Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

33
Georgiana Lungu Badea Tendinţe în cercetarea traductologică Cuprins Partea întâi ......................................................................................... Cercetarea traductologică. Repere teoretice ..................................... Prefaţă ................................................................................................ Introducere ........................................................................................ Capitolul I .......................................................................................... Despre traductologie ......................................................................... 1. Obiect de studiu şi statut ............................................................ 2. Obiectivele prezentei cercetări traductologice .......................... Capitolul II ......................................................................................... Teoriile traducerii. Prezentare sintetică ............................................ 1. Generalităţi. ................................................................................ 2.Tipologia teoriilor traducerii ...................................................... 2.1. Teoria traducerii inspirată de teoriile literare şi studiile culturale ..................................................................... 2.2.Teorii ale traducerii inspirate de semiotică (teorii interpretative). Paradigma constructivistă .....................

description

Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Transcript of Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Page 1: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Georgiana Lungu Badea

Tendinţe în cercetarea traductologică

Cuprins

Partea întâi ............................................................................................................................. Cercetarea traductologică. Repere teoretice ......................................................................... Prefaţă .................................................................................................................................... Introducere ............................................................................................................................ Capitolul I .............................................................................................................................. Despre traductologie .............................................................................................................

1. Obiect de studiu şi statut ................................................................................................ 2. Obiectivele prezentei cercetări traductologice ..............................................................

Capitolul II ............................................................................................................................. Teoriile traducerii. Prezentare sintetică ................................................................................

1. Generalităţi. .................................................................................................................... 2.Tipologia teoriilor traducerii .................................................................................... 133

2.1. Teoria traducerii inspirată de teoriile literare şi studiile culturale ......................................................................................................... 2.2.Teorii ale traducerii inspirate de semiotică (teorii interpretative). Paradigma constructivistă .........................................................

Page 2: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

2.3. Teorii ale traducerii de tip lingvistic ....................................................................... 2.3.1. Teoriile traducerii întemeiate pe contrastivitate ............................................................................................................. 2.3.2. Teorii ale traducerii structurate pe lingvistica textului ......................................................................................................

2.3.2.1. Funcţionalismul ......................................................................................... 2.3.2.2. Teoria interpretativă a traducerii .............................................................. 2.3.2.3.Teorii ale traducerii marcate de psiholingvistică .......................................................................................................

3. Perspective traductologice româneşti............................................................................ 3.1. Orientări în cercetarea traductologică românească .....................................................................................................................

3.1.1. Traducere, lingvistică contrastivă şi didactica traducerii ..................................................................................................... 3.1.2. Teoria traducerii ............................................................................................... 3.1.3. Traducerea din perspectivă diacronică şi sincronică .................................................................................................................... 3.1.4. Teorii de traducere de tip literar.......................................................................

3.2. Noi orientări. ........................................................................................................... Concluzii .............................................................................................................................

Partea a doua ......................................................................................................................... Probleme specifice de teoria şi practica traducerii ............................................................... Capitolul I .............................................................................................................................. Texte, traduceri, echivalenţe. Tipologii .................................................................................

1. Tipologia textelor şi strategiile de traducere ................................................................. 2. Tipologia traducerilor .................................................................................................... 3. Echivalenţa de traducere: definiţie şi tipologie .............................................................

3. 1. Tipologia echivalenţelor de traducere .................................................................... 1.1. Echivalenţa dinamică ...................................................................................... 1.2 Echivalenţa funcţională ................................................................................... 1.3 Echivalenţa lingvistică ..................................................................................... 1.4. Echivalenţa paradigmatică .............................................................................. 1.5. Echivalenţa pragmatică ...................................................................................

Page 3: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

1.6. Echivalenţa referenţială .................................................................................. 1.7. Echivalenţa semantică ..................................................................................... 1.8. Echivalenţa stilistică ........................................................................................

Concluzii ......................................................................................................................... Capitolul II ............................................................................................................................. Traducerea numelor proprii ..................................................................................................

Generalităţi ..................................................................................................................... Numele proprii ca referinţe culturale ............................................................................

Concluzie sau Pledoarie pentru o traducere culturală ...................................................... Capitolul III ........................................................................................................................... Incursiune în istoria definirii conceptului de unitate de traducere ...............................................................................................................................

Concluzii ............................................................................................................................. Capitolul IV ............................................................................................................................ Modele de evaluare a traducerii ............................................................................................

1. Introducere ..................................................................................................................... 2. Analiza monolingvă de evaluare a calităţii traducerii ............................................................................................................................ 3. Metoda comparativă bilingvă (franceză-română) .........................................................

3.1. Traducere şi lingvistică contrastivă ..................................................................... 3.2. Studiul comparativ bilingv al traducerii .................................................................

3.2.1. Un text-sursă vs. un text-țintă .......................................................................... 3.2.2. Un text-sursă vs. două / mai multe texte ţintă .............................................................................................................................

4. Metoda comparativă plurilingvă ................................................................................... 5. Modele de evaluare a traducerii. ....................................................................................

5.1.Generalităţi ............................................................................................................... 5.1.3. Model de evaluare a traducerii textelor literare .........................................................................................................................

5.2.Aplicaţii .................................................................................................................... 5.2.1.Model de evaluare a traducerii la nivel lingvistic ......................................................................................................................

