terapie cognitiv comportamentala

5/14/2018 terapie cognitiv comportamentala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/terapie-cognitiv-comportamentala 1/9

Psihoterapia cognitiv-comportamentala

Acest tip de psihoterapie este de fapt o combinatie a doua terapii: terapia cognitiva si

terapia comportamentala. Desi bazate pe principii diferite, cele doua terapii se

complementeaza foarte bine, astfel incat astazi arareori mai poate fi intalnit un terapeut

care sa practice terapie cognitiva pura sau terapie comportamentala pura. Totusi, incontinuare, din motive de claritate a expunerii, cele doua terapii vor fi prezentate

separat. Nu uitati, la final, sa cititi o analiza a avantajelor si dezavantajelor terapiei

cognitiv-comportamentale, asa cum le vad eu.

Terapia cognitiva. Folosita in mod traditional pentru tratamentul depresiei si al

anxietatii, terapia cognitiva a devenit tot mai folosita si in alte probleme. Practic, acest

tip de tratament psihologic este o combinatie de psihoterapie si educatie, folosindu-se

adesea teme pentru acasa. In general, este o terapie de scurta durata, atunci cand se

adreseaza unor simptome discrete cum ar fi depresie, anxietate, fobii, stari conversive

(fosta isterie), obsesii si compulsii; dar poate fi si de durata ceva mai mare atunci cand

este folosita cu pacienti cu dificultati caracteriale (tulburari de personalitate), in specialcu cei din grupul borderline (cu instabilitate emotionala, automutilari, tentative de suicid

etc). Foarte populara in ultimii ani in Statele Unite este terapia dialectica

comportamentala a conceputa de Marsha Linehan, o combinatie de terapie cognitica si

comportamentala special adaptata pentru lucrul cu pacientii borderline.

Terapia cognitiva lucreaza la un nivel constient si de aceea necesita o alianta terapeutica

stransa intre terapeut si pacient, numita uneori relatie colaborativa. Transferul (important

in psihoterapia psihanalitica si psihanaliza, vezi acolo pentru detalii) nu are nici o

importanta in acest tip de terapie, iar terapeutul joaca un rol activ (pune intrebari, ofera

sugestii, educa pacientul, da teme pentru acasa etc.), fiind in permanenta centrat pe niste

obiective. Premiza acestui tip de terapie este aceea ca sentimentele, emotiile si

comportamentele cuiva sunt influentate de modul de a gandi al acestuia, in momentul

prezent. De aceea, terapia cognitiva este putin sau deloc interesata de trecutul clientului.

Mai degraba, ceea ce intereseaza este modalitatea de a gandi in prezent, pentru ca daca

cineva ar reusi sa isi schimbe modul de a gadi, va reusi sa isi schimbe si modul in care

simte si se comporta. Si exact asta este ceea ce incearca terapia cognitiva sa realizeze, o

schimbare a modului de a gandi, nu numai pe durata terapiei dar si dupa terminarea

acesteia.

Sedintele initiale sunt folosite pentru colectarea de informatii despre istoria personala a

clientului si stabilirea unui contract verbal privind durata terapiei. Apoi, pacientultrebuie invatat modelul cognitiv – i se explica, folosind numeroase exemple furnizate

chiar de client, cum ii sunt influentate starile emotionale de modul de a gandi. Terapia

este astfel condusa incat sa ii ofere pacientului structura si ajutorul necesar pentru a

intelege acest model.

Terapia cognitiva se concentreaza asupra gandurilor automate si a schemelor.

Gandurile automate sunt acelea care apar imediat ce apare un anumit stimul (de

exemplu, suna telefonul si primul gand este “S-a intamplat ceva grav!”). Ele sunt

specifice si concrete, considerate plauzibile si sunt specifice unei anumite persoane.

Schemele sunt niste complexe sau unitati de ganduri si credinte pe baza carora un

individ isi planifica si isi conduce viata. Gandurile automate sunt derivate din scheme sisunt mai usor de identificat intr-o perioada scurta de timp. De aceea, terapia cognitiva de

http://www.psihogen.ro/psihoterapia-cognitiv-comportamentala-avantaje-dezavantaje.html



http://www.priory.com/dbt.htm









scurta durata se concentreaza mai mult asupra gandurilor automate, iar cea de lunga

durata asupra schemelor.

