UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI FACULTATEA DE DREPT

TEORIA GENERAL Ă A DREPTULUI

Asist. univ. drd. MARIUS SEBASTIAN STRIBLEA

- SUPORT CURS -

Anul I

Semestrul I

2008

2

3

Cuprins

Capitolul I. Terminologie introductivă. Caracterele şi principiile generale ale dreptului ................................................................................

7

SecŃiunea I - Sensurile cuvântului drept ................................................ 7 1. Dreptul subiectiv .............................................................................. 7 2. Dreptul obiectiv ............................................................................... 7 3. Dreptul ca ştiinŃă .............................................................................. 8 4. Dreptul ca artă .................................................................................. 8

SecŃiunea II - Caracterele dreptului ........................................................ 8 SecŃiunea III - Principiile generale ale dreptului .................................... 9

Capitolul II. Dreptul şi statul ................................................................. 11 SecŃiunea I - Definirea statului ............................................................... 11 1. Elementele constitutive ale statului .................................................. 11 2. FuncŃiile statului ............................................................................... 13

SecŃiunea II - Forma statului .................................................................. 14 1. Forma de guvernământ ..................................................................... 14 2. Structura statului .............................................................................. 15 3. Regimul politic ................................................................................ 16

SecŃiunea III - Statul de drept ................................................................. 16 1. NoŃiune .............................................................................................. 16 2. Caracteristici ..................................................................................... 17 3. CondiŃii de existenŃă ......................................................................... 17

Capitolul III. Sistemul dreptului ........................................................... 18 SecŃiunea I - Conceptul de sistem al dreptului ........................................ 18 SecŃiunea II - Criteriile de constituire a sistemului dreptului ................. 18 SecŃiunea III - Componentele de sistem ale dreptului ............................ 19 SecŃiunea IV - Diviziunile generale ale dreptului ................................... 20 1. Dreptul intern şi dreptul internaŃional ............................................... 20 2. Dreptul public şi dreptul privat ......................................................... 20 3. Alte diviziuni ale dreptului ............................................................... 21

SecŃiunea V - Ramurile dreptului românesc actual ................................ 21 SecŃiunea VI - Mari sisteme contemporane de drept .............................. 26 1. Sistemul de drept romano-germanic ................................................. 26

4

2. Sistemul de drept anglo-saxon (common – law) ............................... 2 3. Sistemul dreptului socialist ............................................................... 29 4. Sisteme de drept religioase şi tradiŃionale ........................................ 29

Capitolul IV. Izvoarele dreptului ........................................................... 32 SecŃiunea I - Conceptul de izvor al dreptului ......................................... 32 SecŃiunea II - Izvoarele formale .............................................................. 32

Capitolul V. Norma juridic ă ................................................................... 34 SecŃiunea I - Conceptul de normă juridică .............................................. 34 SecŃiunea II - Caracterele normei juridice .............................................. 34 SecŃiunea III - Structura normei juridice ................................................ 37 1. Structura logico-juridică (internă) .................................................... 37 2. Structura tehnico-legislativă (externă) .............................................. 43

SecŃiunea IV - Clasificarea normelor juridice ........................................ 43 SecŃiunea V- AcŃiunea normelor juridice ............................................... 46 1. AcŃiunea normelor juridice în timp ................................................... 47 2. AcŃiunea normelor juridice în spaŃiu ................................................ 52 3. AcŃiunea normelor juridice asupra persoanelor ................................ 53

Capitolul VI. Interpretarea normelor juridice .................................... 54 SecŃiunea I - NoŃiunea şi scopul interpretării normelor juridice ............ 54 SecŃiunea II - Formele de interpretare a normelor juridice .................... 54 1. Interpretarea oficială ......................................................................... 54 2. Interpretarea neoficială ..................................................................... 55

SecŃiunea III - Metode de interpretare ................................................... 55 1. Metoda gramaticală .......................................................................... 55 2. Metoda istorică ................................................................................. 55 3. Metoda sistematică ........................................................................... 55 4. Metoda logică ................................................................................... 56 5. Metoda teleologică ............................................................................ 56 6. Analogia ............................................................................................ 56

SecŃiunea IV - Rezultatul interpretării normelor juridice ...................... 56 1. Interpretarea literală .......................................................................... 56 2. Interpretarea extensivă ...................................................................... 57 3. Interpretarea restrictivă ..................................................................... 57

Capitolul VII. Raportul juridic ............................................................... 58 SecŃiunea I - NoŃiunea de raport juridic ................................................. 58 SecŃiunea II - Caracterele raportului juridic ........................................... 58 1. Caracterul social ............................................................................... 58

5

2. Caracterul voliŃional ......................................................................... 58 3. Caracterul valoric .............................................................................. 59

SecŃiunea III - Structura raportului juridic ............................................. 59 1. Subiectele raportului juridic .............................................................. 59 2. ConŃinutul raportului juridic ............................................................. 60 3. Obiectul raportului juridic ................................................................ 61

SecŃiunea IV - Diferite categorii de raporturi juridice ............................ 61 Capitolul VIII. Răspunderea juridică ................................................... 62

SecŃiunea I - NoŃiunea de răspundere juridică ........................................ 62 SecŃiunea II - CondiŃiile răspunderii juridice .......................................... 62 1. Conduita ilicită .................................................................................. 62 2. Rezultatul vătămător ......................................................................... 63 3. VinovăŃia subiectului de drept .......................................................... 63 4. Legătura de cauzalitate ..................................................................... 63

SecŃiunea III - Formele răspunderii juridice .......................................... 63 1. Răspunderea penală .......................................................................... 63 2. Răspunderea contravenŃională .......................................................... 64 3. Răspunderea disciplinară .................................................................. 64 4. Răspunderea civilă ............................................................................ 64

6

CAPITOLUL I

TERMINOLOGIE INTRODUCTIV Ă.

CARACTERELE ŞI PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

SecŃiunea I

SENSURILE CUVÂNTULUI DREPT

1. Dreptul subiectiv Într-un prim sens, prin drept se înŃelege prerogativa sau posibilitatea

participantului la raportul juridic de a face sau a nu face ceva, ori de a pretinde altor subiecte de drept să i se dea ceva, inclusiv posibilitatea acestuia de a apela la forŃa de constrângere a statului în vederea respectării prerogativelor sale.

Astfel, dreptul apare ca o putere a subiectului, recunoscută de lege, referitoare la conduita sa ori a altor persoane, putere ce este folosită în vederea fructificării prerogativelor pe care i le conferă legea.

În acest caz, dreptul este legat de titularul lui, motiv pentru care se numeşte subiectiv. Având în vedere faptul că acelaşi titular, în acelaşi timp, se bucură de mai multe prerogative, doctrina foloseşte sintagma drepturi subiective.

În funcŃie de conŃinutul lor economic, drepturile subiective se împart în drepturi patrimoniale (ce pot fi evaluate în bani şi dintre care cel mai important este dreptul de proprietate) şi drepturi personal – nepatrimoniale (dreptul la viaŃă, la libertate, la liberă circulaŃie etc.).

2. Dreptul obiectiv Într-un alt sens, cuvântul drept desemnează totalitatea normelor juridice create

sau recunoscute ca atare de stat. Spre deosebire de dreptul subiectiv care se referă la prerogativa unui anume

subiect, dreptul obiectiv este alcătuit din norme juridice impersonale, care nu se adresează unui subiect determinat.

Drepturile subiective sunt reglementate de dreptul obiectiv. Dreptului obiectiv conŃine o anumită componentă numită drept pozitiv, adică

totalitatea normelor juridice în vigoare, la un moment dat. 3. Dreptul ca ştiin Ńă Dreptul face parte dintre ştiinŃele sociale.

8

În acest sens, regăsim cuvântul drept în formulări precum: facultate de drept, curs de drept etc.

4. Dreptul ca artă Dreptul constituie şi o artă. Aceasta este în legătură cu tehnica juridică (competenŃa celor care elaborează

sau aplică dreptul). Tehnica juridică are două componente: tehnica legislativă (arta de a face legi)

şi tehnica aplicării dreptului (folosirea textului de lege abstract şi impersonal în vederea soluŃionării unei situaŃii concrete) .

Tehnica legislativă aparŃine puterii legislative. Ea prezintă o mare importanŃă deoarece, cu cât este mai bine stăpânită de către organele de stat ce au competenŃă legislativă, cu atât legile elaborate vor putea răspunde mai bine necesităŃilor sociale care au determinat edictarea lor.

Tehnica aplicării dreptului este folosită de către judecător, procuror, avocat, notar public etc.

SecŃiunea II

CARACTERELE DREPTULUI

Dreptul prezintă trei caractere care îl disting de alte ştiinŃe sociale. Acestea

sunt: caracterul normativ, caracterul general şi permanent şi caracterul obligatoriu şi sancŃionator.

1. Caracterul normativ Dreptul are un caracter normativ, având menirea de a coordona existenŃa

omului în societate, urmărind păstrarea ordinii de drept prin concilierea interesele individuale cu cele ale societăŃii.

Acest caracter este impus de structura dreptului care se prezintă ca sumă de reguli de conduită obligatorii pentru subiectele de drept.

2. Caracterul general şi permanent Caracterul general al dreptului decurge din faptul că norma nu are în vedere

un subiect determinat. Aceasta se aplică tuturor subiectelor de drept între care se stabilesc raporturi juridice.

Legea se aplică permanent, fără întrerupere, pe toată durata cât este în vigoare, tuturor situaŃiilor pe care le vizează.

În situaŃii similare, toate subiectele de drept sunt trate egal de către lege (art. 16 alin. 1 din ConstituŃie).

9

3. Caracterul obligatoriu şi sancŃionator Regulile de conduită formulate de către drept sunt obligatorii pentru toate

subiectele. De asemenea, cunoaşterea normelor legale este obligatorie, în acest sens

operând o prezumŃie absolută, ce nu poate fi infirmată în nici un mod. Nimeni nu poate să se apere de sancŃiunea pe care o prevede legea în caz de

nerespectare a sa invocând necunoaşterea regulii (Nemo censetur ignorare legem). Subiectul care nu respectă norma de drept va fi constrâns în acest sens de forŃa

coercitivă a statului. Tot odată, i se va aplica o sancŃiune ce diferă în funcŃie de ramura de drept din care face parte norma încălcată.

Există sancŃiuni penale (amendă şi închisoare), sancŃiuni contravenŃionale (amenzile contravenŃionale), sancŃiuni civile (despăgubiri pentru prejudicii, nulitatea actelor juridice îndeplinite cu încălcarea condiŃiilor legale etc.), sancŃiuni de dreptul muncii (avertisment, reducerea salariului, desfacerea contractului de muncă).

SecŃiunea III

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

Principiile generale ale dreptului sunt: principiul asigurării bazelor legale de

funcŃionare a statului, principiul libertăŃii şi egalităŃii, principiul responsabilităŃii, principiile echităŃii şi justiŃiei, principiul bunei – credinŃe.

1. Principiul asigurării bazelor legale de funcŃionare a statului Conform acestui principiul, dreptul constituie premisa existenŃei statului. Statul de drept este organizat în conformitate cu principiul legalităŃii. Aceasta

implică legitimitatea puterii, dar şi recunoaşterea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale tuturor cetăŃenilor.

2. Principiul libert ăŃii şi egalităŃii Libertatea şi egalitatea cetăŃenilor reprezintă valori fundamentale în orice stat

de drept. Aceste drepturi fundamentate sunt consfinŃite de ConstituŃie. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din ConstituŃia României, „cetăŃenii sunt egali în

faŃa legii”. De asemenea, conform art. 23 alin. 1, „libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile”.

3. Principiul responsabilităŃii Responsabilitatea conduce la asumarea de către subiectul de drept a

consecinŃelor acŃiunii sale. Ea este consecinŃa libertăŃii de care se bucură indivizii.

10

4. Principiile echităŃii şi justi Ńiei Echitatea (lat. aequitas) şi justiŃia sunt valori complementare dreptului,

implicând valori morale esenŃiale. 5. Principiul bunei – credinŃe Buna - credinŃa este un principiu general al dreptului. ObligaŃia exercitării cu bună - credinŃă a drepturilor şi libertăŃilor este

prevăzută de ConstituŃie (art. 57). Potrivit legii fundamentale, titularul unui drept trebuie să-l exercite astfel încât

să nu aducă atingere intereselor legitime ale celorlalte subiecte de drept.

11

CAPITOLUL II

DREPTUL ŞI STATUL

SecŃiunea I

DEFINIREA STATULUI

Statul reprezintă cea mai veche şi cea mai importantă instituŃie a societăŃii politice. El a apărut în urmă cu aproximativ 6.000 de ani în Orientul antic.

Statul este acea entitate politică constituită dintr-un teritoriu delimitat de frontiere, dintr-o populaŃie şi dintr-o putere instituŃionalizată.

NoŃiunea de stat poate avea şi alte înŃelesuri, printre care: a. putere politică centrală, diferită de cea a colectivităŃilor locale (judeŃele,

oraşele, comunele); b. ansamblul guvernanŃilor; c. o formă de societate, de viaŃă în comun, o anumită manieră de a fi a

colectivităŃilor umane.

1. Elementele constitutive ale statului Elementele constitutive ale statului sunt: (a) teritoriul, (b) populaŃia şi

(c) puterea de stat. A. Teritoriul Teritoriul este elementul fundamental al statului care, în mod tradiŃional, este

reprezentat de spaŃiul cuprins între frontierele acestuia. În fapt, teritoriul nu se rezumă la delimitarea unei suprafeŃe terestre, bidimensionale, ci este un spaŃiu tridimensional din care fac parte întinderea de pământ şi ape delimitată de frontiere, subsolul, precum şi spaŃiul aerian.

Conform art. 142 din Codul penal, teritoriul României se compune din “ întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaŃiul aerian, precum şi marea teritorială, cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia”.

În limitele acestui teritoriu se organizează statul şi unităŃile administrativ-teritoriale care îl compun. De asemenea, în acelaşi spaŃiu se exercită puterea publică, suveranitatea statului.

Teritoriul se caracterizează prin faptul că nu poate fi înstrăinat (conform art. 3 alin. 1 din ConstituŃie “teritoriul României este inalienabil”, frontierele sale fiind

12

stabilite prin lege organică). Totodată, teritoriul este indivizibil, consecinŃă a caracterului său unitar (art. 1 alin. 1 din ConstituŃie).

B. PopulaŃia Un alt element al statului este populaŃia, ea desemnând, în general, o

colectivitate. Acest element a fost exprimat în doctrină prin mai multe noŃiuni, şi anume:

societate, popor sau naŃiune. Prin societate, termenul cel mai des uzitat, vom înŃelege populaŃia aflată sub

un anumit raport relaŃional şi instituŃional, pe un anumit teritoriu. Poporul are ca liant între indivizi continuitatea de limbă, de origine etnică, de

cultură etc. În sfârşit, prin naŃiune se înŃelege o comunitate umană delimitată teritorial şi

politic de altele, ai cărei membri manifestă loialitate faŃă de stat, având conştiinŃa apartenenŃei la aceeaşi colectivitate, prezentând ca atribute principale identitatea, independenŃa şi coeziunea.

Între stat şi oricare dintre indivizii care alcătuiesc populaŃia se stabileşte o legătură specifică, constând în drepturi şi obligaŃii reciproce. Această legătură politică se numeşte cetăŃenie.

C. Puterea de stat (publică) Al treilea element al statului este puterea de stat, numită şi putere publică sau

forŃă publică. Aceasta are rolul de a asigura unitatea politică şi juridică a statului, fiind caracterizată prin posibilitatea de a comanda, de a da ordine, precum şi prin obligaŃia celor care le-au primit de a le respecta.

Trăsăturile puterii de stat sunt următoarele: a. este o putere politică ce are o sferă largă de aplicare şi agenŃi specializaŃi

care o realizează; b. este o putere instituŃionalizată, prin aceasta înŃelegându-se faptul că ea

aparŃine statului ca instituŃie politico-juridică, iar cei care o deŃin acŃionează în numele său şi în baza legii. InstituŃiile (organele) fundamentale ale statului, numite de ConstituŃie (în titlul III) “ autorit ăŃi publice” sunt: (1) Parlamentul, unica autoritate legiuitoare a Ńării, organul de reprezentare suprem al poporului român; (2) Executivul, alcătuit din Preşedintele Ńării şi din Guvern şi (3) Autoritatea judecătorească, compusă din Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi celelalte instanŃe judecătoreşti, precum şi din Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Public, organe de stat ce au sarcina de a aplica legea în cazul litigiilor apărute şi de a sancŃiona pe cei care se abat de la respectarea normelor juridice;

c. este o putere de comandă ce instituie norme obligatorii; d. este o putere unică care deŃine dreptul exclusiv de a exercita, prin organele

abilitate, constrângerea legitimă.

