TEHNOLOGIA DE REALIZARE A PROTEZEI PARŢIALE ACRILICE

CÂMPUL PROTETIC EDENTAT PARŢIAL

Edentaţia parţială este starea patologică caracterizată prin absenţa unui număr variabil de dinţi, de la 1 la 15. Ea poate fi:

- redusă: 1-3 dinţi consecutivi (excepţie: lipsa celor 4 incisivi )- întinsă: >3 dinţi consecutivi- extinsă: edentaţia terminală care cuprinde şi caninul

Terapia protetică prin PAP se adresează edentaţiilor parţiale întinse şi extinse.Câmpul protetic edentat parţial este format din totalitatea ţesuturilor cu care vine în contact

proteza şi cuprinde următoarele elemente:1. suportul dento-parodontal- format din dinţii restanţi şi parodonţiul lor; preia presiunile

ocluzale şi le transmite fiziologic osului maxilar2. suportul muco-osos- format din oasele maxilare şi fibromucoasa acoperitoare

Suportul dento-parodontal- este format din dinţii restanţi şi ţesuturile lor parodontale- asigură menţinerea şi stabilizarea protezei şi doar parţial sprijinul ei- este evaluat prin examen clinic şi paraclinic (Rx, modele de studiu)Dinţii restanţi influenţează stabilitatea, menţinerea şi sprijinul protezei parţiale prin:a) Număr – cu cît sunt mai mulţi dinţi restanţi, cu atât mai mare va fi menţinerea şi stabilitatea

protezeib) Repartizarea topografică pe arcadă – este de preferat un număr mai mic de dinţi restanţi dar

repartizaţi echilibrat pe arcadă decât un număr mai mare dar situaţi grupaţi pe o singură hemiarcadă

c) Poziţia de implantare - în cazul edentaţiei parţiale, dinţii limitanţi ai breşei edentate şi cei antagonişti îşi modifică poziţia migrând spre edentaţie. Migrările pot fi:

- orizontale – ale dinţilor limitanţi edentaţiei– prin înclinare (basculare)- coroana se deplasează spre edentaţie iar rădăcina în sens opus- prin translaţie – corona şi rădăcina se deplasează în acelaşi sens, axul fiind paralel cu cel iniţial

- verticale – ale dinţilor antagonişti edentaţiei

1

- egresiunea – dintele se deplasează spre edentaţie împreună cu procesul alveolar, coroana clinică nu-şi modifică dimensiunea- extruzia – dintele se deplasează fără procesul alveolar, coroana clinică devine mai mare decât cea anatomică

egresiune extruzie

d) Morfologia coronară – este importantă în cazul dinţilor stâlpi deoarece pe coroanele lor se aplică elementele de stabilizare

- ecuatorul anatomic – linia care uneşte convexităţile maxime de pe feţele laterale ale dintelui- ecuator de implantare – este diferit de cel anatomic; este paralel cu linia coletului, la 2,5 mm

de acesta- ecuator de malpoziţie – este ecuatorul aparut ca urmare a modificării poziţiei dintelui;- ecuatorul protetic - linia care uneşte convexităţile maxime ale dinţilor stâlpi; este comun

tuturor dinţilor stâlpi şi se determină cu paralelograful; împarte dintele într-o zonă subecuatorială retentivă unde se plasează braţele elastice ale croşetelor şi o zonă supraecuatorială, neretentivă, de sprijin

- retentivităţile favorabile sunt situate V la molarii max si L la molarii md- dinţii stâlpi cu coroane cilindrice, cu retentivităţi reduse, trebuie acoperite cu proteze

unidentaree) Valoarea parodontală a dinţilor stâlpi - este determinată de implantarea osoasă, morfologia

radiculară şi starea de sănătate a ţesuturilor parodontalef) Relaţia de ocluzie – în edentaţiile parţiale ocluzia se modifică din cauza migrărilor dentare cu

apariţia de contacte ocluzale traumatizante. În edentaţiile extinse sau biterminale ocluzia frontală se transformă în ocluzie adâncă

Suportul muco-ososSuportul mucos este format din mucoasa fixă, mucoasă neutră şi mucoasa mobilă.Mucoasa fixă acoperă la maxilar crestele alveolare, tuberozităţile şi bolta palatină, iar la

mandibulă crestele alveolare şi 1/3 anterioară a tuberculilor piriformi.Mucoasa neutră este situată la nivelul fundurilor de sac V şi O şi la nivelul liniei AhMucoasa mobilă continuă zona de mucoasă neutră şi acoperă formaţiunile mobile de la

periferia câmpului protetic.Suportul osos este format din crestele alveolare şi bolta palatină şi are rol în sprijinul şi

stabilizarea protezelor.

2

ELEMENTELE COMPONENTE ALE PROTEZEI PARTIALE ACRILICE

Elementele componenete ale protezei parţiale acrilice sunt:1. Baza2. Şeile3. Dinţii artificiali4. Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare

1. BazaBaza protezei acrilice este reprezentată de placa palatinală (la maxilar) şi placa linguală (la

mandibulă). Baza are rolul de a uni şeile şi de a transmite presiunile ocluzale de la o şea la alta.

Placa palatinală poate fi întinsă (totală) sau ameliorată (răscroită distal, decoletată, fenestrată).Placa palatinală întinsă are ca limită anterioară zona supracingulară a dinţilor frontali restanţi

iar posterior se întinde până la linia Ah. În zonele laterale vine în contact cu zonele supraecuatoriale de pe feţele orale ale dinţilor restanţi. În general, placa palatină întinsă se indică în cazul edentaţiilor de hemiarcadă şi a celor subtotale.

Placa palatinală ameliorată are o serie de avantaje: reducerea senzaţiei de disconfort şi de vomă, menajarea simţului gustativ şi termic.

În cazul plăcii palatine fenestrate zona centrală a plăcii este decupată, lăsând liberă zona de mucoasă cu receptori gustativi. Din păcate rezistenţa bazei este diminuată din cauza suprafeţei ei reduse, de aceea este indicată armarea extrinsecă cu plase metalice.

Placa palatinală răscroită distal permite degajarea zonei reflexogene a vălului palatin iar cea decoletată protejează parodonţiul marginal al dinţilor restanţi de acţiunea traumatică a plăcii.

