Obiectul asigurării

Durata

Riscul

Pagubă, daună,avarie

DespăgubireSuma cuvenită

Suma asigurată

Prima de asigurare

Asigurătorul Asiguratul

Contractantul

Beneficiarul

TEMA III ELEMENTELE ASIGURĂRII

Asigurările au un conţinut complex iar formele sub care se perfectează sunt

variate. Cu toate acestea ele au anumite elemente comune, respectiv: subiectele, părţile

implicate, obiectul asigurării, interesul în promovarea asigurării, despăgubirea de

asigurare, perioada de asigurare.

Interferenţele elementelor sunt redate în următoarea schemă:

3.1. Subiecte ale asigurării

Încheierea asigurării implică întemeierea unor raporturi sau relaţii juridice între

persoane fizice şi juridice participante la stabilirea acestor relaţii pe temeiuri legale sau

contractuale.

Contractul de

asigurare

Interesul

1

ASIGURĂTORUL este persoana juridică, compania, societatea care are ca

specific de activitate realizarea unor operaţiuni de asigurare prin constituirea fondului de

asigurare, contractarea asigurării, plata unor despăgubiri ( în cazul asigurărilor de bunuri

), acoperirea unor prejudicii provocate terţelor persoane ( în cazul asigurării de

răspundere civilă ) plata sumei asigurate şi a altor indemnizaţii de asigurare rezultate din

asigurările de persoane.

In România rolul de asigurător îl au societăţile de asigurare autorizate de Comisia

de Supraveghere a Asigurătorilor din România.

Un rol important îl au de fapt primele 15 societăţi de asigurare, ordonate într-un

top subiectiv de autoritatea tutelară a asigurătorilor în funcţie de volumul de prime

încasate de acestea. Acestea se mai pot grupa funcţie de capitalul social sau funcţie de

profitul brut obţinut în anul de asigurare încheiat, după indicatorul marjei de

solvabilitate sau eventual după felul şi mărimea rezervelor constituite.

Într-o ordine arbitrar stabilită, cele mai importante sunt: ASIROM, ALLIANZ-

ŢIRIAC, NEDERLANDEN, OMNIASIG, ASTRA, ARDAF, UNITA, AIG, AGI, etc.

ASIGURATUL este o persoană fizică sau juridică care în baza unor clauze

dinainte stabilite şi de comun acceptate intră în relaţii juridice de asigurare cu

asigurătorul. In cele mai dese cazuri asiguratul este persoana fizică sau juridică ce

perfectează relaţia de asigurare în calitate de contractant, efectuează plata primelor de

asigurare în vederea constituirii fondului de asigurare şi este îndreptăţită să solicite

asigurătorului despăgubiri pentru pagubele suferite ori suma asigurată în cazul ivirii

evenimentului asigurat, având deci calitatea de beneficiar de asigurare.

Calitatea de asigurat desemnează în toate cazurile pe : titularul interesului asigurat

– în cazul asigurării de bunuri, persoana asupra faptelor căreia poartă riscul – în cazul

asigurării de răspundere civilă, persoana pentru a cărei viaţă şi sănătate s-a contractat

asigurarea – în cazul asigurării de persoane.

2

CONTRACTANTUL- constituie o excepţie în raportul de asigurare. In această

calitate se regăsesc acele persoane fizice sau juridice care au un interes în legătură cu

asiguratul şi care contractează asigurarea în numele şi pentru acesta. Exemplu: în cazul

în care giranţii unui titular de credit vor garanta cu bunuri proprietate personală creditul

pe care titularul l-a contractat. Aceste bunuri vor fi asigurate cu un contract de asigurare

a cărui contractant va fi titularul creditului şi acesta v-a achita şi prima de asigurare.

Un alt exemplu, patronul unei societăţi comerciale contractează o asigurare de

accidente pentru proprii angajaţi , valabilă la locul de muncă, precum şi pentru

transportul acestora la şi de la locul de muncă. O situaţie similară apare şi în cazul

agenţiilor de turism în care cumpărătorii serviciilor turistice sunt asiguraţi în condiţiile

prevăzute în contractul de asigurare.

Contractantul îşi asumă sarcina de a negocia condiţiile încheierii asigurării,

semnarea contractului de asigurare (încheierea lui) şi plata primei de asigurare.

Calitatea de contractant de asigurare poate surveni în asigurările de bunuri, de

persoane, de răspundere civilă şi în asigurările de risc financiar, dar acest fapt se impune

a fi precizat prin condiţiile de asigurare.

In asigurările de persoane, calitatea de contractant intervine în două ipostaze :

1) când contractantul poate asigura şi alte persoane devenind prin acelaşi contract

şi asigurat ( în cazul asigurărilor familiale mixte de viaţă şi- sau accidente).

2) Când contractantul, deşi încheie asigurarea şi se obligă la plata primelor de

asigurare, nu este el asigurat ci alte persoane ( în cazul în care persoana

juridică încheie contract de asigurare de accidente pentru angajaţii proprii).

