa edemului, hineremiei) este rezonabil de administrat:

A. Câmp electric de frecvenţă ultraînaltă (UVC)

B. MicroundeC. FluctorizareaD. Electroforeza cu novocainăE. Darsonvalizarea

277. C.S. Durata şedinţei de electroforeză:A. 20-30 min.B. 6-8 sec.C. 20-60 sec.D. 2-4 min.E. 5-10 min.

278. C.S. Durata expoziţiei diatermocuagulării ţesutului granulos în canalul radicular constituie:

A. 2-3 sec.B. 6-8 sec.C. 60 sec.D. 20 sec.E. 1-2 min.

279. C.S.Diatermocoagularea în canalul radicular se administrează:A. Pentru sterilizarea canalului

radicularB. Pentru devitalizarea pulpeiC. Pentru diatermocuagularea

ţesutului granulos şi pulpei radiculare

D. Pentru anestezieE. Pentru toate susmenţionate

280. C.S. Electroforeza cu sol. de iodură de potasiu 10% este: A. În caz de periodontită acutăB. Pentru toate formele de

periodontită ce urmeazăC. În caz de periodontită cronică cu

canale nepenetrabile

D. În caz de periodontită medicamentoasă (arsenical)

E. În dinţii ce rezistă la închiderea ermetică curentului electric

281. C.M.Electroodontometria se utilizează:A. Pentru aprecierea stării

terminaţiilor nervoase periferice pulpare

B. Pentru aprecierea stării terminaţiilor periferice periodontale

C. Pentru diagnosticul diferenţial al pulpitei şi periodontitei

D. Pentru diagnosticul diferenţial al cariei dentare şi pulpitei

E. Pentru aprecierea excitabilităţii terminaţiilor nervoase periferice a parodonţiului

282. În electroodontometrie se utilizează intensitatea curentului electric:A. De la 0 până la 150 mcAB. De la 0 până la 150 AC. De la 10 până la 50 AD. De la 10 până la 50 mcAE. De la 50 până la 100 mcA

283. C.M. În tratamentul periodontitei cronice se utilizează:A. ElectroforezaB. Diatermocoagularea

granulaţiilor din canalul radicular

C. MicroundeD. FluctuarizareaE. Darsonvalizarea

284. C.S. Excitabilitatea electrică a pulpei de 150 mcA corespunde afecţiunii:A. Pulpită acutăB. Carie profundăC. Parodontită cronicăD. Pulpită gangrenoasăE. Periodontită cronică

285. C.S. În absenţa reacţiei, la curent electric după 100 mcA se presupune despre următoarele afecţiuni:

A. Carie medieB. Dinte intact

21

C. Periodontită cronicăD. Pulpită gangrenoasăE. Carie profundă

286. C.S. Fluctuorizarea se recomandă în cazul:A. Cariei multipleB. Periodontitei croniceC. Pulpitei croniceD. Periodontitei acute, parodontiteiE. Toate cazurile sus numite

287. C.S. Darsanvalizarea se recomandă:A. În cazul cariei multipleB. În cazul periodontitei croniceC. În cazul gingivitei croniceD. În cazul neuralgiei nervului

trisemenE. În cazul nevritei

288. C.S. În cazul periodontitei acute se administrează:A. ElectroforezăB. DarsonvalizareaC. DiatermocoagulareaD. Microunde, fluctuorizareaE. Câmp electric de frecvenţă

ultraânaltă

Afecţiunile parodonţiului. (Gingivita, Parodontoza)

Gumeniuc Victoria

289. C.M.Complexul morfo-funcţional al parodonţiului include:

A. GingiaB. PeriodonţiulC. Ţesutul osos alveolarD. CementulE. Adamantina

290. C.M.Gingia este formată din următoarele porţiuni:

A. Papila interdentarăB. Gingia marginalaC. Gingia alveolarăD. Spaţiul periodontalE. Septurile interdentare

291. Care este locul de inserţie a gingiei aderente:

A. Spaţiul dintre dinţii învecinaţi

B. Osul alveolarC. Coletul dinţilorD. Palatul durE. Pe toate elementele sus numite

292. C.M.Morfologic gingia este alcătuită din:

A. EpiteliuB. Stratul submucosC. Corion sau lamina propriaD. Stratul adiposE. Elemente glandulare

293. C.S.Gingia marginală se localizează:

A. În spaţiul dintre dinţii învecinaţiB. Pe osul alveolarC. În jurul coletului dinţilorD. La nivelul apexului radicularC. La nivelul bifurcaţiei radiculare

294. C.M.Care sunt particularităţile de structură a epiteliului gingival:

A. Este un ţesut pluristratificatB. Posedă proprietăţi de keratinizareC. Regenerează în permanenţăD. Contribuie la secreţia saliveiE. Prezenţa în abundenţă a glicogenului în celule epiteliale

295. C.S.Celulele cărui epiteliu gingival formează legătură cu cristalele de apatită ale smalţului:

A. Epiteliului bucalB. Epiteliului bazalC. Epiteliului sulcularD. Epiteliului aderentE. Celulele fiecărui din aceste straturi se unesc prin trama organică cu cristalele de apatită ale smalţului

296. C.M.Nuanţa roz-pală a gingiei este determinată de:

A. Lipsa stratului submucosB. Concentraţia de melaninăC. Transluciditatea epiteliului gingival faţă de vasele sanguine

D. Tipul de alimentaţieE. Concentraţia fluorului în apa potabilă

297. C.M.Care este concentraţia de glicogen în celulele epiteliului gingival în normă şi în caz de inflamaţie a gingiei:

A. În normă celulele epiteliului gingival nu conţin glicogen sau se pot constata urme de glicogenB. Cantitatea de glicogen creşte în caz de inflamaţieC. Cantitatea de glicogen scade în caz de inflamaţieD. Celulele epiteliului gingival în normă conţin o concentraţie considerabilă de glicogenE. Concentraţia de glicogen în celulele epiteliului gingival nu se supune unor modificări în caz de procese inflamatorii ale gingiei

298. C.M.Ce prezintă şanţul gingival:

A. Este spaţiul dintre rădăcina dintelui şi osul alveolarB. Este fanta dintre suprafaţa dintelui şi gingia care aderă la elC. Este o formaţiune patologicăD. Este o formaţiune fiziologicăE. Este sinonimul termenului de „pungă parodontală”

299. C.S.La ce nivel se găseşte fundul şanţului gingival:

A. La nivelul regiunii cervicale a adamantineiB. La nivelul hotarului adamantino-dentinarC. La nivelul coletului anatomicD. În zona cervicală radicularăE. Variază în dependenţă de vârsta pacientului, dar fără lezarea ligamentului circular al dintelui

300. C.S.Adâncimea şanţului gingival în normă variază în limitele:

A. 1,0 – 1,5 mmB. 1,5 – 2 ,0 mmC. 2,0 – 2,5 mm

22

D. 2,5 – 3,0 mmE. 3,0 – 3,5 mm

301. C.S.Lichidul gingival este format ca rezultat al:

A. Secreţiei glandulare ale epiteliului gingivalB. Permeabilităţii sporite a vaselor sangvine din zona şanţului gingivalC. Proceselor inflamatorii localeD. Unor modificări ale sistemului endocrinE. Hipersecreţia glandelor salivare

302. C.S.Lichidul gingival posedă următoarele caracteristice:

A. Are o compoziţie asemănătoare cu cea a serului sangvinB. Conţine aminoacizi, factori fibrinolitici, gama globulineC. Exercită funcţia de protecţie a ţesuturilor parodontale subiacenteD. Cantitatea lichidului gingival creşte în inflamaţii gingivaleE. Toate proprietăţile sunt numite sunt caracteristice lichidului gingival

303. C.S.Lichidul gingival poate fi colectat din:

A. Spaţiile dintre rădăcina dintelui şi osul alveolarB. Ducturile glandelor salivareC. Şanţul gingivalD. Spaţiul periodontalE. Cavitatea dintelui

304. C.S.Care sunt mecanismele ce determină funcţia de apărare a gingiei:

A. Keratinizarea epiteliului gingival ca o reacţie de răspuns la presiunea mecanicăB. Capacitatea lizozimului să depolimerizeze polizaharidele membranei celulare a microorganismelorC. Producerea anticorpilor de celulele limfatice şi plasmociteD. Capacitatea de fagocitoză

E. Funcţia de apărare este realizată de proprietăţile sus numite

305. C.S.Ce tip de fibre formează ligamentul circular:

A. Fibre elasticeB. Fibre argirofileC. Fibre reticulareD. Fibre de colagenE. Fibre mielinice

306. C.S.După structura şi compoziţia chimică cimentul se aseamănă cu:

A. Ţesutul adamantinarB. Ţesutul ososC. Ţesutul dentinarD. Ţesutul pulparE. Nici unul din aceste ţesuturi

307. C.M.Cum se numeşte cimentul localizat la vârful rădăcinii dintelui:

A. AcelularB. CelularC. PrimarD. SecundarE. Periciment

308. C.M.Cum se numeşte cimentul localizat la nivelul bifurcaţiei radiculare:

A. AcelularB. CelularC. PrimarD. SecundarE. Periciment

309. C.M.Formarea continuă a ţesutului cimentoid este realizată de :

A. Cimentul acelularB. Cimentului celularC. Cimetului primarD. Cimentului secundarE. Periciment

310. C.S.Cum se numesc celulele ce secretă matricea organică a cimentului:

A. OdontoblasteB. Cimentoblaste

C. CimentoclasteD. FibroblasteE. Osteoclaste

311. C.M.Care este lăţimea spaţiului periodontal de-a lungul rădăcinii dintelui în normă:

A. Cea mai mare dimensiune se înregistrează la apexul radicular şi la marginea alveolei dentareB. Cea mai mare dimensiune a spaţiului periodontal se găseşte la nivelul treimii medii radiculareC. La nivelul apexului radicular spaţiul periodontal este cel mai îngustD. La nivelul treimii medii a rădăcinii dintelui spaţiul periodontal se îngusteazăE. Spaţiul periodontal are aceleaşi dimensiuni de-a lungul rădăcinii dintelui

312. C.M.Ce elemente structurale formează periodonţiul:

A. Fibre de colagenB. FibroblasteC. MastociteD. Vase sangvineE. Fibre elastice

313. C.M.Fasciculele de fibre colagene ale periodonţiului după orientarea sa sunt divizate în:

A. Fibre transseptaleB. Fibre paraleleC. Fibre obliceD. Fibre circulareE. Fibre perpendiculare

314. C.M.Periodonţiul este format din următoarele elemente celulare:

A. FibroblasteB. EritrociteC. MastociteD. PlasmociteE. Histocite

315. C.S.Ce tipuri de celule în anumite condiţii pot fi

23

cauza unui început de chist:

A. FibroblasteleB. MastociteleC. OsteoblasteleD. Celule epitelialeE. Cementoblastele

316. C.S.Ce elemente

structurale ale periodonţiului constituie baza de suport al dintelui în alveolă:

A. Fibrele de colagenB. Elementele celulareC. Fibrele elasticeD. Vasele sangvineE. Nervii

317. C.M.Care sunt funcţiile de bază ale periodonţiului:

A. Menţinerea dintelui în alveolăB. Dispersarea forţei în procesul de masticaţieC. Asigurarea alimentării cimentului radicularD. SenzorialăE. De regenerare

