CURSUL 4

EDUCABILITATEA: CONCEPT, FACTORI, TEORII FUNDAMENTALE

4.1. Concept

4.2. Factori: ereditatea, mediul, educaia omului insusi/sinelui

4.3. Teorii fundamentale: ereditarismul, ambientalismul, epigenetismul piagetian

4.1. Concept

Educabilitatea se refer la capacitatea individului de a fi educat. De-a lungul timpului, au existat mai multe perspective, care au generat teorii:

- teoria ereditarist, susintorii acestei teorii considerau c zestrea ereditar prefigureaz dezvoltarea individului i c acesta nu se poate dezvolta mai mult dect i permite aceasta.

- teoria ambientalist, susintorii acesteia considerau c mediul este singurul factor care influeneaz dezvoltarea psihic a individului, omul fiind la natere o tabl nescris.

- teoria dublei determinri, susintorii acestei teorii considerau c att mediul ct i educaia exercit influene asupra dezvoltrii psihice.Referitor la identificarea factorilor implicai n dezvoltarea uman, ntlnim o convergen principial, chiar dac planul analitic se prezint diferit. Astfel, n literatura psihopedagogic romneasc sunt discutai ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul i educaia, n timp ce literatura occidental se ocup de raportul nature-nurture (cea anglo-saxon) sau heredite -milieu/environement (cea francez).

Semnalarea acestor nuanri prilejuiete observaia c, n fond, delimitrile categorice nu au dect raiuni didactice, deoarece ereditatea, ca proprietate general a lumii vii, este o caracteristic a naturii, la fel cum educaia presupune cu necesitate un mediu social uman, n absena cruia nu ar putea exista!

4.2. Factori: ereditatea, mediul, educaia omului nsusi/sinelui

4.2.1. EreditateaEreditatea este nsuirea fundamental a materiei vii de a transmite, de la o generaie la alta, mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic.

Materialul ereditii este nuclear (la nivelul cromozomilor din nucleul grneilor) i citoplasmatic, constituind genotipul individului. Ereditatea nuclear se transmite conform unor legiti cunoscute (Mendel, T.H. Morgan), care permite att nelegerea naturii combinrilor care au loc, ct i producerea erorilor de copiere i a alterrilor (mutaiile). Identitatea genetic este practic imposibil de la antecesori la descendeni, ansa fiind de 246 (una din 70 de trilioane). Orice genotip se exprim doar n form fenotipic (totalitatea caracteristicilor unui individ) ca rezultat al interaciunilor primare cu mediul. Fenotipul este doar una dintre variantele posibile ale unui acelai genotip, fixat ns definitiv prin actualizarea normei de reacie genotipice sub influena timpurie (chiar din momentul concepiei) a mediului de dezvoltare.

Printre metodele care permit studierea rolului factorului genetic n ontogenez se numr cele care urmresc gemelaritatea (Oancea-Ursu, Gh., 1985), cosanguinitatea, dezvoltarea prenatal, manipularea mediului, fenomenul de adopie etc. Acestea au fost prefigurate de studiile asupra ereditii plantelor i animalelor (cu concluzii limitate ns pentru ereditatea uman) i de analiza genealogic prin care anumite caracteristici au putut fi urmrite n aceeai familie, timp de generaii (Galton, R, 1869).

Dei cercetrile viznd ereditatea uman au o istorie relativ scurt i o specificitate aparte (date fiind limitele etice ale experimentelor genetice), cteva aspecte se impun a fi subliniate:- motenirea ereditar apare ca un complex de predispoziii i potenialiti i nu ca o transmitere a trsturilor antecesorilor; - ereditatea caracterelor morfologice i biochimice este mult mai bine cunoscut dect ereditatea nsuirilor psihice, care, n multe cazuri, pare a fi rodul unor determinri poligenetice;- diversitatea psihologic uman are cu certitudine i o rdcin ereditar (constituie, biotip, baze comportamentale etc.), dar nu se reduce la aceasta;- ceea ce este ereditar nu coincide ntotdeauna cu ceea ce este congenital (sau nnscut), unde sunt cuprinse i elemente dobndite n urma influenelor dinaintea naterii;- ceea ce ine de ereditate se poate exprima n diverse momente de vrst sau poate rmne n stare de laten pe tot parcursul vieii, n absena unui factor activitator (exemplu: cazul anumitor predispoziii alergice ori al combinaiilor aptitudinale);- potenialul genetic al fiecrui individ se selecteaz prin hazard i este, mai ales sub aspectul exprimrii psihice, polivalent;- ereditatea confer unicitatea biologic, ca premis a unicitii psihice.

Din perspectiv filogenetic, ereditatea uman confer cea mai mic ncrctur de comportamente instinctive. Aceasta face din puiul de om, fiin total dependent de membrii propriei specii i, conform celebrei formule a lui K. Lorenz, un specialist n nespecializare ereditar. Din acest motiv, puiul de om este singurul care i pierde specificitatea dac, n dezvoltarea sa timpurie, este asistat de membrii altei specii. Copiii slbatici, cei crescui de animale, s-au animalizat, n ciuda ereditii lor de tip uman.

Prin orarul proceselor de cretere i maturizare, ereditatea creeaz premisele unor momente de optim intervenie din partea mediului educativ, n aa numitele perioade sensibile sau critice. Anticiparea sau pierderea perioadelor se poate dovedi ineficient (exemplu: achiziia mersului, limbajului, operaiilor gndirii etc.). Rolul ereditii nu se exprim n aceeai msur n diversele aspecte ale vieii psihice: unele poart mai puternic amprenta ereditii, cum ar fi temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihic (Teodorescu, FI., apud. Negovan, 2014), iar altele mai puin, cum ar fi atitudinile, voina, caracterul etc.