Page 4: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

5.2.2. Modele de evaluare a traducerii în context global ........................................................................................................................... 5.2.3. Modelul de evaluare a traducerii culturemelor ............................................................................................................... 5.2.4. Modelul integrativ al traducerii .......................................................................

5.2.4.1. Forma expresiei .......................................................................................... 5.2.4.2. Forma conţinutului .................................................................................... 5.2.4.2.4. Referinţele intratextuale .........................................................................

Concluzii ............................................................................................................................. Concluzii ................................................................................................................................ Idiosincrasiile traducătorului, (pre)judecăţile traductologului ...................................................................................................................... Anexă 1: (Pre)texte traductologice ........................................................................................ Anexa 2: ................................................................................................................................. Discursuri ale scriitorilor despre traducerea intrapersonală şi traducerea interpersonală ......................................................................... Anexa 3: Rabelais .................................................................................................................. Anexa 4: Balzac ...................................................................................................................... Referinţe bibliografice ........................................................................................................... Referinţe bibliografice româneşti ..........................................................................................

Page 5: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Partea întâi

Cercetarea traductologică. Repere

teoretice

Page 6: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Introducere

Ambiţia esenţială a acestei lucrări este evident traductologică: încearcă sa situeze şi să definească traducerea în termenii care gestionează realităţile sociale şi practicile culturale. Pentru a răspunde provocării mai multe condiţii se cer satisfăcute. Astfel, teoriile traducerii sunt prezentate sintetic, pentru a contura în mod logic imaginea complexă a acestei ştiinţe încă în devenire, şi analitic, pentru a identifica elementele de infrastructură ale fiecăreia.

Asociată ştiinţelor de graniţă şi ştiinţelor complementare, traductologia are tendinţa divizării în mai multe traductologii: traductologie comunicativă, traductologie cognitivă, literară, ştiinţifică, sociolingvistică, normativă, descriptivă, productivă, inductivă, ştiinţifică, divizare susţinută de varietatea obiectelor de studiu —cuvânt, frază, enunţ, text, condiţii de (re-)producere a sensului, procese cognitive, procedee de traducere, intenţii de comunicare, decalare temporală şi spaţială între condiţiile de producere şi cele de receptare etc. Termenul traductologie pare a se impune ca termen federator, în dauna unor termeni ca traductiologie, translatologie, traductoterapie, practico-traducere, praxeologie, ştiinţă a traducerii, ştiinţă a observaţiei, traductosofie, teoria traducerii etc.

Acestea sunt coordonatele constituente ale cadrului din care se naşte şi în care funcţionează

Page 7: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

cercetarea noastră. „Sectorizarea‖ susţinută de unii traductologi (care vin dinspre discipline variate: terminologie (Gouadec), interpretare (Gile), practica traducerii (Plassard), sociologie (J.-M. Gouanvic), ş.a.m.d.), confirmă, paradoxal, unitatea şi complexitatea traductologiei, rezultate din perspectiva globală asupra fenomenului traductiv. Divizarea traductologiei pe câmpuri de activitate — în funcţie de specializarea de bază a traductologului (literatură, semiotică, lingvistică, psiholingvistică, sociologie etc.) — nu exclude corelarea eforturilor şi rezultatelor de cercetare pentru dobândirea unei imagini de ansamblu.

Multitudinea pistelor de cercetare reprezintă un argument implacabil, în acest sens „legitimează‖ fluctuaţia centrului de interes şi a aspectelor predominante în cercetare. Desigur, traducerea, în complexitatea ei, permite dezbateri dintre cele mai înflăcărate. Astfel, pe tema obiectului (-telor) de studiu şi a obiectivului (-velor) traductologiei se vor aprinde încă multă vreme spiritele, fiecare teoretician încercând să îşi promoveze teoria –mai mult sau mai puţin— în dauna celorlalte (v. Jean-Marc Gouanvic, Peter Gallagher, Hans Vermeer ş.a.), abandonate, înlăturate sau marginalizate.1

1 Conform teoriei popperiene, o teorie autentică la un moment dat —demonstrată, deci— îşi poate pierde gradul de verosimilitate, dobândind unul de falsiabilitate atunci când apare o altă teorie —mai avantajoasă— care o înlocuieşte, eliminând-o completat. Nu împărtăşim decât parţial punctul de vedere al epistemologului austriac. Interesul pentru promovarea propriilor teorii reduce considerabil, uneori, obiectivitatea cercetării. Pare periculos cultul —probabil involuntar— al acestei pseudocreativităţi, atunci

Page 8: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

După ce, vreme îndelungată, teoreticienii traducerii şi mai ales traducătorii s-au consolat cu ideea existenţei intraductibilului2, s-a ivit ocazia asocierii acestei realităţi insondabile cu evidenţa caracterului ambiguu al textului. Un text echivoc poate fi tradus într-unul univoc din punct de vedere semantic. Strategia şi intenţia traducătorului sunt fie motivate de constrângeri externe şi extralingvistice, independente de voinţa lui (politică, ideologie, raţiuni comerciale şi/sau editoriale, estetica receptării etc.). În aceste circumstanţe, chiar dacă impardonabilă din punct de vedere auctorial3, atitudinea lui fie este impusă de o raţiune superioară, pentru că exterioară celei strict traductive, fie este o greşeală flagrantă şi orice analiză a ei s-ar reduce la prescripţii traductive negative.