BENEFICIARUL de asigurare – de regulă este însuşi asiguratul. In unele situaţii,

prevăzute expres în condiţiile de asigurare calitatea de beneficiar o pot avea şi alte

persoane, specificate expres în contractul de asigurare(poliţă). In asemenea cazuri în

3

poliţele de asigurare se vor menţiona toţi factorii implicaţi – respectiv asigurătorul,

contractantul şi, în cazul decesului asiguratului, beneficiarul sumei asigurate.

Beneficiarul asigurării dobândeşte drept propriu la efectele asigurării. Pe

parcursul valabilităţii asigurării, asiguratul (contractantul ) poate modifica beneficiarul

asigurării (în cazul asigurărilor de persoane).

In cele mai multe cazuri nu există o delimitare strictă între contractant şi

beneficiarul asigurării. La asigurările de persoane, contractantul asigurării poate fi în

acelaşi timp şi beneficiarul acesteia. In asigurarea mixtă de viaţă, dacă asiguratul

supravieţuieşte la expirarea contractului de asigurare, el este beneficiarul sumei

asigurate înscrise în poliţă. In cazul decesului asiguratului pe durata valabilităţii

contractului de asigurare, beneficiar al sumei asigurate înscrise în poliţă este o terţă

persoană, de regulă menţionată în poliţă.

In cazul în care contractantul (asiguratul ) nu desemnează o terţă persoană care să

fie beneficiarul sumei asigurate în cazul decesului său, atunci calitatea de beneficiari de

asigurare o au moştenitorii legali ai asiguratului.

La asigurările de transport calitatea de asigurat o are în general, furnizorul de

mărfuri, beneficiar de asigurare poate fi clientul său căruia, în cazul producerii

evenimentului asigurat, I se va plăti despăgubirea. După caz, beneficiar de asigurare

poate fi persoana care va dobândi prin cumpărare proprietatea mărfurilor asigurate

pentru transport.

3.2. Subiecte asigurabile

In practica curentă a asigurărilor pot constitui subiecte ale asigurărilor: bunurile,

persoanele, răspunderea civilă şi riscul financiar.

a) BUNURILE – se pot asigura bunurile a căror valoare se poate cuantifica într-o

unitate monetară şi care întrunesc toate condiţiile cerute de actele normative.

4

Cunoaşterea cu exactitate a bunurilor asigurabile prezintă o mare importanţă pentru

asigurător în vederea stabilirii măsurilor care se cer a fi luate în vederea cuprinderii lor

în asigurare. Bunurile se preiau în asigurare de către asigurător în schimbul plăţii de

către proprietar sau contractant a unei sume de bani numită primă de asigurare. La

producerea evenimentului asigurat ( calamităţi, accidente) asigurătorul plăteşte costul

reparaţiilor, înlocuirilor părţilor distruse ale bunului asigurat. In asigurarea de bunuri,

despăgubirea nu poate fi mai mare decât suma asigurată şi decât valoarea de înlocuire a

bunului distrus.

b) PERSOANELE- la rândul lor pot constitui subiecte de asigurare prin aceaa că

în schimbul achitării de către asigurat sau contractant a unei prime de asigurare,

asigurătorul garantează persoanei ca asigurat, plata sumei asigurate stabilite iniţial, în

cazul producerii evenimentului asigurat ( deces, boală, invaliditate, supravieţuire)

c) RĂSPUNDEREA CIVILĂ constituie subiect de asigurare prin aceea că

asigurătorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe care asiguratul le-ar putea avea

faţă de o terţă persoană (fizică sau juridică) căreia asiguratul I-a pricinuit un prejudiciu

( avarierea unor bunuri, decesul unor persoane, vătămare corporală, etc. )

3.3. Interesul în asigurare

Reflectă manifestarea de voinţă favorabilă promovării raporturilor de asigurare

dintre asigurat şi asigurător.

Interesul în asigurare este motivat de risc într-un context social, economic de

mediu dar poate constitui şi efectul unor acţiuni educaţionale precum şi al potenţei

financiare a persoanelor fizice şi juridice

Dreptul asigurărilor recunoaşte interesul în asigurare dar nu se formulează o

definiţie precisă.

5

In asigurarea de bunuri interesul asigurabil se naşte din raporturile persoanei în

raport cu un bun asigurabil pe care îl deţine sau îl posedă.

Interesul reflectă valoarea pecuniară expusă pierderii, a bunului asigurat sau

valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de asigurat sau beneficiar ca urmare a unui

eveniment asigurat. Reiese că interesul asigurabil trebuie să aibă caracter economic şi să

fie evaluabil în bani.

In asigurările de persoane interesul este în strânsă legătură cu evenimentul sau

riscul sub incidenţa căruia se află persoana – decesul, invaliditatea din accident,

supravieţuirea. Interesul asigurabil apare ca o opţiune pentru o măsură de prevedere şi ca

un mijloc de economisire pe termen lung.