O aceeai trstur psihic poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferii. Pentru o anumit persoan, hotrtoare poate s fie ereditatea, n timp ce, pentru alte persoane, se poate ca mediul sau educaia s fi contribuit decisiv. In stadiul actual al cunoaterii i stpnirii mecanismelor ereditii se poate afirma c rolul su n dezvoltare, mai ales n dezvoltarea psihic, este de premis natural. Aceast premis, cu aciune probabilist, poate oferi individului o ans (ereditate normal) sau o neans (ereditate tarat). Prima poate fi ulterior valorificat sau nu, iar cea de a doua, n funcie de gravitate, poate fi compensat n diverse grade sau nu.Ereditatea, premis natural a dezvoltrii psihoindividuale Ereditatea se refer la elementele de specificitate care sunt transmise de la antecesori la succesori sub forma codului genetic. Transmisia genetic se refer la faptul c genele organismului conin AND (acid dezoxiribonucleic). Aceste substane sunt alcatuite la randul lor din gene. Genele sunt cele care poarta informatii asupra dezvoltarii biologice a organismului. Fiinele umane au 23 de perechi de cromozomi (46 in total), jumatate mosteniti pe linie paterna. Exist situaii in care apare un cromozom in momentul concepiei, ca de exemplu in sindromul Down.

Hayes i Orrel (op.cit.) precizeaz c in urma unei cercetari recente s-a sugerat c aproximativ 60% dintre copiii cu sindromul Down ntampin doar dificultai uoare de invaare, numeroase dificultai in acest sens fiind in mare msur depaibile dac inc din primul an din via se intervine cu o instruire special. Rezultatele slabe ale acestor copii (susin aceiai autori) s-ar datora expectanelor sczute ale adulilor i a unei insuficiente stimulri intelectuale i fizice din partea acestora.

In acest context se impune i precizarea c genotipul presupune cantitatea de informaie stocat intr-o celul neactivat in timp ce fenotipul este rezultatul interaciunii dintre genotip i mediu.

Psihicul aparine fenotipului, intrucat presupune interaciunea dintre genotip i mediu (Allport, 1981). Deci, in momentul conceperii sunt implicate atat jumtate din materialul cromozomiam de la mam, cat i jumtate de la tat i printr-un mecanism de selectie a genelor, unele dintre acestea sunt dominante, iar altele sunt recesive (poteniale). Acestea din urm se pot reactualiza la succesori.

Cu alte cuvinte, genotipul reprezint programul informaional al unui individ, iar actualizarea lui n contextual social se refera la fenotip.

Problematica ereditii include anumite caracteristici dintre care cele mai de seama sunt:

- ereditatea ofer mai degrab predispoziii i potenialiti, insai mai puin o transmitere efectiv de trsturi ale antecesorilor;

- transmiterea insuirilor morfologice i biochimice este mai degrab accesibil descrierii stiinifice;

- potenialitile pe care ereditatatea ni le ofer pot rmane n faza de latent pe parcursul vieii in lipsa unui factor activator sau se pot manifesta efectiv;

- ereditatea ofer aa numitele perioade sensibile n care intervenia mediului este optim.

Nefructificarea acestor perioade poate impiedica realizarea unei anumite achiziii (de exemplu achiziia limbajului trebuie s fie realizat intr-un anumit moment optim al copilariei). Un exemplu elocvent in acest sens este numit proces de imprimare.

Cercettorii au demonstrat c bobocii de gasc dezvolt un ataament fa de orice observ in micare (mama gasc, fiina sau chiar un obiect neinsufleit aflat in micare), cu condiia c acesta s fie situat in preajma bobocilor in momentul ieirii acestora din goace. Ei au numit acest proces imprimare, fiindc bobocii preau a-i fi format o impresie asupra obiectului ca i cand acesta ar fi noua mam.

Exist deci o perioad critic atat la fiinele umane cat i la cele animale, in care se formeaz ataamentul (in cazul de faa ieirea din ou); mai tarziu fenomenul nu ar mai avea loc.

Perioadele de formare a ataamentului se constat n diferite tipuri de culturi: de exemplu n anumite triburi din Uganda majoritatea copiilor erau puternic ataati de mam in jurul varstei de 6 luni. Mai toi formau simultan ataamente cu mai multe persoane, fiind grijiti i de ali aduli.

In kibbutz-urile israeliene, inc din primul an de viata, copiii petrec o mare parte a timpului n ngrijirea unei doici. Astfel, sugarii formeaz ataamente puternice atat fa de mam cat i fa de doici. In plus se stabilesc legturi puternice i cu ceilali copii, aceasta conducand ulterior spre o mai mare implicare social.

Importana ataamentului care reduce anxietatea i asigura suportul afectiv in situatii de stres, se evideniaz nu doar in primii ani de via, ci i de-a lungul stadiilor vieii. Oricum, relaiile de ataament copil-printe este de natur s influeneze raporturile ulterioare ale copilului nu doar cu proprii printi, ci extrapoland i cu fraii, cu anturajul, cu partenerii ulteriori de viaa precum i cu proprii copii (Birch A, apud. Negovan, 2014).

Rolul ereditii in cazul unor procese psihice este mult mai pregnant decat in cazul altora (de exemplu temperamentul si emotivitatea sunt mai puternic amprentate de ereditate decat caracterul). Intr-o msur nsemnat ereditatea antreneaz i aptitudinile, dei in acest caz un rol de seam revine i factorului activator.

