1

Coroanele de invelis ceramice Exista doua categorii de coroane de invelis ceramice: ceramica arsa pe folie de platine

si sistemele integral ceramice. Ceramica arsa pe folie de platine aproape a disparut, majoritatea coroanelor de invelis ceramice fiind integral ceramice.

Prin restaurare integral ceramică se înţelege acel tip de restaurare protetică care se elaborează exclusiv din ceramică, fara o infrastructură metalică. Un sistem integral ceramic (SIC) include totalitatea tehnicilor şi procedeelor clinice şi de laborator prin care se realizează restaurări integral ceramice.

Indicatiile coroanelor ceramice:

− fracturi ale marginilor incizale care nu pot fi refacute cu materiale de restaurare coronara

− leziuni carioase proximale mari − discromii − anomalii de forma si pozitie − imbunatatirea aspectului fizionomic

Contraindicatiile coroanelor ceramice:

− pacienti tineri cu camera pulpara voluminoasa − ocluzii adanci acoperite, ocluzii cap la cap − dinti scurti − molarii − dintii depulpati care nu au fost restaurati sau reconstituiti pri DCR − nu pot fi folosite ca element de agregare

Avantajele coroanelor integral ceramice:

− estetica superioară,avand o transluciditate apropiata de cea a structurilor dure dentare

− biocompatibilitate buna datorita faptului ca ceramica este inerta chimic si biologic, precum si datorita lipsei scheletului metalic

− realizarea unei preparaţii mai conservative pe faţa vestibulară comparativ cu tehnica mixtă metalo-ceramică, datorita absentei substratului metalic, în schimb implică o reducere semnifîcativă a feţelor proximale şi orală, i vederea asigurării unei grosimi uniforme a stratului de ceramică.

Dezavantajele coroanelor integral ceramice:

− rezistenţa mecanică mai redusă datorita lipsei scheletului metalic − sacrificiu important de ţesuturi dure dentare pe toate feţele, necesar realizarii

uni prag circular

2

Din punct de vedere clinic este necesara prepararea unui bont cu un prag orizontal lat

de 1mm. Din punct de vedere tehnologic, exista mai multe procedee de realizare a restaurarilor

integral ceramice:

A) Tehnici aditive 1. depunere de straturi succesive de ceramică (tehnica stratifîcării) Sisteme: Optec

HSP (Jeneric/Pentron, SUA), Vitadur (Vita, Geramnia), Duceram LFC (Ducera, Germania) 2.turnare Sisteme: Cerapearl (Kyocera Bioceram), Dicor (DeTrey/Dentsply,

Germania/SUA), 3. infiltrare şi sinterizare Sistem: InCeram (Vita, Germania) 4. injectare (presare) la temperatura scazuta sau înalta Sisteme: IPS Empress (Ivoclar,

Liechtenstein), Cerestore (Coors Biomedical, SUA), Optec OPC (Jeneric/Pentron, SUA), Cerapress (Schmidseder, Germania).

B) Tehnici substractive

1. strunjire (frezaj) Sisteme: Cerec InLab (Sirona, Cermania), Everest (Kavo), Procera (Nobel-Biocare), Lava (3M Espe), Cercon (Degudent) etc.

Sistemele aditive

1. Tehnica stratificarii

Masele ceramice se pot depune: − pe un model duplicat realizat dintr-un material refractar tratat termic in

prealabil. Piesa protetica este modelata si sinterizata direct pe model, iar in final este separata de acesta prin sablare.

− pe folii din aliaje nobile ( Au, Pt ) care se muleaza pe bont si peste care se va depune si sinteriza in straturi masa ceramica. Aceste folii pot fi lasate pe loc sau se pot indeparta.

− pe un nucleu ceramic, obtinut anterior prin turnare, injectare, strunjire, etc.

Permite cel mai bun control asupra morfologiei şi aspectului final al restaurării.