Obiectivul traductologiei nu constă nici în a stabili un tipar normativ de traducere, nici în a oferi un reţetar traductiv, ci în a reflecta asupra procesului şi asupra produsului finit, aşa cum se prezintă ele. Modelele de evaluarea a traducerii sunt şi ele variabile

când este negată cu înverşunare, uneori, creativitatea traducătorului. 2 Intraductibilitatea unei opere însemna —şi mă întreb dacă nu continuă sa însemne— că o semnificaţie specifică, inerentă operei nu poate fi tradusă. Aşa cum afirma W. Benjamin (2000: 46), o traducere oricât de bună ar fi poate să fie lipsită de semnificaţie pentru original. 3 De neiertat este şi punctul de vedere — subiectiv şi el— declarat prescriptiv al criticilor traducerii, conform căruia se admite doar o traducere ideală, minimalizându-se gradul de scientificitate, incontestabil, al traductologiei. Aceasta nu speculează, nu reduce fenomenul traducerii la absurd, nici la extreme, adică la existenţa traducerii bune sau a traducerii proaste.

Page 9: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

şi adaptabile strategiei şi funcţiei textului tradus. Semnalarea erorilor sau a alterărilor semantice din traducere nu urmăreşte ofensarea traducătorului —prin sesizarea limitelor—, dimpotrivă observă transformările traductive şi analizează textul ţintă în scopul detectării modificărilor de sens /de receptare astfel produse.

Ca ştiinţă a traducerii, traductologia studiază noţiunile şi conceptele cheie împrumutate din ştiinţele limbii, concepte indispensabile înţelegerii aspectelor lingvistice ale traduceri, precum şi conceptele traductologice fundamentale cu care operează analistul traducerii şi care constituie metalimbajul esenţial pentru identificarea şi analizarea problemelor de traducere. Abordarea traducerii în diacronie şi în sincronie permite surprinderea reperelor evoluţiei traducerii, de la teorii la strategii şi tehnici de traducere. Teoriile contemporane de traducere constituie un obiect de studiu particular, iar critica traducerilor, în esenţă normativă, uneori, descriptivă, alteori cognitivă şi, rareori, prospectivă, stabileşte criteriile de evaluare a traducerii şi le aplică în consecinţă după tipologia şi funcţia textelor. Traducerea (re)produce un sens; nu neapărat sensul textului sursă; traductologia studiază condiţiile de (re)producere a sensului prin traducere şi condiţiile de receptare prin raportare la matricea culturală a textului sursă.

Page 10: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Capitolul I

Despre traductologie

Without translation, there is no history of the world

(L. G. Kelly)

1. Obiect de studiu şi statut Analiza procesului de traducere şi a textului de

tradus, ca parte integrantă a traductologiei, explică dificultatea specialiştilor de a defini univoc traducerea. Artă, ştiinţă sau tehnică? Traducerea, ca proces, se înscrie firesc în codul lingvisticii, este o operaţie ştiinţifică şi nu una artizanală, dar, ca rezultat, se poate înscrie şi în literatură, estetică, textologie, stilistică etc., deoarece problemele şi dificultăţile de traducere au un spectru larg, mergând de la aspectele practice la cele estetice.

Aflată sub semnul unei necesităţi culturale şi al unui interes imediat, exigenţa informării la toate nivelurile, traducerea are scopuri variabile în funcţie şi de (in)traductibilitate: traducerea literară aspiră la recrearea frumosului în limba-țintă, traducerea ştiinţifică, la retransmiterea adevărului, traducerea generală, perfect integrată în epocă, asemeni traducerii jurnalistice, reprezintă o literatură rapidă,

Page 11: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

actuală, care tratează probleme politice, economice, culturale şi sociale actuale.

Traductibilitatea este o variabilă dependentă de structura diferită a limbilor şi de realităţile psiho-socio-etnologice. Obstacolul cultural este considerabil când nu există un sistem de descriere etnografică a diferenţelor care caracterizează atitudinile şi comportamentele spaţiilor lingvistice în relaţie de traducere. Obstacolul pur lingvistic cunoaşte soluţii variate, şapte, după Vinay şi Darbelnet (1958/1966), mai multe, după Delisle (1980 şi 1993), G. Garnier (1985) ş.a., deoarece limbile, după cum afirmă R. Jakobson (1963), se deosebesc mai puţin prin ceea ce pot spune şi mai mult prin ceea ce trebuie să spună. Traducerea este o căutare —care se vrea fidelă— a echivalentului cel mai apropiat de mesajul (care trebuie) transferat dintr-o limbă în alta.

Conceptul de fidelitate cunoaşte o diversificare de formule şi de accepţiuni:

fidelitate faţă de limba-sursă (LS) vs. fidelitate faţă de limba-țintă (LŢ);

fidelitate faţă de autor vs. fidelitate faţă de destinatarul traducerii;

fidelitate faţă de epoca de creaţie, situaţia sursă de comunicare sau producere a sensului vs. fidelitate faţă de epoca, situaţia ţintă de traducere, de receptare ş.a.m.d.

Care sunt factorii care determină şi justifică un anumit tip de fidelitate în dauna altuia? (…)

Page 12: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

2. Obiectivele prezentei cercetări traductologice

Dacă privim fenomenul traducerii prin prisma rolului pe care îl joacă în comunicare şi în cultură, înţelegem că doar fragmentarea în obiecte şi sub-obiecte de studiu poate oferi tabloul real al complexităţii abordărilor. Pentru a crea o imagine de ansamblu, în cadrul prezentării sintetice a teoriilor traducerii, inserăm sistematizarea orientărilor traductologice româneşti, pentru a consacra ultima parte identificării şi stabilirii problemelor specifice de traducere.

