4. Tendinţe ale comerţului invizibil în contextul liberalizării

Bibliografie de invatat din Maria Ioncica, Economia serviciilor. Abordari teoretice si implicatii practice, Editura Uranus, Bucuresti, 2006, paginile: 175-194 – Servicii internationale.

4.1 Aspecte privind comerţul internaţional cu servicii

Creşterea economică din ultimele decenii a fost puternic influenţată de dezvoltarea sectoarelor de servicii . Până la includerea comerţului internaţional cu servicii în sistemul comercial global, majoritatea serviciilor au fost considerate drept activităţi interne dificil de comercializat în afara teritoriului ţării, ceea ce realitatea a infirmat de nenumarate ori. De exemplu, serviciile educaţionale se exportă atât timp cât există universităţi deschise către studenţi internţionali.

Globalizarea producţiei şi tendinţa de liberalizare a comerţului cu mărfuri s-a extins şi asupra serviciilor. Fluxurile financiare şi informaţionale au facilitat integrarea economică şi apropierea politică a statelor, au omogenizat necesităţile de consum ale indivizilor. Fluxurile de servicii au creat atât suportul logistic al internaţionalizării economiilor, cât şi instrumentele de politică economică utilizate în liberalizarea comerţului internaţional.

Tehnologia informaţiei şi conştientizarea importanţei unor servicii eficiente, mai ales de producţie, au influenţat într-o mare măsură dezvoltarea acestui sector, astfel încât, în prezent, nu mai este văzută ca o consecinţă, ci ca o premisă a creşterii şi dezvoltării economice.

Multe ţari permit acum investitii străine pe pieţe nou privatizate şi competitive pentru servicii cheie de infrastructură, precum energie, telecomunicaţii şi transport. Din ce în ce mai mulţi oameni călătoresc în străinătate pentru a consuma turism, educaţie, servicii medicale şi pentru a furniza o gamă de servicii, de la construcţii pană la dezvoltare de soft. De fapt serviciile reprezintă componentele care se dezvoltă tot mai rapid ale economiei globale, iar comerţul şi investiţiile străine directe din servicii au crescut mai repede decat cel cu bunuri în ultimii cincisperezece ani.

Cererea pentru servicii a devenit mai voluminoasă, mai exigentă, mai informată, mai omogenă şi mai receptivă faţă de eforturile companiilor specializate de a-şi valorifica oferta şi capacităţile lor de producţie. Toate acestea au contribuit masiv la lărgirea gamei de servicii comercializabile şi la internaţionalizarea în ritm alert a tranzacţiilor cu servicii.

Evoluţia sectorului de servicii a fost studiată în timp de numeroşi specialişti în domeniu care, au ajuns la concluzia că există trei cauze primordiale care explică trendul ascendent a acestui domeniu, prezentate sintetic în figura 1:

1

Figura 1

Serviciile care sunt personalizate prin informaţiile existente pot fi în permanenţă îmbogăţite, astfel încât pentru acoperirea altor necesităţi de servicii standard, este necesar să se apeleze într-o oarecare măsură şi la acţiunea de externalizare.

Ambele procese, de internalizare sau externalizare sunt componente majore ale tranzacţiilor internaţionale cu servicii, tendinţa de liberalizare a acestora fiind principala preocupare a statelor lumii, care acţionează în următoarele direcţii:

- extinderiea procesului de globalizare a serviciilor;- lărgirea gamei de servicii comercializabile;- internaţionalizarea în ritm alert a tranzacţiilor invizibile;- intensificarea utilizării tehnicii de calcul şi extinderea tehnologiei informaţionale;- facilitatrea accesului prestatorilor de servicii spre telecomunicaţii;- asimilarea progresului tehnic pentru atenuarea particularităţilor serviciilor care le împiedică

comercializarea;- asocierea, în proporţie tot mai mare, a serviciilor la bunurile exportate şi tranzacţionarea acestora

în acelaşi pachet comercial;

