1 | P a g e

ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR

Sec. VII – tratatul, militar bizantin ’’Strategikon” al împaratului Mauriciu

Sec. IX – geograful armean Moise Chorenati, menționează în lucrarea ’’Geografie”

(țara necunoscută ce-I zic Balak-Valahia)

Sec. IX – Cronica turcă ”Oguzname” menționează despre o țară a vlahilor, numită

Vlak-Ili

Sec. X – împaratul bizantin Constantin al VII-lea Porfiregentul (912-959), în lucrarea

”Despre administrarea imperiului” (pe locuitorii de la N. Dunarii i-a numit români)

980-1020 – Împăratul bizantin Vasile al II-lea Macedonul îi desemnează pe români

cu termenul de vlahi

Sec. XI – în lucrarea „ Sfaturile și povestirile lui Kekaumenos” , acesta amintește de

românii de sud-dunareni care trăiau în apropierea Dunării și pe Sava

Sec. XI – geograful person Gardizi, cu lucrarea ”Podoaba istoriilor” și un munte mare

Sec.XII – Ioan Kinnomos afirmă în lucrarea ”Epitome” despre vlahi: (se zice că sunt

colini veniți demult din Italia)

Sec. XIII – corespondența dintre Papa Inocențiu al III-lea și Ioniță Căloian (1204)

- Cronica lui Anonymus ”Gesta Hungarorum” (faptele ungurilor) – notarul lui Bela al

III-lea al Ungariei. (afirmă că la sosirea lor, ungurii au găsit în Panonia, slavi, bulgari

și ”blachi” adica păstorii romanilor

- Cronica lui Simon de Keza ”Gesta Hunnorum et Hungarorum” (faptele hunilor și

ungurilor). (sec.XII – XIV) (afirmă că erau în Panonia la venirea hunilor, iar în

vremea lui Attila, românii locuitori ai oraselor ”civitas” s-a înapoiat în Italia doar

”vlahi care au fost păstorii și agricultorii acestora au rămas de bunăvoie în Panonia

Sec.XV – Poggio Brocciolini (1380-1495) (este primul umanist italian care afirmă

originea romană a poporului român)

- Sec. XV – Flavio Biondo (1392-1463), afirmă despre românii pe care îi întâlmise în

Roma că ”invocau cu mândrie originea lor română”

- Enea Silvio Piccolomini (sau Papa Pius II-lea) cu lucrarea ”Cosmografie” 1501

(introduce în circuitul european originea romană a românilor)

- Grecii Demetrie și laonic Cholcocondil (”daci” în N. Dunării și ”vlahi” în S. Dunării)

- Antonio Bonfini (a trăit la curtea regelui Ungariei, Matei Corvin) în lucrarea

”Decodele” ”din legiunile și din coloniile duse în dacia de Traian și ceilalți împarați

s-au tras românii”

- Filippo Buonoccorsi – a calatorit în moldova – ”descendența românilor din

coloniștii romani”

Sec. XVI - Antonio Veroncsics – în lucrarea ”Descrierea Transilvaniei, Moldovei și

Ț.R.” (1549)

2 | P a g e

- Francesco della Valle - în lucrarea ”Însemnuri despre originea, obiceiurile și

orasele românilor” (1532)

- Jan Laski (1456-1531), episcop de Gnezno, vorbește în ”Conciliul din

Lateran”(1514) despre Moldova ”căci ei spun că sunt oștenii de odinioară ai

romanilor”

- Transilvăneanul Nicolaus Olahus (1493-1568) cu lucrarea ”Hungaria”(1536) este

primul care afirmă ”unitatea de neam, origine și limbă a românilor”

- Johannes Honterus, originar din Brasov, înscrie pe harta sa numele Dacia (1542)

Sec. XVII – Grigore Ureche (cca 1590-1647) ”Letopisețul Țării Moldovei”(1647)

- 1593- Szamoskosy Istvan susține că românii sunt urmașii coloniștilor romani, dupa

moartea lui M. Viteazul el și-a schimbat radical părerea afirmând că ( ...au fost

mutați la sudul Dunării în vremea împăratului Gallinus). A fost combătut de

cărturarii sași L. Toppeltinus și J. Troster.