Placa linguală uneşte şeile protetice care acoperă versantul L al crestei alveolare şi se întinde de la nivelul fundurilor de sac paralinguale până în zona supracingulară sau supraecuatorială a dinţilor restanţi.

Baza are două feţe:- faţa internă, mucozală, care nu se lustruieşte şi care redă cu fidelitate microrelieful mucoasei- faţa externă, orală, care trebuie lustruită perfect pentru a respecta principiul profilactic (să nu lezeze părţile moi) şi pe cel igienic (să nu retenţioneze alimente şi floră microbiană)

Baza poate fi realizată din diferite materiale:- răşini acrilice convenţionale (polimetacrilat de metil)- răşini termoplastice flexibile (Valplast, Thermoflex, Flexite)- răşini acetalice (Acetal D)

2. ŞeileŞeile reprezintă elementele protezei care acoperă crestele alveolare şi oferă suport pentru

dinţii artificiali, transmiţând forţele ocluzale suportului muco-osos (nefiziologic). Deasemenea ele

3

refac volumul şi forma crestelor edentate afectate de atrofie şi rezorbţie. Numărul şeilor este egal cu numărul breşelor edentate. Fiecare şea prezintă doi versanţi, unul vestibular şi unul oral, fiecare versant având două feţe: una mucozală şi una externă.

3. Dinţii artificialiDinţii artificiali reprezintă elementele funcţionale principale ale unei proteze mobilizabile. Ei

formează segmente de arcadă, refacând integritatea şi funcţionalitatea arcadei dentare naturale afectate de edentaţie.Fiecare producător are un cod de notare a dinţilor funcţie de culoare, formă şi dimensiune. El este compus din cifre şi litere şi este trecut pe garnitură. Dinţii mandibulari se pot articula numai cu dinţii maxilari care au acelaşi cod.

MATERIALULDinţii artificiali pot fi realizaţi din

- răşini acrilice (polimetacrilat de metil PMMA)- răşini acrilice reticulate- răşini compozite- porţelan

Dinţii realizaţi în laborator sunt inferiori din punct de vedere calitativ deoarece au structura neomogenă sau poroasă, rezistenţă la abrazie redusă, işi modifică aspectul relativ repede din cauza fenomenului de îmbătrânire a acrilatului.Dinţii realizaţi industrial sunt superiori calitativ, au structura omogenă şi densă, ceea ce le asigură o rezistenţă superioară la abrazie şi stabilitate cromatică în timp.

4. Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizareDeplasarea protezei de pe câmpul protetic este împiedicată de elementele de menţinere şi

stabilizare, care în cazul PAP sunt croşete. Acestea se aplică pe dinţii restanţi limitanţi ai edentaţiei şi pot fi:

a) din sârmă b) Din acelasi material ca si proteza (răşini acetalice sau termoplastice

Croşetele din sârmăSe confecţionează din sârmă de wipla cu diametrul de 0,6-0,8 mm sau din aliaje de Au platinat

750‰. Prezintă o mare elasticitate în toate sensurile şi au contact redus cu dintele.Ele au trei funcţii majore:

- retenţia- încercuirea- sprijinul

Croşetele din sârmă pot fi de mai multe tipuri:1. Croşetul cervico-ocuzal (croşetul cu umăr)- deschis dental – indicat pe dinţi cu retentivităţi moderate; asigură

retenţia prin braţul elastic şi un oarecare sprijin prin umăr- deschis edental- are extremitatea liberă orientată spre edentaţie;

este indicat în edentaţiile terminale deoarece are acţiune antibasculantă

4

- întors- braţul elastic are o porţiune supraecuatorială şi o extremitate liberă subecuatorială, retentivă; indicat pe molarii mezializaţi

2. Croşetul cervico-alveolar- deschis dental (croşetul cu buclă) – este indicat pe dinţii cu retentivităţi accentuate deoarece

lungimea buclei conferă o elasticitate mai mare braţului; bucla poate fi în formă de "Z" sau "S" şi aste situată la distanţă de 0,5-0,6mm de mucoasa alveolară

- deschis edental- indicat în edentaţiile terminale datorită efectului antibasculant

3. Croşetul muco-alveolar-Se aplică pe mucoasa versantului V al crestei frontale maxilare-O ansă dublă de sârmă de wipla de 0,7mm-Nu este vizibil-Are rol în menţinere şi stabilitate

Croşetele din acrilatFac corp comun cu proteza, pornind fie din bază fie din şa. Ele pot fi:- simple alveolare – sunt prelungiri ale şeilor, sub formă de pelote sau digitaţii cu grosimea de

2-3mm, care se aplică pe zonele retentive ale crestei alveolare, V sau O; au dezavantajul că fiind rigide produc leziuni de decubit şi se pot fractura

- simple dentare – cel mai cunoscut este croşetul "în tură de şah" Kemmeny; porţiunea dentară este din acrilat alb iar cea gingivală din acrilat roz; extremitatea se situează sub linia ghid; au dezavantajul că se fracturează uşor şi se repară greu

- simple dento-alveolare – au formă de inel secţionat pentru a putea fi inserate pe dinte; se sprijină parţial pe dinte, parţial pe procesul alveolar

Croşetele din răşini acetalice sau termoplasticePrezenţa unui croşet metalic pe faţa V a unui dinte frontal afecteză în mare măsură aspectul fizionomic, lucru de neacceptat pentru unii pacienţi. Acesta este motivul pentru care au fost lansate pe piata croşetele "fizionomice" care având culoare albă sunt aproape insesizabile. Ele sunt realizate din materiale organice, cum sunt răşinile acetalice sau termoplastice, ce au proprietăţi mecanice deosebite.