S-au realizat, de exemplu, studii asupra motenirii aptitudinilor de-a lungul generaiilor. In familia lui Bach, din 57 de membri a 5 generaii au aparut 15 compozitori remarcabili. Johann Sebastian Bach a avut 20 de copii, dintre care 10 au fost dotai muzical.

Exemplele pot continua i in alte domenii: in matematic familia Bernoulli, in literatur familia Dumas, tiine ale naturii Darwin. Experienele pe maimue ale unor oameni de tiina care au studiat msura in care antropoidele sunt capabile s achiziioneze limbajul specific uman, rezultatele au demonstrat c ereditatea nu poate fi depaita, iar limitele ei pot fi doar extinse (ca i in cazul prezentat), dar nici mcar primatele nu au putut fi umanizate.

Dr. F.Patterson (cit. de S.Orrell) a reusit printr-un experiment extins pe durata a 14 ani s invee o gorila s posede un limbaj de 500 de cuvinte, plus 500 de semne n limbajul surdo-muilor. Aceasta reuise chiar s elaboreze scurte propoziii, dar performanele obinute in acest caz au fost singulare.

De asemenea, expresiile faciale la om sunt universale, indiferent de cultura creia persoana ii aparine, indiferent de timpul n care triete (rasul, plansul).

Aportul ereditii in dezvoltarea personalitii se constat permanent in:

- structura anatomo-morfologic a organismului uman;

- stadiile dezvoltrii psihice;

- poziia bpeda;

- metabolism;

- temperament, dinamica cortical.

Acest aport poate fi studiat prin metoda gemenilor monozigoi i dizigoi; la monozigoi exist o foarte mare asemnare datorit faptului c ei provin, dup cum se tie dintr-un singur ovul fecundat (dei intr-o anumit masur aceast metod comport anumite deficiee, ntrucat n spaiul uterin unul dintre gemeni este ntotdeauna dezavantajat, ceea ce va provova anumite carene), prin studiul copiilor instituionalizai, (comparandu-se inteligena acestora, avandu-se in vedere c in acest caz condiiile de mediu sunt aceleai), prin fenomenul adopiei (comparandu-se nivelul de inteligen al copiilor cu cel al prinilor), prin ancheta familial (comparandu-se nivelul de inteligen al prinilor cu cel al copiilor proprii).

Studii recente au dus la posibilitatea geneticienilor de a produce organisme povenind dintr-un singur printe, dezvoltand celulele intr-un mediu special i extragand mesajul genetic continut de AND-ul celulelor (clonare). Exemplarele nscute n acest mod sunt ntru totul identice, fr nici un fel de variaie.

Multe plante au aprut in acest mod (exemplu kiwi a aparut dint-o planta original care a produs un fruct normal, iar apoi a fost clonat de mii de ori; clonarea s-a realizat i in lumea animal, posibilitile ingineriei genetice prand a fi nelimitate).

n ceea ce privete lumea uman, dei in momentul de fa cercettorii nu reuesc s simuleze condiiile necesare clonrii unui copil, posibilitile ingineriei genetice sunt, dupa cum s-a mai mentionat, practic nelimitate.

Aa cum considera Zazzo, cu cat o funcie psihic este mai complex, cu atat rolul ereditii este mai puin pregnant. Aciunea factorilor ereditari este mai pregnant in primele etape ale dezvoltrii, iar la varsta mai naintat aceast aciune este mai puin pregnant i o mare importan o au experienele dobandite.

In inelegerea influenelor genetice ale comportamentului, un aspect care poate fi adus in discuie este legat de procesul de maturizare. Genetic, motenim anumite caracteristici care devin realiti doar de-a lungul procesului mai sus menionat. Dac ns persoana este privat de anumite necesitati, modificarile de maturizare pot fi afectate. Un exemplu in acest sens este anorexia care, conform unor teorii presupune ncercarea subcontient a adolescentelor de a amana transformarile corporale pe care maturitatea le implic i de a-i pstra trsturile infantile cat mai mult timp posibil. Acest lucru demonstreaz c schimbarile genetice pot fi afectate de influenele mediului.4.2.2. Mediul

Mediul, ca factor al dezvoltrii umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacioneaz, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltrii sale.

Din punctul de vedere al coninutului, n influenele mediului se pot distinge o multitudine de planuri: de la cel natural-geografic (clim, relief) la cel social - indispensabil unei ontogeneze de tip uman (familie, grup de joac).

Aciunea mediului poate fi direct (alimentaie, clim) sau indirect, prin intermediul formelor de adaptare uman pe care le genereaz (activiti dominante, tip de organizare, nivel de trai, grad de cultur i civilizaie etc). De asemenea, trebuie subliniat c aceste influene pot veni din imediata apropiere a individului (obiectele, persoanele, situaiile zilnice), ceea ce constituie medjul su proximal sau pot fi un aspect al mediului distal (aflat la distan).

Acesta nu este direct sub incidena aciuni, insa indirect, prin mediatizare, mai ales ceea contemporan, care terge granie spaiale i temporale, l poate influena decisiv (exemplu: accesul pe computer n muzeul Luvru).

Factorii de mediu sunt structurai oarecum binar, prezentndu-se individului ca realiti fizice, concretizate n prezena nemijlocit i perceptibil a persoanelor i obiectelor care l nconjoar i n funcie de care trebuie s se modeleze, dar i ca ansamblu de relaii i semnificaii care, prin interiorizare, formeaz nsi substana, materialul de construcie necesar dezvoltrii psihice (Golu, P., 2001 ).