2. Realizarea piesei protetice prin infiltrare si sinterizare

Reprezentativ pentru aceasta tehnologie este sistemul In-Ceram. Principiul sistemului consta in realizarea intr-o prima faza a unei cape ceramice care se infiltreaza ulterior cu o

3

sticla de alumino-silicat. Nucleul asfel obtinut se placheaza cu mase ceramice pana la obtinerea efectului cromatic dorit.

Până în prezent se cunosc mai multe variante ale sistemului In-Ceram: − In-Ceram Alumina - foloseşte pentru realizarea nucleului o ceramicâ cu conţinut

crescut de oxizi de aluminiu (85%). Nucleul din oxid de aluminiu poate fi folosit pentru coroane de înveliş (atât în zona frontală cât şi m cea laterală), inlay-uri, onlay-uri şi pentru proteze partiale fixe reduse cu două elemente de agregare şi un intermediar (breşă unidentarâ) în zona frontalâ.

− In-Ceram Spinell - diferă de In-Ceram Alumina prin adăugarea m compoziţia masei ceramice a unei cantităţi de MgAl2O4 (spinell, un oxid natural de Mg si Al). Acesta permite obţinerea de restaurâri cu aspect estetic mai bun, însă cu o rezistenţă mecanica mai scazută decât cele realizate cu In-Ceram Alumina. Proprietăţile fizionomice bune se obţin cu nucleele (capele) din Spinell, mai ales la realizarea coroanelor integral ceramice din zona frontală.

− In-Ceram Zirconia - constă m înglobarea în matricea nucleului (capei) a 30% oxid de zirconiu şi 70% oxid de aluminiu, cu scopul îmbunătăţirii parametrilor mecanici ai restaurării. Conţinutul de oxid de zirconiu al nucleului (capei) induce o anumitâ opacitate acestuia. De aceea nucleele din In-Ceram Zirconia au o serie de limite pentru restaurârile protetice unde predomină cerinţele estetice majore. Rezistenţa mecanică crescută consecutiv utilizârii oxidului de zirconiu, indică această ceramică în special la unele nuclee ale protezelor partiale fixe reduse din zona de sprijin. în ultimii ani a fost testată posibilitatea realizării restaurarilor adezive din In-Ceram Zirconia m zona frontală la breşe unidentare. Cele 3 tehnici menţionate (Alumina, Spinell şi Zirconia) folosesc ceramici cu o compoziţie diferită, însă prezintă aceleaşi etape tehnologice.

Proprietăţile mecanice, biologice şi estetice ale materialelor utilizate în sistemul In-Ceram au făcut ca la ora actuală sâ fie cel mai apreciat sistem integral ceramic.

Etape clinico-tehnice de realizare: − Se realizeaza un model duplicat dintr-o masa de ambalat poroasa, special

conceputa pentru acest sistem

4

− Se depune o suspensie din oxid de aluminiu, bine omogenizata in prealabil − Apa este absorbita in modelul poros, ramanad un strat cu o vascozitate crescuta,

care poate fi modelat − Modelul cu masa ceramica depusa eate introdus intr-un cuptor special

(Inceramat) şi sinterizat la 1120°C timp de 2 ore pentru a se elimina apa şi a fuziona particulele de alumină. După o uscare de 30 minute, acest nucleu (infrastructură) este încălzit până la 1200C m decurs de 6 ore. Timpul de încălzire crescut este necesar pentru a se evita apariţia fisurilor datorate coeficienţilor diferiţi de dilatare termică ai gipsului şi a oxidului de aluminiu care pot induce tensiuni în masa nucleului. La 120°C modelul de gips se contractă sufîcient pentru a se evita pericolul fracturării în decursul următoarei etape de încălzire rapidă până la 1120°C.