Identificarea gandurilor automate se face atat in timpul sedintelor de psihoterapie, cat si

intre sedinte, prin intermediul unor jurnale pe care pacientul este sfatuit sa le tina. Odata

identificate aceste ganduri automate, terapeutul si pacientul incep sa caute erorile dinacestea. Erorile de gandire pot fi clasificate in trei erori majore si patru distorsiuni

specifice. Erorile majore sunt: polarizarea, personalizarea su suprageneralizarea.

Distorsiunile specifice sunt abstractizarea selectiva, diminuarea, inferenta arbitrara si

catastrofizarea. Polarizarea se refera la tendinta de a vedea toate lucrurile ca fiind ori

bune, ori rele. Personalizarea – tendinta de a vedea totul in jur ca avand legatura cu

persoana noastra. Suprageneralizarea – tragerea unor concluzii exagerate.

Abstractizarea selectiva – concentrarea pe un detaliu si ignorarea contextului.

Diminuarea – incapacitatea de a accepta laudele celorlalti. Inferenta arbitrara – a sari

direct la concluzii, fara a lua in calcul toate datele. Catastrofizarea – a te gandi la ce e

mai rau, a exagera impactul negativ al unei situatii.

Odata identificate aceste erori de gandire, terapia cognitiva incearca sa le “darame” si

practic sa impiedice clientul sa mai aiba ganduri automate. Pentru a realiza acest lucru,

terapeutul este cat se poate de activ, ofera analogii, da exemple din propria-i experienta,

foloseste umorul. Uneori, terapeutul propune pacientului tot felul de experimente menite

a testa validitatea gandurilor automate.

Ultima etapa a terapiei este aceea de a genera modalitati alternative de a gandi. De

exemplu, daca un pacient face adesea eroarea de gandire numita personalizare,

alternativa o reprezinta modalitatea de gandire numita decentrare, adica perceprea

evenimentelor ca neavand nici o legatura cu persoana pacientului. La final, pacientul

este invatat sa continue si dupa terminarea terapiei identificarea si corectarea gandurilor

automate. Se face o evaluare finala si eventual se mai stabilesc una-doua sedinte de

control la intervale mai mari de timp.

Terapia comportamentala. Acest tip de terapie pleaca de la premiza ca cele mai multe

tulburari psihologice isi datoreaza existenta unei invatari gresite. Fie persoanele

persoanele implicate nu au dobandit abilitatile si comportamentele necesare pentru a

face fata problemelor vietii, fie au dobandit niste abilitati si comportamente inadecvate.

Terapia comportamentala se bazeaza pe mai multe principii ale psihologiei clasice:

1. Conditionarea clasica. Este procesul prin care un organism invata ca aparitia unuistimul (de exemplu, un clopotel) este urmata de aparitia altuia (de exemplu, mancarea).

In consecinta, reactii care sunt indeobste asociate cu cel de-al doilea stimul (salivatie la

vederea mancarii) devin asociate cu primul stimul (salivatie la auzirea unui clopotel –

experimentele lui Pavlov). Comportamentalistii cred ca multe fobii sunt dobandite astfel.

Fobia este o reactie de teama declasanta de un obiect inofensiv (stimulul conditionat),

dar care a fost asociat in trecut cu ceva periculos (stimul neconditionat). Acel ceva

periculos nu mai exista, dar a ramas obiectul asociat care declanseaza teama (fobia).

Corectarea acestei temeri se face prin extinctie, adica prin expunerea repetata la obiectul

sau situatia asociata (expunerea la stimulul conditionat). De exemplu, daca unui pacient

ii este teama de apa, i se cere in mod repetat sa isi imagineze ca intra in apa si ca aluneca

sub suprafata apei. Treptat, acest stimul isi pierde puterea de a evoca teama. Expunereala stimulul conditionat se poate face treptat sau dintr-o data, ultima metoda numindu-se



terapie prin implozie (un pacient caruia ii este frica de inaltimi, va fi dus de catre

terapeut pe un bloc sau pe un pod suspendat unde, dupa ce initial ii va fi foarte frica, se

va obisnui incet-incet cu inaltimea).