Creşterea CERERII SERVICIILOR de

PRODUCŢIE

Evoluţia TEHNOLOGIEI

Creşterea CERERII SERVICIILOR de

CONSUM

Raport directveniturile ridicate ale

populaţiei- cheltuieli cu serviciile

Elasticitatea cererii în funcţie de venituri

Modificări de ordin democrat şi social

reducerea timpului de muncă al femeii;

implicarea femeii în servicii sociale şi de

producţie

Servicii cu potenţial redus al creşterii productivităţii

INTENSIFICAREAFenomenului de

EXTERNALIZARE

apariţia de noi produse ce necesită servicii suport specializate;

IMPACTUL asupra RATELOR de CREŞTERE

a PRODUCTIVITĂŢII sectorului

Elasticitatea cererii în funcţie de

categoriile de servicii

sunt puţin automatizate;nu se poate reduce personalul;tendinţa de creştere a costurilor

Maladia costurilor în domeniul artelor

Creşterea gradului

de ocupare a forţei de muncă

transformări la nivelul proceselor de producţie(inovaţie tehnologică ce presupune servicii adiţionale specializate);

producţie, distribuţie şi servicii financiare mai complexe şi integrate la nivel internaţional ce necesită servicii suport complexe şi specifice;

modificări la nivelul reglementărilor şi implicării guvernamentale,

proliferarea sarcinilor privind managementul şi administrarea firmelor, în special în interiorul

firmelor multinaţionale,

2

- includerea informaţiilor, considerate resurse strategice, în grupul valorilor comercializabile şi intens comercializate;

- focalizarea interesului producătorilor, preocupaţi iniţial de terţiarizarea bunurilor, spre lărgirea evantaiului de servicii creatoare de valoare adăugată şi exportul acestora;

- posibilitatea companiilor producătoare de a opta fie ca să se aprovizioneze de pe piaţă cu serviciile necesare procesului de producţie, fie să includă în gama de activităţi şi prestarea acelor servicii de care compania nu se poate dispensa, în condiţiile creşterii necesarului de servicii;

Prin analogie cu comerţul cu bunuri, comerţul internaţional cu servicii este considerat ca activitatea de export şi import de servicii, respectiv de vânzări şi cumpărări ce depăşesc efectiv frontiera vamală a ţării.

O definire mai cuprinzătoare a comerţului cu servicii apare în cadrul GATS, care reglementează patru modalităţi de furnizare a serviciilor în tranzacţiile internaţionale:1. Transfrontaliere (cross-border supply) – serviciile furnizate de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altui stat. Un exemplu îl constituie serviciile de sofware oferite de un furnizor dintr-o ţară prin mail sau mijloace electronice către consumatorii din altă ţară;2. Consumul în străinătate (consumption abroad) – serviciile furnizate pe teritoriul unui stat membru către consumatori aparţinând altor state. Este cazul consumatorilor de servicii turistice şi de educaţie care se deplasează în strănătate; 3. Prezenţa comerciala (commercial presence) –se referă la situaţiile în care este necesară crearea de reprezentanţe comerciale în străinătate în vederea asigurării furnizării de servicii. Aceasta formă de furnizare internaţională de servicii asigură apropierea de consumator prin prezenţa comercială în propriul teritoriu al acestuia în diversele etape ale furnizării serviciului, dar şi în etapa post-livrare. Crearea de filiale şi sucursale pentru furnizarea de servicii bancare, de asigurare, medicale, educaţionale etc. necesită prezenţa persoanelor juridice pentru furnizarea respectivelor servicii in străinătate;4. Prezenţa persoanelor fizice (presence of natural persons) – (intrarea temporară într-un teritoriu economic a persoanelor) se referă la serviciile furnizate de către specialişti (auditori, jurişti, actori, etc.) prin deplasarea acestora în ţara consumatorului. Această modalitate se referă atât la furnizorii independenţi de servicii cât şi la angajaţii furnizorului de servicii.

