TEMA 1 SU IUNIE 2009.doc

NESECRET

Nr. _______/___________

APROB PROPUN APROBAREA INSPECTOR DE STAT ŞEF INSPECTOR DE STAT ŞEF ADJUNCT ing. Zegrean Mircea Vasile

exp. Dan Aurel

TEMA 1NOŢIUNI DESPRE DEZASTRE.

IGIENA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

1. Noţiuni generale despre dezastre

Adeseori, activităţile sociale şi economice ale unor grupări umane pot fi tulburate de efectele tragice ale unor fenomene naturale. În plus, unele activităţi umane scăpate de sub control pot avea urmări dezastruoase asupra unor colectivităţi de oameni.

Se pot produce în acest fel dereglări distructive şi brutale ale unui sistem, a unei anumite situaţii prestabilite. Apărute, de regulă, în mod brusc, prin surprindere, aceste dereglări pot fi urmate de crearea unui număr mare de victime omeneşti, a unui volum mare de distrugeri de bunuri şi valori materiale. Dezastrul este evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin Regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă elaborate şi aprobate conform legii.

Situaţia de urgenţă este un eveniment excepţional cu caracter nonmilitar care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.

Str. Sfântul Elefterie nr. 47 - 49, sector 5 Cod 050524, BUCUREŞTI – ROMÂNIA Telefon: (+4021) 411 .97 .60; 411 .97.61 Fax: (+4021) 411. 98. 70 Web : www.iscir.ro

Cod fiscal: 9 7 3 1 3 3 0 Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publică a Mun. Bucureşti Cont IBAN:RO08TREZ7005025XXX000281 Email : [email protected]

1

MINISTERUL ECONOMIEI I.S.C.I.R.

INSPECŢIA DE STAT PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE ŞI INSTALAŢIILOR DE RIDICAT

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.explora.home.ro/Stema_Romaniei.gif&imgrefurl=http://www.explora.home.ro/Heraldica/heraldica.html&h=353&w=257&sz=9&tbnid=7Ce5qbDzWZkJ:&tbnh=116&tbnw=84&hl=ro&start=7&prev=/images%3Fq%3Dstema%2Bromaniei%26hl%3Dro%26lr%3D

Calamităţile sunt manifestările naturale distructive de origine geofizică, geologică, meteorologică sau de altă natură şi anume: cutremure, alunecări şi prăbuşiri de teren, inundaţii şi fenomene meteorologice periculoase, epidemii şi epizootii, incendii de mari proporţii provocate de factori naturali şi altele.

Catastrofele sunt evenimentele provocate de anumite defecţiuni şi accidente cu caracter tehnic, ca urmare a activităţii umane (antropice) cum sunt: accidente nucleare, biologice, chimice şi în subteran; avarii la construcţii hidrotehnice sau la conducte magistrale; incendii în masă şi explozii; accidente majore pe căi de comunicaţii (terestre, aeriene, navale) sau la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase; accidente majore şi avarii mari la reţele şi instalaţii de telecomunicaţii.

2. Calamităţi naturale

Cutremurele de pământ. Se consideră că acestea deţin un loc aparte în cadrul calamităţilor datorită urmărilor lor dezastruoase. Cutremurele de pământ sunt fenomene naturale care se pot datora unor: mişcări ale scoarţei pământeşti (mişcări tectonice); erupţii vulcanice; alunecări de teren; prăbuşirii unor peşteri sau ale unor grote etc. Mai pot apare cutremure de pământ şi ca urmare a unor activităţi umane: prăbuşirea unor galerii de mină; construirea unor mari baraje hidrotehnice; explozii nucleare sau convenţionale etc.