Page 13: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Capitolul II

Teoriile traducerii. Prezentare sintetică

Tout langage est déjà infidèle par rapport au mental

Vivier, Traditore, Palais des Académies, Bruxelles (1960: V)

1. Generalităţi.

Abordările diferite ale problemelor traducerii pun în evidenţă aspecte diferite şi soluţii inedite, fără ca vreuna dintre ipotezele ori teoriile emise să le anihileze pe celelalte; dimpotrivă, ele se completează şi conturează viziunea de ansamblu a fenomenului traducerii. Reflecţiile asupra traducerii se multiplică după 1949, ca urmare a creşterii importanţei rolului pe care aceasta îl are în comunicare, într-o lume în continuă transformare. Pentru că textele traduse nu mai aparţin cu predilecţie domeniului literar, în traducere şi în traductologie se vehiculează frecvent termeni precum comunicare şi informativitate —atribute ale textualităţii—, aparţinând lingvisticii computaţionale.

(…) Rezultatele cercetărilor în domeniul traductologiei

pot fi grupate în lucrări al căror obiect de studiu, traducerea — activitate şi produs finit —, este investigat din unghiuri diferite, cu intenţii specifice.

Page 14: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Precizăm că studiile descriptive vizează textul ţintă (=rezultat al procesului de traducere) şi contextul traducerii, în timp ce studiile normative se fundamentează pe proces (=operaţie) şi pe normele pe care traducătorul trebuie să le respecte, iar cele prospective vizează funcţia pe care trebuie să o îndeplinească traducerea (= proces), în raport cu textul-ţintă sau în raport cu destinatarul-ţintă.

Raportul dintre traducere şi lingvistică Dintre cele mai cunoscute contribuţii menţionăm (…)

Traducerea şi contrastivitatea limbilor în relaţie de traducere

Reţinem câteva nume: (…)

Traducerea şi filozofia limbajului (…)

Traducereşi interpretare: (…)

Traducere şi teorii literare (…) ş.a.;

Traducere şi transfer cultural (…);

Strategii şi procedee de traducere (…) şi mulţi alţii.

Istoria şi teoria traducerii (…) ş.a.

Critica traducerii(…) ş.a.

Sociologia şi sociolingvistica traducerii (…)

Metatraducerea şi retraducerea (…)

Page 15: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Noile obiecte de studiu ale traductologiei derivă din noile abordări şi şi din (re-)construirea poeticilor cunoscute.

(…)

Polisemia termenului retraducere, la fel ca a rădăcinii sale, traducere, ale cărei sensuri sunt decelabile contextual cu uşurinţă, suscită controverse.

(…)

2.Tipologia teoriilor traducerii Tipologia teoriilor traducerii înregistrează

finalizări distincte. Interesul pentru cunoaştere şi înţelegerea activităţii de traducere (proces) şi pentru stabilirea etapelor acesteia i-a determinat pe cercetători să stabilească modele de traducere, pe baza unor cunoştinţe şi informaţii care conjugă datele teoretice anterior menţionate şi pe cele din diverse domenii de activitate: comunicare, cibernetică, semiotică, literatură, psihomecanică, cultură.

Page 16: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Partea a doua

Probleme specifice de teoria şi

practica traducerii

Page 17: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Capitolul I Texte, traduceri, echivalenţe. Tipologii

1. Tipologia textelor şi strategiile de traducere

Pentru a putea stabili tipurile de text, cercetătorii

pornesc de la textualitate, adică de la ansamblul de caracteristici esenţiale pentru atribuirea statutului de text: coeziunea (legătura dintre propoziţii), coerenţa (legătura dintre afirmaţii), intenţionalitatea (emiţătorului, orator, vorbitor, scriitor), gradul de acceptabilitate (modul în care reacţionează receptorul), caracterul informativ (ceea ce propune textul), relevanţa (scopul enunţării textului), intertextualitatea (similitudinile cu alte texte). (…)

2. Tipologia traducerilor Tipologia textelor se află în corelaţie cu tipologia

traducerilor. Pentru îndeplinirea misiunii, traducătorul decide strategia de traducere apropriată TS. Calitatea TS este condiţia primordială pentru a asigura calitatea traducerii, dependentă de rigoarea redactării în LS, de coerenţa şi de omogenitatea terminologică a TS. Dintre parametrii de calitate menţionăm: precizia semantică, precizia temporală, coerenţa logică, omogeneitatea, descrierea textuală, actualizarea limbii (eventuala traducere internă), data

Page 18: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

apariţiei TS, data la care s-a efectuat traducerea internă, parametrii utilizatorului etc. după hătărârea strategiei, tradcuătorul legitimează obiectivele TŢ4, precum şi tipul de traducere (=rezultat) obţinut. De aceea ansamblul de elemente non lingvistice specifice contextului în care a fost produs enunţul sursă, denumit situaţie de comunicare sau situaţie sursă (SS) este esenţial. În etapa de reformulare a sensului vehiculat de enunţul sursă, traducătorul reconstituie mental SS, în care sunt activate elementele care condiţionează construirea sensului, se raportează la realitatea evocată astfel încât să o redea în consecinţă, răspunzând condiţiilor de receptare, deci de producere a unui sens în situaţia de receptare/de traducere sau ţintă (SŢ). În etapa de interpretare, traducătorul reconstituie mental situaţia enunţului, se raportează la realitatea evocată de enunţurile TS.