13

Din această ultimă trăsătură a puterii publice decurge o caracteristică fundamentală a statului, şi anume suveranitatea.

Suveranitatea semnifică autoritatea supremă cu care statul este învestit şi înseamnă dreptul puterii publice de a conduce societatea, de a nu recunoaşte nici o putere deasupra ei în cadrul statului, precum şi independenŃa statului în raport cu alte state cu care acesta stabileşte raporturi.

Suveranitatea statului este compusă din două elemente, unul intern (competenŃa exclusivă asupra teritoriului, concretizată în elaborarea unor acte normative generale obligatorii şi inexistenŃa unei alte puteri sociale superioare) şi altul extern (independenŃa în raporturile cu alte state, nesupunerea faŃă de alte puteri, excluderea oricărui amestec din exterior).

2. FuncŃiile statului NoŃiunea de funcŃii ale statului se referă la direcŃiile principale de acŃiune ale

statului în vederea organizării şi realizării activităŃii fundamentale specifice, la care participă toate instituŃiile abilitate.

FuncŃiile statului pot fi: (a) interne sau (b) externe. a. FuncŃiile interne sunt: 1. funcŃia politico-juridică - de asigurare a conducerii sociale, pe baza legilor

şi de a construi un cadru de drept care să garanteze oricărui individ respectarea drepturilor şi a libertăŃilor fundamentale de care se bucură;

2. funcŃia de asigurare a ordinii de drept - de apărare a colectivităŃii, precum şi a oricărui individ împotriva fenomenelor antisociale;

3. funcŃia social-economică – de asigurare a dezvoltării economice, a progresului tehnic şi a creşterii nivelului de trai al populaŃiei. Această funcŃie acŃionează diferit de la un stat la altul şi vizează politica fiscală, combaterea şomajului, a inflaŃiei şi a sărăciei.

b. FuncŃiile externe sunt: 1. funcŃia de stabilire şi dezvoltare a relaŃiilor cu alte state sau organizaŃii

internaŃionale; 2. funcŃia de participare la activitatea organismelor internaŃionale din care

statul face parte (O.N.U., O.S.C.E., Parlamentul European etc.) în vederea rezolvării propriilor probleme cât şi a chestiunilor internaŃionale.

14

SecŃiunea II

FORMA STATULUI În legătură cu forma statului interesează trei concepte şi anume: (1) forma de

guvernământ, (2) structura de stat şi (3) regimul politic. 1. Forma de guvernământ Forma de guvernământ se referă la crearea, organizarea şi exercitarea puterii

de stat prin intermediul organelor supreme ale acesteia, precum şi la împărŃirea atribuŃiilor între respectivele organe.

Din punct de vedere al formei de guvernământ, statele se împart în: (a) republici şi (b) monarhii. a. În cadrul republicii, şeful statului (preşedinte) este ales de parlament sau

direct de către popor, pentru o perioadă limitată (de regulă, 4 ani). Conform art. 1 alin 2 din legea fundamentală, “forma de guvernământ a

statului român este republica”. De asemenea, în România, conform art. 81 alin. 1 din ConstituŃie, preşedintele este ales prin “vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”. După revizuirea legii fundamentale prin Legea nr. 429/2003, mandatul preşedintelui are o durată de 5 ani (art. 83 alin. 1).

La rândul lor, republicile pot fi parlamentare sau prezidenŃiale. În republicile parlamentare (Germania, Italia) rolul cel mai important în

exercitarea puterii de stat revine parlamentului, preşedintele având o poziŃie secundară. În republicile prezidenŃiale (S.U.A., Rusia) şeful statului (preşedintele) are atribute sporite faŃă de parlament în cadrul exercitării puterii.

Uneori se vorbeşte şi despre o a treia formă de republică, cea semiprezidenŃială, în care raportul dintre atribuŃiile preşedintelui şi cele ale parlamentului este sensibil egal.

b. Monarhia constituie aceea formă de guvernământ în care şeful statului (monarhul – rege, împărat) nu este ales de popor sau de parlament, el ocupând această poziŃie prin succesiune la tron sau, mai rar, prin numire pe viaŃă.

Monarhiile pot fi constituŃionale sau absolutiste. Monarhiile constituŃionale (Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de

Nord, Spania, Danemarca) se caracterizează prin faptul că monarhului îi revin atribuŃii restrânse, uneori chiar simbolice, rolul cel mai important fiind jucat de parlament.

În monarhiile absolutiste se acordă puteri largi monarhului, uneori discreŃionare, iar celelalte instituŃii ale statului, deşi există, au atribuŃii restrânse, nesemnificative.

15

2. Structura de stat Structura de stat reprezintă modul în care se organizează puterea de stat şi

entităŃile statale existente pe teritoriul unui stat, precum şi relaŃiile ce se stabilesc între ele.

Sub acest aspect statul poate fi: (a) unitar (simplu) sau (b) federativ (complex, compus).

a. Statul unitar se distinge prin următoarele caracteristici: - are o singură constituŃie; - are doar un rând de organe supreme care îşi exercită competenŃa pe întregul

teritoriu; - întreaga populaŃie are o singură cetăŃenie; - este subiect distinct de drept internaŃional, participând în această calitate la

viaŃa internaŃională. b. Statul federativ se defineşte prin următoarele elemente: - este alcătuit din două sau mai multe state membre (federate); - statele componente transferă unele din atributele suveranităŃii lor în favoarea

statului federativ, în limitele şi modurile prevăzute în constituŃia federală; - există o legislaŃie comună, unică, la nivelul statului federal, dar şi legislaŃii

proprii fiecărui stat federat în parte, acestea din urmă trebuind să o respecte pe cea dintâi;

- există organe legiuitoare, administrative şi judiciare atât la nivel central (federal), cât şi la nivelul fiecărui stat federat;

- populaŃia are două cetăŃenii, una a statului federativ, cealaltă a statului federat;

- subiect de drept internaŃional este doar statul federativ, el participând şi la viaŃa internaŃională.

Statul federativ nu trebuie confundat cu asociaŃiile de state care, deşi se aseamănă cu acesta din multe puncte de vedere, se deosebesc prin faptul că ele nu dau naştere unui stat nou, distinct de statele componente.

Principalele forme de asociere a statelor sunt: confederaŃia, uniunea reală şi uniunea personală.

ConfederaŃia este alcătuită din două sau mai multe state asociate care îşi unifică legislaŃia şi care îşi creează anumite organe comune, păstrându-şi însă suveranitatea şi calitatea de subiect distinct de drept internaŃional.

Uniunea reală este asocierea a două sau mai multe state ce au un monarh comun şi care îşi creează unele organe comune.

Uniunea personală constă în asocierea a două sau mai multe state datorită existenŃei unui şef de stat comun (monarh), statele membre păstrându-şi întreaga suveranitate.

16

3. Regimul politic Regimul politic reprezintă totalitatea metodelor şi mijloacelor prin care puterea

politică conduce societatea. Acest concept vizează raporturile instituite între stat şi individ în ceea ce priveşte respectarea drepturilor subiective ale celui din urmă.

Din această perspectivă, regimurile politice se pot împărŃi în: (a) regimuri democratice şi (b) regimuri totalitare (dictatoriale sau autoritare).

În cadrul regimurilor democratice operează principiul reprezentativităŃii. Puterea de stat are ca fundament pluralismul politic şi se manifestă în baza şi în limitele legii, cu respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului.

În regimurile totalitare, puterea de stat se exprimă prin mijloace dictatoriale, autoritare, statul rezervându-şi un rol dominant în societate, intervenind în toate domeniile existenŃei sociale, chiar şi în viaŃa privată a individului. În asemenea regimuri nu există pluralism politic (prin urmare nici opoziŃie), principiul separaŃiei puterilor în stat este încălcat, iar drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului nu se respectă.

SecŃiunea III

STATUL DE DREPT

1. NoŃiune Într-o definiŃie simplă, în zilele noastre, prin stat de drept înŃelegem acel stat

democratic şi social, care se înfiinŃează şi funcŃionează în baza şi cu respectarea strictă a legii, în care drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului sunt garantate.

Conceptul de stat de drept este însă unul complex, care a evoluat în timp. Statul de drept îşi are originea în lucrările filosofului german Immanuel Kant

care aprecia că statul are ca scop doar ocrotirea dreptului şi garantarea libertăŃii, el neavând atribuŃii în legătură cu binele general, cu fericirea, cu nivelul de trai sau cel cultural al oamenilor. Singura preocupare a statului imaginat de Kant trebuia să fie asigurarea aplicării dreptului şi împiedicarea încălcării acestuia .

Continuatorii ideilor lui Kant afirmau că doar statele care există pentru realizarea justiŃiei pot fi legitimate ca state de drept.

Ulterior, alŃi filosofi au sintetizat conceptul statului de drept în trei principii: (1) accesul la putere se face prin vot popular, liber exprimat, (2) exercitarea puterii se realizează în baza legii şi (3) puterea izvorăşte din voinŃa suverană şi liber exprimată a poporului.

Conform lui Hans Kelsen, statul de drept există într-o formă independentă de lege, are misiunea de a crea dreptul, iar mai apoi, de a i se supune în mod deliberat.

17

Prin urmare, statul de drept asigură supremaŃia ConstituŃiei şi domnia legilor, dar acestea trebuie să fie conforme cu ideea de justiŃie şi cu echitatea, fiind expresia voinŃei întregii societăŃi.

ConstituŃia României, în art. 1 alin. 3 decretează că România este “stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, libera dezvoltare a personalităŃii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme (…) şi sunt garantate”.

2. Caracteristici În sinteză, statul de drept contemporan se caracterizează prin următoarele

trăsături: - este fundamentat pe supremaŃia legii; - are la bază existenŃa unui cadru democratic; -accesul la putere se face prin vot liber exprimat de către populaŃie; - puterea de stat este subordonată legii; - puterea se structurează piramidal şi se difuzează unui număr mare de

organisme; - garantarea pluralismului politic; - limitarea fiecăreia dintre cele trei puteri (legislativă, executivă şi

judecătorească) prin celelalte două; - independenŃa totală a justiŃiei; - recunoaşterea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale

omului; - participarea cetăŃenilor la exercitarea puterii. 3. CondiŃiile de existenŃă Pentru existenŃa statului de drept sunt necesare următoarele condiŃii: - autonomia statului de drept şi întărirea organizării juridice a statului; - guvernarea care se realizează prin lege şi care este subordonată acesteia; - promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului; - stabilirea suveranităŃii externe a naŃiunilor; - subordonarea statului unei stricte reglementări juridice.

18

CAPITOLUL III

SISTEMUL DREPTULUI

SecŃiunea I

CONCEPTUL DE SISTEM AL DREPTULUI

Dreptul prezintă un caracter sistematic. Numeroasele reguli juridice existente

în societate nu se înfăŃişează sub forma unei alăturări întâmplătoare. Ele sunt ordonate într-un sistem coerent, organizat şi logic. Acesta nu reprezintă suma elementelor componente, ci un ansamblu de norme şi instituŃii aflate în permanentă interacŃiune.

Prin sistem al dreptului se înŃelege modul de organizare a dreptului, a normelor juridice ce îl compun, în cadrul instituŃiilor juridice şi al ramurilor de drept.

În doctrină se face deosebirea între sistemul dreptului şi alte noŃiuni din sfera existenŃei juridice a societăŃii, precum sistemul legislaŃiei (legislaŃia unei Ńări, sumă a actelor normative) şi sistemul juridic (ordinea de drept în general, privită ca fundamentala caracteristică a unei comunităŃi).

Sistemul dreptului se caracterizează prin complementaritatea ramurilor de drept care îl compun, prin relativitate şi permeabilitate, precum şi printr-o continuă diferenŃiere a ramurilor sale.

SecŃiunea II

CRITERIILE DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DREPTULUI

Criteriile de constituire a sistemului dreptului sunt: (a) obiectul reglementării

juridice, (b) metoda reglementării şi (c) principiile dreptului (sau ale ramurii de drept).

a. Obiectul reglementării juridice îl constituie sfera relaŃiilor sociale avute în

vedere de norma juridică. b. Metoda de reglementare este exprimată printr-o multitudine de modalităŃi

de normare a conduitei umane şi constituie un criteriu subiectiv de influenŃare a sistemului dreptului. Caracterul subiectiv al acestui criteriu este dat de faptul că

19

modul de reglementare a conduitei umane diferă în funcŃie de interesele pe care le reprezintă forŃa politică ce se află la conducerea societăŃii.

Această metodă poate fi autoritară sau autonomă. De asemenea, metoda poate fi analitică (descompune un cadru complex în

elementele sale fundamentale) sau sintetică (pleacă de la o sumă de elemente primare şi creează un cadru general şi abstract).

Tot din această perspectivă se are în vedere şi poziŃia subiectelor în cadrul raportului juridic specific fiecărei ramuri de drept.

c. Principiile dreptului (sau ale ramurii) contribuie şi ele la crearea sistemului dreptului prin localizarea normelor într-o ramură sau alta.

SecŃiunea III

COMPONENTELE SISTEMULUI DREPTULUI

Componentele (elementele) de sistem ale dreptului sunt: (a) norma juridică,

(b) instituŃia juridică şi (c) ramura de drept. a. Norma juridică reprezintă componenta de bază, ireductibilă, a sistemului

dreptului. Ea constă într-o regulă de conduită, instituită sau recunoscută de către stat, a cărei respectare este asigurată în caz de nevoie prin forŃa de constrângere a statului.

Acest element prezintă o anumită structură internă, alcătuită din trei părŃi: ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea.

b. InstituŃia juridică constituie acel set de reguli juridice care reglementează

un număr de relaŃii sociale din aceeaşi categorie, grupate în jurul unei valori sociale centrale şi care naşte o sferă distinctă de raporturi juridice.

InstituŃia juridică este alcătuită din mai multe norme juridice. Astfel, normele care reglementează modul în care se transmite moştenirea

formează instituŃia succesiunilor, cele care reglementează proprietatea alcătuiesc instituŃia dreptului de proprietate, cele care au în vedere contractele dau naştere instituŃiei contractelor etc.

NoŃiunea de instituŃie juridică apare ca similară cu aceea de statut juridic sau regim juridic.

În majoritatea cazurilor, instituŃiile juridice grupează norme de drept corespunzând unei singure ramuri.

Uneori, instituŃiile juridice pot reuni norme de drept din cadrul mai multor ramuri. De exemplu, instituŃia contenciosului – administrativ reuneşte reguli din sfera dreptului administrativ, a dreptului procesual civil, a dreptului civil, precum şi din sfera organizării judecătoreşti.

20

c. Ramura de drept este un ansamblu de norme şi instituŃii juridice, strâns

legate între ele prin obiectul comun al reglementării, prin metoda folosită în normarea relaŃiilor sociale şi prin intermediul principiilor care stau la baza lor.

Ea constituie cea mai complexă subdiviziune a unui sistem de drept naŃional, acesta din urmă fiind alcătuit din mai multe ramuri.

Ramurile de drept nu există izolat, ci sunt în continuă interacŃiune unele cu altele, influenŃându-se reciproc.

Uneori, mai multe instituŃii juridice pot da naştere unei subramuri de drept. Astfel, în cadrul ramurii dreptului comercial se distinge dreptul maritim, subramură de drept alcătuită din normele juridice şi instituŃiile de drept care reglementează transportul maritim.

SecŃiunea IV

DIVIZIUNILE GENERALE ALE DREPTULUI

În funcŃie de mai multe criterii, dreptul se împarte în: 1. Drept intern şi drept internaŃional După cum regulile de drept se aplică doar statului care le-a elaborat, pe

teritoriul acestuia, sau ele au efect şi dincolo de limitele teritoriului statului, în raporturile dintre state ori dintre particulari din state diferite, dreptul se împarte în intern (naŃional) şi extern (internaŃional).

