UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SECŢIA – Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

COORDONATOR: Lect. univ. dr. GRUESCU RAMONA

ABSOLVENT:

CRAIOVA2007

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SECŢIA – Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

COORDONATOR: Lect. univ. dr. GRUESCU RAMONA

ABSOLVENT:

CRAIOVA2007

2

CUPRINS

CAPITOLUL I - Turismul - activitate economico-socială -

3

INTRODUCERE

Dinamismul, profunzimea şi amploarea transformărilor din toate sectoarele vieţii economico-sociale, ca trăsături definitorii ale evoluţiei contemporane, se reflectă, între altele, in modificarea structurilor economice, in ierarhizarea ramurilor componente în concordanţă cu cerinţele progresului tehnico-ştiinţific contemporan, cu exigentele sporirii calităţii vieţii.

Modernizarea şi modificarea structurilor economiilor contemporane, impuse de amploarea transformărilor din toate sectoarele economiei, au impus reierarhizarea ramurilor componente pentru armonizarea cu nevoile societăţii moderne. Multiplele interdependente din economia mondială şi progresele tehnico-ştiinţifice au permis transformarea turismului într-o componentă de sine stătătoare a economiei, tot mai active în viaţa economica şi socială.

Turismul evoluează sub impactul transformărilor civilizaţiei contemporane, dinamica sa integrându-se procesului global de dezvoltare. El reprezintă o componentă de mare importanta a vieţii economice pentru un număr tot mai mare de tari ale lumii, antrenând un amplu potenţial uman şi material şi acţionând, prin eforturile pe care le angajează şi efecte benefice induse asupra domeniilor de interferenţă, ca factor stimulator al dezvoltării şi progresului. Faptul ca turismul se adresează unor segmente largi ale populaţiei, răspunzând nevoilor materiale şi spirituale ale acesteia, se reflectă în intensificarea circulaţiei turistice naţionale şi internaţionale, imprimând fenomenului un ritm înalt de creştere.

Sectorul turismului internaţional se caracterizează, ca şi celelalte domenii economice, printr-o profundă globalizare, diversificare a ofertei şi a cererii; el nu are frontiere si se constituie într-o punte de legătură între popoare, culturi, sisteme economice.

Funcţiile turismului: se multiplică continuu, pe lângă componentele economice, sociale şi culturale, dobândind şi alte valenţe: politică, ecologică, administrativă şi educaţională.

4

CAPITOLUL I

TURISMUL - ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ -

Turismul reprezintă, atât prin conţinut, cât şi prin rolul său, un fenomen care s-a impus pregnant in epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică, atât a actualului secol, cat şi a celui trecut.

Această dezvoltare a determinat nu numai numeroase efecte în plan economic, ca urmarea a antrenării unui important volum de investiţii pentru crearea bazei materiale specifice şi a dezvoltării unui important sector de servicii complementare, ci şi în plan psiho-social datorită soluţiilor pe care acesta le oferă pentru petrecerea superioară a timpului liber, menţinerea echilibrul biologic şi fiziologic al omului modern, dezvoltarea personalităţii şi creativităţii acestuia.

1.1. Impactul economic al turismului

Evoluţia spectaculoasă pe care a înregistrat-o turismul în ultimele decenii a făcut ca acesta să devină „o dimensiune inerentă a vieţii societăţii contemporane1”, fiind considerat cel mai dinamic şi poate cel mai complex fenomen al epocii actuale. Aceasta se datorează multiplelor efecte pe care turismul le generează pe toate planurile, de la stimularea creşterii economice la ameliorarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor natural-materiale, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă2.

Conţinutul complex al acestuia, rezultat al multiplelor faţete pe care le îmbracă, a făcut ca, practic, întreaga societate să fie implicată in derularea sa, şi totodată să reflecte evoluţia întregii societăţi, putând fi considerat un adevărat barometru al acesteia.

Ca urmare, turismul a devenit obiectul de studiu a numeroase organisme internaţionale, ai căror specialişti au evidenţiat impactul considerabil pe care acesta îl are asupra economiilor, societăţilor şi culturilor diferitelor ţări de referinţă.

Conform studiilor realizate de Organizaţia Mondială a Turismului, efectele turismului pot fi grupate, in trei categorii3:

-efecte asupra strategiei globale de dezvoltare a unei ţări (zone) sau efecte globale -efecte parţiale asupra economiei naţionale, respectiv asupra agenţilor, sectoarelor,

variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei - efecte externe, in domeniul socio-cultural, fizic şi cel al resurselor umane, cu rezultate economice indirecte

În concluzie, în primul rând, se impune a fi evidenţiat rolul important pe care îl are turismul în structura mecanismului economic precum şi în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei şi societăţii.

De aceea „a analiza impactul economic al turismului înseamnă a evalua locul pe care acesta îl ocupă în comerţul internaţional şi în economia naţională; … a identifica şi examina rezultatele activităţii turistice in comparaţie cu alte sectoare ale economiei”.

1 I. Ionescu, Turismul fenomen social economic şi cultural, Editura Oscar Prinţ, Bucureşti, p. 9.2 R. Minciu, Economia turismului ediţia a-III-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, p. 22-23.3 R. Minciu, op. cit., p. 23

5

1.1.1. Rolul turismului în creşterea PIB-ului

Prin specificul său, turismul presupune îmbinarea resurselor turistice cu o multitudine de activităţi destinate satisfacerii diferitelor nevoi manifestate pe perioada deplasării şi sejurului la locul destinaţiei turistice.

Ca urmare, desfăşurarea călătoriei turistice presupune o cerere şi respectiv un consum de bunuri şi servicii specifice: de la informarea şi comercializarea produsului turistic, la asigurarea transportului, cazării, alimentaţiei la locul sejurului, pană la cele menite să răspundă motivaţiei de bază a călătoriei: agrementul, tratamentul balnear, participarea la congrese, conferinţe etc.

Diversitatea activităţilor incorporate in conţinutul produsului turistic, precum şi prezenţa unora dintre acestea in structura altor ramuri ale economiei naţionale presupune implicarea directă sau indirectă, permanentă sau periodică a tuturor componentelor economiei naţionale în conceperea acestuia.

În consecinţă, la realizarea produsului turistic participă un număr mare de agenţi economici, din diferite sectoare de activitate. Astfel, privit prin prisma conţinutului său şi în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale turismul acţionează ca un stimulator al întregului sistem economic global, putând fi considerat un motor al creşterii economice.

Astfel, realizarea amenajărilor de infrastructură generală şi turistică (reţeaua de şosele, aeroporturi, căi ferate, reţeaua unităţilor destinate aprovizionării cu apă, energie electrică, termică, lucrări de amenajare teritorială, ş.a., unităţi de cazare, alimentaţie, mijloace şi echipamente de agrement, bazele de tratament balnear etc.) presupune implicarea industriei materialelor de construcţii, a construcţiilor, a industriei lemnului şi a mobilei, industriei sticlei şi ceramicii, industriei chimice, industriei textile etc. precum şi a celor care asigură finanţarea acestora: bănci, trusturi financiare. Totodată este necesară dezvoltarea agriculturii şi a sectorului industriei alimentare care livrează produse agroalimentare, băuturi necesare turiştilor, a sectoarelor industriale care produc mărfurile solicitate de către turişti: industrie uşoară şi conexe precum şi a sectorului comercial: respectiv, dezvoltarea reţelei de unităţi comerciale şi de alimentaţie menite să satisfacă cererea de mărfuri a turiştilor şi nu in ultimul rând a sectoarelor cultural-artistice (cinematografe, teatre şi alte instituţii şi artă: muzee, expoziţii), şi a celor care organizează manifestări sportive frecventate de turişti.

Ca urmare aceasta presupune incorporarea în conţinutul produsului turistic prestaţiei/industriei turistice a unei multitudini de activităţi, unele dintre ele prezente in structura altor ramuri ale economiei ceea ce face ca turismul să aibă caracterul unei ramuri de interferenţă şi de sinteză, produsul turistic fiind rezultatul efortului conjugat şi combinat al mai multor ramuri ale economiei naţionale4. De aici decurge amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism şi celelalte ramuri ale economiei, relaţii care se manifestă direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical.

Efectele de antrenare şi stimulare pe care dezvoltarea turismului le are in cadrul economiei naţionale se concretizează într-un spor de producţie semnificativ, rezultat atât al creşterii producţiei industriei turismului cat şi a celei realizate de ramurile care participă direct sau indirect la crearea produsului turistic.

O foarte bună ilustrare a acestor efecte o oferă ponderea pe care turismului intern şi internaţional o deţine în crearea produsului mondial brut. Astfel, la nivelul anului 2004 industria turismului a asigurat obţinerea unui spor semnificativ de producţie care însuma 4217,7 miliarde dolari, respectiv 10,4% din produsul mondial brut. Totodată trebuie evidenţiat faptul că aportul turismului la realizarea PIB diferă sensibil între statele lumii în funcţie de nivelul de dezvoltare şi structura economiei respective, putând ajunge de la cote de circa 80-90%, până la 1-2%. Dacă în ţările mici tributare turismului, cum sunt cele din Caraibe ca de ex. Insulele Virgine Britanice: 95,2%, Barbados: 82,1%, sau Insulele Maldive 74,1%,

4 I. Istrate, F. Bran, A.G. Roşu, Economia turismului şi mediul înconjurător, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p. 42.

6

Bahamas 56%, această cotă este, aşa cum se observă, foarte ridicată, in ţările care alături de o bogată activitate turistică înregistrează şi o economie dezvoltată aceasta variază intre 4 - 20 %; de exemplu: Spania 19,9 %, Italia: 14,7, Franţa 12,6%5. La acestea se adaugă o serie de ţări in care turismul este mai slab dezvoltat, ca urmare, aportul acestuia la crearea PIB-ului fiind mai modest de 1-2%.

Această analiză se impune a fi continuată şi prin evidenţierea aportului in valoare absolută a fiecărei ţări la realizarea produsului mondial brut. Astfel, este important de semnalat faptul că 10 ţări realizează, aşa cum reiese şi din tabelul nr. 1.1, 74,8% din contribuţia industriei călătoriilor şi turismului la produsul mondial brut. Intre acestea pe primele locuri se situează Statele Unite care contribuie la realizarea acestuia cu aproape 30%, urmate de Japonia cu aproximativ 10%, Franţa şi Germania cu aproape 6%, Marea Britanie cu circa 5% iar şi Spania şi China cu o contribuţie situată in jurul a 4-5%.

Tabelul nr. 1.1.Contribuţia turismului şi călătorilor la crearea PIB-ului

în principalele 10 ţări – 2004

Indicatori

Efecte directe Efecte directe şi indirecte

Venituri obţinute la

nivel mondial din industria călătoriilor

mld. $

% in total venituri la

nivel mondial

rang după nivelul

veniturilor obţinute

% in

PIB

Venituri obţinute la

nivel mondial din industria călătoriilor

mld. $

% in total venituri la

nivel mondial

rang după nivelul

veniturilor obţinute

% in

PIB

Nivel mondial 1542,1 100 0 3,8 4217,7 100 0 10,4

SUA 482,7 31,3 1 6,1 1244,1 29,49 1 13,2

Japonia 159,5 10,34 2 3,4 407,9 9,67 2 8,8

Franţa 103,0 6,68 3 5,0 257,1 6,09 4 12,6

Italia 84,7 5,49 4 4,9 197,0 4,67 7 14,7

Germania 84,5 5,48 5 3,0 270,8 6,4 3 9,9

Marea Britanie 82,5 5,35 6 2,9 218,5 5,18 5 10,2

Spania 76,8 4,98 7 7 199,1 4,72 6 19,9

China 40,1 2,6 8 2,5 183,7 4,35 8 11,4

Canada 35,7 2,32 9 3,9 107,7 2,55 9 11,8

Australia 32,1 2,08 10 5,5 71,8 1,17 10 12,3

TOTAL 1181,6 - 0 76,6 3157,7 74,86 - -

Sursa: WTTC, Annual Report, 2004.

Un alt aspect care trebuie evidenţiat este faptul că deşi toate aceste ţări realizează venituri importante din turism, economia lor naţională nu se bazează in exclusivitate pe turism, ci acestea sunt in majoritatea lor, ţări dezvoltate din punct de vedere economic şi social, turismul contribuind, aşa cum rezultă din tabelul 1.1., numai în proporţie de 913% la realizarea PIB.

In ceea ce priveşte situaţia României, cea mai pertinentă analiză este, cea la nivelul veniturilor realizate in cadrul industriei călătoriilor şi turismului la nivelul ţărilor excomuniste din Europa centrală şi de est, care nu numai că se caracterizează prin condiţii economico-sociale şi politice asemănătoare dar se află şi in acelaşi spaţiu fizico-geografic. Astfel, din informaţiile furnizate de tabelul 1.2 se observă că sectorul călătoriilor şi turismului din România, are o contribuţie modestă la realizarea PIB-ului, situându-se din acest punct de vedere alături de ţări ca Letonia, Bosnia şi Herţegovina, fiind depăşită in mod surprinzător de ţări ca Albania care nu au nici dimensiunile, nici potenţialul turistic şi nici forţa economică a ţării noastre.

În ceea ce priveşte „liderii” acestei grupe pe primele locuri se situează Croaţia (cu 19,6%), Slovacia (12,4%), Slovenia (12,4%), Republica Cehă (13,8%), Ungaria (9,3%), care au reuşit, prin modul in care au ştiut să-şi pună in valoare potenţial turistic să-şi făcut un nume prin turism.

Analizând nivelul absolut al veniturilor directe şi indirecte obţinute din turism se poate 5

W.T.T.C. Anual Report 2004

7

observa că, din acest punct de vedere, România se situează pe locul 8, pe primele locuri aflându-se Federaţia Rusă, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Ucraina, Croaţia, ceea ce situează România într-o poziţie mai favorabilă dar, care nu este pe măsura diversităţii şi valorii resurselor turistice de care dispune.

Tabelul nr. 1.2

Situaţia comparativă a contribuţiei industriei călătoriilor şi turismuluila realizarea PIB în câteva ţări din Europa centrală şi de est 2005

Indicatorii

Efecte directe Efecte directe şi indirecte

Venituri obţinute in

valoare absolută

% in total venituri la

nivelul Europei

centrale şi de est

rang după nivelul

veniturilor obţinute

% in

PIB

Venituri obţinute in

valoare absolută

% in total venituri la

nivelul Europei

centrale şi de est

rang după nivelul

veniturilor obţinute

% in

PIB

Albania 374,4 1,0 13 4,7 1113,4 0,7 14 14,1Belarus 424 1,15 12 1,0 1842,4 1,2 13 8,2Bosnia şi Herzegovina 118,3 0,32 18 1,3 527,4 0,3 17 5,8Bulgaria 292,8 3,51 8 4,6 4436,2 2,8 9 15,6Croaţia 3269,5 8,9 4 9,0 7144,2 4,4 6 19,6Republica Cehă 3100 8,4 5 2,5 17,4 10,8 3 13,8Estonia 574,3 1,6 10 4,9 2383 1,5 11 20,4Ungaria 4745,7 12,9 3 4,2 10565,2 6,6 4 9,3Letonia 190,6 0,52 16 1,3 878,5 0,5 16 6,2Lituania 431,5 1,17 11 1,6 2242,7 1,4 12 8,5Macedonia 105,3 0,3 19 1,7 425,5 0,3 18 6,5Muntenegru 156,5 0,5 17 8,5 273,7 0,2 19 14,8Polonia 5100 13,9 2 1,6 24000 14,9 2 7,6România 1299,8 3,53 7 1,3 5640,7 3,5 8 5,8Federaţia Rusă 11300 30,7 1 1,6 62000 38,5 1 9Slovacia 876,4 2,4 10 1,9 5829,2 3,6 7 12,4Slovenia 1067,9 2,9 9 2,9 4561,5 2,8 10 12,4Ucraina 2224,1 6,0 6 3,2 8958,3 5,6 5 12,8Iugoslavia 264,4 0,7 15 1,2 1025,2 0,6 15 4,8Europa centrală 36800 100 - 2,2 161246,5 2,2 - 9,6

Sursa: WTTC, TSA Country 2005.

În acest sens este interesantă şi o analiză mai aprofundată a evoluţiei ponderii indicatorului „Valoarea adăugată hoteluri şi restaurante în PIB” la nivelul României in ultimii 15 ani - intervalul 1989-2003 - prezentată in tabelul nr. 1.3. - din care se constată, o uşoară creştere a contribuţiei acesteia, de la o perioadă la alta, la formarea PIB, astfel aceasta s-a dublat în 2003 faţă de 1989 (1,07% în 1989 faţă de 2,13 în 2003) ceea ce, deşi reprezintă un aspect pozitiv, este departe de a reflecta posibilităţile României în acest domeniu.

Tabelul nr. 1.3.

8

Evoluţia ponderii valorii adăugate de hoteluri şi restaurante în PIB în perioada 1989-2003

Indicatori 1989 1990 1995 2000 2001 2002 2003Valoarea adăugată de hoteluri şi restaurante (mld. lei, preţuri curente)

8,5 11,5 1327,7 19042,4 24590 32337 40484,5

PIB (mld. lei) 800,0 857,9 72135,5 803773,1 1167687 1514751 1903354Pondere VAB-HR în PIB %

1,07 1,34 1,84 2,37 2,11 2,13 2,13

Sursa: I.N.S., Anuarul statistic al României 1989-2004

Caracterul de ramură de interferenţă şi de sinteză determină, in acelaşi timp, efectul de antrenare şi stimulare a producţiei din alte sectoare ale economiei. Astfel, o serie de studii, elaborate in acest sens, au evidenţiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată in proporţie semnificativă de nevoile turismului. De exemplu „in Marea Britanie 42% din activitatea din hoteluri şi restaurante, 25% din serviciile culturale şi recreative, 23% din transporturile şi serviciile legate de călătorie, 3% din comerţul cu amănuntul sunt generate de turism; in Franţa unde turismul este mult mai dezvoltat, proporţiile participării acestuia sunt mai mari, fiind influenţate şi mai multe sectoare: 75% din hoteluri şi restaurante, 39% pentru vagoanele de dormit şi vagoanele restaurant, 75% din transporturile aeriene, 20% pentru cursele taxi, 17% din transporturile rutiere, 50% din construcţia de automobile, 33% din locurile in teatre, 50% din producţia de aparate foto şi materiale fotografice6.

Totodată trebuie evidenţiat faptul că influenţele pozitive pe care dezvoltarea turismului le exercită asupra celorlalte ramuri ale economiei naţionale nu sunt numai cantitative ci şi calitative. Astfel, creşterea exigenţelor turiştilor, determină creşterea calităţii serviciilor şi diversificarea produselor turistice oferite ceea ce determină, datorită efectelor de antrenarea şi stimulare pe care le are turismul, mutaţii calitative la nivelul tuturor ramurilor care participă la crearea acestora.

Paralel cu aceasta, mobilizarea eforturilor in vederea satisfacerii exigenţelor turiştilor presupune, pe de o parte, crearea unor noi ramuri sau activităţi cum ar fi: industria agrementului şi animaţiei, activităţi generate de organizarea călătoriilor de afaceri: organizare de congrese, conferinţe, simpozioane etc., transportul pe cablu, agenţiile de voiaj, producţia meşteşugărească, imprimând, pe de altă parte, noi ritmuri de dezvoltare ramurilor existente: agricultura, industria alimentară, construcţii, servicii culturale, ceea ce face ca turismul să se manifeste şi ca un mijloc de diversificare a structurii economiei naţionale.

Totodată, rolul important pe care il are potenţialul turistic in atragerea fluxurilor turistice, asigură introducerea in circuitul economic unor categorii de resurse care nu ar putea fi valorificate in cadrul altor ramuri ale economiei naţionale cum ar fi: peisajele, peşterile, pantele montane, substanţele minerale terapeutice, ruinele, monumentele istorice de artă şi arhitectură, muzeele, elementele etnografice şi folclorice ş.a., contribuind şi in acest fel la realizarea unor importante efectele economice. Acestea sunt cu atât mai mari cu cat resursele turistice, - materia primă - care stă la baza conceperii produselor turistice, nu se epuizează in urma consumului acesteia, asigurând astfel o valorificare superioară, continuă a acestei categorii de resurse.

6 R. Minciu, op. cit., p. 25-26

9

In acelaşi timp, efectele de antrenare şi stimulare ale turismului au făcut ca acesta să fie considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, o soluţie pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentru localităţile dezindustrializate, bineînţeles, cu condiţia ca acestea să dispună de resurse turistice valoroase.

Totodată, pe lângă efectele economice pe care le are dezvoltarea turismului într-o anumită zonă trebuie evidenţiate şi efectele in plan socio-cultural pe care aceasta le induce ca urmare a urbanizării, construirii de locuinţe, amenajării drumurilor, realizării de servicii publice ş.a. paralel cu favorizarea utilizării diferitelor resurse şi disponibilităţilor de forţă de muncă.

