ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC Test de autoevaluare nr. 1

01. Factorii politici care au impulsionat formarea statului geto-dac au fost reprezentaŃi de: a) aristocraŃia tribală; b) masa războinicilor; c) puterea regală. 02. Factorii interni care au contribuit la formarea statului geto-dac au fost: a) factorii economici; b) factorii sociali; c) factorii politici. 03. Printre factorii culturali care au condus la formarea statului geto-dac s-au aflat: a) existenŃa unei limbi comune; b) existenŃa unei conştiinŃe de neam; c) existenŃa unei religii comune. 04. Elementele care intrau în alcătuirea structurii instituŃionale a statului lui Burebista au fost: a) instituŃiile regelui şi viceregelui; b) existenŃa titlurilor aulice şi a unei cancelarii; c) existenŃa unor organe administrative locale impuse de rege. 05. Argumentele istorice aduse în sprijinul afirmaŃiei că stăpânirea lui Burebista a avut caracter statal sunt: a) existenŃa unei puteri politice instituŃionalizate; b) asumarea de către Burebista a titlului regal; c) existenŃa unui teritoriu propriu. 06. În cadrul statului lui Burebista, populaŃiile cucerite: a) au fost organizate după modelul uniunilor de triburi dacice; b) şi-au păstrat formele administrative proprii; c) au fost organizate într-o structură administrativă centralizată, controlată de rege. 07. DependenŃa populaŃiilor cucerite faŃă de statul lui Burebista s-a materializat prin: a) plata unui tribut; b) supunerea politicii externe faŃă de cea a statului geto-dac; c) furnizarea de trupe în caz de război. 08. În cadrul structurii centrale a statului geto-dac, marele preot deŃinea poziŃia: a) de “cel dintâi prieten”; b) vicerege; c) prim sfetnic. 09. ExistenŃa unui teritoriu propriu al statului geto-dac este demonstrată de: a) caracterul quasi-orăşenesc al civilizaŃiei geto-dace din interiorul arcului carpatic; b) expediŃiile de cucerire întreprinse de Burebista; c) informaŃiile oferite de istoricii Strabon şi Iordanes. 10. Rolul ierarhiei clericale în organizarea statului geto-dac a fost acela de: a) fundamentare din punct de vedere teologic a noii organizări politice; b) supraveghere a modului în care erau respectate legile; c) asigurare a funcŃionării cancelariei regale.

Test de autoevaluare nr. 2 01. Provinciile senatoriale romane aveau următoarele caracteristici: a) dispuneau de câte o singură legiune; b) erau conduse de membri ai ordinului senatorial; c) se aflau dispuse de obicei în interiorul Imperiului. 02. În timpul domniei împăratului Traian, provincia Dacia cuprindea următoarele teritorii: a) Transilvania propriu-zisă; b) Oltenia vestică; c) Banatul în întregime; 03. Conform împărŃirii administrative introduse de împăratul Hadrian: a) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior nu dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de rang ecvestru; b) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de rang senatorial; c) provinciile Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior dispuneau de legiuni, fiind administrate de guvernatori de rang ecvestru. 04. În organizarea administraŃiei urbane romane, Consiliul Decurionilor avea următoarele caracteristici: a) era un organ colectiv de conducere, format din circa 30-50 de persoane; b) emitea hotărâri cu caracter obligatoriu pentru organele executive ale administraŃiei urbane; c) membrii săi îşi transmiteau poziŃia în mod ereditar. 05. În organizarea administraŃiei urbane romane, Consiliul Decurionilor avea următoarele atribuŃii de natură fiscală: a) încasarea contribuŃiilor impuse oraşului de către autorităŃile imperiale; b) perceperea la timp a impozitelor ordinare datorate de către cetăŃeni; c) revizuirea şi completarea listei cu membrii Ordinului Decurionilor. 06. În organizarea administraŃiei urbane romane, magistraŃii aveau următoarele caracteristici: a) erau aleşi pe o perioadă de 5 ani; b) răspundeau de întreaga conducere executivă a treburilor orăşeneşti; c) duceau la îndeplinire hotărârile Consiliului Decurionilor. 07. Alcătuirea bugetului în cadrul administraŃiei locale romane revenea: a) Consiliului Decurionilor; b) duumvirilor aleşi în cel de-al cincilea an; c) questorilor. 08. Guvernatorul provinciei Dacia Superior: a) avea dreptul de a emite legi (edicte) aplicabile doar între graniŃele provinciei sale; b) nu avea dreptul de a legifera; c) avea dreptul de a emite legi (edicte) aplicabile în toate cele trei Dacii. 09. Dreptul de a face parte din unităŃile militare de elită ale statului roman (jus militiae) revenea: a) cetăŃenilor; b) latinilor; c) peregrinilor. 10. În provincia Dacia, impozitele funciare grevau asupra deŃinătorilor de: a) proprietăŃi provinciale: b) proprietăŃi quiritare; c) proprietăŃi peregrine.