Din totalul cutremurelor produse pe pământ cele mai multe, aproximativ 70%, sunt de origine tectonică. Numai 7% se produc ca urmare a unor erupţii vulcanice şi 23% sunt datorate celorlalte cauze. În ţara noastră, cutremurele de pământ sunt aproape în totalitate de natură tectonică, avându-şi originea în zona Vrancei mai ales (cutremure intermediare), în zonele subcarpatice şi mai puţin în părţile de nord-vest şi vest ale ţării (cutremure de suprafaţă). În “migraţia” plăcilor tectonice care formează scoaţa terestră, prin alunecare una faţă de cealaltă (încălecare, acroşare etc.) rocile înmagazinează o cantitate colosală de energie pe care o eliberează la un moment dat ca urmare a unei “zvâcniri elastice”. În urma acestei eliberări de energie apar cutremurele, ca vibraţii ale scoarţei terestre în toate planurile. Locul de producere a cutremurelor (focarul) poate fi de suprafaţă (0-50 km), intermediar (50-250 km) sau de adâncime (250-700 km). Punctul de la suprafaţa pământului aflat chiar deasupra focarului se numeşte epicentru.



2



C a u r m a r e a a p a r i ţ i e i v i b r a ţ i i l o r v i o l e n t e a l e s c o a r ţ e i t e r e s t r e , î n t o a t e p l a n u r i l e ş i

aparent fără nici o regulă, cutremurele de pământ pot produce un număr mare de victime în rândul oamenilor şi animalelor, un volum deosebit de pierderi de valori şi bunuri materiale, pagube ce pot afecta grav economia unei ţări. Astfel, numai în secolul nostru sunt cunoscute peste 30 asemenea dezastre produse în întreaga lume. Datorită unor asemenea cutremure şi-au pierdut viaţa peste 3.000.000 de oameni, mai mult de 12.500.000 au fost răniţi şi peste 30.000.000 au rămas fără adăposturi. Dintre cutremurele care au afectat ţara noastră, de la începutul acestui secol, se detaşează cutremurele din 1940, 1977, 1986 şi 1990.

Evaluarea amploarei cutremurelor se realizează fie prin măsurători (energia eliberată, variaţia acceleraţiei etc.) sau prin aprecierea urmărilor produse de seism. S-au realizat astfel două categorii de “scări” de evaluare: una a mărimii – magnitudinea – cutremurului, în strânsă legătură cu energia eliberată (scara Richter, de exemplu) şi cealaltă a intensităţii cutremurului (scara Mercalli, Medvedev etc.) legată de amploarea distrugerilor produse de acesta.

În general, pe glob se produc anual peste 45.000 de cutremure, “semnificative” (cu magnitudinea 3-3,9 pe scara Richter sau intensitatea II-III). În ţara noastră se produc anual câteva zeci, iar majore unul la o perioadă mai îndelungată de timp, 30-50 ani sau mai mult.

Cutremurele pot avea urmări dezastruoase prin: -distrugerea sau avarierea construcţiilor civile (locuinţe, edificii speciale, culturale,

religioase etc.) şi a construcţiilor industriale, a uzinelor şi a reţelelor de gospodărie comunală (apă, gaz, termoficare, electricitate, telecomunicaţii, canal etc.), a unor construcţii şi lucrări hidrotehnice sau de hidroamelioraţii cu consecinţele respective (acţiunea undei de viitură, inundaţii etc.);

-apariţia incendiilor, un important factor de agravare a urmărilor seismului; -declanşarea unor alunecări sau surpări de teren, a unor avalanşe; -blocarea cursurilor unor ape curgătoare urmată de formarea unor lucrări de

acumulare permanente sau temporare cu consecinţele de rigoare; -formarea unor valuri marine care pot acţiona distructiv în zonele de coastă şi în

porturi; -producerea unor perturbări atmosferice (furtuni, nori de praf etc.);



3



-producerea unor efecte psihice ce pot avea urmări grave în comportarea indivizilor sau a

grupărilor umane (stress, panică); -posibilitatea apariţiei unor epidemii sau îmbolnăviri ca urmare a degradării calităţii

factorilor de mediu şi condiţiilor de igienă individuală şi colectivă. Luând în consideraţie aceste urmări şi alţi factori specifici cutremurelor de pământ,

protecţia civilă împreună cu alte organe centrale şi locale responsabile, planifică, organizează, execută şi conduce aplicarea unor măsuri de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de cutremure.

