Teo Logie

6
3. Dialogul cu Romano-catolicii este dezavantajos şi păgubitor Să începem cu papismul; s-a arătat că cei douăzeci de ani de dialog teologic au început prin folosirea unei metodologii fără precedent, care a lucrat de la lucrurile care unesc, mai degrabă decât de la cele care despart; aceasta a avut rezultatul de a-i linişti pe credincioşii Romei, astfel ca ei să nu caute adevărul în altă parte. De vreme ce[, se susţine,] nu sunt diferenţe majore şi toţi aparţin aceleiaşi Biserici, clericii papali pot să justifice adunările şi rugăciunile în comun cu ortodocşii în mass media, şi astfel pot să încurajeze ruşinoasa şi necinstita instituţie a Uniei printre poporul ortodox, prin care se profită de acest popor, sărăcit şi împovărat de nefericite evenimente politice şi sociale, în chiar sărăcia şi lipsa lui. Uniatismul, deşi răspunzător pentru întreruperea dialogului teologic, continuă să se bucure de sprijin pe diferite căi din partea Vaticanului. Un număr semnificativ de lucrări ale acestei conferinţe s-au concentrat asupra activităţii contemporane a Uniatismului, ajungându-se la concluzia că Roma nu a abandonat ambiţiile ei prozelitiste şi expansioniste în detrimentul Bisericii Ortodoxe, pe care o numeşte în chip ipocrit "biserică soră." În timpul în care Roma discută şi dialoghează, ea îşi întinde lacom mâna asupra turmelor ortodoxe şi întemeiază episcopii şi jurisdicţii cu scopul de a face prozelitism în jurisdicţiile ortodoxe şi nu face nici un efort în a-şi ascunde dorinţa de a dobândi mai multe drepturi asupra Preasfintelor Locuri de Pelerinaj ale Ţării Sfinte. Mai mult, Roma nu a vrut să accepte condamnarea Uniatismului care a fost semnată unanim de către o comisie comună de teologi ortodocşi şi papişti, membrii ai "Comisiei comune internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano Catolică" în timpul celei de a şasea Adunări a Sesiunii Plenare din Freising, Monaco (6-15 iunie, 1990); aceasta este o demonstraţie clară a gradului în care ea respectă şi dă curs hotărârilor oricărui dialog care atinge năzuinţele ei. Pentru a scăpa de această condamnare în întregime, Roma i-a atras pe ortodocşi la noi discuţii asupra acestei chestiuni la Balamand, Liban (17-24 iunie, 1993), unde Unia a fost achitată şi recunoscută ca legitimă cu semnăturile reprezentanţilor a nouă biserici autocefale şi autonome (Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Rusia, România, Cipru, Polonia, Albania, Finlanda). Şase biserici au respins metodologia acestui demers şi nu au participat (Ierusalim, Serbia, Bulgaria, Georgia, Grecia şi Cehoslovacia).

description

mos

Transcript of Teo Logie

3. Dialogul cu Romano-catolicii este dezavantajos i pgubitorS ncepem cu papismul; s-a artat c cei douzeci de ani de dialog teologic au nceput prin folosirea unei metodologii fr precedent, care a lucrat de la lucrurile care unesc, mai degrab dect de la cele care despart; aceasta a avut rezultatul de a-i liniti pe credincioii Romei, astfel ca ei s nu caute adevrul n alt parte. De vreme ce[, se susine,] nu sunt diferene majore i toi aparin aceleiai Biserici, clericii papali pot s justifice adunrile i rugciunile n comun cu ortodocii n mass media, i astfel pot s ncurajeze ruinoasa i necinstita instituie a Uniei printre poporul ortodox, prin care se profit de acest popor, srcit i mpovrat de nefericite evenimente politice i sociale, n chiar srcia i lipsa lui. Uniatismul, dei rspunztor pentru ntreruperea dialogului teologic, continu s se bucure de sprijin pe diferite ci din partea Vaticanului. Un numr semnificativ de lucrri ale acestei conferine s-au concentrat asupra activitii contemporane a Uniatismului, ajungndu-se la concluzia c Roma nu a abandonat ambiiile ei prozelitiste i expansioniste n detrimentul Bisericii Ortodoxe, pe care o numete n chip ipocrit "biseric sor." n