O varianta mai usor de suportat a expunerii treptate la stimulul conditionat este

desensibilizarea sistematica. Mai intai pacientul invata diverse tehnici de relaxare.Apoi se face o lista a situatiilor care il sperie, de la cel mai putin la cel mai mult. De

exemplu, teama de paianjeni. Cel mai putin sperie gandul la un paianjen. Apoi poza unui

paianjen. Ceva mai mult sperie un paianjen vazut la televizor. Si mai mult sperie un

paianjen viu inchis intr-un borcan. Cel mai mult sperie un paianjen viu tinut in palma.

Terapeutul cere apoi clientului sa se gandeasca la un paianjen si in acelasi timp sa aplice

tehnicile de relaxare invatate mai devreme. Dupa ce pacientul s-a relaxat, i se cere apoi

sa priveasca poza unui paianjen si din nou sa se relaxeze. Si tot asa. In cele din urma,

pacientul va reusi sa fie relaxat in timp ce tine un paianjen in palma – practic e vindecat

de fobia sa de paianjeni.

O alta tehnica bazata pe conditionarea clasica este terapia aversiva in care are locasocierea unor stimuli neplacuti cu stimulii placuti dar nocivi. De exemplu, unui barbat

care doreste sa se lase de fumat i se cere ca de fiecare data cand doreste sa aprinda o

tigara sa isi provoace mai intai o oarecare durere sau sa dea mai intai cu aspiratorul prin

toata casa. Dupa un timp, dorinta de a fuma se va asocia cu durerea sau oboseala si, in

consecinta, va scadea in timp.

2. Conditionarea operanta. Se refera la faptul ca, in general, comportamentul nostru

este influentat de consecintele acestuia: daca un anumit comportament are niste

consecinte placute sau benefice pentru noi, vom avea tendinta de a repeta acel

comportament. Daca are consecinte negative, neplacute, frecventa comportamentului

respectiv va scadea. Tehnicile comportamentale bazate pe operarea conditionata

identifica mai intai comportamentele nedezirabile sau problematice ale unui individ,

cauta apoi sa inteleaga care sunt consecintele pozitive care intretin aceste

comportamente si, in final, incearca sa schimbe ceva astfel incat sa nu mai apara acele

consecinte care intaresc comportamentul nedorit. De exemplu, o mama se plange ca nu

se intelege deloc cu copilul ei de 4 ani. Ori de cate ori acesta doreste ceva, face un

scandal teribil, striga, sparge, se agita foarte mult. Intrebata ce face in asemenea situatii,

mama a spus ca incearca sa nu faca pe plac copilului dar ca, in cele din urma, aproape

intotdeauna cedeaza nervos si ii face pe plac copilului. In acest caz, mama trebuie sa

inteleaga ca acest comportament nedorit al copilului este consecinta faptului ca mama il

“incurajeaza”, intrucat copilul a invatat ca de fiecare data cand face scandal, in cele dinurma primeste ceea ce doreste (consecinta benefica ce incurajeaza comportamentul

nedorit). Asftel de tehnici se pot folosi insa si in terapia cu adulti, prin intelegerea

modului in care comportamentele nedorite sunt incurajate de consecinte favorabile,

adesea inaparente.

O alta metoda bazata pe conditionarea operanta este recompensarea. Aceasta se foloseste

mai ales in spitalele de psihiatrie cu pacientii gravi bolnavi, a caror comportament poate

fi influentat daca li se ofera ceva ce ei isi doresc ori de cate ori se comporta asa cum

trebuie.

Din punctul meu de vedere, avantajele si dezavantajele terapiei cognitiv-comportamentale sunt urmatoarele.