318. C.S.Ce fibre participă la regenerarea periodonţiului în cazul unor deplasări ortodontice:

A. Fibrele elasticeB. Fibrele de colagenC. Fibrele argirofileD. Fibrele reticulareE. Fibrele mielinice

319. C.S.Cum variază dimensiunile spaţiului periodontal odată cu vârsta:

A. Se mărescB. ScadC. Rămân neschimbateD. Se micşorează numai la nivelul treimii medii a rădăcinii dinteluiE. Se micşorează numai la nivelul apexului radicular

320. C.M.Ce celule constituie baza structurii

ţesutului osos alveolar şi cementului radicular:

A. OsteoblasteleB. OdontoblasteleC. LimfociteleD. CementoblasteleE. Celulele epiteliale

321. C.M.Care sunt particularităţile de dimensiunile spaţiilor periodontale:

A. Cea mai lată porţiune a spaţiului periodontal este în zona coletului dinteluiB. La nivelul dinţilor molari spaţiul periodontal este mai îngust decât la cei frontaliC. Spaţiile periodontale ale dinţilor de pe maxilarul superior sunt mai înguste decât cele ale dinţilor de pe maxilarul inferiorD. Cea mai lată porţiune a spaţiului periodontal este la nivelul treimii medii radiculareE. Spaţiile periodontale la dinţii molari sunt mai largi decât la cei frontali

322. C.S.Formarea ţesutului osos alveolar este realizată de:

A. OdontoblasteB. CementoblasteC. CementoclasteD. OsteoblasteE. Mastocite

323. C.M.Ţesutul osos alveolar este format din:

A. Substanţa compactăB. Fibre musculareC. Substanţa spongioasăD. OdontoblasteE. Măduva osoasă

324. C.M.Imaginea radiologică a parodonţiului ne permite să vedem:

A. Ţesutul osos alveolarB. Pulpa dentarăC. Joncţiunea adamantino-dentinarăD. Ligamentele dento-alveolareE. Fanta periodontală

325. C.M.Ce imagine ne prezintă radiografia de contact (realizată în interiorul cavităţii bucale):

A. Starea ţesuturilor parodonţiului în regiunea a 3-4 dinţiB. Caracteristicile unui maxilarC. Particularităţile structurale ale ambelor maxilareD. Raportul dintre maxilareE. Modificări structurale la nivelul apexului radicular a 3-4 dinţi

326. C.M.Care este aspectul radiologic al septurilor interdentare în normă:

A. Are o formă conicăB. Are o formă neclară a vârfurilor septurilorC. Posedă forma unei piramideD. Septurile interdentare au aspectul unei zone de osteoporozăE. Vârfurile septurilor interdentare sunt rotunjite

327. C.M.Care este desenul trabeculelor osoase ale maxilarului superior:

A. Sunt dispuse pe orizontalăB. Predomină desenul de reţeaC. Orientarea predominant verticalăD. Sunt dispuse oblicE. Un aspect uniform de ansă

328. C.M.Care sunt funcţiile parodonţiului:

A. De apărareB. TroficăC. PlasticăD. De amortizareE. De secreţie

329. C.S.Prin ce se explică funcţia plastică a parodonţiului:

A. Prin formarea continuă a ţesuturilor parodonţiuluiB. Prin capacitatea de keratinizare

24

C. Prin repartizarea uniformă a presiunii masticatoriiD. Prin formarea continuă a lichidului gingivalE. Prin prezenţa de capilare şi nervi

330. C.M.Ce tipuri de celule realizează funcţia plastică a parodonţiului:

A. CimentoblasteleB. OsteoblasteleC. OdontoblasteleD. LimfociteleE. Fibroblastele

331. C.M.Ce factori condiţionează dezvoltarea afecţiunilor localizate a parodonţiului:

A. Aplicarea incorectă a obturaţiilorB. Confecţionarea greşită a construcţiilor proteticeC. Micşorarea reactivităţii organismuluiD. PulpiteleE. Afecţiuni ale sângelui

332. C.M.Ce factori condiţionează dezvoltarea afecţiunilor generalizate ale parodonţiului:

A. Dereglări endocrineB. Afecţiunile gastro-intestinaleC. Afecţiuni infecţioaseD. Afecţiuni cardio-vasculareE. Modificări aterosclerotice ale vaselor

333. C.M.După forma de manifestare gingivita poate fi:

A. CataralăB. GranulantăC. UlceroasăD. ErozivăE. Hipertrofică

334. C.M.După gradul de extindere gingivita poate fi:

A. ExacerbatăB. CataralăC. LocalizatăD. Cronică

E. Generalizată

335. C.M.După forma de evoluţie gingivita poate fi:

A. AcutăB. CronicăC. ExacerbatăD. ProgresivăE. Lentă

336. C.M.Parodontita după forma de manifestare poate fi:

A. UlceroasăB. UşoarăC. AbscedantăD. GravăE. Generalizată

337. C.M.După caracterul de evoluţie distingem următoarele forme de parodontită:

A. AcutăB. CronicăC. AgravatăD. AbscesE. Remisiune

338. C.M.După forma de extindere parodontita poate fi:

A. LocalizatăB. GeneralizatăC. RapidăD. LentăE. Progresivă

339. C.M.După tipul de evoluţie parodontoza se clasifică în:

A. CronicăB. AcutăC. RemisiuneD. ExacerbatăE. Abscedantă

340. C.M.Parodontoza după forma de manifestare poate fi:

A. UşoarăB. MedieC. GravăD. CataralăE. Hipertrofică

341. C.M.Care sunt factorii locali ce determină dezvoltarea afecţiunilor parodonţiului:

A. Placa microbianăB. Anomaliile de ocluzieC. Diabetul zaharatD. Igienă insuficientă a cavităţii bucaleE. Afecţiuni ale sistemului gastro-intestinal

342. C.M.Care sunt factorii generali ce condiţionează dezvoltarea afecţiunilor parodonţiului:

A. Anomaliile de poziţie ale dinţilorB. Cavităţile carioaseC. Afecţiunile endocrineD. Afecţiunile somaticeE. Dereglări ale sistemului nervos

343. C.M.Care sunt regiunile specifice de localizare a plăcii microbiene:

A. Pe suprafeţele proximale ale dinţilorB. La nivelul coletului dentarC. Pe suprafeţele ocluzaleD. În şanţurile şi gropiţele ale coroanei dentareE. Pe marginea incizală

344. C.M.Care sunt cauzele dezvoltării plăcii microbiene:

A. Particularităţile structurii anatomice şi de poziţie ale dinteluiB. Igiena insuficientă a cavităţii bucaleC. Periajul incorect al dinţilorD. Modificări cantitative şi calitative ale salivei şi lichidului bucalE. Predominarea glucidelor şi a produselor moi în alimentaţie

345. C.S.Ce prezintă placa dentară:

A. O membrană epitelială ce acoperă dintele erupt

25

B. Un produs al salivei alcătuit din aminoacizi şi glucideC. O aglomerare de bacterii şi produse ale activităţilor vitale, ce se fixează pe suprafaţa dinteluiD. O membrană de protecţie a dinteluiE. Un produs al lichidului gingival

346. C.M.Matricea plăcii microbiene e constituită de:

A. LactobacteriiB. StreptocociC. ProteineD. ZaharozaE. Polizaharidele

347. C.M.Componentele anorganice ale plăcii microbiene sunt:

A. MagneziulB. Potasiul – KC. IodulD. FosforulE. Zincul

348. C.M.Notaţi în ordinea corectă etapele de formare a tartrului dentar:

A. Formarea structurii extracelulareB. Formarea peliculei pe suprafaţa dinteluiC. Creşterea bacteriilor şi formarea plăcii dentareD. Fixarea bacteriilor pe peliculăE. Creşterea pH-lui plăcii dentare cu acumularea sărurilor de calciu

349. C.M.Ce modificări cantitative ale salivei favorizează dezvoltarea plăcii bacteriene:

A. Scăderea volumului de salivăB. HipersalivaţiaC. Creşterea cantităţii de lipazeD. Micşorarea vitezei de secreţie a saliveiE. Concentraţia mărită de imunoglobuline

350. C.M.Ce modificări calitative ale salivei favorizează dezvoltarea plăcii bacteriene:

A. HiposalivaţiaB. Reducerea cantităţii de lipazăC. Concentraţia micşorată de imunoglobulinăD. Reducerea ritmului de secreţie a saliveiE. Creşterea conţinutului de lizozim

351. C.M.Care sunt metodele clinice de examinare şi diagnosticare ale afecţiunilor parodonţiului:

A. InterogatoriulB. Inspecţia exobucalăC. Inspecţia endobucalăD. Analiza sângeluiE. Examenul radiologic

352. C.M.Care sunt metodele paraclinice de examinare a parodonţiului:

A. RadiologicB. Analizele de laboratorC. ElectroodontometriaD. Proba Şiller-PisarevE. Metode funcţionale

353. C.S.Proba Şiller-Pisarev ne permite să determinăm:

A. Concentraţia de glicogen în gingieB. Starea capilarelor în gingieC. Gradul de mobilitate a dinţilorD. Gradul de manifestare a schimbărilor distructive ale parodonţiuluiE. Adâncimea pungilor parodontale

354. C.S.Mobilitatea dentară patologică de gradul I corespunde:

A. Deplasării dintelui în sens vestibulo-oral de maximum 1mmB. Deplasării dintelui în sens vestibulo-oral de peste 2mm

C. Deplasării dintelui în sens vestibulo-oral şi mezio-distal de peste 1-2 mmD. Deplasării dintelui în toate sensurileE. Deplasării dintelui în sens vertical

355. C.S.Mobilitatea dentară patologică de gradul II corespunde:

A. Deplasării dintelui în sens vestibulo-oral de maximum 1mmB. Deplasării dintelui în sens vestibulo-oral de peste 2mmC. Deplasării dintelui în sens vestibulo-oral şi mezio-distal de peste 1-2 mmD. Deplasării dintelui în toate sensurileE. Deplasării dintelui în sens vertical

356. C.S.Adâncimea pungilor gingivale se determină cu ajutorul:

A. Sondei parodontaleB. PenseiC. ExcavatoruluiD. Acului endodonticE. Fuluarului

357. C.M.Proba Kulajenco ne permite:

A. Determinarea stabilităţii capilarelor la vacuumB. Viteza de formare a hematoamelorC. Concentraţia de glicogen în gingieD. Determinarea indicelui igienicE. Determinarea conţinutului pungii parodontale

358. C.M.Gravitatea parodontitei în funcţie de codul parodontal se apreciază astfel:

A. 0,1-1,0 – parodontită uşoarăB. 1,0-4,0 – parodontită uşoarăC. 1,5-4,0 – parodontită medieD. 4.0-5,0 – parodontită medieE. 4,0-8,0 – parodontită gravă

26

359. C.M.Gravitatea gingivitei în funcţie de codul gingival se apreciază astfel:

A. 0,1-1,0 – gingivită uşoarăB. 1,0-4,0 – gingivită uşoarăC. 1,1-2,0 – gingivită medieD. 4.0-5,0 – gingivită medieE. 2,1-3,0 – gingivită gravă

