Teoria Generala a Contractului

4

Click here to load reader

description

necesar

Transcript of Teoria Generala a Contractului

Page 1: Teoria Generala a Contractului

Teoria generala a contractului.

Notiunea de contract. Conditiile de valabilitate a contractului.

Contractul reprezinta vointa comuna a cel putin doua persoane de a constitui, de a modifica sau de a stinge intre aceste persoane raporturi juridice. Trebuie de mentionat asupra faptului ca documentul in care este expusa vointa partilor reprezinta doar o forma de manifestare a vointei partilor. In doctrina de specialitate si in jurisprudenta pentru definirea acordurilor de vointa care au drept scopuri constituirea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice sunt folosite mai multe notiuni- contract, conventie, tranzactie. Contractul produce efecte juridice doar pentru partile acestuia si doar cind acesta este expres prevazut de lege contractul produce efecte juridice si pentru terti. Nu trebuie cofundata partea contractului cu persoana care a exprimat vointa la incheierea contractului, a semnat documentul in care sunt expuse cauzele contractului sau a participat in alt mod la incheierea contractului. Devine parte a contractului si deci dobindeste drepturi si obligatii numai persoana a carei vointa de a deveni parte la contract a fost exprimata personal sau prin reprezentant.

Contractele de adeziune sunt contractele in care clauzele sunt preformulate de una din parti (de regula aceasta este partea care are o mai mare putere economica si care este un comerciant) iar cealalta parte doar poate sa accepte incheierea contractului in conditiile impuse sau sa renunte de a incheia contractul- contractul aerian.

Contractele sinalagmatice sunt contractele in care obligatiile sunt reciproce si exista o interdependenta a obligatiilor reciproce- contractul de vinzare cumparare. Unilaterale sint contractele in care doar una dintre parti are obligatii cealalta parte avind doar drepturi.

Contracte comutative sunt contractele in care existenta si intinderea prestatiilor datprate de catre parti sunt certesi pot fi apreciate chiar la momentul incheierii contractului- contractul de vinzare cumparare. Contractul este aleatoriu in cazul in care existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau ale unuia dintre parti depinde de un eveniment incert, adica la momentl incheierii contractului nu se poate calcula intinderea prestatiilor ambelor sau cel putin a uneia dintre parti- contractul de asigurare sau contractul de renta viagera.

Contractele de consumator sunt contractele incheiate intre un comerciant si un consumator adica persoana fizica care procura marfuri sau servicii pentru necesitati personale sau familiale.

Incheierea contractelor.

Contractul reprezinti vointa concordata a partilor. Procesul de realizare a acordului de vointa a partilor asupra clauzelor contractului se numeste incheierea contractului. Aceasta procedura se constituie de regula din doua etape interdependente: emiterea propunerii de a incheia contractul (oferta) si acceptarea acestei propuneri (acceptul) care initial apar separate dar care prin intilnirea lor ajung a se reuni in ceea ce numim acord de vointa. Persoana care a emis oferta- ofertant. Desi de regula contractul se incheie in temeiul emiterii unei oferte si acceptarea acesteia de catre destinatarul ofertei totusi existenta lor nu este absolut obligatorie pentru incheierea unui contract. Contractul este incheiat intre parti din momentul in care se realizeaza un acord cu privire la conditiile esentiale ale contractului cu privire la conditiile referitor la care trebuie sa se realizeze un acord la insistenta uneia dintre parti, chiar daca partile nu au realizat un acord asupra tuturor conditiilor necesare pentru realizarea contractului. De clauzele esntiale ale contractului trebuie deosebite clauzele obisnuite si clauzele intimplatoare. In lineatul 3 este reglementata in mod expres problema care inaintea adoptarii codului civil se discuta in teorie- problema antecontractului.

Page 2: Teoria Generala a Contractului

Interpretarea contractelor.

Prin interpretarea contractului trebuie de inteles operatia logica prin intermediul careia se determina continutul contractului. Daca se va stabili ca una dintre parti a avut intentia cacontractul sa aiba un anumit continut si la momentul incheirii contractului cealalta parte nu putea sa nu stie despre intentia primei parti, contractul trebuie interpretat in sensul pe care la avut in vedere prima parte.

Rezolutiunea, rezilierea si revocarea contractului.

Contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decit in temeiuri prevazute de lege sau prin acordul partilor.

Prin rezolutiune se intelege desfiintarea retroactiva a contractelor cu executare uno ictu in cazul in care una din parti nu executa obligatiile contractuale.

Prin reziliere se intelege acea sanctiune juridica care intervine in cazul neexecutarii unui contract cu executare succesiva si consta in incetarea efectelor contractului pentru viitor.

Prin revocare se intelege de asemenea desfiintarea unui contract in temeiul vointei ambelor parti sau a uneia dintre parti. Spre deosebire de reziliere si rezolutiune care intervin in cazul in care nu este executata obligatia contractuala de catre una din parti, pentru revocare nu este necesar sa fie invocata neexecutarea obligatiilor contractuale.

Unilaterale sînt acele contracte care dau naştere la obligaţii doar în sărcîna numai a uneia din părţi, cealaltă avînd numai calitatea de creditor. De ex. contractul de împrumut, de depozit gratuit, de gaj ş.a. Nu trebuie să confundăm contractul unilateral cu actul juridic unulateral care este rodul mînifestării voînţei unei singure părţi, spre deosebire de contract care reprezintă un acord de voînţe. Importanţa practică a claşificării contractelor în bilaterale şi unilaterale rezidă în analiza efectelor juridice produse de aceste două categorii de contracte. Caracterul reciproc şi înterdependent al obligaţiilor în contractele sînalagamătice, determînă anumite efect specifice, care, nu se pot găşi la contractele unilaterale şi anume:

--- exepţia de neexecutare care reprezintă acea posibilitate recunoscută de lege părţii contractante de a refuza executatrea propriei obligaţiei în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă, dacă nu s-a obligat să execute primă obligaţia ori dacă această obligaţie nu rezultă din lege sau din natura obligaţiei, art. 705 alin. 1, C. civil.

--- riscul contractul. În cazul în care executarea obligaţiei este imPosibilă datorită unor cauze îndependente de voinţa părţii, se pune problemă cîne va suporta riscul contractului. Regula care funcţionează în această materie este a cea că riscul contractului îl suportă partea contractantă care este debitorul obligaţiei imposibil de executat. Astfel, potrivit art. 707 alin. 1 C. civil: „dacă o prestaţie din contractul sînalagmătic devîne imPosibilă din motive îndependente de părţi, cea care trebuie să execute prestaţia devenită imPosibilă pierde dreptul de a cere executarea obligaţiei corelative”.

--- rezoluţiunea contractului. În cazul în care una din părţi nu-şi execută în mod culpabil, obligaţiile contractuale, după expirarea unui termen rezonabil în care s-ar fi putut efectua plata, cealaltă parte va putea cere desfiînţarea contractului, adică rezoluţiunea lui – art. 709 C. civ.