Atunci cnd este favorabil, mediul contribuie la realizarea sau chiar accelerarea punerii n funcie a potenialului nervos, deci are o aciune direct viznd dezvoltarea psihic. Aceasta se coreleaz cu cea indirect, de susinere a dezvoltrii fizice: cretere i maturare a sistemului nervos, osificare, dentiie, greutate, nlime etc.

Din perspectiva problematicii dezvoltrii ontogenetice, este extrem de important de subliniat c accentul se pune nu pe simpla prezen sau absen a factorilor de mediu, ci pe msura, maniera i rezonana interaciunii dintre acei factori i individul uman. Un factor de mediu prezent, dar neutru ca aciune, sau indiferent subiectului uman este inert din perspectiva dezvoltrii (exemplu: o melodie, pentru un surd, nu apare ca factor de mediu!). Condiia dezvoltrii este ca acel factor s acioneze asupra individului care, la rndul su, s reacioneze, intrnd n interaciune ca baz a propriei activiti.

Vom vedea c, fr o mediere deliberat i specializat (educaia), ansa acestor interaciuni spontane ar fi limitat i rolul lor puin eficient. Acest aspect trebuie bine reinut pentru c el poate fi ntlnit pe tot parcursul ontogenezei. La fel cum, doar simpla prezen a biberonului n apropiere nu l ajut pe un sugar de cteva luni s-i astmpere foamea, tot aa, un coninut didactic pe care nu-1 nelege i care nu-i trezete prin nimic interesul, poate s nu-1 ajute deloc pe elev/student n dezvoltarea sa cognitiv. Prezenele neutre albe", indiferente (obiecte, membri ai familiei, profesori, relaii sociale etc.) nu stimuleaz, nu transform benefic universul psihic al cuiva.

Dat fiind diversitatea extrem a coninuturilor mediului, a formelor i mijloacelor n care se prezint, a fost necesar o operaionalizare a conceptului. Aa s-a nscut o categorie teoretic ce ncepe s se dovedeasc fructuoas, conceptul de ni de dezvoltare.

Termenul, introdus de Super i Harkeness (1986), desemneaz totalitatea elementelor cu care un copil intr n relaie la o vrst dat. Analiza definirii sale permite o serie de sublinieri:- teoretic i metodologic este o perspectiv util, deoarece inverseaz punctul de pornire; se pleac de la copil n investigarea mediului, ceea este mai precis dect procedura invers, de la mediul global spre copil;

- copilul i activitile lui devin punctul de referin n identificarea, la vrste diferite, a unor nie de dezvoltare diferite;

- structura unei nie de dezvoltare vizeaz:

- obiectele i locurile accesibile copilului la diverse vrste;

- rspunsurile i reaciile anturajului fa de copil;

- cerinele adultului viznd competenele ncurajate, vrsta la care sunt solicitate i nivelul de performan solicitat;

- activitile impuse, propuse copilului sau acceptate de acesta;

- culturi diferite folosesc nie de dezvoltare deosebite, chiar pentru aceeai vrst, ceea ce i explic, n parte, diferenele n dezvoltarea bio-psiho-social; o paralel ntre nia de dezvoltare de tip occidental i cea tradiional african (J.W.M. Witkin, B.B. Witkin, apud. Negovan, 2014) indic urmtoarele diferene: copilul occidental are jucrii, ca obiecte specifice i locul su special amenajat n cas (camer, pat, leagn); de regul, prezena lui este exclus pentru o parte dintre locurile i activitile adulilor (camera de lucru, dormitorul prinilor, activiti profesionale sau politice); nu este implicat de timpuriu n sarcini casnice sau extra de tip adult; fa de aceast stare de fapt, n culturile tradiionale, obiectele de joac sunt mai ales obiectele casei (vesel, unelte); locul su special, ca spaiu fizic distinct, nu exist, el este, cel mai ades simbiotic prezent lng mam, ataat chiar de trupul acesteia; acest statut de copil la purttor" l face prezent, extrem de timpuriu n mai toate activitile i locurile comunitii (munc, petreceri, reuniuni).

Consecinele acestei diferene nu au scpat interpretrii psihologice. Stimularea accidental, ca factor al dezvoltrii, este mai redus pentru copilul occidental, ceea ce i explic ritmul mai lent al dezvoltrii acestuia n primii 2-3 ani de via, fa de copilul din culturile tradiionale. Dup aceasta, raportul ritmului de dezvoltare se inverseaz. Nia de dezvoltare de tip occidental se diversific (cre, grdini, mass-media etc.), cea tradiional vine cu o ofert mai srac i mult mai aspr, introducnd munca de timpuriu (3 ani) ca form de activitate.

Este de subliniat impactul reprezentrilor sociale despre copil i copilrie n structurarea coninuturilor niei de dezvoltare. Acestea se prezint ca un mixaj ntre ceea ce este n realitate copilul la o vrst dat i ce se crede c este. Faptul poate explica, alturi de ali factori, de ce o aceeai realitate infantil (exemplu: copilul intre 4 i 9 ani), n culturi diferite, prezint, sub aspectul utilizrii bugetului de timp, alte dominante de activitate. Copilul american acord cel mai mult timp studiului, cel din Japonia, jocului, cel din Kenya, muncii, iar cel din India, interaciunilor sociale (Brii, B.; Lehalle, H., apud. Negovan, 2014).