5

− Masa ceramica obtinuta se modeleaza cu o freza diamantata pana la obtinerea formei dorite, trecându-se apoi la etapa de infiltrare a structurii poroase de alumină cu sticla de aluminosilicat de lantan. Infiltrarea se face prin depunrea capei obtinute pe o folie de aur sau de platina, pe care se afla o suspensie de sticla de aluminosilicat de lantan. Apoi tot ansamblul (folie+cape) se introduce in cuptorul Inceramat şi se sinterizează la 1100°C timp de patru ore. In cursul acestor etape sticla se infiltrează prin capilaritate in spaţiile dintre particulele de oxid de aluminiu, rezultând o structură foarte compactă dupâ ardere. Excesul de sticlă se îndepărteazâ cu o freză diamantată.

Dupa obtinerea nucleului ceramic, acesta se individualizeaza morfologic si estetic prin depunerea de mase ceramice prin tehnica stratificarii.

3. Realizarea piesei protetice prin injectare

Sistemul de realizare a coroanelor integral ceramice prin injectare (presare) este

asemanator cu cel prin care se obtin coroanele turnate. Intr-o prima faza se modeleaza o

6

macheta din ceara, dupa care se obtine un tipar prin tehnica cerii pierdute, iar in acest tipar se injecteaza o masa ceramica aflata intr-o stare plastica.

In functie de temperatura de plastifiere a ceramicii se disting doua tipuri de sisteme: − sisteme cu temperatura inalta de injectare – IPS Empress − sisteme cu temperatura scazuta de injectare – Cerestore

Cele mai râspândite sisteme sunt: IPS Empress, e.Max (Ivoclar/ Liechtenstein), Optec OPC (Jeneric/SUA), Finesse (Dentsply), Cerapress (Schmeidseder/ Germania) şi Cerestore (Johnson&Johnson/SUA).

Sistemul IPS Empress 2, e.Max Principiul acestui sistem consta in realizarea unei machete din ceara, urmata de

obtinerea unui tipar prin tehnica cerii pierdute in care se injecteaza ceramica plastifiata cu un continut inalt de leucit (silicat de potasiu si aluminiu), care ii da o rezistenta crescuta. Ca urmare a acestui proces se obtine o capa ceramica, care in continuare se individualizeaza fie prin depunerea de straturi ceramice, fie prin pictarea unor coloranti speciali pe suprafata capei.

Etapele de realizare consta in realizarea machetei, obtinerea tiparului si injectarea masei ceramice in tipar. Pentru turnare sunt folosite lingouri ceramice special concepute, care sunt prefabricate in mai multe nuante. Acestea se aleg in functie de culoarea bontului preparat.

Macheta nucleului se realizează din ceară, iar apoi cu tijele de injectare fixate se ataşeazâ la un dispozitiv cilindric de centrare a machetelor, parte componentă a setului de ambalare (chiuvetă, material de ambalare şi dispozitiv de centrare a machetelor).

Acest dispozitiv prezintă aceleaşi dimensiuni cu cele ale lingoului de ceramică şi a tijei

de turnare. Intr-o singură chiuvetă nu se ambalează mai mult de trei machete pentru dinţi frontali şi două pentru dinţi laterali (în funcţie de volumul restaurării). Pentru ca tiparul să poată rezista la presiunea de 3,5-4 bari şi la temperatura de 1100°C dezvoltate în timpul injectării, firma Ivoclar a conceput un material special de ambalat.

7

După priza materialului de ambalat se introduce tiparul într-un cuptor de preîncălzire

şi se creşte temperatura cu aproximativ 3-6°C pe minut pânâ la 850°C. Se menţine tiparul la aceastâ temperatură timp de aprozimativ 90 minute în vederea eliminării cerii şi preîncalzirii.

Tiparul astfel obţinut este pregătit pentru injectare si se aleg lingourile de ceramicâ feldspatică. Acest ansamblu introduce în cuptorul de injectare . In incinta cuptorului de injectare temperatura este crescută cu aproximativ 60°C pe minut până la 1100°C. Aceastâ temperatură se menţine constantă pe parcursul întregului proces de injectare. După aproximativ 20 minute de la atingerea temperaturii de 1100°C,*(timp necesar plastifîerii ceramicii), se începe procesul de injectare propriu-zis la o presiune de 4 bari.