360. C.S.Indicele PMA ne permite determinarea:

A. Stării parodonţiului marginalB. Stării igienii cavităţii bucaleC. Gradul de retracţie a festonului gingivalD. Gradul de sângerare a gingieiE. Componenţa conţinutului pungii parodontale

361. C.S.Indicele igienic în normă corespunde:

A. Până la 1 balB. Peste 1 balC. Până la 2 baluriD. Până la 0,5 baluriE. Până la 2,5 baluri

362. C.S.Care este scopul aprecierii indicelui CPITN:

A. Determinarea semnelor clinice de manifestare a afecţiunilor parodonţiuluiB. Starea mucoasei cavităţii bucaleC. Starea ganglionilor limfatici regionaliD. Gradul de resorbţie a ţesutului ososE. Determinarea conţinutului lichidului gingival

363. C.M.Indicele PI este apreciat în felul următor:

A. 0,1 – 1,0 – faza incipientă sau I grad de afectareB. 1,5 – 4,0 - II grad de afectareC. 4,0 –8,0 – III grad de afectareD. 1,0 – 4,0 – I grad de afectareE. 4,0 – 8,0 – II grad de afectare

364. C.S.Indicele PI ne permite aprecierea:

A. Intensitatea şi răspândirea afecţiunilor parodonţiului

B. Starea igienică a cavităţii bucaleC. Gradul de mobilitate a dinţilorD. Gradul de sângerare a gingiilorE. Profunzimea pungilor parodontale

365. C.S.Indicele Fiodorov-Volodchina determină:

A. Starea igienică a cavităţii bucaleB. Starea parodonţiului marginalC. Intensitatea afectării parodonţiului marginalD. Gradul de inflamaţie a gingieiE. Profunzimea pungilor parodontale

366. C.S.Pentru aprecierea indicelui Fiodorov-Volodchina este folosită:

A. Soluţia Şiller-PisarevB. Soluţia ParmC. Soluţia GreeneD. Soluţia WermillionD. Soluţia Kulajenco

367. C.S.Ce determină noţiunea de „gingivită”:

A. Inflamaţia ţesutului parodonţiului cu distrucţia progresivă a parodonţiului şi oaselor alveolareB. Un proces distrofic al parodonţiuluiC. Inflamaţia gingiei, însoţită de lezarea ligamentului gingivo-dentarD. Inflamaţia gingiei, ce evoluează fără a afecta ligamentul gingivo-dentarE. Un proces de distrucţie progresivă a ţesuturilor parodonţiului

368. C.M.Care sunt factorii locali ce contribuie la dezvoltarea gingivitei:

A. Placa microbianăB. Încălecarea dinţilorC. DiastemeD. TremeE. Inflamaţia pulpei

369. C.M.Semnele clinice, diagnostic-diferenţiale ale gingivitei sunt:

A. Se manifestă la o vârstă înaintatăB. Resorbţia ţesutului osos lipseşteC. Mobilitate dentarăD. Lipsa pungilorE. Eliminări purulente din pungile parodontale

370. C.M.Gingivita catarală cronică se dezvoltă ca rezultat al:

A. Infecţiilor respiratorii acuteB. Tartrului dentarC. Dereglarea sistemului endocrinD. Acţiunii îndelungate ai factorilor nocivi profesionaliE. Inflamaţiei pulpei dentare

371. C.M.Semnele de manifestare ale gingivitei catarale cronice sunt:

A. Lipsa durerilorB. Procese distructive ale septului interdentarC. Sângerarea gingiei în timpul periajului dentarD. Papilele gingivale sunt hipetrofiateE. Se constată o hiperemie gingivală, de nuanţă cianotică

372. C.M.Care sunt particularităţile evoluţiei clinice a gingivitei catarale în stadiul de exacerbare:

A. Dureri în procesul consumului de alimenteB. Sângerarea neînsemnată a gingieiC. Gingia este edemaţiată, de culoare roşieticăD. Lipsa depunerilor dentare şi a tartrului dentarE. Prezenţa pungilor parodontale

373. C.M.Gingivita catarală simptomatică se poate manifesta în cazul:

A. Afecţiunilor infecţioase27

B. Unor alergiiC. Parodontitelor generalizateD. Cariei profundeE. Pulpitei

374. C.M.Tratamentul fizioterapeutic al gingivitelor catarale include:

A. Hidromasajul;B. Diatermocoagularea;C. Vacuum-masajul;D. Curenţi diadinamici;E. Gingivotomia

375. C.M.Ce metode radiologice de studiu pot fi aplicate în cazul afecţiunilor parodonţiului:

A. TermometriaB. Radiografia de panoramăC. SialografiaD. ElectroodontometriaE. Ortopantomografia

376. C.M.Ce metode de laborator ne permit stabilirea diagnosticului şi selectarea tratamentului corespunzător al afecţiunilor parodonţiului:

A. Analiza generală a sângeluiB. Metoda citologicăC. TermometriaD. RadiografiaE. Examenul bacteriologic

377. C.S.Care este rezultatul obţinut la aplicarea metodei V.Kulajenco în gingivita catarală:

A. Acumularea glicogenului în celulele epitelialeB. Apariţia într-un scurt timp a hematoamelor, ca rezultat al scăderii rezistenţei capilarelor la vacuumC. Creşterea numărului de leucocite şi celule epiteliale migratoareD. Modificarea cantitativă şi calitativă a lichidului gingivalE. Creşterea activităţii colagenazei

378. C.M.Care este tabloul clinic al gingivitelor catarale acute:

A. Sângerarea gingiei la o uşoară atingere cu sondaB. Miros putrid din cavitatea bucalăC. Hipertrofia papilelor interdentareD. Dureri în timpul alimentaţieiE. Starea de intoxicaţie a organismului

379. C.M.Gingivitele catarale cronice se manifestă prin:

A. Gingie de culoare roşieB. Pungi cu adâncime de 3,5-4,5 mmC. Sângerarea gingiei la periajD. Mărirea în volum a gingieiE. Hiperemie gingivală cianotică

380. C.M.Gingivitele catarale cronice netratate la timp pot fi cauza apariţiei:

A. Gingivitei hipetroficeB. Gingivitei ulceroaseC. Defectului cuneiformD. Parodontitei generalizateE. Cariei dentare

381. C.S.Cum ar mai putea fi denumită gingivita ulceroasă:

A. Parodontita ulceroarăB. Sindromul Papillon-LefevreC. Gingivita ulcero-necrotică VincentD. Parodontita ulcero-necrotică VincentE. Parodontoza ulcero-necrotică Vincent

382. C.S.Care este tabloul radiologic în cazul gingivitelor catarale în stadiul de exacerbare:

A. Lipsa distrucţiei osoaseB. Prezenţa focarelor de osteoporoză la nivelul septurilor interdentare

C. Depistarea unor focare de osteoscleroză la nivelul septurilor interalveolareD. Prezenţa unor sectoare de osteodistrucţie la nivelul treimii medii radiculare a septurilor interdentareE. Resorbţia septurilor interalveolare

383. C.M.Care sunt măsurile aplicate în tratamentul gingivitei catarale cronice:

A. Înlăturarea depunerilor moi şi a tartrului dentarB. Administrarea preparatelor antipiretice şi antibioticelorC. Indicarea tratamentului fizioterapeuticD. Aplicarea locală a remediilor antiinflamatorii şi cheratoplasticeE. Aplicarea terapiei sclerozante

384. C.S.Ce particularităţi clinice sunt specifice formei uşoare de gingivită catarală:

A. Inflamaţia gingiei interdentareB. Inflamaţia gingiei marginaleC. Procese inflamatorii ale gingiei alveolareD. Prezenţa pungii gingivaleE. Procesul inflamator interesează ligamentele gingivo-dentare

385. C.M.Care sunt factorii cauzali ce determină dezvoltarea gingivitei hipertrofice:

A. GraviditateaB. Administrarea preparatelor din grupul difeninelorC. Afecţiunile sângeluiD. Perioada pubertarăE. Hipovitaminoza C

386. C.S.Care este gradul de hipertrofie a gingivitei în cazul gingivitei hipetrofice de gravitate medie:

A. Cuprinde ¼ din suprafaţa dintelui

28

B. Cuprinde 1/3 din suprafaţa dinteluiC. Cuprinde ½ din suprafaţa dinteluiD. Cuprinde peste ½ din suprafaţa dinteluiE. Cuprinde toată suprafaţa dintelui

387. C.S.Care este gradul de hipertrofie a gingiei în gingivita hipertrofică de gravitate uşoară:

A. Cuprinde până la 1/3 din coroana dinteluiB. Cuprinde peste ½ din coroana dinteluiC. Cuprinde 2/3 din coroana dinteluiD. Cuprinde toată suprafaţa coronară dentarăE. Cuprinde până la ½ din suprafaţa coroanei dentare

388. C.M.Care este gradul de hipertrofie a gingiei în cazul gingivitei hipetrofice cu evoluţie severă:

A. Cuprinde 1/3 din suprafaţa coroanei dinteluiB. Cuprinde până la ½ din coroana dinteluiC. Cuprinde 2/3 din suprafaţa coroanei dinteluiD. Cuprinde toată suprafaţa coroanei dinteluiE. Cuprinde până la 2/3 din suprafaţa coroanei dintelui

389. C.M.Care sunt rezultatele probelor de laborator în cazul gingivitei catarale cronice:

A. Micşorarea numărului de leucociteB. Creşterea nivelului de imunoglobuline din lichidul gingivalC. Creşterea activităţii colagenazeiD. Micşorarea numărului de -limfociteE. Creşterea concentraţiei de eritrocite în sânge

390. C.M.Care sunt modificările anatomo-patologice în gingivitele catarale:

A. Dereglarea cheratinizării normale a epiteliuluiB. Lipsa fenomenelor de paracheratozăC. Micşorarea cantităţii de glicogen în celulele stratului spinocelularD. Îngroşarea fibrelor reticulare şi de colagenE. Creşterea numărului de mastocite

391. C.M.Ce factori ar putea contribui la dezvoltarea gingivitei ulcero-necrotice:

A. Afecţiunile respiratorii acuteB. Utilizarea în abundenţă a glucidelorC. Stresul psihic şi emoţionalD. Erupţia cu dificultate a molarului IIIE. Concentraţia mărită de fluor în apa potabilă

392. C.M.Care sunt acuzele pacientului în cazul gingivitei ulcero-necrotice:

A. Dureri pronunţate în gingie în timpul alimentaţieiB. Dureri nocturneC. Sângerarea gingiei în timpul periajului dinţilorD. Mobilitatea dinţilorE. Miros neplăcut, putrid din gură

393. C.M.Care sunt rezultatele examenului obiectiv în gingivita ulcero-necrotică:

A. Igiena insuficientă a cavităţii bucaleB. Gingia este hiperemiatăC. Gingia este hipertrofiatăD. Gingia la periferie este acoperită de o membrană necroticăE. Mobilitate de gradul II al dinţilor

394. C.M.Semnele clinice ale gingivitei ulceroase sunt:

A. Debut acutB. Debut lentC. Hiperplazie gingivalăD. Hemoragii gingivaleE. Dureri pronunţate în timpul periajului şi alimentaţiei