Dei apare ca principal furnizor al materialului ce stimuleaz potenialul ereditar, aciunea mediului, pe ansamblu aleatoare, poate fi n egal msur o ans a dezvoltrii (un mediu favorabil), dar i o frn sau chiar un blocaj al dezvoltrii (un mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau alienant).

Mediul, cadrul sociouman al dezvoltarii psihoindividuale Adam i Eva erau inteligeni? Se intreab pe bun dreptate Alain Lieury. Intr-adevr cercetrile (Washburn 1960, Holloway, apud. Hanga, 2014), susin c acum 50.000 de ani homo sapiens avea aceeai capacitate creativ ca i cea a noastr, astfel incat perfomanele intelectuale ale exponenilor umani ai civilizatiei actuale se datoreaza mediului (limbaj, cunostine literare, stiinifice, etc.) fiind produsul unor invri ce se extinde de-a lungul mileniilor.

Cosmovici (1998) arta c aciunea mediului este multipl: direct (referindu-se aici la alimentaie i clim) i indirect (nivel de trai, grad de cultur i civilizaie). Aceste influene pot proveni din mediul proximal (din imediata apropiere a omului) sau din mediul distal (aflat la distan).

Cu toate c unii autori definesc mediul ca fiind totalitatea influenelor postnatale care se exercit asupra individului, ali specialiti extind sfera acestor influene nu doar la perioada postnatal ci i la cea prenatal.

Astfel, cercetri tiinifice renumite acord i mediului o pondere nsemnat n dezvoltarea fiiniei umane.Din aceast perspectiv o clasificare a tipurilor de mediu ar arta astfel:

Mediu a)------intern (intrautrerin); b)------extern: b1)-------fizic; b2)-------social.

Mediul intern Munteanu A. este unul dintre autorii romani de specialitate care subliniaz importana acestui tip de mediu. Se arat ins, c dei vechile civilizaii au acceptat aceast importan, totui oamenii de tiin ai secolului nostru au avut nevoie de mult timp pentru a o accepta.

Astfel, in uter copilul este o fiina activ care incepand din saptamana a VI-a a existenei sale intrauterine i pune bazele propriului su alfabet psihologic. In al III-lea trimestru de via prenatal, copilul poate deja reaciona senzorial, are deja un sistem amplu de invare, afectivitate, memorie, inelegere.

De asemenea, tonusul psihologic al mamei este capabil s influeneze copilul; in privina alcoolului, tutunului, drogurilor ingerate de mam n perioada graviditii lucrurile sunt extreme de bine cunoscute, astfel ncat a devenit aproape un truism luarea lor in discutie.

Stresul emoional al mamei are drept rezultat producerea adrenalinei, care determin o vasoconstricie care micoreaza cantitatea de sange din placent i uter, ceea ce duce la o mai slab oxigenare a ftului.

Oricum, ntre mam i prunc se creeaz o legatur extrem de puternic inc din aceast etap, legatur care ns depinde de afeciunea materna, capabila s creeze un adevarat scut pentru copil impotriva agresiunilor externe.

Mediul extern Mediul fizic este repezentat de factori de clim, relief, flora, faun, alimentaie, care contribuie la dezvoltarea somatic i psihic. Se cunosc astfel diferenele care exist ntre popoarele care triesc ntr-o clim cald i umed fa de cele care triesc n zonele nordice i reci. De asemenea, o alimentaie deficitar influeneaz nefast atat dezvoltarea fizica cat i cea intelectual. Studiile au demonstrat c in Africa dezvoltarea intelectual a copiilor este mult ncetinit din cauza malnutriiei, ntrucat proteinele (care conin aminoacizi care la randul lor sunt precursorii neurotransmitorilor) lipsesc intr-o mare masur.

Mediul social Cuprinde totalitatea condiiilor economice, politice, culturale care amprenteaz dezvoltarea psihic. Exist dou mari direcii prin care mediul social i exercit influenele:

- asigur pstrarea achiziiilor umane care s-au realizat de-a lungul istoriei, constituind un adevarat depozit pentru experiena uman;

- aceste produse ale culturii concentreaz i capacitile psihice pe care le-au generat, facilitand astfel transmiterea lor de la o generaie la alta, susine I. Nicola (apud. Hanga, 2014) referindu-se la cel de-al doilea tip de influene pe care mediul social il exercit asupra omului.

Influenele care se exercit in timp asupra speciei umane vizeaza deci nu numai modificari organice, cci influenele culturale au drept urmare i o permanent evoluie n privina dezvoltrii capacitilor psihice umane.

Referindu-se la o partajare a factorilor ce alctuiesc mediul social, A.Munteanu afirm c atunci cand punem in discuie sintagma de mediu social, trebuie s ne gandim la mai multe direcii, astfel:

- condiiile socio-economice sau cu alte cuvinte aspectele legate de confortul material pe care familia il poate asigura copilului;

- condiiile socio-profesionale se refer la profesiunea parintilor i la msura n care acest lucru l influeneaza pe copil;

- condiiile socio-igenice vizeaz msura n care ritualurile zilnice de igien sunt respectate;

- condiiile socio-culturale care evoc atmosfera cultural in care copilul i dezvolt personalitatea;

- condiiile socio-comunicative i socio-afective, care cuprind climatul afectiv in care traieste copilul, cat i diversitatea relaiilor pe care le angajeaz cu cei din jur, susine autoarea mai sus menionat.

Msura n care mediul social se constituie ntr-un factor determinant al devenirii umane este probat i de existena asa ziilor copii slbatici, izolai din varii motive de comunitatea uman.