8

După dezambalarea nucleului ceramic prin sablare cu Al2O3 şi secţionarea tijei de injectare infrastructura se pregăteşte pentru arderea straturilor de ceramică Empress pentru placare.

Aceasta se face după cum am mai menţionat în două moduri: - prin colorare (pictare) şi individualizare . In cazul in care se urmareste folosirea acestei tehnici, macheta din ceara se modeleaza la dimensiunile finale pe care le va avea restaurarea protetica, individualizarea realizandu-se prin pictarea suprafetei acesteia cu diferiti pigmenti realizati de producator. Aceasta tehnica se utilizeaza cand se urmareste obtinerea unei rezistente maxime in primul rand, considerentele estetice fiind pe planul doi.

- prin depunerea de straturi succesive (stratificare). In acest caz, macheta din ceara va avea dimensiunile unei cape, fiind necesara lasarea unui spatiu pentru straturile de ceramica care vor fi aplicate ulterior. In acest caz, efectul estetic este maxim, insa rezistenta restaurarii este mai redusa.

In prezent, firma a dezvoltat sisteme integral ceramice care se pot realiza atat prin presare cat si ca sisteme CAD/CAM, bazate pe ceramica intarita cu oxid de zirconiu.

4. Realizarea piesei protetice prin turnare

Procedeul consta in turnarea unei mase sticloase urmata de un tratament termic de

ceramizare. Ceramizarea este procesul in urma caruia in interiorul masei ceramice se formeaza cristale dintr-o faza sticloasa. Dupa ceramizare, nucleul obtinut se acopera cu straturi ceramice pana la obtinerea efectului estetic dorit.

9

Sistemul Dicor Sistemul se bazeaza pe turnarea din sticla a viitoarei reconstituiri, urmata de

ceramizare si acoperirea cu straturi ceramice pentru obtinerea apectului estetic dorit. Ceramizarea este procesul prin care structura amorfa a sticlei este transformata intr-o

structura cristalina. Etape de realizare:

− Pe modelul de lucru, realizat cu bont mobillizabil, se realizeaza o macheta din ceara, care va reproduce toate detaliile piesei protetice finale.

− Macheta se ambaleaza cu o masa de ambalat specifica − Ceara este arsa si se obtine tiparul − In tiparul obtinut se toarna sticla topita − Piesa obtinuta se raceste pana la temperatura camerei, se dezambaleaza

si se sableaza pentru indepartarea impurutatilor de la suprafata − In aceasta faza, piesa obtinuta este transparenta si fragila − Piesa protetica obtinuta este din nou ambalata − Urmeaza procesul de ceramizare, care se realizeaza prin introducerea

piesei obtinute intr-un cuptor special, unde este mentinuta timp de 6 ore la 10750C. − Piesa protetica se raceste lent in cuptorul de ceramizare, dupa care este

dzambalat si sablata Dupa ceramizare numai 45% din material mai râmâne în stare sticloasă, restul de 55%

transformandu-se m fază cristalină. Totodată datorită reducerii fazei sticloase restaurarea devine mai opacă, are o rezistenţă mecanică mai mare şi este mai puţin rugoasâ decât înainte de ceramizare.

Sistemele substractive

Sistemele substractive sunt acele tehnici in care piesa protetica este obtinuta prin reducerea succesivă, dintr-un bloc ceramic de un anumit volum, până la atingerea formei finale a restaurării.

Sistemele substractive cuprind: − tehnicile de frezare computerizată CAD/CAM (Cerec InLab - Sirona, Kavo

Everest - Kavo, Procera – Nobel Biocare, Zeno@Tec - Wieland) − tehnicile de frezare prin copiere exclusiv mecanica (Celay, Cercon, Ceramatic)

Etapele comune de realizare a unei restaurari protetice prin sisteme CAD/CAM sunt:

− amprenta opto-electronica luata cu o camera intraorala direct in cavitatea orala, sau prin prin scanarea unui model de lucru obtinut prin metoda clasica

− prelucrarea datelor si realizarea unui model virtual − realizarea unei machete virtuale cu ajutorul unui soft special conceput − transmiterea datelor catre o masina de frezat

10

− freazare unui bloc ceramic pana la obtinerea piesei protetice finale

Diferenta dintre sistemele CAD/CAM si cele care realizeaza copierea mecanica, este ca la primele macheta restaurarii protetice este realizata cu ajutorul unui soft special conceput, pe un model virtual, in timp ce la celalalt sistem se relizeaza o macheta din ceara care este ulterior scanata, si pe baza acestor date o masina de frezat realizeaza piesa protetica dintr-un bloc ceramic.