timpul n care Roma discut i dialogheaz, ea i ntinde lacom mna asupra turmelor ortodoxe i ntemeiaz episcopii i jurisdicii cu scopul de a face prozelitism n jurisdiciile ortodoxe i nu face nici un efort n a-i ascunde dorina de a dobndi mai multe drepturi asupra Preasfintelor Locuri de Pelerinaj ale rii Sfinte. Mai mult, Roma nu a vrut s accepte condamnarea Uniatismului care a fost semnat unanim de ctre o comisie comun de teologi ortodoci i papiti, membrii ai "Comisiei comune internaionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodox i Biserica Romano Catolic" n timpul celei de a asea Adunri a Sesiunii Plenare din Freising, Monaco (6-15 iunie, 1990); aceasta este o demonstraie clar a gradului n care ea respect i d curs hotrrilor oricrui dialog care atinge nzuinele ei. Pentru a scpa de aceast condamnare n ntregime, Roma i-a atras pe ortodoci la noi discuii asupra acestei chestiuni la Balamand, Liban (17-24 iunie, 1993), unde Unia a fost achitat i recunoscut ca legitim cu semnturile reprezentanilor a nou biserici autocefale i autonome (Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Rusia, Romnia, Cipru, Polonia, Albania, Finlanda). ase biserici au respins metodologia acestui demers i nu au participat (Ierusalim, Serbia, Bulgaria, Georgia, Grecia i Cehoslovacia).Totui, cel mai important aspect al nelegerii de la Balamand nu st n reabilitarea i legitimizarea Uniei, ci n compromisurile serioase n materie de credin fcute de reprezentanii ortodoci. Pentru prima dat i nclcnd nu doar o sfnt i neschimbat tradiie patristic, veche de secole ntregi, ci chiar i "Declaraiile" contemporane, teologii ortodoci au negat c Biserica Ortodox este Biserica cea Una, Sfnt, Soborniceasc i Apostoleasc, i au recunoscut c ea constituie Biserica cea Una mpreun cu Biserica Romano Catolic, cu care ea este mpreun-rspunztoare pentru pstrarea Bisericii n credincioie fa de iconomia dumnezeiasc. Din aceast cauz, aadar, pstorii ortodoci i romano-catolici ar trebui s fie reciproc recunoscui drept adevrai pstori ai turmei lui Hristos. Mai mult, textul conine o recunoatere reciproc a tainelor, a succesiunii apostolice i a mrturisirii credinei apostolice. Dup nelegerea de la Balamand, n care n esen a fost semnat un nou tip de Unia, vizitele papei n "bisericile surori" ale Romniei, Bulgariei, Georgiei i Greciei au devenit pe deplin ndreptite. ndreptit este, de asemenea, i acceptarea aa-numitei "teologii baptismale" a Conciliului II Vatican de ctre muli teologi ortodoci. Dup aceast teorie, botezul svrit de eretici n afara Bisericii este validper se. Mai mult, botezul este cel care definete marginile Bisericii, i nu Biserica care valideaz botezul. Prin botez, toi cretinii, din orice biseric ar face parte, devin membri ai Bisericii lui Hristos. Din aceast cauz "rebotezarea" heterodocilor de ctre ortodoci a fost deja interzis n textul semnat la Balamand. Totui, din lucrrile prezentate la Conferin, ct i din discuiile care au urmat, a fost ntrit prerea potrivit creia tainele heterodocilor sunt invalide i inexistente. Lucrnd cu acrivie, acei heterodoci care vin la Biserica Ortodox trebuie s fie botezai.S-a artat limpede, mai mult, faptul c "micarea liturgic," cultivat de anii de zile n cadrul papismului i adoptat de Conciliul II Vatican (1963-65), a influenat i clericii i teologii ortodoci. Sub chipul "rennoirii liturgice," aceasta intete la unirea ortodocilor sub pap dup exemplul uniailor. Dup pregtirea psihologic a acceptrii ei, aceast micare a ncercat s impun progresiv o nchinare (un cult) care este "neutru" dogmatic, adic fr referire la dogme, erezii sau sfini mrturisitori, astfel ca noua Unia s poat fi acceptat de toi. n aceast lumin poate fi explicat planul propus de o "curare" a textelor liturgice.4. Participarea n "Consiliul Mondial al Bisericilor" i dialogurile cu protestaniin ceea ce