Au existat astfel copii-leopard, babuin, panter, gazel, precum i copiii lup. Un astfel de caz celebru este cel al fetielor botezate ulterior Amala i Kabala, descoperite in India la 9 octombrie 1921.

n momentul descoperirii acestora (avand varsta de 1 an i respectiv 8 ani i jumatate), fetitele triau alturi de 3 lupi aduli i 2 pui i aveau un comportament asemntor cu cel al familiei adoptive. Mai exact, ele nu achiziionaser mersul biped, ci umblau pe coate i genunchi, aveau calozitile groase pe podul palmelor, pe coate i pe genunchi. Lsau s le atarne limba i gafaiau, lipiau lichidele, dezgropau mortciunile, se temeau de lumin. n timp ce ziua stteau mai mult tolnite, noaptea se agitau, gemand i urland.

Cea mai mica dintre fetie a murit in acelai an in care a fost descoperit, iar cealalt a trait pan la varsta de 17 ani; in cei 8 ani petrecui in tovria animalelor, ea a ajuns s dobandeasc noi comportamente: dupa 10 luni ntindea mana cand solicita ceva, dupa 16 luni se ridica in genunchi, dar doar dupa 6 ani a achiziionat mersul biped, iar in ceea ce privete limbajul, la 17 ani vocabularul su cuprindea 50 de cuvinte.

Un caz asemnator s-a petrecut tot in India unde s-a descoperit un copil de aproximativ 9 ani crescut in compania animalelor, care dobandise i el, la fel c i in cazul mai sus menionat, un comportament tipic animal: mersul in patru labe, reacia negativ in faa luminii, lipsa limbajului. Dei specialitii au incercat timp de 14 ani sa-l umanizeze, acest lucru a fost practic imposibil.

Exemplele acestea (dar i altele care nu sunt expuse aici) vin toate in sprijinul ideii c n lips unui mediu specific uman, nici atributele specifice ale umanitatii nu pot fi dobandite.

Un argument interesant favorabil importanei mediului social se refer la structura i modul de organizare a proceselor psihologice, care sunt dependente de tipul de organizare social din care individul face parte.

Astfel, M. Mead (apud. Hanga, 2014) arat c in insula Samoa rolurile sociale sunt inversate: femeile catiga hrana, in timp ce barbaii se ocupa de servituile casnice. n aceste condiii, femeile dobandesc acolo trsturi psihologice comparabile cu cele ale brbailor din tipul nostru de civilizaie. Asistam in acest caz la o hiperdezvoltare a agresivitii feminine, ceea ce demonstreaza c mediul este responsabil de acest fapt, si ca ne insusim (sub influenta lui) inca din copilarie anumite roluri sociale pe care ni le mentinem apoi pe parcursul vietii.

Discutand despre mediu, trebuie subliniat c influenele care se exercita asupra individului sunt cu atat mai pregnante cu cat se manifest la o varst mai fraged. Perioada de maxim influen din acest punct de vedere este cuprins intre 2 i 8 ani.

Studiile asupra deprivarii senzoriale (la om i animal) confirm importana factorului pus in discuie. Astfel, inc din 1949 au existat studii (reconfirmate in 1968 precum i ulterior) susin c in condiii de internare pe perioade mai lungi in spital, copiii prezentau o apatie generala i o anumit intarziere in dezvoltare (caracteristici cunoscute sub denumirea de hospitalism), datorate lipsei de stimulare care ar trebui s vina din partea mediului (stimulri importante sunt cele care vizeaz sfera afectivitaii , varietatea cromatic, etc.).

Deprivarea senzorial influeneaz negativ nu doar fiinele umane, ci i animalele. De exemplu, deprivarea senzorial total, temporar la pisic (pleoape cusute) provoaca degenerescene nervoase ireversibile, in urma crora pisicile rman oarbe (pentru vedere, perioada in care influena mediului este maxim, deci perioada critic se situeaza n a treia saptaman i a treia luna).

In acest cadru de discuie trebuie subliniat c in ceea ce priveste fiina uman, foarte importanta este msura in care aceasta rezoneaz cu factorii de mediu, cci un factor de mediu indiferent omului este nesemnificativ in privina dezvoltrii (de exemplu, un coninut didactic inaccesibil elevului/studentului va fi un factor complet inert in privinta dezvoltrii sale cognitive).

In concluzie se poate afirma c mediul este principalul factor ce stimuleaz potenialul oferit de ereditate, acesta poate acorda o ans dezvoltrii, cu condiia s nu fie unul ostil, ci unul favorabil.4.2.3. EducatiaIn condiiile n care i ereditatea i mediul sunt prezene obligatorii, dar avnd contribuii aleatoare n raport cu sensul procesului dezvoltrii ontogenetice, societatea uman a perfecionat n timp un mecanism special de diminuare a imprevizibilului i de cretere a controlului asupra procesului dezvoltrii individuale. Acest rol l ndeplinete educaia n accepiunea sa cea mai larg, educaia poate fi definita ca activitatea specializat, specific uman, care mijlocete i diversific raportul dintre om i mediul su, favoriznd dezvoltarea omului prin intermediul societii i a societii prin intermediul omului (Faure, E., apud. Hanga, 2014). Educaia, n spiritul exemplelor prezente n paragrafele anterioare, este intervenia deliberat care mijlocete folosirea biberonului de ctre sugar, dar i nelegerea coninutului didactic de ctre colar.Devine educaie (i apoi autoeducaie) orice act personal, interpersonal sau transpersonal care faciliteaz interaciunea subiect-obiect n direcia unei finaliti transformatoare. In aceast perspectiv, educaia apare ca fiind liantul dintre potenialitatea de dezvoltare (propus" de ereditatea individului) i oferta de posibiliti a mediului.