Test de autoevaluare nr. 3 01. Retragerea romană din Dacia a însemnat: a) retragerea întregii armate, a întregii administraŃii, precum şi a unei părŃi din populaŃia civilă; b) retragerea întregii armate, a întregii administraŃii, precum şi a întregii populaŃii civile; c) retragerea unei părŃi a armatei, a întregii administraŃii, precum şi a întregii populaŃii civile. 02. Obştea sătească autohtonă reprezenta, în cursul secolelor IV-VIII, o comunitate de oameni : a) cu statute sociale diferite (nobili, oameni liberi, sclavi); b) cu o organizare social economică proprie; c) cu un teritoriu propriu. 03. În cadrul obştilor autohtone din secolele IV-XIV, proprietăŃile funciare: a) erau distribuit anual în cadrul comunităŃii de către organele de conducere ale obştii; b) erau distribuite anual în cadrul comunităŃii de către deŃinătorii puterii politice (migratori); c) se transmiteau ereditar. 04. În secolele IV-VII, egalitatea juridică a membrilor obştii: a) era o consecinŃă directă realităŃilor economice care caracterizau comunitatea; b) era instituită prin normele de drept impuse autohtonilor de către migratori; c) reprezenta o moştenire a sistemului juridic roman. 05. În secolele IV-VII, asupra islazului, apelor şi pădurilor se exercita: a) un drept de stăpânire colectivă (devălmaşă); b) un drept de stăpânire individuală; c) un drept de stăpânire superioară al voievodului (dominium eminens). 06. Trăsăturile fundamentale ale cnezilor şi juzilor în cursul secolelor VIII-XIV au fost următoarele: a) iniŃial, erau aleşi pe baza unor criterii de eficienŃă stabilite în interiorul obştii, pentru ca, ulterior, aceştia să transforme poziŃia deŃinută într-un statut social transmisibil ereditar; b) reprezentau elita socială autohtonă recunoscută de migratori, alcătuită din urmaşii foştilor cetăŃeni romani de rang senatorial care deŃinuseră poziŃii înalte în administraŃia provinciei Dacia) c) reprezentau persoane care trebuiau să asigure punerea în aplicare a principalelor obligaŃii care reveneau obştilor locale în raport cu migratorii migratorilor. 07. FormaŃiunile politice prestatale de tipul voievodatelor sau Ńărilor întruneau următoarele caracteristici: a) reprezentau reunirea sub o singură conducere a mai multor obşti şi uniuni de obşti; b) posedau fortificaŃii din lemn şi pământ; c) erau conduse de o elită socială şi militară formată din conducătorii aleşi ai obştilor şi uniunilor de obşti, care, prin consens, adoptau hotărâri în toate domeniile importante de interes comun. 08. Conducerea formaŃiunilor prestatale de tipul voievodatelor şi Ńărilor revenea: a) unor voievozi, jupani sau duci aleşi în cadrul uniunii de obşti; b) unor voievozi, jupani sau duci care îşi transmiteau ereditar puterea; c) unei elite sociale şi militare formate din conducătorii aleşi ai obştilor şi ai uniunilor de obşti, care participau alături de cnezi şi voievozi la luarea deciziilor. 09. Voievodul Dragoş a condus Moldova: a) în calitate de dregător al statului maghiar; b) în calitate de voievod ales al cnezilor din Moldova; c) în calitate de Domn ereditar al Moldovei. 10. În secolele VIII-XIV, Legea Ńării a avut: a) caracter consuetudinar; b) caracter unitar; c) caracter provincial.

Test de autoevaluare nr. 4 01. Titlul de “Mare Voievod” purtat de domnii români pe parcursul secolelor XIV-XVII indica: a) originea militară a puterii monarhului şi prerogativele militare ale instituŃiei; b) calitatea de stăpân absolut al Ńării; c) originea divină a puterii domneşti. 02. ConcepŃia teocratică potrivit căreia Domnul exercita puterea în virtutea voinŃei lui Dumnezeu, era reflectată în secolele XIV-XVII de următoarele caracteristici ale instituŃiei domneşti: a) practicarea virtuŃilor imperiale: filantropia, generozitatea, cumpătarea, justiŃia; b) prezenŃa unor atribuŃiilor pe care Domnul le deŃinea în sfera dreptului bisericesc, atribuŃii pe care însă le exercita în acord cu conducătorii Bisericii; c) prezenŃa învestiturii laice. 03. Până la jumătatea secolului al XVI-lea, succesiunea la tron în łările Române se făcea în conformitate cu: a) principiul electiv; b) principiul ereditar; c) principiul ereditar-electiv. 04. În calitate de deŃinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului Ńării (dominum eminens), Domnul putea exercita în secolele XIV-XVII următoarele acŃiuni: a) confisca satele şi moşiile celor care încălcau contractul de vasalitate (hiclenie); b) confirma sau întărea dreptul de stăpânire asupra pământului exercitat de către orice supus; c) exercita controlul asupra tuturor transferurilor de stăpânire funciară din Ńară. 05. În secolele XIV-XVII, exercitarea de către Domn a prerogativelor sale judecătoreşti se făcea astfel: a) Domnul judeca întotdeauna împreună cu Sfatul domnesc, însă decizia finală îi aparŃinea în exclusivitate Domnului; b) Domnul judeca de regulă împreună cu Sfatul domnesc (existând şi speŃe pe care le putea judeca singur), însă decizia finală îi aparŃinea în exclusivitate Domnului; c) Domnul judeca de regulă împreună cu Sfatul domnesc (existând şi speŃe pe care le putea judeca singur), însă decizia finală era adoptată numai cu acordul Sfatului domnesc . 06. În procesul de adoptare a deciziilor importante în materie de organizare a vieŃii bisericeşti (mutarea centrelor episcopale autohtone, înfiinŃarea de noi episcopii etc.), puteau fi angrenate următoarelor instituŃii centrale ale łărilor Române: a) Domnul şi Sfatul domnesc ; b) Domnul şi Adunările de Stări; c) Domnul, Sfatul domnesc şi Adunările de stări. 07. În cadrul Adunărilor de stări din łara Românească şi Moldova din secolele XIV-XVII, târgoveŃii: a) erau reprezentaŃi întotdeauna; b) nu erau reprezentaŃi niciodată; c) erau reprezentaŃi foarte rar. 08. Dregătorii care, prin prisma atribuŃiilor specifice, deŃineau dreptul de a pronunŃa pedeapsa capitală în secolele XIV-XVII, erau: a) marele ban şi mare vornic în łara Românească; b) marele ban în łara Românească şi marele vornic în Moldova; c) marele vornic şi vornicii de poartă în Moldova. 9. În secolele XIV-XVII, păstrarea marelui sigiliu al Ńării, redactarea documentelor domneşti şi supravegherea activităŃilor din cancelaria domnească erau prerogative specifice: a) marelui logofăt; b) marelui postelnic; c) marelui uşar. 10. În secolele XIV-XVII, în categoria marilor dregători de stat cu atribuŃii militare intrau: a) marele portar, marele comis, marele clucer; b) marele spătar, marele armaş, marele serdar; c) marele spătar, marele armaş, marele agă.