Amploarea pe care o are activitatea turistică atât sub aspectul numărului de turişti cat şi al volumului cheltuielilor efectuate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor specifice, asigură o circulaţie bănească echilibrată. Practic, turismul antrenează cheltuielile băneşti ale populaţiei, reprezentând una dintre modalităţile de realizare a echilibrului intre cererea şi oferta de mărfuri şi servicii interne şi o cale de atenuare a fenomenelor inflaţioniste. De aceea cu cat produsele turistice oferite sunt mai sofisticate, răspunzând intr-o cat mai mare măsură exigenţelor populaţiei, sumele cheltuite de turişti vor fi mai mari, aceasta determinând o creştere a încasărilor la nivelul economiilor locale.

O componentă din ce in ce mai importantă a industriei călătoriilor şi turismului o reprezintă, datorită implicaţiilor pe care le are in toate domeniile vieţii economico sociale, turismul internaţional. Dinamismul, tendinţele de globalizare şi internaţionalizare înregistrate de turismului internaţional au făcut ca acesta să deţină o pondere din ce în ce mai mare in cadrul schimburilor dintre ţări, devenind una dintre componentele principale ale comerţului invizibil, care înregistrează în prezent o pondere care variază intre 15-20%.

Ritmul ascendent înregistrat de turismul internaţional in ultimele două decenii este evidenţiat de volumul încasărilor din turism care reprezintă mai mult de 623 miliarde dolari obţinute in 2004, faţă de 401 mld încasate în 1955, 266,2 mld în 1990, sau 102, 4 mld $ înregistrate în 1980)8, înregistrând în ultimii 10 ani ritmuri medii de creştere de aproximativ 8%, după ce in perioada 1985-1990 acestea au fost de 18.1%.

Tabelul 1.4 evidenţiază o situaţie comparativă a evoluţiei numărului de turişti şi a volumului încasărilor din turismul internaţional in perioada 1990-2004. Din analiza acestor informaţii se poate observa că cea mai mare pondere, atât în ceea ce priveşte numărul de turişti înregistrat cât şi cel al încasărilor valutare obţinute, o deţine Europa cu 54% din totalul circulaţiei turistice internaţionale şi 52,2 % din volumul încasărilor valutare realizate în 2004. Totodată trebuie evidenţiată o uşoară scădere a ponderii circulaţiei turistice, (în 1990 aceasta fiind de 60%) ca urmare a apariţiei şi dezvoltării unor noi destinaţii turistice in Asia şi Pacific şi in Orientul Mijlociu, ponderea acestora înregistrând creşteri in 2004 faţă de 1990 de la 13,1% la 20% in cazul Asiei şi Pacificului şi de la 2,2% la 4,6 in zona Orientului Mijlociu.

In ceea ce priveşte evoluţia încasărilor valutare, ponderea acestora a rămas relativ constantă înregistrându-se uşoare oscilaţii de la un an la altul.

Analizand dinamica circulaţiei turistice şi a incasărilor realizate in perioada analizată (2004 faţă de 1990) se poate observa o dinamică mai accentuată a volumului incasărilor valutare faţă de cea a numărului de turişti, la nivel mondial aceasta fiind de 228,1% faţă de 173,2% ceea ce evidenţiază o creştere a calităţii şi o diversificare a produselor şi serviciilor oferite.

In ceea ce priveşte ierarhia primelor zece ţări care obţin cele mai mari incasări din turismul internaţional evidenţiată de tabelul 1.5 se poate observa faptul că pe primul loc se află SUA care realizează 12% din totalul incasărilor valutare obţinute la nivel mondial urmată de Spania 7,3%, Franţa 6,6%, Italia 5,5%, Germania 4,4%, Marea Britanie 4,4%, China 4,1%, Turcia 2,6%, Austria 2,5%, Australia 2,1%. Surprinzător in această ierarhie este faptul că Turcia se situează inaintea Austriei renumită atat pentru turismul cultural cat datorită practicării sporturilor de iarnă. Această evoluţie este insă, probabil, rezultatul raportului calitate preţ al produselor turistice oferite de Turcia.

Tabelul nr. 1.4Ierarhia primelor 10 ţări care realizează cele mai mari încasări

10

din turismul internaţional în perioada 2003-2004

StateAnii

SUA Spania Franţa Italia GermaniaMarea

BritanieChina Turcia Austria Australia Total

2003 64,3 39,6 36,6 31,2 23,1 22,7 17,4 13,2 14,0 10,3 524

% 12,97 7,56 66,98 5,95 4,41 4,33 3,32 2,52 2,67 1,97 100

2004 74,5 45,2 40,8 35,7 27,7 27,3 25,7 15,9 15,4 13,0 623

% 12,0 7,3 6,6 5,5 4,4 4,4 4,1 2,6 2,5 2,1 100

Sursa: WTO, Tourism Market Trends, december 2004.

11

Tabelul l .5

Evoluţia numărului de turişti şi a volumului încasărilor din turismul internaţional in perioada 1990-2004

Ani/Regiuni

Circulaţia internaţională a turiştilor Încasări din turismul internaţional

1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004%

2004/19901990 1995 2000 2001 2002 2003 2004

%

2004/1990

Europa 264,8 309,3 384,1 383,7 394,6 396,6 414,4 156,5 145,8 212,2 232,6 228,3 243,2 282,9 326,7 224

Pondere în total 60,0 57,5 56,4 56,3 56,4 57,5 54,3 - 53,4 51,6 48,8 49,1 50,4 53,9 52,5 -

Asia şi Pacific 57,7 85,0 114,9 120,6 131,1 119,3 152,5 264,3 46,7 82,0 89,1 91,8 100,4 94,9 125,0 267,7

Pondere în total 13,1 15,8 16,9 17,7 18,6 17,3 20,0 - 17,1 20,0 19,1 19,8 20,8 18,1 20,0 -

Americile 92,8 109,0 128,0 122,1 116,6 113,1 125,8 164,3 69,3 98,5 131,0 120,1 113,8 114,1 131,7 190,0

Pondere în total 21,2 20,3 18,8 18,0 16,7 16,4 16,5 - 25,4 24,0 27,5 25,9 23,6 21,8 21,1 -

Africa 15,3 20,4 28,2 28,8 29,5 30,8 33,2 216,9 5,6 8,5 10,7 11,6 12,1 15,5 18,3 326,7

Pondere în total 3,5 3,8 4,2 4,3 4,2 4,5 4,4 - 2,0 2,0 2,2 2,5 2,5 3,0 3,0 -

Orientul Mijlociu 10,0 14,3 35,2 25,0 29,2 30,0 35,4 364 5,7 9,8 13,3 12,7 12,9 16,8 21,0 268,4

Pondere în total 2,2 2,6 3,7 3,7 4,1 4,3 4,6 - 2,1 2,4 2,8 2,7 2,7 3,2 3,4 -

Nivel mondial 441 538 681 680 700 690 763 173,2 273,0 411,0 476,7 464,4 482,4 524,5 622,7 228,1

Sursa: WTO Tourism Market Trends, 2004, Annexes (perioada 1990-2003) şi Tourism Highlights 2

12

Tabelul nr. 1.6Evoluţia încasărilor şi cheltuielilor din turismul internaţional la nivelul ţărilor

care realizează cele mai mari încasări valutare in perioada 1990-2003

ŢaraÎncasări mld $ Cheltuieli mld $ Sold

1990 1995 2000 2001 2002 2003 1990 1995 2000 2001 2002 2003 1990 1995 2000 2001 2002 2003

SUA 43,0 63,4 82,4 71,9 66,7 64,5 37,3 44,9 64,7 60,2 58,0 57,4 5,7 18,5 17,7 11,7 8,7 7,1

Spania 18,6 25,5 31,0 32,7 33,8 41,8 3,3 4,4 6,0 6,5 7,3 9,1 15,3 21,1 25,0 26,2 26,5 32,7

Franţa 20,2 27,6 31,0 30,4 32,7 37,0 12,4 16,4 17,9 18,1 19,5 23,4 7,8 11,2 13,1 12,3 13,2 13,6

Italia 16,5 28,7 27,5 25,8 26,9 31,2 10,3 14,8 15,7 14,8 16,8 20,6 6,2 13,6 11, 8 11,0 10,1 10,6

Germania 14,3 18,0 18,6 18,0 19,0 23,0 38,9 60,2 53,0 52,0 52,5 64,7 -24,6 -42,2 -34,4 -34,0 -33,2 -41,7

Marea Britanie 15,4 20,5 21,8 18,9 20,6 22,8 18,2 24,9 38,4 38,0 41,5 47,9 -2,8 -4,4 -16,0 -19,1 -20,9 -25,1

China 2,2 8,7 16,2 17,8 20,4 17,4 0,4 3,7 13,1 13,9 15,4 15,2 1,8 5,0 3,1 3,95 5,0 2,2

Turcia 3,2 5,0 7,6 10,1 11,9 13,2 0,5 0,9 1,7 1,7 1,0 2,1 2,7 4,1 5,9 8,4 10,0 11,1

Austria 13,4 12,9 9,9 10,3 11,2 14,1 7,7 10,4 8,5 9,0 9,4 11,8 5,7 2,5 1,4 1,3 1,8 2,3

Sursa WTO, Tourism Market Trends, december 2004.

13

Tabelul nr. 1.7Evoluţia încasărilor şi cheltuielilor din turismul internaţional la nivelul unor ţări din

Europa centrală şi de est în perioada 1990-2003

Ţara/AnulÎncasări mld $ Cheltuieli mld $ Sold

1990 1995 2000 2001 2002 2003 1990 1995 2000 2001 2002 2003 1990 1995 2000 2001 2002 2003

Albania 4 65 389 446 487 522 4 7 272 257 366 489 - 58 117 189 121 133Belarus - 23 93 171 234 267 - 87 243 501 559 473 - -64 -150 -330 -335 -206Bosnia şi Herţegovina - - 165 175 192 235 48 - 88 84 95 124 - - - 81 97 11Bulgaria 320 473 1074 963 1154 1658 189 195 538 456 529 746 131 278 536 507 625 912Croaţia - 1349 2758 3335 3811 6376 729 422 568 606 781 672 - 927 2190 2729 3030 5704R. Cehă 419 3880 2973 3104 2964 3556 455 635 1276 1386 1575 1929 -36 -2245 1697 1718 1389 1607Estonia - 357 504 507 555 674 - 91 204 192 229 318 - 266 300 315 326 356Ungaria 824 2928 3444 3770 3274 3440 477 1497 1387 1456 1722 2589 347 347 1431 2057 1552 851Letonia - 20 131 120 161 9999 - 24 247 223 229 328 - -4 -116 -103 -109 -106Lituania - 77 391 383 505 638 - 106 253 216 339 468 - -29 138 167 166 170Macedonia - 19 38 26 39 57 9 27 34 39 45 48 - 8 4 -13 -6 9Serbia şi Muntenegru - 42 30 54 97 150 57 - - - 105 144 - - - - 8 6Polonia 328 6614 6577 4646 4314 4069 23 5550 3313 3496 202 2801 95 111 264 150 11 268România 106 590 359 362 335 449 303 667 430 451 393 478 3 -77 -71 -89 -58 -29Feederaţia Rusă - 4312 3430 3572 4167 4502 - 11599 3848 9285 11284 1288 - -7289 -55418 -5713 -7117 -837Slovacia 70 623 433 641 736 865 141 321 296 289 442 572 -71 302 137 352 294 293Slovenia - 1084 961 987 1086 1342 174 571 514 539 599 753 - -513 -447 -456 470 333Ucraina - 191 394 573 788 935 - 210 470 566 657 789 - - - - - -

Sursa WTO, Tourism Market Trends, december 2004.

14

Ca urmare, turismul internaţional se manifestă ca o sursă importantă de devize sau de economisire a acestora, ca mijloc de valorificare in condiţii mai avantajoase comparativ cu formele clasice ale exportului a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mărfuri destinate pieţei internaţionale, contribuind în acest fel la echilibrarea balanţei comerciale şi de plăţi şi la consolidarea monedei naţionale. În acelaşi timp turismul de emisie determină ieşirea unui important volum de valută ceea ce poate duce la o dezechilibrare a balanţei de plăţi. De aceea analiza soldului balanţei de plăţi a postului „călătorii” este foarte importantă, ţările putându-şi orienta stimularea activităţii de export şi in funcţie de aceste rezultate.

În ceea ce priveşte evoluţia soldului balanţei de plăţi a postului „călătorii” în perioada 1990-2003 la nivelul celor 10 ţări care obţin cele mai mari încasări valutare din turism evidenţiată in tabelul nr. 1.6. se observă că ţările care înregistrează un sold negativ sunt Germania şi Marea Britanie din cauza faptului că turismul de emisie înregistrează cote mai ridicate decât cel de recepţie. Totodată se poate observa o scădere a acestuia in SUA, rezultat al scăderii numărului de turişti sosiţi in această ţară, ca urmare, probabil, a atentatelor din 11 septembrie. Trebuie evidenţiată totodată evoluţia pozitivă a soldului înregistrat de Spania care a crescut cu aproximativ 6 mld $ începând cu anul 2000.

In ceea ce priveşte evoluţia soldului balanţei de plăţi la nivelul ţărilor Europei centrale şi de est prezentată in tabelul nr. 1.7 se observă evoluţii pozitive la nivelul Croaţiei, Bulgariei, Republicii Cehe, în timp ce la nivelul României, deşi, in perioada analizată, se înregistrează o evoluţie pozitivă aceasta rămâne în continuare negativă.

Prin specificul său, turismul internaţional are o contribuţie importantă la creşterea şi diversificarea volumului exporturilor, bunurile şi serviciile pe care le consumă turiştii pe perioada deplasării lor putând să fie asimilate exportului, pentru ţările vizitate in timp ce pentru ţările de reşedinţă ale turiştilor să reprezinte un import.

Analiza structurii comerţului mondial, in general, şi a celui cu servicii, in particular, evidenţiază locul important pe care il deţine turismul - circa 8% - in exportul de bunuri şi peste 30% in comerţul cu servicii -, precum şi faptul că evoluţia acestuia a fost in multe cazuri superioară dinamicii comerţului mondial (vezi tabelul nr. 1.8).

Tabelul nr. 1.8Evoluţia comparativă a comerţului şi turismului internaţional

în perioada 1980-2004

Anii

Exporturimondiale

FOBmld. USD

Comerţulinternaţionalcu serviciimld. USD

Încasări dinturismul

internaţionalmld. USD

Ponderea turismului internaţional în:

Exporturimld. USD

Comerţul cuservicii

mld. USD1980 2003,5

4,9362,8

-1,6102,4

2,545,1 28,2

1985 2547,0 334,6 116,1 4,6 34,71990 3530,0

6,8751,6

17,6266,2

18,17,5 35,4

1995 4875,0 1230,0 393,6 8,1 32,02000 6132,1

6,71481,4

10,4464,8

8,137,6 31,4

2001 5886,8 1466,6 460,2 7,8 31,42002 6240 ** 1540 ** 474 ** 7,6 30,82003 9089

15,71795

9,12525

7,95,8 29,3

2004 10980 2100 630 5,7 30

Sursă: Informaţii statistice WTO/OMT şi WTO/OMC*. R = ritm mediu pe perioade de 5 ani, ** 4 ani.

Fără îndoială că aceste evoluţii sunt influenţate şi de modificările preţurilor diferitelor

15

produse pe piaţa mondială sau de amploarea fenomenului inflaţionist. Cu toate acestea, amploarea călătoriilor turistice din ultimii ani - a determinat înregistrarea unor creşteri absolute ale numărului sosirilor cu circa 4,5% in medie pe an, în perioada 1990 2004 - ceea ce a determinat la rândul său dinamica încasărilor din turismul internaţional şi, ca urmare, majorarea ponderii acestora in comerţul mondial.

Un alt aspect este cel legat de participarea turismului internaţional la diversificarea exportului prin introducerea pe piaţa internaţională a unor produse şi servicii care fie că nu puteau fi exportate in condiţii clasice: peisaje, climă, substanţe minerale terapeutice, valori culturale, istorice şi de artă etc. fie că se exportau în cantităţi mici din cauza unor particularităţi ca: perisabilitate, distanţe mari, preţuri necompetitive. Această formă de export se dovedeşte foarte eficientă pentru că presupune costuri mai mici datorită eliminării cheltuielilor de transport, a taxelor vamale a diferitelor comisioane etc.

Totodată trebuie evidenţiat faptul că turismul deţine şi un important rol economico-social datorită contribuţiei pe care o are la generarea de locuri de muncă atât direct - la nivelul agenţilor economici implicaţi efectiv în conceperea produselor turistice - cât şi indirect - la nivelul tuturor celorlalte ramuri care participă într-un fel sau altul la realizarea unor „componente” ale acestora, asigurând în acest fel reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai in zonă.

În acelaşi timp, complexitatea industriei turistice, diversitatea gusturilor şi preferinţelor consumatorilor turişti, necesitatea individualizării vacanţelor, etc. pe de o parte, şi ca urmare consumul mare de muncă vie, pe de altă parte, se reflectă in proporţia superioară a celor ocupaţi in sfera turismului, faţă de ramurile cu structură apropiată.

Totodată, dezvoltarea turismului, materializată in creşterea numărului persoanelor ce întreprind o călătorie, a distanţelor de deplasare, a timpului alocat vacanţelor, etc., atrage după sine sporirea cantitativa a celor implicaţi in organizarea şi desfăşurarea călătoriilor, in servirea turiştilor.

Ca urmare, contribuţia directă a turismului privind locurile de muncă este semnificativă în special în cazul economiilor caracterizate printr-un turism intensiv. În prezent, turismul oferă la nivel mondial 73,7 milioane de locuri de muncă din care 8 milioane sunt numai la nivelul ţărilor Uniunii Europene9 şi se estimează că acest număr va creşte cu 2 milioane in următorii 10 ani10.

Şi în acest caz, ţările lumii se poziţionează foarte diferit de la 1-2% până la 38% în totalul populaţiei directe ocupate in industria călătoriilor şi turismului, in funcţie de structura specifică a economiilor acestora precum şi gradul de dezvoltare al fenomenului turistic. Astfel in timp ce ţări ca Yemen, Bangladesh, Guineea, proporţia forţei de muncă ocupate direct in turism este doar de 1% în timp ce în ţările dezvoltate din punct de vedere economic dar şi turistic ajunge la 3-9%: SUA 5%, Japonia 4%, Spania 9%, Franţa 6%, Italia 5%, Germania 3%, pentru ca în ţările care-şi bazează aproape exclusiv economia pe turism această proporţie să fie de 33-38%: Macao 33%, Antigua şi Barbados 35%, Maldives 37%, Insulele Virgine Britanice şi Seychelles 38%. Din păcate cu un procent de 1,2 % populaţie ocupată in turism in România se înscrie, într-o asemenea ierarhizare, la polul inferior, proporţie comparabilă cu cea deţinută de turism in realizarea PIB şi sugestivă pentru nivelul de dezvoltare şi locul turismului în structura economiei11, dar incomparabilă cu posibilităţile de care dispune. Totodată trebuie evidenţiat faptul că în multe dintre ţările a căror economie este bazată pe turism ponderea populaţiei ocupate direct sau indirect în turism poate atinge cote de 65 pană la 90%. Astfel, în Maldives această pondere este 64,4 %, în Aruba de 69%, şi Seychelles 70,2 %.iar in Antigua şi Barbados şi Insulele Virgine Britanice de 95%.

In ceea ce priveşte ponderea populaţiei ocupate la nivelul ţărilor care realizează cele mai mari venituri din turism, evidenţiată în tabelul numărul 1.9, aceasta este comparabilă cu cea a contribuţiei la realizarea PIB-ului ceea ce evidenţiază faptul că economia acestor ţări este complexă bazându-se pe dezvoltarea mai multor ramuri ale economiei naţionale. Astfel in ceea ce priveşte

16

SUA populaţia ocupată in turism deţine 5% din total, pondere comparabilă cu cea a contribuţiei industriei călătoriilor şi turismului la PIB: 6,15%. Situaţia este similară pentru aproape toate ţările din grupă: Franţa 6% populaţie ocupată faţă de 5% contribuţie la PIB, Italia 5% faţă de 4,9%, Spania 4% faţă de 7% ş.a. excepţie făcând China unde discrepanţa este mult mai mare 9 faţă de 2,5% fapt determinat probabil atât de nivelul de dezvoltare economică inferior celorlalte ţări analizate, dar şi datorită concepţiei orientale privind servirea precum şi gradului mai redus de introducere a progresului tehnic.