Tipologia traducerilor se poate realiza în funcţie de cod, proces şi rezultat.

4 (…).

Page 19: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

3. Echivalenţa de traducere: definiţie şi tipologie

3. 1. Tipologia echivalenţelor de traducere

Practica definiţiilor demonstrează că acestea variază de la un domeniu la altul. În matematică, echivalenţa defineşte relaţia simetrică, reflexivă şi tranzitivă dintre elementele unei mulţimi, în timp ce în logică, desemnează raportul existent între două enunţuri care sunt adevărate sau false împreună. În lingvistică, echivalenţa are două sensuri, unul general şi altul specializat. (…)

Se disting mai multe tipuri de echivalenţe (…):

echivalenţa dinamică (ED)

echivalenţa fromală (EF)

echivalenţa funcţională (EFcţ)

echivalenţa lingvistică (EL)

echivalenţa paradigmatică (EPrd)

echivalenţa pragmatică (EP)

echivalenţa referenţială (ER)

echivalenţa semantică (ES)

echivalenţa stilistică (ESti)

(…)

Page 20: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Capitolul II

Traducerea numelor proprii Generalităţi. Problematica traducerii numelor

proprii a fost supusă unor intense dezbateri. Specialiştii sunt de acord, în linii mari, că numele proprii nu se traduc pentru că nu au semnificaţie, denotă, dar nu conotează, (Mill, reluat de Searle, 1972: 216), au un referent, dar nu au sens (Baylon şi Fabre, 1978: 312), au funcţie de identificare, disting, individualizează o persoană, un lucru, o/îl detaşează, izolează de categoria căreia îi aparţine în vederea unei identificări certe (S. Ullmann, 1959: 24-25), fac trimiteri, dar nu descriu; deci trebuie riguros respectate, oricât de greu ar fi de pronunţat.

Cu toate acestea, translatarea numelor proprii nu constituie întotdeauna o traducere de gradul zero, o modalitate facilă de a păstra culoarea locală. Multe cazuri vin să impună tratarea lor drept cultureme şi traducerea lor printr-o strategie comunicativă, drept o adaptare culturală. (…_

Concluzie sau Pledoarie pentru o traducere culturală

(…) A traduce cultureme nu înseamnă a adapta cultural. Intenţia culturii, context extralingvistic, culturem,

transfer cultural, echivalenţa culturală sunt concepte-

Page 21: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

cheie care apar în observaţiile referitoare la dificultăţile de traducere a elementului cultural, nestructurabil, greu de reorganizat după legile de civilizaţie ale altei limbi, tocmai pentru că este greu de reperat şi nu se supune decupării.

(…)

Ca orice ştiinţă, traductologia întruchipează latura spirituală a necesităţilor practice, sistematizarea fenomenelor felurite, eterogene, ale realităţii traductive; ea acumulează şi ordonează ceea ce există, stimulează cunoaşterea, descoperă noi aspecte şi ipostaze de studiu ale transferului lingvistic şi cultural, precum şi legile care le guvernează. În sfârşit, traductologia sondează legile traducerii, încearcând să ajungă la înţelegerea lor, legi care există înaintea traductologiei şi în afara oricărei intervenţii a ei. În cadrul traductologiei, la fel ca în cazul culturii, diferitele domenii se atrag, se resping, se înlocuiesc şi se condiţionează reciproc.

Page 22: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Capitolul III

Incursiune în istoria definirii conceptului de unitate de traducere

Pe lângă problemele relative la fidelitatea şi

creativitatea traducătorului, evaluarea traducerii ridică şi problema segmentării textelor (Larose, 1989: 218). Astfel, după modelul lingvisticii, care dispune de unităţi de bază precum fonemul, morfemul, fraza etc., traductologia încearcă să-şi definească termenii. Conceptul de unitate de traducere trebuie să se fundamenteze pe criterii lingvistice, textuale (cf. unităţi discrete şi reperabile), dar şi pe criterii peritextuale, adică teleologice, informaţionale, materiale şi culturale. Analiza detaliată a elementelor care alcătuiesc textul evidenţiază prezenţa unor structuri mai mici şi mai mari, subdivizate în superstructuri, macrostructuri şi microstructuri. Descompunerea relaţiilor intra- şi intertextuale permite recunoaşterea variatelor structuri textuale, iar „naveta‖ textuală conduce la următoarea constatare: criteriul formal (lingvistic) este insuficient pentru a putea delimita o unitate de traducere operaţională.

Segmentarea textelor în unităţi componente —o ipoteză de lucru în procesul traducerii— este iniţiată în funcţie de conceptele care admit configurarea relaţiilor micro-, macrostructurale şi funcţionale ale textelor.

(…) UT este o entitate cu o faţă dublă şi pentru Teodora

Cristea. Cele două coduri ale limbilor sursă şi ţintă sunt reunite printr-o relaţie interlinguală, creată de

Page 23: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

analizele intrelinguale, făcute în vederea relevării semnificaţiei comune. Cercetătoarea adaugă că:

l’unité de traduction est une entité qui révèle en tant que telle au cours du transfert, elle évoque un avant et un après et, par conséquent, comporte une idée de chronologie, de processus. Ca M. Ballard, T. Cristea notează dualitatea

statutului unităţii de traducere, determinată de dualitatea traducerii: proces şi produs, operaţie şi rezultat (T. Cristea, 1998: 18), ceea ce trimite la două fenomene conexe: compararea funcţionării sistemelor lingvistice în vorbire şi producerea traducerii (M. Ballard, 1999: 32).