Structura tranzacţiilor pe modalităţi de prestare:

În legătură cu modalităţile de furnizare, serviciile care fac obiectul tranzacţiilor internaţionale au fost clasificate de UNCTAD în servicii factor şi non-factor. Serviciile factor se referă la veniturile provenite din mişcarea peste graniţă a factorilor de producţie. Veniturile din investiţii, redevenţe şi veniturile din muncă sunt usual incluse în această categorie. Serviciile non-factor sunt clasificate în trei categorii: transporturi, călătorii (turism) şi alte servicii. Categoria alte servicii include comerţul cu servicii de comunicaţii, financiare, asigurări non-marfare, reparaţii, servicii cultural (filme, video), leasing, construcţii şi inginerie, consultanţă, reclamă, servicii de informatică, redevenţe şi venituri din licenţe, alte servicii de afaceri.

O categorie aparte o reprezintă serviciile guvernamentale (oficiale) care cuprind cheltuielile ambasadelor şi consulatelor, unităţilor militare, altor entităţi publice în străinătate şi acelea ale personalului lor, ca şi încasările provenind de la ambasade, consulate, etc.

Odată cu intensificarea schimburilor internaţionale, au apărut şi s-au dezvoltat o serie de instrumente de înregistrare sintetică a acestora pe o perioadă determinată. Aceste instrumente sunt utilizate de factorii de decizie în vederea elaborării politicilor comerciale, politicilor valutare, strategiilor de finanţare pe termen mediu şi lung

3

etc. Balanţa de plăţi externe reprezintă cel mai important instrument de înregistrare a creanţelor şi datoriilor care apar în schimbul de mărfuri şi servicii între o ţară şi alta, exigibile într-o anumită perioadă (de obicei un an) precum şi mişcările de capital produse în aceeaşi perioadă.

Nevoia de finanţare la nivelul unei economii se determină ţinând cont de deficitul de resurse generat de desfăşurarea activităţii companiilor private sau persoanelor fizice din ţara respectivă. Pentru a determina această nevoie trebuie mai întâi identificate consumurile şi intrările de resurse în cadrul produsului intern brut:

Intrări de resurse: veniturile (populaţiei şi companiilor), impozitele încasate de stat, economisirile; Ieşiri de resurse: consumurile totale, cheltuielile guvernamentale şi investiţiile.O parte din aceste intrări sau ieşiri de resurse poate proveni din exterior, dacă economia este deschisă la

schimburile internaţionale. Foarte puţine ţări însă mai sunt izolate de schimburile economice internaţionale.Balanţa de plăţi externe (BOP) reprezintă instrumental de bază pentru evaluarea comerţului internaţional cu

servicii. Conform definiţiei FMI ("Balance of Payements Manuel", ed. a 5-a, 1994), balanţa de plăţi externe

reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an). Sunt consideraţi rezidenţi - agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară activităţi, în mod obişnuit şi permanent, în cadrul unei ţări, inclusiv filialele şi sucursalele companiilor străine. Din această categorie sunt excluse ambasadele, consulatele, instituţiile internaţionale şi reprezentanţele acestora (incluse în categoria de nerezidenţi). Practic, diferenţierea dintre cele două categorii de operatori economici are în vedere accepţiunea economică a rezidenţei: centrul principal de interes sau de activitate.

Categoriile de servicii se înregistrează individual în BOP: serviciile non-factor în balanţa operaţiunilor curente (alături de comerţul internaţional cu bunuri); veniturile din capital în două poziţii ale balanţei mişcărilor de capital ( venituri din investiţii directe şi alte venituri din investiţii de capital); veniturile din migrarea internaţională a forţei de muncă la poziţia transferuri private şi serviciile guvernamentale la poziţia transferuri curente.

La baza elaborării BOP stă conceptul de tranzacţie internaţională, prin aceasta înţelegându-se crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori economice în relaţiile unei economii cu restul lumii. Tranzacţia presupune schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale şi / sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilitatea de forţă de muncă sau de capital în relaţiile dintre rezidenţi şi nerezidenţi.