Psihoterapii » Psihoterapia cognitiv-comportamentala » Avantaje si dezavantaje

Avantaje:

• Durata scurta a terapiei, costul redus si concentrarea pe simptome sau rezolvarea deprobleme sunt trei atribute ale terapiei cognitiv-comportamentale care raspund foarte bine

cerintelor contemporane de rezolvare rapida si pragmatica, cu minim de efort, a problemelor

cu care se confrunta indivizii;

• Grad ridicat de structurare a continutului sedintelor, generat de claritatea si simplitatea

teoriei subiacente, ceea ce inseamna:

a) relativa usurinta in deprindere tehnicilor specifice de catre cei interesati a practica acest tip

de psihoterapie;

b) un suport important pentru consilier, mai ales cand se afla la inceput si nu are o vasta

experienta personala. Structurarea terapiei in etape si pasi clari diminueaza in mod

considerabil disconfortul incepatorului de a nu sti exact ce si cum trebuie facut.

c) posibilitatea standardizarii sau manualizarii terapiilor oferite in cadrul unor studii de

cercetare in care factorul terapie” trebuie sa fie pe cat posibil invariabil, adica terapiile

oferite participantilor la studiu sa fie cat mai asemanatoare. CBT este terapia care se preteaza

cel mai bine studiilor de cercetare privind eficienta sau eficicacitatea unei interventii

terapeutice intr-o anumita conditie.

d) receptivitate si interes crescut din partea unei anumite categorii de populatie, caracterizataprin pragmatism, gandire concret-categoriala, mono-cauzal liniara.

• Relatia inegala, de tip profesor-elev, este bine primita de persoanele cu o autonomie redusa,

care prefera mai degraba sa fie indrumate, invatate sau ghidate decat sa isi formuleze in

termeni proprii demers de autocunoastere, schimbare si dezvoltare.

• Concentrarea pe un numar limitat de simptome sau probleme bine precizate permite o

evaluare facila a rezultatelor terapiei, prin identificarea problemelor sau simptomelor

eliminate, ameliorate si neinfluentate.

Dezavantaje:

• Teoria (si, implicit, si practica) cognitiv-comportamentala ignora inconstientul. Nu e vorba

ca terapeutii de orientare cognitiv-comportamentala i-ar nega existenta, dar nu considera

necesar (sau nu stiu cum) sa tina cont de aceasta realitate psihica. Ori inconstientul individual

reprezinta o parte substantiala a psihismului uman, a carui ignorare nu poate duce decat la o

viziune ingusta, limitata si limitativa privind dezvoltarea, structurarea si functionarea mintii

umane. Din dorinta de a raspunde unor nevoi urgente, punctuale, bine delimitate, de dragul

pragmatismului si a eficientei, terapia cognitiv-comportamentala a trebuit sa sacrifice aceasta

parte.

• Gradul ridicat de structurare a continutului sedintelor duce la:

http://www.psihogen.ro/tipuri-psihoterapii-modalitati-psihoterapeutice-scoli-curente-de-psihoterapie.html






a) limitarea libertatii pacientului de a se explora pe sine. Obiectivele clare, bine delimitate,

obliga la o concentrare a discutiilor, la organizarea logica a acestora (asociatiile libere de idei

nefiind incurajate). In felul acesta, TCC nu raspunde unor nevoi mai complexe legate de

autocunoasterea si dezvoltarea individului, actualizate sub forma libertatii de a explora pe

sine dincolo de limitele care definesc problemele prezentate. E adevarat ca TCC nici nu isi

propune acest lucru.

b) limitarea libertatii psihoterapeutului de a se aduce pe sine, in mod creativ, in procesul

terapeutic. Ceea ce poate constitui un avantaj pentru terapeutul incepator, si anume existenta

unei retete” dupa care trebuie condus demersul terapeutic, poate constitui un handicap

pentru terapeutul a carui experienta ii permite si ii cere sa fie mai autentic in terapie.

• Receptivitate si interes scazut din partea persoanelor cu un grad crescut de sofisticare

psihologica, aplecate catre introspectie, cu o gandire nuantat simbolica, de tip pluri-

cauzalitate liniar/circulara.