Educaia face medierea ntre ceea ce s-ar putea (ereditatea) sub aspectul coninutului, momentului, nivelului, intensitii, duratei, formei, mijlocului etc., i ceea ce se ofer (mediul). O aciune educativ reuit armonizeaz cererea i oferta, ceea ce nu este deloc uor pentru c, date fiind unicitatea ereditii i unicitatea constelaiilor de mediu, nu exist reete.

Ceea ce ntr-un moment i pentru un individ s-a dovedit influen benefic, poate fi duntor n urmtorul moment sau pentru alt individ. Ca factor cu aciune preponderent contient i deliberat, educaia i creeaz premise interne (susinerea dezvoltrii bio-psiho-sociale), dar i condiiile externe necesare (coninuturi, mijloace, forme).

Este evident c dezvoltarea poate aprea doar dac se menine un optim ntre ceea ce poate, vrea, tie individul la un moment dat i ceea ce i se ofer. Oferta trebuie s fie stimulativ, totdeauna cu un grad mai nalt dect poate, vrea, tie individul respectiv. O ofert prea ridicat, ca i una banal, poate perturba dezvoltarea psihic.

Evident dependent de ceilali factori i fr a avea puteri nelimitate (nu poate reechilibra" o ereditate profund afectat i nici nu poate compensa un mediu total dizarmonic (foame, violen, incertitudine, durere, abandon), educaia acioneaz programat i cu tiin n sensul dezvoltrii individului.

Educaia, factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale Se considera c scopul educaiei are ca produs final fiina uman autonom n raport cu propriul su destin i propria sa personalitate, dei aa cum afirma Debesse educaia nu-l creeaz pe om, ea il ajuta s se creeze (cit. C. Cucos, 1998).

Cu alte cuvinte, aa cum a reieit din cele expuse anterior, dei extrem de important in devenirea fiinei umane, educaia nu este totui singurul factor determinant in acest sens.

Una dintre numeroasele definiii ale educaiei precizeaz c aceasta este activitatea sistematic pe care adulii o desfaoar asupra copiilor i adolescenilor, din dorina de a-i pregti pentru via, intr-un mediu determinat (Cucos, 1998).

Potenialul ereditar al fiecrui individ nu favorizeaz in mod egal toate componentele personalitii i tocmai aici intervine pregnant rolul educaiei: acela de a aciona asupra tuturor acestor componente, asigurand un echilibru optim intre ele.

In realizarea educaiei, nvmantului i revine un rol de seam, dar acesta nu este singurul factor in realizarea dezideratului; prin urmare s-a impus ideea conform creia, pe lang educaia oferita de sistemele instituionalizate, exist i alte tipuri de educaie care amprenteaz individul intr-o manier tot atat de important.

Se contureaza astfel trei tipuri de educaie:

Educaia formal se refer la acel tip de educaie primit n coal, deci intr-un sistem instituionalizat, structurat ierarhic i cronologic.

Educaia formal, are drept obiectiv formarea persoanei n urma unei activiti extinse pe durata 10-20 de ani. De fapt, aa cum preciza C. Cucos in 1998, educaia formal reprezint mai mult o introducere in sfera culturii i a pregtirii iniiale pentru educaia permanent ce se va extinde pe durata intregii viei.

O trstur deloc de neglijat a educaiei formale o constituie evaluarea realizat in diferite moduri, evaluare menita n cele din urm s faciliteze succesul colar. Specificul evalurii in cadrul educaiei formale const n faptul c aceasta se realizeaz doar in cadrul instituiei, lucru care nu se mai produce in cazul celorlalte tipuri de educaie, cand evaluarea cade exclusiv n sarcina individului nsui, prin confirmarea sau dezminirea aciunilor sale tocmai de realitatea nconjurtoare.

Educaia informal, in acest caz individul dobandete educaia in mod independent, prin experiena de via, prin participarea la viaa cultural (citit, etc.). Acest proces se extinde pe durata ntregii viei a omului.

Educaia informala, exprima caracterul spontan al acestui tip de educatie, cuprinzand intreaga achizitie autonoma a persoanei, dobandita intamplator. Una dintre marile caracteristici ale acestei educatii este discontinuitatea sa, ceea ce explica faptul c educaia informala nu poate contitui temeiul fundamental al educaiei, cu atat mai mult cu cat lumea care se contureaza tot mai pregnant este una preponderent vizuala, electronica i in mai mica masura literara. Valorificate ins judicios, elementele acestei culturi pot contribui intr-o masura insemnata la completarea culturii i experientei elevilor/studentilor.

Educaia nonformal se dobandete in afara instituiilor de invmant, prin influena mediului familial, al anturajului, etc. i vizeaza atat copiii cat i adulii.

Educaia nonformala, se refera as cum am mai precizat anterior la educaia extrascolara i are anumite caracteristici cum ar fi: flexibilitatea, varietatea, implicarea mai profunda in acest demers a insesi persoanelor educate.

Stadiile dezvoltarii psihice dintr-o perspectiva generala Dintr-o perspectiva generala, principalele perioade ale dezvoltarii psihice sunt urmatoarele:

- 0 la 1 an, perioada noului nascut;

- 1 la 3 ani, perioada anteprescolara;

- 3 la 7 ani, perioada prescolara;

- 7 la11 ani, perioada scolara mica;

- 11 la 15 ani, perioada pubertatii;

- 15 la 19 ani, perioada adolescentei.