Tabelul nr. 1.9.Ponderea populaţiei ocupate în industriei turismului in totalul populaţiei ocupate la nivelul

primelor 10 ţări – 2004

Indicatori

populaţie ocupatădirect în industria

călătoriilor(mii persoane)

% în totalpopulaţieocupată

populaţie ocupatădirect în industria

călătoriilor(mii persoane)

% în totalpopulaţieocupată

Nivel mondial 7363 3 214697 8,1SUA 6562 5 16688 11,9Japonia 2639 4 6526 10,3Franţa 1550 6 3690 15,1Italia 1137 5 2724 12,3Germania 1251 3 4057 10,7Marea Britanie 1056 4 2841 9,5Spania 1475 9 3763 22,2China 14787 2 62310 8,3Canada 727 5 2023 12,7Australia 543 6 1240 12,9Total 31727 43,1 105862 49,3

Sursa WTTC Annual Report 2004

La nivelul ţărilor Europei centrale şi de est, central şi est europene (vezi tabelul 1.10) se păstrează in general aceeaşi situaţie, ponderea populaţiei ocupate în turism fiind asemănătoare cu contribuţia acestuia la realizarea PIB: Ungaria înregistrând 6% din populaţie ocupată in turism faţă de 4,2 contribuţie la PIB, Slovenia 5% faţă de 2,9 contribuţia in PIB, Republica Cehă 14 % faţă 9% contribuţia la realizarea PIB-ului, Polonia 2 faţă de 2,4%, România 1 faţă de 1,3. Se poate remarca insă o pondere mai mare a forţei de muncă din turism în total faţă de cea a contribuţiei la realizarea PIB-ului în special la nivelul ţărilor recunoscute pentru calitatea serviciilor oferite.

Tabelul nr. 1.10.Ponderea populaţiei ocupate in industriei turismului în totalul populaţiei ocupate

la nivelul ţărilor excomuniste - 2004

Indicatori

populaţie ocupatădirect în industria

călătoriilor(mii persoane)

% în totalpopulaţieocupată

populaţie ocupatădirect în industria

călătoriilor(mii persoane)

% în totalpopulaţieocupată

17

Albania 45 3 141 10,0Belarus 59 1 290 5,6Bosnia şi Herţegovina 13 1 69 5,8Bulgaria 154 4 508 14,4Croaţia 151 14 317 28,9R. Cehă 146 3 661 13,8Estonia 34 5 142 20,7Ungaria 238 6 386 9,8Letonia 14 1 69 5,7Lituania 26 2 131 8,5Macedonia 12 2 46 6,5Muntenegru 12 8 23 14,9Polonia 317 2 1217 8,3România 118 1 491 5,0Feederaţia Rusă 999 1 4891 7,3Slovacia 63 2 273 10,5Slovenia 46 5 157 16,7Ucraina 740 3 2990 12,1Iugoslavia 57 2 214 5,7Total 3230 2 12995 8,9

Sursa: WTTC Annual Report 2004

Un aspect interesant al analizei il poate reprezenta evoluţia forţei de muncă ocupate in turism in perioada 1999-2014 la nivel internaţional atât din punctul de vedere al impactului economic direct cat şi indirect, in relaţie cu realizarea PIB (vezi tabelul 1.11). Astfel, dacă pană in 2003 se constată o scădere a numărului de persoane ocupate in turism paralel cu o creştere a contribuţiei turismului la realizarea PIB-ului, începând cu 2003 asistăm la o creştere a ambilor indicatori ceea ce evidenţiază dezvoltarea industriei turismului şi călătoriilor atât sub aspect cantitativ cat şi sub aspect calitativ al diversificării şi îmbunătăţirii calităţii produselor turistice.

Tabelul nr. 1.11Impactul direct şi indirect al industriei turistice asupra

ocupării forţei de muncă 1999-2004

Anul

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2014

Impa

ct d

irec

t

Impa

ct in

dire

ct

Impa

ct d

irec

t

Impa

ct in

dire

ct

Impa

ct d

irec

t

Impa

ct in

dire

ct

Impa

ct d

irec

t

Impa

ct in

dire

ct

Impa

ct d

irec

t

Impa

ct in

dire

ct

Impa

ct d

irec

t

Impa

ct in

dire

ct

Impa

ct d

irec

t

Impa

ct in

dire

ctLucrători în

turism3095 12586 3076 12765 2981 12301 2903 12065 3029 12443 3230 12995 3654 15464

PIB (mld.

USD)17,8 67,81 18,26 73,6 20,02 80,73 21,67 88,02 26,89 107,83 185 126 61,98 255,6

Sursă: WTTC / Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor Notă: Datele din 2003 şi 2004 sunt estimări şi din 2014 sunt previzionări.

Totodată trebuie evidenţiat faptul că analiza forţei de muncă ocupate in turism nu se face numai din punct de vedere cantitativ ci şi calitativ. Din acest punct de vedere relaţia turism - forţă de muncă poate fi exprimată printr-o multitudine de aspecte, intre care : nivelul de calificare al celor ocupaţi in turism şi structura forţei de muncă pe trepte de pregătire, raportul între cei angajaţi cu timp total şi timp parţial de muncă, proporţia angajaţilor sezonieri şi fluctuaţiile personalului, costul formării profesionale.

Efectele pozitive care se remarcă in ceea ce priveşte utilizarea forţei de muncă, sunt datorate

18

şi faptului că activitatea turistică, devenind un fenomen de masă, solicită o paletă largă de meserii, începând de la munca mai puţin calificată pană la experţi şi specialişti in turism. Structura personalului angajaţi in turism se poate prezenta sub forma unei piramide a cărei bază este formată din personal fără calificare sau cu calificare medie sau scăzută12.

Din punctul de vedere al fluctuaţiei, se apreciază că, in medie, 35 - 40% din totalul lucrătorilor din turism (cu variaţii ajungând până la 60% în hotelărie) sunt angajaţi temporar. Această situaţie influenţează negativ atât nivelul satisfacţiei lucrătorilor (nu există garanţia unui loc de muncă, câştigurile salariale sunt mici), cat şi calitatea serviciilor; de regulă, faţă de un angajat sezonier, exigenţa în ceea ce priveşte pregătirea profesională este mai redusă şi, de asemenea, acesta nu este interesat în ridicarea calificării. Caracterul temporar al angajării lucrătorilor in turism, dar şi alte aspecte, deja menţionate, ale muncii in acest domeniu îşi pun amprenta asupra costului relativ ridicat al creării unui loc de muncă in turism şi întreţinerii acestuia.

În ceea ce priveşte populaţia ocupată în ramura “Hoteluri şi Restaurante” în perioada 1990-2003, analiza informaţiilor din tabelul 1.12 evidenţiază tendinţa generală de scădere a numărului de lucrători din această ramură reflectând foarte bine involuţiile din circulaţia turistică şi dificultăţile in plan economic şi social ale României. Astfel la sfârşitul anului 2003 populaţia ocupată in “Hoteluri şi restaurante” reprezenta doar 56,4% din numărul de angajaţi in această ramură în 1990. Totuşi este de remarcat că in ultimii doi ani tendinţa este una de uşoară creştere după ce in 2001 se atinsese cel mai mic nivel din această perioadă de numai 79 de mii de lucrători (42% din nivelul atins in anul 1990).

Tabelul nr.1.12Evoluţia numărului de persoane angajate în industria hoteluri şi restaurante

în perioada 1990-2003

Anii 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003Număr

persoane186 213 175 131 136 123 116 130 98 100 93 79 95 105

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuare Statistice 1990-2003

Ca urmare, datorită creşterii cererii de servicii şi bunuri specifice pe de o parte şi pe de altă parte contribuţia pe care acesta o are la diversificarea exporturilor, turismul internaţional joacă rol de factor de creştere economică, contribuind astfel la asigurarea unui aport suplimentar la crearea PIB.

Prin specificul său - activitate de servicii care presupune un consum mare de muncă vie, inteligenţă şi creativitate - turismul nu este numai creator de PIB ci are şi o contribuţie importantă la realizarea valorii adăugate, turismul participând la crearea de VA intr-o proporţie superioară ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.

Cheltuielile efectuate de către turişti la locul destinaţiei/vacanţă stimulează economia zonei, de destinaţiei şi nu doar o singură dată ci in reprize repetate.

Particularizate la specificul economiei turismului intrările de valori de acest gen generează efectul multiplicator al turismului.

Ca urmare, evaluarea consecinţelor turismului este dificilă şi complexă fiind necesar un instrument specific de analiză şi informaţii pertinente.

1.2. Efectul multiplicator al turismului

19

Date fiind interacţiunile care au loc, la nivelul economiei naţionale, intre turism şi celelalte ramuri care participă direct sau indirect la realizarea produsului turistic, analiştii in domeniu au evidenţiat faptul că la măsurarea impactului economic total al unui volum determinat de cheltuieli turistice contribuie trei elemente13:

-impactul direct care măsoară efectele primei runde de circuit monetar provenit de la turist, respectiv al cheltuielilor efectuate de turişti pentru bunurile şi serviciile achiziţionate in hoteluri, restaurante, magazine ş.a.

-impactul indirect care măsoară efectele derivate ale rundelor adiţionale cauzate de recircularea unităţii monetare iniţiale a turistului. Acestea sunt rezultatul tranzacţiilor succesive, provocate de cheltuielile turistice directe, care au loc intre agenţii economici prestatori de servicii turistice: hoteluri, restaurante, magazine, în vederea desfăşurării activităţii specifice de exemplu pentru cumpărarea bunuri şi servicii de către firmele din alte sectoare care au contribuit la furnizarea materiilor prime restaurantului respectiv, necesare pentru a putea presta serviciile de alimentaţie solicitate de turistul vizitator.

-impactul indus (stimulat) măsoară efectele derivate cauzate de cheltuielile efectuate de angajaţii firmelor turistice care folosesc o parte din salariile lor pentru cumpărarea bunurilor de consum alte sectoare de afaceri de ex: procurarea articolelor de îmbrăcăminte, încălţăminte, alimentare din reţeaua comercială locală. La rândul lor, proprietarii şi salariaţii unităţilor comerciale respective cheltuiesc şi ei in parte din veniturile lor pentru achiziţionarea altor bunuri şi servicii in arealul in care locuiesc şi acţionează.

In această situaţie impactul economic total este egal cu efectele impactului direct + impactul indirect + impactul indus al cheltuielilor turistului.

Totodată, o preocupare importantă a numeroşi analişti a reprezentat-o şi încercarea de a măsura incidenţele globale ale cheltuielilor turiştilor asupra economiei naţionale utilizând un instrument numit „efectul multiplicator” care reflectă şi exprimă legătura directă dintre intrările în sistemul economic, concretizate în investiţii şi ieşirile acestora sub forma veniturilor participanţilor la activitatea economică.

Determinarea efectului multiplicator reprezintă, din punct de vedere metodologic, o sinteză a evaluării impactului economic al dezvoltării turismului ce poate fi realizată atât la nivel naţional cat şi la nivel regional sau local14.

Utilitatea economică a acestui instrument de analiză rezidă din faptul că mărimea multiplicatorului reflectă cumulat impactul diverselor runde succesive de recirculare a unor noi unităţi monetare pană când această unitate monetară se va scurge către alte areale economice şi va dispărea complet din circulaţia arealului.

Din analiza efectului economic pozitiv al turismului asupra dezvoltării economice pe plan naţional sau teritorial (regional, zonal) se observă faptul că acesta se manifestă prin valenţe multiple şi conduce la constatarea că există cel puţin trei efecte multiplicatoare importante15:

-efectul multiplicator al turismului -efectul multiplicator al investiţiilor turistice-efectul multiplicator al comerţului exterior În ceea ce priveşte efectul multiplicator al turismului, acesta evidenţiază: incidenţa unei

unităţi de cheltuieli băneşti a turistului din punctul de vedere al creării de venituri noi. Din punct de vedere economic, turistul este un consumator de bunuri şi de servicii, pentru

procurarea cărora efectuează o serie de cheltuieli. Sumele de bani cheltuite de turişti pentru plata serviciilor de cazare, alimentaţie, transport etc. se constituie ca venituri ale întreprinderilor şi unităţilor specializate care au prestat aceste servicii şi sunt folosite de către acestea după cum urmează: o parte este destinată achitării obligaţiilor faţă de furnizorii de produse alimentare,

20

nealimentare, energie, diverse servicii ş.a. o altă parte este destinată bugetului statului sau bugetului local pentru stingerea datoriilor către acesta (TVA, taxe, impozite), iar a treia le revine direct sub formă de profit şi fonduri băneşti pentru plata lucrătorilor şi a acţionarilor, pentru noi investiţii ş.a.

In consecinţă, multiplicatorul turistic evidenţiază faptul că o cheltuială iniţială efectuată de către turist la locul destinaţiei/vacanţei stimulează economia zonei, de destinaţiei şi nu doar o singură dată ci in reprize repetate. În concluzie cu cat este mai mare numărul de mâini prin care vor trece aceşti bani, cu atât mai favorabile vor fi repercusiunile asupra produsului naţional brut.

Multiplele implicaţii pe care dezvoltarea turismului le are in economie, au făcut ca, in opinia specialiştilor, multiplicatorul turistic al cheltuielilor să prezinte mai multe tipuri16 :

-multiplicatorul rezultatelor, care cuantifică output-urile suplimentare de cheltuieli turistice; -multiplicatorul vânzărilor sau tranzacţiilor, care măsoară cifra de afaceri suplimentară

provocată de o cheltuială turistică spre deosebire de cel al rezultatelor, acesta elimină creşterea valorii de inventar apărută ca urmare a modificării cheltuielii iniţiale;

-multiplicatorul veniturilor, care exprimă veniturile interne adiţionale, generate de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice;

-multiplicatorul ocupării forţei de muncă, ce evidenţiază repercusiunile asupra ocupării forţă creşterea numărului de locuri de muncă, în echivalent cu timp total, determinată de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice;

-multiplicatorul venitului guvernamental (bugetului central), care măsoară venitul (încasările) suplimentar net creat de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice; sunt incluse toate formele veniturilor guvernamentale, mai puţin cheltuielile cu subvenţii şi garanţii către alte sectoare ale economiei implicate direct şi indirect în aprovizionarea turismului (întreprinderile de profil);

-multiplicatorul importului, care exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor importate, cauzate de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice. Sumele cheltuite de turişti, in ţara sau zona vizitată, acoperă bunuri şi servicii din producţia internă şi din import; la rândul lor, producătorii interni procură unii factori de producţie din economia internă şi importă alţii. Ca urmare, unele cheltuieli turistice influenţează producţia internă de bunuri şi servicii, altele importurile.

Efectul multiplicator al comerţului exterior: este rezultatul turismului internaţional de recepţie care are ca efect o atât o infuzie suplimentară de capital in valută, realizată la nivelul ţării sau regiunii receptoare, ca urmare a vânzării serviciilor turistice pe valută şi a exportului intern cat şi o creştere a avuţiei pe linia comerţului internaţional care se reflectă şi in soldul activ iar al balanţei de plaţi..

In ceea ce priveşte efectul multiplicator al investiţiilor, acesta se referă la implicaţiile secundare ale investiţiilor efectuate pentru darea in folosinţă a unui obiectiv turistic. Acest fenomen este deosebit de complex pentru că provoacă venituri atât înainte cat şi după darea in folosinţă a obiectivului turistic respectiv. Astfel, lucrările de investiţii antrenează prin ele insele, obţinerea unor venituri la nivelul ramurilor implicate în realizarea obiectivului respectiv: construcţii, industria materialelor de construcţii cât şi a celor conexe. După darea in folosinţă, exploatarea obiectivului turistic respectiv atrage după sine realizarea de venituri pentru toţi participanţii la crearea produsului turistic în urma consumului de bunuri şi servicii turistice.

Pentru evaluarea corectă a impactului provocat de prima rundă a cheltuielilor turistului trebuie determinate limitele arealului unde are loc impactul cercetat. Acesta este o problemă critică pentru că la fiecare rundă de cheltuieli se produc anumite scurgeri in afara arealului. Cu cat arealul este mai dezvoltat din punct de vedere economic, vor apărea mai puţine scurgeri în afara lui şi invers cu cat arealul este mai puţin dezvoltat aceste scurgeri sunt mai pronunţate.

In concluzie se poate remarca rolul pozitiv şi complex al turismului şi profunzimea impactului său in viaţa economică şi socială. Odată cu amplificarea lui la scară mondială creşte şi

21

interesul pentru stimularea lui permanentă. Experţii Organizaţiei Mondiale a Turismului au adoptat următoarea definiţie care caracterizează

efectul multiplicator ca: „volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului care va fi utilizată in economie”17. Totodată aceştia au încercat să găsească modele matematice care să determine cat mai corect şi complet efectul multiplicator al turismului. Cele mai multe astfel de modele au ca punct de plecare multiplicatorul investiţiilor, realizat de J. M. Keynes18 care a elaborat următoarea formulă de calcul a multiplicatorului turismului (K):

, unde:

-Δc este inclinaţia marginală spre consum şi exprimă relaţia funcţională dintre un nivel dat al veniturilor şi cheltuielilor pentru consul la acel nivel al veniturilor.

Inclinaţia marginală spre consum poate fi redată prin intermediul coeficientului de elasticitate a consumului in funcţie de venituri ceea ce evidenţiază dependenţa mărimii efectului multiplicator de nivelul de dezvoltare al unei ţări sau zone, exprimat prin creşterea veniturilor şi proporţia cheltuielilor de consum.

Alături de această formulă au apărut o serie de alte modele care o completează evidenţiind alte aspecte specifice. Astfel, o altă metodă de determinare a multiplicatorului turistic (μ) propune luarea in calcul a proporţiei pierderilor din sistem generate de taxe economii importuri: μ = 1, unde p reprezintă proporţia fiecărei pierderi (scurgeri) in afara Σpi economic, iar i numărul tipurilor de pierderi.

Totodată in vederea analizei impactului economic al turismului, în cazul unui grup de turişti, poate fi folosită formula19:

, unde:IET = impactul economic total (de regulă, venituri sau locuri de muncă).N = numărul total al turiştilor din fiecare grup care participă la diverse forme de turism.C = cheltuiala medie a fiecărui turist din grupurile luate in evidenţă.K= multiplicatorul care exprimă modificările in veniturile rezidenţilor sau in utilizarea forţei

de muncă.Aceste modele prezintă insă o serie de imperfecţiuni nefiind capabile să surprindă sau să

cuantifice toate aspectele şi toate informaţiile necesare.

1.3.Sistemul contul satelit al turismului - metodă statistică de determinare a impactului economic al turismului

Preocupările permanente ale analiştilor de a determina cat mai exact avantajele economice reale ale turismului, care să nu se mai oprească numai la cheltuielile directe ale vizitatorilor internaţionali şi interni ci să ia în calcul şi efectele indirecte ale acestora i-au făcut pe aceştia să considere că statisticile turismului nu mai sunt suficient de cuprinzătoare. Aceasta atât datorită faptului că nu reuşesc să ofere o imagine concretă nici in ceea ce priveşte nivelul cheltuielilor angajate de turiştii pe cont propriu şi intr-o anumită măsură a celor care apelează la turismul semi-organizat, cat şi datorită faptului că efectele economice ale cheltuielilor turistice depăşesc sfera încasărilor raportate statistic de către prestatorii de servicii.

22

Ca urmare, Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) in colaborare cu Consiliul Mondial al Călătoriilor şi Turismului (WTTO), cu Oficiul Statistic al Uniunii Europene (EUROSTST) şi cu alte organisme statistice regionale a iniţiat sistemul cotului satelit al turismului, OMT recomandând adoptarea acestuia de către toate ţările membre. Acesta a constituit obiectivul unuia dintre principalele puncte ale ordinii de zi la Conferinţa internaţională privind statistica şi măsurarea importanţei economice a turismului ce a avut loc la Nisa in primăvara anului 1999.

Contul Satelit al Turismului este o metodă statistică prin care se urmăreşte măsurarea impactului economic al turismului, permiţând cercetătorilor să compare în mod direct mărimea sectorului turistic cu celelalte sectoare ale economiei unei ţări şi să afle măsura în care acesta le influenţează. CST a fost creat pentru a asigura o unitate metodologică in definirea, colectarea, analiza şi interpretarea datelor referitoare la turism la nivelul unei ţări20.

Agregatele şi conceptele sistemului contului satelit al turismului decurg din sistemul de contabilitate naţională a Naţiunilor Unite care îşi extinde sfera de analize nu numai asupra cheltuielilor directe ale vizitatorilor internaţionali şi interni, ci ia în calcul şi efectele indirecte ale cheltuielilor respective.

Ca urmare, Contul Satelit al Turismului trebuie să fie privit din două perspective diferite: -ca un instrument statistic nou ce include concepte, definiţii, clasificări combinate

şi tabele compatibile cu liniile directoare ale contabilităţii naţionale care vor permite realizarea unor comparaţii intre regiuni, ţări sau alte grupuri de ţări şi care vor face aceste estimări comparabile cu alte agregate şi compilări macroeconomice recunoscute la nivel internaţional.

-ca un proces in derulare ce îndrumă ţările în dezvoltarea propriului sistem de statistici in turism, a cărui obiectiv principal este finalizarea unui CST, care să poată fi văzut ca o sinteză a unui asemenea sistem.

Avantajele utilizării Contul Satelit al Turismului sunt următoarele: -va furniza evaluări fiabile privind: partea pe care o reprezintă activitatea turistică in PIB,

dimensiunea ramurilor de activităţi turistice, comparativ cu dimensiunile altor sectoare ale economiei, numărul locurilor de muncă angajate direct sau indirect în activitatea turistică, volumul investiţiilor publice şi private legate de activitatea turistică, valoarea încasărilor publice generate de turism.