(…) În acest fel, Elena Ghiţă5 observă că traductemul ar

putea fi definit ca o „totalitate de reprezentări formate prin contactul cu textul a şi susceptibile de a genera textul b‖. Autoarea subliniază rolul rimei interioare în poezia lui Rimbaud şi realizează că segmentarea semantică se face altfel decât în mod obişnuit. Apare astfel legitimă întrebarea cercetătoarei: este, oare, operaţional modelul propus în afara textului poetic?

(…)

5 E. Ghiţă (1983: 61-67) analizează textele ca unităţi minimale cu care operează traducătorul (1982: 65), rezultate ale unor acte individuale ale vorbirii. Observăm că textemele a şi b, conceptele cu care operează autoarea, corespund unităţii de tradus şi unităţii traduse pe care le introduce, le argumentează şi a căror funcţionare o justifică M. Ballard (1999). Deoarece sistemele nu sunt doar lingvistice, ci şi textematice, traductemul reprezintă legătura dintre reprezentările comune autorului şi traducătorului.

Page 24: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Traductemul (=unitate de traducere) se dovedeşte o unitate de lucru, o unitate de echivalenţă, de dimensiuni şi forme variabile, element al unui proces global care este rescrierea textului într-o limbă străină, esenţială în actul de traducere şi în faza analitică a interpretării.

(…)

(...) Sintetizând concluziile cercetătorilor care s-au ocupat de acest fenomen, putem întocmi o listă cu atributele unităţii de traducere, care prin cercetarea sistematică6 a legitimat definirea conceptului drept un act de interpretare în procesul/operaţia de traducere. Am reţinut următoarele trăsături:

(…)

6 O definiţie asemănătoare este oferită unităţii de traducere şi de specialiştii în traducerea automată pe site-urile consacrate (re)definirii metalimbajului utilizat, de exemplu http://ecolore. leeds.ac.uk/xml /materials/ overview/ tools / translation_memory.xml?lang=ro: Unitate de traducere (translation unit) Într-o memorie de traducere: un segment din textul-sursă şi traducerea sa corespunzătoare (adaptat după Bowker 2002, 155).

Page 25: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Capitolul IV

Modele de evaluare a traducerii

Primele jurăminte pe care şi le-au făcut două făpturi omeneşti au fost la picioarele unei stânci care se prăbuşea pulverizându-se; au invocat în sprijinul statorniciei lor mărturia unui cer care nu e nici o clipă acelaşi. Totul se schimba într-înşii şi în jurul lor, şi ei îşi credeau inimile la adăpost de orice schimbare” (Diderot, subl. n.)

1. Introducere Obsesia dăunătoare a priorităţii sensului faţă de

formă, evidentă în unele accepţii teoretice şi în unele practici de traducere, exclude nejustificat, cel mai adesea, demersurile complementare. Sesizarea intenţiei unui text, înţelegerea mesajului, sunt operaţiuni complexe şi complicate. Reuşita cere garanţii variabile, după factori a căror pondere este şi ea schimbătoare, de la text la text, de la situaţia de comunicare la situaţia de traducere, de la traducător la traducător ş.a.m.d. În linii generale, performanţa este garantată de înţelegerea adecvată a contextului global (constituit din contextele de natură lingvistică, extralingvistică, cultural, dar şi din istoria culturii, universul cultural şi artistic al autorului, precum şi din contextul propriu apariţiei operei). Refacerea semnificanţei, a ambientului cultural al semnificaţiei, în vederea înţelegerii, reclamă mai multe niveluri de

Page 26: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

concretizare, cu cerinţe şi exigenţe specifice, dar complementare.

(…) Idiosincrasiile traducătorului şi ale evaluatorilor

marchează evaluarea traducerii. Aceasta se efectuează în scop didactic ori profesional, teoretic sau combinând grilele de evaluare (v. evaluările experimentale şi evaluările textologice, Larose, 1989: 217-283).

Pluralitatea reperelor este favorizată de receptarea complementară şi pluridisciplinară a fenomenului. Pentru analizarea şi aprecierea soluţiilor adoptate de traducători, evaluatorul traducerilor ia în considerare metodelor de evaluare a calităţii şi valorii traducerii, cu avantajele şi inconvenientele lor. Vom ilustra, după cum urmează, metodele de evaluare a traducerii:

1. analiza monolingvă a textului tradus (română); 2. metoda comparativă de evaluare bilingvă a

traducerii (franceză-română) care are ca punct de plecare confruntarea

i. unui TS şi a unuia TŢ ii. a unui TS şi a mai multor texte

ţintă (TŢ’ şi TŢ’’), versiuni diferite ale TS într-o LŢ;

3. compararea plurilingvă a textelor traduse şi a textului de origine (TS în franceză cu TŢ¹ în română şi TŢ² în italiană).