5

ALGORITMUL CLINICO-TEHNOLOGIC DE REALIZARE A PROTEZEI PARŢIALE ACRILICE

din răşini acrilice termopolimerizabile

1. Examenul clinic şi paraclinic (Rx) al pacientului, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament

2. Tratament preprotetic şi proprotetic (daca este cazul)3. Amprenta preliminară4. Realizarea modelului preliminar5. Realizarea portamprentei individuale6. Amprenta funcţională7. Realizarea modelului funcţional8. Realizarea machetelor de ocluzie9. Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare10. Montarea modelelor în simulator11. Realizarea machetei PAP 12. Verificarea intraorală a machetei13. Realizarea croşetelor din sârmă14. DefinitIvarea machetei15. Transformarea machetei în PAP finită: ambalarea machetei, obţinerea tiparului,

prepararea şi introducera acrilatului în tipar, termopolimerizarea, dezambalarea protezei şi prelucarea mecanică

16. Verificarea PAP pe model17. Verificarea şi adaptarea PAP în cavitatea orală

AMPRENTA PRELIMINARĂ

- Este copia negativă a câmpului protetic, care înregistrează cu fidelitate zona de sprijin şi cu aproximaţie zona de închidere marginală - Se înregistrează cu portamprente standard

Definiţie: Portamprenta standard este un suport rigid, nedeformabil pentru materialul de amprentă preliminarăCaracteristici:- pot fi din metal (oţel inoxidabil, aluminiu) sau mase plastice, - prevăzute sau nu cu orificii pentru retenţionarea materialului de amprentă

6

- disponibile în 3-5 dimensiuni, atât pentru maxilar, cât şi pentru mandibulă (de obicei dimensiunea este inscripţionată pe mâner)

MODELUL PRELIMINARDefiniţie: Modelul preliminar este reproducerea pozitivă, statică, a câmpului protetic edentat parţial, ce redă cu fidelitate zona de sprijin şi cu aproximaţie zona periferică de închidere marginală.Modelul preliminar se realizează prin turnarea pastei de gips în amprenta preliminară, înregistrată cu o portamprentă standard.

ROL – completarea examenului clinic al pacientului (model de studiu)- stabilirea planului de tratament-    realizarea portamprentei individuale-    document medico-legal

MATERIAL –gipsul obişnuit (alabastru – tip II- este un β-semihidrat de sulfat de calciu (CaSO4·1/2H2O) care se obţine în urma arderii uscate (la 110-120°C) a dihidratului de sulfat de calciu-  proporţia: 100 g pulbere/ 50-60 ml apă-  este un gips moale-  este puţin solubil- după reacţia de priză are structură poroasă- timp de priză 6–30 min (în medie 7-12 min)-  dilatare de priză 0,3%-  rezistenţă la compresiune 9 N/mm2-  rezistenţă la încovoiere 4 N/mm2-  preţ de cost scăzut

Materiale şi instrumentar necesar :- amprentă preliminară- bol de cauciuc- spatulă inoxidabilă, rigidă, lată- vacuum-malaxor- ghips alabastru (Tip II alb) - apă de la robinet sau apă distilată, la temperatura camerei - măsuţă vibratoare- soclator sau conformator pentru soclul

7

TEHNICA DE LUCRU1.Igienizarea amprentei preliminare 2. Examinarea amprentei preliminare 3.Trasarea periferiei câmpului protetic pe amprenta preliminară4. Prepararea pastei de ghips- Proporţia: 3 părţi ghips/1 parte apă, pentru obţinerea unei paste de consistenţă fluidă, smântânoasă. 5. Turnarea modelului preliminar

în maxim 20 minute de la amprentare (alginat) maxim 24 de ore pentru amprenta cu materiale siliconice. Portamprenta este aşezată pe măsuţa vibratoare iar pasta de gips este introdusă progresiv în

amprentă, incepând cu zona cea mai proeminentă a amprentei (bolta palatină – la maxilar, marginile – la mandibulă).

6. Realizarea soclului Metoda clasică: - restul de pastă de gips se aşează pe masa de lucru iar peste ea se răstoarnă amprenta preliminară cu modelul turnat anterior; - se presează până când înălţimea soclului ajunge la 1,5-2cm iar suprafaţa portamprentei este paralelă cu planul mesei de lucru. - se îndepărtează surplusul de ghips la distanţă de 0,5-1 cm de marginile portamprentei, prin secţionare cu cuţitul pentru gips. - soclul modelului mandibular cuprinde şi zona planşeului bucal pentru a asigura rezistenţa modelului Metoda modernă: - pasta de gips se introduce într-un conformator prefabricat (care dă soclului o formă semicirculară), peste care se aşează portamprenta cu modelul turnat anteriorPrin această metodă nu mai este necesară etapa de soclare 7. Demularea 8. Soclarea

- Manual - cu cuţitul pentru gips- Aparatul de soclat

PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ

Definiţie- suportul rigid, nedeformabil, pentru materialul de amprentă funcţională, ce corespunde particularităţilor individuale ale fiecărui câmp protetic.Elemente componente:

• BAZA• ELEMENTE ACCESORII

- mâner - butoni de presiune - elemente de întărire - borduri de ocluzie (rar)

1. Baza- Acoperă suprafaţa de sprijin a câmpului protetic- Trebuie să aibă grosimea 1,5-2 mm şi uniformă pentru a rezista la presiunile exercitate în timpul amprentării

8

- Să fie stabilă pe model (să nu basculeze)- Marginile să se oprească în zona de mucoasă neutră, să fie rotunjite şi să ocolească elementele mobile de la periferia câmpului protetic2. Mânerul – situat pe linia mediană, mijlocul crestei alveolare sau pe bolta palatină (în funcţie de tipul de edentaţie) - Are formă paralelipipedică şi feţele laterale uşor concave

3. Butonii de presiune – se realizeaza numai la portamprenta individuală mandibulară- se aplică pe mijlocul crestei, în zona corespunzătoare premolarilor- au formă paralelipipedică - dimensiuni: L=10-15 mm, l= 4-6mm, h= 5-7 mm- înălţimea şi lăţimea se corelează de obicei cu cea a crestelor alveolareROL – exercitarea de presiuni uniforme şi echilibrate pe câmpul protetic în timpul amprentării

Materiale pentru confecţionarea portamprentei individuale:- Placă de bază (din răşini naturale-schellac sau artificiale – polistiren)- Răşini acrilice autopolimerizabile -Răşini compozite fotopolimerizabile - Răşini acrilice termopolimerizabile (rar)

PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ DIN PLACA DE BAZĂPlăcile de bază - utilizate în special pentru realizarea portamprentelor individuale maxilare. - au formă trapezoidală (cele pentru portamprenta maxilară) sau de “V” (pentru portamprenta mandibulă) şi grosimea de 1,5 mm - compoziţia chimică - răşini naturale (Shellac) sau sintetice (polistiren), alături de care se regăsesc diverşi coloranţi. - sunt materiale termoplastice şi se plastifiază la flacăra becului de gaz. Avantaje-    tehnică uşoară şi rapidă-    preţ de cost redus Dezavantaje-    rezistenţă mecanică redusă-    sunt casante, se fracturează uşor-    la temperatură ridicată se deformeazăIndicaţie: pentru amprenta funcţională maxilară luată cu materiale de consistenţă fluidăMaterial şi instrumentar necesar:- plăci de bază - modele preliminare (maxilar şi mandibular)- substanţă izolatoare (apă, pudră de talc, soluţie izolatoare)-  bec de gaz-  pompiţă de aer-  foarfece-  spatulă de ceară-creion chimic (marker)

9

-sârmă pentru întărituri cu diametrul de 1-1,5 mm grosime şi 10 cm lungime

Tehnica de lucru - se trasează pe modelul preliminar periferia câmpului protetic (zona de mucoasă neutră) -  se izolează modelul preliminar prin imersie în apă (5 minute) sau cu pudră de talc- se deretentivizează dinţii restanţi prin acoperirea lor cu o folie de staniol- se plastifiază placa de bază uniform şi se adaptează pe model în limitele trasate anterior, prin presiune digitală, începând dinspre bolta palatină spre periferie (la maxilar) şi dinspre versantul L spre V (la mandibulă)- se secţionează excesul - aplicarea elementelor de întărire – segmentul de sârmă modelat în formă de semielipsă se încălzeşte şi se aplică în grosimea plăcii de bază, corespunzător vârfului crestei alveolare, sau în grosimea versantului L- modelarea mânerului – excesul de placă de bază se plastifiază şi se aplică pe linia mediană, pe mijlocul crestei alveolare (sau al bolţii palatine) realizând un mâner cu înălţimea şi lăţimea incisivilor centrali- modelarea butonilor de presiune – au formă paralelipipedică, se lipesc pe mijlocul crestei alveolare, în zona corespunzătoare premolarilor inferiori

PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ DIN ACRILAT AUTOPOLIMERIZABIL

Răşinile acrilice autopolimerizabile polimerizează la temperatura mediului ambiant, reacţia de polimerizare fiind iniţiată chimic, la contactul dintre polimer (pulbere) şi monomer (lichid).Avantaje:-  rezistenţă mecanică mult mai mare decât a plăcii de bază-  stabilitate volumetrică satisfăcătoare-  tehnică de realizare simplă-  permite amprentarea cu orice tip de material de amprentăTehnica de realizare din acrilat autopolimerizabil DURACROL (Spofa Dental)- trasarea limitelor câmpului protetic pe modelul preliminar- deretentivizarea dinţilor restanţi-  izolarea modelului preliminar cu substanţe izolatoare- prepararea pastei de acrilat – într-un godeu de sticlă se amestecă pulberea cu lichidul şi se obţine pasta de acrilat, care, în faza plastică este transformată într-o folie cu grosimea de 1,5-2 mm. -conturarea plăcii de acrilat (trapez sau potcoavă) se obţine cu ajutorul firului de bumbac furnizat de producător, care se aşează între cele 2 placi de sticlă, în forma dorită; în interiorul acestui contur se introduce pasta de acrilat- pe plăcuţa de sticlă inferioară se aplică o folie de celofan, înainte de depunerea acrilatului, pentru a favoriza ridicarea foliei de acrilat şi aşezarea ei pe model-modelarea bazei – folia de acrilat se aplică uşor pe suprafaţa modelului iar excesul se îndepărtează cu spatula; deoarece acrilatul în stare plastică are un anumit grad de elasticitate, el trebuie menţinut în contact cu modelul prin presiune manuală până la definitivarea polimerizării (10-15 minute)- elementele accesorii – se realizează din excesul de acrilat rămas încă în stare plastică; pentru a favoriza aderarea lor la baza portamprentei, zona pe care se vor aplica şi baza lor se umezesc cu monomer

10

- prelucrarea portamprentei – după polimerizare marginile se rotunjesc şi se netezesc cu freze pentru acrilat

PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ DIN RĂŞINI COMPOZITE FOTOPOLIMERIZABILESunt livrate sub formă de plăcuţe preformate, de formă trapezoidală sau potcoavă, cu grosimea de 2 mm, protejate de surse de lumină printr-un ambalaj special de culoare închisă.Fotopolimerizarea - în incinte speciale cu halogen sau lumină ultravioletAvantaje:-  tehnică de lucru uşoară şi rapidă-   timp de lucru nelimitat-  portamprentă rezistentă, foarte rigidăDezavantaje:-  preţ de cost mai ridicat- necesită dotare specială

AMPRENTA FUNCŢIONALĂDefiniţie- imaginea negativă a câmpului protetic, ce reproduce cu fidelitate toate detaliile acestuia, atât zona de sprijin cât şi zona periferică (de închidere marginală)Amprenta funcţională se înregistrează cu portamprenta individuală şi cu materiale siliconice

MODELUL FUNCŢIONALDefiniţie- imaginea pozitivă a câmpului protetic, ce reproduce cu fidelitate atât zona de sprijin cât şi zona periferică (de închidere marginală)Condiţii:-  să reproducă cu mare fidelitate cele mai fine detalii ale amprentei-  să fie exact-  să nu sufere modificări volumetrice şi chimice-  să fie rezistent la presiunile exercitate asupra lui-  să fie durRoluri:

- realizarea croşetelor din sârmă- realizarea machetelor de ocluzie - realizarea machetei protezei- va fi parte componentă a tiparului

Material: - gips dur (cl.III) si extradur (cl.IV)Material şi instrumentar necesar:-  amprentă funcţională-  bol de cauciuc- spatulă inoxidabilă (de preferat vacuum-malaxor)-  ghips dur cl. III (Moldano)-  apă de la robinet sau apă distilată, la temperatura camerei -  măsuţă vibratoare-  conformatoare pentru soclul modelului (sau soclator)Gipsul dur (tip III)

fidelitate foarte mare datorita granulaţiei fine necesită mai puţină apă pentru realizarea pastei

11

duritate mult mai mare decât a gipsului tip II (alabastru) rezistenţă mare la presiune, zgâriere şi orice tip de deteriorare, de aceea este utilizat pentru

realizarea modelului funcţional care va fi parte componentă a tiparului timp de priză: iniţială 8-15 min, finală 45 min.

