Teoria cunoasterii.pdf

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANASTUDII $1 CERCE1 AR I

Lei

I. N. IORGA, Istoria poporului francez, 1919. . . . 75II. N. IORGA, Scurtfi Istorie a Slavilor r5sAriteni: Rusia

Po Ionia 38III. Dr. GR. ANTIPA, Problemele evolutiei poporului

roman, 1919 75IV. N. IORGA, Istoria literaturilor romanice in desvol-

tarea i leg5turile lor, 3 vol. 1920V. P. PONI, Statistica Rdzeilor, 1921 38

VI. Dr. GR. ANTIPA, Dun Area qi problemele ei tiin-tifice, economice qi politice, 1921 39

VII. TH. CAPIDAN, Meglenoromfinii. I. Istoria i graiullor, 1925 150

II. Literatura populara la Meglenoromani, 1928 . 150III. Dictionar Meglenoroman, 1935 200

VIII. G. BOGDAN-DUICA, Viata i ideile lui SimeonBArnutiu, 1924 TOO

IX. Dr. N. LEON, Entomologia medical5, 1925 . . 150X. T. SAUCIL1C-SAVEANU, Cultura cerealelor in

Grecia anticfi ci politica cerealista a Atenienilor,1925 115

XI. SEXTIL PUSCARIU, Studii Istroromne. II. Intro-ducere, grarnatia, caracterizarea dialLctului istroroman, 1927 300

XII. Dr. I. LEPSI, Studii faunistice, morfologice i fizio-logice asupra Infusoriilor din Romania, 1927 . . 140

XIII. 0. ANASTASIU, Industriile sAtelti in raport culocalizarea marei industrii, 1928 120

XIV. R. V. BOSSY, Politica externA a Romfiniei intreanii 1873 1880, privit5 dela Agentia diplomatic5din Roma, 5929 120

XV. VICTORIA D. VOINOV, Excretia prin intermediulcromatocitelor la nevertebrate, 5929 150

XVI. SEXTIL PU$CARIU, Studii Istroromane III. Bi-bliografie criticl, listele lui Bartoli, texte inedite,note, glosare, 5929 210

XVII. P. P. PANAITESCU, Cfilatori poloni in Odle ro-mane, 1930 i8o

XVIII. N. GEORGESCU-TISTU, Bibliografia literarA ro-manti, 1932 230

XIX. RADU I. PAUL, Flexiunea nominala interna inlimba roman5, 1932 300

. . . . . . . . .

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANAsTUDIr $r CERCETARI

INII

TEORIA CUNO$TINTEI- EXPUNERE SISTEMATICA I CRITICA

DE

N. BAGDASAR

**

MONITORUL OFICIAL $1 IMPRIMERIILE STATULUII MPRIMER I A NATIONALA. BUCURE$TI, 1 9 4 2

-

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL

Pag.

Agnosticismul 5Intui/ionismul 53Imperativismul 774Absolutism i Relativism 255

I.

www.dacoromanica.ro

AGNOSTICISMUL

S'ar putea pune intrebarea, dacA mai e nevoie de un ca-pitol special inchinat agnosticismului, dup ce am luat cu-nostint de atfitea teorii, ce ar fi putut fi caracterizate dreptagnostice. Nu vorbim de sceptici care, indoindu-se de posi-bilitatea oricArei cunoasteri, sunt prin firea lor agnostici. Sne amintim de un Kant care, tinzand cu toatA puterea sAarate cum e posibilA cunostinta universal si necesarks'o juslifice, demonstra in acelasi timp cA aceastA cunostintAuniversal i necesar este valabilA numai despre lumea fe-nomenal, i cA realitatea in esenta ei, lucrul in sine *, nupoate fi cunoscut. S ne gandim de asemeni la conceptiapozitivistA, in frunte cu A u g. Co mt e, pentru care pro-blemele metafizice sunt nu numai imposibile de rezolvit,dar si inutile. Totusi expunerea tendintelor agnostice, intr'uncapitol separat, este necesarA, fiindcA ne va pune in cuno-stint cu o intreagA serie noud de argumentAri ce urmArescsA demonstreze imposibilitatea de a rezolvi problemele refe-ritoare la transcendent, problemele metafizice in legaturAcu ceea ce existA in sine, in legaturA cu absolutul.

Termenul de agnosticism vine dela grecescul lyvcoa-roc,care inseamnA incognoscibil. El a fost introdus in filosofie deThomas H. Huxley in 1869 si de atunci a cApatatvaloare circulatorie. Huxley tinea sA exprirne cu acesttermen un procedeu de investigare, ce consta in aplicareaunui principiu unic, cu dou posibilitAti de exprimare: pozi-tiva i negativA. Pozitiv, spune el, acest principiu se poateastfel formula: in treburi ale intelectului urmeazA ratiuniitale, atat de departe cat ea te poate duce, fAra s-ti apleciurechea vreunei alte cumpAniri. Si negativ: in treburi ale

a si

www.dacoromanica.ro

6 N. BAGDASAR

intelectului nu da ca sigure concluzii ce nu sunt nici dovedite,nici demonstrabile . Inaintea lui in* William H a-milt on cAutase sA demonstreze cA Neconditionatul subcele douA forme ale lui, de Absolut in sensul de complet sauperfect si de Infinit in sensul c nu poate fi desAvirsit, nueste nici reprezentabil, nici gandibil. Iar trei ani dupA ceHuxley crease termenul de agnosticism, adicA in 1872,fiziologul D u B o is-Re y mon d Ikea la un congres aloamenilor de stiinta germani rAsunAtoarea lui comunicareUber die Grenzen des Naturerkennens, in care sustinea nunumai cA noi nu cunoastem deocamdat esenta materiei sia fortei si nu putem explica din cauze mecanice constiinta,adied ignoramus, dar cA noi nu vom cunoaste niciodat acestelucruri, ele ne sunt pe vecie interzise, ignorabimus. GAnditorulinsA care, cu o subtild dialectick a cAutat sA demonstrezede ce Absolutul, pe care nu-1 tAgAdueste, ci dimpotrivAafirmA cu tArie, nu poate fi cunoscut, este filosoful englezHer bert Spence r. Pe el il vom lua ca reprezentanttipic al agnosticismului, ca sa vedem in ce constA aceastdoctrinA 1).

Spencer porneste dela antagonismul cel mai vechiu,cel mai adAnc, cel mai gray i cel mai general recunoscut dintre toate antagonismele ce existA intre credinte, anumedela antagonismul dintre religie i tiint. Un antagonismcare, spune Sp en ce r, a inceput and descoperirea le-gilor celor mai simple ale lucrurilor celor mai comune a impuso limit fetisismului universal care domnise p Ana atunciasupra spiritelor. si care se &este pretutindeni in toatintinderea cunostintei omenesti, dela interpretarea celor maisimple fapte ale mecanicei p AnA la formele cele mai compli-cate ale istoriei natiunilor . Un antagonism ce-si are rAc1A-cinile infipte in adAncimile habitudinilor intelectuale alediferitelor ordine de spirite . Intre stiint i religie s'a n-scut, datorit luptelor ce le-au purtat in decursul secolelor,o animozitate care impiedecA pe fiecare din ele &A vadA ceeste bun la cealalt. DusmAnia dintre religie si stiintk spune

1) Lucrarea fundamentali in aceasa privinti a lui Spencer este PremiersPrincipes.

ii

www.dacoromanica.ro

TEORIA CUNOSTINTEI 7

Spence r, realizeaza fabula acelor cavaleri care se luptauintre dansii din pricina colorii unui scut. Unul sustinea cascutul are o coloare, altul c are alt coloare, fiecare acuzandpe celalt de prostie si de rea credint: aceasta, din cauza caniciunul nu trecea de partea cealalta a adversarului, pentrua privi scutul din punctul acestuia de vedere. Ei ar fi pututconstata atunci de ce fiecare din ei vede altfel deck celaltsi cum fiecare are dreptate in parte. Aceasta fabull este plindde invataminte. Daca t;nem in adevar la adevAr si nu la gloriatriumfului, trebue sa cautam a ne da searna ce face pe uniioameni sa sustinl altceva deck sustinem noi, si s intelegemca obstinatiunea lor de a sustine o credinta trebue sa villde acolo cd ei simt un lucru pe care noi nu 1-am simtit , sisa cautam a completa partea de adevar gasit de noi cu aceea&it'd' de el. Spencer pleaca deci dela convingerea, ne-stramutata pentru el, cd e un sambure de bundtate in lu-crurile rele* si tot astfel ca este un sambure de adevar inlucrurile false . Ca atare, el se socoate indreptatit sa pro-dame ca forma de procedare pentru deslegarea problemelorfundamentale de a tinea o cale de mijloc. Noi vom evita,spune el, cele dou extreme ale unei supuneri excesive si aleunei rezistente ilegitime; noi nu vom privi judecatile oame-nilor, pe uncle ca absolut bune, pe altele ca absolut rele, civom inclina de preferinta spre opinia, mai usor de aparat,ca nimeni nu are in totul dreptate si ca nimeni nu are intotul nedreptate . SA privim ambele aspecte ale marii con-troverse dintre religie si stiintd, cu impartialitate. Sa re-zistam antrenamentelor educatiei, sa inchidem urechea mur-murelor sectarilor, si sa vedem probabilittile a priori carepledeaza in favoarea fiecareia din prti . Ne vom larnuriatunci nu numai asupra valorii ideilor ultime ale religiei siaceleia ale stiintelor, dar si asupra naturii limitelor si valoriicunostintei in genere.

Ideile de care ne servim noi, nu sunt toate conceputeefectiv, ci o bund parte din ele sunt concepute simbolic.Astfel, and e vorba de un anumit om, noi ne putem facedespre el o idee destul de precis si complet. Daca e vorbade familia careia apartine el, nu vom mai avea o idee la fel:

www.dacoromanica.ro

8 N. 13AGOASAR

noi ne vom reprezenta, sau pe membrii cei mai importanti,sau pe aceia pe care-i cunoastem mai bine. Cu alte cuvinte,noi avem despre familia in chestiune o idee \raga,


prea mari sau prea numeroase pentru a fi reprezentatemental, sau trebue ca noi sa ne alcatuim afirmatiile cu repre-zentari extrem de imperfecte despre aceste obiecte, cu sim-boale pure adica )). De unde insa nu urmeaza ca operatiaaceasta nu este continuu periculoasa si nu ne poate induceadesea in eroare. Caci se intAmpla de obiceiu ca noi sa ignoramrolul simbolic al acestor concepte si sa le acordam un rol pecare nu-1 au, fiindca nu sta in menirea lor sa-1 ail* anumeun rol real. Aceasta nu numai pentruca conceptul nostrudespre un lucru sau despre o clasa de lucruri reprezinta rAurealitatea, noi suntem mai expusi sa ne inselam intr'o afir-matie pe care ne-o facem asupra ei, dar mai ales pentrucanoi supozam ca am conceput fidel o mare diversitate de lu-cruri, in vreme ce le-am conceput prin intermediul artificialal unui simbol, si ca in sfArsit noi confundam cu ele lucrurice nu se pot concepe in niciun fel >>. Dela obiectele pe care nile putem reprezenta fara dificultati in totalitatea lor, sau delagrupele mici de indivizi, pe care de asemeni ni le putem re-prezenta, la acelea despre care nu putem avea reprezentariadecuate sau idei adevarate, din cauza ca sunt in numar preamare sau prea vaste, trecerea este insensibila. Astfel, delamarimea unei pietricele 'Ana la aceea a parnAntului este odistanta enorma, dar intre aceste doua obiecte se pot in-troduce o serie de marimi dintre care fiecare difer asa deputin de vecinele ei, incht e dificil de spus la ce punct alseriei conceptele noastre incep sa devina imperfecte *. Delaideile reale la cele simbolice trecem farA sa observam, fiindcadela ideile reale la cele simbolice e o progresie graduala, sautrepte insensibile. Pe deasupra, noi suntem adusi sa tratAmconceptele noastre simbolice ca si and ar fi reale, nu numaipentruca nu putem stabili intre conceptele simbolice si celereale nicio linie de demarcatie, dar si pentruca, in mareamajoritate a cazurilor, noi ne servim de cele simbolice,aproape tot asa de bine sau tot asa de bine ca si de cele reale,si pentruca de nu sunt cleat semne abreviate puse in loculsemnelor mai complete care sunt pentru noi echivalenteleobiectelor reale >>. Ceea ce face ca in ochii nostri aceste con-cepte simbolice s dobandeascd valabilitate, e faptul CA ele