- Miron Costin (1633-1691)- ”De neamul Moldovenilor” (De la Râm ne tragem și cu

a lor cuvinte ni-i amestecat graiul)

- David Hermann(1625-1682), cărturar din Transilvania

- Stolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716)- ”Istoria Țarii Românești”( sustine

ca românii au credinta ca sunt urmasii romanilor si se mândresc cu descendenta

lor). (1716)

- Ioan Lucius (1666)- face câteva afirmații

- Ioan Neculce (1672-1745) ”Cronica Moldovei” ”O sama de cuvinte”

- Ioan Inochentie Micu (1692-1768) – episcop unit si unicul român în Dieta

Transilvaniei

- Benko Jozssef (1740-1814) cu lucrarea”Transilvaniae, sive magnus, Transilvaniae

Principates”(1778)

Sec. XVIII – Dimitrie Cantemir (1673-1723) cu lucrările ”Descrierea Moldovei” (1716)

si ”Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor” (1722)(este cel care lansează

pentru prima oară teoria puristă)

1781- Franz Sulzer-(teoria imigraționistă) lucrarea ”Geschichte des transalpinischen

Daciens” la care vor adera si istoricii I.C. Eder, Bolla Morton și I.CH. Engel. În replică

învățătorul sas Michael Lembrecht (1784) ”cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni),

1787 englezul E. Gibbon (istoria imperiului roman), reprezentanții Școlii Ardelene( S.

Micu, GH. Șincai, P. Maior, I Budai- Deleanu), slavul Ioseph Schafarik(1844)

1791 – a fost elaborat ”Supplex Libellus Valachorum” adresată curții de la Viena,

Împăratului Leopold al II-lea în care se subliniază că(românii sunt cei mai vechi

locuitori ai Transilvaniei) în vederea recunoașterii natiunii române ca parte a Marelui

Principat al Transilvaniei

1791- Huszti Andras ”Scrieri”

1779- Samuil Micu(1745-1806)- ”Cartea de rogăciuni pentru evlavia homului crestin

” (prima carte tipărită în românește cu litere latine)

3 | P a g e

1780- G. Sincai + Samuil Micu ”Elementa Linguae daco- romane sive

valachicae”prima editie la viena iar a doua în 1805

1811- Gheorghe Șincai (1754-1816)- ”Hronica Românilor și a mai multor neamuri”

1812- Petru Maior(1756-1821) ”Istoria pentru Începuturile românilor în Dacia”

1816- Daniel Philippide ”Scrieri istorice”

1818- Dinisie Fotino ”Istoria Vechii Dacii”

1829- Lexicomul de la Buda(primul dictionar cuadrilingv al limbii române)

1860 – B.P. Hașdeu (1838-1907) ”Pierit-au Dacii”

După dualismul austro-ungar (1867), Robert Roesler redactează ”Dacien und

Romanien”(1868) și ”Romanische Studien”(1871) ( susține originea sud-dunăreană și

contestă vechimea și continuitatea), răspunsul avea sa vină de la A.D. Xenopol în

lucrarea ”Teoria lui Roesler”(1884) ”popoarele nomade se strămută înaintea unei

năvăliri, cele așezate rămân lipite de teritoriul lor și năvălirea trece peste ele” pe

aceiași pozitie și istoricii străini : T.Mommusen, I. Jung, C. Patsch, L. Homo, Paul

Mackendrick

1871-1876 – A.T. Laurian ”Dictionarul limbii române”

1885- D. Onciul (1856-1923) ”Scrieri istorice”

1923- Vasile Pârvan ”Îceputurile vietii romane la gurile Dunării”

1926- ”Getica”

1936-1939- Nicolae Iorga (1871-1940)- ”Istoria românilor”

1937- Gh. I. Bratianu ”O enigma si un miracol istoric: poporul roman”

1947- Mihai Roller (1908-1958) neagă romanitatea românilor

SUSȚIN ROMANITATEA ROMÂNILOR

Împăraul Austriei, Iosif al II-lea (1780-1790)

Contele Teleky și istoricul Huszti Andras, afirmă în același an (1791) că susțin

romanitatea românilor

Începe o luptă de emancipare a românilor ardeleni