395. C.M.La examenul obiectiv în caz de gingivită ulcero-necrotică depistăm:

A. Mărirea ganglionilor limfatici submandibulariB. Starea generală afectatăC. Gingie este acoperită cu o membrană necrotică de culoare griD. Dezgolirea rădăcinii cu 2-3 mmE. Hipertrofie gingivală

396. C.M.Examenul bacterioscopic al produsului patologic extras din focar în gingivita ulcero-necrotică ne permite depistarea:

A. FusobacteriilorB. FungilorC. Treponemei palideD. Bacilului KochE. Spirochetelor

397. C.M.Ce schimbări morfologice apar în gingivita ulcero-necrotică:

A. Acantoza epiteliuluiB. Micşorarea permeabilităţii vasculareC. Creşterea numărului de fibre de colagenD. Infiltraţie leucocitarăE. Prezenta fenomenului de stază în vasele sangvine şi limfatice

398. C.M.Ce particularităţi diagnostice sunt caracteristice gingivitelor:

A. Afecţiunea se întâlneşte cu precădere la persoanele de vârstă înaintatăB. Îmbinarea frecventă a proceselor de inflamaţie a gingiei cu focare de demineralizare (carii în stadiul

29

de maculă la nivelul coletului dintelui)C. Sângerarea gingiei la sondarea acesteiaD. Prezenţa pungilor parodontaleE. Prezenţa focarelor de osteodistrucţie pe clişeul radiologic

399. C.M.Gingivitele catarale trebuie diferenţiate de:

A. Gingivitele catarale simptomatice în cazul afecţiunilor infecţioase şi alergiiB. Gingivitele catarale simptomatice în parodontiteC. De pulpiteD. De osteomieliteE. De neuralgii

400. C.S.Ce proces patologic predomină în cazul gingivitei hipetrofice:

A. De proliferareB. De ulceraţieC. De atrofieD. De sclerozareE. De distrucţie

401. C.M.Gingivita hipetrofică are o evoluţie:

A. AcutăB. CronicăC. Cu acutizăriD. ProgresivăE. Rapidă

402. C.M.Ce forme clinice de manifestare sunt caracteristice gingivitei hipetrofice:

A. EdematoasăB. UlceroasăC. FibroasăD. GangrenoasăE. Proliferativă

403. C.M.Ce factori pot condiţiona procesul de proliferare a gingiei:

A. Marginile debordante ale obturaţiilor

B. Dereglări ale sistemului endocrin

C. Anomalii de poziţie ale dinţilor

D. Hiposalivaţia E. Tartrul dentar

404. C.M.Care sunt acuzele prezentate de pacienţi în cazul gingivitei hipetrofice:

A. Aspectul neobişnuit al gingiei

B. Sângerarea gingiei în timpul periajului

C. Dureri nocturneD. Asimetria feţiiE. Dureri cu iradieri în tâmplă

405. C.M.Gingivita hipetrofică în forma fibroasă se caracterizează prin:

A. Gingia este cianoticăB. Prezenţa depunerilor dentareC. Gingia sângerează la cea mai

mică atingereD. Lipsa pungilor parodontaleE. Resorbţia septului

interdentar

406. C.M.Semnele clinice ale gingivitei hipetrofice sunt:

A. Prezenţa pungii parodontaleB. Mobilitate dentarăC. Pungă falsăD. Dereglări esteticeE. Mărirea în volum a gingiei

407. C.M.Semnele clinice ale gingivitei ulceroase sunt:

A. Tartru dentarB. Miros fetidC. Mobilitate dentarăD. Dureri în timpul alimentaţieiE. Pungă parodontală

408. C.M.Examenul paraclinic al gingivitelor constituie:

A. ElectroodontometriaB. Examenul bacteriologicC. Analiza generală a sângelui

D. Consultarea chi

rurgului

E. Sialografia

409. C.S.R-logic

determinăm următoarele schimbări în caz de gingivită:

A. Schimbări nu se determinăB. Resorbţia septului

interalveolar la 1/3 din lungimea rădăcinii

C. Lipsa septului interalveolarD. Resorbţie cu pungă osoasăE. Osteoporoza septului

interalveolar

410. C.M.Care sunt principiile tratamentului local al gingivitelor catarale:

A. Înlăturarea tartrului şi depunerilor dentare

B. Înlăturarea obturaţiilor şi construcţiilor protetice incorect confecţionate

C. Aplicarea remediilor antiinflamatorii

D. Aplicarea remediilor sclerozante

E. Aplicarea remediilor cheratoplastice

411. C.M.Tratamentul general al gingivitelor catarale include:

A. Administrarea vitaminelor C,P,B1;A,E

B. Administrarea de Vicasol per os

C. Masajul gingiilorD. Tratamentul ortodonticE. Administrarea antibioticelor

412. C.M.Tratamentul gingivitei catarale constă din:

A. Sanarea cavităţii bucaleB. Înlăturarea tartrului dentarC. Instilaţii în punga parodontalăD. Aplicaţii antiinflamatorii locale

30

E. Vitaminoterapia

413. C.M.Tratamentul gingivitei ulceroase constă din:

A. Înlăturarea peliculei necroticeB. Înlăturarea tartrului sub- şi supragingivalC. Aplicaţii cu antibiotice şi glucocorticoiziD. Instilaţii în punga parodontalăE. Gingivoectomia

414. C.M.Tratamentul general al gingivitei ulceroase include:

A. Preparate cardiaceB. VitaminoterapiaC. DesensibilizanteD. Administrarea metronidazolului per osE. Băiţe cu antiseptice

415. C.M.Principiile tratamentului gingivitei hipertrofice:

A. Înlăturarea tartrului dentarB. Terapia sclerozantăC. Electroforeza cu heparinăD. Tratament ortodonticE. Clătituri cu antiseptice

416. C.M.Tratamentul

gingivitei hipertrofice constă din:

A. Injecţii cu soluţie de glucoză 50-60% intrapapilarB. Aplicaţii cu unguente din corticosteroiziC. GingivoectomiaD. Administrarea preparatelor antipireticeE. Administrarea de tranchilizante

417. C.S.Care este tabloul radiologic în cazul gingivitei cronice catarale:

A. Osul alveolar are o structură obişnuităB. Resorbţia osoasă de focarC. Resorbţia difuză a ţesutului ososD. Prezenţa pungilor osoase

E. Focare de osteodistrucţie a vârfurilor septurilor interalveolare

418. C.S.Care este tabloul radiologic în cazul gingivitei catarale acute:

A. Osul alveolar are o structură obişnuităB. Resorbţia difuză a ţesutului ososC. Prezenţa focarelor de osteoporoză şi osteosclerozăD. Prezenţa pungilor osoaseE. Resorbţia pe 1/3 a septurilor interalveolare

419. C.M.Care sunt modificările gingiei în cazul gingivitei catarale cronice:

A. Papilele dentare sunt edemaţiate, hiperemiateB. Marginea gingivală este hiperemiată, cianoticăC. Marginea gingivală este acoperită cu depuneri griD. Papilele interdentare sunt ulcerateE. Din pungile gingivale se determină ţesut de granulaţie

420. C.M.Care sunt datele examenului obiectiv al gingiei în cazul gingivitei ulcero-necrotice Vincent:

A. Papilele interdentare sunt edemaţiate, hiperemiateB. Marginea gingivală este acoperită de o membrană necrotică, uşor detaşabilăC. Hipertrofia marginii gingivaleD. Ulceraţii pe marginea gingivalăE. Depuneri dentare moi la nivelul marginii gingivale

421. C.M.Tratamentul local al gingivitei ulcero-necrotice Vincent include:

A. Terapia sclerozantăB. Irigarea cu soluţii antiseptice şi aplicarea ulterioară a amestecului cu metronidazol pe soluţie de chlorghexidinăC. Gingivoectomia

D. Aplicarea unguentelor cu antibioticeE. Anestezierea gingiei cu înlăturarea depozitelor necrotice422. C.M.Tratamentul

general al gingivitei ulcero-necrotice Vincent conţine:

A. Terapia cu vitamineB. Terapia cu antibioticeC. Tratament chirurgicalD. Administrarea desensibilizantelorE. Fizioterapia

423. C.M.Care este tratamentul gingivitei hipertrofice forma fibroasă:

A. Suprimarea factorilor traumatici şi terapia sclerozantăB. Terapia fizicăC. Aplicaţii cu anesteticeD. Administrarea antibioticelor per osE. Irigări bucale cu soluţii antiseptice

424. C.M.La ce vârstă se întâlnesc mai frecvent modificările distructive ale parodonţiului:

A. La persoane tinereB. La adolescenţiC. La persoanele de peste 40 aniD. La persoanele de până la 30 aniE. La bătrâni

425. C.M.Care sunt factorii locali de risc în dezvoltarea afecţiunilor inflamatorii ale parodonţiului:

A. Anomaliile şi deformările maxilarelorB. Diabetul zaharatC. NeuropatiileD. Hipertrofia frenului gingivolabialE. Vestibulul cavităţii bucale redus în volum

426. C.M.Care sunt factorii generali de risc în

31

dezvoltarea afecţiunilor parodontale.

A. Caria dentarăB. ReumatismulC. Disfuncţii hormonaleD. Placa bacterianăE. Malpoziţii dentare

427. C.S.Parodontoza este un proces patologic caracterizat prin:

A. Inflamaţia gingiei cu lezarea ligamentului gingivo-dentarB. Inflamaţia ţesutului parodonţiului cu distrucţia progresivă a acestuiaC. Inflamaţia periodonţiuluiD. Un proces distrofic al parodonţiuluiE. Un proces de distrucţie progresivă a ţesuturilor parodonţiului

428. C.S.Care sunt procesele primare în evoluţia parodontozei:

A. Procese inflamatoriiB. Procese distroficeC. Dezvoltarea pungilor gingivaleD. Caria dentarăE. Procese hipertrofice

429. C.M.Care sunt particularităţile de diagnoză ale parodontozei:

A. Inflamaţia gingieiB. Retracţia gingiei cu dezgolirea coletului, iar mai apoi a rădăcinii dinteluiC. Prezenţa pungilor gingivaleD. Prezenţa afecţiunilor

sistemului cardiovascularE. Resorbţii osoase localizate

430. C.M.Care sunt particularităţile examenului radiologic in caz de parodontoze:

A. Semne de distrucţie inflamatorie a ţesutului osos al septului interdentarB. Conturul clar al septului interdentar

C. Reducerea înălţimii septului interdentarD. Dilatarea spaţiului periodontalE. Dezarmonizarea structurii ţesutului osos alveolar cu alternarea focarelor de osteoporoză şi osteoscleroză

431. C.M.Manifestările clinice ale parodontozei sunt:

A. Dezgolirea coletului şi a rădăcinii dintelui ca urmare al retracţiei gingieiB. Pungi parodontale cu adâncimea de până la 5mmC. Asocierea afecţiunilor necarioase (defect cuneiform; hiperestezie etc.)D. Mobilitatea dinţilorE. Depozite dentare moi

432. C.M.Forma uşoară de parodontoză se manifestă prin:

A. Culoarea gingiei este neschimbată sau uşor palidăB. Marginea gingiei aderă strâns la suprafaţa dinteluiC. Gingia sângerează la o uşoară atingereD. Punga gingivală are o adâncime de 3 mmE. Cantitate abundentă de depuneri dentare moi