www.dacoromanica.ro

10 N. BAGDASAR

pot fi verificate pe calea indirect a mdsurArii sau a enumerArii.Sistemul solar bunoar este imposibil de conceput, con-ceptul de sistem solar este un concept simbolic. i totusi, faptula prezicerile pe care le facem in legatur cu el se realizeazktrezeste in noi convingerea el conceptul simbolic are o baz1realk CA exprim o existent reall si anumite raporturi esen-tiale. Noi ne obisnuim sa privim conceptele simbolice ca re-prezentAri reale, ca concepte adecuate, pe de o parte fiindaaceste concepte pot fi in marea majoritate a cazurilor corn-pletate, iar pe de altA parte pentrucd, in majoritatea cazurilor,ek servesc de indrumare la concluzii a cAror validitate aredrept piatra de incercare corespondenta cu observatia Stiind insa pe baza unei lungi experiente ca ideile simbolicepot fi la nevoie verificate, noi ne obisnuim apoi sa le ad-mitem ca valide, fAr & mai inceram a le verifica. Inchipul acesta, deschidem poarta conceptelor care trec dreptreprezentri ale lucrurilor cunoscute, dar care in realitatereprezinta lucruri ce nu se pot cunoaste in niciun fel . Con-ceptele rAman incomplete si devin simbolice, datoritl fap-tului c anumite insusiri ale obiectelor, insusiri despre carenoi avem idei, incep s dispara din constiint pe msur ceobiectele de conceput devin mai intinse si mai complexe.u Cand mArimea, complexitatea sau diseminarea obiectelorconcepute devine foarte mare, nu se poate gandi in acelasitimp deck la un numr mic din atributele lor, si conceptiaeste atunci atat de imperfect incat nu mai este deck unsimbol . Simboalele sunt utile, legitime si indispensabilefilosofiei, atata vreme cat fac posibil prezicerea fenomenelorsi dau nastere in constiinta noastr certitudinei c ele se ra-port in adevAr la realitate si o reprezint. Ins' and ope-ratiile spiritului acumulate sau indirecte nu ne pot pune instare de a constata ca ele corespund faptelor avand o exi-stenta realk si ca nu se poate face prezicerea a arei reali-zare sa furniseze aceeasi dovadk inseamn el ele sunt ra-dical vicioase si iluzorii si c'd nu se pot in niciun fel distingede fictiunile pure .

Cu ajutorul acestui adevar general, Spencer caut s'ne lmureasa asupra ideilor ultime, intai ale religiei si apoi

www.dacoromanica.ro

TEORIA CUNOSTINTEI ii

ale stiintei. Ganditorul englez porneste dela faptul ea' atatprimitivul cat i copilul ce se naste i creste in mediul civi-lizat, i pun vrand-nevrand intrebrile : Ce este universul ?De unde vine el ?, intrebAri ce reclama imperios o solutie,cand din timp in timp imaginatia se ridica deasupra vulga-rittilor vietii . Orice solutie, oricat de subreda, ce se pre-zinta intai, e socotit plauzibila i adoptatd. Pentru a umpleavidul gandirii, spune cu drept cuvant Spence r, prima teorievenit, oricare ar fi, pare s valoreze mai mult cleat nimic. Inlipsa oricarei alteia, ea prinde usor radacina, i prin urmareIi pastreaza pozitia, gratie inclinrii omului de a accepta pri-mele explicatii ce-i sunt prezentate, i gratie autoritatii cese ingramadeste in curand in jurul unei explicatii date .

Asupra originii universului sunt posibile trei supozitiiverbal inteligibile : sau ea universul exist prin el insusi,sau ea se creeaza pe el insusi, sau ea e creat de o putere ex-terioara, toate trei ins egal de inconceptibile. Sa luampe fiecare in parte si sa vedem de ce este inconceptibila. Sitincepem cu cea dintai, cu supozitia ea universul exist prinel insusi. Cand noi spunem despre un arbore de pitd el sedesvolta prin el insusi, cuvintele, cu ajutorul carora exprimamideea, desi inexacte, reprezinta lucruri pe care ni le putemfigura prin gandire cu o exactitudine destul de perfecta .Noi nu ne putem reprezenta fireste absolut toate schimbarilecomplexe pe care le strabate arborele, dar totusi ne putemreprezenta etapele principale ale schimbarilor. Operatia aceastaa constiintei este apoi sustinuta de experienta generala, care ne invat c printr'o observatie continuata multa vreme,noi putem dobandi facultatea de a ne figura mental o seriede schimbari care reprezinta mai bine seriile reale, adicanoi stim c aceasta conceptie simbolica a desvoltarii spontanepoate sa se extindl in asa fel ca sa se apropie de o conceptie

c ea exprima, desi inexact, o operatie exacta a na-turii . Conceptia de desvoltare prin sine a arborelui estesimbolica, dar totusi clara i precisa i susceptibila de a seapropia de o conceptie reala. Nu tot asa stau lucrurile insacu conceptul de existenta prin sine. Acesta este un conceptsimbolic vag i cu totul de aka ordine deck acela de desvoltare

reali, fi

www.dacoromanica.ro

12 N. BAGDASAR

prin sine a arborelui. Asociind cuvAniul prin sine cu cu-vfintul existentd, noi credem cA am dobAndit o idee de aceeasinatur cu ideea pe care ne-o sugereazA cuviniele activitatespontand, ceea ce este in realitate o iluzie. Mai intai e clarcA pentru noi cuvintele de existentA prin sine, vor sl spunAexistenta independentA de o alta, care nu este produsl de oalta: afirmatia existentei prin sine nu este cleat o negareindirect a creatiei. ExcluzAnd astfel ideea unei cauze ante-rioare, excludem in mod necesar pe aceea a unui inceput;cAci a admite ea a fost un timp in care existenta nu incepuse,inseamnA a admite cA inceputul ei a fost determinat de ceva,sau cauzat, ceea ce este o contradictie. Deci existenta prinsine inseamn existentl fr inceput, i o conceptie 2 exi-stentei prin sine este o conceptie a unei existente fgrA in-ceput . OricAte eforturi ar face spiritul, el nu poate izbutisA conceapA ceva. CAci a concepe existenta prin infinitultimpului trecut, inseamnA a concepe un infinit scurs, ceea ceeste o imposibilitate . S admitem totusi ca existenta prinsine ar fi conceptibila, prin aceasta ar fi cumva conceptibilSi universul el insusi ? CAtusi de putin. Si e lesne de intelesde ce. Intru cat existenta unui obiect ar deveni mai con-ceptibilA prin aceea cA s'ar dovedi cA el a existat si maiinainte ? Nu se poate spune c existenta unui obiect la unmoment dat devine mai conceptibil, pentruca s'a descoperitcA el exista cu o or, cu o zi, cu un an mai inainte; i, dacaexistenta lui in acest moment nu devine cAtusi de putinmai inteligibild prin faptul existentei lui in timpul unei pe-rioade anterioare finite, nu existA acumulare de perioade,chiar impins la infinit, care s'o poat face mai inteligibila .Teoria ateist este prin urmare o teorie inconceptibil.chiar dacA ar fi conceptibila, n'ar fi prin faptul acestao solutie. Afirmatia ca universul existA prin sine nu ne ducenici la un pas macar dincolo de cunoasterea existentei luiprezente, i prin urmare ne lag in fata unei noua afirmatiia aceluiasi mister .

Dup cum ipoteza existentei prin sine, construit de teoriaateista, nu este conceptibilA si nu poate fi acceptat ca osolutie, tot asa ipoteza creatiei prin sine, prezentat de pan-

Siinsusi,

www.dacoromanica.ro

TEOR IA CUNOSTINTEI 13

teism, nu este conceptibil si nu poate fi recunoscutd ca osolutie. Este adevairat el exist fenomene.... care ne ajutsA ne formdm o conceptie simbolicA despre un univers inevolutie spontang , cum ar fi de pildA precipitatia unorvapori invizibili sub formA de nori . Noi putem concepeea universul a trecut, pe baza unei determinAri proprii,printr'o succesiune intreaga de faze p Ana and a ajuns 1 sta-diul in care se aflA astAzi. Dar ne este absolut imposibil deconceput cum ceva se creeazA pe sine si sA transformAm con-ceptia simbolicA a unei creatii prin sine, intr'o conceptierealg. In realitate, a concepe creatia prin sine, inseamra aconcepe existenta in posibilitate devenind existent actualprin efectul unei necesitAti imanente: ceea ce nu se poate.Noi nu ne putem face o idee despre existenta potentiala auniversului ca distinct de existenta lui actual. DacA ea arfi in adevr reprezentat in spirit, ea ar fi ca ceva, ca exis-tent actual adica; supozitia cA ar fi reprezentatA ca ceva,cuprinde doua absurditati: c nimic este mai mult cleat onegatie i poate sA fie reprezentat in spirit intr'un mod po-zitiv, i ea un anumit nimic se distinge de alte nimicuri prinputerea de a se desvolta si de a deveni ceva . Apoi, in afarade aceasta, noi n'avem in constiinta noastr nimic care sAfie echivalentul i s corespund cuvintelor: o necesitateimanent prin efectul careia o existent in posibilitate adevenit o existent actuala Existenta, care a stat un timpindefinit sub o anumit formA, poate fi conceput CA a trecutsub altA forma, datorit unei impulsii externe sau aditionale;dar cum existenta in posibilitate a devenit existentA actual,fArA o cauzA, este o chestiune inconceptibil. S admiteminsA ca se poate concepe o existentA in posibilitate distinctde o existentA actual i CA se poate concepe si transitia delacea dintAi la cea de-a doua. Cu aceasta problema ar fi solu-tionata sau ar fi adus mai aproape de solutionare ? Absolutdeloc. CAci s'ar pune atunci aceeasi intrebare pentru exi-stenta in posibilitate: de unde vine aceastA existent in po-sibilitate ? Ea are de asemeni nevoie de explicatii ca i exi-stenta actualA. Iar dificultAtile de explicare nu sunt la ceadint Ai mai" mici deck la cea din urmA.

a

a.

f

www.dacoromanica.ro

14 N. BAGDASAR

In legAturA cu originea puterii latente, vom avea prin ur-mare aceleasi ipoteze: existenta prin sine, creatia prin sine

creatia de cAtre o putere exterioar. Niciuna ins5 accep-tabil. Existenta prin sine a unui univers in posibilitate,nu este mai acceptabil5 cleat cea a unui univers actual.Creatia prin sine a unui univers in posibilitate ar implica cu atAtmai vartos dificultAtile care ne opresc; ea ar cuprinde in sinecA in spatele acestui univers in posibilitate existA o virtua-litate si mai indepArtat; si tot asa mai departe panA la infinit,fAr a fi mai inaintati. Pe de alt parte, a asigna acestuiunivers in posibilitate drept cauzA o fortA exterioark in-seamnA a introduce gratuit i fArA scop notiunea unui uni-vers potential . Ipoteza creatiei prin sine cuprinde asa dartermeni care nu corespund unor lucruri reale, o ci sugereazAnumai simboalele cele mai vagi i cele mai putin susceptibilede interpretare

S vedem clacA a treia ipotez, aceea a creatiei de cAtreo putere exterioark admisA de teism, este mai conceptibil.Se admite in genere, aat in diferitele conceptii ateiste catsi de cAtre cosmogonie, c cerul i pamntul au fost acuteasa cum un mester ar face un lucni; adicA el are materialulsi nu face altceva deck sA-1 transforme si sA-1 fasoneze. Ipo-teza aceasta nu poate fi admisA, intre altele i fiindcI nelasA absolut nedumeriti asupra adevaratului mister in che-stiune, adicA asupra originii materialelor din care a fostcompus universul Comparatia cu mestesugarul ne pune inadevAr la indeminA un simbol, ca sA ne figurAm cam cumar fi fost fAcut universul; dar un simbol cum nu se poatemai vag si fr temeiu. o CAci mestesugarul nu face nici fierul,nici lemnul, nici piatra pe care le intrebuinteaz; el se mar-gineste a le fasona si a le pune impreunA. Presupunnd elsoarele, planetele, satelitii i toate lucrurile pe care le continaceste corpuri, au fost formate inteun mod similar de un* Mare Artist , noi presupunem numai CA el a dispus inordinea pe care o vedem acum anumite elemente preexi-stente . Cu aceasta ins5 problema nu este rezolvit. FiindcAse pune in mod necesar intrebarea: elementele acestea pre-existente de unde yin ele, unde isi au originea ? Producerea

si

P.