Test de autoevaluare nr. 5 01. Titlul de “Domn” purtat de domnii români în cursul secolelor XIV-XVII indica: a) originea militară a puterii monarhului şi prerogativele militare ale instituŃiei; b) calitatea de stăpân absolut al Ńării; c) originea divină a puterii domneşti. 02. În secolele XIV-XVII, puterea Domnului în łările Române avea următoarele caracteristici: a) era indivizibilă şi netransmisibilă; b) se exercita în absenŃa oricărui organ de control; c) era de caracter despotic. 03. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi în cursul secolului al XVII-lea desemnarea titularilor pentru tronurile łărilor Române se făcea astfel: a) Domnii erau aleşi pe viaŃă de către boieri şi confirmaŃi de Poarta Otomană; b) Domnii erau numiŃi pe viaŃă de către Poartă; c) Domnii erau aleşi de către boieri şi confirmaŃi periodic de către Poarta Otomană. 04. În secolele XIV-XVII, desherenŃa era o instituŃie care se afla în legătură directă cu: a) concepŃia teocratică asupra originii puterii domneşti; b) contractul vasalic, ca fundament al societăŃii feudale; c) concepŃia despre stăpânirea superioară exercitată de Domn asupra teritoriului Ńării (dominium eminens). 05. Pe parcursul secolelor XIV-XVII, prerogativele domnilor români în raport cu instituŃia Bisericii au vizat următoarele aspecte: a) stabilirea dogmei oficiale a Bisericii; b) înfiinŃarea de mitropolii, episcopii, mănăstiri sau mutarea reşedinŃelor acestora; c) reglementarea activităŃii cultelor străine aflate în Ńară. 06. AtribuŃiile judiciare ale Sfatului domnesc pe parcursul secolelor XIV-XVII pot fi caracterizate astfel: a) Sfatul domnesc reprezenta o instanŃă de judecată în sine, aflată pe o treaptă ierarhică inferioară faŃă de instanŃa supremă reprezentată de scaunul de judecată al Domnului; b) Sfatul domnesc nu reprezenta o instanŃă de judecată în sine; membrii săi îi asistau pe Domn în exercitarea prerogativelor judiciare şi aveau drept de vot în luarea hotărârii; c) Sfatul domnesc nu reprezenta o instanŃă de judecată în sine; membrii săi îl asistau pe Domn în exercitarea prerogativelor judiciare, însă nu aveau drept de vot în luarea hotărârii. 07. Pe parcursul secolele XIV-XVII, printre caracteristicile instituŃiei Adunărilor de stări autohtone se regăsesc: a) ca regulă, funcŃionarea instituŃiei are un caracter consultativ, însă sunt cunoscute şi cazuri în care hotărârile sale au fost impuse Domnului, chiar dacă acesta nu era de acord cu acestea; b) convocarea Adunărilor de stări are un caracter regulat, fiind convocate periodic; c) Adunările de stări din Ńările române reprezentau întregul teritoriu al Ńării, neexistând Adunări de Stări provinciale. 08. În atribuŃiile generale comune tuturor marilor dregători din secolele XIV-XVII, intrau: a) purtarea soliilor peste hotare; b) numirea şi demiterea egumenilor mănăstirilor neînchinate. c) conducerea unei părŃi a armatei sau chiar a întregii armate. 09. În secolele XV-XVII, singurul dregător care avea dreptul de intervenŃie în chestiunile privitoare la stăpânirea pământului (întărirea sau reconfirmarea drepturilor de stăpânire), drept care revenea doar Domnului, era: a) marele logofăt; b) marele ban; c) marele vornic. 10. În secolele XIV-XVII, în categoria marilor dregători aflaŃi în serviciul Domnului sau al curŃii domneşti intrau: a) marele paharnic, marele stolnic, marele clucer; b) marele postelnic, marele portar, vătaful de aprozi; c) marele comis, marele medelnicer, marele sluger.