Tehnica de realizare1. Igienizarea amprentei funcţionale2. Examinarea amprentei funcţionale 3. Pregătirea amprenteia) îndiguirea – constă în aplicarea unui rulou de ceară cu diametrul de 4 mm la 3-4 mm distanţă de marginile amprenteib) cofrarea- aplicarea unei folii de ceară de 15 mm lăţime, în jurul amprentei funcţionale, tangent la ruloul de îndiguire4. Turnarea modelului - se prepară pasta de gips dur de consistenţă fluidă (recomandabil la vacuum-malaxor pentru obţinerea durităţii maxime a modelului)- se toarnă prin vibrare în amprenta funcţională pregătită anterior (îndiguită şi cofrată), începând cu zonele cele mai înalte-pentru economie de material, modelul poate fi turnat din gips dur iar soclul din gips obişnuit; în acest caz, soclul se va realiza numai după priza completă a gipsului dur (40-60 minute), în caz contrar, gipsul obişnuit absoarbe apa din gipsul dur şi-i reduce duritatea de suprafaţă.5. Demularea- îndepărtarea modelului din amprentă după priza gipsului - se face prin tracţiune uşoară pe mânerul portamprentei individuale, cu atenţie, pentru a nu fractura dinţii restanţi6. Soclarea-  se realizează manual sau la aparatul de soclat-forma soclului modelului funcţional este semicirculară.

REALIZAREA CROŞETELOR DIN SÂRMĂ

• Reprezintă elementele de menţinere şi stabilizare ale PAP• Se aplică pe dinţii limitanţi ai edentaţiilor

Părţile componente- Segmentul dentar – se aplică pe 2/3 din faţa vestibulară a dintelui stâlp- Segmentul intermediar – diferă de la un croşet la altul şi poate fi în raport cu dintele sau cu

mucoasa alveolară- Segmentul terminal (coada) – asigură fixarea croşetului în baza sau şaua protezei acrilice

Material şi instrumentar• Sârmă de wipla cu grosimea de 0,6-0,8mm, rotundă sau semirotundă pe secţiune• Cleşti – diferite tipuri, care au o parte activă (fălci) şi braţe de formă curbă, care se

articulează printr-un nit- Cleştele crampon – feţele interne ale fălcilor prezintă striaţii care favorizează prinderea

sîrmei; la baza fălcilor au o muchie tăioasă cu care poate secţiona sârma- Cleştele cu fălci rotunde- Cleştele cu fălci ascuţite- Cleştele cu fălci diferite (una rotundă, una în formă de jgheab)- Cleştele de tăiat sârmă

12

Tipuri de croşete din sârmă1. CROŞETUL CERVICO-OCLUZAL (CU UMĂR)Deschis dental (extremitatea liberă este orientată spre dinţii restanţi)

- Segmentul dentar – formă curbă, paralel cu marginea gingivală dar la distanţă de aceasta, plasat subecuatorial, înconjoară 2/3 din FV apoi urcă traversează ecuatorul în zona muchiei vestibulo-proximală dinspre edentaţie

- Segmentul intermediar continuă segmentul dentar, are formă de U (umăr) şi este plasat pe faţa proximală sub marginea ocluzală distală, apoi coboară paralel cu faţa proximală

- Segmentul terminal (coada) – are formă retentivă Indicaţii:- Pentru orice tip de edentaţii- Pe dinţii mai puţin vizibili (este inestetic)- Pe dinţii cu retentivităţi reduse şi implantare parodontală bună (deoarece nu este foarte

elastic) Rol - Retenţie- prin braţul activ- Împiedică distalizarea protezei- prin extremitatea liberă- Stabilizare- prin porţiunea supraecuatorială

Deschis edental (spre edentaţie)• Indicaţii: în edentaţii terminale când între dintele pe care se

aplică şi dintele vecin există un spaţiu pentru plasarea segmentului intermediar

• Rol - Retenţie- prin braţul activ- Frânează bascularea protezei prin extremitatea liberă = element antibasculant- Stabilizare- prin porţiunea supraecuatorială

2. Croşetul cervico-alveolar (cu buclă- în S, Z)Variante:

- Deschis dental- Deschis edental (mai rar)

Indicaţii:- Pentru orice tip de edentaţii- Pe dinţi frontali (este mai putin vizibil)

- Pe dinţi cu retentivităţi mari şi implantare parodontală mai slabă (este mai elastic decat cel cervico-ocluzal datorita lungimii mari a braţului)Rol :

- Retenţie- Împiedică distalizarea protezei

13

3. Croşetul muco-alveolar- Indicat în edentaţiile biterminale maxilare, la pacienţii cu versantul vestibular frontal retentiv- Se realizează ca o ansă dublă- Se plasează la 0,5mm distanţă de mucoasă, nu în contact cu ea!!- Acţiunea croşetului: când proteza are tendinţa de desprindere, croşetul apasă pe mucoasă,

provoacă dureri pacientului determinandu-l să aducă arcadele în contact şi astfel să reaşeze proteza pe câmpul protetic

REGULI de modelare a sârmei• Se modelează prin îndoire într-un singur sens într-un anumit loc, pentru a nu-i modifica

structura cristalină, ceea ce ar duce la scăderea elasticităţii şi a rezistenţei croşetului• Sârma nu se încălzeşte la flacără, nici înainte, nici după modelare• Extremitatea liberă se rotunjeşte pt a nu produce leziuni ale mucoasei şi ale ţesuturilor

dentare• Sârma se îndoaie pe bază unui contur trasat pe dinte• Unghiurile nu trebuie să fie foarte conturate deoarece apar tensiuni interne în structura

aliajuluiTEHNICASe trasează pe dinte ecuatorul proteticSe desenează traseul croşetuluiSe secţionează o porţiune de sârmă cu lungimea 2,5- 3cmExtremitatea liberă se plasează în zona retentivă subecuatorialăSe va imprima forma caracteristică a segmentului elastic, diferita la fiecare tip de croşetSegmentul terminal (coada) are o formă retentivă (ondulată sau sub formă de ansă) pt a se fixa în acrilatul bazeiCoada se inseră la distanţă de marginile libere ale protezei, pe versantul O sau V al machetei, nu pe creasta alveolarăPt inserţia cozii în machetă se plastifiază ceara pe locul de inserţie şi se aplică sârma peste, in nici un caz nu se încălzeşte sârma!!!