a.

www.dacoromanica.ro

TEORIA OUNOSTINTEI

materiei scoase din nimic, iata adevratul mister . Similitu-din ea dintre procedeul mestesugarului i acela al MareluiArtist nu ne ajuta cu nimic sa deslegam misterul. Teoriateista se vadeste insa si mai subreda atunci and se trecedela continutul lumii la ceeace-1 contine, adica dela materiela spatiu. Daca se admite ca inaintea materiei exista un vidincomensurabil, atunci se ridica intrebarea: de unde acestvid ? Pentru ca o teorie a creatiei sa fie complet, ea artrebui sa raspuncla ca spatiul a fost facut in acelasi chip ca

materia. Dar imposibilitatea de a concepe acest mod dea crea spatiul, este atat de manifest, incat nimeni nu in-drkneste s'o afirme. In adevar, daca spatiul a fost creat,el nu exista mai inainte; or, nu exista efort al spiritului caresa ne poata face sa ne imaginam non-existenta spatiului. Unuldin adevarurile care ne sunt cele mai familiare, e c ideeaunui spatiu ce ne inconjoara din toate partile nu poate fiindepartata o singura clipa din gandire. Nu numai c suntemsiliti de a gfindi spatiul ca prezent pretutindeni, dar noisuntem incapabili de a-i concepe absenta, fie in trecut, fiein viitor. Daca non-existenta spatiului este absolut incon-ceptibila, rezult de aci ca creatia spatiului este inconcep-tibila SA* admitem totusi ca ideea unei creatii a universuluide care o putere exterioara ar fi conceptibil, s'ar pune altintrebare, care n'ar reduce cu nimic misterul. Aceasta pu-tere exterioari de unde vine ? Pentru a raspunde la aceastintrebare, nu dispunem cleat de cele trei ipoteze pe carele cunoastem: a existentei prin sine, a creatiei prin sine sia creatiei de catre o putere exterioara. Cea din urma esteinadmisibill; ea ne face sa parcurgem o aerie infinit de pu-teri exterioare i ne readuce la punctul de plecare. A douane arunca in aceeasi incurcatura, pentruca, asa cum s'a vazut,creatia prin sine presupune o serie infinit de existentein posibilitate . i atunci nu mai ramane deck a treia ipo-teza, CA universul are un creator ce exista prin el insusi.Dar si existenta prin sine este, dupa cum am vazut, rigurosinconceptibila , indiferent de natura obiectului. Cine re-cunoaste ca teoria ateista este de nesustinut pentruca ea con-tine ideea imposibila a existentei prin sine, trebue neaparat

.

ci

www.dacoromanica.ro

16 N. BACDASAR

sa admit ca ipoteza teismului este de asemeni de nesustinut,pentruca ea contine aceeasi imposibilitate .

Astfel toate cele trei supozitii asupra originei universului,desi inteligibile verbal, supuse unui examen critic se vadescde-a-dreptul iluzorii, ilegitime, inconceptibile, incogitabile. Sidaca noi ni le reprezentam, nu ni le putem reprezenta deckin acelasi mod in care ne reprezentam pseudo-ideile desem-nate cu cuvintele patrat fluid sau substanta moral.

Daca incercarn acum sa cunoastem natura universului, lu-crurile nu stau mai bine: aceleasi dificultki insurmontabilese inalt in fata noastra, sau mai curnd sunt aceleasi difi-cultati sub forme noua . Noi nu putem sa nu facem supo-zitii in legatura cu natura universului, iar daca le facem,nu ni le putem reprezenta. Ne gasim pe de o parte obligatisa facem anumite supozitii si pe de alta parte gasim ca acestesupozitii nu pot fi reprezentate . Dar s vedern mai indea-proape cum stau lucrurile.

Daca cercetam si cautam sa stabilim cum se face ca inconstiinta noastra avem impresii de sunet, de colori, de gust,de atkea alte atribute pe care le asignam corpurilor, suntemconstransi sa le privim ca efecte ale vreunei cauze . Cauzaaceasta poate fi determinata in trei feluri. Unii o considerade natura materiala, sustinnd ca adevarata cauza a impre-siilor lor este materia, declarandu-se cu aceasta satisfacuti.Altii o considera de natura spiritual, sustinnd c spirituleste adevarata mild a impresiilor si c materia nu este alt-ceva deck un mod de manifestare a spiritului. Sau, in sfksit,cum au facut altii, materia si spiritul sunt considerate ca forteimediate, iar tot ceea ce se petrece in constiinta noastraeste atribuit unei puteri divine, care ea este socotita adeva-rata cauza. Noi nu ne oprim insa numai la faptul stabiliriiunei cauze, ci ne simtim obligati sl stabilim cauza prima aimpresiilor noastre. Agentul, materie, spirit sau orice alt-ceva, caruia ii atribuim impresiile noastre, trebue sa le fiecauza prima, sau sa nu le fie. Daca este, totul s'a terminat.Daca nu este, trebue sa fie indaratul lui o alta cauza caredevine atunci cauza reala a efectului . Numkul cauzelorinterpuse nu joaca in aceasta imprejurare niciun rol, ceea ce

www.dacoromanica.ro

TEORIA CUNOSTINTEI Iry

intereseaza este concluzia la care ajungem. Iar aceasta con-cluzie spune: o Nu putem gandi impresiile pe care lumea leproduce in noi, fr ca sa gandim ca ele au o cauza, si nuputem cerceta cauza lor, fara sa nu ne lovim de ipoteza cauzeiprime .

Dac5 incercarn sa ne gandim aceasta cauza prima, ajungemla concluzii noi si la dificultati inextricabile. Prima problemacare se pune in legatura cu cauza prima, este daca ea e finitsau indefinita. Daca spunem finit, ne incurcam intr'o di-lema. A gandi el aceasta cauza prima este fiinta, inseamna agandi ea ea are o limita. A gandi la aceasta limit, inseamnacu toata necesitatea a gandi ca nu mai exist ceva dincolo deea; e absolut imposibil de conceput un lucru marginit, fara aconcepe o regiune care sa-1 inconjoare din toate partile. Ce vomspune noi despre aceasta regiune ? Daca aceast cauza primaeste limitata si daca exista ceva in afara de ea, acest ceva nutrebue sa aibd cauza prima: trebue sa fie fail cauza. Dardaca admitem ca ceva poate fi fra cauza, nu exista ratiunede a supoza ca un lucru oarecare are o cauza. Daca, in afarade aceast regiune finita, asupra careia guverneaza cauzaprima, exista o regiune pe care noi suntem constransi s'oprivim ca finit, asupra careia cauza prima nu-si intinde im-periul slu; daca admitem a exist un infinit fair cauza,cuprinzand finitul cauzat, parasim implicit ipoteza cau-zalitatii. E deci imposibil de a considera cauza prima ca fi-nit, ea trebue sa fie infinit .

Aceasta nu este insa singura concluzie inevitabila la careajungem atunci and incercam sa determinam cauza prima.Cauza prima trebue sa fie, nu poate sa fie cleat independenta.Caci daca e gandita ca nefiind independenta, atunci ea numai poate fiinth ca o cauza prima, ci cauza prima este inacest caz cauza de care depinde ea. Independenta ei trebuesa fie apoi total-, nu partiala, fiindca a spune ca este partialindependenta, inseamn a supoza o necesitate care deter-mina independenta ei partial si ca aceasta necesitate, oricarear fi, trebue sa fie o cauza supericrara sau adevarata cauzaprima, ceea ce este o contradictie . Dar and se spune:cauza prima trebue sa fie total independent, aceasta este tot

2 A. R.Studii 6 Cercetdr:. LVII.

www.dacoromanica.ro

18 N. BAGDASAR

una cu a spune cA este si trebue sA fie in afarA de oHce altAexistentA; caci dacA prezenta unei alte existence este nece-sara, cauza prima trebue sA depindA partial de aceastA altAexistentA si nu mai poate fi cauza prima . Ceva mai multInca. Cauza prima nu trebue sA fie gandit numai ca nea-vand relatii necesare cu alt formA de existenta, dar ea trebuegandita ca neputand avea vreo relatie necesara nici macarin interiorul ei insAsi. Cauza primA nu poate avea in inte-riorul ei nimic care sA-i determine schimbarea sau sA i-oimpiedece. CAci dacA e ceva in ea care sA-i impunA acestenecesitAti si aceste restrictii, acest ceva trebue sA fie o cauzAprimA, ceea ce-i absurd. Astfel, cauza primA trebue sA fiein toate sensurile perfectA, completA, totalA, cuprinzand inea toatA puterea si ridicandu-se deasupra oricArei legi. Sau,pentru a ne servi de expresia acceptatA, ea trebue &A fieabsolutA .

Reflexiile in legAtura cu natura universului ne duc prinurmare la douA concluzii inevitabile. Anume: atat obiectelesi actiunile externe, ca si fenomenele constiintei proprii, neconstrang sA le aflAm cauza; cAutandu-le insA cauza, noi nune putem opri si nu ne putem declara multumiti, inaintede a ajunge la ipoteza cauzei prime ; iar ajunsi aici, ne vedemsiliti a gandi cauza primA ca infinitA si absolutA. Concluziileacestea rezultA cu o necesitate inexorabilA. Si totusi, atat ra-tionamentele cat si concluziile la care duc ele o nu suntdeck concepte simbolice de ordin ilegitim , atat rationa-mentele cat si concluziile sunt ilusorii. Rationamentele suntfalse, concluziile sunt eronate si se contrazic mutual. Pentrua dovedi acest lucru, Spencer se serveste de demon-stratia facutA de Manse 1, care la randul sAu impartasestedoctrina lui W. Ha milt o n. Ideile de cauzA primA, infinitsi absolut, idei egal de indispensabile, nu pot fi totusi ganditeca atribute ale uneia si aceleiasi fiinte, fArA a nu cAdea incontradictii cu ele. o 0 cauzA, spune Manse 1, intru cateste cauzA, nu poate fi absolutA; absolutul ca absolut nu poatefi o cauzA. Cauza, intru cat este cauzA, nu existA cleat inrelatie cu efectul ei: cauza este o cauzA a efectului; efectuleste un efect al cauzei. Pe de altA parte conceptul unui absolut

www.dacoromanica.ro

TEORIA CUNOSTINTEI Iq

presupune o existenta posibila in afara de orice relatie. Noiincercam sa scaparn acestei contradictii aparente, introdu-cand ideea de succesiune in timp. Absolutul exista mai intiiprin el insusi i pe urma devine o cauza. Dar aici suntemimpiedecati de un al treilea concept, acela de infinit. Cumpoate deveni Infinitul ceea ce el nu era mai intii ? Daca determi-narea cauzala este un mod posibil de existenta, ceea ce existfr cauza nu este infinit, adica, ceea ce devine cauza iesedin propriile ei limite . o Dna' presupunem c absolutuldevine o cauza, continua Manse 1, rezulta ca el actio-neaza cu ajutorul liberului arbitru si al constiintei. Caci ocauza necesara nu poate fi conceputa ca absoluta i infinit.Dna' ea este necesitata de ceva in afara de ea, ea este prinfaptul acesta limitata de o putere superioarl, i daca ea estenecesitata de ea insasi, ea are in natura ei proprie o relatienecesara cu efectul ei. Trebue deci ca acest act de cauzaresa fie voluntar, i vointa nu este posibila deck inteo fiintaconstienta. Dar constiinta nu este conceptibila deck ca re-latie. Trebue sa existe un subiect constient i un obiect de-spre care subiectul sa fie constient. Subiectul este un subjectpentru obiect; obiectul este un obiect pentru subiect;niciunul nici altul nu poate fi prin sine absolutul. Se poateinlatura aceasta dificultate pentru o clipa, distingand intreabsolutul intru cat este relativ la un altul si absolutul intrucat este relativ la el insusi. E chiar posibil sa se spuna eaabsolutul poate fi constient, cu conditia ca sa fie de el insusi;dar aceasta alternativa este in ultima analizl nu mai putinruinatoare cleat cealalt. In adevar, obiectul constiintei, fieacesta un mod de a fi a subiectului sau nu, este creat in siprin actul constiintei, sau el are o existenta independentade constiinta. In primul caz, obiectul devine subiect, i su-biectul singur este adevaratul absolut. In cazul din urma,subiectul depinde de obiect, i obiectul singur este adeva-ratul absolut. Sau, daca incercam o a treia ipoteza i dacaadmitem ca exista amandoua [subiectul si obiectul] intr'omutuala independenta, nu mai avem absolut; nu ne mairamane cleat o pereche de relativuri, caci coexistenta, fiesau nu in constiinta, este ea insasi o relatie . Dar demon-

2.