Un rol important în realizarea protecţiei îi revine instruirii personalului, mai ales cu scopul de a asigura cunoaşterea modului de realizare a unei protecţii posibile cât şi pentru însuşirea regulilor de comportare pe timpul cutremurului, în perioadele următoare acestuia.

Întrucât mişcarea seismică este un eveniment imprezibil, apărut de regulă prin surprindere, este necesar să cunoaştem bine modul şi locurile care pot asigura protecţie în

toate împrejurările: acasă, la serviciu, în locuri publice, în mijloace de transport etc.Aceasta, cu atât mai mult cu cât timpul la dispoziţie pentru realizarea unei oarecare protecţii este foarte scurt, uneori chiar mai puţin de un minut.

Măsurile de protecţie pe timpul cutremurului sunt:

-în locuinţe se vor alege pentru adăpostire locurile a căror rezistenţă este mai mare: lângă stâlpii de rezistenţă, în spaţiul uşilor, la colţurile interioare ale încăperilor. Se va evita staţionarea lângă mobilier înalt, modular; -la serviciu şi în localuri publice (magazine, săli de spectacole, restaurante etc.) se aleg locuri similare pentru adăpostire. În aceste localuri, ca şi în locuinţe, deplasarea către locul stabilit sau pentru părăsirea încăperii se vor realiza numai dacă condiţiile permit (parter, mai multe uşi de evacuare, parcurs accesibil fără obstacole, distanţe foarte mici);

-pe timpul cutremurului mijloacele de transport de orice tip se opresc. Dacă este posibil, oprirea se realizează în partea centrală a arterei de circulaţie sau cea care se consideră a fi mai puţin expusă dărâmăturilor. Nu se va părăsi mijlocul de transport;

-cei prinşi sub dărmături sau în incinte (încăperi, săli etc.) blocate vor aştepta în linişte, cu răbdare intervenţia din exterior. Nu se recomandă a se încerca deblocarea din



4



interior decât în urma unei analize ferme ce socoteşte că nu există pericolul mişcării dărâmăturilor şi aşa într-un echilibru precar. La anumite intervale de timp, cu un obiect tare se lovesc pereţii locului de adăpostire sau de sub dărâmături, ţevile de apă sau gaze din apropiere. În acest fel se asigură semnalele necesare aparaturii de detecţie şi localizare a supravieţuitorilor; -dacă spaţiul în care s-a realizat adăpostirea nu a suferit avarii grave acesta se poate părăsi având grijă a se întrerupe funcţionarea instalaţiilor electrice, de alimentare cu gaze şi apă; -este bine de reţinut locul în care se păstrează, de regulă, obiecte de îmbrăcăminte, pături, medicamente şi alte lucruri necesare a fi luate la părăsirea locuinţei, mai ales în anotimpurile răcoroase şi reci;

-un factor important de luat în consideraţie în desfăşurarea tuturor acţiunilor îl constituie calmul şi grija de a-l transmite şi celor din jur. Calmul şi cuvintele de încurajare diminuează starea de stress şi contribuie la prevenirea panicii;

-ca sinistraţi, este necesar a respecta cu stricteţe dispoziţiile şi regulile stabilite, se va acorda o mare atenţie asigurării unor condiţii minime de igienă personală şi colectivă pentru a împiedica în acest fel apariţia unor îmbolnăviri în masă;

-în locuinţa avariată grav se intră numai cu aprobarea organismelor abilitate să facă expertizarea clădirilor. Se scot anumite materiale sau obiecte strict necesare în aceleaşi condiţii;

-nu trebuie să păstrăm grija bunurilor din locuinţa avariată sau distrusă. Ele vor fi păstrate de către organe ale jandarmeriei, poliţiei, protecţiei civile etc. şi se vor restitui pe măsura recuperării lor.