(…)

Concluzii

Compararea traducerilor rămâne în mod evident parţială, numeroase alte probleme pot fi ridicate şi

Page 27: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

tratate separat sa în relaţie cu altele. Credem că metoda analitică permite punerea în valoare a complexităţii operaţiei traductive şi, ca un corolar, evidenţierea dificultăţii de a aprecia calitativ o traducere (de a emite judecăţi de valoare asupra calităţii acesteia, indiferent că vorbim despre evaluare sau autoevaluare, în fond orice traducător care evaluează traducerea altui traducător va aplica propria sa grilă subiectivă).

Metodele de analiză prezentate anterior, fără pretenţia de a fi complete, de a se baza pe vreo analiză exhaustivă – de altfel utopică! – sunt totuşi globale, în sensul că încearcă să răspundă unei multitudini de probleme de traducere. Complementaritatea metodelor ar asigura contextualizarea necesară studierii echivalenţelor de traducere. Din aceste modele de analiză globală a produsului finit, alegem doar ceea ce ne permite demonstrarea ipotezei formulate iniţial referitoare la transferul unităţilor culturale şi analiza la nivel pragmatic şi a contextului extralingvistic (v. şi J. Dancette, 1998), metoda comparativă bilingvă.

Variantele semantică şi adaptată —din Rabelais— permit observarea raţionamentelor traducătorilor aparţinând aceluiaşi spaţiu cultural şi lingvistic, dar evident, cu un bagaj cognitiv specific, (ne-)actualizând complemente cognitive subiective transparente în decupajul făcut şi în soluţia adoptată. În cazul comparaţiei trilingve, cei doi traducători aparţin unor orizonturi culturale şi lingvistice diferite, ceea ce presupune o seamă de modificări ale datelor ce îi caracterizează pe cei doi. Rezultatele prezintă interes mai mult pentru paralelismul dintre modurile de

Page 28: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

reflectare a culturii franceze în limbile franceză şi italiană.

Studiile de traducere literară comparată aduc în prim plan dilema identităţii şi alterităţii: textul ţintă dacă nu este întru-totul textul sursă, nu este totuşi în întregime detaşat de acesta. Teoria traducerii permite comparatistului să măsoare subiectivitatea traducătorului pe baza unei înţelegeri hermeneutice a textului, evitând acordarea unei atenţii exagerate semnificantului, adică semanticii, în detrimentul semnificatului, adică semioticii. Aşadar, traductologul-comparatist are în vedere trei demersuri principale de traducere atunci când limbile sursă şi ţintă beneficiază de un potenţial de exprimare total diferit:

1) Să apeleze la o soluţie extremă, atunci când un cuvânt nu se lasă tradus cu sensul din limba-sursă, deci când există o lacună în limba-țintă care împiedică redarea ideii vehiculate în textul sursă, şi poate împrumuta termenul din limba-sursă pentru a-l insera ca atare în limba-țintă;

2) Să aleagă a traduce termenul din limba-sursă printr-un cuvânt din limba-țintă deposedat de sensul lui obişnuit/cotidian, şi folosit cu un alt sens menţionat sau cu ajutorul unui neologism. În acest caz se produce nomadismul semnificatului (cf. P. Legrand, 1999: 25), o împrumutare a semnificatului fără semnificant;

3) Să confere un sens apropiat de cel al cuvântului din limba-sursă cu ajutorul unui termen ale cărui implicaţii pragmatice, la nivelul semnificaţiei, îi sunt asimilabile.

Page 29: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Strategia aleasă nu este mai puţin importantă decât înţelegerea semnificatului din limba-sursă. În toate cazurile – şi toţi traductologi sunt de acord asupra acestui aspect –, traducerea va conţine fie un grad de entropie (o pierdere de informaţie la trecerea din limba-sursă în limba-ţintă), fie un fenomen de incrementare (un adaus în limba-ţintă, faţă de limba-sursă, privitor sau la semnificat sau la semnificant).

Relativismul modelelor de evaluare a traducerii permite traducătorului să-şi sustragă munca din faţa unei critici prea punctuale, invocând şi alte constrângeri cărora trebuie să le răspundă. Prin urmare, nici o traducere nu poate fi evaluată obiectiv dintr-o unică perspectivă. Ni se pare firesc să acceptăm ideea că aceste modele converg întru realizarea unei evaluări textologice şi traductive obiective şi globalizante. Chiar dacă avem în vedere finalitatea textului sursă, nu putem ignora manifestarea lingvistică a textului ţintă. Asupra aspectelor menţionate în analiza la nivel denotativ, conotativ, textual etc. insistăm doar în măsura în care sensul culturemului este grav afectat sau dacă transferul cultural nu se efectuează din alte motive.

La alegerea strategiei de traducere participă mai mulţi factori, pe de-o parte, factorii care definesc condiţiile de producere a textului şi a sensului (intenţii, finalităţi etc.) şi pe de altă parte, factorii care determină condiţiile de receptare a sensului vehiculat de un text (efecte, reacţii). Există însă şi factori externi producerii şi receptării sensului: constrângerile editoriale sau comerciale ori gustul epocii în care se traduce. Toţi aceşti factori influenţează finalitatea traducerii şi în funcţie de ponderea unui tip de

Page 30: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

constrângere sau al altuia, traducătorul îşi stabileşte strategia de traducere: comunicativă (axată pe destinatar), semantică (transfer de sens), literală (fidelă formei, structurii limbii sursă), liberă sau adaptarea (strategie de traducere prin care traducătorul se îndepărtează de stricta rigoare a literei, în favoarea temelor textului sursă, Delisle, 1993: 48) erudită (strategie aplicată în traducerile comentate ale textelor vechi, mai ales, în care se realizează numeroase inserări intertextuale şi metatextuale, Hurtado Albir, 1990).