Test de autoevaluare nr. 6 01. În łara Românească, organizarea judeŃelor ca unităŃi administrativ-teritoriale s-a făcut: a) de regulă pe amplasamentele vechilor formaŃiuni politice prestatale; b) în funcŃie de aşezarea geografică a târgurilor şi a fortificaŃiilor; c) pe văile principalelor râuri din Ńară. 02. În Moldova, organizarea Ńinuturilor ca unităŃi administrativ-teritoriale s-a făcut: a) de regulă pe amplasamentele vechilor formaŃiuni politice prestatale; b) în funcŃie de aşezarea geografică a târgurilor şi a fortificaŃiilor; c) pe văile principalelor râuri din Ńară. 03. Pe parcursul secolelor XIV-XVII, atribuŃiile judecătoreşti ale dregătorilor aflaŃi în fruntea judeŃelor/Ńinuturilor au fost: a) judecarea tuturor pricinilor din unitatea de care răspundeau, având dreptul de pronunŃare a pedepsei capitale; b) executarea judecăŃilor mărunte (pagube produse de vitele de pripas, certuri, bătăi, furturi etc.); c) efectuarea de anchete penale şi anchete în materie de proprietate (acestea din urmă numai la cererea Domnului). 04. Repartizarea birului între locuitorii oraşelor medievale româneşti din secolele XIV-XVII, revenea: a) judeŃului/şoltuzului şi sfatului pârgarilor; b) vornicului de târg/pârcălabului de târg; c) dregătorului aflat în fruntea unităŃii administrativ teritoriale de care aparŃinea oraşul. 5. Încasarea birului de la locuitorii oraşelor medievale româneşti din secolele XIV-XVII, revenea: a) judeŃului sau şoltuzului şi sfatului pârgarilor; b) vornicului de târg/pârcălabului de târg; c) dregătorului aflat în fruntea unităŃii administrativ teritoriale de care aparŃinea oraşul. 06. Autonomia târgurilor şi oraşelor din Ńările române, în secolele XIV-XVII, s-a materializat prin: a) existenŃa unor norme de drept proprii, distincte de cele ale Ńării; b) existenŃa unui singur aparat de dregători, format din dregători aleşi de târgoveŃi, care asigura independenŃa actului administrativ în raport cu puterea centrală c) existenŃa unui aparat administrativ propriu, format din dregători aleşi de târgoveŃi, care funcŃiona în paralel cu un aparat de dregători domneşti. 07. În Moldova secolelor XIV-XVII, dreptul de a-i judeca pe Ńăranii din satele de ocol revenea: a) şoltuzului şi sfatului pârgarilor din târgul pe lângă care funcŃiona ocolul respectiv; b) vornicului de târg, pentru pricinile mărunte; c) marelui vornic, pentru cazurile penale grave (crimă, răpire, tâlhărie etc). 08. Satele boiereşti şi mănăstireşti care, în secolele XIV-XVII, se bucurau de scutiri de dări şi de imunităŃi judiciare, aveau următorul statut administrativ: a) beneficiau de independenŃă administrativă în raport cu statul (Domnia) şi stăpânii (boieri sau mănăstiri), întreaga administraŃie exercitându-se în favoarea locuitorilor; b) beneficiau de autonomie administrativă în raport cu statul (Domnia), întreaga administraŃie exercitându-se în favoarea stăpânului (boier sau mănăstire); c) beneficiau de autonomie administrativă în raport stăpânul, întreaga administraŃie exercitându-se în favoarea statului (Domniei). 09. Organele de conducere ale satelor libere (de moşneni şi răzeşi) deŃineau următoarele atribute juridice: a) dreptul de a participa alături de justiŃia domnească la judecarea pricinilor penale şi civile care vizau pe membrii obştii (prin instituŃia martorilor jurători); b) dreptul de a asista ca martor şi ca instanŃă de autentificare în raport cu toate actele care aveau efecte juridice asupra patrimoniului obştii; c) dreptul de a dispune, prin vânzare sau donaŃie, de părŃi din patrimoniul obştii. 10. Dreptul de a urmări şi a executa averea membrului obştii libere (sat de moşneni sau răzeşi) care nu-şi plătea partea care îi revenea din sarcina fiscală a satului (lăsând-o astfel asupra consătenilor), revenea: a) sfatul oamenilor buni şi bătrâni; b) dregătorilor aflaŃi la conducerea Ńinutului/judeŃului în care se afla satului respectiv; c) marelui vistier şi dregătorilor subordonaŃi ai acestuia.

Test de autoevaluare nr. 7 01. LegislaŃia bizantină preluată în dreptul medieval românesc a fost: a) exclusiv canonică; b) exclusiv laică; c) canonică şi laică. 02. Primele pravile româneşti care au fost investite cu autoritate legală au fost: a) Carte românească de învăŃătură (1646); b) Îndreptarea legii sau Pravila cea mare (1652); c) Pravila de la Govora sau Pravila cea mică (1640). 03. JustiŃia medievală românească avea următoarele caracteristici: a) jurisdicŃia civilă era separată de acea penală; b) atribuŃiile judecătoreşti erau exercitate împreună cu cele executive; c) exercitarea atribuŃiilor judecătoreşti avea caracter venal. 04. Potrivit pravilelor, dreptul de a-i judeca pe clerici revenea: a) instanŃelor de judecate reprezentate de ierarhii Bisericii şi de sinoadele bisericeşti; b) instanŃelor de judecată reprezentate de dregătorii domneşti; c) instanŃei de judecată reprezentate de Domn. 05. Mijloacele de probaŃiune în evul mediu românesc au fost: a) mărturisirea împricinatului; b) martorii sau jurătorii; c) înscrisurile. 06. În calitate de deŃinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului Ńării (dominium eminens), Domnul putea exercita următoarele acŃiuni: a) făcea danii de sate şi moşii (mile); b) întemeia aşezări (sate şi oraşe); c) avea dreptul să deŃină proprietăŃi personale. 07. Terenurile agricole din hotarul (Ńarina) târgului: a) aparŃineau târgoveŃilor, ca indivizi, fiind transmisibile pe cale ereditară; b) aparŃineau târgoveŃilor, ca indivizi, dreptul lor de stăpânire fiind condiŃionat de recunoaşterea lui de către domnie; c) aparŃineau târgoveŃilor, ca obşte, dreptul lor de stăpânire fiind condiŃionat de recunoaşterea lui de către domnie. 08. Calitatea de boier se obŃinea în secolele XIV-XVII: a) prin cumpărarea unui titlu nobiliar; b) prin diplomă de înnobilare emisă de Domn; c) prin intermediul actelor domneşti care atestau dreptul de proprietate asupra unei bucăŃi de pământ. 09. În secolele XIV-XVII nulitatea absolută la încheierea căsătoriei era atrasă de: a) căsătoriile între rude de grad apropiat; b) căsătoriile între tutore şi pupila sa nevârstnică; c) oficierea cununiei de către persoane lipsite de calitate. 10. Motivele pentru acceptarea divorŃului în evul mediu românesc au fost: a) consacrarea unuia dintre soŃi vieŃii monahale; b) dispariŃia unuia dintre soŃi mai mult de cinci ani; c) dovedirea soŃului ca fiind vinovat de adulter.