2. Drept public şi drept privat După cum interesul avut în vedere de norma juridică este unul public sau

particular, dreptul se divide în public şi privat. Aceasta este împărŃirea clasică a dreptului şi, totodată, cea mai importantă.

De exemplu, o regulă juridică ce are în vedere organizarea puterilor statului se situează în dreptul public, iar una referitoare la încheierea unui contract se plasează în dreptul privat.

O asemenea diviziune era cunoscută încă din dreptul roman, legile putând fi regăsite fie în jus publicum, fie în jus privatum. Totuşi, acea împărŃire nu corespunde integral distincŃie de astăzi.

În cadrul dreptului privat se diferenŃiază ca principală componentă dreptul civil care, de altfel, constituie dreptul comun în acest domeniu. În acest sens, regulile fiecăreia dintre celelalte componente (de exemplu, cele ale dreptul comercial) se completează, atunci când este cazul, cu cele ale dreptului civil.

Din sfera dreptului public se detaşează normele dreptului constituŃional care reprezintă dreptul comun în materie.

21

În doctrină s-a apreciat că datorită strânsei legături dintre dreptul public şi cel privat, precum şi a atenuării diferenŃelor dintre acestea, s-a format şi un drept mixt , alcătuit din ramuri precum dreptul funciar ori dreptul afacerilor.

Conform Şcolii normativiste a dreptului (care îl are ca principal reprezentant pe Hans Kelsen), distincŃia dintre dreptul public şi cel privat nu prezintă importanŃă practică. Mai utilă ar fi ierarhizarea regulilor juridice în funcŃie de importanŃa lor.

3. Alte diviziuni ale dreptului Dreptul se mai poate împărŃi în: - drept pozitiv (drept scris, alcătuit din totalitatea normelor juridice în vigoare

într-un stat, la un anumit moment) şi drept natural (un drept nescris, care este compus dintr-un număr de principii superioare ce constituie sursă de inspiraŃie pentru dreptul pozitiv, care garantează drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi care se distinge prin faptul că nu este dublat de nici un fel de constrângere socială);

- drept determinator (alcătuit din normele juridice care determină ce anume urmează să facă subiectele de drept) şi drept sancŃionator (compus din regulile juridice care se referă la sancŃiunile aplicabile subiectelor de drept ce nu se conformează dreptului determinator).

SecŃiunea V

RAMURILE DREPTULUI ROMÂNESC ACTUAL

Ramurile dreptului românesc actual sunt: dreptul civil, dreptul comercial,

dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul constituŃional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul internaŃional public, dreptul internaŃional privat.

Aceste ramuri sunt grupate în cele două mari diviziuni ale dreptului intern, dreptul public şi dreptul privat, precum şi în dreptul internaŃional.

a. Dreptul public este format din ansamblul normelor juridice care privesc

organizarea statului şi raporturile dintre indivizi şi stat. În cadrul dreptului public se regăsesc următoarele ramuri de drept: (1) dreptul constituŃional, (2) dreptul administrativ, (3) dreptul penal, (4) dreptul procesual penal şi (5) dreptul financiar.

Dreptul constituŃional este alcătuit din normele juridice care stabilesc

principiile generale de organizare socială, economică şi politică a statului, din

22

normele ce reglementează drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor, din cele care legiferează organizarea şi funcŃionarea autorităŃilor statului (Parlamentul, Preşedintele, Guvernul şi autorităŃile publice locale, Autoritatea judecătorească), dar şi împărŃirea atribuŃiilor acestora, precum şi din normele care vizează funcŃionarea altor instituŃii fundamentale ale statului (Curtea de Conturi, Curtea ConstituŃională şi Avocatul Poporului).

Izvorul ramurii este ConstituŃia României din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României nr. 429/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 758 din 29 octombrie 2003, Partea I).

Dreptul administrativ cuprinde regulile de drept în legătură cu organizarea şi

funcŃionarea administraŃiei publice centrale şi locale, cele legate de funcŃiile publice, precum şi cele privind raporturile dintre administraŃie şi cetăŃeni.

Principalele izvoare ale dreptului administrativ sunt: ConstituŃia României din 1991, revizuită, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 448 din 24 noiembrie 1998, Partea I), Legea nr. 215/2001 a administraŃiei publice locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204 din 23 aprilie 2001, Partea I), Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 373 din 10 iulie 2001, Partea I), Legea nr. 52/2003 privind transparenŃa decizională în administraŃia publică (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 70 din 3 februarie 2003, Partea I), Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 271 din 29 martie 2004, Partea I), Legea nr. 340/2004 privind instituŃia prefectului (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 21 iulie 2004, Partea I).

Dreptul penal se compune din normele care arată ce fapte antisociale sunt

considerate infracŃiuni, care este răspunderea celor ce săvârşesc infracŃiuni, precum şi pedepsele ce se aplică infractorilor.

Această ramură are sarcina de apăra cele mai importante valori sociale (suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept).

Principalul izvor al dreptului penal îl constituie Codul Penal din anul 1968, cu modificările şi completările ulterioare.

Această ramură are şi numeroase alte izvoare (legi speciale) printre care amintim: Legea nr. 87/1994, republicată, pentru combaterea evaziunii fiscale (Monitorul Oficial al României nr. 545 din 29 iulie 2003, Partea I), Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 219 din 18 mai 2000, Partea I), Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

23

(publicată în Monitorul Oficial al României nr. 362 din 3 august 2000, Partea I), Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 11 decembrie 2001, Partea I), Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 904 din 12 decembrie 2002, Partea I) şi Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităŃii organizate (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 50 din 29 ianuarie 2003, Partea I).

Dreptul procesual penal cuprinde regulile juridice care organizează procesul

penal şi care arată organele statului cu atribuŃii în acest domeniu, acŃiunile sau procedurile ce trebuie realizate în vederea descoperirii infracŃiunilor şi tragerii la răspundere penală a celor care le-au săvârşit, precum şi drepturile şi obligaŃiile pe care le au părŃile ce participă la proces.

Izvorul de drept specific ramurii este Codul de Procedură Penală din 1968, cu modificările şi completările ulterioare. La acesta se adaugă Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 591 din 1 iulie 2004, Partea I).

Dreptul financiar include regulile de drept ce reglementează activitatea

financiară a statului, constând în modul de constituire şi utilizare a bugetului de stat, organizarea şi funcŃionarea instituŃiilor financiare, drepturile şi obligaŃiile în domeniu ale cetăŃenilor şi ale statului.

Printre izvoarele dreptului financiar enumerăm: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 927 din 23 decembrie 2003, Partea I), Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 465 din 25 mai 2004, Partea I), Legea nr. 358/2003 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanŃelor bugetelor locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 530 din 23 iulie 2003, Partea I) şi Legea nr. 108/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanŃele publice locale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 336 din 16 aprilie 2004, Partea I).

b. Dreptul privat este alcătuit din ansamblul normelor juridice ce reglementează relaŃiile patrimoniale şi personal – nepatrimoniale la care participă particularii. În cadrul dreptului privat se găsesc următoarele ramuri: (1) dreptul civil, (2) dreptul comercial, (3) dreptul familiei, (4) dreptul muncii şi (5) dreptul procesual civil.

Dreptul civil cuprinde normele juridice ce reglementează raporturile patrimoniale în care părŃile sunt pe poziŃie de egalitate. Tot în sfera dreptului civil

24

intră şi normele de drept referitoare la relaŃiile personal – nepatrimoniale ce au în vedere persoana şi identificarea ei (nume sau denumire, domiciliu, reşedinŃă sau sediu, stare civilă etc).

Cel mai important izvor al ramurii este Codul Civil din 1864, cu modificările ulterioare.

De asemenea, sunt izvoare ale dreptului civil şi acte normative precum: Legea nr. 319/1944 pentru dreptul succesoral al soŃului supravieŃuitor (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 133 din 10 iunie 1944), Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice (publicat în Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 8 din 30 iulie 1954), Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi juridice (publicat în Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 32 din 31 ianuarie 1954), Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripŃia extinctivă (publicat în Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 11 din 10 iulie 1960), Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată (Monitorul Oficial al României nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Partea I), Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea construcŃiilor, republicată (Monitorul Oficial al României nr. 933 din 13 octombrie 2004, Partea I), Legea nr. 16/1994 a arendării (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 91 din 7 aprilie 1994, Partea I), Legea nr. 105/1996 privind evidenŃa populaŃiei şi cartea de identitate (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 237 din 30 septembrie 1996, Partea I), Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiŃii imobiliare (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 611 din 14 decembrie 1999, Partea I) şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 8 din 12 ianuarie 2000, Partea I).

Dreptul comercial se ocupă de regulile care normează raporturile dintre

comercianŃi (persoane fizice sau persoane juridice), precum şi actele şi faptele de comerŃ.

Cel mai vechi izvor în vigoare este Codul Comercial de la 1887, cu modificările ulterioare.

De asemenea, sunt izvoare de drept comercial, printre altele: Legea nr. 26/1990 privind registrul comerŃului, republicată (Monitorul Oficial al României nr. 49 din 4 februarie 1998, Partea I), Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată (Monitorul Oficial al României nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, Partea I), Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată (Monitorul Oficial al României nr. 608 din 13 decembrie 1998, Partea I), cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 365/2002 privind comerŃul electronic (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 483

25

din 5 iulie 2002, Partea I) şi Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 593 din 1 iulie 2004, Partea I).

Dreptul familiei include normele de drept care se referă la relaŃiile

patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite în cadrul familiei, între soŃi, precum şi între părinŃi şi copii.

Cel mai important izvor este Codul Familiei din 1954, cu modificările şi completările ulterioare. La acesta se adaugă şi alte legi speciale, cum ar fi Legea nr. 87/1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adopŃie (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 168 din 29 aprilie 1998, Partea I).

Dreptul muncii este alcătuit din regulile juridice aplicabile în relaŃiile stabilite

între angajaŃi şi patroni, cu ocazia încheierii, executării sau încetării contractului de muncă. Această ramură stabileşte drepturile şi obligaŃiile celor două părŃi ale contractului de muncă, disciplina muncii, timpul de lucru şi cel de odihnă, jurisdicŃia muncii, răspunderea materială şi disciplinară, protecŃia şi securitatea muncii.

Izvorul ramurii este Codul Muncii din 2003 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 72 din 5 februarie 2003, Partea I).

Dreptul procesual civil reuneşte toate normele de drept care organizează

procesul civil, cele referitoare la competenŃa instanŃelor judecătoreşti în această materie, precum şi regulile de drept privind modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile judecătoreşti civile.

Izvorul principal al ramurii este Codul de Procedură Civilă din anul 1865, ce a suferit până astăzi numeroase modificări şi completări.

Constituie izvor al dreptului procesual civil şi Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 559 din 10 noiembrie 2000, Partea I).

c. Dreptul internaŃional reprezintă ansamblul raporturilor de drept în care

intervine un element străin (de extraneitate). Dreptul internaŃional poate fi împărŃit în: drept internaŃional public şi drept internaŃional privat.

Dreptul interna Ńional public cuprinde regulile ce reglementează raporturile

formate în baza acordului de voinŃă dintre state, precum şi cele dintre acestea şi organizaŃiile internaŃionale.

În general, izvoarele acestei ramuri sunt tratatele bilaterale sau multilaterale încheiate între diferite state. Aceeaşi valoare o au şi convenŃiile cu caracter internaŃional încheiate de state.

26

Dreptul interna Ńional privat include normele de drept ce soluŃionează

conflictele de legi născute din raporturile de drept privat ce conŃin un element de extraneitate. Această ramură reglementează şi condiŃia juridică a străinilor, precum şi aspectele de drept procesual în legătură cu raporturile de drept privat cu caracter internaŃional.

Izvorul ramurii este Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 245 din 1 octombrie 1992, Partea I).

SecŃiunea VI

MARI SISTEME CONTEMPORANE DE DREPT

Dreptul fiecărui stat reprezintă un sistem propriu. Uneori, chiar în cadrul

aceluiaşi stat sunt aplicate, în acelaşi timp, mai multe sisteme de drept. Diversitatea sistemelor de drept naŃionale este foarte mare. În schimb,

analizate din perspectiva unor elemente fundamentale, acestea prezintă, între ele, anumite asemănări sau deosebiri de esenŃă. Acestea fac posibilă reunirea mai multor sisteme naŃionale în familii de sisteme (mari sisteme contemporane de drept).

Astăzi cele mai importante sunt: (1) sistemul romano – germanic, (2) sistemul anglo – saxon, (3) sistemul socialist şi (4) sistemele religioase şi tradiŃionale.

1. Sistemul de drept romano-germanic Acesta cuprinde sistemele naŃionale de drept care sunt rezultatul recepŃionării

dreptului roman. IniŃial, sistemul romano - germanic se regăsea în Europa, dar ulterior, ca urmare a colonizării, el s-a extins în America Centrală şi de Sud, precum şi în unele Ńări din Africa.

Principalele componente naŃionale ale sistemului romano – germanic sunt dreptul francez şi dreptul german. Acestea, în pofida multor diferenŃe de suprafaŃă (rezultate, în primul rând, din mentalităŃi diferite de abordare a fenomenului juridic), se aseamănă esenŃial prin faptul că ambele păstrează terminologia şi multe dintre instituŃiile dreptului roman. De asemenea, pentru ambele, principalul izvor de drept este legea (scrisă).

Dreptul francez. Istoria dreptului francez cuprinde trei perioade: (a) ancien droit – dreptul vechi (în majoritate cutumiar şi datând între origini şi până la 1789), (b) dreptul intermediar – dreptul RevoluŃiei franceze şi (c) dreptul modern – început în perioada lui Napoleon şi care durează şi astăzi.

27

InfluenŃa franceză a constă în receptarea Codului Civil francez de la 1804 de legislaŃia mai multor state europene. Printre acestea se numără Belgia, Italia, România (Codul civil de la 1864), Luxembourg, Olanda, Portugalia şi Spania.

Codul civil francez este actul normativ cel mai răspândit în legislaŃiile moderne. Teoreticienii dreptului l-au considerat unicat pentru tehnica legislativă superioară, logica juridică impecabilă, stilul elegant şi concis.

De asemenea, legislaŃiile Bulgariei şi Poloniei au fost influenŃate covârşitor de dreptul francez. Dreptul ambelor Ńări s-a întors, după căderea regimurilor comuniste, în cadrul sistemului romano – germanic.

Dreptul german. Ca şi dreptul francez, dreptul german a fost alcătuit iniŃial

din cutume. Ulterior, începând cu secolul al XIII – lea, au apărut aşa – numitele “oglinzi” ( spiegel), ce urmăreau sistematizarea şi consolidarea cutumelor. Peste acestea, începând cu secolele al XV – lea şi al XVI – lea, s-a suprapus dreptul roman. Receptarea acestuia a fost mult uşurată de faptul că Sfântul Imperiu Roman de origine germană şi-a arogat rolul de continuator al Imperiului Roman.

Chiar şi în perioada de fărâmiŃare a statelor germane, dreptul privat a rămas neschimbat.

InfluenŃa germană s-a exercitat, în principal, prin Codul civil german care, deşi elaborat încă din 1869, a intrat în vigoare abia în anul 1900.

Principalele state a căror legislaŃie a fost marcată decisiv de către dreptul german sunt Grecia şi Japonia. InfluenŃe importante a resimŃit şi dreptul din Austria, Ungaria, ElveŃia, Rusia, China şi Brazilia.

Deşi în diversele Ńări componente ale sistemului romano-germanic regulile de

drept sunt diferite, se foloseşte acelaşi vocabular juridic moştenit din dreptul roman. De asemenea, principalul izvor de drept este legea scrisă.

2. Sistemul de drept anglo-saxon ( common – law) Spre deosebire de sistemul romano – germanic, dreptul anglo – saxon este

format în cea mai mare parte din hotărâri judecătoreşti (case – law), numite precedente judiciare, care sunt obligatorii pentru instanŃele de judecată inferioare dacă acestea se confruntă cu situaŃii similare.

Dreptul anglo – saxon poate fi regăsit în Europa (Anglia şi Irlanda), în Statele Unite ale Americii, în Australia, în Noua Zeelandă şi în India. În general, în cadrul acestui sistem regăsim Anglia şi fostele sale dominioane.