Măsurile de protecţie şi intervenţie după cutremur constau în:

-înştiinţarea suplimentară a populaţiei asupra situaţiei create de cutremur, asupra unui eventual pericol suplimentar (nuclear, chimic, biologic etc.), asupra măsurilor ce trebuie aplicate şi regulilor de comportare ce trebuie respectate;



5



-executarea acţiunilor de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili: locul şi volumul pierderilor umane, distrugerilor la construcţiile civile şi industriale; existenţa, locul supravieţuitorilor sub dărâmături; avariile la reţelele gospodăriei comunale (apă, gaze, canal) a reţelelor electrice şi de telecomunicaţii; zonele cu pericol de inundaţie şi incendiu; incendii în zonele calamitate; căile de comunicaţie blocate de dărâmături sau prin deplasarea straturilor de pământ; zonele în care au apărut sau pot apare noi surse de risc (zonele de pericol nuclear, chimic, biologic etc.); unităţi economice scoase din funcţiune; alte pierderi şi distrugeri de bunuri materiale;

-desfăşurarea acţiunilor de deblocare, salvare a supravieţuitorilor de sub dărâmături, împiedicarea extinderii distrugerilor, intervenţiei la reţelele gospodăriei comunale, refacerea avariilor etc.;

-organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de acordare a primului ajutor medical, transportul răniţilor la unităţile spitaliceşti, asigurarea asistenţei medicale de urgenţă, tratarea şi spitalizarea răniţilor;

-desfăşurarea acţiunilor de combatere a panicii şi de împiedicare a apariţiei unor epidemii; -organizarea şi desfăşurarea acţiunii de ajutorare, transport, cazare pentru persoanele sinistrate;

-desfăşurarea acţiunilor de salvare a produselor agroalimentare, a animalelor şi cerealelor, a altor categorii de bunuri materiale;

-asigurarea măsurilor de pază, ordine şi îndrumare a circulaţiei în zonele afectate de dezastru.

O acţiune care nu trebuie neglijată urmând a fi desfăşurată cu urgenţă, o constituie degajarea de sub dărâmături şi înhumarea cadavrelor cu scopul de a împiedica declanşarea unor epidemii.

Alunecările de teren reprezintă deplasări ale rocilor care formează versanţii dealurilor. Deplasările rocilor se pot produce de-a lungul pantei sau lateral ca urmare a unor fenomene naturale (ploi torenţiale, mişcări tectonice, prăbuşiri ale unor grote, eroziuni puternice etc.) sau chiar ca urmare a unor activităţi umane. Alunecările de teren nu produc pierderi şi distrugeri la fel de mari ca alte calamităţi. Ele sunt totuşi periculoase putând conduce la distrugerea unor construcţii prin deplasarea straturilor de roci sau prin acoperire, pot bara cursul unor ape curgătoare creând lacuri de



6



acumulare temporare sau permanente, cu consecinţele ce urmează apariţiei acestora sau pot produce chiar distrugerea unor baraje, prin formarea unui val puternic la pătrunderea în lac, în mod brusc a unui volum mare de rocă (Vaiont-Italia, 1963).

Alunecările de teren din ţara noastră sunt destul de răspândite. Suprafaţa totală posibilă a fi supusă alunecărilor de teren este apreciată la 900.000 hectare. În ţara noastră cea mai importantă şi cunoscută alunecare de teren a constituit-o deplasarea vârfului Suhardelul, bararea râului Bicaz şi formarea Lacului Roşu.

Măsuri de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren.

Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul acestei categorii de calamitate sunt similare celor aplicate în caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul că evenimentul, cu rare excepţii, nu se desfăşoară chiar prin surprindere. Alunecările de teren se pot desfăşura cu viteze foarte variate între 3 m/s şi 0,6 m/an.

Poate fi presupusă deplasarea unor straturi de roci, în zonele de risc, creându-se în acest fel posibilitatea realizării măsurilor de protecţie. Deci, un rol însemnat revine acţiunilor de observare a condiţiilor de favorizare a alunecării de teren şi alarmarea (avertizarea) populaţiei în timp util realizării protecţiei.