Test de autoevaluare nr. 8 01. Până la jumătatea secolului al XVI-lea, pravilele autohtone au fost redactate în: a) limba slavonă; b) limba greacă; c) limba română. 02. Procesului de receptarea a dreptului romano-bizantin reprezintă: a) includerea în pravilele medievale româneşti a unor norme de drept cutumiar; b) includerea în pravilele medievale româneşti a unor norme bizantine de drept canonic; c) includerea în pravilele medievale româneşti a unor norme bizantine de drept laic. 03. JustiŃia medievală românească avea următoarele caracteristici: a) în justiŃia medievală românească nu a existat autoritatea lucrului judecat; b) atribuŃiile judecătoreşti erau separate de cele executive; c) justiŃia medievală românească era autonomă în raport cu puterea suzerană. 04. În evul mediu, reprezentanŃii clerului puteau fi judecaŃi de instanŃele laice: a) dacă litigiile în care erau antrenaŃi erau de competenŃa strictă a justiŃiei laice; b) atunci când împricinaŃii conveneau asupra arbitrajului justiŃiei laice, iar superiorul ierarhic le permitea să se adreseze instanŃelor laice; c) în orice situaŃie, în conformitate cu normele dreptului cutumiar. 05. Mijloacele de probaŃiune în evul mediu românesc au fost: a) blestemul şi cartea de blestem; b) cercetarea la faŃa locului; c) cunoştinŃa personală a judecătorului. 06. În calitate de deŃinător al dreptului de stăpânire superioară asupra teritoriului Ńării (dominum eminens), Domnul putea exercita următoarele acŃiuni: a) confisca satele şi moşiile celor care încălcau contractul de vasalitate (hiclenie); b) confirma sau întărea dreptul de stăpânire asupra pământului exercitat de către orice supus; c) exercita controlul asupra tuturor transferurilor de stăpânire funciară din Ńară. 07. Căile de formare a proprietăŃii bisericeşti au fost: a) moştenirea întărită de către autoritatea centrală; b) înfiinŃarea de aşezări noi; c) donaŃiile venite din partea credincioşilor. 08. În secolul al XVII-lea, situaŃia juridică a Ńăranilor dependenŃi: a) le permitea stăpânilor acestora să-i vândă împreună cu pământul pe care îl lucrau; b) le permitea stăpânilor acestora să-i vândă fără pământul pe care îl lucrau; c) nu le permitea stăpânilor să-i vândă în nici o situaŃie. 09. Responsabilitatea materială pentru faptele robilor revenea: a) exclusiv robilor; b) exclusiv stăpânilor; c) robilor şi stăpânilor, în solidar. 10. Motivele pentru acceptarea divorŃului în evul mediu românesc au fost: a) părăsirea domiciliului conjugal de către soŃie fără încuviinŃarea soŃului; b) dovedirea soŃiei ca fiind vinovată de adulter; c) uneltirea împotriva vieŃii soŃului/soŃiei.

Test de autoevaluare nr. 9 01. În secolul al XVIII-lea, Sfatul de obşte era o instituŃie: a) permanentă cu rol executiv; b) permanentă cu rol consultativ; c) care se întrunea doar atunci când era convocată. 02. În secolul al XVII-lea, Divanul domnesc era o instituŃie care reprezenta: a) o secŃiune a Sfatului domnesc cu atribuŃii judecătoreşti; b) o instituŃie diferită de Sfatul domnesc cu atribuŃii judecătoreşti; c) o altă denumire dată Sfatului de obşte. 03. ConsecinŃele introducerii sistemului vânzării funcŃiilor în secolul fanariot au fost: a) instabilitatea funcŃiilor din administraŃia publică; b) instituŃionalizarea abuzurilor în administraŃia publică; c) înfiinŃarea de noi dregătorii care să poată fi scoase la vânzare. 04. Sursele de limitare a puterii domneşti în cursul secolului fanariot au fost: a) dreptul sultanului otoman de a schimba pe titularul tronului; b) Sfatul domnesc; c) Sfatul de obşte. 05. Principalele componente ale reformei administrative introduse de Constantin Mavrocordat în łările Române au fost: a) înfiinŃarea cancelariei isprăvniceşti şi a condicilor de evidenŃă a activităŃii administrativ-judecătoreşti; b) înfiinŃarea instituŃiei ispravnicului; c) introducere salarizării funcŃionarilor. 06. Noile funcŃii interne pe care şi le-a asumat statul în epoca fanariotă au fost: a) păstrarea ordinii interne şi împărŃirea dreptăŃii; b) păstrarea ordinii interne şi perceperea impozitelor; c) asistarea materială a săracilor şi protejarea sănătăŃii populaŃiei. 07. Ispravnicii epocii fanariote aveau următoarele caracteristici: a) proveneau din rândurile foştilor dregători centrali; b) strângeau dările cuvenite domniei; c) scoteau pe locuitorii judeŃului/Ńinutului la muncile datorate domniei. 08. În epoca fanariotă, vătafii de plai aveau următoarele caracteristici: a) erau numiŃi de către Domn; b) erau aleşi de către locuitorii satelor de plăieşi; c) erau numiŃi de către ispravnicii judeŃelor de la munte. 09. Donarea oraşelor de către domnii fanarioŃi a avut drept consecinŃe: a) pierderea de către orăşeni a dreptului de folosinŃă asupra hotarelor oraşelor; b) pierderea de către orăşeni a dreptului de proprietate asupra vetrelor oraşelor; c) pierderea de către orăşeni a libertăŃii personale. 10. În epoca fanariotă, dreptul de judecată a fost exercitat în oraşe de către: a) căpitani de judeŃ, pârcălabi, staroşti şi pârcălabi/vornici de târg, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea; b) ispravnici, după reforma lui Constantin Mavrocordat; c) judeŃ/şoltuz şi pârgari, pe întregul parcurs al secolului al XVIII-lea.