Cele mai importante componente ale acestui sistem sunt dreptul englez şi dreptul american.

Dreptul englez. Cuprinde trei părŃi: common - law, equity şi statutary – law. Common – law reprezintă cea mai veche parte a dreptului englez, fiind format iniŃial din cutume. Ulterior, el a fost completat prin deciziile diferitelor organe

28

jurisdicŃionale (Curtea eşichierului, Curtea plângerilor comune, Curtea băncii regelui). Astfel a devenit common – law a devenit o însumare de precedente. Regula precedentului judiciar a început să prindă contur începând cu secolul al XVIII – lea.

Equity, cea de-a doua parte a dreptului englez, constituie un corectiv adus common – law. ApariŃia sa era necesară deoarece orice sistem de drept bazat pe precedente tinde să devină rigid, nemaicorespunzând realităŃilor în schimbare şi progresului social.

Statutary – law reprezintă componentă legislativă a dreptului englez, acea parte a sistemului ce este alcătuită din norme juridice prevăzute în legi (statute). Dreptul exprimat prin legi are un caracter excepŃional, ponderea acestor reguli juridice fiind relativ restrânsă. Parlamentul intervine rar în viaŃa legislativă, doar în caz de necesitate, de exemplu starea de război.

Datorită caracterului său de excepŃie, dreptul scris din Anglia este de strictă interpretare.

În materie constituŃională, dreptul englez nu are un singur act fundamental. ConstituŃia este alcătuită din mai multe componente, dintre care trei sunt mai importante: Magna Charta Libertatum, Habeas Corpus şi Bill of Rights.

Dreptul american. Acesta are o structură oarecum originală, deşi, iniŃial, era

foarte asemănător dreptului din care îşi trage originea, cel englez. Specificul său constă în aceea că este alcătuit din legislaŃiile statelor componente care, deşi asemănătoare în principiu, prezintă numeroase particularităŃi locale.

Astfel, deşi este compus la rândul său din precedente judecătoreşti (care, în S.U.A., poartă denumirea de stare decisis), legea scrisă este mult mai prezentă. Precedentele nu sunt întotdeauna obligatorii, ele fiind profund influenŃate de ConstituŃie.

Spre deosebire de sistemul romano – germanic, dreptul anglo – saxon nu cunoaşte împărŃirea pe ramuri. De asemenea, noŃiunile fundamentale, precum şi vocabularul juridic sunt total diferite.

3. Sistemul dreptului socialist Sistemul se compunea, în principal, din dreptul Uniunii Sovietice, la care se

adăuga cel al altor Ńări socialiste aflate în sfera de influenŃă a acesteia. Dreptul Ńărilor socialiste avea la bază dreptul romano – germanic, dar acesta a

fost profund modificat prin instaurarea regimurilor comuniste. În mare parte, terminologia a rămas neschimbată, de asemenea şi ramurile de drept.

Având ca sursă de inspiraŃie filosofia marxist – leninistă, sistemul socialist a conferit dreptului funcŃii şi finalităŃi diferite faŃă de cele clasice. În acest sens, principalele mijloace de producŃie au fost naŃionalizate, constituind proprietatea întregului popor.

29

Raporturile de drept cu caracter patrimonial stabilite între persoanele fizice au fost restrânse. De exemplu, în România, începând cu anul 1974, terenurile nu au mai putut forma obiectul actelor juridice translative de proprietate decât în situaŃii de excepŃie. De asemenea, relaŃiile comerciale au devenit monopolul statului, fiind practicate prin aşa – numitele intreprinderi de stat.

Sistemul dreptului socialist s-a format în fosta U.R.S.S. şi s-a extins după cel de-al doilea război mondial în Europa de Sud - Est (Bulgaria, fosta Cehoslovacie, Estonia, fosta Iugoslavie, Letonia, Lituania, Polonia, România, Ungaria), în Asia (China, Coreea de Nord) şi în America Centrală (Cuba).

4. Sisteme de drept religioase şi tradi Ńionale Aceste sisteme de drept se regăsesc în Asia şi în nordul Africii. Ele prezintă

particularitatea că se adaptează cu mare greutate la relaŃiile sociale moderne. De asemenea, majoritatea lor sunt profund religioase.

În cadrul acestei categorii se regăsesc: (1) dreptul musulman, (2) dreptul hindus, (3) dreptul ebraic, (4) dreptul chinez şi (5) dreptul japonez tradiŃional.

A. Dreptul islamic. Acest sistem este astăzi larg răspândit în Asia Orientală şi

în Africa. O importantă parte a populaŃiei lumii este adepta acestui sistem. Pentru musulmani ordinea socială nu poate exclude regulile religioase, aceste

două tipuri de reguli coexistând în societate. În cadrul acestui sistem, principalul izvor este Coranul, alcătuit din peste

6.000 de versete. Dintre acestea, aproximativ 500 sunt reguli de drept. Dar dreptul musulman are şi alte izvoare precum: Sunna, Idjima şi Idjitihad. Sunna este compusă din prezentarea unei sume de fapte săvârşite de profetul

Mohamed. Sunna include şi diferitele formulări atribuite acestuia. Idjima însumează concepŃia învăŃaŃilor musulmani. Idjitihad reprezintă jurisprudenŃa. Dreptul islamic reglementează doar relaŃiile juridice dintre musulmani,

raporturile de drept care au ca subiecte indivizi ce au alte religii fiind supuse altui regim juridic.

B. Dreptul hindus. Este răspândit în India şi în alte Ńări din Asia de Sud – Est

precum şi din Africa. Sistemul nu reprezintă doar un set de reguli juridice, ci chiar o concepŃie despre viaŃă.

30

Majoritatea locuitorilor din India sunt adepŃii hinduismului. Sistemul este alcătuit din trei părŃi distincte, bine structurate. Acestea sunt

Dharma, Artha şi Kama. Dharma reprezintă ştiinŃa justului. Artha este ştiinŃa politicii şi a utilului. Prin ea se poate ajunge la dobândirea

puterii, precum şi la bogăŃie. În sfârşit, Kama se preocupă de ştiinŃa agreabilului şi plăcutului. AdepŃii hinduismului sunt ŃinuŃi să respecte toate cele trei componente,

neexistând vreo ierarhizare a acestora. În cadrul acestui sistem de drept nu se face distincŃie între dreptul obiectiv şi

dreptul subiectiv. Precedentelor judiciare şi doctrinei nu li se recunoaşte rolul de izvor de drept.

În perioada modernă şi cea contemporană, în India s-a adoptat o legislaŃie laică, independentă de credinŃele religioase ale individului. De asemenea, datorită colonizării, în India a fost receptat dreptul englez, însă într-o formă care respectă specificul Ńării. Din această perspectivă, dreptul indian s-a integrat în sistemul anglo – saxon.

C. Dreptul ebraic (rabinic). Trebuie făcută distincŃia între dreptul israelian

(al statului Israel) care se aplică doar cetăŃenilor acestuia, precum şi raporturilor de drept ce se produc pe teritoriul său şi dreptul tradiŃional care îi vizează pe toŃi cei care sunt de religie iudaică, indiferent de statul în care aceştia trăiesc.

În ciuda modernizării şi laicizării dreptului israelian, anumite domenii au rămas reglementate de dreptul tradiŃional. Această situaŃie duce la numeroase conflicte între legile civile şi cele tradiŃionale. De asemenea, apar frecvent şi conflicte de competenŃă între instanŃele laice şi cele tradiŃionale.

În principal, problematica statutului personal (căsătoria, divorŃul, adopŃia) a rămas în sfera dreptului tradiŃional.

D. Dreptul chinez tradiŃional. În concepŃia tradiŃională a dreptului chinez,

normele juridice, în ciuda scopului lor declarat de a asigura ordinea socială şi protejarea valorilor comunităŃii, reprezintă un vector al dezordinii, fiind caracterizat de arbitrariu.

Un bun cetăŃean trebuie să trăiască în asemenea mod încât să nu ajungă să apeleze la justiŃia statală exercitată prin tribunale. Eventualele litigii în care acesta este implicat se vor rezolva amiabil, prin bună – înŃelegere între părŃi.

Conform concepŃiei orientale, nu respectarea dreptului trebuie să fie principala preocupare a cetăŃeanului, ci păstrarea păcii şi a armoniei sociale.

Dreptul modern al Chinei şi-a câştigat autonomia faŃă de concepŃia religioasă asupra societăŃii. Deşi la începutul secolului al XX – lea dreptul chinez a suferit influenŃa dreptului sovietic, el şi-a păstrat trăsăturile specifice. În ultimii ani s-a remarcat o mare deschidere a legislaŃiei faŃă de economia de piaŃă şi de liberalism economic.

31

E. Dreptul japonez tradiŃional. Începând cu secolul al XIX – lea, Japonia a

adoptat un sistem bazat pe coduri după modelul european (filiera germană) devenind astfel o componentă a sistemului de drept romano – germanic. Totuşi, în mod tradiŃional, ca şi în cazul Chinei, populaŃia consideră că este mai bine să nu se adreseze tribunalelor pentru soluŃionarea litigiilor, fiind preferate concilierile directe, fără implicarea dreptului.

De altfel, în materia persoanelor şi a relaŃiilor de familie s-a păstrat o diferenŃă profundă faŃă de reglementările occidentale care au inspirat dreptul japonez modern.

Sistemul tradiŃional japonez a fost influenŃat de cel tradiŃional chinez (în special de filosofia lui Confucius).

32

CAPITOLUL IV

IZVOARELE DREPTULUI

SecŃiunea I

CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI

NoŃiunea de izvor de drept are două accepŃiuni. În sens material, prin izvoare ale dreptului se înŃeleg realităŃile care au stat la

baza acŃiunii legiuitorului de creare a unei legi, condiŃiile sociale, politice, economice care au determinat conŃinutul unui act normativ.

În sens formal, prin izvoare ale dreptului sunt definite modalităŃile concrete de exprimare a dreptului, formele pe care acesta le foloseşte pentru a exprima normele juridice.

SecŃiunea II

IZVOARELE FORMALE

Izvoarele formale ale dreptului sunt: actul normativ, contractul normativ,

obiceiul juridic, doctrina, precedentul judiciar şi practica judecătorească. A. Actele normative sunt legile edictate de Parlament, decretele Preşedintelui

României hotărârile, ordonanŃele şi ordonanŃele de urgenŃă ale Guvernului, ordinele şi instrucŃiunile elaborate la nivelul ministerelor, hotărârile organelor administraŃiei publice locale.

B. Contractul normativ este un izvor de drept ce ia naştere pe cale

convenŃională. El apare ca un act juridic cu caracter mai larg, ce conŃine reglementări cu caracter generic care au valoarea unor reguli juridice.

Contractul normativ poate fi întâlnit ca izvor de drept în materie constituŃională (în cazul statelor federale), în dreptul muncii (contractul colectiv de muncă) şi în dreptul internaŃional public (tratatele internaŃionale).

C. Obiceiul juridic (cutuma) este o regulă socială nescrisă care, datorită

repetării într-un timp îndelungat şi a recunoaşterii sale ca atare, dobândeşte valoarea unei reguli de drept.

33

Deşi cutuma reprezintă cel mai vechi izvor de drept, în prezent ea deŃine o pondere restrânsă în cadrul dreptului obiectiv. În dreptul românesc, obiceiul juridic poate fi regăsit în dreptul civil (obiceiul locului) şi în dreptul comercial (uzanŃe comerciale).

În dreptul internaŃional se întâlnesc uzanŃele diplomatice sau cele specifice comerŃului internaŃional.

D. Doctrina este alcătuită din totalitatea lucrărilor ştiinŃifice din domeniu

(cursuri, tratate, monografii, articole, studii etc.) elaborate de specialiştii dreptului.

E. Precedentele judiciare sunt soluŃii pronunŃate de instanŃele judecătoreşti,

soluŃii care, în anumite condiŃii, devin obligatorii în situaŃii similare ce vor fi judecate ulterior.

Practica judecătorească înglobează toate hotărârile pronunŃate de către instanŃele judecătoreşti.

34

CAPITOLUL V

NORMA JURIDIC Ă

SecŃiunea I

CONCEPTUL DE NORMĂ JURIDICĂ

Norma de drept este elementul primar şi ireductibil al oricărui sistem juridic. După anumite relaŃii stabilite între ele, mai multe norme juridice alcătuiesc

celelalte componente de sistem ale dreptului: instituŃiile juridice şi ramurile de drept.

ExistenŃa normei juridice este strâns legată de cea a societăŃii umane (ubi societas ibi jus), fiind de neconceput o separaŃie a acestora.

Norma juridică reprezintă acea regulă de conduită socială, instituită sau recunoscută de către stat, care are drept scop asigurarea ordinii în societate şi care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forŃa de constrângere a statului.

Norma juridică constituie un model de comportament impus de societate membrilor săi.

NoŃiunea de normă juridică este sinonimă cu cea de regulă juridică. În doctrină se utilizează şi formule precum normă de drept sau regulă de drept. Indiferent de denumirea folosită, avem în vedere o regulă care arată ce trebuie să facă sau să nu facă un subiect de drept, ori ceea ce îi este îngăduit sau i se recomandă.

Literatura română de specialitate a adoptat, aproape unanim, formula de normă juridică, pe când literatura juridică franceză preferă expresia regulă juridică.

SecŃiunea II

CARACTERELE NORMEI JURIDICE

Norma juridică se distinge prin următoarele caractere: (a) social, (b) statal, (c)

general şi impersonal, (d) obligatoriu, (e) prescriptiv, (f) permanent şi (g) coercitiv.

35

a. Norma juridică prezintă un caracter social fiindcă priveşte exclusiv relaŃiile ce se stabilesc între oameni, în societate. Regula de drept nu guvernează relaŃiile dintre oameni şi animale, oameni şi natură sau dintre oameni şi divinitate. Reglementarea juridică există doar în societate.

b. Regula juridică are un caracter statal. Fenomenul juridic nu poate fi separat

de cel statal. Norma de conduită devine regulă de drept doar dacă este expresia voinŃei statale. Astfel, în cele mai multe cazuri, norma de drept este emisă de către stat, prin organele abilitate, folosindu-se un proces legislativ special. Uneori, norma juridică se naşte şi din recunoaşterea ca atare de către stat a unor reguli sociale ce nu au fost create de acesta (de exemplu: obiceiul juridic, uzanŃele). Prin urmare, indiferent dacă norma de drept este emisă sau doar recunoscută de către stat, ea poartă amprenta acestuia.

c. Norma juridică are un caracter general şi impersonal deoarece prescrie o

conduită standard, concepută să se aplice unui număr nelimitat de situaŃii şi de persoane ce intră sub incidenŃa sa.

Această trăsătură arată că norma juridică vizează înlăturarea oricărei discriminări între subiectele de drept, precum şi garantarea egalităŃii acestora în faŃa legii.

Totuşi, caracterul general şi impersonal al regulii de drept nu atrag consecinŃa aplicării tuturor normelor pe întreg teritoriul statului, tuturor persoanelor sau tuturor acŃiunilor acestora.

d. Regula de drept are caracter obligatoriu. Prevederile normelor juridice nu

sunt facultative pentru subiectul de drept, ci ele trebuie respectate de către acesta. Dacă norma juridică nu ar prezenta acest caracter şi respectarea ei ar fi lăsată

la latitudinea subiectelor de drept, societatea ar fi guvernată de haos. Caracterul obligatoriu nu se va confunda cu cel coercitiv, deşi ele sunt

complementare. Obligativitatea nu decurge din posibilitatea constrângerii, ci din conştientizarea necesităŃii regulii, constrângerea fiind doar o reacŃie de apărare a societăŃii împotriva indivizilor care nu respectă legea. Astfel, nesocotirea obligativităŃii normei juridice atrage intervenŃia forŃei coercitive a statului, intervenŃie făcută în scopul restabilirii ordinii juridice şi al sancŃionării subiectelor ce au încălcat legea.

e. Norma juridică prezintă caracter prescriptiv. În majoritatea cazurilor, regula

de drept instituie o prescripŃie, un comandament adresat subiectului şi nu doar o simplă recomandare. Subiectului de drept i spune ce să facă sau să nu facă şi cum să procedeze în acest sens.