privete "Consiliul Mondial al Bisericilor" i n general dialogurile teologice cu diferitele confesiuni protestante, luteranism, anglicanism, reformai i aa mai departe, s-a artat c situaia este la fel de trist, dac nu chiar mai mult. Biserica cea Una, Sfnt, Soborniceasc i Apostoleasc a fost umilit i banalizat prin participarea la "Consiliul Mondial al Bisericilor," i statutul Bisericii a fost redus i njosit la a fi doar o poriune, o parte, a unei adunri de erezii i schisme cu muli membri. Aceast "reducere aritmetic" a fcut-o practic inexistent n ceea ce privete votarea i astfel a eliminat posibilitatea ca ea s aib o voce hotrtoare n diferitele adunri. Chiar mai mult, aceasta a ncurajat pe protestanii liberali s introduc i s discute teme care neag nsi Evanghelia i Tradiia Bisericii, i chiar cretintatea nsi. Astfel de teme includ hirotonirea femeilor, cstoria homosexualilor i participarea n diferite exprimri de credin i nchinare pgno-animistice.Aceast apostazie a protestanilor de la credina i viaa cretin dovedete n mod incontestabil c presupusa mrturie a credinei ortodoxe prin participarea n dialogurile teologice este un mit i o nchipuire. Reacia la apostazia protestanilor a fost aceea c multe Biserici Ortodoxe au luat hotrri definitive i irevocabile de a se retrage din "Consiliul Mondial al Bisericilor" i din dialogurile teologice. Prima Biseric care a fcut acest pas a fost Mama Bisericilor, strvechea i venerabila Patriarhie a Ierusalimului, creia i-au urmat Biserica Georgiei i Biserica Bulgariei, i alte Biserici Ortodoxe au nclinat spre retragere de asemenea. Sfntul Sinod al Bisericii Srbe a decis n iunie 1997 s se retrag din "Consiliul Mondial al Bisericilor;" din pcate, aceast decizie nu a fost pus n practic. Biserica Ciprului, de asemenea, ntr-o adunare a Sfntului ei Sinod, a fost mprit n dou referitor la retragerea ei sau nu, i doar greutatea votului arhiepiscopului a pecetluit hotrrea de a rmne n "Consiliul Mondial al Bisericilor" n sperana de a evita consecinele politice negative pentru poporul insulei. Sub fosta ei conducere Biserica Greciei a simit de asemenea o mare ngrijorare i nelinite pentru continuarea participrii, dup cum a fcut i Biserica Rusiei, unde ngrijorarea a ajuns chiar n rndul credincioilor.Aceste progrese din rndul ortodocilor, care demonstreaz (i ar fi artat i mai limpede dac ar fi fost duse la ndeplinire) c Biserica cea Una, Sfnta, Soborniceasc i Apostoleasc continu s fie martorul i paznicul credincios al credinei i vieii ortodoxe, a fost oprit de gndul, optit de strvechiul i vicleanul vrjma al mntuirii, c unitatea inter-ortodox [asupra acestui lucru] nu trebuie rupt, c hotrrea ar trebui luat mpreun, de ctre toate bisericile, n ciuda bine-cunoscutului fapt c hotrrea de a participa nu a fost niciodat luat la unison; fiecare biseric a luat hotrrea singur. Doamne feri ca Sfinii Prini i sinoadele ortodoxe s fi ateptat s ia hotrri mpreun cu ereticii sau cu prietenii ereticilor sau cu cei nclinai spre erezie.Astfel, la cererea bisericilor Serbiei i a Rusiei, la iniiativa Patriarhiei Ecumenice a fost convocat "Adunarea inter-ortodox" din Tesalonic (29 aprilie-2 mai 1998), care a ngheat toate progresele asupra acestui lucru. ntr-adevr, ea a recunoscut dreptul [bisericilor] de a se opune i de a lua hotrri, ns a fcut un apel ca ele s rmn n Consiliul Mondial al Bisericilor n ndejdea c lucrurile se vor mbunti. Anunul recunoate c "dup un ntreg secol de implicare ortodox n micarea ecumenic i jumtatea de secol de participare n Consiliul Mondial al Bisericilor, nu poate fi afirmat c s-a fcut vreun progres mulumitor n dialogurile multilaterale dintre teologii cretini. Dimpotriv, prpastia dintre ortodoci i protestani a devenit mai mare din pricina sporirii anumitor tendine [limbaj inclusiv, hirotonirea femeilor, drepturilor "minoritilor sexuale", sincretismul