• Relatia inegala, de tip profesor-elev, nu raspunde nevoilor de autodeterminare a multor

pacienti.

• In psihiatrie se accepta faptul ca exista doua mari categorii de tulburari psihotice:

tulburarile de gandire, al carui prototip de boala este schizofrenia, si tulburarile afective,

reprezentate de psihoza maniaco-depresiva. Aceste categorii sunt astfel delimitate nu numai

in functie de predominanta simptomelor de tip cognitiv sau afectiv in intregul tabloului clinic,

ci si primatul disfunctiei de un tip sau altul. Astfel, in schizofrenie, ca si in tulburarile

delirante de tip paranoia, disfunctia primara este una cognitiva, pe cand in tulburarile

afective, modificarile cognitive sunt secundare tulburarii afective primare. Daca tinem cont

de teoria din spatele sau, este paradoxal faptul ca terapia cognitiv-comportamentala arerezultate mai bune in tulburarile afective decat in cele cognitive. Cu alte cuvinte, terapia

cognitiv-comportamentala este relativ neputincioasa in tratarea tulburarilor cognitive majore,

desi domeniul cognitiv pare a-i fi propriu si la indemana. Si asta pentru ca, asa cum stie orice

psihiatru, ideile delirante care caracterizeaza aceste tulburari sunt prin definitie impermeabile

la interventiile de genul ce dovezi ai?”; in schimb, tulburarile afective, in special cele de tip

depresiv, par a raspunde mai bine la interventiile cognitiv-comportamentale, desi, inca o data,

defectul original este in plan afectiv si nu cognitiv, cum sustine teoria TCC. Explicatia

probabila tine de raportul strans dintre gandire si afectivitate si mai ales de aspectul

bidirectional al modului in care cele doua domenii se influenteaza. Cu alte cuvinte, nu numai

gandirea influenteaza afectivitatea, ci si viceversa. In concluzie, teoria TCC nu poate explica

geneza tulburarilor afective, in ciuda faptului ca teoria sa pare a se confirma in demersulterapeutic de abordare a tulburarilor afective, dupa cum nu poate explica lipsa de eficacitate a

interventiilor sale in tulburarile de tip cognitiv, gen schizofrenie si paranoia. Adica, atunci

cand vine vorba de terapia marilor psihoze, TCC merge acolo unde nu ai crede si da gres

acolo unde ar fi trebuit sa mearga. Concluzia concluziei: piatra de temelie a teoriei TCC,

ideea ca modul in care ne simtim este determinat de modul in care gandim, pare a fi limitata

la zona normal-nevrotica.

• Exista o realitate clinica pe care, personal, nu stiu cum o poate acoperi teoria TCC (e

posibil sa existe o explicatie pe care insa eu nu o cunosc). Si anume situatia acelor persoane

care, solicitand ajutorul, spun Ma simt asa si pe dincolo, desi imi dau seama ca nu am nici

un motiv sa ma simt asa, e ilogic, imi tot spun si eu ca totul e in regula si ar trebui sa ma simt bine, dar asta nu ma ajuta.” sau Da, aveti dreptate, nu am nici un motiv sa ma simt a sa, stiu



asta, nici eu nu am gasit nici un motiv, dar...” Probabil e vorba de modificari ale dispozitiei

determinate de factori inconstienti, pe care pacientul nu ii cunoaste si la care terapeutul nu are

acces daca se limiteaza la o abordare rationala.

PRINCIPII DE PSIHOTERAPIE COGNITIV

COMPORTAMENTALA (TCC)

Posted: noiembrie 1, 2009 in PSIHOTERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALA

1

Ce este terapia cognitiv comportamentala?

Terapia cognitiv comportamentala are scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile

distructive, si comportamentele nepotrivite si s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor

anxioase la copii. Modelul cognitiv comportamental a fost dezvoltat de Aaron Beck si Albert

Ellis.

TCC este in prezent o fuziune a unor terapii care se focalizeaza pe cognitii ca mediator al

tulburarilor si disfunctiilor psihologice.