433. C.S.Care sunt acuzele pacienţilor în cazul parodontozei de formă uşoară:

A. Senzaţii neplăcute în gingie; pruritB. Sângerarea gingiei în timpul periajului dinţilorC. Mobilitate dentarăD. Dezgolirea rădăcinilor dinţilorE. Dureri în gingie în timpul alimentaţiei

434. C.M.În forma medie de parodontoză pacienţii acuză la:

A. Dezgolirea rădăcinilor dinţilor

B. Hiperestezia ţesuturilor dentareC. Mărirea în volum a gingieiD. Dureri în regiunea dinţilor intacţi la acţiunea factorilor chimici şi la schimbările de temperaturăE. Mobilitatea dinţilor

435. C.M.Care sunt semnele caracteristice parodontozei în formă medie:

A. Dezgolirea până la 1/3 din suprafaţa rădăciniiB. Reducerea până la ½ a înălţimii septurilor osoase interdentareC. Mobilitatea dentară de gradul IID. Dureri nocturneE. Pungi gingivale

436. C.M.Forma gravă a parodontozei se manifestă prin:

A. Dezgolirea rădăcinii dinţilor pe ½ şi mai multB. Lărgirea spaţiilor interdentareC. Resorbţia septului interdentar pe 2/3 din lungimeD. Hiperestezia ţesuturilor dinteluiE. Hipertrofia gingiei

437. C.M.Ce schimbări morfologice se petrec în cadrul parodontozei:

A. Scăderea elasticităţii vaselor sangvineB. Sclerozarea vaselor sangvineC. Reducerea numărului de capilareD. Hipoxia accentuată a gingieiE. Creşterea cantităţii de oxigen în gingie

438. C.M.Ce procese patologice se petrec în ţesutul osos şi al măduvei osoase în cazul parodontozei:

A. Îngroşarea trabeculelor osoase din substanţa spongioasăB. Hiperplazia endoteliuluiC. Scleroza lumenului vascular

32

D. Alternarea focarelor de osteoporoză şi osteosclerozăE. Resorbţia inactivă a ţesutului osos

439. C.M.Care este tabloul morfopatologic al gingiei în cazul parodontozei:

A. Tumefacţii mucoideB. Necroza fibrelor de colagen şi argirofileC. Hipertrofia epiteliuluiD. Distrofia celularăE. Leziuni fibrinoide

440. C.M.Ce include tratamentul complex al parodontozei:

A. Tratamentul afecţiunilor de sistem (cardiovasculare, ateroscleroza etc.)B. Terapia remineralizantăC. Masajul gingivalD. Tratamentul fizioterapeuticE. Şinarea dinţilor

441. C.S.Gingivita hipertrofică poate fi diferenţiată de gingivita hipertrofică simptomatică în cazul parodontitelor generalizate prin:

A. Lipsa pungilor parodontaleB. Mobilitatea dinţilorC. Resorbţia septului interdentarD. Formarea pungilor osoaseE. Eliminări purulente din punga parodontală

442. C.S.Gingivita ulcero-necrotică se deosebeşte de modificările necrotice ale gingiei în cazul afecţiunilor sângelui prin:

A. Sângerarea gingiei în timpul periajului dinţilorB. Prezenţa fusobacteriilor şi spirochetelor în extrasul din focarC. Schimbări calitative în sângele perifericD. Dureri în gingie în timpul alimentaţieiE. Miros putrid din gură

443. C.M.Care este metodica tratamentului gingivitelor catarale:

A. Înlăturarea depunerilor dentare;B. Aplicarea remediilor antiinflamatorii;C. Aplicarea remediilor cheratoplastice;D. Indicarea tratamentului fizioterapeutic;E.Gingivotomia.

444. C.M.Tratamentul fizioterapeutic al gingivitelor catarale include:

A. HidromasajulB. Vacuum-masajulC. Curenţi diadinamiciD. DiatermocoagulareaE. Gingivoectomia

445. C.M.Tratamentul local al gingivitelor catarale include:

A. Băiţe cu antisepticeB. Aplicaţii cu “Solcoseril”C. Înlăturarea tartrului sub- şi supragingivalD. Administrarea per os a antibioticelorE. Aplicaţii cu preparate sclerozante

446. C.M.Tratamentul local al gingivitelor hipertrofice include:

A. Aplicaţii cu unguent de heparinăB. Aplicaţii cu hidrocortizonC. Terapia sclerozantăD. DiatermocoagulareaE. Gingivoectomia

447. C.M.Semnele clinice ce caracterizează parodontitele:

A. Se manifestă în special la persoanele tinereB. Prezenţa pungilor parodontaleC. Lipsa inflamaţiei gingieiD. Modificări distructive ale septurilor interalveolareE. Prezenţa pungilor osoase

448. C.M.Parodontitele în stare de remisie se caracterizează prin:

A. Gingia are o culoare roz-palăB. Gingia aderă strâns la suprafaţa dinteluiC. Prezenţa depunerilor dentareD. Gingia este atrofiatăE. Radiologic nu se depistează procese active de distrucţie osoasă

449. C.M.Care sunt factorii etiologici ce determină dezvoltarea parodontitei localizate:

A. Anomalii de ocluzie cu suprasolicitarea unui grup de dinţiB. Dereglări ale sistemului gastro-intestinalC. Diabetul zaharatD. Obturaţii aplicate incorectE. Tratament ortodontic neadecvat

450. C.M.Care sunt datele examenului obiectiv în cazul parodontitelor generalizate.

A. Lipsa pungilor parodontaleB. Resorbţia progresivă a osului alveolarC. Prezenţa tartrului subgingivalD. Lipsa inflamaţiei gingivaleE. Lipsa mobilităţii dentare

“Parodontologie”V. Alexeev

451. C.M.Parodonţiul este format din:

A. Gingia alveolară, parodonţiu de susţinere, corticala internă şi externă

B. Mucoasa orală, parodonţiu, osul alveolar

C. Gingia, cementul radicular, osul alveolar

D. Periodontiu, reprezentat de ţesutul conjunctiv lax din spaţiul periodontal

E. Celule, vase sangvine şi limfatice, fibre nervoase, elemente fibriloase sub formă de ligamente dentoalveolare

33

452. C.S.Şanţul gingival are o adâncime normală între:

A. 0-2mmB. 0,5-3,5mmC. 0,3-0,5mmD. 0,2-6mmE. Nici una din ele

453. C.M.Şanţul gingival este delimitat de:

A. Smalţul dentarB. Epiteliul de înserareC. Inserţia epitelialăD. Epiteliul cavităţii bucaleE. Toate de mai sus

454. C.M.Joncţiunea în zona de înserare epitelială se realizazeă prin:

A. Membrana bazalăB. HemidesmosomiC. Fibre de colagenD. Nici una din eleE. Smalţul dentar

455. C.S.Actinobacillus Actinomycetemcomitans este asociată în următoarea patologie parodontală:

A. Gingivită cataralăB. Parodontită juvenilăC. Gingivita cronicăD. Gingivita ulceroasăE. Parodontita cronică localizată

456. C.S.Bacteroides Intermedius este implicat în producere de:

A. Parodontita juvenilăB. ParodontozăC. Gingivita cronicăD. Gingivita acută ulceroasăE. Parodontită cronică generalizată

457. C.M.Acţiunea distructivă (origine inflamatorie) a bacteriilor asupra parodonţiului este consecinţa:

A. Întreruperii afluxului sanguinB. Distrucţiei terminaţiilor

nervoaseC. HemataxinelorD. AntigenelorE. Fermenţilor

458. C.M.În structura plăcii bacteriene intră:

A. Exudat inflamatorB. Agregate bacterieneC. Celule epiteliale descuamateD. Produse de metabolism celularE. Nici una din cele mai sus

459. C.S.În producerea mobilităţii dentare patologice în boala parodontală factorul etiologic este considerat:

A. Trauma ocluzalăB. Inflamaţia septicăC. Factorii geneticiD. Lipsa igienei bucaleE. Anomaliile dentomaxilare

460. C.M.FAO (factorul de activare al osteolastelor) este:

A. Un produs al macrofagilorB. Un important factor distructiv al

osului alveolarC. O enzimăD. Produs al răspunsului imun

specific de tip tisularE. Produs al răspunsului imun

nespecific de tip umoral

461. C.S.FAO (factorul de activare al osteolastelor) este:

A. Un hormonB. Produs al răspunsului imun

specific de tip tisularC. Produs al răspunsului imun

nespecific de tip umoralD. Produs al macrofagilorE. O vitamină

462. C.S.Cantitatea de hialuronidază în pungile parodontale este:

A. Relativ crescutăB. Mult crescutăC. AbsentăD. NesemnificativăE. Scăzută

463. C.M.Ocluzia traumatică:A. Produce inflamaţia parodonţiuluiB. Duce la apariţia pungilor

parodontale

C. Influenţează procesul patologic de iniţiere şi evoluţie al pungilor parodontale

D. Este factor secundar în patogenia parodontopatiilor

E. Produce modificări patologice neinflamatorii

464. C.M.Bolile generale:A. Favorizează producerea bolii

parodontaleB. Declanşează boala parodontalăC. Grăbesc evoluţia bolii

parodontaleD. Uşurează instalarea

complicaţiilorE. Favorizează apariţia recidivelor

465. C.M.Bolile ce influenţează evident evoluţia afecţiunii parodontale sunt:

A. ReumatismB. Infecţii respiratoriiC. Boli cardiovasculareD. HipovitaminozeE. Diabetul

466. C.M.Bolile generale:A. Favorizează producerea bolii

parodontaleB. Determină producerea bolii

parodontaleC. Grăbesc evoluţia afecţiunilor

parodontaleD. Uşurează instalarea

complicaţiilor şi recidivelor bolii parodontale

E. Reduce efectul tratamentului local

467. C.M.Leziunea gingivală precoce în gingivite este reprezentată de:

A. UlceraţiiB. EdemC. CongestieD. Iritaţie de natură tartricăE. Inflamaţie septică

468. C.M.Sângerarea în gingivite este:

A. ProvocatăB. SpontanăC. În cantitate neglijabilăD. Uşoară

34

E. Legată de stadiul inflamaţiei

469. C.M.Parodontitele sunt afecţiuni:

A. Frecvente sub 18 aniB. Apar rar sub 18 aniC. Cu incidenţă crescută după 35-

40 aniD. Ating un procent de 90% peste

52-55 aniE. Nimic de mai sus

470. C.M.Parodontita cronică formă uşoară clinic este reprezentată:

A. Hiperemie gingivalăB. Secreţie uşoară spontanăC. EdemD. Lipseşte mobilitate dentarăE. Pungi parodontale

471. C.M.Parodontita formă medie clinic este reprezentată:

A. Hiperemie gingivalăB. Liză osoasă până la ½ din

lungimea rădăciniiC. EdemD. Mobilitate dentară gradul I-IIE. Pungi parodontale

472. C.M.Parodontita formă severă clinic este reprezentată:

A. Pungi parodontale de peste 5-6mm

B. Mobilitate dentară gradul II-IIIC. Liză osoasă peste ½ din

lungimea rădăciniiD. Lipsa lizei osoase radiculareE. Lipsa pungilor parodontale

473. C.S.Gradul II de mobilitate dentară semnifică:

A. Mobilitatea vestibulo-oralăB. Mobilitate vestibulo-orală şi

aproximalăC. Mobilitate axialăD. Mobilitate vestibulo-orală,

aproximală şi axialăE. Lipsa mobilităţii

474. C.M.Formele hipertrofice şi hiperplazice de gingivite sunt mai frecvente la:

A. Fete

B. BăieţiC. SarcinăD. În anumite perioade fiziologiceE. Toate de mai sus

475. Examenul radiologic în parodontologie poate determina:

A. Densitatea osoasăB. Relaţii asupra reliefului ososC. Profunzimea pungilor

parodontaleD. Valoarea inflamaţiei dentareE. Toate de mai sus

476. C.M.În parodontologie, examenul radiologic ne oferă relaţii în legătură cu:

A. Gradul atrofiei osoaseB. Forma atrofică osoasăC. Morfologia spaţiului periodontalD. Evoluţia resorbţiei osoaseE. Toate de mai sus

