TEORIE - SONDAJE

1. DEFINIREA POPULATIEI 

Definirea populatiei trebuie facuta cu mare atentie pentru a evita, fie tendinta de a alege o populatie nejustificat de larga, fie tendinta de a alege o populatie nejustificat de restransa. Spre exemplu, pentru firmele care produc autoturisme, populatia totala o poate reprezenta populatia intregii tari, inclusiv copii de diferite varste. Dar, populatia relevanta, care va face obiectul cercetarii, va fi constituita numai din populatia care are peste 18 ani. Nu se poate admite nici o populatie nejustificat de restransa cum ar fi, spre exemplu, populatia masculina cuprinsa intre 25 si 50 de ani. Aceasta poate acoperi o mare parte a pietei autoturismelor, dar, evident, exclude unele segmente importante. 

          In practica, in cazul unei esantionari aleatoare, esantionul va fi ales dintr-o lista a populatiei care deseori difera, intr-o anumita masura, de populatia care face obiectul cercetarii. Aceasta lista reprezinta cadrul de esantionare sau  baza de esantionaredeoarece ea cuprinde elementele din care urmeaza a se constitui esantionul. Asemenea liste, spre exemplu, sunt cele care cuprind totalitatea agentilor economici dintr-un municipiu, judet sau pe ansamblul tarii, listele electorale, cartile de telefon ale localitatilor, listele cu autovehiculele inmatriculate de catre politie, harta unui oras cu toate strazile pe care le are s.a.  In practica, aceste liste care au rolul de a stabili populatia cadru, sunt de cele mai multe ori imperfecte iar in multe situatii ele nu exista.

  Constituirea esantionului presupune stabilirea unitatii de esantionare. Unitatea de esantionare este reprezentata de un element distinct sau un grup de elemente distincte din cadrul populatiei cercetate, ce poate fi selectat pentru a forma esantionul. Unitatea de esantionare  poate fi o persoana, o familie, o gospodarie, o firma sau o intreprindere, o localitate etc.     Se impune a preciza ca unitatea de esantionare nu este intotdeauna identica cu unitatea de analiza. Spre exemplu, in analiza cheltuielilor familiare, unitatea de esantionare poate fi locuinta sau gospodaria, iar unitatea de analizapoate fi o persoana sau o familie.

2. TIPURI DE INTREBARI

INCHISE – AVANTAJE:

-uşurinţa completării chestionarului;-precizarea conţinutului întrebării;-necesită timp scurt pentru răspuns-uniformitatea înţelegerii întrebărilor şi a înregistrării răspunsurilor;-uşurinţa codificării şi evitarea erorilor în realizarea acesteia;-uşurează munca operatorilor;-rapiditatea şi uşurinţa prelucrării;-permite compararea grupurilor;-facilitează efectuarea testelor de semnificaţie.

INCHISE – DEZAVANTAJE:

-pierderea spontaneităţii răspunsurilor;-limitează câmpul opţiunilor celor intervievaţi;-induce o ordine de preferinţă prin ordinea înscrierii variantelor în chestionar;-sporeşte artificial frecvenţa răspunsurilor nu ştiu/nu răspund.

DESCHISE – AVANTAJE:

-spontaneitatea răspunsurilor;-indică fidel nivelul cunoştinţelor -subiectului asupra problemei investigate;-indică elementele cărora subiectul le acordă cea mai mare importanţă;-evită consecinţele efectelor de format specifice întrebărilor închise (prin limitarea şi ordonarea răspunsurilor).

DESCHISE – DEZAVANTAJE:

-lungeşte timpul de completare a chestionarului;-cer un efort suplimentar respondentului;-rata de non-răspuns este mai mare decât la întrebările închise;-sunt foarte dificil de codificat şi analizat;-nu oferă nici o informaţie respondenţilor despre tipul de răspuns aşteptat de la ei.

TIPURI

Intrebarile factologice Intrebarile filtru Întrebările de opinie sau atitudine vizează aspecte ce ţin de universul

interior al individului cum ar fi părerile, aşteptările, evaluările, ataşamentul faţă de valori, explicaţiile fenomenelor din jur, comportament etc.

Întrebările de cunoştinţe au un specific foarte clar şi au ca scop caracterizarea nivelului de cunoştinţe al subiectului. Pot fi utilizate şi ca întrebări de control validând sinceritatea si capabilitatea subiectului.

3. TIPURI DE ERORIA. Erori de observare:-eroriale operatorului de interviu-erori ale respondentului-erori de măsurare-erori de culegere a datelor

B. Erori de reprezentativitate:

B1. Erori sistematice : cauzate de:-nerespectarea principiului selecţiei aleatoare-numărul mare de non-răspunsuri-aria de acoperire

Eroarea sistematica rezulta din factori care nu sunt legati de marimea esantionului. Acesti factori care genereaza eroarea sistematica sunt legati de imperfectiunile procesului de esantionare cum ar fi, spre exemplu, greseli de selectie a unitatilor esantionului, greseli in intocmirea cadrului de esantionare, greseli de masurare, nonraspunsuri, raspunsuri care nu corespund realitatii, refuzul de a participa la desfasurarea anchetei etc. Aceste erori nu se datoresc deci variabilitatii sanselor de a face parte din esantion si, ca atare, ele se mai numesc erori  nonesantion.