Sistemul CEREC InLab Este dezvoltat de catre firma Sirona, si reprezinta o evolutie a sistemului CEREC, lansat

in urma cu 20 de ani. Este necesara realizarea unui model virtual, care se poate obtine fie cu ajutorul unei

camere intraorale care realizeaza o amprenta optoelectronica a preparatiei, fie prin metoda clasica, realizandu-se un model de lucru care este ulterior scanat intr-un aparat special (InEos).

Dupa obtinerea modelului virtual, softul genereaza in mod automat o macheta virtuala,

care prin optiunile softului poate fi individualizata de catre tehnician ( modificarea formei, limitei cervicale, a formei si dimensiunilor elementelor de inlocuire, etc).

Toate aceste date sunt transmise unei masini de frezat computerizata, care va transforma blocul de ceramica in copia fidela a machetei realizata pe calculator.

11

Dupa obtinerea piesei protetice, in cazul unor tipuri de ceramica, este necesar un tratament termic, pentru cresterea rezistentei. Acesta se realizeaza prin introducerea intr-un cuptor special.

Acest sistem nu este limitat la un singur tip de ceramica, putand fi realizate restaurari protetice din sisteme ceramice oferite de mai multe firme (VITA, Ivoclar, 3M ESPE)

Sistemul Kavo Everest Este alcatuit din 3 module: modulul de scanare, modulul de prelucrare mecanica(frezaj)

si modulul de tratare termica.

12

Modulul de tratare termica este necesar deoarece chiar daca restaurarea este frezata

dintr-un bloc ceramic gata preparat, unele materiale ceramice moderne, necesita un tratament termic dupa prelucrarea mecanica, penru cresterea rezistentei.

Acest sistem, datorita flexibilitatii in programare, de asemenea poate fi utilizat impreuna cu mai multe tipuri de materiale ceramice destinate restaurarilor integral cermice, nefiind dezvoltat specific pentru un anume tip de ceramica.

Sistemul Procera A fost dezvoltat de firma Nobel Biocare, si contine aceleasi module ca si Kavo Everest

sau Cerec InLab. Sistemul Zeno@Tec A fost dezvoltat de firma Wieland, si de asemenea conrine aceleasi module ca si

sistemele anterioare.

13

Sistemul Cercon Este un sistem, care spre deosebire de cele anterioare foloseste ca model o macheta a

restaurarii protetice realizata din ceara de catre un tehnician dentar. Sistemul a fost dezvoltat de firma DeguDent, o divizie a firmei Dentsply, si foloseste ca si infrastructura o ceramica imbunatatita cu oxizi de zirconiu, infrastructura care ulterior este placata cu ceramica prin tehnica stratificarii.

Sistemul urmareste urmatoarele etape clinico-tehnice : − se amprenteaza campul protetic prin metoda clasica − se obtine modelul de lucru, preferabil din gipsuri speciale care nu reflecta lumina − se realizeaza o macheta din ceara a infrastructurii

− macheta se fixeaza intr-un sistem special care o detaseaza de pe model si o scaneaza

− datele obtinute sunt transmise catre computer care realizeaza o macheta virtuala − aceasta macheta nu mai este modificata, datele fiind transmise catre masina de

frezat

14

− se obtine piesa protetica prin frezare dintr-un bloc ceramic − dupa frezare, este introdusa intr-un cuptor unde supusa unui tratament termic in

vederea cresterii rezistentei

− aplicarea straturilor ceramice prin stratificare (Cercon Ceram Kiss)

COROANA MIXTA Definitie: coroana mixta este o restaurare unidentara care acopera in totalitate bontul

dentar, fiind constituita dintr-o componenta metalica si o componenta fizionomica care acopera partial sau total componenta metalica

Componenta metalica asigura rezistenta piesei protetice, in timp ce componenta fizionomica asigura estetica restaurarii. Aceasta poate fi reprezentata de rasinile acrilice clasice, de rasini diacrilice sau de materiale ceramice.