477. C.S.Printre examenele complimentare care confirmă diagnosticul de parodontite sunt:

A. ReoparodontografiaB. FotopletismografiaC. BiomicroscopiaD. Toate enumerate mai susE. Nici una din ele

478. C.M.Precizaţi care dintre următoarele investigaţii sunt absolut necesare pentru stabilirea diagnosticului parodontită:

A. Radiografia panoramicăB. SondareaC. PercuţiaD. Testarea vitalităţiiE. Toate enumerate anterior

479. C.M.Indicaţi metodele chirurgicale de tratament care se pot folosi în tratamentul leziunilor parodontale:

A. ChiuretajulB. GingivectomiaC. Intervenţii cu lambouD. ElectroodontodiagnosticaE. Gingivoplastie

480. C.M.Antibioticile sunt indicate (în tratamentul parodontitelor):

A. La acutizarea procesuluiB. Înaintea intervenţiilor

chirurgicaleC. După intervenţiile chirurgicaleD. Sunt însoţite de component

alergicE. Toate enumerate mai sus

481. C.S.Preparatele antihistaminice în tratamentul parodontitelor sunt indicate:

A. La acutizarea procesuluiB. Înaintea intervenţiilor

chirurgicaleC. După intervenţiile chirurgicaleD. Sunt însoţite de component

alergicE. Toate enumerate mai sus

482. C.S.Scopul chiuretajului:A. Eliminarea ţesuturilor

degenerate şi necrotice din pungile parodontale

B. Eliminarea radicală a mărginii gingivale

C. Obţinerea bizoului (în intervenţii cu lambou)

D. Toate enumerate anteriorE. Nici una enumerate anterior

483. C.M.Intervenţiile cu lambou au scopul:

A. Eliminarea radicală a pungilor parodontale

B. Refacerea epiteliului de joncţiune

C. A înlătura marginea gingivalăD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

484. C.S.Terapia ocluzală include:

A. Şlefuirea selectivăB. Imobilizarea dinţilorC. Punţi stabilizatoareD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

485. C.S.Vitaminele (inclusiv şi Vit. C) sunt indicate în

35

afecţiunile parodonţiului însoţite de:

A. Hemoragii gingivaleB. Component alergicC. Acutizare a procesuluiD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

486. C.S.Care este semnificaţia termenului de parodontită:

A. Afecţiune inflamatorie a parodonţiului marginal

B. Inflamaţie superficială a gingieiC. Afecţiune degenerativă

generalizată a parodonţiuluiD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

487. C.S.Care este semnificaţia termenului de parodontoză:

A. Afecţiune inflamatorie a parodonţiului marginal

B. Inflamaţie superficială a gingieiC. Afecţiune degenerativă

generalizată a parodonţiuluiD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

488. C.M.La bolnavii diabetici metodele chirurgicale de tratament a parodontitelor predispun de:

A. Complicaţii renaleB. Complicaţii hemoragiceC. Complicaţii infecţioaseD. Contaminarea mediculuiE. Accelerarea procesului de

cictrizare

489. C.M.Chiuretajul parodontal constă în:

A. Îndepărtarea conţinutului pungilor parodontale

B. Chiuretarea unui focar cronic periapical

C. Chiuretajul cementului necrotizat

D. Îndepărtarea ţesutului patologic din punga parodontală

E. Oricare dintre acestea în funcţie de caz clinic

490. C.M.Unele din simptome în cazurile parodontozei sunt:

A. Recesiuni gingivaleB. Neânsemnate depuneri dentareC. Jenă gingivalăD. Hipercreştere gingivalăE. Hemoragii gingivale

491. C.M.Gingivoplastia constă în:

A. Remodelare chirurgicală a gingiei şi papilelor gingivale

B. Redarea unei forme normale şi funcţionale

C. Chiuretajul cementului necrotizat

D. Toate enumerate anteriorE. Nici una

492. C.M.Examinarea bolnavilor cu parodontopatii cronice se realizează prin:

A. Expunerea motivelor prezentăriiB. AnamnezăC. Examenul paraclinic subiectivD. Examen clinic obiectiv al

parodonţiuluiE. Examene complementare

493. C.M.Examenul clinic al parodonţiului marginal se realizează prin:

A. InspecţieB. PercuţieC. AscultaţieD. PalpareE. Toate enumerate

494. C.S.Parodonţiul menţine dintele în alveolă şi transmite solicitarea mecanică în timpul masticaţiei prin intermediul:

A. Ligamentelor alveolodentareB. Periodonţiului superficialC. Parodonţiului apicalD. Substanţei fundamentale

periodontaleE. Toate enumerate mai sus

495. C.M.Parodonţiul constituie:

A. O unitate morfologică datorită originii comune embrionare

B. O unitate funcţională datorită fenomenelor tisulare

C. O unitate patologică a tuturor elementelor componente

D. Un ecosistem morfofuncţionalE. Toate enumerate de mai sus

496. C.M.ARPA (clasificarea) evidenţiază în parodontopatii următoarele procese:

A. InflamatoriiB. DistroficeC. De creştere a ţesuturilorD. HemoragiiE. Toate enumerate anterior

497. C.M.Şcoala SUA (după criterii imunologici) propune clasificarea parodontitelor:

A. Parodontita prepubertalăB. Parodontita juvenilăC. Parodontita rapid progresivăD. Parodontita adultuluiE. Parodontoză

498. C.M.Faza preclinică a parodontopatiilor se prezintă:

A. Cu semne clinice evidenteB. Fără semne clinice evidenteC. În urma creării unei “stări

parodontale”D. Sub formă de inflamaţie în

stadiu incipientE. Toate enumerate anterior

499. C.M.În etiologia locală directă a bolii parodontale se ţine cont de următorii factori:

A. Trauma ocluzalăB. Dizarmoniile dentoalveolareC. Placa bacterianăD. Depezitele de tartruE. Cariile dentare

500. C.M.Unii factori implicaţi în patogenia parodontozei sunt consideraţi:

A. De ordin neuro-distroficB. Reactivitatea redusă a

organismuluiC. HipoxiaD. Sistemul respiratorE. Toate enumerate mai sus

501. C.M.Placa bacteriană subgingivală acţionează

36

specific asupra parodonţiului prin:

A. Actinobacillus Actinomycetemcomitans

B. Bacterius intermediusC. KlebsiellaD. RoteusE. Nici una din acestea

502. C.M.Factorii de apărare caracteristici lichidului şanţului gingival sunt:

A. Complement (extravazat din ser)B. LactoferinaC. Anticorpii Ig, GD. Anticorpii Ig, ME. Anticorpii Ig, A

503. C.M.Forma uşoară a parodontozei este estimată în cazurile:

A. Pierderii suportului osos până la 1/3 din lungimea rădăcinii

B. Creasta osoasă iniţială ajungând până la 1/3 din lungimea rădăcinii

C. Pierderii suportului osos până la ½

D. Creasta osoasă iniţială ajungând până la ½

E. Mobilităţii dentare Igr.

504. C.M.Forma medie a parodontozei este estimată în cazurile:

A. Pierderii suportului osos până la 1/3 din lungimea radiculară

B. Creasta osoasă iniţială ajungând până la 1/3 din lungimea rădăcinii

C. Pierderii suportului osos până la ½

D. Creasta osoasă iniţială ajungând până la ½

E. Mobilităţii dentare Igr.

505. C.M.Forma severă a parodontozei este estimată în cazurile:

A. Pierderii suportului osos până la 1/3 din lungimea radiculară

B. Creasta osoasă iniţială ajungând până la 1/3 din lungimea rădăcinii

C. Pierderea suportului osos peste ½

D. Creasta osoasă iniţială depăşind ½

E. Mobilitate dentară

506. C.M.Conţinutul abcesului parodontal este reprezentat printr-un exudat:

A. SerohematicB. PurulentC. Cu ţesut de granulaţieD. Cu polimorfonucleareE. Cu detritusuri celulare

507. C.M.Semnificaţia noţiunii “Scleroză”:

A. Induraţie patologică a ţesutuluiB. Creşterea componentei stromale

a acestuiaC. NecrozăD. HiperemieE. Toate enumerate mai sus

508. C.M.Tabloul morfopatologic al afecţiunilor incipiente în parodontite:

A. Induraţii infiltrative inflamatorii situate sub epiteliului

B. Modificări sclerotice în straturile parodontale

C. Schimbări de resorbţie a mărginii coronare a septului osos interdentar

D. NecrozăE. Toate enumerate mai sus

509. C.M.Tabloul morfopatologic al parodontitelor este însoţit de:

A. Apariţia pungilor parodontaleB. Distrugerea septuluiC. Resorbţia ţesutului ososD. Procese inflamatorii ce cuprind

straturile parodontaleE. Distrucţia straturilor superficiale

parodontale

510. C.M.Unele manifestări subiective a parodontitelor:

A. HemoragiiB. Mobilităţi dentare

C. Eliminări purulente din pungile parodontale

D. Hiperestezie la colul dentarE. Senzaţii dureroase

511. C.M.Gradul de severitate a bolii se determină conform:

A. Adâncimii pungii parodontaleB. Nivelul resorbţiei ţesutului ososC. Mobilităţii dentareD. Hemoragii gingivaleE. Toate enumerate mai sus

512. C.S.În formele avansate de boală parodontală cu leziuni distructive întinse titrurile de anticorpi faţă de antigenele plăcii bacteriene subgingivale au valori:

A. ScăzuteB. Relativ scăzuteC. ÎnalteD. AbsenteE. Nedecelabile

513. C.S.Anticorpii din clasa IgA sunt prezenţi în şanţul şi ţesutul gingival:

A. În cantitate mareB. În cantitate relativ mareC. Sunt absenţiD. Nu s-au pus în evidenţăE. În cantitatea mică

514. C.M.Lărgirea spaţiului parodontal fără producerea de pungi adevărate este urmarea:

A. Factorilor ereditariB. BruxismuluiC. Purtarea de aparate ortodonticeD. Factorilor microbieniE. Nici una din acestea

515. C.S.Recesiunea gingivală în forma uşoară a parodontitelor:

A. Însoţeşte întotdeauna inflamaţiaB. Este pasagerăC. Apare uneoriD. Se întâlneşte la pacienţi în vârstăE. Tratamente nu oferă rezultate

favorabile

37

516. C.S.Gradul II de mobilitate dentară semnifică:

A. Mobilitate vestibulo-oralăB. Mobilitate vestibulo-orală şi

aproximalăC. Mobilitatea axialăD. Mobilitate vestibulară,

aproximală şi axialăE. Nici una din acestea

517. C.M.Examenul mobilităţii dentare se realizează cu:

A. Sonda parodontalăB. Sonda obişnuităC. MonodigitalD. BidigitalE. Pincetă

518. C.M.Indicele parodontal este utilizat pentru studiul:

A. Stadiul evolutivB. Răspândirea leziunilor

parodontaleC. Diagnosticarea pulpiteiD. Toate enumerate anteriorE. Nici una din ele