MACHETA DE OCLUZIE

Definiţie – piese protetice intermediare care reproduc temporar forma şi volumul bazei şi arcadelor artificiale ale viitoarei proteze.Roluri:• Stabilirea orientării şi direcţiei planului de ocluzie• Determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior• Înregistrarea rapoartelor intermaxilare• Trasarea reperelor necesare alegerii si montării dinţilor artificiali

14

Elemente componente:1. BAZA2. BORDURI DE OCLUZIE

BAZA - este asemănătoare cu baza portamprentei individuale-  vine în contact cu zona de sprijin a câmpului protetic (bolta palatină, creste alveolare – la maxilar, versantul lingual, creste alveolare – la mandibulă)-  reprezintă suportul pentru bordurile de ocluzieCondiţii: - să fie realizată riguros în limitele câmpului protetic-   să fie stabilă pe câmpul protetic, să nu basculeze - să fie rezistentă la presiunile care se vor exercita asupra ei în timpul determinării relaţiilor intermaxilare-   să fie rigidă (să nu se deformeze)- Îndepărtarea şi repunerea pe model trebuie să se facă fără dificultăţi- marginile sa fie netede şi rotunjite, să ocolească elementele mobile de la periferia câmpului protetic, pentru a nu leza părţile moi şi a nu fi antrenate de contracţia elementelor mobileMateriale:-  plăci de bază-  materiale termoplastice-  răşini acrilice auto, termo sau fotopolimerizabile

BORDURILE DE OCLUZIE – componentele machetei de ocluzie care refac temporar volumul şi forma arcadei artificialeMateriale:-    ceară roz sau albă -    mase termoplastice (Stents, Kerr)Caracteristici:- dimensiuni – frontal: h = 10-12 mm, l = 6 mm;

lateral: h = 6-8 mm, l = 8-10 mm(trebuie corelate cu dimensiunile dinţilor restanţi şi ale crestelor alveolare)- limita posterioară a bordurii este situată corespunzător feţei distale a M1-extremităţile distale sunt tăiate în unghi de 45° - forma bordurii este paralelipipedică (pătrată pe secţiune), cu feţele plane şi netede, iar unghiurile rotunjite- sunt fixate pe muchia crestei, cu excepţia zonei frontale maxilare, unde se pot fixa uşor vestibularizatTehnica de lucru:a) Realizarea bazei1. Se trasează pe modelul funcţional periferia câmpului protetic2. Se izolează modelul funcţional (imersie 5 minute în apă)3. Se deretentivizeaza dintii restanti4. Se plastifiază placa de bază şi se adaptează pe model, până la periferia câmpului protetic5. Se îndepărtează surplusul şi se netezesc marginile b) Bordurile de ocluzie pot fi confecţionate prin 3 metode:1. introducerea cerii topite într-un conformator de formă paralelipipedică sau de potcoava2. din batoane de ceară preformate3. Dintr-o folie de ceară plastifiată şi modelată manual sub formă de baton paralelipipedic

15

Rolurile machetelor de ocluzie1. Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare2. Trasarea unor repere pentru alegerea şi montarea dinţilor- linia mediană- liniile caninilor- linia surâsului

MONTAREA ÎN OCLUZORReguli:1. planul de orientare ocluzală trebuie să fie paralel cu un plan orizontal (planul mesei)2.  planul medio-sagital al complexului machete de ocluzie-modele funcţionale trebuie să se suprapună peste planul medio-sagital al ocluzorului (perpendicular pe axa balama)3. distanţa dintre axa balama şi punctul interincisiv (intersecţia liniei mediene cu planul de ocluzie) trebuie să fie 9-10 cm.

Tehnica de montare:1. Se verifică ocluzorul2. Se reduce din înălţimea soclurilor astfel încât să rămână cam de 15mm grosime3. Pe suprafaţa bazală a soclurilor se fac şanţuri de retenţie, cu adâncimea de 1,5-2 mm

4. Se solidarizează ansamblul modele/machete de ocluzie cu beţe de chibrit lipite cu ceară la nivelul soclurilor, unul frontal şi 2 lateral5. Suprafaţa soclurilor modelelor se umezeşte, pentru a evita ca pasta de gips să facă priză instantaneu 6. Se plasează complexul modele/machete de ocluzie între braţele ocluzorului şi se verifică dacă rămâne un spaţiu de cel puţin 5 mm între soclul modelului maxilar şi braţul superior al ocluzorului, când acesta este închis; se blochează şurubul distanţator în această poziţie7. Fixarea modelului mandibular – se prepară pastă de ghips şi se depune pe masa de lucru, apoi se introduce în ea braţul inferior al ocluzorului astfel încât să fie în contact cu masa.

- peste braţul inferior se pune o nouă cantitate de gips, apoi se aşează complexul machete/modele cu partea distală orientată spre axul balamalei, conform regulilor de montare

- se apasă până când soclul modelului inferior atinge braţul inferior al ocluzorului, pentru ca stratul de ghips interpus să aibă grosime minimă

- surplusul de ghips care a refluat distal se îndepărtează pentru a nu bloca şurubul şi contrapiuliţa.

8. Fixarea modelului maxilar- - după priza gipsului cu care s-a fixat modelul mandibular, se verifică din nou dacă între braţul

superior al ocluzorului şi soclul modelului maxilar s-a menţinut spaţiul de minim 5 mm- se aplică pastă de gips pe soclul modelului, se închide ocluzorul şi se depune o nouă cantitate

de ghips peste braţul acestuia, care va fi modelată sub formă de calotă emisferică9. Se transferă reperele de pe bordurile de ocluzie pe modele: Dezavantajul montării în ocluzor:ocluzorul poate imita numai mişcările în plan vertical ale mandibulei, de ridicare şi coborâre, de aceea montarea dinţilor artificiali se face fără verificarea rapoartelor de ocluzie în mişcările în plan orizontal (propulsie, retropulsie, lateralitate dreapta/stânga).