Structura balanţei de plăţi externeI. Contul curent

A. Bunuri şi servicii:- Bunuri;- Servicii;

B. Venituri:- Din investiţii directe / portofoliu;- Din alte investiţii (dobânzi);

C. Transferuri curente: - Sector oficial- Alte sectoare

II. Contul de capital- Transferuri de capital;- Active cumpărate / vândute

III. Contul financiar- Investiţii directe;- Investiţii de portofoliu;- Alte investiţii (credite externe, împrumuturi FMI);- Conturi de tranzit;- Conturi de cliring / barter- Active de rezervă (aur, DST, valută)

IV Erori şi omisiuni

4

Sursa: IMF Financial Statistics

În raport cu comerţul internaţional cu bunuri, tipologia comerţului cu servicii poate fi structurată astfel:1) servicii încorporate în bunuri (filme, cărţi, benzi de calculator etc.);2) servicii complementare comerţului cu bunuri (transport, manipulare, depozitare, asigurări şi reasigurări,

operaţiuni bancare, publicitate, etc.); 3) servicii ce se substituie comerţului cu bunuri (franciza, leasing, reparaţii şi întreţinere, etc.);4) servicii ce se comercializează independent de comerţul cu bunuri (asigurări de persoane şi alte tipuri de

asigurări non-marfare, servicii contabile, juridice, medicale, telecomunicaţii, informatică, turism, etc.).

Un alt aspect al comerţului internaţional cu servicii îl reprezintă creşterea ponderii ţărilor dezvoltate, alături de creşterea ponderii ţărilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie. Conform aprecierilor lui James Hodge acesta reprezintă un efect al liberalizării comerţului internaţional cu servicii. Pentru ţările în curs de dezvoltare modalitatea esenţială de tranzacţionare a serviciilor o reprezintă modul 4 (prezenţa persoanelor fizice). Ca urmare a dezvoltării tehnologiilor, un număr din ce în ce mai mare de ţări manifestă interes pentru liberalizarea tranzacţiilor transfrontaliere.

Liberalizarea activităţilor de servicii va diminua presiunea inflaţionistă la nivelul întregii economii ceea ce poate constitui un stimulent important pentru investiţii.

Unul dintre motivele existenţei unor servicii scumpe şi de calitate slabă în ţările în curs de dezvoltare este şi piaţa relativ îngustă pentru aceste servicii.

4.2 Tendinţe ale evoluţiei comerţului internaţional cu servicii pe plan mondial

Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii, comerţul are o importanţă strategică pentru dezvoltarea echilibrată şi viabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară. Comerţul cu servicii reprezintă un sector cu un grad ridicat de complexitate structurat pe domenii interioare multiple. Într-o asemenea accepţie, comerţul cu servicii reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind un element principal al economiei de piaţă.

Comerţul mondial cu servicii a cunoscut în ultimii douăzeci de ani o creştere impresionantă. Astfel valoarea totală a tranzacţiilor internaţionale cu servicii s-a triplat faţă de anul 1990. În această perioadă ponderea serviciilor în comerţul internaţional a crescut de la 65% la 75% pentru ţările dezvoltate şi de la 45% la 52% pentru ţările în curs de dezvoltare. Astăzi serviciile contribuie la crearea de noi locuri de muncă, 70 % din forţa de muncă activează în domeniul serviciilor în ţările dezvoltate şi 35% în ţările în curs de dezvoltare.

Există în permanenţă între piaţa serviciilor şi piaţa bunurilor o relaţie de interdependenţă. Creşterea volumului comerţului cu bunuri, din ultimii ani, a impulsionat şi comerţul cu servicii.