519. C.M.Indicele parodontal estimează:

A. Gradul inflamaţiei gingivaleB. Mobilitatea dentarăC. Punga parodontalăD. Modificările mucoasei cavităţii

bucaleE. Nici una din cele enumerate

520. C.M.Criteriile aprecierii parodontopatiilor după indicele CPITN

A. Hemoragii gingivaleB. Prezenţa depunerilor dentare

dureC. Pungi parodontaleD. Profunzimea pungilor

parodontaleE. Modificări ale mucoasei cavităţii

bucale

521. C.M.Principiile tratamentului conform codului (după CPITN):

A. Codul I-igiena cavităţii bucale

B. Codul II-detartrajul şi igiena buco-dentară

C. Codul III-detartraj, chiuretaj şi igiena cavităţii bucale

D. Codul IV-detartraj profund, tratament complex

E. Codul V-tratamentul mucoasei cavităţii bucale

522. C.M.Codificarea leziunilor parodontale (după CPITN):

A. 0-absenţa boliiB. 1-sângerarea gingivalăC. Prezenţa tartrului dentar durD. Prezenţa pungilor parodontale

cu valori 3,5-5,5mmE. Prezenţa pungilor parodontale

cu valori de peste 6mm

523. C.M.Fotopletismografia constituie o metodă de investigare paraclinică în parodontologie:A. CantitativăB. Calitativă a circulaţiei perifericeC. Cu valoare diagnostică

neglijabilăD. Toate de mai susE. Nici una din ele

524. C.M.Examinarea radiologică oferă date privind:A. Localizarea, mărimea şi tipul

leziunilor osoaseB. Aspectul corticalei interne a

osului alveolarC. Aspectul osului spongios în

special la nivelul septurilor interdentare

D. Adâncimea pungilor parodontale false

E. Gradul de mobilitate patologică

525. C.S.Complicaţiile locale ale bolii parodontale sunt:A. Cariile dentareB. Abcese gingivaleC. Pulpitele acuteD. Toate de mai susE. Nici una din ele

526. C.S.Complicaţia locală frecventă a abcesului parodontal este:A. Caria dentară

B. OsteomielitaC. Parodontita apicală pe cale

retrogradăD. Toate de mai susE. Nici una din ele

527. C.S.După chiuretajul ţesutului de granulaţie sângerarea:A. Se accentueazăB. Nu se modificăC. DiminueazăD. Este absentăE. Se prelungeşte în timp

528. C.M. Gingivectomia este indicată în:A. Hipertrofii care nu cedează la

tratament antiinflamatorB. Gingivita de sarcinăC. În regiunea dinţilor lateraliD. Gingivita acutăE. Gingivita descuamativă

529. C.M. Gingivectomia este contraindicatăA. La persoane handicapateB. În gingivite hormonaleC. În gingivite descuamativeD. La persoane vârstniceE. În nici una din situaţiile de mai

sus

530. C.M. Operaţia cu lambou este indicată:A. În abcesul parodontalB. În leziuni periodontaleC. În pungi cu atrofie verticalăD. În rezorbţii osoase la nivelul

dinţilor lateraliE. În gingivita de sarcin

531. C.M.Clasificarea parodontitelor (după evoluţie):A. UşoarăB. MedieC. SeverăD. ExacerbatăE. Toate enumerate anterior

532. C.M. Clasificarea parodontitelor (după localizare):A. LocalizateB. GeneralizateC. Mixte

38

D. De coletE. Toate enumerate anterior

533. C.M.Clasificarea parodontitelor (după evoluţie):A. AcutăB. CronicăC. În stadiu de acutizareD. RemisieE. Cu iradiere

534. C.M.Parodontitele se caracterizează prin următoarele semne patologice:A. InflamaţiaB. AlveolizaC. Prezenţa pungilor parodontaleD. Recesiuni gingivaleE. Modificări periodontale

535. C.M. Noţiunea “alveoliză” semnifică:A. Proces patologicB. Demineralizarea osului alveolarC. Ca urmare a acţiunii diferitor

enzime bacterieneD. Modificări distroficeE. Toate enumerate anterior

536. C.M. Noţiunea “pungă parodontală” semnifică:A. Aprofundarea patologică a

şanţului gingivodentarB. Migrarea epiteliului de joncţiune

în direcţia apicalăC. Este o pungă gingivalăD. Este o creştere în direcţie

coronară a gingieiE. Apare în procesul parodontolizei

537. C.M.Conţinutul pungii parodontale cuprinde:A. Fluidul gingival cu

microorganismeB. Produse bacterieneC. Secreţii purulenteD. AnticorpiE. Prostaglandine

538. C.M. Printre teoriile care explică mecanismul afecţiunilor parodontale se citează:A. Afecţiunile aterosclerotice

vasculare

B. Compartimentul neuro-distrofic în parodontită

C. Micşorarea reactivităţii organismului

D. HipoxiaE. Tulburările endocrine

539. C.M. Pansamentele parodontale au scopul:A. A proteja plagaB. A menţine adaptarea strânsă a

lamboului pe osC. Împiedică sângerareaD. Împiedică formarea excesivă de

ţesut de granulaţieE. Profilaxia cariei dentare

540. C.M. Pansamentul parodontal trebuie să posede proprietăţile:A. PlasticB. Să se întărească în timp potrivitC. Să nu irite părţile moi

înconjurătoareD. Să aibă efect bactericidE. Rigiditate suficientă

541. C.M. Deplasarea vârfurilor părţii active în cadrul detartrajului cu ultrasunete se face:A. Înainte-înapoiB. CircularC. SemicircularD. În formă de triunghiE. În formă de opt

542. C.M. Partea activă a instrumentului de detartraj cu ultrasunete este realizată în principal în formă de:A. SpatulăB. PrismăC. SecerăD. EmisferăE. Sondă

543. C.M.Instrumentul de detartraj cu ultrasunete cu capătul activ în formă de spatulă este indicat:A. La începutul detartrajuluiB. Pentru îndepărtarea tartrului

supragingival

C. Pentru îndepărtarea petelor colorate

D. La sfârşitul detartrajuluiE. Pentru chiuretaj radicular

544. C.M. Indicaţiile detartrajului cu ultrasunete sunt:A. Tartru supragingivalB. Hiperestezie dentinarăC. La bolnavi hemofiliciD. La copii miciE. În cursul intervenţiilor

chirurgicale

545. C.M. Contraindicaţiile detartrajului cu ultrasunete sunt:A. Gingivostomatita

ulceronecroticăB. În fazele incipiente de

îmbolnăvire gingivalăC. În cursul intervenţiilor

chirurgicaleD. Hiperestezie dentinară

accentuatăE. Bolnavi cu boli infecţioase

546. C.M. Indicaţiile detartrajului cu ultrasunete sunt:A. În fazele incipiente de

îmbolnăvire gingivalăB. În gingivostomatita

ulceronecroticăC. La bolnavi hemofiliciD. În parodontite cu sângerări

accentuateE. Pentru pete colorate depuse pe

suprafaţa smalţului

547. C.S.Contraindicaţiile detartrajului cu ultrasunete sunt:A. În parodontite marginale

hiperplaziceB. În parodontite marginale

ulcerateC. În parodontite marginale cu

sângerări accentuateD. În timpul sarciniiE. La bolnavi cu boli infecţioase

548. C.M. Dezavantajele detartrajului cu ultrasunete sunt:A. Desprinderea unor prisme de

smalţ

39

B. Accentuarea durerilor şi a sângerării în gingivostomatita ulceronecrotică

C. Accentuarea durerilor hiperestezice

D. Lezarea inserţiei epitelialeE. Dislocarea unor obturaţii cu

retenţie insuficientă

549. C.M.Avantajele detartrajului cu ultrasunete sunt:A. Mijloc modern şi eficient de

detartrajB. Bine suportat chiar şi de

persoane cu hiperestezie dentinară

C. Îndepărtarea depozitelor pigmentate de pe suprafeţele dentare

D. Bine suportat de copii miciE. Utilizat în afecţiuni gingivale

acute

550. C.M. Dezavantajele detartrajului cu ultrasunete sunt:A. Calităţi ergonomice reduseB. Produce întotdeauna fenomene

dureroaseC. Poate provoca hemoragii graveD. Risc de contaminareE. Posibilitatea de fracturare a

vârfului părţii actice

551. C.M. Favorizarea apariţiei hiperesteziei dentinare în cadrul bolii parodontale este dată de:A. Creşterea retentivităţii dentareB. Tumifierea papilelor

interdentare datorită inflamaţieiC. Coborârea festonului gingivalD. Retenţia alimentarăE. Scăderea Ph-ului local

552. C.M.Abcesul parodontal se produce ca urmare a:A. Suprainfectării ţesutului de

granulaţie din pungiB. Acutizării stării de îmbolnăvire

parodontalăC. Exacerbarea virulenţei florei

microbieneD. Creşterii cantităţii de tartru

subgingivalE. Modificării sistemului de periaj

dentar

553. C.M. Durerea în abcesul parodontal este:A. Foarte intensăB. De intensitate medieC. LocalizatăD. Uneori cu tendinţa de

generalizareE. Uneori cu caracter pulsatil

554. C.M. Clorhexidina este indicată:A. Pentru prevenirea depunerii

plăcii bacterieneB. În hiperestezia dentinarăC. În abcesul parodontalD. Gingivita acutăE. Gingivite cronice şi parodontite

555. C.S.Clorhexidina în afecţiunile parodontale este folosită în concentraţie de:A. 1%B. 2%C. 0,00005%D. 5%E. 0,06%-0,1%

556. C.M. Tratamentul cu clorhexidină presupune:A. Folosirea soluţiei respective

timp de 5-7 zileB. Folosirea soluţiei respective

timp de 15-20 zileC. Clătituri bucale 2-3 min. după

spălarea dinţilorD. Clătituri bucale 20 min. după

spălarea dinţilorE. Poate fi neglijat

557. C.M. Tratamentul ortopedic în parodontite are scopul:A. Influenţează evoluţia

patogenezei patologiei dateB. Suprimă mobilitatea dentarăC. Repară defectele arcadelor

dentareD. Suprimă traumele de articulareE. Poate fi neglijat

558. C.M. Terapia curativă a afecţiunilor inflamatorii ale parodonţiului cuprinde:A. Terapia etiologicăB. Terapia patogenetică