Test de autoevaluare nr. 10 01. Pravilniceasca condică adoptată de Constantin Ipsilanti în anul 1780 cuprindea: a) norme de organizare a instanŃelor judecătoreşti; b) norme de drept penal; c) norme de procedură. 02. Legiuirea Caragea adoptată în anul 1818 cuprindea: a) norme de drept civil; b) norme de drept canonic; c) norme de drept penal. 03. Măsurile adoptate de Constantin Mavrocordat în cadrul reformei sale judecătoreşti au vizat: a) înlocuirea competenŃelor judiciare ale diverşilor dregători locali cu cea unică a ispravnicului; b) introducerea salarizării judecătorilor; c) reorganizarea procedurii de judecată. 04. Conform procedurii de judecată introduse de Constantin Mavrocordat: a) ispravnicii si judecătorii puteau să refuze judecarea unui litigiu, dacă acesta era unul cu privire la dreptul de proprietate; b) ispravnicii si judecătorii puteau să refuze judecarea unui litigiu, dacă acesta era unul comercial cu prejudiciu de mare valoare; c) ispravnicii si judecătorii nu puteau să refuze judecarea nici unui litigiu civil. 05. Măsura introducerii evidenŃelor scrise în cadrul actului de justiŃie se datorează lui: a) Constantin Mavrocordat; b) Alexandru Ipsilanti; c) Alexandru Mavrocordat. 06. Conform principiilor de organizare a instanŃelor judecătoreşti introduse de Constantin Mavrocordat, judecata de fond era executată de: a) ispravnicii şi judecătorii de Ńinut/judeŃ; b) unii dregători specializaŃi material şi teritorial; c) Divanul domnesc, atunci când primea însărcinare specială din partea Domnului. 07. Potrivit reformei introduse de Alexandru Ipsilanti, instanŃele de fond în materie civilă erau: a) ispravnicii şi judecătorii de Ńinut/judeŃ; b) departamentele judecătoreşti; c) veliŃii boieri de la curtea domnească. 08. Potrivit reformelor sociale puse în practică de Constantin Mavrocordat, desfiinŃarea dependenŃei personale a rumânilor a însemnat obŃinerea de către Ńăranii dependenŃi a statutului de: a) oameni liberi proprietari peste pământurile pe care le lucrau; b) oameni liberi fără proprietate, aşezaŃi cu învoiala pe moşia fostului stăpân; c) nobili mici de Ńară. 09. Potrivit reformelor sociale puse în practică de Constantin Mavrocordat în łara Românească, desfiinŃarea dependenŃei personale a rumânilor s-a făcut: a) cu despăgubire, pentru răscumpărarea libertăŃii personale; b) cu despăgubire pentru răscumpărarea lotului de pământ lucrat de fiecare Ńăran; c) fără despăgubire. 10. În secolul al XVIII-lea, dreptul de stăpânire al boierilor şi mănăstirilor se apropie de conceptul modern de proprietate: a) prin însuşirea de către boieri a dreptului de posesie; b) prin însuşirea de către boieri şi mănăstiri a dreptului de folosinŃă; c) prin renunŃarea de către domnie la dreptul de retract seniorial.

Test de autoevaluare nr. 11 01. ConvenŃia ruso-turcă de la Akkerman din anul 1826 stipula: a) declararea comerŃului practicat de Principatele Române ca fiind liber sub rezerva aprovizionării PorŃii Otomane; b) numirea domnilor de către Imperiul Otoman pe o perioadă de şapte ani; c) alegerea domnilor de către Divan, cu acordul puterii suzerane şi al celei protectoare, pe o perioadă de şapte ani; 02. Regulamentele Organice au avut caracter constituŃional întrucât: a) au introdus în Principate aceleaşi instituŃii şi aceleaşi principii de guvernare; b) conŃin reglementări referitoare la modul de organizare şi exercitarea puterii în stat; c) au aşezat boierimea la conducerea Principatelor Române. 03. Conform Regulamentelor Organice, Domnul era: a) numit de către Imperiul Otoman, cu acordul Imperiului łarist; b) numit de către Imperiul Otoman, fără acordul Imperiului łarist; c) ales pe plan intern de către reprezentanŃii Ńării. 04. Transformarea dregătorilor centrali în miniştri s-a produs în: a) epoca fanariotă, prin introducerea salarizării funcŃionarilor statului; b) în epoca regulamentară, prin eliminarea competenŃelor judecătoreşti; c) în epoca unirii, prin înzestrarea lor cu responsabilitate politică. 05. În conformitate cu Regulamentele Organice, Secretariatul de Stat: a) asigura comunicarea în interiorul executivului; b) asigura comunicarea cu administraŃia locală; c) întocmea statisticile oficiale necesare actului de guvernare. 06. Ministerul DreptăŃii avea în epoca regulamentară următoarele atribuŃii: a) supraveghea activitatea instanŃelor de judecată pentru a vedea dacă acestea dau sentinŃe în conformitate cu legile existente; b) funcŃiona ca o instanŃă de contencios administrativ; c) înainta Domnului propunerile pentru numirile judecătorilor. 07. În epoca regulamentară, ispravnicii: a) erau aleşi de Domn, dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare judeŃ/Ńinut de ministrul de interne; b) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare judeŃ/Ńinut de Adunarea Obştească; c) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare judeŃ/Ńinut de Sfatul Administrativ. 08. Ispravnicii epocii regulamentare aveau atribuŃii de natură: a) administrative şi fiscale; b) administrative şi judecătoreşti; c) fiscale şi judecătoreşti. 09. În domeniul administraŃiei publice, programele revoluŃionarilor paşoptişti au urmărit: a) desfiinŃarea rangurilor boiereşti care nu îşi găseau corespondent în slujbe efective; b) limitarea veniturilor funcŃionarilor la cele furnizate de salarii şi eliminarea veniturilor paralele; c) introducerea unei stabilităŃi reale în funcŃii pentru funcŃionarilor publici, prin condiŃionarea demiterii acestora de existenŃa unei culpe dovedite în justiŃie. 10. Potrivit ConvenŃiei ruso-turce de la Balta Liman, domnii Principatelor Române: a) erau numiŃi pe viaŃă de către Imperiul Otoman cu acordul Imperiului łarist; b) erau numiŃi pe şapte ani de către Imperiul Otoman cu acordul Imperiului łarist; c) erau aleşi de către locuitorii Principatelor prin intermediul reprezentanŃilor acestora.