-va reprezenta legătura de bază a dezvoltării şi îmbunătăţirii sistemului naţional de statistici turistice.

-realizează o legătură între informaţiile financiare (consumul vizitatorilor, valoarea producţiei industriei turistice, etc.) şi alte informaţii nemonetare despre turism (precum numărul sosirilor, durata sejurului, motivul călătoriei, mijloacele de transport folosite, etc.);

-va permite măsurarea impacturilor economice ale turismului în acelaşi mod ca şi a altor activităţi industriale din cadrul conturilor naţionale. Prin urmare, datele furnizate de CST vor oferi credibilitate în ceea ce priveşte considerarea turismului ca principală activitate economică în cazul unei naţiuni şi unui context internaţional dat.

Pentru a putea asigura toate informaţiile necesare efectuării unei analize complexe a impactului direct şi indirect al turismului asupra economiei naţionale, sistemul contului satelit apelează la o gamă foarte diversificată de surse de informare dintre care cele mai importante sunt21:

Sursele primare care includ: -surse de date bazate pe vizitatori: anchete asupra gospodăriilor sau a indivizilor, anchete

efectuate la frontieră la ieşirea sau intrarea in ţară, anchete realizate in unităţile de cazare sau la bordul mijloacelor de transport utilizare de către turişti care se referă la cheltuielile zilnice efectuate/propuse pe parcursul călătoriilor; aceste anchete se efectuează atât înainte cât şi după

23

întoarcerea în ţară. Pentru a se putea compara preţurile de consum la nivel comunitar s-a realizat un indice al preţului de consum armonizat ai căror factori de armonizare se bazează pe ancheta jurnal-chestionarul de vacanţă.

-surse de date bazate pe ramurile de activitate: conturile naţionale, statistici structurale asupra întreprinderilor, directiva asupra statisticii de turism (capacitatea unităţilor de cazare: număr unităţi, camere şi paturi, număr turişti, număr înnoptări etc., statistici pe termen scurt oferite de întreprinderi), registrul întreprinderii.

-alte surse: recensăminte ale populaţiilor şi gospodăriilor, statistici ale asigurărilor de sănătate privind trimiterile la tratament balnear, statistici din transporturi, alte surse administrative.

În ceea ce priveşte aplicarea sistemului CST în România, pornind de la recomandările WTTC, în anul 2004 s-a reuşit realizarea primului CSTR. Acesta utilizează sursele de date existente în turism: anchetele realizate de către INCDT asupra unităţilor de turism (structuri de cazare şi agenţii de turism) in anul 2002 pentru cuantificarea încasărilor şi plăţilor valutare din turismul internaţional al României, de anchetele realizate de către INCDT în anul 2004 privind cuantificarea indicatorilor fizici şi valorici ai activităţilor din turism la nivelul anului 2003, precum şi de statisticile Institutului Naţional de Statistică.

Prin anchetele întreprinse de INCDT s-a încercat şi obţinut eliminarea lipsurilor în ceea ce priveşte gradul de detaliere şi precizie a datelor.

Acest prim Cont Satelit al Turismului din România s-a realizat pentru anul 2001 întrucât acesta este ultimul an pentru care există definitivate Conturile Naţionale (Tabelele intrări-ieşiri) realizate de Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), C.S.T.R. prelucrând şi corelând o serie de date din sistemul Conturi Naţionale. Valorile indicatorilor sunt calculate in moneda naţională la preţuri curente anul 2001.

Ca urmare, prin aplicarea sistemului CST s-au obţinut: -serie de indicatori statistici care reflectă, pentru prima dată in statistica din turism, imaginea

pe care o are turismul ca sector de activitate in economia romanească, prin următorii indicatori macroeconomici, astfel: contribuţia turismului la PIB, determinată in mod riguros pentru prima dată, a fost de 2,0% pentru anul 2001 şi exprimă cel mai bine importanţa sectorului turistic, din punct de vedere economic, in sistemul economic naţional. Valoarea adăugată din turism - VAT a avut valoarea de 22.879,2 miliarde lei, PIB pentru turism (PIBT) respectiv de 25.413,3 miliarde lei.

-din perspectiva cererii, consumul turistic interior (al turiştilor străini in România şi al turiştilor romani in ţara noastră) a înregistrat valoarea de 48.419 miliarde lei având o pondere de 1,70% in total ofertă la nivel naţional.

-forţa de muncă este o variabilă importantă in sistemul CST care oferă „imaginea socială” a locului turismului in cadrul economiei, astfel: in industria turismului (ramurile de activitate specifice turismului) din România in 2001 existau 380.323 persoane angajate (circa 8,25% din totalul persoanelor angajate in economia naţională). Dintre aceştia 351.858 sunt reprezentaţi de salariaţi (92,5%) iar restul 28.475 (7,5%) de alte categorii (patronii, asociaţi şi lucrători familiali neremuneraţi). Ca pondere la nivel de economie naţională salariaţii din industria turismului reprezintă 12,3% din numărul de salariaţi din economia naţională.

In industria turismului din România îşi desfăşurau activitatea in 2001 un număr de 27.020 de întreprinderi (circa 3,39% din numărul de întreprinderi la nivel naţional). Dacă la acestea se adaugă şi numărul de întreprinderi din ramurile de activitate conexe turismului (poşta şi telecomunicaţiile, comerţul cu amănuntul) numărul creşte la 158.428 (19,8%).

O proporţie covârşitoare a întreprinderilor din industria turistică de 97,3% este reprezentată de întreprinderi mici (cu mai puţin de 50 de salariaţi), IMM–urile (întreprinderile cu mai puţin de 250 de

24

angajaţi) dominând sectorul turistic cu o pondere de 99,5%. Dacă se iau în considerare şi întreprinderile din ramurile de activitate conexe turismului, întreprinderile mici au o pondere de 99% iar IMM-urile 99,8%.

1.4. Contribuţii ale turismului in plan socio-cultural

Alături de importantele consecinţele economice şi, s-ar putea spune, chiar intr-o relaţie de interdependenţă cu acestea, turismul are şi profunde implicaţii în plan socio-uman, care îşi pun amprenta atât asupra turiştilor cat şi asupra populaţiei vizitate. Aceste efecte se resimt la nivelul educaţiei şi instruirii, utilizării timpului liber, asigurării şi menţinerii stării de sănătate, păstrării calităţii mediului, realizării legăturilor intre naţiuni.

Dintre acestea, în primul rând, trebuie evidenţiată importanţa turismului în petrecerea timpului liber datorită multiplelor implicaţii pe care aceasta le poate avea in plan socio-cultural şi chiar economic, practic turismul asigurând realizarea tuturor funcţiilor pe care specialiştii in domeniu le atribuie timpului liber22: odihnă, divertisment şi mai ales eliberarea de plictiseală, de rutina vieţii zilnice, dezvoltarea personalităţii înscriindu-se intre principalele destinaţii ale petrecerii timpului liber atât a celui de sfârşit de săptămână cat mai ales al vacanţelor.

Astfel, prin detaşarea de cotidian turismul are rolul de a îmbunătăţi calitatea vieţii celui care il practică, putând fi considerat un element de igienă mintală, pentru că odată cu călătoria, turistul se îndepărtează şi de problemele zilnice, plăcerea, noile relaţii interumane accelerează pulsul vieţii, contribuind la refacerea capacităţii fizice şi psihice a organismului prin odihnă, recreere, mişcare cat şi prin cele specifice turismului balneoclimateric contribuind in acest fel la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului contemporan, care găseşte în turism o contrapondere eficientă împotriva constrângerilor de tot felul23. Totodată, datorită multitudinii formelor de turism ce pot fi practicate turismul poate reprezenta un mijloc de educaţie, de lărgire a orizontului de cunoaştere şi chiar ridicarea nivelului de instruire cat şi de satisfacere a unor nevoi psihice şi sociale prietenie, asociere, demnitate, respect, turismul îndeplineşte şi anumite funcţii în procesul de formare a personalităţii turistului, mai ales in cazul tinerilor. El constituie un factor de socializare, de formare de noi atitudini, de refacere a cadrului familial afectat de ritmul alert al vieţii cotidiene.

In acelaşi timp, datorită multiplelor şi complexelor efecte pe care acesta le are atât în ceea ce priveşte refacerea capacităţii fizice şi psihice se pot identica relaţii de condiţionare intre dimensiunea şi modul de utilizare a timpului liber pe de o parte şi evoluţia unor variabile macroeconomice pe de altă parte cum ar fi PIB-ul, consumul final, investiţiile brute, productivitatea muncii, inflaţia ş.a.

O imagine asupra modului de petrecere a timpului liber prin turism la nivelul ţării noastre se poate face analizând datele furnizate de institutul de statistică - Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România - ediţia 2005. Astfel, doar 16% dintre persoanele cu vârste de peste 7 ani au efectuat un concediu de cel puţin 4 nopţi consecutive, dintre acestea ponderea cea mai mare deţinând-o persoanele cu vârste sub 35 de ani (54%)24, in timp ce persoanele cu vârste cuprinse între 50-64 de ani practică turismul numai in proporţie de 5,3%, iar cei de peste 65 de ani 1,5%. Principalele motive ale cererii scăzute sunt in general nivelul veniturilor sau mai exact a părţii care rămâne după acoperirea nevoilor de bază, in cazul familiilor cu mai mulţi copii sau a pensionarilor, lipsa timpului liber in cazul patronilor, al persoanelor cu funcţii de răspundere sau mai multe servicii sau motive de sănătate. În ceea ce priveşte destinaţia călătoriilor turistice, 95% dintre acestea s-au efectuat în interiorul graniţelor naţionale şi numai 5% in străinătate. Aceste aspecte îşi pun amprenta asupra nivelului de trai, al calităţii vieţii şi indirect asupra eficacităţii activităţii profesionale dar şi al relaţiilor interumane, stresul şi oboseala spunându-şi cuvântul in multe situaţii.

Trebuie evidenţiat insă faptul că, potrivit aceluiaşi studiu, cererea pentru turism creşte odată cu

25

nivelul de instruire. În ceea ce priveşte durata călătoriilor cea mai mare parte a acestora se încadrează în categoria celor scurte şi medii respectiv o treime dintre acestea având o durată mai mică de 8 zile, iar 40% fiind cuprinse intre 8-14 zile. In ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor de vacanţă in totalul cheltuielilor populaţiei acestea se situează intre 2,7-8,5% ceea ce evidenţiază încă o dată nivelul destul de redus al dezvoltării fenomenului turistic in România.

Totodată, turismul poate avea o contribuţie însemnată la menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, manifestându-se astfel, ca un factor activ al dezvoltării durabile.

Mediul format atât din factorii naturali cat şi cei creaţi prin activităţile umane reprezintă „materia primă pentru turism” care este supusă unor transformări/acţiuni care pot avea ca efect degradarea acestuia impactul pe care turismul îl are asupra mediului afectând atât componentele naturale cat şi pe cele socio-culturale face necesară.

Având în vedere relaţia dintre calitatea produsului turistic şi calitatea „materiei prime” folosite, respectiv a mediului, turismul este implicat in găsirea unor soluţii de atenuare sau chiar de eliminare a impactului său negativ. Ca urmare se poate spune că turismul are şi o vocaţie ecologică datorită: implicării in sporirea atractivităţii peisajelor unor zone ca urmare a amenajărilor destinate recreării, controlul dezvoltării staţiunilor, orientarea fluxurilor turistice, prevenirea degradării unor zone prin organizarea de parcuri şi rezervaţii, promovarea formelor de vacanţă mai puţin agresive, cum ar fi: turismul verde, turismul rural, foto-vânătoare, observarea vieţii animalelor in cadrul lor natural precum şi prin alte acţiuni de amenajare: amenajarea plajelor pe litoral, a traseelor pentru drumeţie, a peşterilor pentru vizitare, prin realizarea unor dotări integrate armonios in peisaj precum şi prin dezvoltarea conştiinţei ecologice a turiştilor a dezvoltării sentimentului pentru dragoste şi respect faţă de natură ş.a.

In ceea ce priveşte impactul socio-cultural asupra populaţiei vizitate pot fi evidenţiate o serie de aspecte legate de schimbări in structura socială prin trecerea de la munca din agricultură la cea din sectorul serviciilor, necesitatea ridicării nivelului de cultură prin învăţarea de limbi străine, a unor elemente de cultură şi civilizaţie specifice altor popoare, însuşirea unor cunoştinţe in domeniul economic, utilizarea mijloacelor moderne de comunicaţii, in special a internetului, schimbări de mentalitate la nivelul familiei tradiţionale atât în ceea ce priveşte rolul femeii in familiile ţărăneşti tradiţionale cat şi in ceea ce priveşte raporturile dintre părinţi şi copii care devin mai liberale, diminuarea prejudecăţilor cu caracter naţional, repunerea in valoare şi dezvoltarea culturii locale: a obiceiurilor şi tradiţiilor, bucătăriei tradiţionale, protejarea mediului natural, creşterea nivelului de cultură, civilizaţie şi nu in ultimul rând a calităţii vieţii, punerea in valoare a monumentelor istorice, stimularea dezvoltării creativităţii artistice şi artizanale

In acelaşi timp, ca urmare a ritmului deosebit de creştere a circulaţiei internaţionale, turismul reprezintă o cale de contact cu realităţile şi popoarele altor locuri, contribuind la promovarea unei mai bune înţelegeri între popoarele aparţinând diferitelor culturi şi civilizaţii, la reînvierea tradiţiilor şi la valorificarea moştenirii culturale universale.

26

CAPITOLUL II PREZENTAREA PRINCIPALELOR ZONE TURISTICE ALE LUMII

1. Europa

Europa are o suprafata de 10.3 milioane kmp si o populatie de 795.3 milioane locuitori, in anul 2004, reprezentand 12.6% din populatia lumii. In plan turistic, continentul Europa, si statele de aici, se situeaza, din toate perspectivele (potential natural si social-economic, cultura materiala si spirituala, infrastructura, infrastructura, calitatea serviciilor, piata emitenta si receptoare) intr-o pozitie ce devanseaza celelalte regiuni turistice de pe Glob.

Cadrul natural al Europei este variat si atractiv, lui adaugandu-se valoroase elemente de cultura si civilizatie datand din toate perioadele istorice. Multe dintre economiile nationale sunt dezvoltate iar fluxurile turistice interne si internationale sunt intense. Ca urmare, statele continentului Europa concentreaza acum peste 57% din totalul sosirilor de turisti internationali. In raport de diferentierile de potential si de gradul de concentrare a fluxurilor turistice se deosebesc urmatoarele subregiuni:

-Europa Sudica sau mediteraneana este spatial geografic in care turismul litoral-maritim si cultural detine cea mai mare pondere. O concentrare deosebita a fluxurilor turistice are loc pe coasta iberica (Costa Brava, Costa Dorada, Costa Blanca, Costa del Sol), pe Coasta de Azur, ca si pe Riviera italiana, tarmurile peninsulei balcanice, insulele din interiorul Marii Mediterane.

-Europa Vestica sau Atlantica concentreaza un patrimoniu cultural deosebit, avand totodata si mari facilitati pentru turismul de afaceri. Intinse sectoare litorale din vestul Frantei, Peninsula Iberica,sudul Marii Britanii sunt propice si turismului litoral.

-Europa Alpina si Centrala detine resurse ce favorizeaza turismul montan, de sporturi de iarna, precum si turismul cultural si balnear.

-Europa Estica, formata din state in tranzitie, avand o zestre culturala deosebita, alaturi de alti factori de mare atractie, inregistreaza o crestere semnificativa a turismului in ultimii ani.

2. Potentialul Americii in economia turistica mondiala7

America are in prezent o populatie de peste 870.2 milioane de locuitori, reprezentand 13.8% din populatia lumii. Ea reprezinta o importanta piata turistica atat prin oferta primara si derivata complexa cat si prin nivelul ridicat al cererii turistice.

America a avut, in anul 2002 o cota de aproape 17% in piata turistica mondiala fiind insa intr-un declin destul de evident, in ultimii ani, dupa atentatele de la New York din 11 sept. 2001. Cu toate acestea, ea ramane un areal geografic ce beneficieaza de un mare potential emitent si receptor de turisti. Aceasta regiune cuprinde urmatoarele subregiuni:

-America de Nord, cu o suprafata de 24.4 mil. kmp - inclusiv America Centrala, inregistreaza cele mai importante fluxuri de sosiri si plecari de turisti, circulatia avand un caracter preponderent intraregional. Acest fapt este datorat potentialului atractiv al litoralului, in principal din Florida si California, precum si a facilitatilor de afaceri, a turismului cultural, a turismului de tip urban, sau ca urmare a prezentei unor mari parcuri naturale cu valente ecoturistice, cat si a veniturilor ridicate ale populatiei, indeosebi din SUA şi Canada de unde pornesc fluxuri emitente foarte consistente.

7 N.S.AUR-Bazele geografiei turismului,Ed.Sitech,Craiova 2005

27

Toate cele 3 state principale de pe acest continent: SUA, Canada, Mexic - sunt cunoscute ca importante destinatii turistice atat in circulatia intraregionala cat si in cea regionala.

-America Centrala continentala, cu state in curs de dezvoltare, constituie una din destinatiile favorite in practicarea cu precadere a ecoturismului si a turismului cultural. Alaturi de mediul natural cu ecosisteme de o mare complexitate, aici se pastreaza numeroase vestigii ale civilizatiei maya. Orasele Tikal, Uxmal, Chichen Itza, Tulum, Palenque aveau temple, piramide, esplanade, palate, sculpturi, picturi murale, elemente de arta monumentala ce demonstreaza nivelul evoluat al societatii umane mayase.Tikal devine primul oras-stat din America Centrala, avand, impreuna cu asezarile din jur, o populatie de 500 mii locuitori

-Zona insulara a Caraibelor, formata din Antilele Mari si Antilele Mici, cunoscuta pentru mediul luxuriant, reprezinta un spatiu geografic ce ofera conditii deosebite pentru turism de tip”estival” - litoral, de croaziera si cu caracter cultural-pe tot parcursul anului.

-America de Sud are o suprafata ce se intinde pe mai mult de 17.8 mil. kmp. Cu toate ca formeaza un areal cu un potential turistic major, in care se asocieaza peisaje naturale si civilizatii dintre cele mai eterogene, are o capacitate de atractie mai redusa.

Recesiunea economica ce afecteaza periodic un mare numar de state de aici, pozitia geografica oarecum periferica in raport cu marile piete turistice emitente si dependenta cvasitotala de turisti de origine nord-americana, constituie cauzele principale ale numarului redus de sosiri internationale. Turismul litoral, cu destinatii renumite, pe plan mondial, in regiunea atlantica este complementar celui cultural si ecoturismului.

3. Regiunea Asia de Est-Pacific si atractiile ei turistice

In ultimii ani se constata un important reviriment in circulatia turistica din Extremul Orient si zona Pacificului. Aceasta regiune a reusit sa depaseasca America in privinta numarului de sosiri internationale de turisti. Ea detine acum peste 18% din piata turistica a sosirilor internationale si este intr-un progres vizibil. Subregiunile turistice incluse aici sunt:

-Asia de Nord-Est constituie cel mai activ spatiu turistic, fapt datorat in principal Japoniei, Chinei, Hong Kong-ului, Taiwan-ului si R.Coreea.Intre aceste state se realizeaza cele mai importante fluxuri intraregionale culturale, comerciale, la rude sau cu ocazia altor evenimente.Toate statele amintite au un aport substantial in cadrul fluxurilor care alcatuiesc turismul de afaceri.

-Asia de Sud-Est (ASEAN) are conditii favorabile pentru practicarea turismului exotic, ecoturismului, turismului cultural si de afaceri. Complexitatea ecosistemica rezultata din pozitia geografica in spatiul intertropical, cu paduri luxuriante, numerosi recifi si vulcani, precum si localizarea in raport cu marile rute maritime ce leaga Orientul de Occident, constituie atributele principale in atractia turistica a statelor din aceasta arie asiatica.

Statele principale din sud-estul continentului Asia, care constituie destinatii turistice mult ravnite sunt Indonezia, Malayesia, Singapore, Thailanda dar si Filipine, Vietnam, Cambodgia, Myanmar, Tarile ASEAN, afectate recent de sindromul pneumoniei atipice, au inregistrat in anul 2003 aproape 37.5 milioane sosiri internationale, cu aproape 2.5 mil. mai putin decat in anul 2002.

Importante destinatii din Asia de Sud-Est sunt Bali, Jawa si Lombok din Indonezia, Phuket, Pataya, Chang Mai din Thailanda etc.Cutremurul si valurile de tip tsunami din decembrie 2004 au devastat insula Phuket si alte localitati turistice din Asia de Sud si Sud-Est.

-Australasia incorporeaza sub aceasta sigla Australia si Noua Zeelanda. Teritoriile celor doua state, cu un important potential turistic natural si cultural, precum si cu o infrastructura complexa, se individualizeaza prin pozitia excentrica fata de marile piete emitente de turisti, ca si prin frecventa

28

ridicata a deplasarilor turistice predominant intraregionale. Aceasta subregiune atrage un numar relative ridicat de turisti din Asia de Est, Europa Vestica si America de Nord.