36

Există şi situaŃii în care regula de drept nu cuprinde o conduită de urmat, ci defineşte unii termeni folosiŃi de lege sau enunŃă anumite principii generale ale dreptului.

f. Norma de drept are caracter permanent deoarece ea produce efecte fără

încetare, continuu, între momentul intrării sale în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare. Chiar dacă regula juridică nu se aplică o perioadă îndelungată de timp (pentru că în realitatea socială acŃiunile la care se referă nu se regăsesc în acel interval), efectele ei nu încetează.

Astfel, normele de drept se aplică doar atunci când sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute în textul lor. Din această perspectivă, existenŃa normei nu este influenŃată de frecvenŃa cu care se aceasta se aplică.

g. Caracterul coercitiv. De regulă, normele juridice sunt respectate de

bunăvoie de către subiectele de drept cărora li se adresează. Atunci când ele nu sunt respectate, intervine forŃa coercitivă a statului care asigură, pe de o parte, respectarea legii prin obligarea subiectelor de drept să se conformeze prevederilor acestora, iar, pe de altă parte, sancŃionarea subiectelor de drept ce au nesocotit comandamentul normei juridice.

Mijloacele de constrângere statală sunt instituŃionalizate şi multiple, printre ele numărându-se: instanŃele judecătoreşti, Parchetul, PoliŃia, penitenciarele etc.

Constrângerea, la rândul ei, trebuie realizată în condiŃii legale. Altfel, în situaŃia în care nu respectă prevederile legale, şi organele abilitate să exercite constrângerea ar trebui să fie sancŃionate în moduri specifice tot de forŃa de constrângere a statului.

În doctrină s-a opinat că norma juridică ar avea şi alte caractere, dintre care

enumerăm: (h) volitiv, (i) de injoncŃiune, (j) violabil, (k) de implicare a unui raport de interacŃiune, (l) tipic şi (m) public.

h. Norma de drept are caracter volitiv deoarece ea “întruchipează şi

oficializează voinŃa socială, iar într-un stat democratic voinŃa generală majoritară” exprimată prin intermediul organului legislativ suprem.

i. Caracterul de injoncŃiune rezultă din faptul că norma juridică este

considerată o “poruncă statală”. j. Regula de drept are caracter violabil deoarece, deşi nu este o conduită

dezirabilă, “norma juridică poate fi nerespectată, ignorată, încălcată” de către subiectul de drept căruia i se adresează, spre deosebire de alte reguli (spre exemplu, legile naturii) ce nu pot fi încălcate (nu cunosc alternativă).

37

k Norma juridică implică un raport de interacŃiune (raport intersubiectiv) deoarece, pe lângă faptul că reprezintă “o prescripŃie general – abstractă şi tipică”, ea are în vedere “omul în raport cu semenii săi” şi “ schimbul just între persoane aflate permanent în relaŃie”.

l. Caracterul tipic rezultă din faptul că norma “reŃine doar trunchiul comun,

ceea ce este caracteristic unei situaŃii, fără a evoca diferenŃele individuale”. m. Caracterul public constă în faptul că, pentru a fi respectată şi eficientă,

norma juridică trebuie să fie făcută publică. Este necesar ca ea să fie redactată şi publicată.

SecŃiunea III

STRUCTURA NORMEI JURIDICE

Norma juridică are o dublă structură: (1) structura logico – juridică (internă)

şi (2) structura tehnico – legislativă (externă). 1. Structura logico-juridic ă (internă) Structura logico – juridică vizează organizarea internă a normei juridice. Din

această perspectivă norma trebuie să aibă un conŃinut lipsit de contradicŃii. Structura internă a normei de drept este alcătuită din trei elemente: (1) ipoteza,

(2) dispoziŃia şi (3) sancŃiunea. Ipoteza arată condiŃiile sau împrejurările în care se aplică norma. DispoziŃia

constă în conduita prescrisă subiectului în condiŃiile ipotezei date. SancŃiunea arată consecinŃele nerespectării sau respectării (în cazul normelor stimulative) dispoziŃiei de către subiectul de drept.

De regulă, în formularea normei juridice sunt prezente toate cele trei elemente ale structurii logico – juridice. Există şi cazuri în care unele elemente ale structurii interne nu sunt expres prevăzute în cadrul normei. În asemenea situaŃii, elementele ce lipsesc se deduc prin analiza logică a textului normei.

În mod constant, doctrina s-a pronunŃat în sensul necesităŃii prezenŃei tuturor celor trei elemente de structură logico – juridică a normei de drept.

Modelul structural al normei juridice poate fi încadrat în următoarea formulare: “În cazul în care…….............................………………, (subiectul) trebuie………………...…, altfel…………...…...…..”.

De exemplu, conform art. 30 alin. 1 din Codul familiei: “Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi (ipoteza – n.n.) sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soŃilor (dispoziŃia - n.n.)”. Iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol: “Orice convenŃie contrară este nulă (sancŃiunea – n.n.)”.

38

Un alt exemplu îl constituie art. 36 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor, republicată, conform căruia:

“Persoanele fizice şi persoanele juridice care beneficiază de teren în condiŃiile prezentei legi (ipoteza - n.n.) sunt obligate să solicite emiterea autorizaŃiei de construire şi să înceapă construcŃia în termen de cel mult 1 an de la data obŃinerii actului de concesiune a terenului (dispoziŃia n.n.).

În caz de încălcare a obligaŃiei prevăzute de alin. 1, concesiunea îşi pierde valabilitatea (sancŃiunea - n.n.)”.

(1) Ipoteza reprezintă acea parte a normei de drept care stabileşte condiŃiile,

împrejurările sau faptele cărora li se aplică dispoziŃia, precum şi subiectele la care se referă dispoziŃia. Un exemplu de ipoteză care se referă la împrejurările în care se aplică dispoziŃia este cel dat de art. 1342 din Codul civil conform căruia “dacă, la epoca evicŃiunii, lucrul vândut se află de o valoare inferioară sau a suferit deteriorări ori prin neglijenŃa cumpărătorului, ori prin evenimente independente de cumpărător vânzătorul nu se poate apăra de a restitui preŃul întreg”. Un alt exemplu în acest sens este conŃinut de art. 1362 din Codul civil care prevede că “dacă nu s-a determinat nimic în privinŃa aceasta prin contract, cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului”.

În ceea ce priveşte subiectele, ipoteza poate alege între mai multe modalităŃi de determinare a acestora.

Astfel, ipoteza poate să indice categoria socială din care face parte subiectul (cetăŃean, străin, demnitar, militar, avocat, notar, soŃ, copil, contribuabil etc.). De exemplu, art. 304 alin. 1 din Codul penal pedepseşte infracŃiunea de adulter care constă în “fapta persoanei căsătorite de a avea relaŃii sexuale afară de căsătorie”.

De asemenea, art. 794 din Codul civil dispune că: “Tatăl, mama şi ceilalŃi ascendenŃi pot face împărŃeala bunurilor lor între fii şi ceilalŃi descendenŃi”.

Ipoteza poate prefera varianta indicării generice a subiectelor vizate (persoanele fizice, persoanele juridice, toate subiectele de drept). De exemplu, conform art. 16 alin. 2 din ConstituŃie, “nimeni nu este mai presus de lege”. Un alt exemplu în acest sens îl constituie art. 728 din Codul civil, potrivit căruia: “Nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. (…)”. La fel, art. 800 din Codul civil care prevede că: “Nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donaŃiuni între vii sau prin testament”.

Deşi, uneori nu este expres formulată, ipoteza normei juridice poate fi dedusă prin interpretare logică. Spre exemplu, art. 805 din Codul civil care dispune că “este permisă asemenea dispoziŃia între vii sau testamentară, prin care uzufructul

39

se dă la o persoană şi proprietatea nudă la alta” nu conŃine o indicaŃie referitoare la subiectele vizate de normă. Prin deducŃie, având în vedere şi celelalte norme juridice în această materie, se ajunge la concluzia că norma se aplică tuturor subiectelor de drept (care, evident, au capacitate deplină de exerciŃiu).

De asemenea, conform art. 174 din Codul penal (Omorul): “Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani”. În acest caz, deşi nu sunt precizate faŃă de ce subiect se aplică norma, locul sau momentul acŃiunii, se subînŃelege că oricine săvârşeşte această faptă, indiferent de împrejurări, va fi pedepsit.

Ipotezele pot fi clasificate în funcŃie de mai multe criterii. Printre acestea se numără:

a. Precizia detaliilor oferite; b. Complexitatea împrejurărilor luate în considerare; c. Numărul împrejurărilor avute în vedere. a. În funcŃie de precizia detaliilor oferite, ipotezele pot fi determinate strict

sau relativ – determinate. Ipoteza determinată strict stabileşte cu precizie condiŃiile sale de aplicare. Este determinată strict ipoteza normei prevăzută de art. 39 alin. 1 din Codul

familiei. Astfel, “căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunŃat divorŃul a rămas irevocabilă”.

Ipoteza relativ - determinată lasă loc interpretării sau nu indică decât la modul general condiŃiile aplicării ei. În cazul acestui tip de ipoteză, condiŃiile concrete sunt lăsate la latitudinea subiectului vizat de normă sau a organului ce o aplică.

Este relativ – determinată ipoteza normei juridice prevăzute în art. 148 alin. 1 lit. i din Codul de procedură penală (CondiŃiile şi cazurile în care se dispune arestarea preventivă). Astfel, “Măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din următoarele cazuri: (…) există date sau indicii suficiente care justifică temerea că inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau că va încerca o înŃelegere frauduloasă cu aceasta”.

b. În raport de complexitatea împrejurărilor luate în considerare, ipotezele

sunt simple sau complexe . Ipoteza simplă prevede o singură situaŃie în prezenŃa căreia norma devine

realizabilă. De exemplu, art. 1356 din Codul civil conform prevederilor căruia: “Dacă

vânzătorul cunoştea viciile lucrului, el este dator, pe lângă restituŃiunea preŃului, de toate daunele – interese către cumpărător”.

40

Ipoteza cumulativă (complexă) indică mai multe împrejurări prin cumularea cărora norma devine aplicabilă.

De exemplu, conform art. 22 alin. 1 din Codul familiei: “În cazul în care soŃul unei persoane declarată moartă s-a recăsătorit şi, după aceea, hotărârea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea nouă rămâne valabilă”.

c. În funcŃie de numărul împrejurărilor avute în vedere, ipotezele pot fi unice

sau alternative. Ipoteza unică prevede doar o singură împrejurare aptă să declanşeze aplicarea

legii. De exemplu, art. 26 din Codul familiei: “SoŃii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria”.

Ipoteza alternativă conŃine mai multe împrejurări, pentru realizarea legii fiind suficientă producerea oricăreia dintre ele. De exemplu, art. 209 alin. 1 din Codul penal (Furtul calificat ) dispune: “Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

a. de două sau mai multe persoane împreună; b. de o persoană având asupra sa o armă sau o substanŃă narcotică; c. de către o persoană mascată, deghizată sau travestită; d. asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinŃa sau

de a se apăra; e. într-un loc public; f. într-un mijloc de transport în comun; g. în timpul nopŃii; h. în timpul unei calamităŃi; i. prin efracŃie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate

ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”. Acest exemplu nu exclude posibilitatea ca, în anumite cazuri, subiectul de

drept să comită fapta în astfel de circumstanŃe care, în acelaşi timp, să reunească mai multe dintre ipotezele prevăzute de literele alin. 1 al art. 209 din Codul penal. Acest lucru nu transformă ipoteza normei în cauză în una cumulativă, ea păstrându-şi caracterul de ipoteză alternativă.

(2) DispoziŃia reprezintă partea cea mai importantă a unei norme juridice. Ea

indică ce conduită trebuie să urmeze subiectul în condiŃiile precizate de ipoteză. În principiu, dispoziŃia poate să impună, să permită, să recomande sau să interzică ceva.

Exemple: DispoziŃiile pot fi împărŃite după mai multe criterii: a. Precizia detaliilor oferite; b. Natura conduitei prescrise subiectului.

41

a. În funcŃie de precizia detaliilor oferite, dispoziŃiile pot fi determinate strict sau relativ - determinate.

DispoziŃia determinată strict stabileşte cu precizie drepturile şi obligaŃiile persoanelor la care se referă.

DispoziŃia relativ - determinată stabileşte mai multe variante de conduită sau limitele acesteia.

b. În raport de natura conduitei prescrise subiectului, dispoziŃiile sunt onerative, prohibitive , permisive, de recomandare şi de stimulare.

DispoziŃia onerativă este dispoziŃia care obligă subiectul la săvârşirea unei (unor) acŃiuni.

DispoziŃia prohibitiv ă este dispoziŃia care interzice realizarea unei (unor) acŃiuni.

DispoziŃia permisivă dă posibilitatea subiectului să aleagă conduita pe care doreşte să o urmeze.

DispoziŃia de recomandare este dispoziŃia care face anumite recomandări subiectelor de drept vizate, fără a le obliga la o anumită conduită.

DispoziŃia de stimulare prevede recompensarea subiectului de drept care o urmează.

(3) SancŃiunea constituie acel element al structurii logico – juridice care

indică urmările nerespectării dispoziŃiei sau, uneori, ale respectării acesteia (cazul mai rar întâlnit al normelor stimulative).

Dacă aceste urmări constau în măsuri luate împotriva subiectelor care nu respectă dispoziŃia normei sau sunt menite să refacă ordinea juridică afectată de conduita neconformă cu dispoziŃia a subiectelor, sancŃiunile sunt negative. Ele constituie regula şi se duc la îndeplinire de către instituŃiile îndrituite de lege să exercite constrângerea statală.

Există şi situaŃii în care sancŃiunea constă în măsuri recompensatorii pentru subiectul care a respectat dispoziŃia normei sau de cointeresare (stimulare) a acestuia în vederea respectării normei. În acest caz este vorba despre sancŃiuni pozitive.

Spre deosebire de majoritatea normelor sociale, normele juridice sunt prevăzute cu sancŃiuni formalizate.

SancŃiunile pot fi clasificate după mai multe criterii: a. Gradul lor de determinare; b. Natura lor; c. Scopul urmărit. a. În funcŃie de gradul lor de determinare, sancŃiunile pot fi:

42

– SancŃiuni determinate strict (sunt stabilite precis de către normă, neputând fi f ăcută nici o abatere de la ele, în sensul de a fi mărite, micşorate sau schimbate de către organul de aplicare) şi sancŃiuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de către organul care le aplică dintr-un cadru mai larg, prevăzut între un minim şi un maxim).

– SancŃiuni unice (prevăd o unică modalitate de tragere la răspundere a subiectului sau de restabilire a ordinii de drept) şi sancŃiuni alternative (dau posibilitatea organului de aplicare să aleagă dintre mai multe feluri de sancŃiuni).

– SancŃiuni unice şi sancŃiuni cumulative (dau posibilitatea organului să aplice mai multe sancŃiuni pentru aceeaşi conduită a subiectului).

b. În raport de natura lor, sancŃiunile sunt penale, civile, administrative, disciplinare etc.

SancŃiunile penale se numesc pedepse şi sunt de trei feluri: principale, complementare şi accesorii. Pedepsele principale sunt: detenŃiunea pe viaŃă, închisoarea de la 15 zile la 30 de ani şi amenda. Pedepsele complementare sunt: interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani şi degradarea militară. Pedeapsa accesorie constă în interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.

SancŃiunile civile sunt împărŃite în sancŃiuni propriu – zise (care privesc patrimoniul subiectului) şi pedepse civile (împiedică subiectul să dobândească un drept subiectiv sau suprimă un asemenea drept). În prima categorie intră rezoluŃiunea/rezilierea unui contract, nulitatea absolută sau relativă a unui act etc. În cea de-a doua categorie se regăsesc: decăderea, nedemnitatea, dezmoştenirea etc.

Cele mai importante sancŃiuni administrative sunt amenda contravenŃională şi confiscarea bunurilor de care s-a folosit contravenientul în săvârşirea contravenŃiei.

SancŃiunile disciplinare sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului, transferul disciplinar şi desfacerea contractului de muncă.

c. În funcŃie de scopul lor, sancŃiunile pot fi de anulare, reparatorii sau expiatorii .

SancŃiunile de anulare vizează lipsirea de efecte (anularea sau declararea ca nule) a actelor încheiate cu încălcarea legii.