Clasificarea coroanelor mixte: 1. Dupa aspect:

− acopera partial scheletul metalic – partial fizionomice − acopera total scheletul metalic – total fizionomice

2. Dupa materialul din care se confectioneaza componenta fizionomica: − metalo-ceramice − metalo-polimerice – metalo – acrilice

− metalo – diacrilice ( compozite ) 3. Dupa procesul tehnologic de realizare a componentei metalice

− turnare

15

− ambutisare − sinterizare − ambutisare si sinterizare − galvanizare − frezare

Indicatii:

− dinti cu afectiuni coronare care nu mai pot fi reconstituiti − element de agregare in restaurari protetice fixe − in ocluzii adanci − dinti in oropozitie − element component in sine de imobilizare − ancorarea protezelor mobilizabile

Contraindicatii:

− dinti scurti − dinti cu distructii mari − tineri sub 20 ani

Dezavantaje:

− necesita slefuiri accentuate − retentivitate redusa − deteriorari ale componentei fizionomice

COROANA MIXTA METALO - POLIMERICA Placarea scheletului metaloc poate fi realizata cu rasini acrilice sau rasini diacrilice

compozite. Prepararea bontului Preparea bontului pentru o coroana mixta prezinta cateva particularitati care deriva

din necesitatea de a suprapune doua materiale diferite. Prepararea se face astfel incat sa reduca aproximativ 2mm de tesut dentar dur in

zonele fizionomice ale coroanei, si 1mm in zonele nefizionomice. Din cauza grosimii mari pe care trebuie sa o aiba coroana, este indicata prepararea

unui prag in zona cervicala. Macheta componentei metalice Caracteristice pentru macheta sunt modelarea fetei vestibulare si retentiile plasate la

acest nivel.

16

Astfel, la nivelul fetei vestibulare se modeleaza o caseta, delimitata de margini care patrund in treimea vestibulara a fetelor proximale.

Pentru asigurarea retentionarii rasinilor acrilice si diacrilice compozite se realizeaza pe

fata vestibulara, in interiorul casetei modelate, o serie de macroretentii. Acestea pot avea mai multe forme: perle, anse, butoni, solzii de peste, plasele, cristale solubile si insolubile.

Realizarea componentei fizionomice

1. Metoda clasica Utilizeaza o rasina acrilica termopolimerizabila, care se leaga de substratul metalic doar

prin retentii de tip macromecanic. Se modeleaza o macheta din ceara, se realizeaza tiparul prin ambalare orizontala si se

introduce pasta acrilica preparata in prealabil. 2. Metoda moderna

Caracteristic pentru sistemele actuale este depunerea rasinii pe scheletul metalic, in straturi succesive prin modelaj direct. Modelajul este liber, fiind eliminate etapele de macheta si tipar. Polimerizarea se realizeaza prin fotopolimerizare sau barotermopolimerizare in instalatii specifice fiecarui material.

17

RDC realizeaza pe langa legatura mecanica oferita de macroretentii si o legatura chimica cu substratul metalic. Pentru obtinerea acesteia, scheletul metalic trebuie pregatit intr-un anumit mod, in functie de natura chimica a materialului fizionomic utilizat si in functie de aliajul utilizat. In general macroretentiilor realizate in etapa de machetare li se adauga retentii obtinute prin sablare sau gravaj acid, dupa care scheletul metalic este supus unor operatii diferite cum ar fi oxidarea, silanizarea, ceramizarea sau arderea unor silicati.