Pentru prevenirea urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren, organele de specialitate, supunând unui control permanent aceste fenomene, au ajuns la următoarele concluzii;

-alunecările de teren pot fi preîntâmpinate dacă sunt făcute din timp investiţiile necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi dezvoltare a lor; -se pot preîntâmpina aceste evenimente dacă se aplică procedee adecvate de ţinere sub control;

-este necesar a se evita amplasarea unor obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în care asigurarea stabilităţii straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare;

-este posibilă protecţia dacă se preconizează şi se planifică din timp măsuri corespunzătoare şi se realizează o informare curentă a populaţiei din zonele de risc.

În general, în acţiunile de intervenţie, în afara unor cazuri particulare, se va urmări recuperarea bunurilor materiale şi refacerea avariilor.



7



S a l v a r e a s u p r a v i e ţ u i t o r i l o r d i n c l ă d i r i l e a c o p e r i t e s e r e a l i z e a z ă î n c o n d i ţ i i s i m i l a r e

acţiunilor preconizate intervenţiei în cazul cutremurelor de pământ.

Inundaţiile ar putea fi definite ca acoperiri cu apă, prin revărsare, a unor întinse suprafeţe de teren. Inundaţiile ca şi celelalte tipuri de calamităţi se pot datora unor fenomene naturale cât şi unor activităţi umane (inundaţii accidentale).

Cele mai frecvente inundaţii sunt însă cele datorate revărsării apelor curgătoare sau formării unor torente, ca urmare: a unor ploi ambundente, de lungă durată; topirii rapide a straturilor de zăpadă, blocării de apă de către gheţuri sau creării unor baraje prin alunecări de teren etc.

Ploile torenţiale şi topirea zăpezilor creează condiţii pentru creşterea nivelului apelor curgătoare şi revărsării acestora peste albie, revărsare care poate cuprinde suprafeţe întinse de teren. Acest fenomen conduce la crearea unui front de apă - undă de viitură - a cărui amploare depinde de cantitatea şi durata precipitaţiilor, precum şi de distribuţia acestora în cadrul unui bazin hidrografic. Undele de viitură pot transfera cantităţi foarte mari de apă, de câteva sute de ori mai mari decât în mod obişnuit. Aşa de exemplu, în cadrul inundaţiilor din 1970, Mureşul a transportat în zona Aradului 2.400 m3/s apă, în comparaţie cu 21 m3/s cât transporta în regim de ape mici. În lume, inundaţiile au afectat milioane de km2 de teren provocând distrugerea câtorva mii de localităţi şi pierderea a milioane de vieţi omeneşti.

În ţara noastră, după datele cunoscute, există aproape 1000 localităţi şi peste 2.000.000 hectare terenuri care pot fi inundate: pe Someş, Mureş, Tisa, Crişuri, Dunăre, Argeş, Jiu, Olt, Buzău, Prut şi altele.

Inundaţiile accidentale apar ca urmare a distrugerii barajelor hidrotehnice, a altor lucrări de hidroamelioraţii sau deplasărilor de teren. Uneori, inundaţiile accidentale pot să apară şi ca urmare a unor fenomene naturale (inundaţii, cutremure de pământ, furtuni puternice etc.) asupra construcţiilor hidrotehnice.

Măsuri de prevenire, protecţie şi intervenţie în caz de inundaţii.

Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este posibil să se asigure măsuri de prevenire şi de protecţie astfel încât să se diminueze sau să se elimine acţiunea lor distructivă.

Măsurile de prevenire a apariţiei inundaţiilor sau de diminuare-eliminare a acţiunilor distructive se pot asigura prin:



8



a) realizarea unor măsuri/acţiuni destinate să asigure reţinerea şi întârzierea scurgerii apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor de recepţie sau din torente ce s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin topirea zăpezilor etc. Aceste măsuri se pot realiza prin:

-acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor; -crearea unor tipuri de învelişuri vegetale care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea aşpelor pe versanţi;

-construirea unor baraje de retenţie pe fundul văilor, în acest fel realizându-se scurgerea debitelor suplimentare de apă pe râul principal în perioade mai mari de timp;

b) modificarea cursului inferior al râurilor, realizabilă prin: -construirea unor diguri de-a lungul albiei râurilor, pe ambele maluri. În acest fel se