Test de autoevaluare nr. 12 01. Prevederile tratatului ruso-turc de la Adrianopol din 1829 stipulau: a) numirea pe viaŃă a domnitorilor celor două Principate din rândul boierilor pământeni; b) restituirea teritoriilor care fuseseră ocupate de turci la nordul Dunării (raialele Turnu, Giurgiu şi Brăila); c) renunŃarea de către Imperiul Otoman la pretenŃiile de aprovizionare cu produse de orice fel şi recunoaşterea libertăŃii absolute a comerŃului łărilor Române. 02. Regulamentele Organice au avut caracter unitar întrucât: a) au introdus în Principate aceleaşi instituŃii şi aceleaşi principii de guvernare; b) conŃin reglementări referitoare la modul de organizare şi exercitarea puterii în stat; c) au aşezat boierimea la conducerea Principatelor Române. 03. Potrivit Regulamentelor Organice, puterea executivă aparŃinea: a) exclusiv Domnului; b) Domnului şi Guvernului; c) exclusiv Guvernului. 04. Răspunderea miniştrilor în epoca regulamentară era atrasă în faŃa: a) Domnului; b) Adunării Obşteşti Ordinare; c) Înaltului Divan. 05. În epoca regulamentară, în atribuŃiile Ministerului de Interne intrau: a) coordonarea şi supravegherea activităŃii administraŃiei locale; b) supravegherea stării sanitare a populaŃiei şi administrarea carantinelor; c) încasarea dărilor. 06. În epoca regulamentară, hotărârile adoptate de Sfatul Administrativ: a) erau puse în aplicare numai după aprobarea prealabilă a Domnului; b) erau puse în aplicare imediat, fără a fi nevoie de aprobarea Domnului; c) erau puse în aplicare după aprobarea lor în Adunarea Obştească. 7. În Moldova epocii regulamentare, privighetorii de ocoale erau: a) erau aleşi de Domn, dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare Ńinut de ministrul de interne; b) erau aleşi de ispravnici şi de vorniceii satelor din Ńinut, urmând ca cel ales să fie confirmat în funcŃie de către Domn; c) erau aleşi de Domn dintr-un număr de doi candidaŃi propuşi pentru fiecare Ńinut de Sfatul Administrativ. 08. Administrarea finanŃelor comunităŃilor urbane în perioada Regulamentelor Organice: a) aparŃinea orăşenilor, care îşi asigurau controlul asupra modului în care erau cheltuiŃi banii prin intermediul unui organism propriu; b) aparŃinea orăşenilor, dar controlul asupra modului în care erau cheltuiŃi banii revenea autorităŃilor centrale, reprezentate prin ispravnicul de Ńinut/judeŃ; c) aparŃinea în totalitate autorităŃilor centrale, reprezentate prin ispravnicul de Ńinut/judeŃ. 09. Revendicările maximaliste din programele revoluŃionarilor paşoptişti prevedeau în domeniul reformării administraŃiei: a) creşterea gradului de autonomie a sfaturilor orăşeneşti; b) recunoaşterea din partea statului a unui drept al comunităŃilor locale de a-şi gestiona propriile probleme; c) respectarea prevederii regulamentare potrivit căreia locuitorii subdiviziunilor administrativ teritoriale (plasele) au dreptul să îi aleagă pe dregătorii de la nivelul acestora. 10. După aplicare ConvenŃiei ruso-turce de la Balta Liman, puterea legislativă a fost exercitată: a) exclusiv de către Domn; b) de către Domn şi de către Adunarea Obştească; c) exclusiv de către Adunarea Obştească.

Test de autoevaluare nr. 13 01. ConvenŃia de la Paris din 1858: a) a înlocuit protectoratul rusesc cu garanŃia colectivă a marilor puteri europene; b) a confirmat protectoratul rusesc şi suzeranitatea otomană; c) a recunoscut independenŃa Principatelor Române. 02. Printre propunerile cu caracter constituŃional pe care le-au înaintat Adunările Ad-hoc Comisei Europene în anul 1857, s-au regăsit: a) separarea clară a puterii legislative de cea executivă; b) asigurarea independenŃei puterii judecătoreşti în raport cu puterea executivă; c) introducerea responsabilităŃii politice şi juridice a miniştrilor. 03. Propunerile înaintate de Adunările Ad-hoc Comisie europene în materia administraŃiei locale au fost: a) introducerea autonomiei judeŃene; b) introducerea autonomiei comunale; c) introducerea autonomiei municipale. 04. În conformitate cu textul ConvenŃiei de la Paris, miniştrii erau responsabili: a) politic, în faŃa Domnului; b) politic, în faŃa Adunării Elective; c) juridic, în faŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. 05. În conformitate cu textul ConvenŃiei de la Paris, Comisia Centrală de la Focşani: a) avea drept de iniŃiativă legislativă în domeniul legilor de interes comun pentru cele două Principate; b) avea drept de iniŃiativă legislativă în domeniul legilor de interes special; c) exercita dreptul de control asupra constituŃionalităŃii legilor. 06. Potrivit Legii Comunale din 31 martie 1864, întocmirea bugetului revenea: a) primarului; b) Consiliului comunal; c) DelegaŃiei permanente. 07. Potrivit Legii Consiliilor judeŃene din 2 aprilie 1864, prefectul era: a) exclusiv şef al administraŃiei comunale; b) exclusiv reprezentant al Guvernului; c) atât şef al administraŃiei comunale, cât şi reprezentant al Guvernului. 08. Potrivit Legii Consiliilor judeŃene din 2 aprilie 1864, în atribuŃiile prefectului intra: a) controlarea activităŃii tuturor organelor administrative din judeŃ; b) menŃinerea liniştii şi ordinii publice; c) întocmirea bugetului judeŃului. 09. Conform Legii Consiliilor judeŃene din 2 aprilie 1864, în atribuŃiile subprefectului intra: a) verificarea finanŃelor comunale; b) punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului judeŃean la nivel comunal; c) asigurarea serviciului de stare civilă. 10. Tutela administrativă introdusă prin reformele lui Al. I. Cuza consta din dreptul administraŃiei centrale sau al reprezentanŃilor săi din teritoriu: a) de a aproba sau a respinge actele organelor administraŃiei publice locale; b) de a suspenda sau de a revoca din funcŃii pe primari; c) de a dizolva Consiliile comunale şi Consiliile judeŃene.