16

MONTAREA ÎN ARTICULATORUL MEDIU (NEPROGRAMABIL)1. Pregătirea modelelor – trasarea liniei medio-sagital pe suprafaţa bazală a soclului modelului superior- Realizarea unor santuri de retentie pe soclul modelelor- modelele sunt hidratate în apă 3-4 minute2. Pregătirea machetelor de ocluzie – realizarea unor chei de reper, în zone diferite (frontal, lateral dr. şi stg.) necesare pentru repunerea lor în aceeaşi poziţie după ce vor fi desolidarizate pentru montare3. montarea modelului superior – se desolidarizează machetele de ocluzie- se aşează modelul superior pe planul de orientare protetică, astfel încât linia mediană a modelului să coincidă cu cea a braţului superior iar punctul interincisiv să fie in dreptul incizurii platoului ocluzal

- se solidarizează bordura de ocluzie prin lipire cu ceară la planul de orientare protetică- pasta de gips se aplică pe suprafaţa bazală a modelului superior, se coboară braţul superior

până la contactul tijei verticale cu platoul incizal; - pasta de gips se modelează sub formă de calotă hemisferică

4. montarea modelului inferior – se rastoarna articulatorul cu bratul superior in jos- Se îndepărtează planul de orientare protetică si se inlocuieste cu accesoriul pentru montare

- se repoziţionează modelul cu macheta de ocluzie inferioară în relaţie centrică, cu ajutorul cheilor realizate anterior la nivelul bordurilor şi se solidarizează provizoriu cu ceară topită;

- pasta de gips se depune pe soclul modelului inferior, după care se închide articulatorul şi se modelează pasta

REALIZAREA MACHETEI PROTEZEI

• Definiţie - macheta PAP este reproducerea în ceară cu dinţi artificiali a viitoarei proteze.• Rol - verificarea în cavitatea orală

- obţinerea tiparului• Elemente componente:

- MACHETA BAZEI - ARCADA ARTIFICIALĂ

ETAPE:1.Pregătirea modelelor funcţionale2. Realizarea machetei bazei3. Montarea dinţilor artificiali

1.Pregătirea modelelor funcţionaleScop - Protecţia optimă a unor zone mai sensibile ale câmpului protetic - Perfectarea stabilităţii şi a funcţionalităţii viitoarei proteze

a. Trasarea limitelor bazei protezeib. Foliereac. Deretentivizarea d. Gravarea

17

2. Realizarea machetei bazeiMacheta bazei este formată din şei şi elementele de legătură dintre ele (placă palatinală sau linguală)TEHNICĂ

• În cazul edentaţiilor frontale, se trasează curbura vestibulară a bordurii de ocluzie superioare pe platoul ocluzal

• izolarea modelelor (în apă sau cu o substanţă izolatoare) pentru ca ceara să nu adere, făcând posibilă desprinderea machetei

• plastifierea unei folii de ceară roz şi adaptarea pe model, cu presiune uşoară şi uniformă, în limitele trasate pe model; excesul se îndepărtează cu spatula

• macheta bazei se lipeşte apoi de model în 3-4 puncte, cu ceară fluidă, pentru a fi stabilă în timpul montării dinţilor

• se realizează un rulou de ceară cu diametrul de 5-6 mm care se lipeşte pe mijlocul crestei alveolare; în el se vor monta dinţii artificiali

3. Montarea dinţilor artificialiMONTAREA DUPĂ GYSI

• Caracteristici: - utilizează dinţi artificiali anatoformi (pante cuspidiene între 20° şi 33°)- arcadele dentare artificiale sunt realizate într-un articulator adaptabil sau semi-adaptabil- foloseşte o riglă specială (rigla Gysi) care permite măsurarea distanţei dintre crestele alveolare şi înclinarea axei acestora

Montarea începe cu dinţii maxilari şi se face de la linia mediană, alternativ, stânga-dreaptaDinţii mandibulari se montează după cei maxilari, în următoarea ordine :

- molarul 1 - caninul- incisivul central- incisivul lateral- premolarul 1 - premolarul 2 - molarul 2

MONTAREA INVERSĂ• Caracteristici:

-  se recomandă când există atrofii exagerate ale crestelor sau în cazul unor anomalii dento-maxilare -  Gysi o recomandă când decalajul dintre creste face ca înclinaţia liniei interalveolare să formeze cu planul ocluzal un unghi supero-intern mai mic de 80°.

18

Montarea inversă poate fi:• unilaterală• bilaterală• totală (bilateral şi frontal)

MONTAREA DUPĂ REPERE ANTROPOMETRICE- se adresează doar dinţilor superiori- reperele anatomice utilizate sunt: papila retroincisivă (bunoidă) şi rugile palatine, datorită poziţiei lor constante, în timp ce cresta alveolară se atrofiază- metoda este indicată în cazul unei atrofii reduse a crestelor alveolare şi când rapoartele intermaxilare nu sunt modificate substanţial

• IC superiori se montează în raport cu creasta alveolară astfel încât faţa lor vestibulară să fie la 8-9 mm distanţă de centrul papilei bunoide (6-7 mm după Lejoyeux)

• C superiori se montează cu FV la 10-11 mm de terminaţia primei rugi palatine (la dentat aceste distanţe sunt constante în 90% din cazuri)

• orientarea caninilor este astfel încât linia perpendiculară pe planul medio-sagital ce trece prin centrul papilei bunoide să atingă vârfurile caninilor

- marginile incizale ale frontalilor sunt cu 1,5 mm mai vestibularizate faţă de colet- incisivul lateral superior şi dinţii frontali inferiori se montează în funcţie de poziţia incisivului central superior şi a caninului superior

DEFINITIVAREA MACHETEIObiective

Perfectarea funcţiei fizionomice Perfectarea funcţiei fonetice Perfectarea menţinerii şi stabilităţii Obiectivul rezistenţei mecanice Obiectivul igienico-profilactic

Perfectarea funcţiei fizionomice• Depinde de:

- montarea unor dinţi corespunzători- modelarea adecvată a versantului V al şeilor (Bose radiculare - proeminenţe corespunzătoare rădăcinilor dentare la pacientul dentat, Ffse interradiculare - uşoare depresiuni între bosele radiculare, bose canine - proeminenţe corespunzătoare rădăcinilor caninilor, cu rol în susţinerea comisurilor bucale - modelarea adecvată a gingiei artificiale (papilele interdentare, festonul gingival)

Perfectarea funcţiei fonetice

19

• Macheta să aibă grosime redusă (maxim 2mm)• Modelarea reliefurilor mucoase din zona de articulare fonetică

– Papila retroincisivă – Rafeul median fibros– Rugile palatine - reliefuri perechi, cu traiect sinuos, simetric faţă de linia mediană