)).

www.dacoromanica.ro

20 N. BAGDASAR

strarea dificultatilor nu se opreste aci. Ele se inalta insurmon-tabile in fata noastrk daca privim insasi natura proprie aabsolutului. Nu numai a absolutul, spune Mansel incontinuare, cum se concepe, nu poate avea relatie necesaracu orice ar fi; dar chiar, in virtutea naturii lui proprii, el nupoate contine in el insusi relatie, cum ar face-o de pildaun tot compus din parti, sau ca o substanta compusa dinatribute sau ca un subiect constient opus unui obiect. Caci,daca exista in absolut un principiu de unitate distinct deagregatul pur al partilor sau atributelor, acest principiusingur este adevaratul absolut. Pe de alta parte, daca acestprincipiu nu exista in absolut, nu exist absolut, ci un grupde relativuri. Trebue sa recunoa stem Ca vocile filosofilor careproclama aproape unanim ca absolutul este in acelas timpunul si simplu, sunt vocile ratiunii insasi, presupunnd caratiunea are o voce in aceasta chestiune. Dar unitatea abso-luta, indiferenta si idea' atribute, nu poate & se distinga demultiplicitatea fiintelor finite printr'o trasatura caracteristicknici sa se identifice cu ele in rnultiplicitatea bor. Suntem deciangajati intr'o adevarata dilema. Nu se poate concepe absolutulca hind constient, nu se poate concepe nici ca fiind inconstient :el nu poate fi conceput ca fiind complex, nici ca fiind simplu;el nu poate fi conceput prin diferenta, nici prin absenta de dife-rent; el nu poate fi identificat cu universul, nici nu poatefi distins de acesta. Unul si multiplul, considerat ca inceputulexistentei, sunt deci egal de incomprehensibili >>. Sa lasarnla o parte antagonismul caruia ii dau nastere aceste conceptiifundamentale ale teologiei in aplicarile lor speciale, si s5.admitem, spune Manse 1, ca toate dificultatile sunt apla-nate si ca existenta absolutului e sigur stabilita pe dovadaratiunii. Noi nu izbutim pentru aceasta s conciliem aceastidee cu aceea de cauzd: noi n'am facut nimic ca s explicamcum absolutul poate da nastere relativului, infinitul, fini-tului. Daca conditia activitatii accidentale este o stare supe-rioara aceleia de repaos, absolutul, fie ca a lucrat voluntar,fie Ca a lucrat involuntar, a trecut dela o conditie compa-rativ imperfect la o conditie comparativ perfecta; si prinurmare el nu era perfect in origine. Daca starea de activitate

www.dacoromanica.ro

TEORIA CUNO$TINTEI 21

este o stare inferioara aceleia de repaos, absolutul devenindcauza, a pierdut perfectia lui originarl. Ramane, e adevarat,o supozitie: cal ambele stari se echivaleaz i c actul creatieieste o stare de indiferenta. Dar aceasta supozitie distrugeunitatea a bsolutului sau se distruge pe ea insasi. Daca actulcreatiei este real si totusi indiferent, suntem siliti sa admitemposibilitatea conceptiei a doul absoluturi, unul producator

altul non-producator. Daca actul nu este real, supozitiainsasi dispare... Pe deasupra, cum se poate concepe rela-tivul venind la existenta ? Daca e o realitate distincta de ab-solut, trebue conceputd ca trecand dela non-existenta la exi-stenta. Dar a concepe un obiect ca neexistent, cuprindecontradictie; caci ceea ce se concepe, este conceput ca obiectde gandire in si prin concepte. Putem sl nu gandim unobiect, dar daca-1 gandim, nu putem face altfel deck sa-Igandim ca existent. Se poate la un moment dat s nu On-desti un obiect i intr'un alt moment sa gandesti acest objectca si existent; dar a gandi acest obiect in actul devenirii,in trecerea dela non-existenta la existenta, insea mna a gandiun lucru care, in gandirea insasi, se distruge . Si M a n-s e 1 conchide rezumand demonstratia : Conceptul Abso-lutului i Infinitului, de orice parte se considerk pare in-conjurat de contradictie. E contradictie a supoza Ca obiectulcutare exista, fie singur, fie unit cu altele, i e contradictiea supoza ca el nu exist. E contradictie a-I considera ca unul

e contradictie a-I considera ca multiplu. E contradictiea-I privi ca personal si e contradictie a-I privi ca impersonal.Nu se poate fat-a contradictie sal fie reprezentat ca activcu atat mai mult nu se poate fr o egala contradictie sa fiereprezentat ca pasiv. Nu se poate concepe ca suma intregiiexistente, nici concepe ca o parte numai a acestei sume .

Analiza ideilor ultime ale religiei ne duce prin urmare inmod necesar la judecati negative. Contradictiile statuate, cat

judecatile negative obtinute, nu trebue s ne duca insa,subliniazd Spence r, la concluzia c niciunul din acestesisteme nu cuprinde un adevar fundamental, caci aceastaconcluzie ar fi o eroare . Nu trebue sa trecem cu vedereapeste un lucru fundamental: anurne ca toate teoriile religioase,

si

a

si

sj

www.dacoromanica.ro

22 N. BAGDASAR

care ca atare sunt teorii a priori asupra universului, delacele mai grosiere p Ana la cele mai temeinice, adicA delafetisism si trecAnd prin politeism, monoteism, panteism,p Ana la ateism, afirm implicit dou lucruri: intAi, cA existAceva de explicat, al doilea, cl explicarea este cutare sau cu-tare *. Toate religiile au prin urmare ceva comun: sunt deacord in mod tacit asupra faptului, cA dumea, cu tot ceea ceea contine si cu tot ceea ce o inconjurA, este un mister carevrea o explicatie *. Acesta este rezultatul fundamental pe caretrebue sA-1 retinem in urma examinArii ideilor ultime alereligiei.

SA vedem cum se infAtiseazA ideile ultime ale stiintei. SAvedem, clacA macar aceste idei sunt conceptibile, dacA suntmai conceptibile deck acelea ale religiei.

Ideile ultime ale stiintei sunt ideile de spatiu si timp, ideiasupra cArora insA avem ipoteze cu totul opuse. 0 ipotezAsustine CA timpul si spatiul sunt existente exterioare noua siindependente de noi, CA sunt obiective; o aka' ipoteza sustinedin contra c spatiul si timpul au o existent interioark cdapartin structurii propriei noastre constiinte, cA sunt subiective.

SA luAm prima ipotez, ca sl vedem ce valoare are. Daclspatiul si timpul existA obiectiv, spune Spence r, ele suntentitAti. Asertiunea CA sunt non-entitAti se distruge singurA:non-entitAtile sunt non-existente; si a sustine cA non-exi-stenta existA obiectiv, inseamnI a uni termeni contradictorii.

i mai mult, a nega CA spatiul si timpul sunt lucruri, adicAin fond a le numi nimicuri, inseamnI a spune implicit ab-surditatea cA exist dou specii de nimic. Nu se poate sA fieprivite ca atribute ale unei entitAti; pentru aceasta suntdou ratiuni: nu numai ea e imposibil de conceput in rea-litate o entitate ale cArui atribute sa fie ele, dar inc nu sepoate imagina CA ele inceteazI de a fi, chiar dacA orice lucruar inceta de a fi; pe and atributele dispar in mod necesarcu entitAtile cArora le apartin. Astfel deci spatiul si timpulnu pot fi nici non-entitati, nici atribute de entitAti *. SA nepunem in ipoteza obiectivitAtii spatiului si timpului, si sAincercAm a le considera ca lucruri. Rezultatul va fi CA ne va fipeste putint sA ni le reprezentAm ca lucruri. In adevAr, un

www.dacoromanica.ro


lucru nu poate fi conceput cleat cu atributele lui, iar ab-senta acestor atribute este absenta insasi a termenilor in careun lucru este conceput : absenta atributelor atrage in modnecesar dupl sine imposibilitatea de a concepe. Dad privimspatiul, singurul atribut pe care ne este ingaduit sa-1 gandimca-i apartine, este intinderea. Iar intinderea nu-i poate fiatribuit, fail a provoca o confuzie de idei. In adevar, in-tindere i spatiu sunt termeni convertibili: prin intindere,and spunem ea este o proprietate a corpurilor, noi vrem saspunem ocuparea spatiului; prin urmare, a spune ea spatiuleste intins, inseamna a spune ca spatiul ocupa spatiul . Laacelasi rezultat confuz ajungem, daca incercam sa atribuimun atribut timpului. Spatiul i timpul nu pot fi concepute caentitati, nu numai fiindca nu au atribute, ci si din alt cauza.Toate entitatile pe care le recunoastem real ca atare sunt

limitate; i chiar and am putea cunoaste o entitateam separa-o prin acest fapt de clasa entitatilor limitateDespre spatiu i timp nu se poate afirma ins niciuna nicialta, adica nici Ca sunt limitate, nici ca sunt ilimitate. Suntemcu totul incapabili sa ne facem o imagine mentall desprespatiul fle margini si tot astfel suntem cu totul incapabilisa' imaginam margini dincolo de care sa nu mai existe spatiu.La fel, daca trecem dela infinitul mare la infinitul mic, eimposibil de gandit o limit divizibilitii spatiului si e toteat de imposibil sa-1 concepem divizibil la infinit . De ace-leasi imposibilitati ne lovim, cand e vorba de timp. Pe bazaipotezei, dupa care spatiul i timpul sunt obiective, ajungem,precum vedem, la un antagonism ireductibil: Nu putemconcepe spatiul i timpul ca entitati i suntem incapabilisa le concepem ca non-entitati sau atribute de entitati. Suntemsiliti sa le gandim ca lucruri existente i totusi nu le putemreduce la conditiile in care existentele sunt reprezentate .

Este poate mai intemeiata ipoteza sustinuta de K a n t,a existentei subjective a spatiului si a timpului ? Spencerspune din capul locului ca ideea ce se afla la baza filosofieilui K a n t, nu este o idee propriu zisa, ci o pseudo-idee,ca desi este inteligibila verbal, ea este totusi absolut negan-dibil. Ipoteza lui Kant nu sta in picioare si este incon-

ilimitatt,a.

www.dacoromanica.ro

24 N. BAGDASAR

ceptibila din doua ratiuni. 0 prima ratiune sta in ceea ceel neaga implicit. In adevar, a afirma sa spatiul si timpulasa cum le cunoastem sunt conditii subiective, inseamn aafirma implicit ca nu sunt realitati obiective; daca spatiulsi timpul care se gasesc in spiritele noastre apartin eului,trebue in mod necesar ca ele sa nu apartina non-eului, ceea ceeste absolut imposibil de conceput . Kant isi intemeiazaipoteza subiectivitatii spatiului si timpului pe faptul ca con-stiinta de spatiu si timp nu poate fi suprimatl, cand in rea-litate aceasta imposibilitate pentru constiinta de a se desfacede spatiu si timp dovedeste tocmai existenta lor obiectiva.S'ar putea fireste raspunde acestei obiectii aduse de Kantcu afirmatia ca incapacitatea noastra de a ne desface de spatiusi timp nu este altceva deck o consecinta inevitabila a exi-stentei lor subiective. Dar aceasta nou afirmatie poate firasturnata cu ceea ce afirma direct constiinta. i anume constiinta afirma direct ca timpul si spatiul nu sunt inlaun-trul spiritului, ci in afara spiritului, ca nu se poate concepeca ele sa devina non-existente, chiar daca spiritul ar deveninon-existent . A doua ratiune a inconceptibilitatii ipotezeilui Kant sta in ceea ce el afirma explicit. Daca in adevarspatiul si timpul sunt forme ale gdndirii [S p en c er seexprima aici gresit sou il interpreteaza gresit pe K a n t,caci acesta nu sustine ea spatiul si timpul sunt forme alegdndirii], noi nu le putem gandi, fiindca nu se poate ca cevas' fie in acelasi timp si formd a unei gandiri si materie a ei.Kant afirma apoi ca spatiul si timpul sunt obiecte ale con-stiintei. Aceasta afirmatie este ins nnenit sa provoace Ca-teva intrebari ce vor scoate in evidenta subrezenia ipotezei. Daca sunt obiecte de constiinta, cum pot fi ele deci in acelasitimp conditii ale constiintei ? Dad, spatiul si timpul sunt innum5rul conditiilor sub care noi gandim, atunci trebue,and gandim spatiul si timpul insele, ca gandirile noastresa fie inconditionate si daca pot exista gandiri inconditionate,ce devine teoria ?