          Eroarea sistematica exista atunci cand rezultatele esantionului evidentiaza o tendinta persistentade abatere intr-o directie anume de la valoarea parametrilor populatiei.

B2. Erori întâmplătoare

Acest tip de eroare reflecta o fluctuatie de ordin statistic care apare  din cauza variatiilor de sanse in selectarea unitatilor unui esantion.

          Realizarea unei estimatii prin intermediul unui esantion nu este acelasi lucru ca rezultatul evidentiat de un census (recensamant). In cazul unui census sunt culese informatii de la absolut toate unitatile populatiei cercetate. In acest context, eroarea aleatoare de esantionare va apare ca o diferenta intre rezultatele unui esantion si rezultatele unui census. Eroarea intamplatoare de esantionare depinde de marimea esantionului. Cu cat esantionul va fi mai mare, cu atat mai mica va fi eroarea aleatoare de esantionare. Eroarea aleatoare de esantionare se poate estima in functie de marimea esantionului.

4. SCALAREA INTREBARILORNominala – vrb. Calitativa

echivalenţa între treptele scalei frecvenţe absolute şi relative, modul, coeficient de asociere, testul X2

Ordinala – vrb. calitativa

ierarhizare între treptele scalei în plus: cuartile, coeficienţii de corelaţie a rangurilor

Cardinala – vrb. Cantitativa

măsoară diferenţele dintre treptele scalei în plus: medii de calcul, dispersii, corelaţia parametrică, regresia, testele

parametrice

Proportionala – vrb. Cantitativa

punctul zero natural toate operaţiile

5. NON – RASPUNSURI PARTIALENon-răspunsurile determina:

cresterea erorii de reprezentativitate prin diminuarea volumului eşantionului.

modificarea structrurii eşantionului, non-respondenţii formând o subpopulaţie aparte

Metoda imputaţiilor

Notăm:

1. yij= răspunsul pe care îl dă individului i din eşantionul E la întrebarea j (i=1,..,n, j=1,... ,p).

2. (yi1, ...., yip) vectorul format din raspunsurile individului i 3. Fiecare poziţie de coordonate (i,j) unde avem valoare lipsa trebuie tratată

separat, prin crearea unei valori y’ijnumită ’’valoare atribuită’’ sau ’’imputaţie’’.

Imputaţia deductivă

Se referă la acele situaţii (rare în practică) în care se poate stabili valoarea corectă printr-o deducţie logică. Este vorba de o modalitate deterministă de a corecta datele incorecte sau nevalidate. În acest caz y’ij = yij.

Imputaţia predictivă prin mediere globală

Se realizează înlocuind non-răspunsul de pe poziţia (i,j) cu media răspunsurilor care au fost obţinute la întrebarea j.

Avantaje: înlocuirea valorii lipsă se face cu o valoare probabilă ceea ce îi dă un oarecare grad de stabilitate. Dezavantaje: subevaluare severă a dispersiei estimatorului pentru media sau totalul caracteristicii yj.

Imputaţia predictivă prin mediere pe clase

Este similară imputaţiei predictive prin mediere globală, cu deosebirea că nu se utilizează o singură ’’imputaţie’’, ci mai multe corespunzătoare unor clase în care a fost împărţită mulţimea respondenţilor. Astfel, partiţionăm mulţimea respondenţilor r la întrebarea j în q clase disjuncte. Identificăm clasa căruia îi aparţine individul şi construim imputaţia:

unde t ia valorile 1,..,q iar k este numărul de respondenţi din clasa respectivă.

Avantaje:

Reduce gradul de subestimare a dispersiei estimatorului.

6. NON – RASPUNSURI PARTIALE

Reselecţia pentru non-respondenţi

Este o metodă utilizată pentru tratarea non-răspunsurilor totale. Dacătimpul şi bugetul alocate sondajului permit, se poate face o reselecţie pentru nonrespondenţi.Împărţim în mod formal populaţia de volum N în două straturi: cel alrespondenţilor de volum N1 şi cel al non-respondenţilor de volum N2.

Metodapost-stratificării şi a calibrării generalizate

Utilizarea acestor metode necesită utilizarea unor informaţii deteliate privind repartiţiile încrucisate după mai multe variabile auxiliare, o dotare tehnică superioară şi un soft specializat.