• Versantul L al machetei mandibulare uşor concav

Perfectarea menţinerii şi stabilităţii• Stabilitatea este asigurată în principal de croşete• Marginile machetei să ocolească frenurile şi plicile alveolo-jugale, să fie rotunjite, îngroşate,

cu formă măciucată pe secţiune

• Versanţii vestibulari- Modelaj care să favorizeze antrenarea tonicităţii muşchilor orbiculari şi buccinatori

• Versantul lingual al machetei inferioare-Plan sau foarte uşor concav (pentru a conserva spaţiul necesar limbii)

Obiectivul rezistenţei mecanice- Grosimea suficientă (2 mm) şi uniformă a bazei

Obiectivul igienico-profilactic• modelarea unor suprafeţe netede, plane, neretentive Suprafeţele retentive favorizează acumularea resturilor alimentare şi colonizarea florei

microbiane, întreţin o halenă fetidă şi pot modifica în timp aspectul şi rezistenţa PAP• suprafeţele externe pefect lustruite macheta trebuie finisată riguros, suprafaţa externă netezindu-se pînă la luciu. Astfel, PAP

finită va necesita o prelucrare mecanică minimă şi vor rezulta suprafeţe externe bine polimerizate care-şi vor păstra luciul timp îndelungat

TRANSFORMAREA MACHETI IN PROTEZA FINITA

AMBALAREADefiniţie – operaţia de învelire a machetei într-un material numit masă de ambalatScop - obţinerea tiparuluiAmbalarea se realizează într-un conformator (chiuvetă) format din 2 jumătăţi, prevăzute cu un dispozitiv ce orientează asamblarea lor într-o singură poziţie

Ambalarea are două etape: PREGĂTIREA PENTRU AMBALARE

Dinţii artificiali se curăţă minuţios de urmele de cearăMacheta se degresează cu solvenţi organici (benzină, alcool, acetonă)Soclul modelului se reduce pentru a nu depăşi 15 mmMacheta se fixează pe model cu ceară fierbinte

AMBALAREA PROPRIU-ZISĂ– se poate realiza prin 3 tehnici:

Ambalarea directă (cu val)Ambalarea indirectă (fără val)

20

Ambalarea mixtă

AMBALAREA INDIRECTĂ (FĂRĂ VAL) Caracteristică – la deschiderea chiuvetei dinţii artificiali se găsesc într-o jumătate iar

modelul şi croşetele în cealaltă jumătate a chiuveteiTehnică:Dinţii restanţi sunt secţionaţi oblic în sens V-O pentru derentivizarea modelului şi a favoriza înglobarea segmentelor dentare ale croşetelor în masa de gipsHidratarea modeluluiPrepararea pastei de gips şi introducerea în prima jumătate a chiuveteiMOdelul împreună cu macheta se introduc în pasta de gips până la nivelul marginilor macheteiSe netezeşte suprafaţa liberă a gipsului şi se lasă să facă prizăSe izolează cu apă prima jumătate a chiuveteiSe asamblează a doua jumătate şi se umple cu pastă de gips, prin vibrareSe asamblează capacul şi se presează

Avantaje- Tehnică simplă- Dinţii artificiali îşi păstrează poziţia în tipar- Ceara machetei se îndepărtează uşor- Izolarea tiparului se face fără dificultate- Introducerea pastei acrilice este uşoară

DezavantajRiscul înălţării ocluziei – în cazul asamblării incorecte a celor două jumătăţi ale chiuvetei sau dacă presarea a fost insuficientă pentru îndepărtarea excesului de pastă acrilică

REALIZAREA TIPARULUI Definiţie – tiparul reprezintă negativul machetei şi este o piesă cavitară delimitată de pereţi

groşi, obţinută în urma operaţiei de ambalare a machetei Cavitatea tiparului are forma şi volumul machetei, şi apare evidentă numai după îndepărtarea

cerii Tehnică:

- Chiuveta se scoate din presă - Se introduce într- un vas cu apă la t = 100°C, 10 minute, pentru plastifierea cerii- Ceara plastifiată se îndepărtează cu spatula, iar resturile sunt îndepărtate prin

spălare cu jet de apă fierbinteIZOLAREA TIPARULUIDefiniţie – operaţia prin care se depune pe pereţii tiparului, prin pensulare, o soluţie care prin evaporare formează o peliculă fină, aderentă Scop: - Favorizează dezambalarea protezei- împiedică contactului fizic şi chimic dintre răşina acrilică şi gipsul tiparului

PREPARAREA PASTEI ACRILICE TERMOPOLIMERIZABILEPasta acrilică se obţine prin amestecul pulberii cu lichidulLichidul (monomerul)

Metacrilat de metil Incolor

21

Volatil Inflamabil Miros înţepător, caracteristic Fierbe la t = 100,8°C Se depozitează în flacoane de culoare brună pentru că poate polimeriza spontan sub

influenţa luminii Pulberea (polimerul)

Forma polimerizată a metacrilatului de metil Diferite nuanţe de roz + incolor

INTRODUCEREA ÎN TIPARTehnica manuală (clasică)

Pasta acrilică în faza plastică se modelează sub formă de rulou Se introduce în tipar Se acoperă cu o folie de celofan şi se presează lent şi progresiv Se desface chiuveta pentru verificarea umplerii tiparului Presarea finală (30-60 min.) Chiuveta se introduce într-un ring în vederea polimerizării

POLIMERIZAREA PASTEI ACRILICE Definiţie – polimerizarea este reacţia chimică de unire a monomerului cu polimerul cu

formare de lanţuri macromoleculare Prin polimerizare pasta acrilică trece din fază plastică în fază solidă Polimerizarea se desfăşoară în trei etape:

DEZAMBALAREA Definiţie – operaţia inversă ambalării, prin care proteza finită este eliberată din tipar prin

tăierea acestuia (după desfacerea celor 2 jumătăţi ale chiuvetei) dezambalarea trebuie facută cu atenţie pentru a nu fractura proteza sau modelul Spălarea sub jet de apă cu o perie aspră – pentru îndepărtarea urmelor de masă de ambalat Introducerea în soluţie de citrat de sodiu 30% - pentru dizolvarea urmelor aderente de masă

de ambalatPRELUCRAREA MECANICĂ-NETEZIREA-PLANAREA-LUSTRUIREA

22