SancŃiunile reparatorii au în vedere restabilirea ordinii de drept încălcate prin nerespectarea dispoziŃiei, precum şi repararea prejudiciului produs cu această ocazie.

SancŃiunile expiatorii definesc sancŃiunile ce se aplică subiectului ce a încălcat norma juridică şi care îi restrâng acestuia un drept sau altul (inclusiv libertatea în cazul închisorii), urmărind pedepsirea acelor fapte cu caracter antisocial.

43

2. Structura tehnico-legislativă (externă) Această structură are în vedere forma exterioară a regulii de drept. Ea reprezintă dispunerea normelor juridice pe articole, alineate, subalineate şi

gruparea acestora în secŃiuni, capitole, titluri, cărŃi (părŃi). Oricare act normativ (lege, hotărâre sau ordonanŃă a guvernului, regulament,

statut etc.) este împărŃit pe titluri, capitole, secŃiuni (care, uneori, la rândul lor, se divid în subsecŃiuni şi paragrafe) şi articole.

Unitatea structurală de bază din această perspectivă este articolul. În unele cazuri, articolul poate cuprinde mai diviziuni, numite alineate. Un articol cuprinde, în general, prevederi legale de sine-stătătoare, exprimând

o singură normă juridică. Acesta este cazul ideal, dar în legislaŃie se întâlnesc şi situaŃii când un articol reuneşte mai multe norme juridice sau o regulă de drept este cuprinsă în mai multe articole.

SecŃiunea IV

CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

Criteriile în funcŃie de care se face clasificarea normelor juridice sunt

următoarele: a. forŃa juridică a actului normativ în care acestea sunt incluse; b. apartenenŃa lor la o ramură de drept; c. caracterul dispoziŃiei (conduita prescrisă subiectului de drept) conŃinută în

norma juridică; d. sfera de aplicare (şi gradul de generalitate); e. structura logico – juridică pe care o prezintă norma; f. gradul şi intensitatea incidenŃei normei; g. felul sancŃiunii prevăzute de norma juridică. a. După forŃa juridică a actului normativ în care sunt incluse, normele

juridice se împart în: – norme cuprinse în legile emise de Parlament. Aceste legi pot fi

constituŃionale, organice sau ordinare; – norme cuprinse în decretele emise de Preşedintele României; – norme cuprinse în hotărârile, ordonanŃele şi ordonanŃele de urgenŃă ale

Guvernului ; –ordine şi instrucŃiuni ale ministerelor; – norme cuprinse în actele normative (hotărâri, decizii) elaborate de

organele administraŃiei publice locale (prefecŃi, primari, consilii judeŃene şi consilii locale).

44

Normele juridice cuprinse în legi, decrete prezidenŃiale, hotărâri, ordonanŃe sau ordonanŃe de urgenŃă ale Guvernului se aplică pe întreg teritoriul Ńării, pe când cele cuprinse în actele normative emise de organele administraŃiei publice locale au o sferă de aplicabilitate restrânsă la competenŃa teritorială a respectivului organ local (judeŃ, municipiu, oraş, comună).

b. După ramura de drept din care fac parte, distingem:

- norme de drept constituŃional; - norme de drept civil; - norme de drept penal; - norme de drept procesual civil; - norme de drept procesual penal; - norme de drept administrativ; - norme de dreptul familiei; - norme de drept comercial; - norme de drept fiscal; - norme de dreptul muncii; - norme de dreptul mediului; - norme de drept internaŃional public; - norme de drept internaŃional privat etc.

c. După caracterul dispoziŃiei ce o conŃin (natura conduitei prescrise

subiectului de drept), normele juridice se clasifică în norme imperative şi norme permisive.

Normele imperative (categorice, peremptorii) sunt acelea a căror respectare a dispoziŃiei de către subiectele de drept se impune categoric, nefiind admisă nici o abatere de la aceasta.

Normele imperative pot fi onerative sau prohibitive. Normele onerative (lat. onus, oneris – sarcină) prescriu obligaŃia de a săvârşi

o acŃiune. De exemplu, conform art. 28 alin. 1 din Codul familiei “soŃii sunt obligaŃi să poarte în timpul căsătoriei numele comun declarat”.

Normele prohibitive impun subiectului să se abŃină de la săvârşirea uneia sau mai multor acŃiuni (determinate).

Majoritatea normelor prohibitive se regăsesc în sfera dreptului penal. Un exemplu de normă prohibitivă îl reprezintă şi cea conŃinută de art. 5 din

Codul familiei, conform căruia: “Este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită”.

Normele permisive (dispozitive sau facultative) nu obligă subiectul la o anumită conduită şi nici nu îi interzic expres să facă ceva, ci doar îi oferă acestuia posibilitatea de a opta liber pentru una dintre conduitele oferite de lege, în funcŃie de propria apreciere.

45

Normele permisive pot fi supletive, de împuternicire (de competenŃă), de stimulare sau de recomandare.

Normele supletive oferă subiectului posibilitatea de a opta pentru conduita pe care o doreşte (dintre mai multe variante posibile sau în anumite limite indicate de lege), iar dacă acesta nu optează (de regulă, într-un anumit interval de timp) norma prevede reglementarea ce se va aplica.

Normele de împuternicire sunt regulile de drept care fixează drepturi şi obligaŃii. Acestea stabilesc competenŃele subiectelor de drept.

Normele de recomandare sunt acelea care propun o anumită conduită ce nu este obligatorie şi care poate fi urmată şi de alte subiecte de drept decât cele vizate de norma în cauză.

d. După sfera de aplicare (şi gradul de generalitate), normele juridice se

împart în norme generale, norme speciale şi norme de excepŃie. Normele generale se aplică tuturor relaŃiilor sociale (raporturilor juridice)

aparŃinând unui domeniu sau unei ramuri de drept. Acestea se mai numesc norme de drept comun. De exemplu, regulile juridice din dreptul civil constituie dreptul comun pentru relaŃiile specifice dreptului comercial, în situaŃia în care normele acestei ramuri nu prevăd reglementări proprii;

Normele speciale se aplică unei sfere mult mai restrânse de relaŃii sociale din cadrul unei ramuri de drept ori anumitor instituŃii juridice. Aceste norme conŃin dispoziŃii derogatorii de la dreptul comun;

Normele de excepŃie reglementează situaŃii deosebite (excepŃionale), cum ar fi calamităŃile naturale (inundaŃii, cutremure, avalanşe), contexte social – politice (stare de urgenŃă, stare de război) etc. Normele de excepŃie completează normele generale sau speciale, instituind reglementări derogatorii de la acestea.

De exemplu, în doctrină este considerată normă de excepŃie cea prevăzută de art. 4 alin. 2 din Codul familiei conform căruia “(…) se poate încuviinŃa căsătoria femeii care a împlinit cincisprezece ani (…)”. Regula în acest caz este, potrivit art. 4 alin. 2 din Codul familiei, vârsta de şaisprezece ani.

e. După structura logico - juridică pe care o prezintă, normele juridice se

împart în norme complete şi norme incomplete. Normele complete (perfecte) conŃin toate cele trei părŃi constitutive ale

structurii logico – juridice (ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea), având un înŃeles clar, complet. Aceste norme constituie majoritatea;

Normele incomplete (imperfecte) - nu prezintă toate părŃile constitutive ale structurii interne. Ele fac referire la alte norme, completându-se cu acestea. Normele juridice ce completează normele imperfecte (la care se face trimitere) pot fi norme din acelaşi act normativ sau din altul (în vigoare sau care urmează să intre în vigoare).

46

Din structura normelor juridice imperfecte poate lipsi un element (ipoteza ori sancŃiunea). Uneori, pot lipsi chiar două elemente constitutive (ipoteza şi sancŃiunea).

La rândul lor, normele incomplete se împart în: (1) norme de trimitere – ce se completează cu norme din acelaşi act normativ

sau din alte acte normative existente (în vigoare), la care trimit şi (2) norme în alb – fac trimitere şi urmează să se completeze cu alte norme ce

nu există încă (nu au fost adoptate), dar care urmează să apară. f. În raport de gradul şi de intensitatea incidenŃa lor, normele sunt norme

principii şi norme mijloace. Normele principii (cardinale) sunt normele cuprinse în acte normative

fundamentale (ConstituŃii, DeclaraŃii etc.) sau care sunt deduse prin interpretare şi care constituie principii de drept. De exemplu, sunt norme – principii cuprinse în acte normative fundamentale cele din ConstituŃia României sau din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, sunt principii de drept: obligaŃia respectării convenŃiilor (pacta sunt servanda), excepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis) etc.

Normele mijloace sunt toate celelalte norme juridice care au menirea să transpună în ordinea socială normele – principii.

g. După felul sancŃiunii prevăzute în norma juridică, normele se împart în

punitive şi stimulative. Normele punitive cuprind sancŃiuni negative, pedepse juridice pentru

subiectele de drept care nu respectă comandamentul conŃinut de dispoziŃia normei juridice. Aceste norme reprezintă majoritatea.

Normele stimulative cuprind sancŃiuni pozitive menite să stimuleze subiectele de drept să respecte dispoziŃia normei juridice. Aceste norme recompensează subiectele prin acordarea de distincŃii, decoraŃii, stimulente materiale etc.

În doctrină s-a remarcat şi prezenŃa unor norme aparte, distincte faŃă de sistemul unitar al dreptului. Acestea sunt aşa – numitele norme organizatorice care privesc organizarea instituŃiilor sociale. Ele arată scopurile respectivelor instituŃii, modul de înfiinŃare, competenŃele, organele reprezentative ale acestora, relaŃiile cu alte instituŃii etc.

SecŃiunea V

ACłIUNEA NORMELOR JURIDICE

AcŃiunea normelor juridice are loc pe trei coordonate: (1) timpul, (2) spaŃiul şi

(3) persoanele.

47

1. AcŃiunea normelor juridice în timp Orice raport juridic se naşte în baza regulii de drept aflate în vigoare la acel

moment (tempus regit actum). Toate normele juridice au limite temporale, atât pentru începutul acŃiunii lor

(intrarea în vigoare), cât şi pentru sfârşitul acesteia (ieşirea din vigoare). Regula de drept produce efecte o dată cu intrarea în vigoare şi încetează a mai produce efecte prin ieşirea sa din vigoare. Pentru acest motiv este extrem de importantă stabilirea cu exactitate a celor două momente.

ExistenŃa actului normativ nu coincide cu durata acŃiunii acestuia, altfel spus cu faptul de a produce efecte (de a fi în vigoare). Astfel, de cele mai multe ori, data adoptării unui act normativ de către organul emitent nu este aceeaşi cu data intrării în vigoare a respectivului act normativ. De asemenea, uneori, deşi actul normativ nu a fost abrogat, el nu mai produce efecte.

Din perspectiva acŃiunii normei juridice în timp interesează trei aspecte: (1) intrarea în vigoare, (2) acŃiunea şi (3) ieşirea din vigoare.

(1) Intrarea în vigoare a normei juridice. Acest moment are în vedere

aducerea la cunoştinŃa subiectelor de drept a dispoziŃiilor actelor normative. El prezintă o deosebită importanŃă deoarece de la această dată încep să se producă toate efectele normei de drept (naşterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice).

De regulă, în ceea ce priveşte legile (actele normative ale Parlamentului), precum şi actele normative emise de către Guvern (sau alte autorităŃi centrale), pentru aducerea la cunoştinŃa celor interesaŃi, se recurge la publicarea lor într-o publicaŃie oficială, periodică, care prezintă avantajul unei date sigure şi uşor de verificat în caz de controversă.

Art. 78 din ConstituŃie dispune că: “Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.

Din exprimarea folosită de textul legal indicat rezultă că, în privinŃa intrării în vigoare a actelor normative, se disting două posibilităŃi:

1. Intrarea normei în vigoare la trei zile după data publicării în Monitorul Oficial al României (regula) sau

2. Intrarea normei în vigoare la o altă dată, ulterioară, prevăzută în textul actului normativ în cadrul dispoziŃiilor finale şi tranzitorii.

Pentru această din urmă modalitate de intrare în vigoare, legiuitorul poate alege între două posibilităŃi:

- indicarea zilei, lunii şi anului (de exemplu, se poate întâlni formularea “Prezentul act normativ intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005” ) şi

- stabilirea unui termen (de regulă, număr de zile sau luni), calculat de la publicarea în Monitorul Oficial al României, termen după curgerea căruia actul

48

normativ să intre în vigoare (ca exemplu se poate da formularea următoare: “Acest act normativ intră în vigoare la trei luni după publicarea în Monitorul Oficial al României”).

Alegerea între modalităŃile expuse mai sus are la bază considerente de natură socio-economică, cum ar fi: luarea unor măsuri organizatorice importante – crearea ori restructurarea instituŃiilor la care se referă legea, pregătirea aplicării legii, elaborarea unor norme metodologice pentru facilitarea aplicării legii, consultarea unor observaŃii f ăcute de către doctrină în legătură cu textul legii etc.

Indiferent de momentul ales pentru intrarea în vigoare a normei juridice, după împlinirea acestuia, toate subiectele de drept vizate de normă sunt obligate să se supună prevederilor sale. Nu există posibilitatea invocării necunoaşterii legii ca motiv al nerespectării ei (Nemo censetur ignorare legem).

Până la revizuirea în anul 2003 a ConstituŃiei din 1991 regula, conform art. 78, era aceea că “ legea (…) intră în vigoare la data publicării (…)”. Reglementarea prezenta marele dezavantaj al imposibilit ăŃii tehnice de distribuire a Monitorului Oficial în toate zonele Ńării şi, prin urmare, prezumŃia cunoaşterii legii de către toŃi cei interesaŃi devenea o ficŃiune. În acest sens, noua formă a art. 78 din ConstituŃie, “legea (…) intră în vigoare la 3 zile de la data publicării (…)”, reprezintă un important progres.

Trebuie precizat şi faptul că momentul publicării legii în Monitorul Oficial al României nu trebuie confundat cu momentul adoptării acesteia de către Parlament ori cu momentul promulgării de către preşedintele Ńării.

(2) AcŃiunea normei juridice. Legea se aplică doar raporturilor de drept ce se

suprapun perioadei de timp în care ea este în vigoare, adică celor plasate între momentul intrării şi cel al ieşirii din vigoare. Prin urmare, legea nu vizează nici raporturile juridice stabilite înainte de data intrării sale în vigoare (nu retroactivează) şi nici celor născute după data ieşirii din vigoare (nu ultraactivează).

Principiul neretroactivităŃii este principiul fundamental al acŃiunii legii în timp.

Odată intrată în vigoare, norma juridică acŃionează numai pentru viitor. Ea nu retroactivează. Acesta este principiul neretroactivităŃii legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din ConstituŃie (“Legea dispune numai pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”), de art. 11 din Codul penal (“Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracŃiuni”), precum şi de art. 1 din Codul civil (“Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”).

Există şi excepŃii de la principiul neretroactivităŃii legii (numite excepŃii de retroactivitate). Acestea sunt:

49

a. Legea penală şi legea contravenŃională mai favorabilă (melior lex). Conform art. 15 alin. 2 din ConstituŃia României, “legea dispune numai pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”. De asemenea, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, “În cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă”.

Conceptul permite ca unei persoane ce a săvârşit o infracŃiune sub imperiul legii vechi care a fost înlocuită cu o altă lege să i se aplice, în anumite condiŃii, aceasta din urmă, dacă ea prescrie pentru subiectul de drept un tratament mai favorabil.

Legea penală (sau contravenŃională) nouă, mai favorabilă, îşi găseşte aplicarea în cadrul proceselor penale (sau contravenŃionale – plângeri împotriva actelor de constatare şi sancŃionare a contravenŃiilor) care, la data intrării sale în vigoare, se află în curs de judecare (nu sunt soluŃionate definitiv) în baza legii vechi, mai severă faŃă de inculpat (contravenient). Ea nu este aplicabilă în cauzele judecate definitiv în baza legii vechi la data intrării sale în vigoare, cu excepŃia anumitor situaŃii prevăzute limitativ de art. 14 şi art. 15 din Codul penal.