Triada cognitiva este o strategie utilizata uneori in TCC. Triada este reprezentata de

credintele clientului. Credintele sunt apoi analizate tinand cont de faptul ca acestea releva

perceptia de sine a clientului, expectatiile sale si modul in care priveste lumea.

Terapia cognitiva se bazeaza pe ideea ca cele mai multe tulburari apar datorita modului

defectuos in care percepem informatiile exterioare, iar scopurile terapiei sunt de a corecta /

restructura cognitiile false, convingerile disfunctionale, inlocuindu-le cu unele realiste,

pozitive (Nonk si Early,2002).

Psihoterapia cognitiv comportamentala pune accent pe rolul ideilor asupra comportamentului

dar si pe optimizarea comportamentului uman.

In cursul sedintelor de terapie, terapeutul si pacientul recurg la principiile invatarii in vederea

modificarii structurilor cognitive ale pacientului, evaluand permanent efectele pe care le au

aceste modificari in comportament si in stilul de gandire.

Modelul ABC este o strategie folosita in TCC pentru a-l invata pe client care este relatia intre

ganduri, emotii si comportament.

A- Evenimentul activator al unei emotii sau unui comportament;

B- Gandurile pesoanei referitoare la evenimentul activator;

C- Consecinta, raspunsul la evenimentul activator; raspuns influentat de modul in care

persoana gandeste despre A.

http://autismul.wordpress.com/category/psihoterapia-cognitiv-comportamentala/



http://autismul.wordpress.com/2009/11/01/principii-de-psihoterapie-cognitiv-comportamentala-tcc/#comments






Clientul trebuie sa fie capabil sa-si identifice gandurile, credintele , expectatiile, perceptia de

sine, atentia , memoria selectiva , atributiile, evaluarile, modul in care exteriorizeaza aceste

lucruri.

Strategiile TCC prin care se identifica cele enumerate mai sus include inregistrarea zilnica a

gandurilor disfunctionale.

Tema pentru acasa este o tehnica TCC utilizata pentru a extinde procesul de invatare si in

afara orelor de terapie.

Scopul principal este ca pacientul sa-si dezvolte abilitatile necesare pentru a putea

contraargumenta si a putea inlocui distorsiunile cognitve cu unele realiste sau pozitive, care

in consecinta vor duce la schimbarea comportamentala in sensul adaptarii optime la mediu.

TCC postuleaza faptul ca starile afective negative: anxietatea, depresia, mania sunt generate

de modul distorsionat de gandire al oamenilor (indiferent de Q.I.).

Terapeutul il ajuta pe client sa-si recunoasca acest mod de gandire si sa-l modifice,

dezvoltandu-i un stil de gandire nu pozitiv, ci realist. La baza acestui demers se afla modelul

tulburarilor psihopatologice elaborat de Beck care evidentiaza rolul cognitiilor in aparitia si

mentinerea starilor afective negative.

Distorsiunile cognitive accentueaza vulnerabilitatea persoanei la evenimentele de viata

favorizand interpretarile exagerate si catastrofizante.

Beck distinge mai multe tipuri de cognitii:

Gandurile negative automate care se declanseaza automat, au un caracter credibil si

sunt direct legate de starile afective negative si de comportamentele disfunctionale.

Pot fi adevarate, dar de cele mai multe ori sunt exagerate si false.

Ex.: ” X nu ma place.”

Convingerile disfunctionale

” Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare.”

Schemele cognitive de baza care au un caracter mai generalizat decat convingerile.

Sunt un fel de reguli de viata invatate din copilarie si intarite de-a lungul vietii in

urma interactiunii cu persoane semnificative. Au un caracter generalizat si absolutist

si sunt greu de modificat.

Ex.: « Trebuie sa fac totul perfect pentru a obtine aprobarea celorlalti.”

Aceste persoane vor fi mai vulnerabile la depresie si anxietate pentru ca nu vor putea trai la

nivelul standardelor propuse.



Informatiile primite din mediul inconjurator vor activa gandurile negative automate – ” X nu

ma place, nu ma simpatizeaza.” si vor fi evaluate in conformitate cu grilele postulate de

convingerile negative de baza – ” Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o

persoana lipsita de valoare.”