Nu putem vorbi despre modele pure de evaluare a traducerii, aşa cum nu putem vorbi nici despre „reţete de traducere‖ (Ladmiral). De aceea în analiza noastră ele interacţionează, se completează reciproc, orice abordare unilaterală fiind, credem, frustrantă şi incompletă, întrucât amintirea cognitivă, sensul, nu poate fi redată şi concretizată, după restructurarea firească deverbalizării, decât cu ajutorul lingvisticului.

Relativismul modelelor de evaluare a traducerii sintetizate ne-a determinat să le abordăm complementar, tocmai pentru a diminua subiectivismul cercetării.

Page 31: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

Concluzii

Idiosincrasiile traducătorului,

(pre)judecăţile traductologului

Toi, qui me lis, es-tu sûr de comprendre ma

langue ? (Borges, Œuvres Complètes, , 1993: 498)

Mare parte a muncii era mecanică şi, pentru că eram slujitorul textului şi nu creatorul său, era nevoie de o altfel de energie (…) Munca de traducător semăna pe undeva cu munca de fochist. Umpli o lopată cu cărbuni şi o arunci în cuptor. Fiecare bulgăre e un cuvânt şi fiecare lopată încă o propoziţie, iar dacă (…) te ţin puterile să munceşti câte opt sau zece ore încontinuu, poţi menţine focul arzând. Cu aproape un milion de cuvinte în faţă, eram dispus să lucrez cât de mult şi cât de intens era nevoie, chiar dacă asta însemna să dau foc casei. (Paul Auster, Cartea iluziilor, traducere de Dana Crăciun, Iaşi, Polirom, 2004: 85-86, subln. ns.)

(…) Traducătorul şi traductologul sunt conştienţi de

relativitatea oricăreia dintre strategiile de traducere, de aceea unul le alternează în funcţie de diverşi factori şi parametri, fără să subscrie orbeşte traducerii literale, semantice ori comercial-comunicative, altul le comentează fără să impună o evaluare procustiană.

Page 32: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

(…)

Referinţe bibliografice Asprer, N. de, „Pour une lecture traduisante ou comment faire avec la fragilité des signes: Iconicité dans La guerre de J.-M. Le Clézio‖, Quaderns. Revista de traducció, n. 9, Universitat Autònoma de Barcelona, Servei de Publicacions, 2003, p. 93-105. Asprer, N. de, „Trans-forme-sens: jeu du bilinguisme et de l’iconicité dans l’écriture ―créationniste‖ de V. Huidobro, in Quaderns. Revista de Traducció, n. 5, Universitat Autònoma de Barcelona, Servei de Publicacions, 2000, p. 135-146. Asprer, N. de, Trans-forme-sens: de l’iconicité en traduction, Facultat de Traducció i Interpretació, Universitat Autònoma de Barcelona, Bellaterra, 2002. Ballard, Michel, L’unité de traduction: essai de redéfinition d’un concept, in M. Ballard (éd.) Traduction à l’université, 1993, p. 223-262. Ballard, Michel, Le nom propre en traduction, Paris, Ophrys, 2001. Bassnett, Susan, „The Translation Turn in Cultural Studies‖ in Bassnett, Lefevere 1998, p. 123-140. Bassnett, Susan, Lefevere, Andre, „Constructing Cultures. Essays on Literary Translation, Topics‖ in Translation: 11, Clevedon, Multilingual Matters Ltd., 1998. Benjamin, Walter, Sarcina traducătorului în Iluminări, Bucureşti, Editura Univers, 2000, traducere de Catrinel Pleşu, p. 45-55. Benveniste, Emile, Problèmes de linguistique générale, 1 şi 2, Paris, Gallimard, 1993. Berman, Antoine, „Critique, commentaire et traduction. Quelques réflexions à partir de

Page 33: Tendinte in Cercetare Traductologica Sumar Fragmente

(…) Durieux, Christine, Les théories de la traduction: approche épistémologique în L’histoire et les théories de traduction. Les Actes (3, 5, 7), Genève ASTTI, Berne, ETI Genève, 1997, p. 463-480. Durin, Corinne, „Vers une traduction-texte par un travail sur la lettre‖ in Faulkner. Une expérience de retraduction, sous la direction d'Annick Chapdelaine et Gillian Lane-Mercier, 2001. Dussart, André, Mario Wandruszka ou la stylistique comparée dans une perspective européenne în M. Ballard (ed.), Traduire l’Europe, 1998, p. 323-343. Eco, Umberto, L’œuvre ouverte, Paris, Seuil, (1968)1990. Etkind, Efim, Un art en crise. Essai de poétique de la traduction poétique, Laussanne, L’Age de l’homme, 1982. Even-Zohar, Itamar, Polysystem Studies. Special Issue Poetics Today, 1990, 11 (1), pp. 45-51. Gadamer, Hans-Georg, Vérité et Méthode. Les grandes lignes d’une herméneutique philosophique, Paris, Le Seuil, 1996. Galisson, R., Coste, D., Dictionnaire de didactique des langues, dirigé par, Paris, Hachette, 1976. Gambier, Yves, „Orientations européennes en traductologie” in TTR , 1995. Gambier, Yves, „La retraduction, retour et détour‖, Meta, vol. XXXIX, n° 3, 1994, p. 413-417.