In asigurările de răspundere, interesul se referă la patrimoniul celui responsabil ,

ameninţat a fi micşorat în caz de eveniment asigurat cu sumele datorate de asigurat

terţului păgubit sau vătămat, pentru acoperirea prejudiciilor de care este răspunzător.

Interesul în asigurare are o dublă natură juridică:

- subiectivă – reflectând asigurarea exclusivă prin contract, a interesului

asiguratului

- obiectivă – în care caz interesul ar fi încorporat în bunul asigurat fiind

independent de titularul interesului şi având extensie la toate persoanele

interesate în existenţa bunului.

Este de înţeles că fără un interes anume nu poate fi promovată operaţia de

asigurare.

In asigurarea prin efectul legii, societatea este interesată în promovarea unor forme de

asigurare. Ca urmare interesul în asigurare este impus este impus asiguraţilor prin

efectul legii.

6

In cazul asigurărilor facultative de bunuri interesul pentru conservarea bunurilor şi

protejarea lor poate fi promovat de asigurător, de asigurat, de chiriaş, de depozitarul

bunurilor, cărăuş.

In asigurările de persoane interesul persoanei însăşi în protecţia integrităţii

corporale sau vieţii, generează asigurarea.

3.4. Riscul

Noţiunea de risc este esenţială şi caracteristică în ansamblul elementelor generale

ale asigurării. Riscul este un eveniment viitor, incert şi probabil a cărui producere ar

putea provoca diferite pierderi la bunuri sau ar afecta sănătatea, integritatea corporală

sau chiar viaţa oamenilor ori ar produce pierderi morale.

Riscul are semnificaţii multiple, între care:

a) pericol sau primejdie posibilă

b) eveniment incert, posibil şi viitor care ar putea afecta bunurile, capacitatea de

muncă, sănătatea şi viaţa oamenilor.

Riscurile pot fi provocate

a) de forţele naturii cu caracter accidental ( forţă majoră, incendiu, îngheţ,

inundaţii, etc.) sau cu caracter permanent (uzură)

b) de forţele umane, ca urmare a intereselor individuale deosebite, influenţelor

economice sau progresului tehnic

c) imperfecţiunile comportamentului uman

Riscul asigurat este evenimentul agreat în asigurare, la producerea căruia

asigurătorul se obligă faţă de asigurat la plata despăgubirii.

Riscul asigurat are semnificaţii variate, între care:

7

a) probabilitatea producerii evenimentului împotriva căruia a fost încheiată

asigurarea;

b) posibilitatea de distrugere a bunului datorită evenimentelor considerate

imprevizibile, posibilitatea de afectare a vieţii sau integrităţii corporale a

persoanei ca urmare a producerii evenimentului asigurat;

c) proporţie a răspunderii asigurătorului faţă de asigurat în cadrul fiecărei forme

de asigurare

Deoarece riscurile sunt numeroase, variabile şi complexe, sub incidenţa asigurării

intră doar o parte dintre ele. Sub acest aspect riscul exprimă probabilitatea producerii

fenomenelor care motivează asigurarea, iar pe de altă parte exprimă proporţiile

răspunderii societăţii de asigurare sau chiar obiectul asigurat.

In domeniul asigurării, riscul exprimă, însă cel mai adesea, evenimentul viitor sau

multitudinea de evenimente la ivirea cărora asigurătorul se obligă să acopere paguba ori

să plătească suma asigurată în favoarea asiguratului.

Câteva din caracteristicile riscului în general, ale riscului asigurabil în special, se

referă la:

a) riscul este un eveniment incert, ceea ce înseamnă că presupune ideea de

eventualitate, dar în acelaşi timp este aşteptat, deşi temut, fapt care implică

protecţia prin asigurare ( incendiul, furtuna, grindina, accidentele, etc )

b) riscul este un eveniment posibil şi viitor, ceea ce înseamnă că acesta există,

indiferent dacă se declanşează sau nu un raport de asigurare;

c) riscul asigurabil este un eveniment indiferent de voinţa părţilor, întâmplător,

fapt justificat de caracterul oneros al raporturilor de asigurare.

In riscurile cuprinse în asigurare menţionăm: furtuna, uraganul, ploaia torenţială,

inundaţia, cutremurul de pământ, alunecările de teren, grindina, seceta, răpirea

animalelor domestice de către animalele sălbatice, îmbolnăvirea animalelor domestice,

naufragiul şi eşuarea navelor, accidentarea şi decesul în cazul persoanelor.

8

Structura riscurilor şi împărţirea lor este mult mai vastă. Multitudinea şi

complexitatea lor nu sunt reflectate decât în condiţiile de asigurare ale fiecărei societăţi

de asigurare în parte. Acestea depind de forţa şi stabilitatea fiecărei societăţi de asigurare

în parte, de asemenea de gradul de organizare şi de stabilirea relaţiilor de colaborare cu

alte societăţi de asigurare.

9