Convingerile disfunctionale sunt bazate pe schemele cognitive de baza care au un caracter simai general.

Ex.: ” Sunt o persoana care nu merita sa fie iubita „‟.

” Sunt o persoana lipsita de valoare.”

Schemele cognitive de baza contribuie la declansarea unor mecanisme de atentie selectiva

care ii vor determina pe subiecti sa detecteze cu precadere informatiile care vin in sprijinul

schemelor cognitive. De exemplu, depresivul cauta numai lucrurile care nu merg.

Gandurile si convingerile negative au la baza anumite erori de logica denumite de specialisti

distorsiuni cognitive.

Gandirea dihotomica: clientul gandeste in termeni extremi alb-negru, totul sau nimic .

Suprageneralizarea: un eveniment negativ singular conduce la un model generalizat si

repetitiv de gandire negativa.

Ex. ” Am numai ghinioane.”

Etichetarea: pornind de la o greseala oarecare subiectul isi adreseaza lui sau altor

persoane etichete negative.

Ex. ” Sunt un prost, un ratat”

Imperativele categorice: persoana interpreteaza evenimentele in termeni absolutisti,

extremi, lipsiti de realism care exprima dorintele sale si nu relitatea obiectiva.

Ex. ” El trebuie neaparat sa fie de acord cu mine pentru a putea fi prieteni. „‟

Personalizarea: subiectul isi atribuie o vina disproportionata pentru producerea unor

evenimente negative ignorand contributia altor factori la producerea evenimentelor.

Ex. ” E numai vina mea ca fiica mea a esuat in viata.”

Citirea gandurilor: individul considera ca stie ce gandeste o alta persoana

fara a avea suficiente informatii in sprijinul afirmatiilor sale.

Ex. ” Stiu ca X ma uraste.”



Ghicirea viitorului: subiectul prevede un final negativ pentru un eveniment fara a avea

suficiente dovezi pentru aceasta.

Ex. ” Cu siguranta voi fi respins la interviu.”

Catastrofizarea: un eveniment negativ care a avut loc sau se va petrece este consideratnu doar neplacut, ci ingrozitor, teribil, oribil, de nesuportat.

Ex. ” Va fi ingrozitor daca voi cadea la licenta.”

Ignorarea pozitivului: subiectul desconsidera toate succesele personale sau ale

celorlalti, considerand ca acestea nu sunt importante.

Ex. ” Oricine ar fi putut face acest lucru.”

Filtrarea negativului presupune focalizarea atentiei excesiv pe evenimentele cu

continut negativ.

Judecata afectiva: subiectul interpreteaza datele realitatii prin prisma trairilor sale

emotionale.

Ex: ”daca mi-e frica sa zbor cu avionul, inseamna ca este foarte periculos sa

zbori cu avionul. ”

Blamarea: subiectul ii considera pe ceilalti vinovati in totalitate de problemele sale.

Ex ” Numai parintii mei sunt de vina ca am ajuns asa.”

Realizarea unor comparatii inechitabile: persoana interpreteaza evenimentele conform

unor standarde nerealiste care iau in calcul numai persoanele care au performante mai

bune.

Ex: “un elev se evalueaza comparandu-se numai cu olimpicii. “

Orientarea spre trecut plina de regrete: clientul isi concentreaza atentia asupra acelor

lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca mai bine in trecut, in loc sa se concentreze asupra

prezentului si viitorului.

Orientarea: “ce ar fi daca?”: subiectul isi adreseaza sau adreseaza celorlalti tot felul de

intrebari in legatura cu evenimentele negative care s-ar putea intampla si nu e

niciodata satisfacut de raspuns.

Ex.: ” Ce se va intampla daca voi lesina, imi voi pierde autocontrolul?”

Centrarea excesiva pe evaluare: persoana ii judeca permanent pe ceilalti si pe sine in termeni

extremi: bun-rau, valoros-lipsit de valoare

terapie cognitiv comportamentala

Documents

Transcript of terapie cognitiv comportamentala