-Micronezia, Melanezia si Polinezia constituie alte trei subregiuni cu mare potential pentru turismul litoral, cultural si ecoturism inca insuficient valorificat. Ele sunt destinatii favorite pentru vizitatorii care provin, in majoritatea lor, din statele metropolitane carora le-au apartinut sau de care depind si in prezent cele mai multe insule din aceasta parte a lumii.

4. Potentialul turistic al Orientului Mijlociu

Orientul Mijlociu constituie un areal de tripla influenta cultural-istorica, religioasa si economica intre Asia, Africa si Europa. El participa acum cu 3.4% in piata turistica mondiala. Aici se afla unele din cele mai importante vestigii istorice ale unor civilizatii timpurii (egipteana, asiriana, akadiana, sumeriana, babiloniana, feniciana) precum si mari centre de pelerinaj (Mecca, Ierusalim, Medina).Statele care au iesire la Marea Mediterana sau la Marea Rosie si-au edificat importante stabilimente litorale. Piata turistica a Orientului Mijlociu a primit in ultima perioada de timp pana la23-24 mil. turisti straini anual.

Evolutia fluxurilor de vizitatori a fost afectata periodic de instabilitatea politico-militara, de conflictele dintre israelieni si arabi sau din interiorul natiunii arabe.

5. Resursele turistice din Asia de Sud si Sud-Est

Piata turistica din Asia de Sud este formata in cea mai mare parte din subcontinentul India si teritoriile adiacente in care PIB si veniturile populatiei au valori mici. Acest spatiu turistic se intinde din Iran pana in Indochina.Cu toate ca se afla intr-o pozitie avantajoasa si dispune de un veritabil tezaur cultural si de civilizatie, precum si de o mare varietate de peisaje ce se succed din Himalaya pana in Oceanul Indian, atractia turistica este inca redusa.

Originile turismului in aceasta parte a lumii se afla in fluxurile de pelerinaj si calatoriile de agrement din perioada coloniala britanica. Numarul total al sosirilor internationale nu reflecta potentialul si capacitatea de atractie existente aici. In medie, in ultima perioada de timp s-au inregistrat in jur de 6 mil. de sosiri de straini pe an, principalele destinatii fiind India si Iranul.

6. Africa, un continent cu mari contraste geografice si turistice

Africa, a carei suprafata se intinde pe mai mult de 30 mil.kmp si care are acum 865 mil. locuitori, a fost multa vreme un continent ignorat, necunoscut mai cu seama in interior. In prezent se stie ca el constituie un veritabil conglomerate de peisaje, de la cele mai aride, intalnite in Sahara, pana la padurile tropicale umede din bazinul Zair.

Fiind incadrata in cea mai mare parte intre cele doua tropice, Africa este numita pe drept cuvant continent al Soarelui. Tot aici se afla originea omului. Africa poate fi definita ca un muzeu geografic, original nu numai prin flora si fauna ci si prin complexitatea etnolingvistica.

Desi concentreaza un imens potential turistic, remarcabil prin varietatea acestuia, Africa detine o cota de numai 4% din totalul sosirilor internationale. Destinatiile majoritare sunt cele doua subregiuni de la extremitati (Maghreb si Africa de Sud), favorabile mai cu seama turismului cultural, ecoturismului si vacantelor litoral-maritime. Ambele sectoare africane au importante amenajari litorale situate intr-un climat subtropical caracteristic celui mediteranean.

Subregiunile Africa de Sud, Africa de Vest si Africa Centrala au o infrastructura mult mai slab organizata decat in nordul si sudul continentului, fapt ce influenteaza negativ turismul receptor.

29

Este deficitar si turismul intraregional. Aici este practicat, cu precadere, turismul de safari, ecoturismul si turismul cultural. Turismul de safari s-a nascut in Africa de Est, in Kenya.

Safari este un cuvant din limba Swahili si a fost inventat de cei care explorau fauna din aceasta parte a Africii.

Cu toate acestea numarul vizitatorilor straini a fost intr-o continua crestere in ultimii ani ajungand sa depaseasca 27 mil. sosiri internationale pe ansamblu continentului. Inconvenientele deplasarii in Africa sunt numeroase: bariere lingvistice, infrastructura rutiera si feroviara slab organizata, baza tehnico-materiala insuficienta, personalul de deservire in majoritate fara o pregatire de specialitate, transportul aerian foarte scump, de 2-3 ori mai mult decat in Europa. La aceasta se mai adauga riscul maladiilor tropicale datorita carora Africa a fost considerata multa vreme cimitirul omului alb.

7. Antarctica si resursele ei turistice8

Continentul alb are o suprafata de 13.1 mil. kmp si o populatie de 1400 locuitori care lucreaza la statiunile polare de cercetare stiintifica.

Antarctica a intrat in circuitul turistic foarte recent. Desi calatoriile catre acest continent se intensifica dupa anii 1969-1970, abia in ultima perioada se constata o crestere a fluxurilor turistice in croaziere, care pornesc din sudul Americii de Sud, sau prin transporturi aeriene avand baze de plecare in Australia si Noua Zeelanda.

Patrimoniul cultural al acestui continent (lumea salbatica terestra si cea din mediul acvatic, gheturile, intregul peisaj) de pe uscat si din spatial inconjurator este de maxima importanta pentru dinamica sistemului planetar general.

Pentru protejarea echilibrului geosistemic de aicea, exista o stricta reglementare a fluxurilor turistice care nu trebuie sa depaseasca 50-100 persoane la fiecare transport. Rezulta ca deplasarile au un strict caracter ecoturistic.Ca urmare, numarul total al vizitatorilor abia a depăşit 13500 turisti in ultimul sezon.

8 N.S.AUR - Bazele geografiei turismului, Ed. Sitech, Craiova, 2005

30

CAPITOLUL III

ANALIZA DINAMICII ŞI STRUCTURII TURISMULUI INTERNAŢIONAL ÎN PERIOADA 2002 – 2005

Evoluţia turismului, ca rezultat al acţiunii conjugate a factorilor economici, demografici, psiho-sociali, politici, etc., a marcat de-a lungul timpului un curs ascendent. Se poate vorbi astfel, de o dezvoltare a acestuia, concretizată într-o cerere sporită de bunuri şi servicii turistice, dar şi în creşterea numărului celor ce călătoresc, dezvoltare caracterizată prin ritmuri înalte, ce rivalizează cu cele mai dinamice ramuri din economie. De asemenea, previziunile privind viitorul turismului, fundamentate pe extrapolarea influenţei factorilor, anticipează o creştere continuă a acestuia.

Activitatea turistică în ansamblul său, exprimată sintetic prin indicatorul circulaţie turistică mondială globală, este evaluată la peste 3,5 miliarde călători rezultând astfel că mai mult de ½ din populaţia Terrei face turism: corespunzător încasările din această activitate se cifrau la peste 4500 miliarde USD în 20059. În cadrul acesteia, turismul intern al statelor lumii reprezintă 70-85%, circulaţiei turistice internaţionale mondiale (turism internaţional) revenindu-i 25-30%, cu valori sensibil diferite pe ţări şi continente. Cele două componente ale circulaţiei turistice mondiale globale prezintă tendinţe de evoluţie diferite, datorită cadrului specific de manifestare dar şi a impactului unor cauze proprii.

3.1. Analiza globală a circulaţiei turistice internaţionale (1950 – 2005)

Dezvoltarea turismului, integrarea sa în structura economiilor moderne, în sfera necesităţilor şi consumului populaţiei se reflectă într-oi îmbogăţire continuă a conţinutului său şi o diversificare a formelor de manifestare. De asemenea, participarea la mişcarea turistică a unor categorii sociale tot mai largi, asociată cu varietatea mobilurilor cererii, au favorizat apariţia unor noi forme de turism, adaptarea lor permanentă la cerinţele turiştilor şi condiţiile călătoriilor.

Ca urmare, cunoaşterea modalităţilor de concretizare a cererii turistice, a conţinutului şi particularităţilor fiecărei forme, a determinanţilor specifici şi evoluţiei lor, precum şi a corelaţiilor dintre acestea prezintă importanţă deosebită pentru definirea strategiei în dezvoltarea turismului, pentru crearea cadrului unitar de circulaţie a informaţiilor şi luare a deciziilor, pentru integrarea în sistemul categorial internaţional.

În acelaşi timp, intensificarea călătoriilor – interne şi internaţionale -, creşterea rolului turismului în ansamblul relaţiilor economice internaţionale ca şi în viaţa economică şi socială au determinat preocupări pentru evaluarea dimensiunilor şi efectelor sale, pentru elaborarea unui sistem unitar de înregistrare şi urmărire a circulaţiei turistice10.În acest context, se poate vorbi de cristalizarea unor forme ale circulaţiei turistice precum şi a unei metodologii comune de măsurare a acesteia.

Caracterizarea turismului sub aspectul dimensiunilor, evoluţiei, structurii, aportului la dezvoltarea economico-socială, atât în plan intern, cât şi internaţional este condiţionată de existenţa unor informaţii pertinente. Volumul, varietatea informaţiilor, comparabilitatea acestora în cazul turismului internaţional asigură nu numai o evaluare corectă, ştiinţifică a fenomenului turistic, ci

9 www.wttc.org., The 2005 Travel and Tourism Economic Research.10 Minciu Rodica Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001., p.71.

31

permite înţelegerea mecanismelor lui de funcţionare şi pe această bază, adoptarea unor decizii adecvate, elaborarea strategiilor privind dezvoltarea acestuia.

Intensificarea circulaţiei turistice interne şi internaţionale, diversificarea normelor de petrecere a vacanţei, transformările din industria turistică, participarea unui număr sporit de ţări la mişcarea turistică – acutizează nevoia de informaţii, făcând, în acelaşi timp, mai dificilă obţinerea lor. Se pune, în aceste condiţii, problema găsirii unor metode de observare capabile să asigure o bună cunoaştere a activităţii turistice ca şi cea a armonizării instrumentelor statistice de înregistrare şi cuantificare a acesteia. Necesitatea modernizării şi compatibilizării sistemelor de înregistrare statistică este susţinută şi de faptul că, astăzi, acestea încă mai diferă de la o ţară la alta, datorită unor inadvertenţe conceptuale, costurilor relativ ridicate de observare şi imposibilităţii suportării acestora de către unele ţări, dinamismului deosebit al călătoriilor turistice şi dificultăţilor reflectării acestuia etc.

Evaluarea corectă, cât mai completă şi comparabilă la nivelul ţărilor, a activităţii turistice presupune, aşadar:

consens asupra conţinutului conceptelor; caracterul unitar şi simplu al metodelor de observare; un sistem de indicatori coerent.Aceste cerinţe sunt îndeplinite (aţa cum s-a arătat în cap.1), în privinţa conceptelor,

majoritatea ţărilor adoptând recomandările statistice ale OMT (Ottawa 1991) în acest sens. Totodată, s-au făcut paşi importanţi în apropierea metodelor de înregistrare şi a sistemului de indicatori.

Metode de înregistrare a circulaţiei turistice. O problemă importantă în măsurarea fenomenului turistic este culegerea informaţiilor – modalităţile de înregistrare şi instrumentarul utilizat în acest scop.

Studiile de referinţă în domeniu evidenţiază că instrumentele de bază pentru cercetarea turismului sunt observaţiile directe, complete asupra fenomenului – de tipul recensămintelor, inventarelor – şi observaţiile parţiale de natura sondajelor – realizate pe eşantioane având un comportament identic cu cel al ansamblului. Ele se aplică în locurile cheie ale activităţii turistice,, respectiv la punctele de frontieră, în mijloacele de găzduire a turiştilor, cu prilejul realizării tranzacţiilor financiare etc.

Cu ajutorul acestor instrumente se obţin informaţii cantitative şi calitative ce permit alcătuirea unor statistici ale turismului intern şi/sau internaţional, statistici care la rândul lor, sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor şi politicilor macroeconomice în domeniu. Dintre acestea, cel mai frecvent întâlnite, structurate după locul sau unitatea de observare sunt: statisticile sosirilor-plecărilor la frontieră, statisticile mijloacelor de găzduire (cazare), statisticile mijloacelor de transport – proprii turismului sau generale, statisticile asupra altor echipamente şi activităţi: parcuri naţionale (rezervaţii), parcuri de distracţie, echipamente – instalaţii sportive şi culturale, muzee, etc, anchete-sondaje asupra gospodăriilor şi persoanelor statistici tip recensământ economic, alte statistici: balanţa de plăţi, sistemul contabilităţii naţionale, ocuparea forţei de muncă, bilanţurile financiar-contabile ale societăţilor comerciale etc.11

Fiecare dintre situaţiile – statisticile menţionate ilustrează mai bine o latură sau alta a fenomenului turistic, prezintă în utilizarea propriu-zisă, avantaje şi limite.

Înregistrarea (controlul) la frontieră, ca metodă de măsurare a circulaţiei turistice, este folosită, pe scară largă, în statistica turismului internaţional. Ca modalitate de desfăşurare, înregistrarea la frontieră poate fi continuă, contabilizându-se toate trecerile prin aceste puncte, sau parţială, realizându-se sub forma sondajelor specializate. Această metodă furnizează informaţii

11 Minciu Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, p.92.

32

cantitative cu privire la numărul intrărilor şi ieşirilor, ţara de origine a turismului, durata şederii, scopul vizitei, mijlocul de transport folosit etc. Varietatea informaţiilor obţinute depinde nemijlocit de complexitatea formalităţilor în punctele de frontieră (informaţii bogate, diverse presupun o formularistică complicată şi ritm pentru completarea acesteia, ceea ce prezintă un dezavantaj pentru turist şi duce la gâtuirea circulaţiei şi, invers, o amplificare a formalităţilor constituie un avantaj pentru turist, stimulează fluidizarea traficului, dar reduce corespunzător volumul informaţiilor obţinute).

Tendinţele manifestate în practica relaţiilor internaţionale, de simplificare a formalităţilor de frontieră sau chiar să renunţe la ele, conform unor înţelegeri bi sau multilaterale (Spaţiul Schengen), limitează posibilităţile utilizării acestei metode pentru evaluarea corectă a circulaţiei turistice; în astfel de cazuri singurele informaţii se pot obţine cu ajutorul unor mijloace tehnice (înregistrări video, celule fotoelectrice etc.) sunt cele referitoare la intensitatea traficului.

O metodă mai eficientă şi mai uşor de aplicat este înregistrarea în spaţiile de cazare (mijloace de găzduire). Utilizarea corectă a acestei metode, în sensul comparabilităţii rezultatelor, mai ales în statisticile internaţionale, presupune existenţa unui sistem unitar de evidenţă a activităţii pentru toate unităţile ce găzduiesc turişti, ceea ce nu este întotdeauna simplu.

Informaţiile obţinute prin metoda înregistrărilor în spaţiile de cazare sunt mai complete şi mai diversificate; ele se referă deopotrivă la cerere (circulaţia turistică) şi ofertă (baza materială şi forţa de muncă), la turismul intern şi internaţional, la dimensiunile fenomenului turistic şi impactului său asupra economiei; de asemenea, pot fi cuantificate atât latura cantitativă, cât şi cea calitativă a activităţii turistice.

Culegerea datelor, în cazul acestei metode, se poate realiza prin simpla prelucrare a documentelor hoteliere standard (fişa de anunţare a sosirii şi plecării turiştilor, situaţia zilnică – lunară a ocupării camerelor – locurilor, fişa de cont a fiecărui client etc.) sau prin completarea acestor informaţii suplimentare obţinute direct de la clienţi (aprecieri asupra calităţii serviciilor).

Înregistrarea în spaţiile de cazare, deşi are multe avantaje, exprimate prin complexitatea şi diversitatea informaţiilor, prin caracterul facil al aplicării etc. prezintă şi câteva inconveniente legate, în principal, de unitatea de observare şi anume: înregistrarea este incompletă, deoarece sunt luate în calcul numai spaţiile omologate, fiind omisă cazarea la rude, prieteni, în reşedinţe secundare, în spaţii neamenajate; nu redă cu rigurozitate numărul turiştilor (persoanelor), ci doar numărul înnoptărilor, rezultatele depind de sistemul de evidenţă utilizat specifice unor ţări sau lanţuri hoteliere (ex. o cameră dublă ocupată de o persoană, dar care achită integral costul acesteia, este evidenţiată cu două înnoptări).

O altă metodă considerată indirectă, cu o arie de aplicabilitate mai restrânsă, este cea a prelucrării informaţiilor provenind de la instituţiile financiar-bancare (bănci, societăţi de asigurări etc.). Sunt posibile determinări ale încasărilor şi plăţilor pentru călătoriile turistice, pe ansamblu şi pe structură – cazare, alimentaţie, transport -, atât pentru turismul intern cât şi pentru cel internaţional. E baza acestora se pot face aprecieri calitative asupra turismului – prin intermediul unor indicatori de genul: încasare – cheltuială medie pe turist, pe zi-turist -, precum şi evaluări ale locului turismului în consumul populaţiei, aportului acestuia în crearea PIB, la echilibrarea balanţei de plăţi, la realizarea veniturilor statului (prin impozite).

În cazul acestei metode, complexitatea informaţiilor, acurateţea lor sunt dependente de tipologia şi structura sistemului contabilităţii naţionale, de structura ramurilor economice adoptată de fiecare ţară şi compatibilitatea acestora pe plan mondial, de gradul de detaliere a datelor, de nivelul de informatizare şi accesare al instituţiilor financiar-bancare.

Aprecieri asupra aspectelor calitative ale activităţii turistice, de natura caracteristicilor socio-profesionale ale clientelei, motivaţiei, comportamentului, nivelului de satisfacţie a turistului,

33

bugetului de vacanţă etc. pot fi făcute numai prin metoda sondajelor. Sondajele se realizează de regulă, de instituţii sau compartimente specializate, de un personal cu pregătire adecvată, asupra unor eşantioane fixe (panel) sau variabile, reproiectate cu prilejul fiecărei anchete.

Deşi oferă posibilitatea cunoaşterii unor aspecte foarte variate ale activităţii turistice (cantitative şi calitative), metoda sondajelor prezintă şi câteva inconveniente legate, în principal, de costuri (este considerată, de unii autori, cea mai costisitoare), de organizare (personal calificat, loc şi perioadă de desfăşurare), de erori de eşantionare şi, corespunzător, de extrapolare a rezultatelor.

Pe lângă metodele menţionate, analiştii fenomenului turistic pot utiliza, în funcţie de obiectivele urmărite, şi alte instrumente de cercetare precum şi informaţii variabile macroeconomice, provenite din alte sectoare (transporturi, ocuparea forţei de muncă).

De asemenea, având în vedere că fiecare dintre metodele şi instrumentele de investigare prezintă avantaje cât şi limite, permite cunoaşterea mai detaliată, mai riguroasă a uneia sau alteia dintre componentele activităţii turistice, pentru o corectă şi completă evaluare a fenomenului se recomandă utilizarea simultană a mai multor tehnici de cercetare.

Circulaţia turistică internaţională, având î multitudine de faţete, se impune a fi analizată cel puţin din perspectiva evoluţiei şi distribuţiei teritoriale. Să mai adăugăm că, indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a acestora sunt sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional.

În privinţa dimensiunilor, în perioada 1950-2005, călătoriile internaţionale au înregistrat o creştere de-a dreptul spectaculoasă, de aproape 28 de ori, de la 25,3 milioane la 702,6 milioane. În aceeaşi perioadă, încasările au sporit de peste 225 ori, de la 2,1 miliarde USD în 1950 la 474,2 miliarde USD în 2005 (vezi tabelul nr.3).

Tabelul nr.3.EVOLUŢIA PRINCIPALELILOR INDICATORI AI CIRCULAŢIEI TURISTICE INTERNAŢIONALE

AnulSosiri

- milioane -Încasări

- mld. USD -1950 25,3 - 2,1 -1960 69,3 10,6 6,9 12,61970 165,8 9,1 17,9 10,01980 287,8 5,7 102,0 11,01990 455,9 4,8 264,2 9,92005 687,3 5,3 473,4 8,7 ritm mediu pe 10 aniSursa: Minciu Rdica, op.cit. p.48 & www.world-tourism.org.

Din analiza informaţiilor referitoare la numărul sosirilor se poate remarca, după o perioadă de plin avânt, specifică deceniilor 6 şi 7, o încetinire a creşterii, rezultat firesc al ariei de cuprindere a fenomenului şi indirect al apropierii de un prag de saturaţie. În acelaşi context, nu pot fi neglijate o serie de mutaţii din economia mondială; astfel, cele două şocuri petroliere din anii 1973 şi 1974, recesiunea economiei mondiale, şi, mai recent, destrămarea blocului socialist, războiul din Golf, criza financiară asiatică au provocat, ce-i drept pentru perioade scurte de 1-2 ani., o involuţie a călătoriilor internaţionale.