împiedică inundarea luncii învecinate prin revărsarea apelor râului. Forma şi dimensiunile acestor diguri trebuie să fie astfel realizate încât să reziste la presiunea apei şi la acţiunea de eroziune. Ele trebuie să fie suficient de înalte încât să poată opri şi cele mai mari viituri;

-scurtarea cursurilor râurilor prin secţionarea buclelor (meandrelor), construind o serie de canale care să asigure o scurgere directă a apelor. Această acţiune are ca efect mărirea pantei şi implicit a vitezei de scurgere a apei;

-realizarea unor bazine temporare pe unele porţiuni de luncă pentru a reţine apa revărsată. Se reduce în acest fel vârful viiturilor;

c) zonarea luncilor inundabile în vederea asigurării desfăşurării unor activităţi umane în aceste zone sub un control strict. Se stabilesc, în acest sens, amenajările permise astfel încât să se asigure dezvoltarea optimă, raţională a luncii în condiţiile reducerii pagubelor. Se creează astfel: zona de intedicţie, în care se interzice orice construcţie în zona canalului de inundaţie. În această zonă este admis numai păşunatul; zona de restricţie, în care inundaţiile nu sunt frecvente. În această zonă sunt admise unele construcţii cu respectarea unor criterii de proiectare; zona de avertizare situată în afara nivelului inundaţiei de proiectare. Sunt permise construcţiile semnalându-se pericolul de inundaţie;

d) aplicarea unor măsuri de proiectare care permit clădirilor şi altor construcţii civile ori industriale să reziste la creşterea nivelului apelor şi la viteza de deplasare a acestora. Măsurile se referă la umpluturi, piloni, materiale rezistente la apă, palplanşe, încăperi de refugiu etc.

În vederea realizării protecţiei populaţiei, animalelor şi a bunurilor materiale, aceste măsuri de prevenire se completează prin:

-organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiilor de protecţie civilă în aceste zone astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi intervenţie;



9



-stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de evacuare temporară din zonele inundabile;

-asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor; -organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare;

-asigurarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor de evitare a apariţiei unor epidemii;

-asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi: cazare, alimentaţie, asistenţa medicală etc.

Ninsorile abundente pe mari întinderi se pot produce datorită unor fenomene naturale, în sezonul rece, cu efecte deosebite asupra localităţilor şi colectivităţilor de animale. Asociate cu viituri puternice produc blocarea căilor de comunicaţie şi a cursurilor de apă.

Erupţiile vulcanice, mai puţin importante pentru ţara noastră, produc distrugeri datorită următorilor factori:

-mişcări seismice puternice (cutremure de pămînt);

-lavei pe care o elimină;

-gazelor vulcanice emise la presiuni şi temperaturi foarte ridicate;

-amestecurilor de substanţe solide sau lichide cu gaze.

Epidemiile, epizotiile şi infestarea culturilor agricole , apar ca urmare a unor boli produse de bacterii, virusuri, richeţi, ciuperci patogene şi toxine, avînd o sferă largă de acţiune atît în timp cît şi în spaţiu datorită răspîndirii agenţilor patogeni cu viteză relativ rapidă şi la distanţă considerabilă faţă de punctele iniţiale de izbucnire.

Catastrofe

Accidente la construcţii hidrotehnice. Construcţiile hidrotehnice, jucând un rol important în dezvoltarea modernă a economiei fiecărei ţări, sunt destinate să asigure: producerea de energie electrică; alimentarea cu apă potabilă şi industrială; apă pentru irigaţii; atenuarea viiturilor; lucrări de apărare şi drenare; dezvoltarea transportului pe apă; piscicultura; sporturile nautice etc.



10



Distrugerea barajelor sau a altor lucrări hidrotehnice poate să apară ca urmare a unor erori de proiectare sau de construcţie; a unor cutremure sau alunecări de teren prin depăşirea capacităţii de evacuare a descărcărilor, prin infiltraţii, tasări sau defecţiuni ivite la fundaţii, altor cauze naturale sau ca urmare a unor activităţi umane.