Test de autoevaluare nr. 14 01. Conform ConstituŃiei din 1866, suveranitatea naŃională aparŃinea: a) poporului; b) monarhului; c) Parlamentului. 02. Sistemul de guvernământ introdus de ConstituŃia din 1866 reprezenta: a) o monarhie absolutistă; b) o monarhie constituŃională parlamentară; c) o monarhie de stări. 03. Conform ConstituŃiei din 1866, puterea executivă: a) aparŃinea Domnului, dar o exercitau miniştrii; b) aparŃinea miniştrilor, dar o exercita Domnul; c) aparŃinea Domnului, cel care o şi exercita. 04. Conform ConstituŃiei din 1866, responsabilitatea miniştrilor era: a) politică; b) penală; c) civilă. 05. În sistemul de guvernare care a funcŃionat între anii 1866-1923, rolul Consiliului de Miniştri era acela de a-i pune pe miniştri în situaŃia de a delibera şi de a se pune de acord în ceea ce priveşte: a) direcŃia generală imprimată întregii administraŃii; b) modul de gestionare a problemelor pe care le aveau de rezolvat în comun mai multe ministere; c) modul de gestionare a problemelor care Ńineau de fiecare minister. 06. În Vechiul Regat al României, primul ministru: a) prezida şedinŃele Consiliului de miniştri; b) coordona activitatea ministerelor; c) reprezenta Cabinetul în faŃa Parlamentului. 07. În practica constituŃională inaugurată odată cu ConstituŃia din 1866, dacă un minister rămânea fără titular, atunci: a) până la numirea unui nou titular, atribuŃiile ministrului erau preluate de către monarh; b) până la numirea unui nou titular, atribuŃiile ministrului erau preluate de către un înalt funcŃionar din ministerul respectiv; c) până la numirea unui nou titular, atribuŃiile ministrului erau preluate de către un alt ministru. 08. În Vechiul Regat al României, organizarea ministerelor s-a făcut: a) pe baza textului constituŃional; b) prin legi speciale şi cutume; c) printr-o lege unitară. 09. În organizarea judecătorească a vechiului Regat al României, dreptul de control şi de acŃiune disciplinară împotriva tuturor judecătorilor şi procurorilor de la judecătorii revenea: a) Tribunalelor; b) CurŃilor de apel; c) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. 10. În Vechiul Regat al României s-au bucurat de inamovibilitate: a) numai judecătorii de la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie; b) judecătorii de la toate categoriile de instanŃe; c) pană în 1909, numai cei de la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie; ulterior, toate categoriile.

Test de autoevaluare nr. 15 01. După realizarea Marii Uniri, unificarea legislaŃiei administrative era necesară: a) pentru a conferi substanŃă prevederii constituŃionale potrivit căreia România era de stat unitar; b) pentru a conferi substanŃă prevederii constituŃionale potrivit căreia România stat naŃional; c) pentru a conferi substanŃă prevederii constituŃionale potrivit căreia România stat suveran. 02. Conform ConstituŃiei din 1923, responsabilitatea miniştrilor era: a) politică; b) penală; c) civilă. 03. Prin ConstituŃia din anul 1923, controlul constituŃionalităŃii legilor revenea: a) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie; b). instanŃelor judecătoreşti; c) Senatului. 04. În perioada interbelică, organizarea ministerelor: a) a rămas nereglementată; b) a fost reglementată neuniform prin legi specifice şi cutume; c) a fost reglementată neuniform prin legi specifice şi cutume până în anul 1929; după această dată a fost reglementată uniform prin intermediul unei legi. 05. FuncŃia de Preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost consacrată constituŃional prin: a) textul fundamental din 1866; b) textul fundamental din 1923; c) modificările aduse textului fundamental în anul 1917. 06. În sistemul de guvernare interbelic: a) responsabilitatea politică a miniştrilor a fost reglementată constituŃional, dar nu a fost pusă în practică: b) responsabilitatea politică a miniştrilor nu a fost reglementată constituŃional, motiv pentru care ea nu a fost pusă în practică; c) responsabilitatea politică a miniştrilor nu a fost reglementată constituŃional, dar a fost pusă în practică pe cale cutumiară. 07. În perioada 1929-1931, prefectul reprezenta: a) numai interesele generale ale statului la nivel judeŃean; b) numai interesele comunităŃii locale judeŃene; c) atât interesele generale ale statului la nivel judeŃean, cât şi interesele comunităŃii locale judeŃene. 08. Potrivit Legii administrative din 1925, primarii comunelor rurale: a) erau numiŃi de administraŃia centrală; b) erau numiŃi de administraŃia judeŃeană; c) erau aleşi de către membrii Consiliului comunal. 09. În perioada interbelică, atribuŃiile DelegaŃiei Consiliului judeŃean au fost: a) deliberative; b) de inspecŃie şi control; c) consultative. 10. În perioada interbelică, consiliile judeŃene: a) puteau fi dizolvate prin Decret Regal, pe baza unui raport motivat al Ministerului de Interne; b) puteau fi dizolvate prin ordin al Ministerului de Interne; c) nu puteau fi dizolvate.

SOLUłIILE TESTELOR DE AUTOEVALUARE

Nr. întrebării 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 Test 01 abc ac ac ab ac b abc b ab ab Test 02 bc abc a ab ab bc b a a a Test 03 a bc c a a ac ab b a ab Test 04 a ab c abc b abc c b a c Test 05 b ab c c bc c ac ac b c Test 06 ac bc bc a b c bc b abc a Test 07 c ab bc a abc ab c c abc ab Test 08 a bc ac ab abc abc bc ab b abc Test 09 c a bc abc abc c abc a ab ab Test 10 ac ac abc c a abc ab b a bc Test 11 ac b c b ab ac c a abc b Test 12 abc a a a ab a b b b a Test 13 a abc abc ac ac a c ab abc abc Test 14 a b a bc ab abc c b c c Test 15 a bc a c b c c c abc a