Trebuie subliniat că, în afara factorilor economici, factorii politici sunt de asemenea foarte importanţi în evoluţia turismului internaţional. S-a văzut cum, în anii 1990-1992, datorită crizei din Golf, în această zonă geografică turismul a fost practic nul; de asemenea, ex-Iugoslavia a pierdut, în scurt timp, toată clientela sa internaţională care s-a mutat către vecini: Italia, Grecia, Turcia sau chiar Spania sau Tunisia.

34

Tabelul nr.4.DINAMICA ÎNCASĂRILOR ŞI SOSIRILOR ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL MONDIAL

Anii Sosiri din turism(milioane persoane)

Încasări din turism(miliarde USD)

1 2 31990 455,9 264,11991 464,6 272,71992 502,3 310,81993 512,0 0317,81994 537,4 351,21995 550,4 393,31996 592,0 428,1

…………………………. ………………………… …………………………2001 625,2 444,72002 664,4 455,02003 608 4282004 684,1 459,52005 702,6 474,2

Sursa: Minciu Rodica, Ţigu Gabriela, Economia turismului. Caiet de probleme, proiecte şi referate; Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerţ, Catedra de Turism. Servicii, Bucureşti, 1997, p.20 & www.world-tourism.org.

Totodată, mai aproape de noi ca perioadă de timp, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 şi-au pus şi ele amprenta asupra evoluţiei turismului internaţional atât la sosiri cât şi la încasări. Dar lucrurile şi-au revenit relativ uşor, după cum putem observa din datele de pe 2005 (vezi tabelul nr.4).

Pe de altă parte, privind comparativ cei doi indicatori – sosiri de turişti şi încasări din turismul internaţional – se observă dinamica mult accentuată a celui de-al doilea. În opinia analiştilor, evoluţia explozivă a încasărilor este doar parţial reală – datorită creşterii numărului sosirilor, a duratei sejurului, a distanţelor de deplasare, a cheltuielilor pe zi-turist etc.; circa ½ din această creştere trebuie pusă pe seama fenomenului inflaţionist, respectiv a modificării parităţii monedelor naţionale faţă de dolarul american şi a dezvoltării acestuia.

3.2. Analiza din punct de vedere spaţial (pe cele 5 zone)

Distribuţia inegală a circulaţiei turistice în manifestarea ei temporală este acompaniată de o evoluţie diferenţială în spaţiu, de la o regiune turistică la alta.

Sub aspect structural, circulaţia turistică este înregistrată şi urmărită spaţial, pe zone geografice şi în funcţie de nivelul de dezvoltare economică.

O primă concluzie ce se poate desprinde, din analiza circulaţiei turistice pe cele cinci zone geografice identificate de OMT, este cea referitoare la concentrarea puternică a activităţii- 73,2% în 2005 – la nivelul celor două continente, respectiv Europa şi America (în principal de Nord) şi, indirect, în ţările cele mai dezvoltate ale lumii. O asemenea concentrare este argumentată de puterea economică a acestor ţări, ce oferă locuitorilor largi posibilităţi de călătorie, de faptul că ele adăpostesc un imens şi valoros potenţial de atracţii şi, nu în ultimul rând, de experienţa turistică a acestor zone. Toate acestea au dus la menţinerea acestor zone pe primele poziţii în ultimele decenii atât în ceea ce priveşte sosirile turistice internaţionale cât şi încasările înregistrate.

35

Tabelul nr.5.DISTRIBUŢIA PE ZONE A CIRCULAŢIEI TURISTICE INTERNAŢIONALE ŞI

MODIFICĂRILE ÎN TIMP- în procente –

1960 1970 1980 1990 1995 1998 2005Africa - sosiri - încasări

1,12,6

1,52,2

2,82,6

3,32,0

3,41,8

4,02,2

4,12,5

Americile (N şi S) - sosiri - încasări

24,135,7

23,026,7

21,624,6

20,526,7

19,525,5

19,227,1

16,324,1

Asia şi Pacific - sosiri - încasări

1,33,4

3,66,7

8,29,9

12,315,7

15,519,4

14,717,6

18,720,0

Europa - sosiri - încasări

72,556,8

70,562,1

65,659,5

62,253,6

59,251,5

59,650,8

56,950,7

Orientul Mijlociu - sosiri - încasări

1,01,5

1,42,3

2,13,4

1,72,0

2,41,8

2,52,2

3,92,7

Sursa: Minciu Rodica, op.cit., p.49 & www.world-tourism.org.

Deşi ponderile deţinute de cele două zone (Europa şi America) sunt în scădere, aşa cum reiese din tabelul nr.5, din punct de vedere al numărului sosirilor de turişti, aceste zone înregistrează creşteri, de-a lungul perioadei analizate (vezi tabelul nr.6.).

Chiar dacă 2005 nu a fost un an uşor, conform datelor colectate de OMT de la marea majoritate a destinaţiilor, numărul sosirilor turistice internaţionale a crescut cu 2,7% după o scădere de 0,5% în 2002. Pentru prima dată, nivelul mondial de 700 milioane sosiri a fost depăşit şi, făcând o comparaţie cu anul 2003, s-a înregistrat o creştere de 16 milioane sosiri.

Singura zonă care a înregistrat o scădere a numărului de turişti o reprezintă America, numărul sosirilor în regiune scăzând cu 6,1% în 2004 faţă de 2003, costul negativ continuând şi în 2005 (-4,4% scădere faţă de 2004), situaţie explicabilă prin efectul atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001. Drept urmare, zona Asia şi Pacific, începând cu 2004, a trecut pe locul doi, după Europa.

Tabelul nr.6.

EVOLUŢIA SOSIRILOR ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL PE ZONE ALE LUMII

- milioane –Anii Total Africa America Asia şi Pacific Europa Orientul

36

N şi S Mijlociu1970 165787 2407 42273 6243 113000 18641975 222290 4654 50043 10214 153859 35201980 287771 7337 61387 23225 189830 59921985 327636 9706 66495 33429 211864 62421990 456494 14973 93532 56332 284178 75791995 567033 18800 111944 88008 337240 110412003 687345 27369 128032 115298 392731 240192004 684139 28315 120246 121129 390848 325932005 702639 29136 114855 131295 399759 27594

Sursa: Minciu Rodica, Ţigu Gabriela, op.cit., p.12 & www.world-tourism.org.

Din punct de vedere al încasărilor din turismul internaţional, toate regiunile au înregistrat creşteri, chiar dacă în ritmuri medii anuale sensibil diferite.

Se remarcă astfel că zona Asia şi Pacific „vine din urmă” şi, aşa cu previzionează OMT, este de aşteptat că va devansa continentul american în perioada următoare (tabelul nr.7).

În 2005 încasările la nivel mondial s-au ridicat la 474 mld.USD (501 mld.euro), echivalent cu 1,3 mld.USD/zi sau 675 USD/sosire turistică.

Tabelul nr.7.

EVOLUŢIA ÎNCASĂRILOR ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL PE ZONE ALE LUMII

- ml.d USD –Anii Total Africa America

N şi SAsia şi Pacific Europa Orientul

Mijlociu1 2 3 4 5 6 7

1970 17900 400 4800 1200 11096 4041975 40702 1127 10219 2493 26130 7331980 102008 2711 24155 10018 61654 34701985 116124 2601 33494 14249 60981 4803

1 2 3 4 5 6 71990 260014 5175 69493 40469 139453 54241995 371682 6915 95239 73055 189820 66532003 473303 9852 131465 85286 247522 113952004 472578 11564 119786 889870 244829 112712005 474190 11785 114255 94697 240490 12963

Sursa: Minciu Rodica, Ţigu Gabriela, op.cit., p.14 & www.world-tourism.org.

Pentru a putea identifica principalele mutaţii în fluxurile turistice internaţionale, analiza trebuie realizată şi în cadrul fiecărei regiuni turistice.

3.2.1. Circulaţia turistică internaţională în Europa

Europa – zona cu cea mai intensă activitate turistică – a înregistrat, după 1970, ritmuri mai modeste de creştere (situate sub media mondială), ceea ce s-a concretizat în reducerea proporţiei

37

participării acesteia la circulaţia turistică de la 62,0% în 1970 la 50,7% în 2005, la capitolul încasări şi de la 72,5% în 1960 la 56,9% în 2005 la capitolul sosiri.

Tabelul nr.8

EVOLUŢIA SOSIRILOR INTERNAŢIONALE ÎN REGIUNILE DIN EUROPA

- milioane – Regiuni 1990 1995 2003 2004 2005

1 2 3 4 5 6Europa 280,6 322,3 392,7 390,8 399,8Europa de Nord 32,3 41,4 46,8 44,6 46,4Europa de Vest 113,8 116,7 142,8 139,2 141,1Europa de Centru şi Est 39,0 61,4 62,3 63,4 65,2

1 2 3 4 5 6Europa de sud 88,1 91,3 126,1 129,0 131,0Europa Est Mediteraneană 7,4 11,4 14,7 14,7 16,1

Sursa: www.world-tourism.org.

Această scădere relativă a fost provocată, pe de o parte, de ascensiunea ţărilor asiatice şi, pe de altă parte, de o serie de mutaţii economice şi politice la nivelul continentului, între care: declinul ţărilor estice, scăderea competitivităţii produselor oferite, deteriorarea raportului calitate-preţ, vârsta înaintată a echipamentelor etc.; desigur, un rol important revine şi saturării cererii turistice în acest spaţiu. Cu toate acestea, se estimează că Europa va deţine şi în următorii 20 de ani poziţia de lider în ierarhia zonelor turistice.

În interiorul continentului., subdivizat pe 5 regiuni fluxurile turistice s-au orientat masiv spre Europa de Vest şi Sud. Astfel, în 2005 cele două regiuni au înregistrat 201,9 milioane persoane la

capitolul sosiri internaţionale (vezi tabelul nr.8).Principalele destinaţii turistice din Europa se află în partea de vest, după cum arată şi datele din tabel. Anul 2004 a fost un an nefast pentru Europa de

Vest şi de Nord, ambele subregiuni înregistrând scăderi semnificative. Deşi şi-au reluat linia ascendentă în 2005, nu au reuşit să atingă nivelul din 2003. Celelalte subregiuni europene nu au fost afectate de evenimentele din anul 2004. Datorită reorientării fluxurilor turistice, Europa de Centru

şi Est, Europa de Sud şi Europa Est Mediteraneană se află în plină ascensiune turistică.

Tabelul nr.9.

PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE DIN EUROPA, ÎN 2005

Destinaţii Sosiri-mii-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)

Încasări-mld. USD-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)03/02 04/03 03/02 04/03

Europa 399759 -0,5 2,3 100 240490 -1,7 6,5 100

38

Austria 18611 1,1 2,4 4,7 11237 1,9 11,1 4,7Belgia 6724 -0,1 4,2 1,7 6892 4,7 -0,2 2,9Croaţia 6944 12,2 6,1 1,7 381 20,9 14,3 1,6Franţa 77012 -2,6 2,4 19,3 32329 -2,5 7,8 13,4Germania 17969 -5,9 0,6 4,5 19158 -0,3 4,0 8,0Grecia 14180 7,3 0,9 3,5 9741 2,4 3,1 4,1Ungaria 15870 -1,5 3,5 4,0 3273 9,4 -13,2 1,4Irlanda 6476 -4,4 1,9 1,6 3089 7,0 10,7 1,3Italia 39799 -3,9 0,6 10,0 26915 -6,2 4,3 11,2Olanda 9595 -5,0 1,0 2,4 7706 -6,8 14,6 3,2Polonia 13980 -13,8 -6,8 3,5 4500 -21,1 -6,5 1,9Portugalia 11666 0,6 -4,1 2,9 5919 4,2 7,5 2,5Fed.Rusă 7943 5,3 7,3 2,0 4188 3,8 17,6 1,7Spania 51748 4,6 3,3 12,0 33609 4,5 2,2 14,0Elveţia 10000 -1,8 -7,4 2,5 7628 -3,5 4,4 3,2Turcia 12782 12,5 18,5 3,2 9010 -3,3 22,0 3,7Ucraina 6326 31,4 9,2 1,6 2992 23,5 9,8 1,2Marea Britanie

24180 -9,4 5,9 6,0 17591 -16,7 8,0 7,3

Sursa: www.world-tourism.org.

Conform statisticilor OMT, în 2005 Europa a avut o creştere moderată de puţin peste 2% faţă de 2004 şi a atins un total de 400 mil. la capitolul sosiri turistice internaţionale. Încasările au crescut la 240 mld.USD echivalentul a 600 USD/turist. Rezultatele sunt normale, luându-se în considerare economia în scădere a regiunii, în special economia Germaniei. Aflându-se în topul destinaţiilor, Franţa şi Spania, au înregistrat o creştere puţin peste media regiunii. Turcia a înregistrat cea mai mare creştere (+19%), în timp ce federaţia Rusă, Ucraina şi alte ţări foste sovietice au avut performanţe bune. Marea Britanie şi-a menţinut cursul negativ din ultimii trei ani (vezi tabelul nr.9).

3.2.2. Circulaţia turistică internaţională în Asia şi Pacific

Cea mai dinamică zonă a lumii este reprezentată de Asia şi Pacific, regiune în care dezvoltarea economică a imprimat ritmuri foarte înalte şi turismului (de 2-3 ori mai mari decât media mondială). Rezultatul, o modificare spectaculoasă în ceea ce privesc sosirile internaţionale de la 57,7 mil.persoane în 1990 la 131,3 în 2005. Criza financiară înregistrată de această zonă la sfârşitul anului 1997 şi în 1998 şi-a pus amprenta asupra dinamicii turismului, dar s-a reuşit reabilitarea şi s-a menţinut cursul ascendent (vezi tabelul nr.10).

Astfel că, începând din anul 2004, Asia şi Pacific trece pe locul II ca regiune turistică a lumii din punct de vedere al sosirilor de turişti, detronând America.

Această regiune nu a fost afectată de evenimentele din 2001. Pe primul loc în topul destinaţiilor turistice din regiune se află Asia de nord-Est, urmată de departe de Asia de Sud-Est.

Tabelul nr.10.EVOLUŢIA SOSIRILOR INTERNAŢIONALE A REGIUNILOR DIN

ZONA ASIEI ŞI PACIFICULUI- milioane –

Regiunile 1990 1995 2003 2004 2005Asia şi Pacific 57,7 85,6 115,3 121,1 131,3

39

Asia de Nord-Est 28,0 44,1 62,5 65,6 73,6Asia de Sud-Est 21,5 29,2 37,0 40,2 42,2Oceania 5,2 8,1 9,6 9,5 9,6Asia de Sud 3,2 4,2 6,1 5,8 5,9

Sursa: date preluate de pe www.world-tourism.org.Regiunea Asia şi pacific şi-a continuat linia ascendentă cu o creştere de 10 mil.sosiri turistice

internaţionale, ajungând la 131 milioane (+8%). Încasările turistice internaţionale au ajuns la 95 mld.USD, corespunzător a 720 USD/turist, conform statisticilor OMT. Regiunea a beneficiat de o puternică cerere turistică intraregională şi nu a fost foarte afectată de economia slăbită a Japoniei, care, prin tradiţie, era principala piaţă generatoare de turism. Noile pieţe generatoare apărute, cu sunt China., Hong Kong, Coreea, Taiwan şi Singapore au devenit noul motor al turismului în această regiune. Destinaţiile Asiei de Nord au înregistrat o medie a creşterii de 12% la sosirile internaţionale: China (+11%), Hong Kong (+21%), macao (China) (+12%) şi Japonia (+10%). Dezvoltarea puternică a Asiei de Nord în ultimii ani a fost favorizată de noul rol al Chinei care a devenit atât o destinaţie turistică importantă, cât şi generatoare de turism pentru ţările vecine. Asia de Sud-Est şi Oceania au înregistrat creşteri moderate de 5% şi respectiv 1%. Asia de Sud, care în 2004 avusese un declin de 4,5%, a înregistrat o creştere de 1% (vezi tabelul nr.11).

Tabelul nr.11.PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE DIN ZONA ASIA ŞI PACIFIC, în 2005

Destinaţii Sosiri-mii-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)

Încasări-mld.USD-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)03/02 04/03 03/02 04/03

Asia şi Pacific

131295 5,1 8,4 100 94697 1,2 7,7 100

Australia 4841 -1,5 -0,3 3,7 8087 -9,8 6,1 8,5China 36804 6,2 11,0 28,0 20385 9,7 14,6 21,5Hong Kong 16555 5,1 20,7 12,6 10117 5,0 22,2 10,7India 2370 -4,2 -6,6 1,8 2923 -4,0 -3,9 3,1Indonezia 5033 1,8 -2,3 3,8 - -5,9 - -Japonia 5239 0,3 9,8 4,0 3499 -2,1 6,0 3,7Coreea 5347 -3,3 3,9 4,1 5277 -6,4 -17,2 5,6Macao 6565 12,4 12,4 5,0 4415 16,4 17,2 4,7Malaesia 13292 25,0 4,0 10,1 6785 39,7 6,4 7,2Noua Zeelandă

2045 6,9 7,1 1,6 2918 4,2 25,0 3,1

Filipine 1933 -9,8 7,6 1,5 1741 -19,3 1,0 1,8Singapore 6996 -2,8 4,0 5,3 4932 -15,6 -2,9 5,2Taiwan 2726 -0,3 4,2 2,1 4197 6,7 5,2 4,4Thailanda 10873 5,8 7,3 8,3 7902 -5,5 11,7 8,3

Sursa: www.world-tourism.org.

40

3.2.3. Circulaţia turistică în America

O evoluţie apropiată de cea a Europei a cunoscut şi America unde după o creştere rapidă înregistrată în anii 50, s-a instalat o dinamică moderată, rezultat al faptului că turismul este deja consacrat ca sector important al economiei.

Dintre subregiunile continentului american, poziţia dominantă revine nordului (SUA şi Canada) cu 70-75% din totalul sosirilor turistice internaţionale din regiuni (vezi tabelul nr.12).

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 şi-au pus amprenta asupra întregii regiuni. Dacă până în 2001 toate subregiunile Americii erau într-o continuă creştere, începând cu anul 2002 se înregistrează scăderi pe linie, de la 128 milioane sosiri în 2001 la 114,9 milioane în 2003. Cea mai afectată a fost america de nord, înregistrând o scădere de aproape 10% în 2003 faţă de 2001.

Tabelul nr.12.EVOLUŢIA SOSIRILOR INTERNAŢIONALE ÎN AMERICA

– milioane – Regiunile 1990 1995 2001 2003 2005

Americile 93,0 108,8 128,0 114,9 120,2America de Nord 71,7 80,5 91,2 81,6 84,4Caraibe 11,4 14,0 17,2 16,1 16,9America Centrală 1,9 2,6 4,3 4,7 4,4America de Sud 7,9 11,7 15,2 12,5 14,4

Sursa: Date preluate de pe www.world-tourism.org.

În 2005 Americile se aflau încă sub impactul atacurilor de la 11 septembrie 2001, rezultând cu o scădere în totalul regiunii. Scădere resimţită în special în America de sud şi în Caraibe, scăderi

induse în special de circulaţia turistică scăzută dinspre statele Unite şi argentina. Două dintre principalele destinaţii din regiune, Statele Unite şi Mexic, au avut rezultate negative, deşi Mexicul a înregistrat o creştere de 5% în ceea ce privesc încasările turistice internaţionale. Astfel, canada, cu o creştere de 2% a detronat Mexicul de pe poziţia secundă ca destinaţie în regiune. America de Sud a fost afectată de problemele economice din regiune, în special în argentina şi Uruguay. Ţările vecine

cu argentina au înregistrat pierderi notabile: Uruguay (-34%) şi Brazilia (-21%). Argentina însă a avut o creştere de 8% datorată efectelor benefice pentru turismul receptor ale devalorizării peso-ului.

Conform statisticilor OMT, în 2005 America a acumulat 114 mld.USD în încasări turistice internaţionale, echivalentul a 1000 USD/turist (vezi tabelul nr.13).

America a avut mult de pierdut din cauza reorientării fluxurilor turistice, turiştii preferând locuri mai sigure şi mai puţin expuse conflictelor socio-economice, militare şi politice.

41

Tabelul nr.13.

PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE DIN AMERICA, în 2005

Destinaţii Sosiri-mii-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)

Încasări-mld.USD-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)03/02 04/03 03/02 04/03

Americile 114855 6,1 -4,4 100 114255 -8,4 -6,5 100Argentina 2820 -9,9 7,6 2,5 - -10,0 - -Brazilia 3783 -10,2 -20,7 3,3 3120 -12,0 -16 2,7Canada 20057 0,3 1,9 17,5 9700 -0,6 -10,0 8,5Chile 1412 -1,1 -18,0 1,2 733 -2,6 -8,2 0,6Costa Rica 1113 4,0 -1,6 1,0 1078 -10,9 -1,6 0,9Cuba 1656 -0,3 -4,6 1,4 1633 -2,6 -3,5 1,4R.Dominicană 2811 -3,0 -2,5 2,4 2736 -2,2 -2,2 2,4Jamaica 1266 -3,5 -0,8 1,1 1209 -,5 -1,9 1,1Mexic 196667 -4,0 -0,7 17,1 8858 1,3 5,4 7,8Puerto Rico 3087 6,3 -13,1 2,7 2486 14,2 -8,9 2,2Statele Unite 41892 -11,9 -6,7 36,5 66547 -12,8 -7,4 58,2Uruguay 1258 -3,9 -33,5 1,1 318 -14,0 -43,3 0,3

Sursa: www.world-tourism.org.