Legea nouă este mai favorabilă inculpatului (contravenientului) în sensul, că pentru aceeaşi încălcare a obligaŃiilor legale (cuprinse şi de legea veche şi de legea nouă), este prevăzută o sancŃiune juridică mai blândă faŃă de cea din legea anterioară.

Din această perspectivă, este considerată mai favorabilă legea penală nouă care prevede pentru aceeaşi faptă (interzisă şi de legea veche) fie o pedeapsă mai mică (de exemplu, închisoare între 3 şi 10 ani, faŃă de închisoare între 5 şi 15 ani), fie înlocuirea unui tip de pedeapsă mai severă cu alt tip de pedeapsă mai blândă (sancŃionarea unei fapte cu amendă penală în loc de închisoare), fie introducerea unei noi modalităŃi de executare a pedepsei închisorii, mai uşoară (de exemplu, suspendarea executării pedepsei alături de executarea acesteia în regim privativ de libertate, faŃă de modalitatea unică a executării în regim privativ de libertate). Inclusiv dezincriminarea unei fapte penale, situaŃie prevăzută de art. 12 din Codul penal (“Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă”) este un mod de manifestare a legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte legea contravenŃională, poate fi considerată mai favorabilă legea nouă care, de exemplu, stabileşte pentru aceeaşi contravenŃie (prevăzută şi de legea veche) o sancŃiune mai mică (amendă contravenŃională de 1.000.000 lei în loc de 2.000.000 lei) sau una mai uşoară (avertisment în loc de amendă contravenŃională).

ExistenŃa acestei excepŃii de retroactivitate este sprijinită de motive de natură umanitară.

50

b. Legea interpretativă. Acest tip de normă are ca scop interpretarea înŃelesului unor norme preexistente, cu care face corp comun. Deşi ulterioară legii interpretate, legea interpretativă este considerată intrată în vigoare la data intrării în vigoare a celei dintâi, fiind, practic, retroactivă.

În doctrină s-a arătat în mod just că aceasta este o pseudo – excepŃie de retroactivitate deoarece norma nouă nu aduce prevederi suplimentare (drepturi şi obligaŃii pentru subiectele de drept) faŃă de cea veche, ci doar îşi propune să lămurească sensul celor preexistente.

c. Legea retroactivă. În mod excepŃional, legea poate conŃine în mod expres prevederea că ea se aplică şi unor situaŃii anterioare intrării sale în vigoare ori chiar poate stabili pentru intrarea în vigoare o dată anterioară celei a adoptării.

Este recomandabil ca o astfel de lege să nu fie utilizată, iar în situaŃia excepŃională când este folosită, acest lucru trebuie făcut cu maximum de prudenŃă astfel încât să nu afecteze ordinea juridică ori drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor.

Norma juridică are efect imediat, odată cu intrarea sa în vigoare, aplicându-se inclusiv raporturilor juridice născute sub vechea reglementare, raporturi ce continuă să existe şi sub imperiul noii norme (de exemplu, căsătoria, filiaŃia etc.).

(3) Ieşirea din vigoare a normei juridice. Ieşirea din vigoare a normei juridice

(încetarea acŃiunii acesteia) se poate produce în următoarele moduri: (a) prin abrogare, (b) prin ajungerea la termen a normei temporare sau (c) prin căderea în desuetudine.

a. Abrogarea este modalitatea de ieşire (scoatere) din vigoare a unei legi care presupune intervenŃia legiuitorului printr-o altă lege. Ea constă fie în înlocuirea prevederilor legii vechi cu altele cuprinse într-o nouă lege (regula), fie în simpla invalidare a acestora, ce nu este urmată de înlocuirea lor cu altele noi.

Abrogarea constituie cea mai importantă modalitate de scoatere din vigoare a unei norme juridice.

Ea poate fi de două feluri: expresă şi tacită. Abrogarea expresă reprezintă acel tip de abrogare în care norma nouă – care

abrogă - face trimitere la norma veche – abrogată. După felul în care norma nouă se referă (face trimitere) la norma veche,

abrogarea expresă poate fi directă sau indirectă. Abrogarea expresă directă are loc atunci când norma nouă indică expres,

direct şi limitativ ceea ce abrogă, fie că se are în vedere un întreg act normativ (sau chiar mai multe acte normative, în integralitatea lor), fie doar anumite părŃi ale unui act normativ (unele articole sau chiar numai anumite alineate ale unor articole).

51

Abrogarea expresă indirectă se produce atunci când actul normativ nou se rezumă la a face precizarea că toate actele normative vechi cu dispoziŃii contrare acestuia se abrogă.

Abrogarea tacită (implicită) are loc atunci când noul act normativ nu conŃine nici o referire la abrogare, dar dispoziŃiile acestuia se deosebesc fundamental de cele ale actului normativ anterior, astfel încât se consideră că legiuitorul a înŃeles ca, prin introducerea unor dispoziŃii diferite, să abroge prevederile vechiului act normativ.

Abrogarea tacită poate fi totală sau parŃială. În practică este preferabilă folosirea abrogării exprese directe, deoarece este

singura în măsură să evite confuziile ce ar putea rezulta din incertitudinea cu privire la textul legal în vigoare.

În doctrină se face distincŃie între abrogare şi derogare. Aceasta din urmă constă în apariŃia unor prevederi legale noi, care se abat de la o reglementare existentă sau instituie excepŃii faŃă de ea, fără ca prin aceasta prevederile legale anterioare să fie abrogate. Prin apariŃia unor norme derogatorii de la ea, reglementarea anterioară nu iese din vigoare, ci doar îşi restrânge sfera de relaŃii sociale vizate.

b. Ajungerea la termen a normei temporare. Deşi majoritatea legilor se adoptă pentru o perioadă nedeterminată de timp, există şi situaŃii excepŃionale când se apelează la acte normative temporare. Acestea ies din vigoare fără intervenŃia legiuitorului printr-o nouă lege (ca în cazul abrogării), prin simpla curgere (împlinire) a termenului pentru care au fost adoptate.

c. Căderea în desuetudine. Norma juridică poate să nu mai producă efecte (să iasă din vigoare), deoarece relaŃiile sociale avute în vedere la data adoptării ei şi reglementate de către aceasta s-au modificat atât de mult în timp, încât reglementarea prevăzută de normă pentru acestea a devenit inaplicabilă.

Nici în acest caz nu are loc intervenŃia legiuitorului (prin adoptarea unui nou act normativ) pentru ca efectele legii să nu se mai producă.

Această modalitate de ieşire din vigoare a normelor juridice nu este caracteristică unui regim de strictă legalitate, pentru scoaterea din vigoare a normelor juridice fiind indicată folosirea abrogării.

Ultraactivitatea normei juridice. Există şi situaŃii (excepŃii de ultraactivitate)

în care legea, deşi ieşită din vigoare, continuă să se aplice anumitor raporturi juridice. Aceste excepŃii sunt:

a. Legea penală mai favorabilă. Această lege continuă să se aplice faptelor săvârşite în timpul în care a produs efecte, chiar dacă ea a fost înlocuită, ulterior, cu o lege mai aspră. ExcepŃia are la bază aceleaşi motive de natură umanitară avute în vedere şi de legea penală mai favorabilă retroactivă.

52

b. Legea temporară. Normele juridice cu acŃiune limitată în timp se vor aplica situaŃiilor vizate de ele chiar după ieşirea lor din vigoare, dacă aceste situaŃii sunt create sub imperiul lor, dar nu au fost soluŃionate atât timp cât normele erau în vigoare. Astfel, conform art. 16 din Codul penal, “legea penală temporară se aplică infracŃiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp”.

2. AcŃiunea normelor juridice în spaŃiu AcŃiunea normelor de drept în spaŃiu este guvernată de principiul

teritorialităŃii legii . Conform acestui principiu, legea se aplică doar pe teritoriul statului ce a

adoptat-o, excluzând acŃiunea acelei legi pe teritoriul altui stat, precum şi acŃiunea legii unui stat străin pe teritoriul respectivului stat.

Astfel, în conformitate cu art. 3 din Codul penal, “legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României”.

NoŃiunea de teritoriu este definită de art. 142 din Codul penal, potrivit căruia teritoriul României (Ńării) reprezintă “ întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia”.

De la principiul teritorialităŃii legii există mai multe excepŃii. Ele pot fi grupate în două categorii: (1) excepŃii de extrateritorialitate şi (2) excepŃii de neaplicare a legii române pe teritoriul României.

A. ExcepŃiile de extrateritorialitate sunt cele care presupun aplicarea legii române şi în afara teritoriului Ńării. Ele sunt de două feluri:

- excepŃii ce decurg din voinŃa părŃilor unui act juridic (de exemplu, doi comercianŃi ce încheie un contract în Italia pot desemna ca lege a contractului – lex causae – legea română);

- excepŃii independente de voinŃa părŃilor (de exemplu, în dreptul internaŃional privat, regulile de drept ce guvernează statutul personal se aplică subiectului de drept indiferent de locul unde se găseşte acesta, pe teritoriul Ńării sau în afara acestuia).

B. ExcepŃii de neaplicare a legii române pe teritoriul României sunt: a. Imunitatea diplomatică. Aceasta constă în exceptarea personalului corpului

diplomatic, precum şi a persoanelor cu statut asimilat acestora de la jurisdicŃia statului ce găzduieşte misiunea diplomatică respectivă. Personalul diplomatic se bucură de mai multe privilegii şi drepturi printre care enumerăm: scutirea de impozite şi taxe (inclusiv vamale), imunitatea de jurisdicŃie personală precum şi a sediului ambasadei, inviolabilitatea corespondenŃei şi a mijloacelor de transport etc.

53

Dacă reprezentantul diplomatic încalcă legea statului unde se află misiunea diplomatică nu va suporta rigorile legii acelui stat, dar va putea fi declarat “persona non-grata” şi expulzat în statul al cărui cetăŃean este.

b. Regimul consular. Începând cu anul 1963, o dată cu încheierea ConvenŃiei de la Viena privind relaŃiile consulare, regimul juridic al consulilor tinde să se identifice cu cel al personalului diplomatic.

c. Regimul juridic al străinilor. CetăŃenii străini sau apatrizii aflaŃi pe teritoriul unui stat străin au un regim juridic diferit de cel al cetăŃenilor acelui stat. În această materie sunt cunoscute trei regimuri:

– Regimul naŃional. Conform acestui sistem, străinii şi apatrizii au aceleaşi drepturi ca şi cetăŃenii statului, mai puŃin drepturile electorale (de a alege şi de a fi ales) şi dreptul de a ocupa funcŃii publice.

În România, potrivit art. 18 alin. 1 din ConstituŃie, “cetăŃenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi averilor, garantată de ConstituŃie şi alte legi”.

– Regimul special. Drepturile şi obligaŃiile străinilor sunt stabilite în mod distinct, printr-o reglementare specială, diferită de cea a cetăŃenilor statului respectiv.

- Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate. Acest regim constă în acordarea de către un stat străinilor a unui regim juridic identic faŃă de cel conferit cetăŃenilor unui stat terŃ, regim considerat favorizat. Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate este un regim de natură contractuală, instituit prin acorduri bilaterale între diferite state.

3. AcŃiunea normelor juridice asupra persoanelor Normele juridice ale unui stat se aplică tuturor persoanelor care se află pe

teritoriul acelui stat, indiferent că sunt cetăŃeni ai acestuia, străini ori apatrizi. În România, art. 16 alin. 1 din ConstituŃie instituie egalitatea în drepturi a

cetăŃenilor români: “CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări ”.

Totuşi, există norme de drept care nu se aplică tuturor subiectelor de drept. Astfel, sunt norme care se aplică doar persoanelor fizice sau numai persoanelor juridice.

De asemenea, unele reguli de drept vizează anumite categorii distincte de persoane, cum ar fi studenŃii, avocaŃii, inginerii, militarii, magistraŃii, demnitarii, persoanele căsătorite, părinŃii etc.

În ceea ce priveşte regimul juridic al străinilor şi apatrizilor, în Ńara noastră, conform art. 18 alin. 1 din ConstituŃie, “cetăŃenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi averilor, garantată de ConstituŃie şi de alte legi”.

54

CAPITOLUL VI

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

SecŃiunea I

NOłIUNEA ŞI SCOPUL INTERPRETĂRII NORMELOR JURIDICE

Prin interpretarea normelor juridice se înŃelege acel proces intelectual în urma căruia se găseşte sensul exact al normelor interpretate, proces necesar în vederea aplicării lor.

Interpretarea este o etapă importantă în procesul de realizare a dreptului, etapă fără de care, de multe ori, dreptul nu se poate aplica.

Interpretarea normelor juridice are ca scop clarificarea sensului acestora, clarificare necesară în procesul realizării dreptului organului de aplicare al acestuia (instanŃă judecătorească sau organ administrativ).

Prin interpretare se stabileşte cu mare precizie sensul normei juridice supuse acestei operaŃiuni, se verifică aplicabilitatea ei în raport de o anumită situaŃie de fapt, se stabileşte cu exactitate înŃelesul termenilor folosiŃi de către legiuitor, precum şi limitele de aplicare a respectivei norme la situaŃia concretă.

SecŃiunea II

FORMELE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE

Interpretarea normelor juridice poate fi oficială sau neoficială. 1. Interpretarea oficială Acest tip de interpretare se mai numeşte obligatorie sau cu forŃă juridică şi

provine de la organul de stat competent, fie cel care a emis actul normativ din care face parte norma juridică interpretată, fie chiar organul de aplicare a dreptului.

Interpretarea oficială poate fi autentică sau cazuală (concretă). Interpretarea oficială este autentică atunci când se realizează de către organul

de stat care a emis actul normativ. Ea se face printr-un alt act normativ (lege interpretativă) care face corp comun cu actul interpretat. Acest tip de interpretare se mai numeşte şi interpretare legală, prezentând un mare grad de generalitate şi aplicându-se, retroactiv, tuturor situaŃiilor vizate de actul normativ interpretat.

55

Interpretarea făcută într-un caz concret de către instanŃele judecătoreşti sau organele administrative se numeşte interpretare cazuală sau concretă. Acest tip de interpretare se aplică doar cazului ce este supus soluŃionării de către respectivele organe de stat şi are forŃă juridică doar faŃă de părŃile implicate, neavând aplicabilitate în alte situaŃii, chiar similare. Se mai numeşte şi interpretare de caz, iar dacă se realizează de către o instanŃă judecătorească, interpretare judiciară.

2. Interpretarea neoficială ( facultativă sau doctrinară) Acest fel de interpretare este specific mediului ştiinŃific al dreptului, doctrinei

acestuia. Spre deosebire de interpretarea oficială, cea doctrinară nu are forŃă juridică, ea

nefiind obligatorie, ci facultativă. Ea este rezultatul analizei făcute de oamenii de ştiinŃă, în cadrul procesului de cercetare teoretică a dreptului.

Interpretarea doctrinară poate fi invocată în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau a oricărui alt organ de aplicare a dreptului, dar ea nu este obligatorie pentru acestea.

SecŃiunea III

METODE DE INTERPRETARE NORMELOR JURIDICE

Cele mai importante metode de interpretare a normelor juridice sunt

metoda gramaticală, metoda istorică, metoda sistematică, metoda logică, metoda teleologică şi analogia.

1. Metoda gramaticală Metoda gramaticală de interpretare are la bază analiza gramaticală (sintactică

şi morfologică) a textului normei juridice. Prin această operaŃiune se urmăreşte stabilirea exactă a sensului comandamentului pe care îl cuprinde norma juridică.

2. Metoda istorică Metoda istorică de interpretare explică sensul normelor juridice prin analiza

condiŃiilor social-politice existente la data apariŃiei actului normativ din care acestea fac parte.

3. Metoda sistematică Prin această metodă se urmăreşte stabilirea sensului unei norme juridice în

raport cu sensul actului normativ din care ea face parte sau în raport cu alte acte normative.

Norma juridică nu este concepută separat de celelalte norme juridice, ci ca parte componentă a unui sistem (instituŃie sau ramură de drept) în contextul căruia ea trebuie interpretată.

56

De asemenea, interpretarea sistematică presupune şi raportarea sensului normei juridice supuse analizei la sensul celorlalte reguli de drept cuprinse în acelaşi act normativ

4. Metoda logică Metoda logică elucidează sensul normei juridice prin analizarea acesteia cu

ajutorul legilor logicii formale. Această metodă implică anumite aprecieri de natură raŃională, precum şi

operaŃiuni de generalizare sau sinteză. 5. Metoda teleologică Metoda de interpretare teleologică sau după scop, urmăreşte găsirea sensului

exact al textului de lege în funcŃie de finalitatea (scopul) normei juridice interpretate.