C. Terapia cu acţiune stimulatoare a mecanismelor de apărare şi adaptare

D. Terapia reparatoareE. Terapia conservativă

559. C.M. Metodele terapeutice etiotrope sunt reprezentate:A. Igiena cavităţii bucaleB. Suprimarea depunerilor dentareC. Corectarea suprafeţei de ocluzieD. Corectarea anomaliilor date

alveolareE. Suprimarea unor obiceiuri

dăunătoare

560. C.M. Suspendarea hiperesteziei poate fi realizată:A. Cu preparate ce conţin CalciuB. Cu preparate ce conţin fluorC. VitaminoterapieD. Plombarea eroziunilorE. Factori fizici561. C.M. În tratamentul chirurgical parodontal instrumentele sunt reprezentate:A. FoarfeceB. BisturiuC. ChiureteD. ExcavatoareE. Poate fi neglijat

562. C.M.Tratamentul complex în afecţiunile parodontale include şi următoarele particularităţi:A. Educaţia igienicăB. Şlefuirea selectivăC. Instalarea de şine temporareD. Intervenţii chirurgicale

parodontaleE. Aplicarea de pansamente

curative

563. C.M. Radiografic pot fi depistate următoarele tipuri de schimbări ale ţesutului osos maxilar:A. InflamatoriiB. DistroficeC. AsociateD. Modificări în conţinutul

lichidului gingivalE. Modificări ale vâscozităţii

lichidului gingival

40

564. C.M. Sunt evidenţiate următoarele tipuri de epulis:A. FibrosB. VascularC. Cu celule giganteD. InflamatorE. În stadiu de remisie

565. C.M. Semnificaţia termenului “Parodontoliza”:A. Leziuni idiopaticeB. Efecte progresive de distrugereC. Afecţiune parodontalăD. Poate fi neglijatE. Nici una enumărată anterior

566. C.M. Semnificaţia termenului “Idiopatic”:A. Boală cu existenţă proprieB. Fără legătură cu altă stare

patologicăC. De cauză necunoscutăD. EsenţialăE. Poate fi neglijată

567. C.M. Semnificaţia termenului “Osteoliză”:A. Distrugerea patologică localizată

a osuluiB. Datorată proceselor inflamatoriiC. Datorată proceselor distroficeD. Datorată tumorilorE. Proces de formare a ţesutului

osos

568. C.M. Examenul radiologic în parodontoză este următorul:A. Conturul septului interdentar

clarB. Reducerea înălţimii septului

interdentarC. Alternarea focarelor de

osteoporoză şi osteosclerozăD. Dilatarea spaţiului periodontalE. Liză osoasă

569. C.M. Semnificaţia termenului “Osteoporoză”:A. Modificări a structurii osului

datorată unei rarefacţiiB. Însoţit cu subţieri şi

demineralizări a traveelor osoase

C. Însoţit cu o creştere a fragilităţii acesteia

D. Modificări vasculare în structurile gingivale

E. Toate enumerate anterior

570. C.M. Semnificaţia termenului “Parodontologie”:A. Ramură a stomatologieiB. Se ocupă cu studiul

parodonţiuluiC. Se ocupă cu afecţiunile

parodonţiuluiD. Se referă la diagnosticul

afecţiunilor pulpareE. Toate enumerate anterior

571. C.M. Semnificaţia termenului “Atrofie”:A. Este însoţit cu tulburare de

nutriţieB. Determină diminuarea

volumului organului respectivC. Însoţit de dereglări funcţionaleD. Poate fi neglijatE. Toate enumerate anterior

572. C.M. Semnificaţia termenului jenă:A. Senzaţie supărătoareB. Durere organică uşoarăC. Durere organică intensăD. Toate enumerateE. Nici una din ele

573. C.M. Semnificaţia termenului contur (în parodontologie):A. Limitele unui obiectB. Contur gingivalC. Margine gingivalăD. Feston gingivalE. Nici una din ele

574. C.M.Semnificaţia termenului “Tumefacţie”:A. Creşterea volumului, unui ţesutB. Micşorarea volumului unui ţesutC. UmflăturaD. Formaţiune concavăE. Toate enumerate mai sus

575. C.M.Semnificaţia termenului “Lambou”:A. Fragment tisular parţial detaşat

B. Creat chirurgicalC. Utilizat pentru acoperirea unor

plăgiD. Utilizat pentru reconstituirea

plastică a unor defecte cu lipsă de substanţă

E. Glicozid cardiac

576. C.M. Semnificaţia termenului “Hemiserţie”:A. Secţiunea unei rădăciniB. Extracţia unei rădăciniC. Cu partea coronară

corespunzătoareD. Cu conservarea părţii coronareE. Toate enumerate anterior

577. C.M.Semnificaţia termenului “Osteoplastie”:A. Are drept scop redare unui

contur al osului alveolarB. Nu elimină osul suportC. Este un instrumentD. Toate enumerate mai susE. Nici una din ele

578. C.M. Scopul pansamentelor parodontale:A. De a proteja plagaB. A menţine adaptarea strânsă a

lamboului necesar pe osC. Împiedică sângerareaD. Împiedică formarea excesivă de

ţesut de granulaţieE. Vizează eliminarea pungilor

579. C.M.Semnificaţia termenului “Amputaţie radiculară”:A. Secţiunea rădăciniiB. Extracţia rădăciniiC. Înlăturarea parţială a porţiunii

coronareD. Conservarea părţii coronareE. Toate enumerate anterior

580. C.M.Semnificaţia termenului “Anticorp”:A. Substanţă de apărareB. Substanţă sintetizată în organismC. Reacţionează specificD. Sintetizată ca răspuns la

întroducerea unui antigenE. Proeminenţa naturală pe

suprafaţa unui os

41

581. C.M.Semnificaţia termenului “Arcadă”:A. Indică formaţiuni osoaseB. Indică formaţiuni fibroaseC. Indică formaţiuni vasculareD. Indică formaţiuni nervoaseE. Situate în formă de arc

582. Chiuretajul subgingival este contraindicat în:A. Gingivită acutăB. Gingivită cronicăC. Gingivită descuamativăD. Pungi parodontale la

pluriradiculariE. Gingivita hormonală

583. C.M.Clorhexidina este un antiseptic de elecţie împotriva plăcii microbiene prin:A. Acţiune antihiperestezicăB. Menţine prelungită în timp pe

suprafeţele dentareC. Ficsare eficientă pe suprafeţele

bacterieneD. Alterarea permeabilităţii

peretelui celular bacterianE. Nici una din cele mai sus

584. C.M. În tratamentul parodontitelor cronice produsele imunologice acţionează prin:A. Creşterea puterii fagocitare a

polimorfonuclearelorB. Creşterea valorii

complementului sericC. Creşterea imunoglobulinelor

sericeD. Acţiune antifungicăE. Acţiune bacteriostatic

585. C.S.Care vor fi motivele mobilităţii patologice dentare în parodontite:A. Inflamaţia cronică a ţesuturilor

periapicaleB. Resorbţie a ţesutului osos gr. I şi

IIC. În rezultatul absenţei dintelui

vecinD. În rezultatul absenţei dintelui

antagonist

E. Distrucţia alveolei şi inflamaţia ţesuturilor moi parodontale

586. C.S.Care intervenţie chirurgicală ar fi binevenită pentru înlăturarea pungilor parodontale profunde:A. Incisia abcesului parodontalB. ChiuretajulC. Tehnica cu lambouD. Reimplantarea dinteluiE. Gingivoectomia şi modificările

ei

587. C.S.Date radiologice caracteristice în parodontita generalizată grad avansat:A. Ţesutul osos fără modificăriB. Destrucţia laminei compacteC. Resorbţie a ţesutului osos

alveolarD. Osteoscleroza ţesutului ososE. Dilatarea fantei periodontale

588. C.S.Care-s afecţiunile parodontale sub denumirea de parodontome:A. Gingivita cataralăB. ParodontitaC. Epulis, papilom, fibromD. Gingivită ulcero-necrotică

VincentE. Parodontotza

589. C.S. Care-s afecţiunile parodontitale sub denumirea de boli idiopatice:A. ParodontozaB. ParodontitaC. Sindrom Papio-LefeverD. Gingivita hipertroficăE. Epulis, papilom, fibrom

590. C.S.Care dinţi pot fi incluşi în şinarea definitivă în cazul mobilităţii avansate:A. IncisiviiB. Molarii, caniniiC. Orice grup de dinţiD. Majoritatea dinţilor cu

excluderea incisivilorE. Molarii şi premolarii

591. C.S. În câte şedinţe se efectuează şlefuirea selectivă a dinţilor:A. CinciB. PatruC. TreiD. DouăE. Nu are importanţă

592. C.S.Profunzimea pungilor parodontale în parodontită-forma medie:A. O majorare semnificativă a

profunzimii pungii cliniceB. Punga parodontală cu o

adâncime de 4,5mmC. Pungă parodontală cu o

adâncime de 6 mmD. Pungă parodontală cu o

adâncime mai mult de 10mmE. Pungă osoasă

593. C.S. Acuze caracteristice ale pacientului în parodontită forma medie:A. Dureri dentare în formă de crită

care se amplifică de la excitanţi termici

B. Halenă fetidăC. Dureri pronunţate în timpul

masticaţieiD. Dureri în gingie şi eliminări

supurative din pungile dentogingivale

E. Pătrunderea resturilor alimentare în spaţiile interdentare, mobilitatea dinţilor

594. C.M.Acuze caracteristice ale bolnavului în parodontoză forma medie:A. Dureri pronunţate în timpul

masticaţieiB. Recesiuni gingivaleC. Hiperestezia evidentă dentară la

periajul dentar şi de la excitanţi termici

D. Dureri cu caracter iradianE. Dureri nocturne

595. C.S.Caracteristica datelor rentgenologice în parodontita cu grad avansat:A. Structura ţesutului osos fără

modificări

42

B. Osteoporoza septurilor interdentare

C. Dilatarea fantei periodontaleD. Resorbarea ţesutului osos

alveolar, focare de resorbaţieE. Destrucţia laminei compacte

596. C.M. Acuzele specifice ale pacientului în parodontita generalizată-grad avansat:A. Mobilitatea pronunţată a dinţilor

şi eliminări purulente din pungile parodontale

B. Dureri nocturne dentareC. Dureri cu caracter iradianD. Halenă fetidăE. Dureri de la excitanţii termici

597. C.S. Care sunt afecţiunile parodonţiului marginal profund:A. Gingivita ulceronecrotică

VincentB. Gingivita cataralăC. Destrucţia ţesutului osos

alveolarD. EpulisE. Osteoscleroza ţesutului osos

598. C.M.Care formaţiuni ale ţesuturilor parodontale sunt lezate în primul rând în cazul parodontitei:A. Ligamentul circular al dinteluiB. Stratul epitelial al mucoasei

gingivaleC. Ţesutul conjunctiv al mucoasei

bucaleD. Cementul radicular dentarE. Osul alveolar

599. C.S.Acuze caracteristice ale pacientului în formele uşoare ale parodontitei:A. Acuzele lipsescB. Edemaţierea evidentă a gingieiC. Durere în timpul masticaţieiD. Sângerări gingivale în timpul

periajului dentarE. Halenă fetidă

600. C.M.Care sunt afecţiunile parodonţiului marginal superficial:

A. Gingivita hipertroficăB. Gingivita cataralăC. EpulisD. Fibrom, papilomE. Atrofia ţesutului osos alveolar

43