3.2.4. Circulaţia turistică în Africa şi Orientul Mijlociu

Celelalte regiuni ale globului – Africa şi Orientul Mijlociu – au proporţii modeste în structura circulaţiei turistice mondiale, dar au înregistrat creşteri notabile. În africa se poate observa o creştere semnificativă, aceasta dublându-şi aproape cifrele în ceea ce privesc sosirile turistice internaţionale, de la 15,0 mil. persoane în 1990 şa 29,1 în 2005. O menţiune pentru Orientul Mijlociu, care s-a evidenţiat prin ritmuri ridicate în ultimii 2-3 ani, ajungând să-şi tripleze sosirile de turişti (vezi tabelul nr.14.).

În 2005, Africa a înregistrat o creştere cu 2,8% la capitolul sosiri turistice internaţionale atrăgând 29 mil.turişti.

Dar rezultatele pe subregiuni şi ţări sunt amestecate. Astfel, africa de Nord a avut un declin de 2% datorat liniei descrescătoare a celor două mari destinaţii: Tunisia (-6%) şi Maroc (-1%). Prin contrast, multe din destinaţiile de la sud de Sahara au avut rezultate notabile, cea mai importantă fiind africa de Sud (+11%). Încasările au atins aproape 12 ml.dUSD echivalent cu 405 USD/turist (vezi tabelul nr.15).

Tabelul nr.14.EVOLUŢIA SOSIRILOR INTERNAŢIONALE ÎN REGIUNILE DIN

ZONELE AFRICA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU- milioane –

Regiunile 1990 1995 2003 2004 2005Africa 15,0 20,0 27,4 28,3 29,1Africa de Nord 8,4 7,3 10,1 10,6 10,3Africa de Vest 1,4 1,9 2,6 2,7 2,9Africa Centrală 0,4 0,4 0,7 0,7 0,7Africa de Est 2,8 4,5 5,9 6,2 6,3Africa de Sud 2,0 6,0 8,2 8,2 8,9Orientul Mijlociu 9,7 13,6 24,0 23,6 27,6

Sursa: Date preluate de pe www.world-tourism.org.

42

După scăderea de 1 procent în 2004, în 2005 Orientul Mijlociu a înregistrat o creştere de 17%, un total de aproape 28 milioane sosiri. Iordania a avut o creştere de 10%, iar Emiratele Arabe Unite 32%: Această evoluţie este datorată, conform OMT, pe de o parte investiţiilor în infrastructura turistică din regiune, iar pe de altă parte datorită potenţialului major a pieţei intraregionale, în special de când Arabia Saudită a început să joace un rol important nu numai ca ţară receptoare cât şi emiţătoare. Încasările din 2003 au crescut la 13 mld.Usd echivalent cu 470 UD/turist (vezi tabelul nr.16).

Tabelul nr.15.PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE DIN AFRICA, în 2003

Destinaţii Sosiri-mii-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)

Încasări-mld.USD-

Schimbări (%) Cotă depiaţă (%)03/02 04/03 03/02 04/03

Africa 29136 3,2 2,8 100 11785 7,8 1,0 100Algeria 998 4,1 10,7 3,4 133 4,2 33,0 1,1Bostwana 1037 -5,0 -1,1 3,6 309 -4,2 3,0 2,6Ghana 483 10,0 10,1 1,7 520 16,1 16,1 4,4Kenya 838 -6,5 -0,4 2,9 297 11,6 -3,6 2,5Mauritius 682 0,6 3,2 2,3 612 15,1 -1,9 5,2Maroc 4193 2,7 -0,7 14,4 2152 23,8 -14,8 18,3Africa de sud 6550 -1,5 10,9 22,5 2719 -0,5 8,7 23,1Tanzania 550 9,2 9,8 1,9 730 -1,9 0,7 6,2Tunisia 5064 6,5 -6,0 17,4 1422 7,3 -11,4 12,1Zambia 565 7,6 14,8 1,9 - 5,4 - -

Sursa: www.world-tourism.org.

Orientul Mijlociu reprezintă o zonă turistică în plină dezvoltare. Salturile uimitoare pe care le-a făcut în ultimul timp stau ca mărturie a importanţei dezvoltării infrastructurii, a îmbunătăţirii şi

deschiderii de noi destinaţii turistice.Tabelul nr.16.

PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE DIN OPRIENTUL MIJLOCIU, ÎN 2005Destinaţii Sosiri

-mii-Schimbări (%) Cotă de

piaţă (%)Încasări

-mld.USD-Schimbări (%) Cotă de

piaţă (%)03/02 04/03 03/02 04/03Orientul Mijlociu 27594 -1,3 16,7 100 12963 -5,2 10,0 100Bahrein 3167 15,2 13,6 11,5 - 9,9 - -Egipt 4906 -14,8 12,6 17,8 3764 -12,5 -0,9 29,0Iordania 1622 3,6 9,8 5,9 786 -3,0 12,3 6,1Libia 956 12,9 14,2 3,5 956 12,8 14,2 7,4Arabia Saudită 7511 2,1 11,7 27,2 - - - -Siria 2809 -6,9 - 10,2 1366 - - 10,5Emiratele Arabe 54455,8 31,7 19,7 1328 5,1 24,8 10,2

Sursa: www.world-tourism.org.

3.3. Analiza în structură (ţări emiţătoare şi ţări receptoare)

Alături de analizele pe zone geografice, cercetările asupra dinamicii şi structurii turismului internaţional iau în calcul, la nivelul ultimilor ani, şi distribuţia acestuia pe grupuri de ţări asociate în funcţie de nivelul lor de dezvoltare economică (ţări dezvoltate sau industrializate, ţări în dezvoltare şi în tranziţie) sau reunite în diverse organizaţii internaţionale (OECD, UE, ASEAN, organizaţia ţărilor mediteraneene). În ce priveşte locul lor, de exemplu, utilizând primul criteriu de structurare, grupul statelor dezvoltate deţine circa 57% din sosirile de turişti şi aproximativ 65% din încasări,

43

cele în curs de dezvoltare circa 30% în cazul ambilor indicatori, în timp ce ţările în tranziţie au o pondere de 13% în totalul sosirilor şi numai 5% din încasări. Toate acestea argumentează corelaţia strânsă dintre turism şi creşterea economică, precum şi tendinţa de concentrare a acestui fenomen.

Pentru a realiza o imagine completă a dimensiunilor şi dinamicii turismului internaţional se impune aprofundarea analizei pe ţări. În funcţie de potenţialul turistic de care dispun, de nivelul de dezvoltare economico-socială şi de rezultatele activităţii desfăşurate, statele se manifestă ca ţări receptoare şi/sau emiţătoare de turişti.

În categoria receptorilor de turişti se remarcă ţările europene recunoscute prin valoarea şi bogăţia atracţiilor, dar şi prin tradiţii în organizarea călătoriilor. Astfel, în 1994 printre principalele ţări europene receptoare de turişti se numărau Spania, Italia, Franţa Ungaria, Polonia, iar din afara continentului european s-au remarcat SUA, Mexic, China şi Hong Kong. Interesant de remarcat este că, deşi în 1998 printre ţările noneuropene s-a infiltrat şi Canada, ocupantele primelor locuri au rămas cam aceleaşi, atât în rândul ţărilor europene cât şi cele din afara continentului european (vezi tabelele nr.17-19).

Tabelul nr.17.PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE ALE LUMII, ÎN 1994

Rang Ţară Sosiri turişti- mii -

Rang Ţară Încasări-mld.USD-

1 Franţa 60640 1 SUA 604062 SUA 45504 2 Franţa 248353 Spania 43232 3 Italia 239274 Italia 27480 4 Spania 214105 Ungaria 21425 5 Marea Britanie 139836 China 21070 6 Austria 131607 Marea Britanie 29855 7 Germania 106508 Polonia 18800 8 Hong Kong 89879 Austria 17894 9 Elveţia 757010 Mexic 17113 10 China 7323

Sursa: Minciu Rodica, Ţigu Gabriela, op.cit., p.16.

Putem observa în tabelul nr.17 două ţări ex-comuniste plasate în primele 10 destinaţii ale lumii la sosiri: Ungaria şi Polonia. După cum se arată în tabelul nr.218, în patru ani Ungaria a dispărut din topul primelor 120 ţări receptoare, dar Polonia şi-a păstrat locul.

Tendinţa de concentrare a activităţii turistice, evidenţiată pe distribuţia pe zone, este puternic susţinută şi de proporţia principalelor destinaţii. Astfel, zece ţări receptoare de turişti deţineau în 1998, 54% din sosiri şi 48,1% din încasări, iar în 2005, 49,6% din sosiri şi 52,3% din încasări (cu alte cuvinte, jumătate din întreaga activitate de turism internaţional); dintre acestea, cele mai multe sunt caracterizate printr-un ridicat nivel economic şi social, confirmând, odată în plus, legătura dintre creşterea economică şi dezvoltarea turistică.

44

Tabelul nr.18.PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE ALE LUMII, ÎN 1998PRINCIPALELE DESTINAŢII TURISTICE ALE LUMII, ÎN 1994

Rang Ţară Sosiri turişti- mii -

Rang Ţară Încasări-mld.USD-

Cotă de piaţă (%)

1 Franţa 70,0 1 SUA 74,2 16,72 Spania 47,7 2 Italia 30,4 6,83 SUA 47,1 3 Franţa 29,7 6,74 Italia 34,8 4 Spania 29,6 6,75 Marea Britanie 25,5 5 Marea Britanie 21,3 4,86 China 24,0 6 Germania 16,8 3,87 Mexic 19,3 7 China 12,5 2,88 Polonia 18,8 8 Austria 12,2 2,79 Canada 18,7 9 Canada 9,1 2,110 Austria 17,3 10 Polonia 8,4 1,9

Sursa: Minciu Rodica, op.cit., p.53.

Aceleaşi concluzii se desprind şi din analiza comparativă şi corelată a celor doi indicatori – sosiri şi încasări; ierarhizarea ţărilor de destinaţie în funcţie de încasarea medie pe turist, deşi diferă sensibil de cea iniţială, plasând pe primul loc SUA, cu circa 1600 USD/turist (în comparaţie cu 1400 USD/turist în anul 1998, ceea ce arată clar evoluţia ascendentă a încasărilor), urmată de Spania, Franţa, Italia, China etc., menţine în tot aproape aceleaşi ţări.

Exceptând schimbarea de poziţii între Canada şi Mexic, topul primelor 10 destinaţii turistice din 2005 a rămas neschimbat faţă de 2004, Franţa şi Spania sunt în frunte, ambele însumând 18% din totalul sosirilor turistice internaţionale. Statele Unite îşi menţine poziţia a treia în ciuda declinului suferit în ultimii doi ani. China şi-a confirmat importanţa ca destinaţie turistică, înregistrând cea mai rapidă creştere din top (+11%). De remarcat de asemenea că ambele poziţii 5 la sosiri şi la încasări sunt ocupate de aceeaşi ţară: China (vezi tabelul nr.19).

Tabelul nr.19.PRINCIPALELE DESTINAŢII ALE LUMII, ÎN 2005

Top Ţară Sosiri-mil-

04/03%

Cotă de piaţă (%)

Top Ţară Sosiri-mil-

04/03%

Cotă de piaţă (%)

1 Franţa 77,0 2,4 11,0 1 SUA 66,5 -7,4 14,02 Spania 51,7 3,3 7,4 2 Spania 33,6 2,2 7,13 SUA 41,9 -6,7 6,0 3 Franţa 32,3 7,8 6,84 Italia 39,8 0,6 5,7 4 Italia 26,0 4,3 5,75 China 36,8 11,0 5,2 5 China 20,4 14,6 4,36 M. Brit. 24,2 5,9 3,4 6 Germania 19,2 4,0 4,07 Canada 20,1 1,9 2,9 7 M. Brit. 17,8 9,5 3,88 Mexic 19,7 -0,7 2,8 8 Austria 11,2 11,1 2,49 Austria 18,6 2,4 2,6 9 H. Kong 10,1 22,2 2,110 Germania 18,0 0,6 2,6 10 Grecia 9,7 3,1 2,1

Sursa: www.world-tourism.org

45

SUA rămâne liderul necontestat în topul încasărilor cu 67 mld.USd, în ciuda crizei cu care se confruntă. Spania, Franţa şi Italia urmează în top cu încasări de la 34 la 27 mld.USD fiecare. Creşterile cele mai importante le-au înregistrat Hong Kong (22,2%), China (14,6%) şi Austria (11,1%).

Din categoria emiţătorilor de turişti se remarcă, prin amploarea fenomenului, Germania, Marea Britanie, Japonia, Franţa. Un statut contradictoriu are SUA, în sensul că, după raportul sosiri/plecări este o ţară emiţătoare, iar după raportul încasări/cheltuieli este receptoare. De asemenea alături de emiţătorii tradiţionali, pot fi recunoscute ţări ca Italia, Franţa, China etc., prezente şi în topul receptorilor.

3.4. Previziuni ale OMT privind evoluţia turismului internaţional

Politicile turistice au devenit componente, de multe ori esenţiale, ale politicilor economice din numeroase ţări. Elaborarea lor şi punerea lor în practică se realizează atât la iniţiativa profesioniştilor, cât şi a administraţiilor publice. Dincolo de concurenţa care îi opune, diferiţi agenţi ai politicii turistice naţionale cooperează în special în cadrul organizaţiilor internaţionale specializate, dintre care cea mai importantă este Organizaţia Mondială a Turismului (OMT).

Agenţii politicilor turistice au ca principală funcţie promovarea turismului naţional şi internaţional, realizarea unei armonizări şi complementarităţi sectoriale şi regionale a politicilor macroeconomice. Pe plan naţional, este vorba despre funcţionarea instituţiilor turistice naţionale şi organizaţiilor profesionale, iar pe plan internaţional de organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale.

Scopul funcţionării instituţiilor turistice naţionale este organizarea dezvoltării şi activităţii sectorului turistic. Ele elaborează şi pun în practică politica turistică a ţării. Totodată, ele asigură activitatea de promovare a turismului naţional, orientarea sectorială a activităţilor turistice şi coordonarea naţională a amenajării turistice pe plan regional.

În cadrul unui stat cu o structură unitară, aceste organisme aparţin unui Minister al Turismului sau a unui Secretariat de Stat pentru Turism, de pe lângă minister. De asemenea, în unele ţări funcţionează Comisariate Generale pentru Turism sau o simplă direcţie a unui minister al tineretului, al sporturilor etc.). Structura organizatorică adoptată este relevatoare în privinţa locului pe care îl ocupă sau pe care trebuie să îl ocupe, turismul în cadrul economiei naţionale. În funcţie de organizarea conducerii turismului centralizată sau descentralizată, competenţele în domeniul sectorului turistic sunt exersate de administraţia centrală sau, în foarte multe cazuri de către colectivităţi locale.

Statul, la rândul său, trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii legate de dezvoltare „ordonată” a turismului în cadrul dezvoltării economice generale, exercitând, conform OMT, patru funcţii esenţiale: de coordonare a activităţii turistice, de legiferare şi reglementare, de planificare şi de finanţare a acestei activităţi.

În diferite ţări, profesiunile antrenate de sectoarele turistice sunt grupate în organizaţii profesionale naţionale sub formă de asociaţii fără scop lucrativ, destinate să favorizeze dezvoltarea activităţii lor profesionale, precum şi să apere interesele profesiei. Numărul organizaţiilor profesionale este egal cu cel al specializărilor profesionale din turismul naţional şi internaţional. Aceste organizaţii profesionale sunt interlocutori sau chiar parteneri ai administraţiilor naţionale de turism. Cele mai importante dintre ele sunt reprezentate într-o serie de ţări de către Adunările Consultative sau Comisiile care participă la lucrările parlamentelor.

46

În domeniul turismului, ca şi în alte sectoare de activitate economică, ştiinţifică şi socială, funcţionează două categorii de organizaţii internaţionale: organizaţiile interguvernamentale şi organizaţii neguvernamentale.

În fiecare dintre cele două categorii se desprind anumite organizaţii care au competenţe generale, cu ar fi de exemplu OMT, în timp ce alte organizaţii au competenţe specializate într-unul dintre sectoarele activităţii turistice, cum ar fi de exemplu Biroul Internaţional de Turism Social.

În cadrul unei categorii de organizaţii internaţionale reprezentarea se face la nivelul statelor. Ele au posibilitatea să asocieze în cadrul activităţii lor, cu statul consultativ, anumite organizaţii internaţionale (profesionale, sociale, ştiinţifice) sau chiar organisme naţionale publice sau private (companii aeriene, oficii de turism), în scopul asocierii reprezentanţilor profesiilor implicate în turism la lucrările organizaţiei.

Singura organizaţie internaţională care îşi exercită la scară universală atribuţii turistice generale este Organizaţia Mondială a Turismului. În cadrul acestei organizaţii funcţionează 200 de membrii afiliaţi (organisme neguvernamentale internaţionale şi naţionale), alături de statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

„Obiectivul fundamental al OMC este de a promova şi dezvolta turismul, pentru a contribui la dezvoltarea economică, la înţelegerea internaţională, la pace şi prosperitate, precum şi la respectul universal şi aplicarea drepturilor şi libertăţilor omului fără diferenţă de rasă, sex, limbă şi religie” – Art. din statutul OMT12.

Activităţile OMT sunt diverse şi numeroase. Ele acoperă ansamblul domeniilor turismului intern şi internaţional.

Una dintre cele mai importante activităţi este elaborarea de studii şi statistici. Studiile se referă la 7 mari domenii: evoluţia turismului în lume, pieţele turistice, echipamentele şi întreprinderile turistice, planificarea şi amenajarea turistică, analiza economică şi financiară, efectele sociologice ale activităţii turistice, reprezentarea turistică în străinătate.

Statisticile mondiale şi regionale reprezintă obiectul unor publicaţii regulate.Informaţii legate de sectorul turistic sunt cuprinse în diferite publicaţii dintre care cea mai

importantă este revista „Turismul mondial”, precum şi în scrisorile de informaţie” adresate organismelor naţionale de turism.

Datele privind aprecierea cantitativă şi calitativă a fenomenului turistic pot fi utilizate pentru desprinderea tendinţelor în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Pot fi analizate astfel serii cronologice care prezintă mişcări de sezonalitate, uneori fluctuaţii conjuncturale şi modificări accidentale, care în cazul prognozelor pe termen lung trebuie eliminate.

În ceea ce priveşte prognozele pe termen lung, OMT a realizat „Tourism 2020 Vision”, unde sunt prezentate previziunile turistice până în anul 2020.

Deşi evoluţia turismului în ultimii ani a fost fluctuantă, OMT nu şi-a modificat previziunile în ceea ce priveşte prognoza turismului internaţional până în anul 2020.

Tendinţa principală prevăzută de OMT nu a suferit modificări importante. Evoluţia turismului în anii precedenţi, a demonstrat că pe un interval de timp scurt se pot înregistra perioade de creştere rapidă (1995, 1996, 2003) alternate cu perioade de creştere mai lente (2004, 2005).

În timp ce ritmul de creştere a sosirilor până în 2003 a depăşit de fapt previziunile OMT, se prefigurează că încetinirea actuală a ritmului de creştere va compensa pe termen mediu şi lung.

12 Cristureanu Cristiana, Economia şi politica turismului internaţional, Editura ABEONA, Bucureşti, 1992, p.238.

47

Tabelul nr.20.RITMUL DE CREŞTERE A SOSIRILOR TURISTICE INTERNAŢIONALE (1995-2020)

Rata medie de creştere (%)1995-2020

Procentaje1995 2020

Total 4,1 100 100Africa 5,5 3,6 5,0Americile 3,9 19,3 18,1Asia de Est şi Pacific 6,3 15,1 26,6Europa 3,0 59,8 45,9Orientul Mijlociu 7,1 2,2 4,4

Sursa: date adaptate de pe www.world-tourism.org.

Previziunile OMT au în vedere o creştere mai lentă a sosirilor, cât şi a încasărilor, este vorba de ritmuri medii anuale situate la 3,5-4% pentru sosiri şi de 4,5-5% pentru încasări. În aceste condiţii, sosirile de turişti la nivel mondial sunt estimate la 1006 milioane în 2010 şi 1561 milioane în 2020. Dintre acestea, 1224 milioane se vor înregistra din călătoriile intraregionale iar restul de 377 milioane din călătoriile interregionale. Corespunzător, încasările din turismul internaţional (exclusiv transporturile) vor ajunge la 1550 USD în 2010 şi peste 2001 mld.USD în 2020.