6. Analogia Există şi situaŃii când organul care aplică dreptul, sesizat cu soluŃionarea unui

caz concret, nu găseşte norma juridică corespunzătoare rezolvării acestuia. În asemenea împrejurări, organul de aplicare nu se va dezinvesti, constatând că nu poate soluŃiona cazul. Dimpotrivă, el va apela ori la o normă juridică ce se aplică într-o situaŃie asemănătoare celei supuse rezolvării, ori, în lipsa acesteia, va soluŃiona cazul pe baza principiilor generale ale dreptului.

Atunci când respectivul organ de aplicare a legii apelează la o normă juridică aplicabilă într-o situaŃie asemănătoare celei de rezolvat se realizează o analogie a legii (analogia legis).

Dacă aceasta nu este posibilă, pentru rezolvarea cazului se recurge la principiile generale ale dreptului folosindu-se analogia dreptului (analogia juris).

Există ramuri de drept în care analogia sub oricare dintre formele sale nu este permisă. În această situaŃie este dreptul penal, ramură în cadrul căreia operează principiul legalităŃii incriminării.

SecŃiunea IV

REZULTATUL INTERPRET ĂRII NORMELOR JURIDICE Din punctul de vedere al rezultatului interpretării, aceasta poate fi literală,

extensivă sau restrictivă. 1. Interpretarea literal ă ( ad litteram sau interpretatio declarativa) Acest tip de interpretare se realizează atunci când organul care trebuie să

aplice norma de drept constată că textul acesteia se mulează, în mod

57

corespunzător, relaŃiilor sociale pe care le vizează. În această situaŃie, organul ce aplică legea nu mai are şi sarcina de a interpreta normele care o alcătuiesc, deoarece acestea sunt clare.

2. Interpretarea extensivă ( interpretatio extensiva) Uneori, în cadrul procesului de interpretare a normelor juridice, organul

de aplicare poate constata faptul că textul acestora are un conŃinut mai restrâns decât sfera relaŃiilor sociale la care ele se referă. În această situaŃie, se va folosi o interpretare extensivă a normelor în cauză.

3. Interpretarea restrictivă ( interpretatio restrictiva) Dacă textul normei juridice are un conŃinut mai larg decât sfera relaŃiilor

sociale la care se referă, organul de aplicare va folosi o interpretare restrictivă a acesteia.

58

CAPITOLUL VII

RAPORTUL JURIDIC

SecŃiunea I

NoŃiunea de raport juridic

Raportul juridic reprezintă o relaŃie socială care este normată de către regula de drept şi care dă naştere la drepturi şi obligaŃii în sarcina subiectelor între care s-a stabilit. Drepturile şi obligaŃiile subiectelor de drept pot fi realizate, atunci când este cazul, şi prin forŃa de constrângere a statului.

SecŃiunea II

Caracterele raportului juridic

Raportul juridic prezintă mai multe caractere. Astfel, raportul juridic este un

raport social, voliŃional şi valoric. 1. Caracterul social Caracterul social al raportului juridic este determinat de faptul că acesta se

stabileşte între oameni, fie priviŃi individual ca persoane fizice, fie ca participanŃi în cadrul unor persoane juridice, ce pot fi chiar instituŃiile statului.

2. Caracterul voliŃional Raportul juridic este un raport voliŃional deoarece el se naşte din voinŃa

subiectelor de drept. VoinŃa subiectelor de drept de a stabili raportul juridic trebuie completată cu

voinŃa statului care este autorul normelor de drept în baza cărora se nasc raporturile juridice, adică drepturile şi obligaŃiile pe care le vor avea subiectele de drept.

Datorită acestui motiv, în doctrină se vorbeşte despre dublul caracter voliŃional al raportului juridic.

3. Caracterul valoric Raportul juridic prezintă şi un caracter valoric deoarece prin intermediul său

sunt fie protejate fie concretizate principalele valori sociale.

59

SecŃiunea III

Structura raportului juridic

Raportul juridic are o structură ce include trei elementele: subiectele,

conŃinutul şi obiectul. 1. Subiectele raportului juridic Subiectele unui raport juridic sunt doar oamenii. Aceştia pot fi priviŃi fie

individual (persoane fizice), fie grupaŃi în anumite structuri de organizare, colective (statul, organele statului şi persoanele juridice).

A. Persoana fizică este omul ca titular de drepturi şi obligaŃii. Individul este recunoscut ca titularul unei capacităŃi juridice , aceasta

reprezentând aptitudinea generală şi abstractă a unei persoane de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaŃii juridice.

În dreptul civil se face distincŃie între capacitatea de folosinŃă şi capacitatea de exerciŃiu.

Capacitatea de folosinŃă este posibilitatea unei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi şi obligaŃii în cadrul raportului juridic. Aceasta se dobândeşte prin naştere (uneori chiar în perioada de după concepŃie – capacitatea de folosinŃă anticipată) şi se pierde prin moarte.

Capacitatea de exerciŃiu constituie aptitudinea unei persoane de a-şi exercita singură drepturile şi obligaŃiile. Aceasta se dobândeşte la 18 ani. Între 14 şi 18 ani persoana fizică are o capacitate de exerciŃiu restrânsă care îi îngăduie să-şi exercite singură doar anumite drepturi şi sa-şi poată asuma numai unele obligaŃii.

Există şi situaŃii în care anumite persoane fizice, deşi au o vârstă mai mare de 18 ani, nu posedă capacitate de exerciŃiu deoarece, pentru anumite motive, ele au fost puse sub interdicŃie printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. (interzişii judecătoreşti).

Persoana fizică, pentru a nu fi confundată cu alte persoane fizice, prezintă anumite atribute de indentificare. Acestea sunt: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, starea civilă şi codul numeric personal (CNP).

B. Statul constituie subiect de drept atât în cadrul raporturilor juridice interne,

cât şi în al celor externe. Statul este subiect de drept în dreptul constituŃional (cetăŃenia, federaŃiile,

raporturile dintre el şi unităŃile administrativ-teritoriale).

60

În dreptul civil, statul este participant în calitate de creditor al tuturor obligaŃiilor fiscale ale contribuabililor (reprezentat de Ministerul de FinanŃe), precum şi în anumite aspecte legate de dreptul succesoral (moşteniri vacante).

C. Organele statului sunt reprezentate de organele legislative, administrative

-executive, precum şi de cele judiciare. D. Persoana juridică constituie un subiect colectiv de drept. În doctrina mai

veche, conform influenŃei franceze, persoana juridică este numită persoană morală.

Persoanele juridice sunt constituite prin asocieri sau grupări de persoane fizice în vederea realizării unui anumit scop.

Persoanele juridice pot fi înfiinŃate prin act normativ emis de către unul dintre organele puterii de stat (centrale sau locale) ori prin manifestarea de voinŃă a mai multor persoane fizice sau juridice, realizată în condiŃiile legii şi, eventual, supervizată de un organ de stat.

DesfiinŃarea unei persoane juridice poate avea loc în aceleaşi moduri. Persoanele juridice au capacitate juridică care de cele mai multe ori este

limitată la obiectul lor de activitate (specialitatea capacităŃii de folosinŃă). Ca atribute de identificare, în cazul persoanelor juridice se disting: denumirea,

naŃionalitatea, sediul, contul bancar, numărul de înmatriculare sau înregistrare în anumite evidenŃe specifice şi codul de identificare fiscală.

2. ConŃinutul raportului juridic ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din drepturile şi obligaŃiile

subiectelor între care s-a stabilit raportul. Drepturile şi obligaŃiile subiectelor de drept între care s-a stabilit un raport

juridic sunt corelative, astfel încât obligaŃia unuia dintre aceştia este chiar dreptul celuilalt.

În unele raporturi de drept doar un subiect poate fi titular de drepturi, celălalt fiind titular de obligaŃii. În alte raporturi, subiectele sunt, în acelaşi timp, atât titulari de drepturi, cât şi de obligaŃii.

Există şi situaŃii (căsătoria) în care subiectele de drept au exact aceleaşi drepturi şi obligaŃii unul faŃă de altul (soŃii).

Dreptul subiectiv este prerogativa sau posibilitatea unui subiect de drept să facă sau să nu facă ceva, să pretindă altui subiect să facă, să nu facă sau să-i dea un lucru. De asemenea, posibilitatea de a apela la forŃa de constrângere a statului în cazul nerespectării drepturilor sale.

În funcŃie de posibilitatea evaluării lor în bani, drepturile subiective se împart în drepturi patrimoniale (cel mai important fiind dreptul de proprietate) şi drepturi personal-nepatrimoniale.

61

Titularul dreptului subiectiv se numeşte subiect activ. ObligaŃiile juridice constituie îndatoriri ale subiectului de a face, de a nu face

sau de a da ceva altui subiect de drept. Titularul obligaŃiei juridice poartă denumirea de subiect pasiv. 3. Obiectul raportului juridic Obiectul raportului juridic este dat de conduita pe care trebuie să o urmeze

subiectele acestuia. Obiectul raportului juridic este acŃiunea sau inacŃiunea la care are dreptul subiectul activ şi la care este obligat subiectul pasiv.

SecŃiunea IV

DIFERITE CATEGORII DE RAPORTURI JURIDICE

Deosebirea între diferitele categorii de raporturi juridice se va face în funcŃie

de natura normei de drept care guvernează relaŃia socială ce se constituie în raport juridic. Astfel, în temeiul unei reguli de drept civil se va naşte un raport de drept civil (de exemplu, dintr-un delict civil se naşte întotdeauna un raport de drept civil), iar dintr-o regulă de drept penal se constituie un raport de drept penal (de exemplu, săvârşirea unei infracŃiuni).

62

CAPITOLUL VIII

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

SecŃiunea I

NOłIUNEA DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ Răspunderea juridică este o variantă a răspunderii sociale. Ea apare ca un

raport stabilit în baza legii între subiectul de drept care a încălcat prevederea legală şi stat, reprezentat de organele de cercetare penală, instanŃele judecătoreşti precum şi diferiŃii funcŃionari publici, prin care subiectul de drept suportă o sancŃiune de la care nu se poate sustrage, iar statul urmăreşte prin aplicarea sancŃiunii restabilirea ordinii juridice.

SecŃiunea II

CONDIłIILE R ĂSPUNDERII JURIDICE

Pentru antrenarea răspunderii juridice a unui subiect de drept, trebuie

îndeplinite mai multe condiŃii, şi anume: a) ExistenŃa unei conduite ilicite din partea acestuia; b) În urma conduitei ilicite să apară un rezultat vătămător pentru una

din valorile sociale; c) VinovăŃia subiectului de drept care este autorul actului ilicit; d) Între conduita ilicită şi rezultatul vătămător trebuie să existe o

legătură de cauzalitate. 1. Conduita ilicită a subiectului de drept poate fi exprimată printr-o acŃiune

sau o inacŃiune ce nu respectă cadrul legal. De exemplu, o acŃiune este ilicită dacă un subiect de drept acŃionează cu

nerespectarea legii (un individ loveşte pe un altul sau distruge bunul altuia datorită unei manevre greşite făcută cu autoturismul etc.).

InacŃiunea unui subiect este ilicită doar atunci când acesta avea obligaŃia să facă ceva şi nu realizează respectiva acŃiune. De exemplu, este ilicită nedenunŃarea de către un funcŃionar public a anumitor fapte penale despre care ia cunoştinŃă în timpul serviciul său.

63

2. Rezultatul vătămător al conduitei ilicite se concretizează în atingerea adusă anumitor valori sociale care sunt protejate de lege.

Spre exemplu, neefectuarea la timp a unei lucrări de către un subiect de drept poate aduce atingere intereselor (poate cauza un prejudiciu) altei persoane.

3. VinovăŃia subiectului de drept. Orice acŃiune sau inacŃiune a omului

trebuie raportată la caracterul conştient sau inconştient al acesteia, precum şi la libertatea voinŃei acestuia.

VinovăŃia reprezintă atitudinea psihică a unui subiect de drept faŃă de conduita sa ilicită.

În dreptul penal vinovăŃia îmbracă două forme: intenŃia şi culpa. IntenŃia poate fi directă (subiectul prevede rezultatul faptei şi urmăreşte

producerea lui) sau indirectă (subiectul prevede rezultatul faptei, nu urmăreşte producerea acestuia, dar acceptă survenirea lui).

Culpa este de două feluri: culpă prin imprudenŃă (subiectul prevedere rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu-l urmăreşte, nu acceptă producerea lui şi consideră fără temei că acesta nu se va produce) şi culpă prin neglijenŃă (subiectul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi putea şi trebuia să-l prevadă).

Dreptul penal cunoaşte şi un concept hibrid al vinovăŃiei numit praeter intentie (intenŃie depăşită).

În dreptul civil, vinovăŃia poartă generic numele de culpă. Formele vinovăŃiei (culpei) civile sunt: dolul (intenŃia), imprudenŃa şi neglijenŃa.

4. ExistenŃa legăturii de cauzalitate între acŃiunea ilicită şi rezultatul

vătămător pentru valorile sociale este obligatorie pentru antrenarea răspunderii juridice.

SecŃiunea III

FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE

Există mai multe forme de răspundere juridică. În domeniul ramurilor de drept pot fi întâlnite: (1) răspunderea penală, (2)

răspunderea contravenŃională, (3) răspunderea civilă, (4) răspunderea disciplinară etc.

1. Răspunderea penală Acest tip de răspundere juridică se declanşează atunci când subiectul de drept

săvârşeşte un fapt considerat ilicit de legea penală, numit infracŃiune.

64

Conform art.17 alin. 1 din Codul penal, infracŃiunea este “fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală”.

Conform alin.2 al aceluiaşi articol, “infracŃiunea este singurul temei al răspunderii penale”.

2. Răspunderea contravenŃională Răspunderea contravenŃională este antrenată de săvârşirea unei contravenŃii. Conform art.1 din O.G.2/2001 privind regimul contravenŃiilor, aşa cum a fost

modificată prin Legea nr.180 din 11 aprilie 2002, “legea contravenŃională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenŃie fapta săvârşită cu vinovăŃie, stabilită şi sancŃionată prin lege, ordonanŃă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeŃean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”.

3. Răspunderea civilă Răspunderea civilă poate îmbrăca două forme: răspunderea delictuală şi

răspunderea contractuală. Răspunderea civilă delictuală are ca obiect obligaŃia subiectului de drept de a

repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicit ă. Răspunderea delictuală poate rezulta din fapta proprie (art. 998 - 999 Cod civil), din fapta altuia (art.1000 alin 1, teza I, 2,3,4 Cod civil) sau din nerespectarea unor obligaŃii de supraveghere a lucrurilor sau animalelor (art. 1001 si art. 1002 Cod civil).

Răspunderea civilă contractuală se naşte atunci când un subiect de drept nu respectă obligaŃiile pe care şi le-a asumat printr-un contract, valabil încheiat (art. 969 alin. 1 Cod civil).

4. Răspunderea disciplinară Acest tip de răspundere este specifică ramurii dreptului muncii. Ea este

antrenată de nerespectarea de către angajat (unul din subiectele raportului de dreptul muncii) a dispoziŃiilor legale sau a obligaŃiilor stabilite prin contractul de muncă (individual şi colectiv).

SancŃiunile specifice acestui tip de răspundere sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea de salariu, desfacerea contractului de muncă.

65

BIBLIOGRAFIE

1. Ion Craiovan, Tratat elementar de teoria generală a dreptului, Editura All Beck, seria Curs Universitar, Bucureşti, 2001;

2. Mircea Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedia juridică). Drept raŃional, izvoare şi drept pozitiv, Editura All Beck, seria Restitutio, Bucureşti, 1999; 3. Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generală a dreptului, Editura FundaŃiei “Chemarea“, Iaşi, 1996; 4. Radu Motica, Gheorghe Mihai, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, seria Curs Universitar, Bucureşti, 2001; 5. Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, seria Curs Universitar, Bucureşti, 2002; 6. François Terré, Introduction générale au droit, Dalloz, Paris,1996.