Serviciile de afaceri, cuprinzând tehnologiile informaţională şi de comunicaţii, precum şi serviciile financiare şi de asigurări cunosc un trend ascendent, în 2007 ele reprezentând aproape o treime din comerţul cu servicii al ţărilor în curs de dezvoltare. Dacă criza actuală financiară se va prelungi, producţia serviciilor amintite şi implicit comerţul lor vor avea de suferit în mod direct, iar aceste efecte se vor răsfrânge şi asupra comerţului cu bunuri prin limitarea accesului la credite comerciale.

Pe 12 noiembrie 2008 s-au întrunit experţii celor mai importante nouăsprezece instituţii internaţionale şi regionale din domeniul financiar împreună cu Secretariatul OMC pentru a dezbate actuala criză financiară din lume. Au fost identificate o serie de probleme care vitează:

- reducerea lichidităţii de creditare a comerţului. Se estimează o diminuare a lichidităţii financiare destinate comerţului de aproximativ 25 mld.$;

- reevaluarea generală a riscurilor provocate de crizele financiare şi al progresului lent al economiei mondiale.

Criza financiară va determina reducerea oportunităţilor la export prin diminuarea cererii, în special pentru ţările în curs de dezvoltare.

Rezultatele acestei întruniri s-au concretizat într-o serie de măsuri, printre care:

5

- International Finance Corporation (IFC), instituţie a Băncii Mondiale însărcinată cu operaţiunile din sectorul privat, s-a implicat activ prin creşterea plafonului de creditare financiară a comerţului de la 1 mld.$ la 3 mld.$;

- agenţiile de creditare a activităţilor de export au cunoscut o creştere a procentului de afaceri cu 30% în ultimele douăsprezece luni;

- Guvernele naţionale, de exemplu Germania, Hong Kong (China) şi Japonia, sprijină activ această creştere.

Pe termen mediu, soluţia problemelor ar fi ca băncile comerciale, instituţiile financiare internaţionale şi agenţiile de creditare la export să-şi asume riscuri şi să participe la diminuarea deficitului de lichidităţi; îmbunătăţirea mecanismului de acces la informaţii, reevaluarea riscurilor pentru comerţ şi finanţare; dezvoltarea unui mecanism care să permită cooperarea dintre băncile private cu instituţiile financiare internaţionale şi agenţiile de creditare la export precum şi conştientizarea importanţei fluxului comercial pentru soluţionarea actualei crize economice.

În perioada 1970-1990 ritmurile de creştere ale comerţului cu servicii fiind superioare celor ale comerţului cu bunuri, s-a înregistrat o creştere, chiar dacă nu spectaculoasă, a importanţei relative a acestui comerţ; în această perioadă ponderea tranzacţiilor cu servicii în exporturile mondiale acrescut de la 28,4% la 32,9%, iar în totalul importurilor ponderea serviciilor a crescut cu 3,2%, de la 30,9% la 34,1%. Sporirea ponderii acestor fluxuri este determinată pe de o parte de accentuarea tendinţei de globalizare a pieţelor şi expansiunea activităţii societăţilor multinaţionale şi transnaţionale, iar pe de altă parte de programele investiţionale ale ţărilor în dezvoltare şi creşterea dependenţei lor tehnologice de ţările dezvoltate, creşterea datoriilor externe şi sporirea ratelor dobânzii.

În perioada 1991-2000, cu excepţia anilor 1994-1995 şi 1999-2000, serviciile comercializabile au continuat să aibă ritmuri de creştere superioare comerţului cu bunuri. În anul 1994, economiile celor mai multe ţări dezvoltate au ieşit din recesiune şi şi-au reluat creşterea economică, ceea ce a antrenat în primul rând relansarea exporturilor de bunuri.