Tabelul nr.21.PREVIZIUNILE ORGANIZAŢIEI MONDIALE A TURISMULUI (1995-2020)

Regiuni Anul de bază1995

Procentaje2010 2020

Total 565,4 1006,4 1561,1Africa 20,2 47,0 77,3Americile 108,9 190,4 28,3Asia de Est şi Pacific 85,6 205,8 416,0Europa 338,4 527,3 717,0Orientul Mijlociu 4,2 35,9 68,5

Sursa: date adaptate de pe www.world-tourism.org.

Primele trei regiuni receptoare până în 2020 vor fi Europa (717 mil.sosiri persoane), asia de Est şi Pacific (397 mil.sosiri persoane) şi Americile (282 mil.), urmate de africa şi Orientul Mijlociu.

În ceea ce priveşte Europa şi Americile, se prefigurează o creştere sub medie. Europa îşi va păstra primul loc la sosirile turistice internaţionale, deşi se va înregistra un declin (de la 60% în anul 1995 la 46% în anul 2020).

Pentru Europa, studiul: „Tourism – 2020 Vision Europe” estimează o creştere a sosirilor de vizitatori din străinătate de la 399,8 milioane în 2003 la 717 milioane în anul 2020, într-un ritm mediu anual de 3%. O altă previziune este aceea că noul pol de interes va deveni Europa Centrală şi de Est (ECE). Explicaţia pe care o dă secretarul general al Organizaţiei Mondiale a Turismului, Francesco Frangialii, este că zona ECE are în fluxurile turismului internaţional o poziţie geografică perfectă, chiar la mijlocul distanţei dintre două surse majore: Europa Occidentală pe de o parte şi Federaţia Rusă,, de alta. Ritmul de creştere a turismului în zona ECE va fi mai mare cu 50% faţă de ritmul mediu de creştere a turismului european, respectiv 4,6%, atingând 223 milioane sosiri în 2020. Argumente suplimentare în acest sens pot fi evoluţia previzibilă a procesului de integrare europeană, care va deschide frontierele, va introduce o monedă unică, va intensifica legăturile de afaceri şi culturale. Ultimul, dar nu cel mai puţin important argument adus de oficiul OMT priveşte

48

preţul moderat al produsului turistic în regiune, cu influenţă hotărâtoare asupra vânzărilor. Dintre formele de turism, cele mai dinamice se estimează că vor fi ea de afaceri şi cea de congrese şi reuniuni internaţionale.

O altă estimare a OMT se referă la creşterile record care vor fi înregistrate de Asia de Est şi Pacific, Orientul Mijlociu şi Africa, creşteri de peste 5% pe an al sosirilor, faţă de media mondială de creştere care va fi de 4,1% pe an.

Tabelul nr.22.PREVIZIUNILE OMT PENTRU CĂLĂTORIILE INTRAREGIONALE ŞI INTERREGIONALE

- milioane –Anul de bază

1995Previziuni Rata medie de

creştere (%)Procentaje

2010 2020 1995 2020

Intraregional 464,1 790,9 1183,3 3,8 82,1 75,8Interregional 101,3 215,5 377,9 5,4 17,9 24,2

Sursa: date adaptate de pe www.world-tourism.org.

Călătoriile interregionale vor înregistra o creştere mai rapidă (de 5,4% pe an) în perioada 1995 – 2020, faţă de călătoriile intraregionale (3,8% pe an) pe aceeaşi perioadă de timp.

Drept urmare raportul dintre călătoriile intraregionale şi cele interregionale se va schimba de la 82/18 în 1995 la aproximativ 76/24 în anul 202013.

13 www.world-tourism, org, OMT – Tourism Highlits, Edition 2004.

49

CONCLUZII

La începutul mileniului trei, industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate, constituind, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Este unanim acceptată ideea c secolul actual a fi dominat de trei megaindustrii: telecomunicaţiile, tehnologia informaţiilor şi turismul.

Turismul, fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii şi ca atare, influenţat de evoluţia ei, reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice.

Având în vedere titlul lucrării, în prima parte a acesteia, intitulată Conexiuni macroeconomice în turismul internaţional, am prezentat aspectele conceptuale referitoare la turism şi am evidenţiat amploarea şi complexitatea legăturilor dintre turism şi celelalte componente ale economiei.

Schimburile turistice internaţionale sunt reglementate de politica de comerţ exterior în aceeaşi măsură cu schimburile internaţionale de mărfuri. Serviciile legate de turismul internaţional au acelaşi impact asupra circuitului economic mondial ca şi importurile sau exporturile mondiale. Se poate afirma că turismul a apărut ca o consecinţă a celei de a treia diviziuni sociale a muncii, în urma căreia s-au desprins comercianţii care, pentru a-şi exercita activitatea erau nevoiţi să călătorească. Dezvoltarea activităţii turistice este determinată în epoca modernă de o nouă diviziune internaţională a muncii care a generat specializarea internaţională în servicii a unui număr apreciabil de ţări, atât industrializate cât şi în curs de dezvoltare. Se poate afirma că astăzi, turismul se află adeseori la originea unui flux comercial, atunci când, de exemplu, pentru construirea infrastructurii turistice sau chiar pentru completarea consumului turistic, este necesar importul de bunuri şi servicii care nu pot fi oferite de producţia internă. Mai mult chiar, pentru unele ţări, notorietatea turistică pe care şi-au câştigat-o favorizează direct exportul lor de echipamente şi servicii turistice şi indirect exportul de mărfuri generale sau de servicii nonturistice. Legătura între cele două componente ale circuitului mondial de valori (turism internaţional şi comerţ internaţional) este de natură cantitativă şi structural calitativă.

Între turismul internaţional, pe de o parte şi comerţul invizibil şi balanţa plăţilor externe, pe de altă parte, există aceeaşi legătură ca între parte şi întreg. Cu toate că importanţa comerţului invizibil, ca factor care influenţează asupra balanţei de plăţi a unei ţări, de cele mai multe ori nu poate fi evaluată decât cu aproximaţie. Se poate afirma cu certitudine că încasările din operaţiunile invizibile, precum şi plăţile în contul lor determină, prin soldul lor activ sau pasiv, în mod sensibil, soldul definitiv al balanţei de plăţi externe ale ţărilor respective.

Dezvoltarea industriei turistice în ţările în curs de dezvoltare, precum şi în cele dezvoltate, este generatoare de locuri de muncă necalificată sau semicalificată. Ţinând seama de diversitatea industriei turistice este dificil de evaluate toate efectele asupra forţei de muncă pe care o antrenează într-o multitudine de activităţi: cazare, restaurare, agrement, comerţ, transport, gestiune etc. la care se adaugă şi forţa de muncă ce activează în sectoarele care aprovizionează întreprinderile turistice. Efectele turismului asupra ocupării forţei de muncă sunt cu atât mai ample cu cât economia ţării este mai dependentă de fluxurile turistice, cum este cazul în ţările mici sau cu resurse industriale reduse. Turismul joacă un rol important în economie şi prin faptul că generează noi locuri de muncă, având, din acest punct de vedere, o contribuţie majoră la atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi implicit, la

50

atenuarea şomajului. Relaţia dintre turism şi utilizarea forţei de muncă se manifestă în plan calitativ şi cantitativ, direct şi indirect.

Numărul mare de ramuri care îşi dau concursul la efectuarea de prestaţii turistice arată că „produsul” turistic nu poate fi de calitate superioară decât în măsura în care toate elementele care concură la crearea sau intră în structura sa sunt de calitate ridicată.

Fiind una dintre formele de activitate care satisfac cerinţele personale, turismul este o verigă premergătoare consumului final, cu efecte economice însemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, este de arătat că, prin rolul pe care îl are – de a răspunde unor nevoi umane, în special de a participa la refacerea capacităţii de muncă – turismul contribuie la producerea de venit naţional. Creatoare de venit naţional sunt nu numai alimentaţia publică şi transporturile turistice, ci şi activităţile desfăşurate de colectivele din unităţile de cazare şi din bazele de tratament.

Privită pe un alt plan, contribuţia turismului la crearea de venit naţional se impune atenţiei şi prin faptul că activităţile specifice nu epuizează „materia primă” pe baza căreia se dezvoltă. Turismul internaţional este de mare importanţă pentru economia unei ţări, în special în ceea ce priveşte aportul de valută: dacă, în balanţa turistică, între încasările şi plăţile externe se respectă u raport raţional, acesta constituie o cale, şi încă una foarte importantă, de echilibrare şi chiar de creare a unui sold activ în balanţa de plăţi a unei ţări. Ca urmare, valorificarea resurselor materiale şi a uncii interne prin turismul internaţional este mult mai avantajoasă decât prin exportul de mărfuri.

În capitolul intitulat Mecanismul de formar şi orientare a fluxurilor turistice internaţionale, am evidenţiat faptul că analiza economică a turismului internaţional trebuie să răspundă întrebărilor privind cauzele şi mecanismele care declanşează circulaţia persoanelor în calitate de consumatori (spre deosebire de circulaţia forţei de muncă) de la locul de reşedinţă spre anumite destinaţii. Investigarea fenomenului turistic la scară mondială evidenţiază cursul ascendent al acestuia, dinamica sa reflectând transformările profunde din viaţa economică şi socială, dar şi o serie de mutaţii din interiorul său.

Astfel, prezentând factorii care generează formarea şi orientarea fluxurilor turistice, reiese că formarea şi orientarea lor depind de numeroase elemente cum ar fi distanţa dintre cele două bazine (ale cererii şi ofertei), populaţia ţării emiţătoare şi a celei receptoare, nivelul de dezvoltare economico-socială al fiecărei destinaţii, timpul alocat transportului, costul călătoriei etc. Un flux turistic este reprezentat de „un număr de persoane care circulă între un bazin de cerere şi unul de ofertă”, formarea şi amploarea lui fiind condiţionate de caracteristicile celor două bazine şi de o sumă de factori, de natură foarte diversă, care modelează intensitatea şi structura circulaţiei turistice internaţionale. Corespunzător, turismul internaţional poate fi exprimat prin totalitatea fluxurilor ce iau naştere între ţările (zonele) emiţătoare şi cele receptoare.

Declanşarea unui flux turistic se realizează de către importatorii care se îndreaptă spre exportatorii de turism, primii având aparent un rol activ, iar ceilalţi jucând u rol pasiv în generarea circulaţiei turistice.

Există o deplină corelaţie între fluxurile turistice şi marile zone de concentrare ale acestora. Activitatea turistică s-a dezvoltat într-un climat de concurenţă din ce în ce mai mare între diverse destinaţii exacerbată de fluctuaţiile cursurilor de schimb şi tulburările sociale care au condus la redistribuirea fluxurilor turistice la nivel regional.

În partea a treia a lucrării am analizat dinamica şi structura turismului internaţional în perioada 2002-2005. Evoluţia turismului, ca rezultat al acţiunii conjugate a factorilor economici, demografici, psiho-sociali, politici, etc. a marcat de-a lungul timpului un curs ascendent. Se poate vorbi astfel, de o dezvoltare a acestuia, concretizată într-o cerere sporită de bunuri şi servicii turistice, dar şi în creşterea numărului celor ce călătoresc, dezvoltare caracterizată prin ritmuri înalte, ce rivalizează cu cele mai dinamice ramuri din economie. De asemenea, previziunile privind viitorul turismului, fundamentate pe extrapolarea influenţei factorilor, anticipează o creştere continuă a acestuia.

51

Intensificarea călătoriilor – interne şi internaţionale -, creşterea rolului turismului în ansamblul relaţiilor economice internaţionale ca şi în viaţa economică şi socială au determinat preocupări pentru evaluarea dimensiunilor şi efectelor sale, pentru elaborarea unui sistem unitar de înregistrare şi urmărire a circulaţiei turistice.

Studiile de referinţă în domeniu evidenţiază că instrumentele de bază pentru cercetarea turismului sunt observaţiile directe, complete asupra fenomenului – de tipul recensămintelor, inventarelor – şi observaţiile parţiale - de natura sondajelor – realizate pe eşantioane având un comportament identic cu cel de ansamblu. Ele se aplică în locurile cheie ale activităţii turistice, respectiv la punctele de frontieră, la mijloacele de găzduire a turiştilor, cu prilejul realizării tranzacţiilor financiare etc. Cu ajutorul acestor instrumente se obţin informaţii cantitative şi calitative ce permit alcătuirea unor statistici ale turismului intern şi/sau internaţional, statistici care la rândul lor, sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor şi politicilor macroeconomice în domeniu.

Circulaţia turistică internaţională, având o multitudine de faţete, se impune a fi analizată cel puţin din perspectiva evoluţiei şi a distribuţiei teritoriale. Să mai adăugăm că, indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a acestora sunt sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional.

În privinţa dimensiunilor, în perioada 1950-2005, călătoriile internaţionale au înregistrat o creştere de-a dreptul spectaculoasă, de aproape 28 de ori, de la 25,3 milioane la 702,6 milioane. În aceeaşi perioadă, încasările au sporit de peste 225 ori, de la 2,1 miliarde USD în 1950 la 474,2 miliarde USD în 2005.

Din analiza informaţiilor referitoare la numărul sosirilor se poate remarca, după o perioadă de plin avânt, specifică deceniilor 6 şi 7, o încetinire a creşterii, rezultat firesc al ariei de cuprindere a fenomenului şi indirect al apropierii de un prag de saturaţie. În acelaşi context, nu pot fi neglijate o serie de mutaţii din economia mondială: astfel, cele două şocuri petroliere din anii 1973 şi 1974, recesiunea economiei mondiale, şi, mai recent, destrămarea blocului socialist, războiul din Golf, criza financiară asiatică au provocat, ce-i drept pentru perioade scurte de 1-2 ani, o involuţie a călătoriilor internaţionale. În afara factorilor economici, factorii politici sunt de asemenea foarte importanţi în evoluţia turismului internaţional. S-a văzut cum, în anii 1990-1992, datorită crizei din Golf, în această zonă geografică turismul a fost practic nul. Totodată, mai aproape de noi ca perioadă de timp, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 şi-au pus şi ele amprenta asupra evoluţiei turismului internaţional atât la sosiri cât şi la încasări.

Distribuţia inegală a circulaţiei turistice în manifestarea ei temporală este acompaniată de o evoluţie diferenţială în spaţiu, de la o regiune turistică la alta. Sub aspect structural, circulaţia turistică este înregistrată şi urmărită spaţial, pe zone geografice şi în funcţie de nivelul de dezvoltare economică.

O primă concluzie ce se poate desprinde, din analiza circulaţiei turistice pe cele cinci zone geografice identificate de OMT, este cea referitoare la concentrarea puternică a activităţii – aproape 80% - la nivelul celor două continente, respectiv Europa şi America (în principal de Nord) şi, indirect, în ţările cele mai dezvoltate ale lumii. O asemenea concentrare este argumentată de puterea economică a acestor ţări, ce oferă locuitorilor largi posibilităţi de călătorie, de faptul că ele adăpostesc un imens şi un valoros potenţial de atracţii şi, nu în ultimul rând, de experienţa turistică a acestor zone. Toate acestea au dus la menţinerea acestor zone pe primele poziţii în ultimele decenii atât în ceea ce privesc sosirile turistice internaţionale cât şi încasările înregistrate.

Alături de analizele pe zone geografice, cercetările asupra dinamicii şi structurii turismului internaţional iau în calcul, la nivelul ultimilor ani, şi distribuţia acestuia pe grupuri de ţări asociate în funcţie de nivelul lor de dezvoltare economică (ţări dezvoltate sau industrializate, ţări în dezvoltare şi în tranziţie) sau reunite în diverse organizaţii internaţionale (OECD, UE, ASEAN, organizaţia ţărilor mediteraneene).

52

În ce priveşte locul lor, de exemplu, utilizând primul criteriu de structurare, grupul statelor dezvoltate deţine circa 57% din sosirile de turişti şi aproximativ 65% din încasări, cele în curs de dezvoltare circa 30% în cazul ambilor indicatori, în timp ce ţările în tranziţie au o pondere de 13% în totalul sosirilor şi numai 5% în încasări. Toate acestea argumentează corelaţia strânsă dintre turism şi creşterea economică, precum şi tendinţa de concentrare a acestui fenomen.

Pentru a realiza o imagine completă a dimensiunilor şi dinamicii turismului internaţional se impune aprofundarea analizei pe ţări. În funcţie de potenţialul turistic de care dispun, de nivelul de dezvoltare economico-socială şi de rezultatele activităţii desfăşurate, statele se manifestă ca ţări receptoare şi/sau emiţătoare de turişti.

Datele privind aprecierea cantitativă şi calitativă a fenomenului turistic pot fi utilizate pentru desprinderea tendinţelor în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Pot fi analizate astfel serii cronologice care prezintă mişcări de sezonalitate, uneori fluctuaţii conjuncturale şi modificări accidentale, care în cazul prognozelor pe termen lung trebuie eliminate. Deşi evoluţia turismului în ultimii ani a fost fluctuantă, OMT nu şi-a modificat previziunile în ceea ce priveşte prognoza turismului internaţional până în anul 2020.

O altă estimare a OMT se referă la creşteri record care vor fi înregistrate de Asia de Est şi Pacific, Orientul Mijlociu şi Africa., creşteri de peste 5% pe an ale sosirilor, faţă de media mondial de creştere care va fi de 4,1% pe an.

În ceea ce priveşte Europa şi Americile, se prefigurează o creştere sub medie. Europa îşi va păstra primul loc la sosirile turistice internaţionale, deşi se va înregistra un declin (de la 60% în anul 1995 şa 46% în anul 2020).

Prognoza pentru 2020 făcută de OMT estimează că sosirile turistice internaţionale vor depăşi 1,56 mld.USD. Dintre acestea 1,18 mld.USD se vor înregistra din călătoriile intraregionale iar restul de 377 mil.USD din călătoriile interregionale.

Primele trei regiuni receptoare până în 2020 vor fi Europa (717 mil. sosiri persoane), Asia de Est şi Pacificul (397 mil. sosiri persoane) şi Americile (282 mil.) urmate de africa şi Orientul Mijlociu.

Ceea ce s-a evidenţiat în 2004 a fost şi creşterea competiţiei între destinaţii şi între companii; în majoritatea cazurilor un component important a fost preţul. Deşi condiţiile s-au îmbunătăţit notabil pe parcursul anului, iar cifrele şi-au reluat linia ascendentă pe la jumătatea anului 2004, creşterile nu au fost suficiente pentru a se recupera pierderile în toate destinaţiile. Analizând datele anului 2004 se poate spune că acesta este a doua oară de la 11 septembrie când turismul internaţional este în declin.

Previziunile pentru anul 2007 sunt în general optimiste. În conformitate cu experţii OMT, principalul obstacol rămas în calea redresării turismului internaţional a rămas starea precară a economiei. Pierderile din anumite pieţe generatoare de turism persistă, în timp ce mediul de afaceri şi presiunile din partea consumatorilor pentru oferte mai avantajoase a accentuat competiţia între destinaţii şi între companii. Din ce în ce mai multe destinaţii şi-au dezvoltat produse şi pieţe alternative pentru a stimula turismul şi a face faţă schimbărilor din domeniu.

Cei mai mulţi dintre experţi sunt de părere că industria turismului internaţional s-a schimbat în ultimul an şi că viitorul va fi modelat dintr-o serie de adaptări continue. În cadrul actual nesiguranţa a devenit o parte de revenire la normalitate şi competiţia a crescut în mod semnificativ. Companiile vor continua să se lupte pentru profit pe măsură ce structura costurilor continuă să se schimbe, iar consumatorii devin din ce în ce mai exigenţi în ceea ce privesc produsele şi preţurile.

53

BIBLIOGRAFIE

1. Barbu, Gheorghe, Turismul în economia naţională, Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1981.

2. Borda, V., Călătorie prin vreme, Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1979.3. Bran, F., Economia turismului şi mediului înconjurător, 1998.4. Cristureanu C., Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001.5. Cristureanu C., Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona,

Bucureşti, 2001.6. Fridgen Joseph D., Dimensoins of turism, Educational Institute, American Hotel &

Motel Industry, ediţia a doua, 1996.7. Gruescu R., Turismul internaţional, Editura Universitaria, Craiova, 2001.8. Gruescu R., Turismul internaţional, aspecte economice şi sociale, Editura Sitech,

Craiova, 2005.9. Lupu N., Hotelul – Economie şi management, Editura All Back, 1995.10.Minciu R., Amenajarea turistică a teritoriului, Editura Uranus , Bucureşti, 1999.11. Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001.12. Nicolescu E., Marketingul în turism, Editura Sport- Turism, Bucureşti, 1975.13. Postelnicu Ghe., Introducere în teoria şi practica turismului, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 1997.14. Snak O., Economia şi organizarea turismului, Editura Sport- Turism, Bucureşti,

1976.15. Snak O., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti,

2002.16. Simion T., Bran F., Avantajele dezvoltării unui tirsm durabil, Tribuna

Economică, nr. 35/1998.17. WTO, Turism market trends, 2001.18. *** Monitorul Oficial al României nr.4/12 ianuarie 1995 19. *** http:// www.wto.com20. *** http://www.world-tourism.org.//press.rel.//codeofe.htm

54