FINANŢAREA ŞI CREDITAREA INTERNAŢIONALĂ

Ana BERDILĂ,

conf.univ.,dr.

CUPRINS

Repartiţia financiară şi de credit internaţională. Operaţiunile caracteristice pieţei internaţionale a

creditului. Tipologia creditului internaţional. Riscurile şi

garanţiile în creditul internaţional. Finanţarea şi creditarea investiţiilor internaţionale

directe. Plasamentul internaţional de titluri.

BIBLIOGRAFIE

Bran Paul, Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economică Bucureşti, 1995, pag. 226-246

Moisiuc Constantin (coordonator), Relaţii valutar-financiare internaţionale, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2002, pag. 129-144

Voinea Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, pag. 179-197

Шмырева А.И., Колесников В.И., Климов А.Ю., Международные валютно-кредитные отношения, Питер, Санкт-Петербург, 2002, c. 143-167

Красавина Л.Н. Международные валютно-кредитные и финансовые отношения, учебник, Москва, Финансы и статистика, 2003, с.241-325

Berdilă Ana, Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale (note de curs în scheme), ATIC, Editura Evrica, Chişinău, 2006, 135 p.

1. REPARTIŢIA FINANCIARĂ ŞI DE CREDIT INTERNAŢIONALĂ

Pieţele financiară şi de credit au un rol important în mişcarea internaţională a banilor, care intraţi în circuitul internaţional sunt supuşi unor procese de repartiţie de natură financiară şi de credit.

ACCEPŢII PRIVIND PIAŢA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ ŞI REPARTIŢIA FINANCIARĂ

Repartiţia financiară vizează preluarea unei părţi a valorii obţinute în plan naţional, pentru a-i da destinaţii internaţionale de natură financiară (Bran, Paul; Costică, Ionela. Comunicarea financiară. –Bucureşti: Editura ASE, 2003. -P. 242-243).

Piaţa financiară internaţională asigură confruntarea cererii de finanţare din străinătate şi a ofertei de capital pe termen lung prin organisme specializate (Voinea, Gheorghe. Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale. –Iaşi: Editura Sedcom Libris, 2003. -P. 179-197).

2. OPERAŢIUNILE CARACTERISTICE PIEŢEI INTERNAŢIONALE A CREDITULUI

Operaţiuni de acordare a creditelor pe termen mediu şi lung prin intermediul instituţiilor cu caracter naţional, regional şi internaţional.

3. TIPOLOGIA CREDITULUI INTERNAŢIONAL. RISCURILE ŞI GARANŢIILE ÎN CREDITUL

INTERNAŢIONAL

Creditul în evoluţia sa a îmbrăcat diverse forme potrivit mai multor criterii de clasificare

CLASIFICAREA CREDITELOR

În funcţie de obiectul de creditare: Credite pentru finanţarea operaţiunilor de export-import de utilaje, echipamente

industriale, instalaţii complexe, precum şi a altor măsuri. De regulă se acordă pentru 80–85% din valoarea contractului, restul urmând a fi achitat sub formă de avans de importator, plata avansului se face în aceeaşi valută în care se face contractul.

Credite bancare – sunt acordate de bănci exportatorului sau importatorului pentru completarea sau restituirea fondurilor proprii.

Credite interguvernamentale – care sunt acordate sau primite de guverne, organisme financiare internaţionale sau de unele instituţii publice şi servesc pentru acoperirea unor necesităţi financiare generale, şi nu pentru tranzacţii comerciale.

Credite pentru nevoi de balanţă – de care beneficiază un stat sau autoritatea monetară a unei ţări, în scopul de a acoperi soldurile deficitare ale balanţei de plăţi externe, fondurile sunt puse la dispoziţie de unele instituţii financiare importante de pe piaţa creditului internaţional.

CLASIFICAREA CREDITELOR

În funcţie de durata creditului acordat: Credite pe termen scurt – se acordă pe o durată de 6–12 luni, în

unele ţări 18–24 luni este durata maximă, şi sunt folosite pentru cumpărarea bunurilor de consum sau utilajelor de mică importanţă ca valoare, cu durată mică de funcţionare.

Credite pe termen mijlociu – se acordă pe o durată de 1–5 ani, în unele ţări chiar până la 7–8 ani, şi servesc la plata unor bunuri şi servicii de importanţă mai mare.

Credite pe termen lung – se acordă pe termene ce depăşesc o perioadă de 10 ani, ele sunt utilizate pentru finanţarea unor tranzacţii de valoare mare, aferente unor operaţii de export/ import de instalaţii complexe, echipamente industriale etc. Durata poate ajunge până al 20 de ani.