Evoluţia exportului mondial cu bunuri şi servicii comercializabile 2000-2007

Anul

Exporturi mondiale de bunuri şi servicii comercializabile (mld.$ SUA)

Exporturi mondiale de bunuri (mld.$ SUA)

Rata de creştere faţă de anul precedent (%)

Exportul mondial de servicii comercializabile (mld.$ SUA)

Rata de creştere faţă de anul precedent (%)

Ponderea serviciilor comercializabile în total exporturi mondiale (%)

2000 7934,4 6456 - 1478,4 - 18,62001 7672,8 6191 -4,3 1481,8 0,2 19,32002 8085,8 6492 4,8 1593,8 7,6 19,72003 9414,3 7585 16,8 1829,3 14,8 19,42004 11429,9 9220 21,6 2209,9 20,8 19,32005 12958,4 10485 13,7 2473,4 11,9 19,12006 14890,9 12113 15,5 2777,9 12,3 18,72007 17241,5 13950 15,2 3291,5 18,5 19

Sursa: calcule proprii după OMC -International Trade Statistics 2008

În anul 2004 s-a înregistrat cel mai înalt ritm de creştere în exportul cu bunuri (21,6%), ceea ce a condus la continuarea tendinţei de creştere a ponderii exportului mondial cu servicii factor în exportul mondial cu bunuri. De asemenea, exportul mondial cu servicii non-factor a cunoscut cel mai înalt ritm de creştere în anul 2004 (20,8%). În următorii doi ani, atât exportul de bunuri cât şi exportul de servicii comercializabile au cunoscut o contracţie faţă de anul precedent. Pentru anul 2007 putem spune că exportul mondial de servicii comercializabile a crescut şi l-a depăşit pe cel de bunuri.

Evoluţia exportului mondial cu bunuri şi servicii comercializabile 2000-2007

6

Referitor la participarea ţărilor dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare la tranzacţiile cu servicii se constată ( tabel) că ţările dezvolate deţin partea dominantă din totalul mondial al exporturilor. Începând cu anul 2004 exportul cu bunuri pentru ţările în curs de dezvoltare a fost prioritar, determinând scăderea contribuţiei exportului lor cu servicii în exportul mondial.

Ponderea exportului mondial de servicii în totalul comerţului mondial cu bunuri şi servicii (%)

Anii 2003 2004 2005 2006 2007

La nivel mondial 20,1 19,9 19,5 18,9 19,4

Ţări dezvoltate 22,5 22,7 22,7 22,2 22,8

Ţări în tranziţie 15,9 14,9 13,8 13,3 14,5

Ţări în curs de dezvoltare 15,0 14,7 14,1 13,7 14,0

Calculele parţiale pentru anul 2008 indică o scădere a volumului exporturilor mondiale, în timp ce previziunile pentru anul 2009 sunt sumbre, indicând o înjumătăţire a valorii acestuia faţă de anul precedent.

Expansiunea schimburilor transfrontaliere de servicii presupune o puternică centralizare a producţiei acestor servicii în câteva unităţi de producţie cu vocaţie internaţională. Această structură previzibilă tehnic vine în contradicţie cu cerinţa de diferenţiere şi personalizare a serviciilor care este din ce în ce mai evidentă şi implică o producţie în contact cu consumatorul.

Structura exportului de servicii comercializabile în perioada 2003-2006 nu a cunoscut schimbări semnificative(vezi tabelul).

Structura serviciilor comercializabile (%)Exporturi de servicii comercializabile 2003 2004 2005 2006 2007Total, din care: 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0transporturi 22,2 23,1 23,3 22,6 22,8turism (călătorii) 29,2 28,8 27,7 27,0 26,0alte servicii 48,5 48,1 49 50,4 51,2Sursa: WTO- World trade in commercial services by category, 2007

„Alte servicii” au fost printre componentele cu cea mai rapidă creştere în cadrul comerţului cu servicii non-factor. Ponderea acestei categorii în totalul exporturilor a crescut de la 48,5% în 2003 la 51,2% în 2007. Spre deosebire de „alte servicii”, ponderea turismului în totalul exporturilor de servicii comercializabile a scăzut de la 29,2% în 2003 la 26% în 2007. Cu mici variaţii, în anii 2004 şi 2005, ponderea transporturilor în totalul exporturilor de servicii s-a menţinut constantă.

7