Desigur, aceste limite de varsta sunt flexibile si orientative, intrucat se stie ca ritmurile de dezvoltare difera de la un copil la altul.

Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva lui Piaget, sunt - 0 la 2 ani, stadiul senzorio-motor;

- 2 la 7 ani, perioada preoperationala;

- 7 la 11 ani, perioada operatiilor concrete;

- de la 11 ani la maturitate, perioada operatiilor formale.

Prima perioada se caracterizeaza prin faptul ca interpretarea informatiilor primite se face prin intermediul organelor de simt, se dezvolta coordonarea motrica si schema corporala. Tot acum apare si perceptia constantei obiectului.

Cea de-a doua perioada este o perioada in care se dezvolta limbajul si, in plus, copilului nu ii sunt accessibile doua principii: principiul conservarii materiei si principiul reversibilitatii.

Perioada a treia, demonstreaza ca gandirea copilului este acum destul de asemanatoare cu cea a adultului, doar ca nu intelege notiunile pur abstracte; acestea, pentru a putea fi intelese pas cu pas trebuie a raportate la concret.

In a patra perioada, tanarul poate manevra logica abstracta, poate intelege diferite teorii stiintifice, abstractiunile in genere.

Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva morala a lui Kohlberg Kohlberg a stabilit existenta urmatoarelor stadii ale dezvoltarii psihice, folosind drept criteriu al stadializarii dezvoltarea morala:

- 4 la 10 ani nivelul premoral, in care copilul respecta regula morala din doua motive in principal: teama de pedeapsa sau dorinta de a obtine simpatia cuiva;

- 10 la 13 ani nivelul moralitatii conventionale: unele pesoane raman intreaga viata cantonate in acest stadiu, in care regula morala se respecta pentru ca pur si simple asa este frumos, asa se cuvine, asa se face etc., fara a se mai trece regula morala prin filtrul judecatii personale;

- de la 13 ani pana la sfarsitul vietii (acest stadiu poate sa nu fie atins niciodata), nivelul autonomiei morale in care exista doua substadii: primul in care omul tece printr-un filtru personal regula morala si o respecta in masura in care crede ca asa este mai bine, mai corect si mai democratic pentru sine si pentru ceilalti. Al doilea substadiu este cel in care individul isi alcatuieste propriul sau cod de reguli morale, din care unele pot chiar intra in contradictii cu regulile moale unanim acceptate de catre societate, dar fara a fi totusi imorale.

Descrierea generala a pubertatii si a adolescentei Perioada pubertatii, numita si varsta ingrata, are in opinia lui Rose Vincent urmatoarele caracteristici:

- preocuparea pentru conformism;

- interesul pentru probleme sexuale;

- revolta fata de valorile adultilor;

- placerea secretului.

Adolescenta, intre alte caracteristici, le are si pe urmatoarele:

- este o varsta a contestatiei;

- apar false conflicte de detaliu cu cei din lumea adultilor;

- nonconformismul adolescentului ia nastere din conformismul gupului.

Exigente educative pentru perioada pubertatii si a adolescentei: - educatia trebuie sa se realizeze intre tutela excesiva si indiferenta; controlul trebuie sa fie discret, dar consecvent;

- trebuie ca meeu sa existe disponibilatea de a discuta cu adolescentul;

- situatiile conflictuale trebuie rezolvate cu calm;

- mijloacele de disciplinare trebuie utilizate cu suplete;

- tanarul sa simta intotdeauna caldura afectiva;

- autoritatea adultului sa fie nealterata;

- initierea de activitati comune cu adolescentul.

Rezumatul sectiuni: In evolutia fiintei umane exista o multitudine de factori ce-si pun amprenta asupra acesteia, factori care pot fi grupati in trei mari categorii: ereditate, mediu si educatie.

In dezvoltarea fiintei umane pot fi stabilite cateva perioade, avand in vedere anumite criterii (ex.: cognitiv, moral, motric, afectiv).

Perioadele pubertatii si adolescentei sunt grupele de varsta carora li se adreseaza cu precadere cadrul didactic si care prin importanta lor se constituie in etape de maxima impotanta in personalitatea viitorului adult.

Evaluarea cunostinelor:

1. Definii ereditatea: _____________________________________________________________________________________

2. Definii mediul: _____________________________________________________________________________________

3. Stabilii rolul lor n dezvoltarea ontogenetic: _____________________________________________________________________________________

4. Care este clasificarea propusa de Piaget n domeniul stadiilor dezvoltrii psihice: _____________________________________________________________________________________

5. Dar cea a lui Kohlberg: _____________________________________________________________________________________6. Prezentai asemanari si deosebiri ntre cele dou paradigme, cea piagetian si cea kohlbergian n dezvoltarea omului:

_______________________________________________________________________________

Sarcini de lucru:

1. Organizati-va n doua grupuri, primul constituit din membri care s aduca argumente etice favorabile clonrii, cel de al doilea care s aduca argumente care s demonstreze c n cazul clonrii etica este ncalcat. Confruntai-v parerile.2. Comentati urmatoarele afirmatii:

- Nu e totuna sa-ti plamadesti trupul sau mintea pe inaltimi sau intr-o vagauna.

- A educa inseamna a instrui.

- Un suflet de copil poate fi ridat de toate erorile de educaie ale unui btrn.

- A educa inseamna a dresa.3. Evideniai aciunea educaiei asupra celorlali factori ai dezvoltrii.