CLASIFICAREA CREDITELOR

În funcţie de natura creditului: Creditul de export (de furnizor) – este acordat de un furnizor

cumpărătorului prin livrare de mărfuri, furnizorul acceptând ca la o dată convenită de părţi cumpărătorul să achite valoarea mărfii.

Creditul de import (de cumpărător) – are aspectul unui credit bancar, deoarece el este acordat de o bancă din ţara exportatorului direct importatorului străin sau băncii acestuia pentru ca importatorul să poată plăti marfa la livrarea ei.

CLASIFICAREA CREDITELOR

În funcţie de modalitatea de primire sau de acordare: Credit de scont – se materializează în scontarea efectelor de comerţ obţinute din

tranzacţiile comerciale dintre parteneri de pe piaţa lor naţională, precum şi cele care au loc cu participanţii din alte şi care au la bază schimburi economice internaţionale. Creditul de scont are o valoare egală cu valoarea nominală a efectelor de comerţ, mai puţin taxa de scont reţinută de bănci precum.

Creditul de cont curent – este acordat de băncile comer-ciale clienţilor lor, pe termen scurt, pentru acoperirea unor cecuri. Creditul acordat pentru un cont curent unei firme poate reprezenta avansul necesar de a finanţa într-o anumită cotă procentuală o tranzacţie de import.

Creditul de rambursare – este acordat de bănci clienţilor care au contractat împrumuturi pe piaţa internaţională, dar la data scadenţei nu au suficiente mijloace de returnare a acestuia.

Credite pentru constituirea de depozite – se acordă în cazul în care este necesar să se creeze anumite depozite bancare în diferite ţări pentru deschiderea de acreditive cu confirmare.

Credite obţinute din lansarea pe piaţa capitalurilor a unor obligaţiuni – la aceasta participă băncile centrale, care în numele guvernului lor pun în circulaţie/vânzare asemenea hârtii de valoare purtătoare de dobânzi, cu scadenţe variabile.

RISCURI AFERENTE CREDITELOR EXTERNE

insolvabilitatea debitorului; întârzierea plăţii; modificarea elementelor de cheltuieli contractuale. Apar şi

riscuri specifice pieţei creditului internaţional şi anume: riscuri comerciale, riscul valutar, variaţia preţurilor şi variaţia dobânzilor, riscuri necomerciale: măsuri politice,

reglementări administrative etc.

4. FINANŢAREA ŞI CREDITAREA INVESTIŢIILOR INTERNAŢIONALE DIRECTE

Prin finanţarea şi creditarea internaţională, în sens larg, se înţelege punerea la dispoziţia

unei instituţii guvernamentale sau private a unor fonduri pe termen lung, necesare

realizării de către beneficiar a unor obiective economice importante.

ETAPELE DE FINANŢARE ŞI CREDITARE

Acumularea fondurilor financiare - aici se înscriu solicitările de fonduri pentru investiţii sau pentru finanţarea plasamentului de titluri, impunerea de către unele instituţii financiare internaţionale de virare a unor cotizaţii sau cote de participare (FMI, BM), solicitarea de fonduri pentru ajutoare etc.

Evaluarea fondurilor - evaluarea se face prin folosirea monedei internaţionale puse la dispoziţie de FMI, cu ajutorul cursului valutar, al etalonului internaţional.

Dirijarea fondurilor - diferite obiective de realizat în domeniile economice, financiare etc., după cererile înregistrate pe PFI.

Repartizarea fondurilor - se realizează efectiv mişcarea de fonduri spre economiile naţionale care le-au solicitat.

RISCURILE ŞI GARANŢIILE ÎN CADRUL UNEI INVESTIŢII

Riscuri: economice; fiscale; monetare; sociale; politice; naturale.

 Garanţii: asigurarea, că obiectivele construite constituite nu pot fi naţionalizate, expropriate sau

rechi-ziţionate; asigurarea unor despăgubiri reale în cazurile în care, din motive excepţionale, se face

un trans-fer de proprietate; asigurarea posibilităţilor de transfer în străină-tate a dividendelor, a sumelor rezultate

din vânzarea de acţiuni şi din lichidarea investiţiei; asigurarea unui regim fiscal care să prevadă facilităţi în primii ani de funcţionare şi pe

parcurs; existenţa unui regim juridic clar şi ferm, cu prevederi care sunt în concordanţă cu

dreptul internaţional etc.

5. PLASAMENTUL INTERNAŢIONAL DE TITLURI

În afară de investiţiile directe de capital în practica internaţională mai există o altă formă a investiţiilor – plasamentul de titluri – investiţii în valori mobiliare. (BFPC)