religios] n snul anumitor confesiuni protestante."Pentru a da acestei hotrri greite o ndreptire teologic i pentru a pune la dispoziie argumente ecumenitilor i ecumenizanilor, ct i pentru a mpca nelinitea Bisericilor Ortodoxe, la Tesalonic, n iunie 2003, a fost ntrunit un "Simpozion academic internaional", avndu-l ca participant pe nalt Preasfinia sa Hristodul Arhiescopul Atenei i a toat Grecia. Dei inut oficial sub egida Facultii de Teologie, n realitatea simpozionul a fost sponsorizat doar de anumii profesori ecumeniti ai acelei Faculti i de ctre "Consiliul Mondial al Bisericilor," care i-a trimis reprezentanii. nc o dat a fost ntrit mitul potrivit cruia credina ortodox este mrturisit. n concluziile acestui simpozion, teologia ortodox este pus sub semnul ntrebrii i poziia ei referitor la hirotonirea femeilor este clcat n picioare, n timp ce tradiia canonic liturgic a Bisericii n ceea ce privete rugciunea n comun [cu ereticii] este rsturnat. Hotrrile conferinei vorbesc despre "slbiciunea argumentelor teologice ortodoxe mpotriva hirotonirii femeilor." n privina rugciunii n comun se nainteaz prerea c "singura rugciune n comun interzis explicit este rugciunea euharistic." ntr-adevr, concluzia tras din aceste poziii este aceea c, de vreme ce suntem lipsii de argumente n ceea ce privete hirotonia femeilor, i c rugciunea n comun este ngduit - cu acea singur excepie - retragerea anumitor Biserici Ortodoxe din "Consiliul Mondial al Bisericilor a fost greit i de nesusinut teologic. Pe aceast baz, participanii la conferin au lansat un apel ctre Bisericile Georgiei i ale Bulgariei de a se ntoarce "la larga i universala familie ecumenic." Acest argument teologic n ntregime nentemeiat i superficial a fost acceptat, s-ar prea, de ctre Arhiepiscopul Atenei i a toat Grecia, care a fost prezent la edine i care a declarat - fr sprijin sinodal - c vede c "ansele Bisericii noastre (Bisericii Greciei) de a se retrage din WCC sunt tot mai mici."n privina acestor dou chestiuni foarte importante - hirotonirea femeilor i rugciunea n comun cu heterodocii - actuala "Conferin teologic inter-ortodox" a adus, n contrast, o argumentare copleitoare, prin multe lucrri i discuii relevante, care au consolidat i ntrit imposibilitatea hirotonirii femeilor n Biserica Ortodox i interzicerea de ctre sfintele canoane a oricrui fel de rugciune n comun [cu ereticii], i nu doar euharistic. Ne rugmpentruheterodoci, ca s se ntoarc la Biseric; cu toate acestea, nu ne rugmcuheterodocii.5. Dialogul cu monofiziiiO imagine identic de desvrit neproductivitate i de compromisuri serioase n materie de credin, exist i n dialogurile teologice cu cei care pn de curnd erau socotii (i sunt) monofizii, dar care acum, din "dragoste", sunt numii "anti-calcedonieni", "pre-calcedonieni", "strvechile Biserici Rsritene," sau, n cele din urm, pur i simplu "ortodoci." La conferin s-a stabilit c dialogul purtat nu a adus nici un rezultat pozitiv. Cele trei "Declaraii" comune ale ortodocilor i anti-calcedonienilor sunt inacceptabile din punct de vedere ortodox. Dintre cele mai dureroase greeli sunt intercomuniunea sacramental cu monofiziii [din Siria] acceptat de Patriarhia Antiohiei [1991], recunoaterea parial de ctre Patriarhia Alexandriei a tainelor monofiziilor i propunerile pentru revizuirea textelor liturgice i stabilirea unui tipic pentru mpreun-slujirea (con-celebrarea) ortodocilor i a monofiziilor. Din punctul de vedere al cercetrii teologice, unii s-au cobort att de jos nct au ajuns la punctul de a cere Departamentului de Teologice al Facultii de Teologie a Universitii din Tesalonic s aprobe dou teze de doctorat care susin c monofiziii Dioscor i Sever nu au fost eretici defel, ci mai degrab au fost condamnai din cauze ne-teologice - aceasta ar fi de neconceput i hulitor la adresa Sfintelor Sinoade i a Sfinilor Prini.