7. PROCEDEE DE ESANTIONARE NEALETOARE

Esantionarea nealeatoare reprezinta acea tehnica a stabilirii esantionului care presupune necunoasterea probabilitatii de includere in esantion a indivizilor colectivitatii. Selectia are deci un caracter arbitrar si se bazeaza, in primul rand, pe judecata personala a cercetatorului presupunand o 'alegere rezonabila'. In anumite situatii, o asemenea metoda poate fi utila pentru scopurile cercetarii.

Esantionarea nealeatoare cuprinde, de asemenea, mai multe metode. Cele mai importante sunt:

a. esantionarea conventionala (la intamplare);

b. esantionare logica;

c. esantionare cota - parte;

d. esantionarea din aproape in aproape;

          e. esantionarea la locul de cumparare sau la locul de consumare;

a) esantionarea conventionala (la intamplare)

O metoda a esantionarii nealeatoare o reprezinta esantionarea conventionala, convenabila deoarece ea presupune alegerea componentelor esantionului in cel mai simplu mod posibil: prin oprirea si luarea unor interviuri, de obicei scurte, a unor persoane aflate in incinta magazinelor sau pe strada. Prin aceasta metoda foarte economica se realizeaza un esantion care nu poate fi reprezentativ pentru o anumita populatie sau colectivitate. Concluziile rezultate, desigur, nu se pot generaliza la nivelul populatiei avute in vedere. Cu toate acestea, o asemenea metoda este folositoare in cazul unor cercetari exploratorii care, ulterior, vor fi urmate de cercetari descriptive ce vor implica esantioane stabilite probabilistic.

b) esantionare logica

In cadrul esantionarii nealeatoare o alta metoda o reprezinta esantionarea logica. In acest caz, o persoana cu experienta face o selectie a componentelor esantionului bazata pe rationamentul sau privind cele mai indicate trasaturi pe care trebuie sa le posede membrii esantionului. Cercetatorii stabilesc esantionul avand in vedere anumite scopuri pe care le urmaresc chiar daca ceea ce rezulta nu poate fi un esantion pe deplin reprezentativ. Spre exemplu, in cadrul unui test de piata, cercetatorii, pe baza unei analize logice, vor alege  orasele pe care ei le considera ca fiind cele mai indicate pentru a testa noul produs.             

c) esantionare cota - parte

Aceasta metoda nealeatoare, foarte raspandita, conduce la obtinerea unui esantion in conditii convenabile sub aspectul timpului si costurilor,  care se poate dovedi  reprezentativ pentru analiza unor grupuri variate din cadrul populatiei avute in vedere.

         

  Stabilirea esantionului cota - parte se face pornind de la doua cerinte:

          a) stabilirea caracteristicilor relevante de control;

b) cunoasterea  distributiei   acestor  caracteristici  in cadrul populatiei care face obiectul cercetarii.

Pornind de la o marime data a esantionului, se determina subesantioanele corespunzatoare fiecarei caracteristici si fiecarei modalitati de manifestare a fiecarei caracteristici in parte.

Problema esentiala care se pune este aceea a identificarii fiecarei persoane care raspunde simultan criteriilor stabilite.Numai astfel esantionul efectiv constituit isi poate manifesta nivelul de reprezentativitate stabilit.

e) esantionare la locul de cumparare sau la locul de consumare.

Aceasta  metoda empirica presupune stabilirea populatiei studiate in functie de locul de cumparare a unor bunuri sau servicii: clientii unui centru comercial, clientii unei anumite retele de restaurante, vizitatorii unei anumite agenti turistice etc. Spre exemplu, in cazul unui complex comercial, selectia subiectilor se poate face fie la intrarile sau iesirile din complex, fie in interiorul lui. De asemenea, interviurile respective trebuie realizate in anumite perioade de timp considerate omogene in raport cu clientela unitatii comerciale respective.

8. DETERMINAREA VOLUMULUI

Volumul esantionului (n) reprezinta numarul de produse extrase dintr-un lot, supuse verificarilor, astfel incat rezultatele obtinute sa poata fi concludente pentru intregul lot (cu riscurile acceptate la verificarea prin sondaj).

Pentru ca esantionul sa fie reprezentativ se pune problema marimii lui si a extragerii.

                    Reprezentativitatea esantioanelor se asigura prin prelevarea lor dupa anumite metode statistice, care stabilesc marimea esantionului si acorda sanse egale de a fi extrase, tuturor produselor din lot.

        Rezultatele obtinute cu privire la esantionul de produse se extind la nivelul lotului.

În această etapă se stabileşte:

•planul de sondaj

•procedeul de extracţie

•mărimea eşantionului,

•precizia teoretică a estimatorilor

Probleme ridicate:1.Cunoaşterea,chiar cu o aproximaţie, dispersia populaţiei sau o estimaţie a acesteia

2.Caracteristica în raport cu care se calculează volumul eşantionului

3.Modul în care urmează să fie analizate rezultatele

4.Restricţii de ordin financiar

volumul eşantionului de pornire: