1

MATERIALE DENTARE CURS ANUL III STOMATOLOGIE

Curs 1

Istoricul materialelor dentare

Printre cele mai timpurii exemple de proteze se numara structurile din aur ale fenicienilor,

etruscilor, grecilor si romanilor, care dateaza cu câteva secole Inaintea Inceputurilor crestinatatii.

Vechii babilonieni, asirieni si egipteni erau familiarizati cu aurul, argintul, cuprul si plumbul.

Fenicienii au contribuit la raspândirea acestor practici In bazinul mediteranean, fierul fiindu-le

cunoscut Inainte de anul 990 I. Hr.

Practica utilizarii coroanelor de aur si puntilor a Inflorit aparent In Etruria si Roma In perioada

700-500 I. Hr, ceea ce implica faptul ca aceste populatii aveau cunostinte despre sudura si alierea

aurului.

Dintii utilizati In vechile proteze erau fie uman, fie sculptati din dinti de animale. Aceasta

practica deriva probabil din Indeletnicirile lui HIPOCRAT (n.460 I. Hr.), care a utilizat ligaturile de

sârma la imobilizarea fracturilor si a sârmelor pentru contentii corpului de punte la dinti stâlpi.

Obturarea cavitatilor a constituit , de asemenea, o preocupare a vechilor civilizatii.

CELSUS(sec. I d. Hr.). Recomanda obturarea cavitatilor extinse cu plumb.

Perioada medievala si cea moderna timpurie

Istoricii descriu progrese minore pâna In anul 1500 d. Hr., dar se Indoiesc ca aceasta perioada

a fost marcata de inactivitate. Intre anii 1116 si 1289 au fost Infiintate la Bologna, Oxford, Paris si

Montpellier, universitati, având In componenta facultati de stiinte medicale. Primele carti de interes

denstistic au fost scrise In germana, In 1548 de WALTER HERMANN RYEF. Descrierea exerezei

dentine ramolite Inainte de obturarea cu aur, a fost facuta de GIOVANNI DE VIGO(1460-1520).

In perioada 1050-1122, dupa AL-RAZI, obturarea cavitatilor era realizata cu mastic, alaun,

miere. Utilizarea eugenolului a fost pentru prima data amintita de ABROISE PARÉ, pentru alinarea

durerilor de dinti. Acelasi autor, este creditat cu prepararea dintilor artificiali din os sau fildes.

Precursorul portelanului a fost introdus de JACQUES GUILLEMEAU, Invatacel al Iui PΑRÉ, prin

topirea anumitor ceruri, rasini, mastic, pulbere de perle si corali.

Evul mediu

1

2

In lucrarea “Incercarea asupra variatelor arte”, In cartea IntIi, calugarul THEOPHILUS se

ocupa In principal de arte. Cartea a doua descrie predominant arta ceramica si furnizeaza o

descriere pertinenta a artei sticlarilor. In cartea a treia, autorul descrie lucrul cu metalele si atribuie

un spatiu considerabil activitatii aurarilor. Procedeul de turnare al metalelor a fost descris si de

artistul florentin BENVENUTO CELLINI In capitolul 41 al lucrarii “Memorii” (1558).

Debutul stiintei stomatologice

Stiinta stomatologica a fost fondata Intre 1600 si 1840. PIERRE FAUCHARD a descris

materialele si practicile timpului sau In cartea “Le chirugien dentist, ou traité des dents” (1728).

Prima mentionare a unei proteze partiale mobilizabile este facuta de LORENZ HAISTA (1683-

1758), citat de VINCENZO GUERINI.

PHILIPP PFAFF este creditat cu prima utilizare a modelelor de gips, obtinute pe baza unei

amprente de ceara (1756). Introducerea ceramicii, In 1789, este considerata una din cele mai

importante descoperiri. Dentistul francez NICOLAS DUBOIS DE CHEMANT a realizat In 1788 o

proteza monobloc din ceramica, iar In 1797 a descris portelanul In cartea “Dissertation on Artificial

Teet”. Dentistul italian GIUSEPPANGELO FONZI a obtinut primul dinte integral ceramic cu

mijloace de fixare din platina. (1806-1808).

In Marea Britanie, CHARLES MIEN a scris o carte In care descrie metoda transplantarii (1686).

In Edinburgh (1787), au fost preparate cavitati retentive pentru obturarea cu aur, iar JAMES SNELL

(1832) a folosit clestii pentru extractia dentara.

Materialele dentare au Inceput sa fie produse In America, la Inceputul sec. al XIX-lea., pâna

atunci fiind importate din Europa.

Prima revista de specialitate din lume “The American Journal of Dental Science” a fost fondata In

1839, iar In 1840 ia fiinta prima societate dentara “The American Society of Dental Surgers”. Una

din primele actiuni ale acestei societati a fost sa interzica membrilor sai utilizarea amalgamului de

argint. Prima Facultate de Medicina Dentara “ The Baltimore College of Dental Surgery” , a fost

fondata In acelasi an. Tot In 1840, CHARLES GOODYEAR a descoperit procesul de vulcanizare cu

caldura uscata a cauciucului, care a facut posibila introducerea acestuia ca material dentar sub forma

vulcanitului.

Perioada 1840-1900

Intre 1839 si 1884 au fost fondate In SUA 44 de jurnale de specialitate. Cele 103 societati

dentare, existente In acel an, au contribuit semnificativ la diseminarea informatiilor de specialitate.

2

3

In 1844, S.S. WHITE a Inceput productia dintilor ceramici, preocupându-se si de Imbunatatirea

formei si culorii lor, iar mai târziu a fondat compania S.S. White Dental Manufacturing, care alaturi de

firma Ney sunt printre cele mai vechi din domeniul producatorilor de materiale.

Anul 1844 marcheaza si prima amprentare cu gips. In 1847, gutaperca a fost utilizata ca si

material de obturatie de canal In amestec cu cloroformul, iar In 1883—cu eucaliptolul.

A doua facultate de Medicina Dentara a aparut In Cincinnati In 1845. In 1855, ELISHA

TOWNSEND si mai târziu J. FLAGG (1860) au obtinut noi formule de aliaj argint-staniu. Folia de aur

coeziv a fost introdusa de ROBERT ARTHUR In Baltimore In 1855. ALFRED A. BLANDY (1856) a

dezvoltat placi din aliaj usor fuzibil, iar CHARLES MERRY (1858) a realizat un cablu flexibil pentru

antrenarea mecanismelor pieselor de mâna. Piesa contraunghi a aparut In 1862. Utilizarea digii este

atribuita lui PINEAS TAYLOR BARNUM (1864). In 1850 a aparut coroana cu pivot de lemn, In 1878

coroana RICHMOND, urmata In 1885 de coroana DAVIS. In 1891, BLACK a publicat teoriile asupra

prepararii cavitatilor, iar In 1895, cele referitoare la amalgam.

Perioada de dupa 1900

In perioada 1900-1925 s-au intensificat preocuparile asupra testarii si Imbunatatirii materialelor

dentare, dar uniformizarea standardelor de testare a devenit intensa Incepând cu anul 1950. In anul

1919, National Bureau of Standards, la solicitarea guvernului SUA, a formulat specificatiile

referitoare la amalgam. La ora actuala, toate specificatiile asupra materialelor dentare sunt formulate

de ADA Standards Committee on Dental Products.

Mai târziu se perfectioneaza instrumentele rotative, apar rasinile compozite, agentii de sigilare a

santurilor, foselor si fosetelor, cimenturilor polielectrolitice etc. De asemenea, asistam la diversificarea

surselor de fotopoliometizare, a materialelor compozite (ceromeri, polisticle,ormoceri), a sistemelor

integral ceramice, a tehnicilor de regenerare tisulara ghidata, aparitia unor sisteme noi de implantare

etc.

Materialele dentare

- reprezinta un important domeniu al medicinei dentare;

- sunt Intr-o continua diversificare astfel Incât sa corespunda cerintelor de pe piata;

3

4

- toate materialele comercializate sunt Insotite de un prospect In care exista mai multe date

(compozitie, mod de utilizare, de pastrare, etc.) pe care specialistul care le foloseste trebuie sa le

cunoasca.

Evaluarea materialelor dentare

Oricarui material dentar elaborat Inainte de a fi lansat pe piata i se fac o serie de teste.

Biotestele se realizeaza In 3 etape obligatorii   :

I. Teste biologice de laborator : se realizeaza In vitro si In vivo strict In laborator ;

II. Teste de laborator pe animale mari;

III. Teste clinice pe cazuri clinice care se ofera voluntar.

Atunci când se constata ca Intr-o etapa testul este pozitiv se opreste evaluarea si se

comunica observatia.

I) Teste de toxicitate si eliminare (teste primare)   ; orientative dar nu foarte fine.

· toxicitatea acuta sistemica (T.A.S.);

· testul potentialul citotoxic si iritational;

· testul potentialul alergic;

· testul de evaluare a potentialul carcinogenetic (mutagen);

· testul prin implantare.

Se fac preponderent In vitro.

Toxicitatea acuta sistemica

- se obtine din materialul pentru testat o suspensie care va fi administrata animalelor de

laborator /pe medii de cultura;

- suspensia se administreaza timp de 2 saptamâni unui tip de soricei de laborator(albi);

- In acest interval grupul populational este zilnic evaluat, observat pentru a se nota efectul toxic-

partial/letal ;

- daca supravietuiesc mai mult de 50% -testul este negativ si se trece la testul urmator ;

- daca efectul suspensiei este iritant se opreste fabricarea materialului.

4

5

· Testul citotoxic-iritational:

a) In vitro: se aplica pe culturi celulare: fibroblasti –animale de laborator sau limfocite umane T

dupa o prealabila cultivare a lor pe medii specifice de geloza (24-48 ore). Se aplica agar-agar si apoi

solutia de material testat. Se introduce In incubator, se examineaza efectul suspensiei asupra culturilor

celulare la 24, 48, 72 ore.

Daca la examenul obiectiv se observa o structura densa, omogena, nemodificata a culturilor

celulare = efectul netoxic, neiritational . Se va trece la etapa urmatoare.

Daca se observa aparitia unui halou In structura celulara = efectul citotoxic asupra culturilor

celulare datorat suspensiei = materialul este retrimis producatorului.

b) In vivo- suspensia este injectata animalelor de laborator, subcutan, intramuscular. Se

observa dupa 30-40 zile. Se sacrifica animalele, se realizeaza frotiuri din zona punctionata, se

observa microscopic. Se examineaza comparativ cu zona de vecinatate nepunctionata (macroscopic).

· Testul alergic

Pe animale de laborator prin injectarea suspensiei, subcutan sau aplicatii locale (epicutan),

se va observa aparitia la sau nu a semnelor clasice (eritem si edem local), la 24 ore.

Daca ele sunt prezente materialul se va retrimite fabricantului pentru modificarea

compozitiei.

Daca nu apar semne de alergie se va trece mai departe la alt test.

· Testul de evaluare a potentialului carcinogenetic

- In vitro – (TESTUL AMES ,STILES) Testul AMES este un test cu actiune indirecta.

Suspensia de material se aplica pe mediu de cultura ce contine salmonella (incubare 24-48 ore) .

Pe acest mediu se va mai aplica un fragment de ficat si histidina inactiva (incubare 24-72 ore).

Se aplica agar-agar si suspensia de material dentar ;

Se incubeaza mixtura si se evalueaza la 24, 48 ore.

Daca suspensia are o actiune mutagena, ficatul ce secreta histidina va activa histidina inactiva,

favorizând dezvoltarea salmonelelor.

5

6

Efectul mutagen va fi pozitiv. !!!!!!!!

-In vivo- dureaza 2 ani si va fi asemanator cu cel de la testul citotoxic – iritational.

Suspensia administrata subcutanat pentru 6 luni, la 1-2ani se sacrifica animalul, iar frotiurile

se analizeaza microscopic.

Cel mai concludent examen de evaluare a potentialului cancerigen.

-Testarea prin implantare :

Pentru testarea unui material cel mai elocvent test = testul implant preparat intraosos la animale

medii, mari (tibie-iepuri, câini). Se examineaza la 3 luni, 6 luni daca tesutul este biointegrat sau

respins.

II. Etapa de laborator

Biomaterialele se aplica In cavitatile coronare pe dintii animalelor mari de laborator (câini,

iepuri, maimute) .

Se practica cavitati reale In care sunt introduse materiale tip cimenturi, lineri.

La 30-40 zile dintii sunt extrasi Impreuna cu omologii, sunt sectionati, se obtin lame si se

examineaza microscopic efectul regenerator al pulpei sau efectul pulpotoxic (nociv).

Testarea este evaluata fata de scara standard a biocompatibilitatii.

· La limita superioara se afla cimenturile pe baza de zinc oxid eugenol, desi scoala daneza

afirma ca eugenolul este un derivat fenolic cu potential chimico-toxic asupra odontoblastelor.

· La limita inferioara se situeaza cimenturile silicat ce prezinta cel mai intens efect pulpotoxic.

NECESITA OBTURATIE DE BAZA !

III .Testarea clinica

Pe subiecti voluntari.

6

7

Se testeaza : -biotoleranta materialului, -

reactia de vitalitate (raspunsul organului pulpar) ;

-fenomenele subiective (gust, miros, culoare).

Daca suspensia trece de toate testele, materialul dentar va fi recomandat pentru a fi produs si

livrat retelei.

Caracteristicile standard ale unui biomaterial dentar   :

· sa fie neagresiv (netoxic) pentru organul pulpar ;

· sa nu contina substante difuzabile In circulatia generala;

· sa nu contina substante ce pot decalansa reactii alergice ;

· sa nu contina substante cu efect carcinogenetic.

Atunci când practicianul prepara materialele dentare acestea sufera transformari fizico-chimice

(atât In cabinet cât si In laborator) ele venind In contact cu tesuturile pacientului, medicului dentist si

tehnicianului dentar, fapt ce impune tuturor materialelor dentare sa fie inerte si sa nu actioneze negativ

asupra celulelor. Avem mai multe zone de contact :

- contactul buzelor, mucoasei jugale, gingiei, limbii, planseului bucal, boltei palatine a

pacientului In timpul amprentarii cu materialul de amprenta;

- tegumentele medicului de la nivelul degetelor In timpul unor manopere (inserarea si

Indepartarea amprentei de pe câmpul protetic);

- tehnicianul dentar pe tot parcursul procesului tehnologic are contacte la nivelul degetelor cu

diverse materiale, poate sa inhaleze pulberi formate din microparticule toxice ce se depun pe peretii

alveolelor pulmonare;

Asupra materialelor dentare actioneaza pe durata cât se gasesc In cavitatea bucala o serie de

factori nefavorabili pt structura lor fizico-chimica, care vor grabi deteriorarea acestor materiale, si

eliminarea acestora din cavitatea bucala.

Acesti factori se pot clasifica astfel:

1. Mecanici – reprezentati de presiunile ocluzale determinate de contractiile muschilor ridicatori

ai mandibulei (materialele protezelor se pot fractura sau deforma In timpul actului masticator)

7

8

2. Chimici:

a) reprezentati de pH-ul salivar: - daca Intre valorile pH-ului sunt diferente mari In mediul

salivar bazic sau acid apare o actiune distructiva asupra lucrarilor protetice confectionate din doua

aliaje prin tendinta de a se forma o pila electrica.

b) Variabilitatea senzitiva a tesuturilor specifica fiecarui subiect sau zonei topografice a

organului, de exemplu: rasinile acrilice sunt bine tolerate de tesuturile gingivale la unii pacienti , iar la

altii apar leziuni la nivelul paradontiului marginal datorate intolerantei pt aceste rasini, la unii pacienti

purtatori de proteze dupa insertia protezei manifesta simptome subiective (arsuri la nivelul de sprijin)

sau obiective (eriterm sau edem).

3. Microbieni – flora microbiana din cavitatea bucala este polimorfa In mod obisnuit saprofita,

sub influenta unor factori locali (resturi alimentare abundente) si a factorilor generali (boli febrile,

avitominoze, boli cronice) se dezvolta flora microbiana patogena care elibereaza substante toxice ce

actioneaza asupra protezelor realizate din material organice.

Clasificarea materialelor dentare

I. Dupa caracteristicile structurii fizico-chimice:

1. Anorganice – aliajele metalice;

2. Organice – mase plastice, ceruri;

3. Mixte.

II. Dupa scopul pentru care sunt utilizate:

· Pentru restaurarea integritatii morfologiei coronare;

· Pentru ampretarea arcadelor dentare si a câmpurilor protetice;

· Pentru confectionarea modelelor;

· Materiale necesare pentru obtinerea tiparelor;

· Materiale pentru confectionat proteze stomatologice (microproteze, punti dentare,

proteze partiale mobilizabile, aparate ortodontice);

III. Dupa timpul cât sunt In contact cu tesuturile din cavitatea bucala:

§ Materiale cu timp de contact redus ( - minute – zile, spre exemplu materiale de obturatie

provizorie, materiale folosite pt amprentare);

8

9

§ Materiale care au contact Indelungat cu tesuturile (ani) de exemplu materiale de

obturatie de durata, materiale din care sunt confectionate protezele, aparate ortodontice;

§ Materialele auxiliare – folosite In laborator, de exemplu paste abrazive;

IV. Dupa specialitatea stomatologica In care sunt folosite:

Ø Materiale folosite In – odontologie;

Ø Materiale folosite In – paradontologie;

Ø Materiale folosite In – protetica dentara;

Ø Materiale folosite In – ortodontie;

Ø Materiale folosite In – chirurgia BMF.

V. Dupa spatial unde se desfasoara activitatea stomatologica:

o Materiele folosite In cabinet;

o materiale folosite In laborator.

PROPRIETATI FIZICE, CHIMICE SI BIOLOGICE ALE MATERIALELOR

Foruri, asociatii si institute care reglementeaza dezvoltarea si avizarea materialelor dentare

Din dorinta de a folosi In stomatologie materiale cât mai bune atât din punct de vedere functional,

cât si biomecanic, apare absolut necesara cooperarea strânsa Intre diferitele domenii de cercetare,

prelucrare, testare si standardizare a materialelor dentare.

Diferite organizatii internationale si nationale se ocupa cu stabilirea normelor In domeniul

stomatologiei. Scopul lor este de a defini cerinte tipizate, In vederea obtinerii unei calitati minime,

reproductible. Unele din aceste societati sunt:

• Fédération Dentaire Internationale—FDI

• International Organization for Standardization—ISO

• Deutsches Institut für Normung—DIN

• American Dental Association—ADA

• American National Standards Institute—ANSI

• Academy of Dental Materials—ADM

Institutele de testare cele mai cunoscute sunt:

• Laboratory of the Government Chemist—LGC

• Laboratoire National d’Essais—LNE

9

10

• Werkgroup Onderzock van Tandheelkundige Materialen—TNO

• Nordisk Institutt for Odontologisk Materialprovning - NIOM.

Referitor la materiale, aparate sau instrumente, normele cuprind: denumiri, compozitii, procedee

de fabricare sau preparare, tehnica de confectionare si dimensiunea probelor, aparate si metode de

testare etc.

Standardizarea In stomatologie Isi are radacinile In SUA. Din 1928, American Dental Association

(ADA) se ocupa de stabilirea specificatiilor sau a normelor prin Council of Dental Materials,

Instruments and Equipment si publica sub forma de liste materialele stomatologice care corespund

criteriilor de selectie, grupate In specificatii ale ADA (List of certified dental materials). In anii ’50

apar o serie de norme/specificatii britanice si australiene: British Standards, Australian Standards iar

comitetele de normare din peste 60 de tari colaboreaza In cadrul Organizatiei Internationale pentru

Standardizare—-ISO, unde se elaboreaza pe plan international normele ISO. Din initiativa englezilor,

In 1963, se Infiinteaza Comitetul Tehnic pentru Stomatologie— ISO/TC 106 Dentistry.

La ora actuala, exista norme pentru toate materialele dentare, acestea neputând fi comercializate

fara girul unuia sau mai multor institute specializate.

De exemplu, In cazul aliajelor, se folosesc urmatoarele metode de testare:

· ADA 1 : "Certified’' dupa Certification Program al ADA (publicat In “List of Certified Dental

Materials, Instruments and Equipment”—Council of Dental Materials, Instruments and Equipment,

iulie 1986)

· ADA 2 : “Acceptable” dupa Acceptable Program al ADA (publicat In “List of Certified Dental

Materials, Instruments and Equipment”—Council of Dental Materials, Instruments and Equipment,

iulie 1986)

· NIOM 1: testat de NIOM dupa standardul ISO 1562 pentru aliaje pe baza de aur (publicat In

“Lista Nr. 98” a NIOM, Oslo, decembrie 1985)

· NIOM 2: testat conform programului “acceptance” al NIOM-ului referitor la aliajele pentru

metalo-ceramica (publicat In “Lista Nr. 7” a NIOM, Oslo, decembrie 1985).

Asociatia dentara-americana (ADA)

Asociatia dentara americana (American Dental Association) a fost fondata In 1859, iar In 1990

avea 140 000 de membri, 380 de angajati si un buget de 42 de milioane dolari. Editeaza un buletin

bisaptamânal de noutati stomatologice, o revista lunara, indexeaza literatura de specialitate, publica

buletine de referinta pentru materiale, instrumente si echipamente de specialitate. Asociatia dentara

10

11

americana face programe de certificare pentru fiecare material, pe baza carora materialul primeste un

numar Intr-un anumit tabel, iar pe ambalajul materialului se imprima sigla corespunzatoare. (fig. 1-95)

Fig. 1-95. Sigla ADA

Prima specificatie este facuta In 1929 pentru amalgam. In 1980 existau 37 de specificatii si erau In

cercetare Inca 26.

Aceste programe de certificare sunt elaborate de ADA si de Consiliul pentru Materiale Dentare,

Instrumente si Aparatura stomatologica (Council of Dental Materials, Instruments and Equipment), pe

baza testelor de laborator si biologice, a standardelor fizice si/sau pe baza evaluarilor clinice.

Daca materialul este gasit corespunzator, denumirea lui este introdusa In “Lista materialelor si

dispozitivelor certificate”, publicata periodic de “Journal of the American Dental Association”.

Academia de Materiale Dentare

Academia de Materiale Dentare (Academy of Dental Materials) a fost fondata In 1940, iar In

1990 avea 300 de membri. Publica o revista, “Dental Materials”, care apare de sase ori pe an.

In Germania, stabilirea normelor In domeniul stomatologiei este realizata de Comisia de Normare

Dentara (Normenausschuss Dental —NA Dental). Datorita legaturilor strânse cu medicina generala si

cu ramuri industriale ca mecanica fina si optica, raspunderea oficiala In elaborarea normelor In

Germania o au mai multe institute si asociatii, cel mai important fiind Institutul German pentru

Normare (Deutsches Institut für Normung, DIN). In cadrul DIN activeaza NA Dental.

Organizatii internationale de standardizare

Pe plan international, normarea In domeniul stomatologic este realizata de doua organizatii:

Comitetul Tehnic (Technical Committee 106) din cadrul Organizatiei Internationale de Standardizare

(International Organization for Standardization—ISO), pe scurt ISO/TC 106 Dentistry, iar pentru

Europa de vest, CEN/TK 55 Dental Produkte. CEN/TK 55 elaboreaza norme pe baza standardizarilor

ISO.

Norme care reglementeaza elaborarea, testarea si dreptul de utilizare a materialelor dentare11

12

Scopul acestora Il constituie stabilirea unor cerinte calitative unitare, universal valabile pentru:

protejarea pacientului fata de materialele necorespunzatoare din punct de vedere calitativ;

clasificarea materialelor (dupa natura si utilizarea fiecarui material);

precizarea metodelor de testare a calitatii materialelor si a testelor fizice pentru performanta;

precizarea conditiilor necesare pastrarii fiecarui material (temperatura, umiditate etc.);

informatii despre modul de preparare, livrare, ambalare, folosire;

fiecarui material Ii este atribuit un numar, la care se adauga data fabricatiei;

ofera note suplimentare din literatura de specialitate, cu referire exacta la materialul respectiv.

CURS 2 - MATERIALE DE AMPRENTA

Amprenta In stomatologie reprezinta imaginea negativa, fidela a câmpului protetic fiind

utilizata pentru confectionarea unui model In laboratorul de tehnica dentara. Pt a putea realize o

amprenta cât mai corecta materialele de amprenta trebuie sa Indeplineasca anumite conditii impuse de

tehnicile de amprentare precum si de particularitatile câmpului protetic.

a) Conditii esentiale:

- Plasticitatea – este capacitatea materialului de amprenta de a fi deformat si modelat sub

actiunea unei presiuni minime cu Inregistrarea tuturor detaliilor morfologice ale câmpului protetic fara

a deforma reliefurile acestuia. Depinde de consistenta initiala a materialului de amprenta.

- Fidelitatea – reprezinta exatitatea cu care materialele de amprenta reusesc sa reproduca cele

mai fine detalii ale câmpului protetic. Depinde de marimea particulelor, consistenta si proprietatile

hidrofile ale materialelor de amprenta.

- Elasticitatea si rezistenta mecanica – materialele de amprenta trebuie sa aiba un grad de

elasticitate care sa permita dezinsertia amprentei de pe câmpurile protetice cu grade variabile de

retentivitate. Materialul de amprenta trebuie sa fie suficient de rezistent din punct de vedere mecanic pt

a nu se fractura In cursul dezinsertiei sau altor operatii la care este supusa amprenta;

- Stabilitatea dimensionala – trebuie sa asigure pastrarea fidela a imaginii negative a câmpului

protetic din momentul dezisertiei amprentei din cavitatea bucala pâna dupa Intarirea materialului de

model. In general toate materialele de amprenta sufera un grad variabil de contractie.

- Timpul de priza – trebuie sa satisfaca cerintele clinice fiind preferabil ca el sa poata fi modificat

de practician In functie de particularitatile fiecarei tehnici de amprentare.

12

13

- Compatibilitatea cu materialele de confectionat modele- materialele de amprenta trebuie sa fie

compatibile cu materialul din care se va turna modelul.

b) Conditii secundare:

- Miros si gust placut, absenta unor componenti iritanti sau toxici;

- Durata cât mai lunga de depozitare;

- Posibilitatea de utilizare fara aparatura complicata;

- Indepartare fara dificultati de pe câmpul protetic;

- Pret de cost scazut.

Clasificarea materialelor dentare (Munteanu si Bratu Dorin) In 4 grupe dupa starea de

agregare In forma finala dupa priza:

I. Materiale rigide si semirigide ireversibile:

Ø Gipsul;

Ø Rasini acrilice;

Ø Pastele ZOE.

II. Materiale rigide reversibile (termoplastice):

Materiale termoplastice STENT’S;

gutaperca;

cerurile;

materiale bucoplastice.

III. Materiale elastice reversibile:

o hidrocoloizi agar-agar;

- 4 materiale elastice ireversibile:

· hidrocoloizi ireversibili – alginate;

· elastomeri de sinteza:

- polisulfuri;

- siliconi;

- polieteri;

- poliuretandimetacrilati;

13

14

I. Materiale rigide si semirigide ireversibile.

Gipsul: este un sulfat de calciu dihidratat sau anhidru aparut In natura sub forma de sediment de

evaporare In urma disparitiei unor marisau oceane, formula chimica este CaSO4.nH2O In care n poate

avea valori Intre 0 si 2

Ø CaSO4.2 H2O-sulfat de calciu dihidrat n=2;

Ø CaSO4.1/2 H2O- semihidratat de sulfat semihidrat n=1/2;

Ø CaSO4-sulfat anhidru.

Ca material de amprenta gipsul a pierdut mult teren In favoarea altor materiale.

Compozitie chimica:

· 90% gips tip alabastru (gips care este un semihidratat de sulfat de calciu)

· Alte substante:

a) Coloranti – 1,5% (albastru de metilen eozina);

b) Acceleratori de priza (sulfat de potasiu 1,5%, clorura de sodiu 2-3%;);

c) Substante aromatizante plus umpluturi 4,5% (creta, talc);

d) Borax 1% (reduce expnsiunea de priza);

e) Inhibatori de priza (bicarbonat, carbonat de potasiu).

Proprietati:

v Este un tip de gips moale care se fractureaza In fragmente cu margini bine exprimate;

v Prezinta fidelitate mare (reda exact detaliile câmpului protetic);

v Expansiunea de priza este de 0,1 – 0,3%, timp de priza convenabil 3-5 minute, fluiditate buna,

care permite amprentarea tesuturilor reziliente sau compresibile, este lipsit de toxitate, nu irita

tesuturile;

v Capacitate de absorbtie a filmului salivar ce se impune Intre amprenta si câmpul protetic;

v Pret de cost redus

Produse comerciale:

ALABASTER PLASTER MOLDANO

14

15

Descriere: Gips clasa II Descriere: Gips dur (clasaIII), albastru

Prezentare: sac de 25 kg. Prezentare: sac 25 kg.

Dezavantaje:

Manipulare greoaie, volum mare de material In cavitatea bucala;

Indepartare dificila de pe câmpurile protetice retentive;

Fragmentele fracturate In urma Indepartarii de pe câmpul protetic pot fi repozitionate

defectuos;

Aparitia In timp a fenomenului de Imbatrânire, dezinfectia amprentelor In aceleasi solutii ca si

elastomerii de sinteza.

1. Rasini acrilice – autopolimerizabile – sunt folosite mai rar ca materiale de amprenta datorita

efectului iritativ asupra tesuturilor moi si asuprapulpei dentare, a pretului de cost relativ ridicat si

manevrarii lor mai greoaie.

a) Polimetacrilati de metil autopolimerizabili – se prezinta In sistem bicomponent

pulbere/lichid.

Compozitie:

Pulbere:

o Polimetacrilat de metil (sfere);

o Peroxid de benzoil 0,5 – 2% (initiator de polimerizare);

o Substante inerte (talc, gelatina) Impiedica coalescenta particulelor sferice In cursul depozitarii;

o Ftalat de butil 8% cu rol de plastifiant si de diminuare coeziunii intermoleculare;

o Coloranti organici sau minerali.

Lichid:

o Metacrilat de metil (incolor, volatil si inflamabil), are efect necrotic asupra terminatiilor

nervoase si tendinta de polimerizare spontana la lumina si caldura;

o Hidrochinona 0,06% sau 0,003 pirogalol cu rol d antioxidanti care inhiba polimerizarea;

o Amina tertiara (cu rol de activare a polimerizarii).

Indicatii:

· Amprente – machete de Incrustatii, coroane partiale, dispozitive corono-radiculare;

15

16

· Confectionarea lingurilor indiviuale

Produse comerciale:

DURACROL DURACRYL PLUS

Descriere: Rasina autopolimerizabila Descriere: Rasina acrilica

pentru confectionarea lingurilor autopolimerizabila cu grad Inalt

individuale si a modelelor –fantoma. de reticulare pentru baza protezelor.

Indicatii: -repararea protezelor, extensii ale protezelor, protezari imediate

PATTERN RESIN LS

Descriere: rasina de modelaj, cu contractie redusa, pentru realizarea tuturor tipurilor de sisteme

de ancorare, solidarizari, bonturi pentru implante sau machete rasinice pentru tehnica electrolizei.

Prezentare: set 1-1 (100 g pudra, 105 ml lichid, 2 recipiente de mixare, 1 pensula Nr.4 & 1 pipeta).

Dezavantaje:

Coeficient ridicat de contractie la polimerizare;

Monomerul poate provoca aparitia unor leziuni alergice la nivelul tesuturilor moi.

b) Rasini acrilice cu vâscozitate lent progresiva – datorita calitatilor lor permit conditionarea

structurilor câmpului protetic al edentalului total.

Acrilatii cu vâscozitate lent progresiva sunt materiale care pot fi utilizate atât pt amprentarea

finala, dinamica In edentatia totala si conditionarea câmpului protetic cât si In rebazarea temporara a

protezelor mobile.

Prezentare: sistem bicomponent pulbere/lichid si se prepara cu putin timp Inainte de utilizare;

Compozitie:

· Pulbere: un copolimer al metacrilatului de metil cu alti metacrilati de exemplu – etil, cu

particule mari si greutate molecular mare;

· Lichidul:

Ester de acid carboxylic;

16

17

Plastifiant (ftalatul de butil);

Alcool etilic In cantitate foarte mica (inhibitor al reactiei de polimerizare).

Proprietati:

Ø Scaderea greutatii – variaza Intre 1-5% In timp de 15 minute si 5-10% In 24 ore, este

proportionala cu consistenta initiala a pastei si corespunde evaporarii unor constituenti;

Ø Variatiile de volum In cursul polimerizarii – sunt foarte mici;

Ø Proprietatile mecanice:

§ Duritatea este variabila, creste progresiv si atinge maximul In 24 ore;

§ Fluajul – au tendinta de a se deforma chiar sub actiunea propriei greutati.

Conditii impuse: adeziunea crescuta la lingura de amprenta sau baza protezei;absorbtia scazuta

de apa

vSa aiba stabilitate chimica;

vSa nu fie toxice;

vSa nu favorizeze dezvoltarea levurilor;

vSa fie suficient de fidele;

vSa nu altereze modelele In momentul demolarii amprentelor;

v In cavitatea bucala ca materiale de conditionare nu se mentin mai mult de 48-72 ore.

Indicatii:

o Amprentarea finala (dinamica) a câmpurilor protetice edentate total si a despicaturile palatine;

o Conditionarea câmpurilor protetice si rebazarea temporara (maxim 3 luni) a protezelor mobile;

o Compresii hemostatice;

o Amprentari pt remodelarea marginilor protezelor mobile In scopul extinderii acestora si

perfectarii Inchiderii marginale.

o Reprezentanti comerciali:VISCO-GEL (Dentsply), FITT (Kerr), COE CON-FORT

2. Paste zinc oxid eugenol – se prezinta sub forma a doua paste:

a) Pasta de oxid de zinc (baza):

· Oxid de zinc 80%;

· Rasina sau acetat de zinc 19%;

· Clorura de magneziu 1%.

17

18

b) Pasta pe baza de eugenol:

· Eugenol 56%;

· Rasina sau guma Arabica (accelerarea prizei, ameliorarea omogentitatii

amestecului)16 %;

· Ulei de masline 16 % plus ulei de in – augmenteaza plasticitatea, neutralizeaza

actiunea iritanta a eugenolului;

· Mase inerte (talc, caolin).

Proprietati:

· Duritatea – variaza In functie de paste (dure sau moi);

· Nu sunt toxice, caustice sau iritante;

· Permit o manipulare lejera si o Inregistrare corecta a detaliilor;

· Consistenta cremoasa faciliteaza aplicarea uniforma In port amprenta;

· Stabilitate dimensionala buna, separarea de model se face usor;

· Gust si aroma placuta.

Timp de priza – variaza In functie de:

Proportia oxid de zinc/eugenol;

Timp de spatulare;

Temperatura, umiditate.

Exista doua tipuri de pasta ZOE pt amprente:

Ø Tip I – dure;

Ø Tip II – moale.

Produse comerciale:

REPIN

Prezentare: -1tub x300 g pasta baza;

-1 tub x125 g pasta catalizator.

Avantaje:

§ Aderenta la suprafetele uscate ( linguri din masa termoplastica sau rasini);

§ Permit reinserarea amprentei In cavitatea bucala pt corectura fara a se deforma;

§ Timpul de lucru suficient de lung permite realizarea unei Inchideri marginale optime;

18

19

§ Amprentarea facila a câmpului protetic;

§ Stabilitate dimensionala;

§ Realizarea modelului de lucru nu implica izolarea prealabila a amprentei.

Indicatii:

vMajoritatea cazurilor de amprentare finala a unui câmp protetic edentat total;

v In edentatia terminala;

vAmprente analitice ale segmentelor edentate In protezarea partiala;

v In toate tehnicile de amprentare mucostatice sau analitice, anatomo-functionale ale câmpurilor

edentate total;

vPentru stabilizarea bazelor sabloanelor de ocluzie;

vAmprentari pt captusiri indirecte si rebazari In edentatia totala sau partiala. Produse

comerciale: Luralite(kerr), Repin(Spofa dental),Cero-plus(3M –ESPE).

II. Materiale rigide reversibile

Materialele rigide reversibile (termoplastice) devin plastice sub influenta caldurii uscate sau

umede. In functie de temperatura de plastificare, materialele termoplastice se Impart In doua categorii:

1. Mase termoplastice – se plastifiaza Intre 50 - 57ºC;

2. Mase bucoplastice – se plastifiaza Intre 30 - 40ºC.

1. Materiale termoplastice ( compounduri Stent’s) au fost elaborate de Charles Stent In

1857 ca material de amprenta iar Robert Kerr inventeaza alt material din aceasi clasa dar de

alta compozitie si culoare/

Compozitie:

Colofoniu-30 de parti

Copal-30 de parti

Ceara de carnauba-10parti

Acid stearic-5 parti

Talc-25 part

Coloranti-rosu,verde,maro-in functie de tip

19

20

In prezent In formula compoudurilor Stent’s se gasesc urmatoarele tipuri de material de sters.

Se disting 2 categorii de materiale termoplastice:

-Tipul 1: pentru amprentare

-Tipul 2: pentru linguri de amprenta

Conditii:

- Sa devina rigide la o temperatura usor superioara celei din cavitatea bucala;

- Sa devina plastice la o temperatura suficient de joasa pt a nu provoca arsuri ale tesuturilor moi;

- Sa nu contina produsi toxici sau iritanti;

- Sa se plastifieze uniform si sa nu adere de tesuturile câmpului protetic;

- Sa fie fidele;

- Sa nu prezinte deformari sau alte modificari dimensionale ulterioare amprentarii;

- Sa fie stabile la temperatura ambianta a unui cabinet;

- Sa se plastifieze la 60-70ºC, sa nu fie lipicioase, sa se Intareasca dupa 1-2 minute.

Se contraindica reutilizarea compoudurilor datorita imposibilitati sterilizari acestor materiale

precum si a posibilitatii de alterare termica a amestecului cu efecte negative asupra amprentarii.

Indicatii:

In protezarea fixa la amprentarile In inel de cupru;

Amprentarea supraecuatoriala a unei arcade ce va reprezenta arcada antagonista;

Amprente preliminare care servesc drept portamprenta individuala pt o amprenta cu silicon-

trbuie realizate retentii cu tifon;

Pt corectia unei zone marginale a lingurilor individuale

kerr batoane rosii 55-56ºC se utilizeaza pt amprente cu inel de cupru, Inregistrarea rapoartelor

de ocluzie;

kerr batoane verzi 50-56 ºC – amprenta cu inel, Inchideri marginale ale lingurilor individuale;

kerr batoane gri 53-54 ºC – suporturi pt elastomerii cu vâscozitate medie sau fluizi,

amprentarea edentatiilor partiale sau totale, adaptarea periferica a portamprentelor individuale.

Produse comerciale: Kerr(Kerr); Stents(spofa Dental); Xantigen(Bayer).

2. Gutaperca.

20

21

A fost promovata de C.F.Delabarre In 1848 si a fost folosita aproape un secol ca si

material de amprenta Insa astazi se foloseste sub forma unor batoane albe ca si material de obturatie

provizorie.

Compozitie:

Ø Gutaperca 60%;

Ø Rasini 25%;

Ø Materiale de umplutura si coloranti 15%.

Se utilizeaza pt amprentarea functionala a fundului de sac vestibular si paralingual.

Gutaperca aplicata peste marginile protezei poate fi modelata functional In cavitatea bucala Intr-

un interval de timp Intre 10 si 24 de ore prin executarea de miscari functionale.

3. Ceara

Ca material de amprenta ceara se utilizeaza In doua ipostaze si anume:

- Ca material unic – amprentarea canalelor radiculare, a cavitatilor pt. Incrustatii;

- Ca material complementar – amprentarea unor zone In terapia edentatiei partiale sau totale.

Prezentare: sub forma de batoane sau conuri.

Compozitie:

Parafina:

Ceara de albine;

Ceara alba;

Colofoniu – pt cresterea consistentei;

Ceara de Camauba

Cunoscuta ceara de inlay are In compozitie:

- 40% parafina;

- 35% ceara Camauba:

- 25% ceara alba pura;

- un colorant (albastru de metilen).

21

22

Conditii:

Ø La temperatura cavitatii bucale sa fie rigida si casanta astfel Incât sa nu se deformeze In straturi

subtiri si sa se fractureze indicând astfel incorectitudinea preparatiilor;

Ø Sa arda fara reziduri – conditie esentiala pt situatiile când amprenta este si macheta;

Ø Sa poata fi modelata cu instrumente metalice ascutite fara a suferi deformari la distanta;

Ø In cursul variatiilor termice impuse de manipulare sa prezinte modificari neglijabile de volum;

Ø Culoarea cerii sa contrasteze cu dintii si tesuturile Invecinate;

Ø In cursul plastifierii la caldura ceara trebuie sa-si pastreze omogenitatea;

Ø In tehnicile directe sa aiba o plasticitate suficienta pt a reproduce cele mai mici detalii, iar

tempertura ei sa nu provoace durere sau leziuni;

Ø Sa devina suficient de dura la temperatura cavitatii bucale pt a putea fi dezinserata fara a se

deforma;

Ø Odata Intarita sa poata fi prelucrata cu instrumente de modelat fara sa se deformeze chiar In

zonele foarte subtiri;

Ø Sa prezinte o contractie minima la trecerea de la temperatura cavitatii bucale la temperatura

mediului ambiant.

Indicatii:

§ Amprenta cavitatilor pt Incrustatii In general;

§ Unele amprentari ale unor preparatii dificile In trepte;

§ Amprentarea prepararii canalelor radiculare.

Produse comerciale:Blue Inlay CastingWax(kerr);Ruscher”s Inlaywachs (Beladi).

4. Materiale bucoplastice.

Ramân In stare plastica la temperatura cavitatii bucale.

Compozitie:

§ Ceara de albine, ceara alba, parafina, colofoniul, ceresina, shellac, umpluturi, coloranti.

Proprietati:

vPlasticitatea uniforma la o temperatura mai mare de 34ºC;

vFidelitate, posibilitati de corectie de optimizare a amprenetei prin adaugari repetate de material

fara sa apara separare Intre diferitele straturi.