Oricum le-am privi deci, ideile de spatiu si timp suntcu tot ul incomprehensibile . Cunostintele pe care pretindemca le avem despre ele, sunt pseudo-cunostinte, pe care nu

www.dacoromanica.ro

TEORIA CUNOST INTE1 2,5

putem pune niciun temeiu. Daca, pe de o parte, credeminvincibil In realitatea lor obiectivl, suntem pe de alt parteincapabili de a o explica rational. In sfarsit, a pune cealalf5alternativl, non-realitatea obiectivA a spatiului si a timpului(ce se poate foarte bine formula, dar ce este imposibil sa sefigureze) inseamna pur i simplu a multiplica absurdiatile .Asupra ideilor de timp i spatiu, care sunt idei fundamentale

rAmfinem prin urmare intr'o totala ignoranta.DacA luAm alt problemA fundamental tiinific, anume

aceea a divizibilifatii materiei, dificultAtile sunt tot asa demari. In legaturl cu divizibilitatea materiei nu sunt posibilecleat doul ipoteze: materia este divizibill la infinit si materianu este divizibill la infinit. Ambele ipoteze aunt insa in-comprehensibile. S5 luAm prima ipoteza, i sA vedem uncleajungem dacA presupunem cA materia e divizibilA la infinit.Noi putem divide un corp in doul putem apoi divide fiecarejumgtate in doua, si cu fiecare parte astfel obtinuta putemproceda la fel, pina cand ajungem la niste prti asa de miciincat nu mai pot fi divizate pe cale fizic5. Noi ins nu neoprim la divizibilitatea fizic5, ci continuarn, pe cale mintala,operatia de divizare Carl sfarsit a materiei. Dar in acest caznu mai inseamn5 a concepe divizibilitatea infinita a mate-riei, ci inseamna numai, a-ti forma un concept simbolic o,adicl o idee care nu poate fi reala i verificat5. 4 A concepedivizibilitatea infinit a materiei, inseamna a urmari mentaldiviziunile la infinit, dar pentru aceasta ar trebui un timpinfinit ipoteza cealaltl, anume ca materia nu estedivizibill la infinit. A sustine cA materia nu este infinit di-vizibil5, c tot una cu a spune c pArtile din care se compunemateria nu pot fi divizate cu ajutorul niciunei forte, ceeace este o supozitie pur verbala, care ca i ipoteza prima' nupoate fi reprezentat. 4 CAci fiecare din aceste parti elemen-tare, dacA exista, trebue s aib o suprafat5 superioar i osuprafall inferioarA, o parte clreapta i o parte stangl., asacum au buc5tile mai mari. Ins, e imposibil de irnaginat camarginile acestei parti elementare sa fie asa de elementareincht sl, nu se poat face sl treacl printre ele un plan de ac-Pune; i oricare ar fi forta de coeziune ce li se presupune,

*. SA loam

stiintifice,

a

www.dacoromanica.ro

26 N. BAGDASAR

e imposibil de exclus ideea unei forte superioare capabilAsl triumfe asupra ei . Niciuna din aceste douA ipoteze flueste mai bund decat alta, niciuna din ele nu poate fi prefe-rata.' celeilalte i cu toate acestea inteligenta umanA nu poatesA nu gandeascA el una sau alta trebue sA se acorde cu fap-tele . Problema divizibi1itii materiei este deci o problemlinsolubill.

In legAtura cu materia se mai pune o alt problema impor-tantA, anume a soliditAtii ei. 0 bucat de metal se prezintlperceptiilor noastre ca o masA omogenA, rezistentA, frsolutie de continuitate , ea pare ochilor i degetelor perfectplinA >>. Se pune intrebarea: este materia in adevAr atIt desolidA cum pare ea simturilor noastre ? Daa rAspundem afir-mativ la aceastA intrebare i dam dreptate celor ce ne spunsimturile, dificultAtile ce se ridica sunt inextricabile. Dacgmateria ar fi absolut solida, cum se presupune, ea ar fiabsolut incompresibila, ceea ce nu este, pentrucI nu sepoate concepe compresibilitatea sau, intr'un mod implicit,apropierea p Artilor constitutive, dacA nu este intre ele unspatiu neocupat . Dar supozitia soliditAtii absolute a mate-riei e de nesustinut si din alt cauza. SA lum un exempludin mecanicA, anume douA corpuri, ambele de aceeasi di-mensiune, dintre care unul in repaos i altul in miscare,acesta din urmA lovind pe cel dintAi incAt ele sa se miste im-preunA: ele se vor misca, dar cu o vitesa care nu poate ficleat jumAtatea vitesei iniia1e. E o lege, a cArei negareeste inconceptibill , potrivit cAreia trecerea dela o mArimela alta nu se poate face decat prin toate gradele intermediarecelor doul mArimi Dacl ne referim la exemplul nostru,conform acestei legi corpul care se miscA s zicem cu vitesa4 nu poate sa-si reduck datorit socului, vitesa initialA in-stantaneu la 2, ci trebue sl treacA prin toate vitesele ce seaflA intre 4 si 2. Dar dacA materia ar fi cu adevArat solidA,dacA unitAtile cari o compun ar fi cu adevArat incompresi-bile si in contact absolut, aceast lege a continuitatii (enumele ce-1 poartA) ar fi violatA in toate cazurile de coliziune.CAci fiMd date dou unitAti elementare, dacA una ce se miscAcu 0 vites5 reprezentat prin 4 loveste pe alta ce este in

a.

o

a

www.dacoromanica.ro


repaos, unitatea care loveste trebue sa sufere instantaneu odiminuare a vitesei sale, care cade la 2; trebue si treacadela vitesa 4 la vitesa 2, fara ca sa se scurga vreo bucata detimp oarecare i fr sa treaca prin vitesele intermediare;trebue sl se m4te in acee4 chpa cu vitesele 4 qi 2, ceea ceeste imposibil .

De aceea s'a recurs la alta ipotezA, aceea sustinuta deNe wt o n. Materia se compune din particule solide, atomii,care insa nu sunt in contact direct, ci actioneaza unii asupraaltora datorita fortelor atractive i repulsive, a caror inten-sitate variaza cu distantele . Aceasta ipoteza nu este maicomprehensibila deck cealaltA. In adevAr, ea nu suprimadificultatea, ci dela agregati o deplaseaza asupra atomilor.S presupunem ca materia se compune in adevar din uni-tati dense, intinse, ce se scald intr'o atmosfera de forta.Aceast supozitie nu inlatura deloc intrebarea asupra consti-tutiei acestor unitati ultime. La aceasta intrebare nu putemraspunde altfel, deck ca fiecare din aceste unitati este omica portiune de materie. Cu alte cuvinte, ne intoarcempe un drum ocolit i multiplicand dificultatile, la ipotezaprima.

Pentru solutionarea acestei probleme s'a mai facut o su-pozitie. Dandu-si seama, c materia nu se poate constitui,asa cum sustinea Leibni z, din monade fara intindere

tinand seama de temeinicia obiectiilor aduse ipotezei luiNe wto n, Boscovich a elaborat o noua teorie, mixt,socotitA in stare sa intruneasca avantagiile ambelor ipotezeanterioare, cu evitarea tuturor dificultatilor pe care le im-plicau. Dupl Bosco vic h, partile constitutive ale ma-teriei sunt centri de forta, puncte fAra dimensiuni, care seatrag si se resping mutual, in asa fel inc at pAstreaza intre eledistante specifice . El mai afirma apoi ca fortele posedatede acqti centri pot varia cu distantele, asa incat in conditiidate centrii ar ramane in echilibru stabil, separati prin in-tervale determinate, i ca in alte conditii intervalele s'ar marisau s'ar micora . Teoria lui Boscovic h, desi inge-nioasa si evit o seama de dificultati, nu poate fi totui accep-tata. i anume nu poate fi acceptata, fiindca, punctul de

si

www.dacoromanica.ro

28 N. BAG DASAR

plecare este cu totul inconceptibil. Un centru de actiuneabsolut farl intindere este, spune Spence r, inconceptibil.Noi ne putem face o idee despre el, dar o idee simboliclilegitima. Ideea de rezistenta nu poate sa se separe in On-dire de ideea unui corp intins care rezista. A admite el fortecentrale pot rezida in puncte, nu zic infinit de mici, dar carenu ocupa niciun spatiu, oricit de mic, puncte care nu aualt relatie cleat pozitia Mr, dar cari n'au nimic pentru a omarca ; puncte pe care nimic nu le distinge de alte punctevecine ce nu sunt centri de forta, insearnna a face o ipotezacu totul in afarl de capacitatea spiritului omenesc

Asupra naturii intime a materiei nu ne putem face o ideecomprehensibila. Ca si la timp i spatiu, noi nu posedamasupra materiei deck supozitii absurde, intre care trebue saalegem.

SA' supunem analizei o alt notiune stiintifica funda men-talk notiunea de miscare, ca sa vedem dad, macar aceastaeste conceptibila. Dacl luam o miscare simpla, un corp pecare-1 impin gem cu mna intr'o directie determinata, s'arparea CI nu avem niciun motiv s ne indoim nici de reali-tatea miscarii, nici de directia in care se misca acel corp. Sitotusi, nu e greu de al-kat ca intemeiata nu este nici judecataasupra realitatii micrii, nici aceea asupra directiei ei. Pentrua ne convinge despre acest lucru, sa luam un alt exemplu:un vapor care pluteste pe apa la ecuator, cu fata spre Vest.Daca, pe vaporul acela, ce st deocamdat pe loc, capitanulse misc dela prora spre pupa, noi vom afirma, corwinsi caexprimam un adevar, el el se misca spre Est. Dar daca an-cora se ridica i vaporul se pune in miscare spre Vest cuaceeasi vitesa cu care capitanul se misca spre Est, mai putemnoi afirma ca i capitanul se misca spre Est ? Fireste ca nu,cad in vreme ce capitanul merge spre Est, vaporul mergespre Vest, ducfind cu el si pe capitan. Noi nu putem spunedespre capitan c se misca nici spre Est, nici spre Vest, ciavem motive sa sustinem ca in raport cu spatiul ambiantel sta pe loc. Si totusi aceasta judecata nu este intemeiata.Capitanul nu se afla mereu in acelasi punct. Stim el pmntulse invrte in jurul axei sale si prin urmare i capitanul spre

a.

www.dacoromanica.ro


Est, cu o vites de i000 mile pe or5. Daca am afirma insaea i capitanul se misca spre Est cu I000 mile pe ord, am afirmao eroare. Caci, dupa cum stim, pamantul se misca in orbitalui cu 68.000 de mile pe ork ceea ce inseamna ea, daca eamiazi, capitanul se misca spre Est cu I000 de mile, iarspre Vest se misca cu o vitesa de 67.000. Dar nici acum nustim precis ce este cu miscarea pamantului. Caci nu trebuesa uitam ca intregul sistem solar se misca spre constelatialui Hercule si daca tinem seama de acest lucru, atunci ajun-gem la constatarea ca in realitate capitanul nu se miscaspre Est, nici spre Vest, ci ca urmeaza o linie inclinata peplanul elipticei i Ca el merge cu o vitesa mai mare sau maimica (dupa epoca anului) deck aceea pe care am dat-o noi .

nici acum nu stim dna rezultatul la care am ajuns esteexact, fiindca noi nu cunoastem inca in totul or anduiriledinamice ale sistemului nostru sideral . Cine stie ce alte re-zultate am stabili, daca le-am cunoaste in intregime Sevede deci clar cat de inselatoare sunt ideile noastre despremiscare. Ceea ce pare ca se misck este in realitate in nemis-care; ceea ce pare staticmar, se misca in realitate; ceea cedupa noi se indreapta intr'o directie, se misca cu o rapidi-tate mai mare intr'o directie contrara . Miscarile pe carele cunoastem noi nu sunt miscarile reale ale unui obiect invitesa sau in directia lui , ci sunt miscarile pe care noi lemasuram in raport cu un anumit punct. De unde nu trebuesa conchidem c daca miscarile pe cari le masuram noi nusunt reale, n'ar exista miscari reale. Miscari reale existanoi corectam judecatile succesive pe cari le facem asupradirectiei i vitesei unui obiect, fiind ferm convinsi ca existasi directie reala. Suntem deasemeni convinsi c exista inspatiu puncte fixe in raport cu care toate miscarile sum ab-solute si gasim ea e imposibil s ne scapam de aceasta idee .Si cu toate acestea miscarea absoluta nu numai ca nu poatefi perceput, dar nici macar nu poate fi conceputa. Dacafacem abstractie de conditiile de spatiu, miscarea este absolutinconceptibila. In adevar, miscarea este o schimbare de loc;dar intr'un spatiu lard limita schimbarea de loc este incon-

pentruca locul insusi este inconceptibil. Locul nu

si

I

ceptibilt,

www.dacoromanica.ro

30 N. BAGDASAR

poate fi conceput deck in raport cu alte locuri si in absentaobiectelor dispersate in spatiu, un loc nu poate fi conceputcleat in raport cu limitele spatiului; de unde urmeazAintr'un spatiu limitat, un loc nu poate fi conceput; toatelucrurile trebue sA fie la egal distant de limitele care exist.Astfel pe de o parte suntem obligati sl gindim c existA omiscare absolutA i pe de altA parte a miscarea absoluteste incomprehensibilA .

InsolubilA este apoi i problema transmiterii micrii. Neeste imposibil de conceput cum un lucru care este in miscarepoate face sA se miste un alt lucru care este stationar. H Subce raport un corp care a suferit o izbiturA difer de ceea ceera mai inainte ? Ce lucru i-a fost adAugat, care, gra' sA-iafecteze intr'un mod sensibil proprietAtile lui, il face totusicapabil sA traverseze spatiul ? E vorba doar de acelasi obiectcare insl odatA se afl in repaos i altAdatA in miscare, carein prima stare nu are tendinta de a schimba locul, iar instarea a doua o are. Care este deci lucrul care continu5sA produa acest efect fArA sa se epuizeze ? Cum se face a.el [lucrul] rAmne in obiect ? Veti spune c miscarea a fostcomunicat5; dar cum ? Ce lucru a fost comunicat ? Corpulcare izbeste n'a transferat un lucru corpului izbit; nu se poatenici spune c i-a transferat un atribut. Ce a fost deci trans-ferat ? Cu aceasta ne aflAm in fata vechii enigme a mis-cArii i repaosului . Noi observAm de atAtea on c un obiectin miscare Ii micsoreaza incetul cu incetul vitesa panA andse opreste cu totul; de asemeni observAm adeseori c un obiecttrece dela starea de repaos la cea de miscare datorit uneiforte. ObservAm aceste lucruri i totusi nu ni le putem re-prezenta. Suntem Inc1inai s credem i s gandim c lu-crurile se petrec conform legii continuitatii, anume c unlucru ce se aflA in miscare nu trece in starea de vitesA maimica sau de repaos decht traversAnd toate vitesele interme-diare; si tot asa dela repaos la miscare sau dela o vitesA maimicA la una mai mare. CA, altminteri spus, miscarea cresteinsensibil, panA and dela o miscare infinitesimalA se ajungela zero sau dela zero se ajunge la o miscare infinitesimalA.In realitate insA lucrurile sunt inconceptibile. UrmAriti at

cA,

www.dacoromanica.ro


vreti cu gandirea o vitesa care descreste, ramane Inca oarecarevites. Luati jumAtate si apoi jumatatea sumei de miscare,

aceasta la infinit, miscarea exista Inca; i miscarea cea maimica este separata de zero miscare printr'o prapastie de ne-trecut. Asa cum un lucru, oricat de subtire ar fi, este in-finit de mare in comparatie cu nimic, tot asa miscarea ceamai putin conceptibila este infinita in comparatie cu re-paosul *. Absolut la fel stau lucrurile, dac e vorba de trecereadela repaos la miscare. Ne aflam deci in fata unui antago-nism ireductibil: nu putem sa gandim ca lucrurile acestease petrec fara violarea legii continuitatii, pe de o parte; iarpe de alta parte, nu putem concepe violarea acestei legi.Astfel, conchide Spence r, fie ca am considera-o in ra-

port cu spatiul, sau in raport cu materia, sau in raport Curepaosul, gasim totdeauna ca miscarea nu este un adevAratobiect de cunoastere. Toate eforturile pe care le facem pentrua-i intelege natura intima nu pot cleat sa ne reduca a alegeintre doua idei egal de imposibile *.

La aceleasi dificultati insurmontabile ne duce si problemaconexiunii dintre fort I materie, asupra cAreia nu e nevoiesa ne oprim mai mult.

Daca dela lumea exterra trecem la cea interna, aceleasidificullati inextricabile ni se tidied in cale in legaturA cuproblemele ei fundamentale. Nu incape nicio indoialA ca sta.-rile noastre de constiinta se produc in ordine succesiva. Dnane punem insa intrebarea: succesiunea aceasta de stari deconstiinta este finita sau infinita, noi nu putem spune niciunanici alta. Nu putem spune ca este infinit, mai intai fiindcape cale indirecta se poate stabili ca ea are un inceput, iarin al doilea rand fiindcA, asa cum am mai avut ocazia savedem, nicio infinitate nu poate fi conceputa. Dar nu putemspune nici cA este finita, pentruca oricAt de bine ar functionamemoria i oricat de departe am patrunde cu ajutorul eiin trecutul starilor de constiinta, vom fi totdeauna incapa-bili s constatam identitatea primelor stari de constiinta;perspectiva ideilor noastre dispare intr'o obscuritate profunda,in care nu mai putem zari nimic *. Asa cum nu putem cu-noaste inceputul, la fel nu putem cunoaste capatul terminal

4

si

www.dacoromanica.ro

32 N. BAGDASAR

al succesiunii starilor de constiintl. Noi nu putem avea o cu-nostinta imediata despre sfarsitul unei serii in viitor; si nuputem nici pretinde c inelul terminal 0 prezent al uneiserii, este cu adevarat ultimul. In adevar, starea de con-stiinta pe care noi o privim ca ultima noastra stare de con-stiinta, nu este ultima in realitate. Pentru ca noi sa putemconsidera o impresie mentala ca parte a seriei, trebue ca easa fie rememoratg, reprezentata in gandire si nu prezentatd.Actul de constiintA care este in adevar ultimul, este acelacare se opereaza prin actul insusi de a considera cu atentiestarea care e pe cale de a trece, adica aceea prin care noigandim ca o stare anterioara era in chip real ultima. Asaincat sfarsitul apropiat al lantului ne scapa tot atat de bineca i sfarsitul indepartat S'ar putea raspunde la aceastaeventual, ca noi nu putem ;di in mod direct daca constiintaeste finita in ce priveste durata dar am putea concepe. Dar,spune Spence r, nici macar aceasta nu este exact. Si anumedin dou motive. Mai intai, fiindca nu putem concepe totasa cum nu putem percepe terminatiile conoiintei noastre.Actul de a concepe i acela de a percepe sunt, spune S p e n-c e r, unul. Si in actul de concepere i in acela de percepereaceste terminatii trebue sa fie reprezentate ca producandu-se,iar nu prezentate. Dar, a prezenta terminatia constiintei caproducandu-se in noi, inseamna a ne concepe pe noi insinecontempland incetarea ultimei noastre stari de constiinta,ceea ce implica continuarea constiintei dupa aceasta ultimastare: ceea ce-i absurd >>. In al doilea rand, din cauza schim-barilor constiintei. Constiinta se inatiseaza ca o schimbareperpetua, ca necontenit succesiune de stari, starile poste-rioare stand in conexiune cu cele anterioare. Iar ca o starede constiinta sa fie cunoscuta, ea trebue sa fie comparatacu alte stari precedente, identificata sau deosebita de acelea,cci altfel ea nu poate fi cunoscuta. Daca ea nu este On-dita in conexiune cu altele, daca ea nu este distinsa sau iden-tificata prin comparatie cu altele, ea nu este recunoscut,ea nu este o stare de constiinta. 0 ultima stare de constiintaprin urmare, ca orice alta stare de constiinta, nu poate existadecat prin perceperea relatiilor ei cu starile anterioare. Dar

a.

a,

www.dacoromanica.ro


perceperea relatiilor ei trebue sa constitue o stare posterioarAcelei din urrna, ceea ce-i o contradictie Aceasta dificultatemai e prezentat de Spencer si sub forma urmkoare : DacA o schimbare necontenita de stare este conditia in careconstiinta exista, and ultima stare supozata este atinsa prinispravirea stkilor prezente, schimbarea a incetat; deci con-stiinta a incetat; deci starea supozata nu este de loc o starede constiintA, deci ultima stare de constiinta nu poate exista .Ne lovim aici de aceleasi dificultati pe cari le-am observatcu privire la relatiile dintre miscare i repaos. Asa cum amvazut imposibilitatea reala de a concepe ca repaosul devinemiscare sau miscarea repaos, tot asa gasim c e in realitateimposibil s concepem, fie inceputul, fie sfksitul schimba-rilor cari constitue constiinta. Ajungem dar la concluzia, CA-reia nu i ne putem sustrage: Pe de o parte suntem inca-pabili sa credem sau sa concepem durata constiintei ca in-finita, pe de aka parte suntem incapabili s'o cunoastem ca

s'o concepem ca atareTot asa de incapabili suntem insa i atunci and ne punem

problema substratului constiintei, cand ne intrebam: Cinegandeste ? Cu toate ca fiecare din noi este ferm convinsde existenta lui Si ca unii filosofi iau ca baza a sistemelorlor filosofice existenta lor personala. Si cu tot acordul ceexista intre mentalitatea vulgara i gandirea filosofica inaceasta privinta, totusi existenta substantiala a constiintei nuse poate justifica in fata ratiunii. Orice solutie propozabilaam considera, se prezinta ca inconceptibila. SI le luAm perand. Daca vom spune ca impresiile succesive i ideile careconstitue constiinta sunt impresii si idei a ceea ce se numestespirit, care, ca subiect, este eul real , atunci admitem im-plicit ca eul este o entitate . DacA admitem ea impresiileideile nu sunt simple modificari superficiale ale substanteiganditoare, ci c sunt modificki adi'nci ale substantei insasi, ca ek sunt, fiecare in parte, formele modificate pe careaceasta substanta le ia din moment in moment , atunci aceastA ipoteza, ca si precedenta, cuprinde in sine ca individulexista ca o fiinta permanenta ci distincta, pentruca modifickilepresupun in mod necesar ceva modificat . Dna in sfarsit

3 A. R. Studii i Cercetdri. LVII.

.

finita i .

si

www.dacoromanica.ro

34 N. BAGDASAR

admitem ipoteza sceptica, dupl care noi nu cunoastem deckimpresiile si ideile, care sunt pentru noi singurele lucruriexistente * si dupa care personalitatea, pretinsul lor suport,este o purl fictiune , incurcatura in care ne aflam nu estecea mai mica. Caci ipoteza aceasta presupune tocmai ceea cepretinde sa refteze; mai intai constiinta nu poate sa fieredusa la impresii si idei, fiindca impresiile presupun in modnecesar existenta unui ceva ce este impresionat; in al doilearand, scepticul insusi considera impresiile si ideile in carea disolvat constiinta, ca impresiile si ideile /ui, ceea ce pebaza ipotezei lui nu este indreptatit; in al treilea rand, fiindca,daca scepticul, asa cum e silit, admite el are o intuitie aexistentei lui personale )), el nu poate invoca nicio ratiune pentru a respinge aceast intuitie ca nefiind real, in timpce accepta pe altele ca reale )). Impotriva concluziilor lui,scepticul n'are incotro, el trebue s admita realitatea spi-ritului individual )). Recunoscand, impreunA cu Mansel siHa milt o n, ca o conditie fundamentala a constiintei, anti-teza dintre subiect si obiect, Spencer sustine ca perso-nalitatea este un lucru ce nu se poate cunoaste in niciunfel , CA personalitatea nu poate fi cunoscuta din cauza na-turii insasi a gandirii. Actul mental, spune Spence r,in care eul este perceput, implick ca oHce alta stare men-talA, un subiect percepator si un obiect perceput. Dna obiectulperceput este eul, care este subiectul ce percepe ? Sau dacaeul adevarat este acela care gandeste, care este celalalt eucare este gandit ? Evident, o adevarata cunoastere a euluiimplica o stare in care cel ce cunoaste si ceea ce este cu-noscut sunt una, in care subiectul si obiectul sunt identifi-cate si aceasta stare, sustine cu dreptate Manse 1, inseamnidistrugerea subiectului si a obiectului .

Ideile ultime ale stiintei se vadesc examenului critic caniste idei ilegitime, ele sunt toate reprezentative de realitatiincomprehensibile . Fie cA este vorba de lumea externA,fie c este vorba de cea interna, dificultatile sunt insurmon-tabile pentru omul de stiinta. In lumea interna precum siin lumea externa, omul de stiinta se vede inconjurat deschimbari perpetue, carora el nu le poate descoperi nici

www.dacoromanica.ro


inceputul nici sfarsitul. Daca' urcand cursul evolutiei lucru-rilor, adopt ipoteza dup care universul ar fi avut alt datao forma difuza, el se &este in cele din urml in imposibili-tate de a concepe cum a ajuns universul lq aceasta stare; lafel, daca speculeaza asupra viitorului, el nu poate asignalimita imensei succesiuni de fenomene ce se desfasoara mereuinaintea lui. De asemeni daca isi indreapta privirile inlauntru,el baga de seama ca cele doua capete ale lantului constiinteisunt in afara de prizele lui; ceva mai mult, ca e in afara deputerea lui de a concepe ca constiinta a inceput in trecutsau el sfarseste in viitor )). Nu numai cand e vorba de suc-cesiunea si schimbarea fenomenelor, omul de stiinta se vedein cele din urma in fata unui mister impenetrabil, ci, cumam vazut, si atunci cand e vorba de natura intima a feno-menelor. # Chiar daca ar fi capabil in toate cazurile sa reducaaparentele, proprietatile si miscarile lucrurilor, la manife-stari de forta in spatiu 0 timp, ei ar gasi iarasi ca forta, spatiulsi timpul depsesc orice inteligent. Tot astfel, daca el poatereduce in ultima analiza actiunile mentale la sensatii, ca lamaterialul primitiv din care sunt construite toate ideile, elnu este cu aceasta mai inaintat, caci el nu poate da nicioexplicatie nici sensatiilor insele, nici acelui oarecare cevacare are constiinta de sensatii . Deci atat originea lucrurilor,cat 0 substanta Ior, sunt enigme menite s ramana purureaastfel, sunt chestiuni insolubile, oricate investigatii ar depunemintea omeneasca. Desigur, tiintele au facut progrese, prinadunarea de fapte 0 descoperirea de adevaruri limitate 0derivate, dar aceste progrese nu trebue s ne faca sa trecemcu vederea adevaratul fond al problemelor. # Oricat de mari,spune Sp en c e r, sunt progresele facute adunand faptele0 stabilind generalizari din ce in ce mai largi la orice punctva fi fost impinsa reducerea adevaturilor limitate 0 derivatela adevaruri mai largi 0 mai centrale, adevarul fundamentalramane in afara de orice posibilitate. Explicarea explicabi-lului nu poate cleat sa arate cu mai mult claritate c ceeace este dincolo, este inexplicabil . Experienta tiintifica 0rezultatul investigatiilor sale, il invata pe omul de tiinta sicunoasca insusirile efective ale inteligentei umane, grandoarea

3*

www.dacoromanica.ro

36 N. BAGDASAR

ei pe de o parte, micimea ei pe de alt parte: puterea ei indomeniul experientei, neputinta ei in domeniul in care ex-perienta nu patrunde . El ajunge astfel sa-si faca o ideefoarte lamurita despre incomprehensibilitatea celui mai simplufapt considerat in sine , si sae sa nu pun la indoialcd, in esmta sa intima, nimic nu poate fi cunoscut .

Nu numai cu ajutorul inductiilor ce au la baza experientegenerale si speciale se poate dovedi ca nu avem si nici nuputem avea idei absolute, dar si pe cale de deductie, printr'odubl analiza: examinand pe de o parte produsele gandirii,iar pe de aka' parte operatia gandirii.

Intr'o zi de Septemvrie, spune Spence r, Ara plimbatipe un camp si la un moment dat un fosnet de iarb produsla cativa pasi \TA atrage atentia. Dorind sa stiti ce este, mer-geti spre locul unde iarba se agit si ce vedeti ? 0 potarnichecare fuge inteun sant. Constatand ea potarnichea a miscatiarba si a cauzat fosnetul, aveti curiozitatea satisfacuta, cacieu aceasta aveti explicatia faptului. Ce inseamn in acestcaz a explica? Nu este prima oara cand percepem ea un corppune alte corpuri mici in miscare. Si and am stabilit capotarnichea este cauza miscarii ierbii, consideram cazulacesta nou ca facand parte din acelea percepute mai inainte.Dar dorind sa aflati de ce potarnichea nu si-a luat sbond,va duccti spre ea si, prinzand-o, observati pe penele ei sange.Atunci intelegeti de ce n'a sburat. Ce inseamna: intelegeti ?Potarnichea a fost ranit de un vanator si acesta e un cazin plus ce se adauga la cazurile numeroase pe care lecunoasteti de pasari ucise sau ranite cu o lovitura de pusca.Asimilati acest caz altora; aceasta e ce numiti ca-1 intelegeti >>.SI pregupunem insa ca mergeti mai departe si el observatica aripile, muschii si fortele pasarii sunt intacte si vreti saflati de ce ea totusi nu poate sbura. Un anatomist pe careintamplarea vi-1 scoate in cale, va, arata de ce. El va spune calovitura a nimeril potarnichea exact in locul unde nerviicare anima muschii uneia din aripi se indeparteaza de spinadorsala si ea' o leziune usoara a acestor nervi, chiar daca nuatinge deck un mic numar de fibre, impiedecand o coordo-nare perfecta a actiunilor celor doua aripi, poate distruge

www.dacoromanica.ro


facultatea de a sbura . Acum aveti solutia problemei, solutiece const in faptul c puteti pune acest caz nou intr'o clasade cazuri prealabil cunoscute . Nu este prima oarl andaflati de legatura ce exista intre leziunea sistemului nervos

paralizia membrelor. Conexiunea dintre leziunile siste-mului nervos i paralizia membrelor s'a prezentat demai multe ori cunostintei noastre; i gasiti in cazul prezento relatie dela cauza la efect intocmai similara

Plecam deci dela fapte particulare si concrete, ne ridicamla fapte mai generale, in care gasim ca se incadreaza celeparticulare si concrete. Faptele mai generale le ingloblrnin fapte si mai generale Inca si tot asa, 'Ana cfind ajungem1 a anumite fapte foarte generale. Am luat ca punct de plecarefenomene particulare, le-am raportat la grupe de fenomenedin ce in ce mai largi i, raportandu-le la ele, am ajuns lasolutii care ni se par cu atat mai profunde cu cat operatiaa fost intinsa mai departe. A da explicatii i mai profunde,inseamna numai a face noi'pasi in aceeasi diregie Parti-cularul 11 explicam prin general, generalul prin mai general,mai generalul prin si mai general inca si tot astfel mai de-parte. Daca, de pilda, se intreaba pentru ce legea actiuniiparghiei este aceea care este sau pentru ce echilibrul flui-delor i miscarea lor prezinta relatiile lor actuale, matemati-cienii raspund prin descoperirea unui principiu egal de ade-varat pentru fluide i pentru solide, a unui principiu careimbratiseaza pe toate celelalte: acela al vitesei virtuale. Lafel cunoasterea aprofundata a fenomenelor de combina tiichimice de caldura, de electricitate, etc., presupune c acestefenomene au o ratiune care, descoperit, ne va apared ca unfapt foarte general relativ la consti,utia materiei, ale careifapte chimice, electrice si termologice nu sunt cleat diferitemanifestari . Daca se face ipoteza ca operatia aceasta de re-ducere a adevarurilor speciale la adevarurile generale esteilimitata, concluzia ar fi c nu vom putea dobandi o expli-catie prima, caci pentru aceasta ne-ar trebui un timp infinit.Dar si in ipoteza contrara, anume ca operatia este foartelimitata, ajungem la aceeasi concluzie, mai intai din pricinilimitelor campului de observatie, si in al doilea rand din

si

a.

a.

www.dacoromanica.ro

38 N. BAGDASAR

pricia d numkul generalizIrilor descresand, atrage dui:asine in chip necesar cresterea lArgimii lor. Noi ne lovim incele din urra, in orice caz, de inexplicabil. In adevAr, dadgeneralizkile mereu mai inaintate care constitue progresulstiintelor nu sunt altceva deck reduceri succesive de ade-vruri generale, 0 a acestora la allele si mai generale, rezultin mod evident d adevArul cel mai general, neputand firedus la unul mai general, nu poate fi explicat. E evidentc, deoarece cunoasterea cea mai generall la care ajungemnu poate fi redusi la una mai generalk ea nu poate fi inte-leask Deci in mod absolut necesar, explicarea trebue sA nepua in fata inexplicabilului. Adevkul cel mai inaintat pecare 1-am putea ajunge trebue sA fie in mod necesar inex-plicabil. CuvAntul a intelege trebue sA-i schimbe sensul,inainte ca faptul ultim sA poatl fi inteles

Aceasta este concluzia la care ajungem, dad* analizArnprodusele gandirii. La aceeasi concluzie ajungem insA dadanalizAm i operatia gAndirii. Sp encer este de perfectacord cu Hamilton in ceea ce priveste structura con-ditionantd a gAndirii. A giindi, spune Ha milt o n, in-searna a conditiona i limitarea conditionall este legea fun-damentall a posibilitkii gandirii. Cki dupl cum un ogarnu poate sari pe deasupra umbrei lui i dupl cum... vul-turul nu-si poate lua sborul din atmosfera in care planeazasi care-I sustine, tot asa spiritul nu poate depAsi sfera limitAriiin care si prin care se realizeazI exclusiv posibilitatea gin-dirii Orice act de gandire, dad e complet i constitue ocunostintk implid trei caractere esentiale: diferentd, relatie,asemdnare. SA lam fiecare din aceste caractere in parte.Orice act de cunoastere implic diferentd. Ideea insAsi deconstiinta, spune Manse 1, pe care Spencer il citeazAin sprijinul teoriei sale, sub orice mod se manifestk implicain mod necesar distinctia dintre un obiect si un altul. Pentru afi constienti, trebue ca noi sl fim constienti de ceva; si a cestlucru nu poate fi cunoscut ca ceea ce este deck fiind distinsde ceea ce nu este el. Dar distinctie vrea sa spunA in modnecesar limitatie, cad pentru ca un obiect sA se distingI deun altul, trebue ca el sl posede un oarecare fel de a fi, pe care

n.

www.dacoromanica.ro


altul nu-1 posedl, sau sa nu posede un oarecare fel de a fipe care celAlalt 11 posed. Dar este evident, CA infinitul nupoate fi ca atare distins de finit, prin absenta unei cantitAtipe care finitul o poseda, caci o atare absent ar fi o limitare.El nu se poate nici distinge printr'un atribut pe care nu-1poseda finitul, cAci nicio parte finit neputand fi un con-sth.uant al unui tot infinit, caracteristica diferentiala trebues fie ea insasi infinita si trebue in acelasi timp ca ea sl nuaiba nimic comun cu finitul... Conceptia de infinit implicAin mod necesar contradictie, caci ea implicA cA ceea ce nupoate fi dat deck ca ilimitat si indiferent, este recunoscutprin limitatie si diferent... . Orice act de cunoastere im-plica insa i relatie. Trebue, spune Manse 1, un subiectsau o persoara constienta i un obiect sau un lucru desprecare subiectul sa fie constient. Nu poate exista constiintafArI unirea acestor doi factori; i in aceasta unire fiecare dinei existA numai asa cum este el in raport cu celAlalt. Su-biectul nu este un subiect cleat intru cat el este constientde un obiect; obiectul nu este un obiect deck intru cat eleste sub prizele unui subiect: i distrugerea unuia sau altuiainseamnA distrugerea constiintei Insi . Acest caracter algandirii noastre face imposibila cunoasterea absolutuluine evidentiazA c perceperea absolutului este contradictorie.Pentru ca noi s avem constiinta de absolut ca absolut,

trebue s cunoastem cA un obiect dat in relatie in constiintanoastrA este identic cu Ufi obiect care, in propria lui naturA,existA fr relatie cu constiinta. Dar, pentru3a cunoateaceasta identitate, trebue sl putem compara cele doul obiectesi o atare comparatie este ea insasi o contradictie. In fapt,suntem obligati s comparam ceva despre care avem con-tiint i ceva despre care nu avem constiint, and compa-ratia este un act de constiinta si nu e posibilA deck princonstiinta celor dou obiecte. Este evident, deci, cA chiardaci am putea avea constiinta despre absolut, nu ne-ar fiposibil sA cunoastem ceea ce este absolutul; si cum nu putemavea constiint despre un obiect deck cunoscand CA el esteceea ce este, aceasta e tot una cu a spune cA noi nu putemavea constiinta despre absolut. Ca obiect de constiinta, orice

si

www.dacoromanica.ro

40 N. BAGDASAR

lucru este in chip necesar relativ; si ceea ce un lucru poatefi in afara de constiinta, nu exist mod de constiinta care sine-o poata spune. Aceasta contradictie admite iarasi aceeasiexplicatie ca si precedenta. Notiunea noastra completa de-spre existenta este in mod necesar relativa; c5ci e existentaasa cum o concepem noi. Dar existenta, cum o concepemnoi, nu este deck numele diverselor chipuri in care obiec-tele se prezinta constiintei noastre: un termen general, im-brAtisand o varietate de relatii . In sfarsit, orice act decunoastere implica dupa Spencer si cu aceasta el corn-pleteaza atat pe Hamilton cat si pe M a n s e 1 0. ase-mdnare. DacA fiecare din impresiile mentale ar fi perceputaca diferind de cele precedente si opunfindu-se acestora, oconstiinta n'ar fi, spune Spenc er, decat un haos o. 0impresie sau o idee devine element de cunoastere numaiatunci cand e perceputa 0. cunoscuta ca apartinand uneicategorii de st5ri precedente, ca fiind asem5natoare uneiasemenea categorii. (c Pentm a forma aceasta constiinta bineordonata pe care o numim inteligent, fiecare impresie trebueasimilata altora care ocupau inaintea lor un loc in serie. In ace-lasi timp st5rile succesive ale spiritului si relatiile care le unesctrebuesc clasate, si clasificarea nu presupune numai Ca se eli-mina diferentul, dar si ca se reuneste similarul. Intr'un cu-vant, o cognitiune adevarata nu e posibila deck and se into-varaseste de o recognitie o. La obiectia ce presupune ca is'ar putea face, ca, dac5 asa ar sta lucrurile, (c n'ar putea existacognitiune prima si prin urmare de loc cunostinto, Spencerraspunde o CA cognitiunea propriu zisa nu se formeaza deckincetul cu incetul; ca in timpul primei perioade a inteligentei,inainte ca sensatiile produse prin raporturile cu lumea externas5 fi fost puse in ordine, nu exista cognitiune in inteles strict;si ca, asa cum se poate vedea la toti copiii, cognitiunile se dega-jeaz5 lent din confuzia constiintei pe cale de desvoltare, pe ma-sur5 ce experientele se oranduesc in grupe, pe masur5 ce sensa-tiile cele mai frecvente si relatiile lor reciproce devin destul defamiliare, incat sa le poti recunoaste pe fiecare in parte de Cateori reapar . Iar obiectia pe care de asemeni o prevede ca s'arputea ridica, anume c5 o daca cognitia presupune recognitia,

www.dacoromanica.ro


nu poate exista recognitie, chiar pentru un adult, a unui obiectpe care nu 1-a vazut Inca #, Spencer raspunde c obiectulvazut este cunoscut, fiindca este asimilat obiectelor vazute,c obiectul vazut o este cunoscut in masura in care el esteasimilat Pentru a explica acest paradox, Spencer ne cla unexemplu. SI presupunem ca vedem un animal necunoscut,care insA nu intra in speciile i genurile stabilite. Ce facematunci ? Ii subordon5m uneia din marile diviziuni, mamifere,pasari, reptile sau pesti. Dar sa presupunem ca e vorba de unanimal anormal care nu poate fi subordonat uneia din acestediviziuni, atunci ii putem clasa sau printre vertebrate sau prin-tre nevertebrate. SA* presupunem, mai departe, ca e vorbade un organism la care nu se poate determina daca predominacaractere animale sau vegetale, atunci el este clasat ca fiintavie. Iar daca vedem ca nu are in el nimic organic, atunci e maipresus de indoiall, el e un obiect material, si-1 cunoastem,spune Spencer, recunoscandu-1 ca atare. o De unde rezultin mod evident, continua el, ca un lucru nu este perfect cuno-scut deck chid el este similar sub toate raporturile lucrurilorcunoscute; si el ramane necunoscut exact in proportia numa-rului raporturilor sub care el difera de acestea. De unde ur-meaza ea, atunci and el nu are absolut niciun atribut comuncu ceva, el trebue sl fie in afara de limitele cunostintei

Dar dacA legea cognitiei in genere spune ca orice real nupoate fi cunoscut cleat prin aceea CA este clasat, atunci conse-cintele sunt imense, in ce priveste cauza prima, infinitul, ab-solutul. Aceste realuri, pentru a fi cunoscute, trebue sa fiegandite ca facand parte fie dintr'o specie, fie din alta. Prinnatura lor insa, ek nu pot fi similare vreuneia din speciile pecare le cunoastem cu ajutorul simturilor noastre i prin urmarenu pot fi cunoscute. Intre ceea ce creeaza si ceea ce este creat,trebue sa existe o distinctie care sa se ridice deasupra distinctii-lor ce separa diferitele diviziuni ale creatului Ceea ce estefr cauza, nu poate fi asimilat cu ceea ce este cauzat: existaintre ambii, in termenii Inii, o opozitie radical. Infinitul nupoate fi pus in aceeasi grupa cu ceva finit, pentruca atunci elar fi privit ca nonfinit. E imposibil de asezat absolutul i cevarelativ in aceeasi categorie, atata vreme cat se va defini

a.

5.

a.

www.dacoromanica.ro

42 N. BAGDASAR

absolutul: ceea ce nu are relatie necesara. Vom spune CA actualul,desi inconceptibil cand il clasezi cu aparentul, poate fi ganditand il clasezi cu el insusi ? Aceasta supozitie este tot atat deabsurda ca si cealaltl. Ea presupune pluralitatea cauzei prime,a infinitului, a absolutului: ceea ce implica contradictie. Nupoate exista mai mult de o cauza prima, dat fiind ea existentauneia in plus ar implica ceva care necesit Inca una, si acestceva ar fi adevarata cauza prima. Supozitia ca exist doua saumai multe infinituri se distruge ea insasi. Se vede cu evidenta,child ne reamintim ca aceste infinituri, limitandu-se unul pealtul, ar deveni finituri. Si, la fel, un absolut care n'ar existasingur, ci cu alte absoluturi, ar inceta de a mai fi absolut siar deveni relativ. Prin urmare inconditionatul, pentruca nupoate fi cla sat nici cu o forma a conditionatului nici cu un altinconditionat, nu poate fi de loc clasat. A admite el el nu poatefi cunoscut ca apartinand cutarei specii, inseamn a admite cael este incognoscibil .

Relativitatea cunostintei sz. impune deci cu o necesitateineluctibil.

La acelasi adevar inevitabil ajungem insl nu numai atunciand examinant facultatile intelectuale si produsele gandirii,dar si and examinam vieata insasi, conexiunea ce exista intrespirit si lume. Daca privim vieata, vedem ca ea este intr'unvesnic antagonism cu fortele externe. Fortele externe tindsa puna materia din care se compun corpurile organizate,in starea de echilibru stabil pe care ni-1 prezinta corpurilebrute . Iar fortele interne ale vietii cautl continuu sa corn-bata aceasta tendinta a fortelor externe. Si se pot privischimbarile perpetue care constitue vieata ca efectele necesareale existentei acestui antagonism . Astfel, pentru a ne men-tine in picioare, e nevoie ca greutatea membrelor si a celor-lalte organe sa fie neutralizate de tensiunea anumitor muschi; sau, cu alti termeni, grupul fortelor care, dacl ar fi singur,ar arunca corpul la plmant, trebue s fie contrabalansat deun alt grup de forte , de un grup de forte interne: numaiin chipul acesta corpul se poate mentine in picioare. Acteleacestea de contrabalansare merg din ce in ce complicandu-se,daca pornim dela treptele inferioare ale scarii animale, si ne

www.dacoromanica.ro


ridicAm pe treptele ei cele mai inalte. Intr'o plantA, de pildA,vitalitatea constA in operatii chirnice i osmotice, in raportcu coexistenta luminii, cAldurii, apei si a acidului carbonicambiant *. Cu cat ne ridicAm mai sus, cu atat operatiiledevin mai complexe. Dar, la animale, operatiile de balan-sare devin foarte complexe. Materialele necesare cresterii sireparatiei sunt, nu ca acelea care convin plantelor, prezentein mace locurile; ele sunt din contra dispersate i provAzutecu forme diverse; trebue sl le &esti, s te faci stApfin peele i sA le pui intr'o stare care le face proprii asimilArii.De aci necesitatea locomotiei; de aci necesitatea simturilor;de aci necesitatea mijloacelor de prehensiune si de distru-gere; de aci necesitatea unui aparat digestiv apropriat *. Toateaceste complicatii succesive sun foarte necesare: ele mentino balanta organicA in integritatea ei ajutand-o sal fad fatA

fortelor fizice, chirnice i altele, care tind s'o distrugA*.Ele pe de o parte o faciliteazA adaptarea fundamentalA a ac-tiunilor dinlAuntru la acelea din afar iar pe de altA parte nu sunt ele insele decat adaptAri nouA ale actiunilor inte-rioare la acelea ale exteriorului *. DacA privim miscArile pecare le desfAsoarA o fiint vorace prin urmArirea prAzii saudacA privim miscArile pe care prada le face ca sA se apere

sl evite moartea, ele nu sunt cleat o schimbari in organismpreparate pentru a lupta cu anumite schimbAri survenite inmediul in care este cufundat organismul *. De asemeni, dacaprivim actul prin care o fiint remarcl un aliment, acest actse prezintA ca o corelatie particular a modificarilor ner-voase, raspunzand unei corelatii particulare a proprietAtilorfizice *. Tot asa, dacA privim o operatia prin care alimentul,dupl ce a fost inghitit, este adus la o forma* apropriat asi-milatiei *: ea se prezinta ca o serie de actiuni mecanicechimice rAspunzand actiunilor mecanice i chimice care di-strug alimentul *. Spencer se simte astfel indreptAtit aafirma: o Rezult de aci in mod evident c daca vieata, inexpresia ei cea mai simplA, este corespondenta anurnitor ac-tiuni fizico-chimice interne cu anumite actiuni fizico-chimiceexterne,

Teoria cunoasterii.pdf

Documents

Transcript of Teoria cunoasterii.pdf