Pagubele riscului la construcţiile hidrotehnice pot atinge nivelul celor provocate de marile calamităţi. Din acest motiv este necesar ca evaluarea riscului şi planificarea măsurilor de protecţie trebuie făcute cu maximum de răspundere.

Cu tot progresul tehnic în proiectarea şi realizarea construcţiilor hidrotehnice, în asigurarea măsurilor de control pe timpul execuţiei şi de urmărire pe timpul exploatării, statisticile indică o creştere a numărului accidentelor. Dacă în perioada 1946-1955 s-au înregistrat 12 ruperi la cele 2000 baraje executate în această perioadă, în anii 1956-1965 s-au înregistrat 24 ruperi la 2.500 baraje executate. Creşterea procentuală de la 0,6 la 0,96 este legată fără îndoială de asumarea unui risc sporit ca urmare a dorinţei de realizare a unor construcţii economice, a folosirii unor amplasamente mai puţin favorabile, a stabilirii unor soluţii mai noi şi mai îndrăzneţe şi care s-au dovedit inadecvate. Statisticile actuale prevăd la nivelul mondial, pentru un total de 15.000 baraje existente în anul 1980, posibilitatea apariţiei a 5 ruperi de baraje pe an. Distrugerile de baraje din ultimele decenii au provocat pierderi de sute de miliarde de dolari, distrugerea unor localităţi întregi şi câteva sute de pierderi de vieţi omeneşti.

Măsuri de prevenire, protecţie şi intervenţie Posibilitatea apariţiei distrugerii unor baraje sau a altor lucrări hidrotehnice au impus

aplicarea unor măsuri de realizare a siguranţei în exploatare încă din etapa de proiectare-execuţie, astfel:

-introducerea în proiectele de execuţie a calculelor şi planurilor de inundabilitate a zonelor din aval de baraje, evaluarea condiţiilor de curgere şi a debitelor evacuate în zonele de inundaţie; -asigurarea barajelor cu sisteme de semnalizare a anomaliilor în stabilitatea construcţiilor, echiparea cu aparate de măsură şi control adecvate tipului de construcţie; -realizarea unui sistem corespunzător de avertizare-alarmare cu rolul de a anticipa fenomenele care pot conduce la distrugerea barajelor şi de a asigura aplicarea măsurilor de protecţie în aval de baraj, în timp util;

-stabilirea măsurilor de protecţie şi a modului de realizare a acestora; -asigurarea formaţiilor şi materialelor necesare realizării acţiunilor de intervenţie

pentru localizarea şi înlăturarea urmărilor unei asemenea catastrofe;



11



-instruirea populaţiei din localităţile în aval de baraje asupra modului de realizare a măsurilor de protecţie şi de respectare a regulilor de comportare stabilite pentru asemenea situaţii.

În ţara noastră, funcţionează un sistem unitar de asigurare a măsurilor de protecţie şi intervenţie, deţinătorii de baraje importante având obligaţia de a aplica “Instrucţiunile pentru întocmirea planurilor de avertizare-alarmare a localităţilor şi obiectivelor socio-economice situate în aval de lacurile de acumulare în caz de accident la baraje”.

Accidente majore pe căile de comunicaţie pot avea un impact deosebit asupra colectivităţilor umane datorită numărului mare de victime, a efectelor secundare ce se pot produce, numărului mare de persoane destinate intervenţiei cît şi factorilor psihologici; frica şi panica. De asemenea, accidente deosebite pe căile de comunicaţie se pot produce şi ca urmare a distrugerii unor mijloace de transport ce transportă mărfuri periculoase (mărfuri ce pot provoca explozii, incendii, emisii de gaze sau vapori toxici, contaminare chimică, radioactivă sau biologică).

COMPARTIMENT DE SSM – SU AL ISCIRIng. Nichitoi Carmen



12





13



TEMA 1 SU IUNIE 2009.doc

Documents

Transcript of TEMA 1 SU IUNIE 2009.doc