22

23

Conditii:

· Sa-si modifice cât mai putin volumul In cursul variatiilor termice la care sunt supuse;

· Stabilitate dimensionala la temperatura mediului ambient;

· Fluaj optim Intre 34-38ºC.

Avantaje:

o Permite o amprentare functionala de calitate, dar exercitarea unei presiuni timp de 5-10 minute

asupra materialului determina o “fuga” a lui din lingura;

o Permite amprentarea foarte fidela a periferiei câmpului protetic;

o Amprenta poate fi reintrodusa In cavitatea bucala si corectata.

Indicatii:

· Amprente In vederea rebazari seilor protezelor scheletate si a protezelor mandibulare In cazul

câmpurilor protetice deficitare;

· Ca materiale de corectie a marginilor amprentelor luate cu materiale rigide;

CURS 3. MATERIALE ELASTICE DE AMPRENTA

Sunt o mare diversitate si prezinta urmatoarele caracteristici:

v In faza finala de priza (ireversibila) au o consistenta elastica;

vFaza intermediara de priza este relativ scurta;

vFidelitatea variaza – scade odata cu cresterea consistentei materialului. Se clasifica In 2

categorii:

v 1) materiale elastice reversibile;

v 2)materiale elastice ireversibile

1. Materiale elastice reversibile.

Sunt reprezentate de catre hidrocoloizii reversibili. Hidrocoloizii sunt primele materiale elastice de

amprentare aparute. Componenta de baza a lor este un extract din algele rosii marine cunoscut sub

numele de AGAR-AGAR, caruia li se adauga : sulfat de potasiu, Borax,Benzoat de alchil, coloranti,

aromatizanti.

23

24

Agar-agarul se lichefiaza trecând din gel In solutie Intre 71-100ºC si se gelifica trecând din solutie

In gel Intre 30-50ºC.

Proprietati:

o Gelul lasat In aer liber se dezhidrateaza si se retracta;

o Poate sa si absoarba o cantitate de apa prin fenomenul de inbibitie.

Din aceste motive este preferabila turnarea imediata a modelului.

Conditii impuse:

· Deformarea remanenta sa nu depaseasca 3%;

· Saprezinte compatibilitate cu gipsurile pt modele;

· Sa nu fie iritante si toxice pt tesuturi;

· Sa nu aiba gust si miros neplacut;

· Temperatura de gelificare sa fie Intre 37-45ºC.

Indicatii:

Amprentarea preparatiilor cavitare inlay-onlay;

Amprentarea preparatiilor coronare mai ales a celor cu prag si a celor cu o pregatire

anterioara a santului gingival;

Amprentarea preparatiilor corono-radiculare (In asociere cu dispozitive radiculare

prefabricate);

Amprentarea preparatiilor coronare multiple – punti totale;

Amprentarea preparatiilor câmpurilor protetice partial edentate;

Pentru realizarea modelelor duplicat.

Contraindicatii:

- Când nu se poate efectua conditionarea santului gingival;

- La preparatiile In muchie de cutit (amprenta va avea margini foarte subtiri);

- Preparatii bilaterale simultane la nivelul premolarilor si molarilor la pacienti cu macroglosie

si/sau mobilitate lingual exagerata.

Dezavantaje:

24

25

Ø Necesitatea conditionarii riguroase a santurilor gingivale care sa permita o umplere suficienta a

acestora cu un material de amprenta;

Ø Material relativ friabil;

Ø Stabilitate dimensionala foarte redusa dupa gelificare;

Ø Necesitatea dotarii cu instalatii speciale (instalatii de conditionare, portamprente cu circuite de

racire, seringii);

Ø Modelele se pot realize doar din gipsuri;

Ø Imposibilitatea realizarii unei dezinfectii riguroase a amprentei.

Produse comerciale:Hydrocolloid(Kent Dental);Hydrocolloid(Kerr).

CURS 4 SI 5 .Materiale elastice ireversibile.

A. ALGINATELE – sunt hidrocoloizi ireversibili cu o mare aplicabilitate In protetica, substanta

de baza o reprezinta un alginat alcalin de sodiu sau potasiu solubil In apa extras dintr-o serie de alge

marine. Alginatele se prezinta sub forma de pulbere cu un puternic caracter hidrofil care se amesteca

cu apa rezultând o solutie ce se aplica Intr-o port amprenta si apoi pe câmpul protetic.

Compozitia:

- Pulberea – are 2 componente de baza:

- Acidul alginic cu doua saruri de sodiu sau potasiu;

- O sare (sulfat de calciu).

Toate acestea In contact cu apa formând alginatul de calciu. Alti constituenti sunt:

Pamânt diatomeic (asigura o buna dispersare a pulberii In apa);

Talc sau carbonat de Mg.

Fostat trisodic (inhibitor al gelificarii);

Florura de sodiu (previne aderenta amprentei de gipsul din model);

Pulbere de silicati, glicoli, diferiti coloranti si substante aromatizante. Pulberea de alginate este

foarte fina, dezvoltând la preparare o mare cantitate de praf, iar particulele sunt implicate In

carcinogeneza, de aceea trebuie evitata inhalarea prafului de alginate.

- Lichidul – este apa, eventual distilata.

Proprietati:

25

26

o Rezistenta la compresiune – mai mare decât a hidrocoloizilor reversibili, depinde de raportul

apa/pulbere, timp de spatulare, timp scurs de la gelificare dar mai mica decât a elastomerilor de

sinteza.

o Solubilitatea – alginatele alkaline sunt solubile In apa;

o Flexibilitatea – la presiune de 0,1 MPa este intre 5-20%

o Timp de gelificare:

· 3 minute la 32ºC - tip I-CU PRIZA RAPIDA

· 3-5 minute la 32ºC – tip II-CU PRIZA NORMALA

o Timp de manipulare – 75 secunde tip I sau 120 secunde tip II;

Clasificare:

§ Tip I – cu gelificare rapida;

§ Tip II – cu gelificare normala.

Dupa destinatia pt un anumit camp protetic sunt 3 clase:

Clasa A – pentru amprente In vederea confectionarii protezelor unidentare (inlay –

coroane);

Clasa B – pentru amprentare de hemiarcade sau arcade In totalitate;

Clasa C – pentru realizarea modelelor de studiu sau portamprente individuale.

Indicatii:

Ø amprente pentru realizarea modelelor de studiu;

Ø amprente pentru realizarea modelelor de lucru In ortodontie;

Ø amprente preliminare In edentatiile totale si partiale;

Ø amprentarea arcadelor antangoniste;

Ø amprente pentru realizarea modelelor de lucru pentru proteze unidentare;

Modelul trebuie turnat In primele ore dupa amprentare chiar daca amprenta se tine Intr-un mediu

cu o umiditate 100%.

Atentionari-mentinerea amprentei In apa detemina cresterea In volum a amprentei prin imbibitia

cu apa,de asemenea mentinerea amprentei In mediu uscat determina deshidratarea amprentei cu

modificarea volumului acesteia.

Contraindicatii:

v câmpuri protetice ce impun o amprentare deosebit de fidela;

26

27

v daca turnarea nu se poate efectua In primele ore;

Inaintea turnarii amprenta trebuie dezinfectanta cu solutie de hipoclorit de Na 1% sau

glutaraldehida 2% (10 – 30 minute).

Produse comerciale: Ypeen (Spofa Dental);Orthoprint si Hidrogum (Zhermach)

ALGINAT ELASTIC CROMO

Descriere: Material de amprenta pe baza de alginat cu indicator de culoare.

Indicatii: Amprenta

Prezentare: Punga 450 grame.

B. ELASTOMERI DE SINTEZA:

Datorita calitatilor superioare : fidelitate foarte mare, usurinta prepararii, stabilitate volumetrica

exceptionala si elasticitate aceste materiale au patruns In toate domeniile specialitatii atât clinice cât si

de laborator.

Elastomerii de sinteza sunt:

§ Polisulfurile;

§ Polisiloxanii;

§ Polieterii.

Polisulfurile si polisiloxanii sunt clasificati conform normelor ISO:

tip I – chituri (Putty);

tip II – cu vâscozitate crescuta pentru amprente grosiere (Heavybodied);

tip III – cu vâscozitate medie – gama larga de amprentare (regular );

tipul IV – cu vâscozitate redusa – tehnici de injectare cu seringa(fluide sau lightbodied).

Din punct de vedere clinic la elastomerii de sinteza intereseaza:

v consistenta , stabilitatea dimensional, toxicitatea;

v timpul de amestecare, de lucru si de priza;

v deformarea remanenta In cursul Indepartarii amprentei;

v fluajul dupa priza, flexibilitatea, fidelitatea;

v compatibilitatea cu materialele din care se confectioneaza modelul;

27

28

v durata de conservare a proprietatilor, termenul de stocare.

Polimerii de baza din cadrul elastomerilor sunt cauciucuri polisulfurice, cauciucuri siliconice sau

cauciucuri polietrice.

B.1. ELASTOMERII POLISULFURICI (tiocauciucuri) – fac parte din categoria cauciucurilor

sintetice;

se prezinta In 2 tuburi: baza si accelerator;

Baza alcatuita din:

· polimer polisulfuric 80-85%;

· dioxid de titan – rol de umplutura, determina gradul de vâscozitate;

· sulfat de zinc – plastifiant;

· silice – creste rezistenta materialului, amelioreaza elasticitatea;

Acceleratorul:

· peroxid de plumb 60-68%;

· sulf (pulbere) 3%;

· dibutil sau dioctil ftalat 30-35 %;

· adaosuri stearat de magneziu.

Proprietati:

- sunt insolubili In apa si solventi clasici;

- vâscozitatea creste In cursul reactiei de vulcanizare si diminua cu cresterea cantitatii de

plastifianti.

Nu prezinta deformari prin inbibitie sau sinereza (fenomene Intâlnite la hidrocoloizi), dar

vulcanizarea este Insotita de contratii (vulcanizare = polimerizare, din forma de pasta se ajunge la cea

de cauciuc).

- Contractia polisulfurilor In primele 24 ore este mai mare decât a siliconilor cu reactie de aditie,

si a polieterilor si mult mai mica decât a siliconilor cu reactie de condensare;

- Elastomerii de sinteza sufera o deformare dupa indepartarea amprentei;

- Nu toti elastomerii revin la forma initiala prezentând o deformare remanenta specific fiecarui

tip;

- Toxicitatea lor este nula, miros dezagreabil (sulfuros).

Indicatii:

28

29

- In edentatia totala sau partiala;

- Realizarea protezelor fixe.

Variantele chitoase se utilizeaza In cursul tehnicilor de dublu amestec ca material de suport pentru

cele fluide. Consistenta normala se utilizeaza In amprenta finala din edentatia totala sau partiala.

Consistenta fluida se utilizeaza la Inregistrarea detaliilor fine din cursul realizarii protezelor unidentare

si puntilor.

Avantaj – posibilitatea turnarii mai multor modele de lucru pe aceeasi amprenta cu conditia ca

acestea sa fie realizate cât mai repede de la momentul amprentarii.

Contraindicatii – la persoanele care manifesta intoleranta la constituentii chimici din componenta

chimica a polisulfurilor ( de obicei manifestari alergice).

Dezavantaje – miros neplacut, spatulare dificila, timp lung de priza, deformare remanenta mare,

colorarea materialelor de protectie.

Reprezentanti comerciali: Permlastic (KERR), Coeflex (COE), Neo-plex (SURGIDENT).

B.2. ELASTOMERI SILICONICI = SILICONII

Sunt compusi ce contin grupari organice din care una sau mai multe sunt legate covalent de un

atom de Siliciu. Sunt obtinuti fie prin reactie de policondensare (silicon de condensare), fie prin reactie

de poliaditie (silicon de aditie). Din punct de vedere al vâscozitatii sunt comercializati In 3 variante ce

corespund la 3 vâscozitati:

- Vâscozitate mare;

- Vâscozitate medie;

- Vâscozitate mica si o consistenta chitoasa.

Fiecare In sistem bicomponent: baza si catalizator.

Siliconi cu reactie de condensare.

29

30

BAZA – este un polidimetilsiloxan cu greutate molecular mica si o grupare terminala hidroxil

reactiva la care se adauga o Incarcatura anorganica inerta: particule de silice pirolitica, dioxid de titan

(plastifiant).

CATALIZATORUL – este o suspensie de octoat de staniu si ortosilicat de etil. Reactia de

reticulare asigurata de ortosilicatul de etil In prezenta octoatului de staniu determina formarea unei

retele tridimensionala si este usor exoterma realizându-se reactia de priza vulcanica.

Reprezentanti comerciali:

SPEEDEX

OPTOSIL

Descriere: Silicon de condensare pentru amprenta.

.

Siliconi cu reactie de aditie.

BAZA – un polivinilxiloxan cu greutate moleculara redusa având o valenta a siliciului satisfacuta

cu un atom de hidrogen.

ACCELERATORUL – un polixiloxan cu o grupare vinil terminala. Reactia de aditie rezulta In

urma fixarii hidrogenului (initial legat de atomul de siliciu) la unul din atomii de carbon ai gruparii

vinil In prezenta unui catalizator organometalic cum ar fi acidul cloroplatinic (H3PtCl6).

Reprezentanti comerciali:

TRIDENT TAKE 1

Descriere: silicon de aditiere Descriere: Take 1 vinylpolysiloxane

Cu Sistem automix pasta-pasta

Prezentare: 1 cartus x50 ml,

12 aplicatoare

ZETA FLOW EXPRESS

30

31

Descriere: Vinil polisiloxan Descriere: Material de amprenta polivinilsiloxan

pentru Inrgistrarea amprentei (silicon de aditie) pentru tehnica de amprentare

(silicon de aditie). Intr-un singur timp sau doi timpi.

Indicatii: Inregistrara Indicatii:

amprentei. –Amprente pentru coronae si punti;

-Amprente pentru inaly-uri si onlay-uri;

- Amprente functionale;

- Amprente de fixare.

ELITE LIGHT & PUTTY

Descriere: Elite Light : Silicon de aditie fluid

Elite Putty Silicon de aditie cu vâscozitate mare

Indicatii: Silicon de aditie pentru Inregistrarea amprentei

Silicon de aditie cu priza rapida pentru Inregistrarea amprentei

Prezentare:

- 2 cartuse x50ml

- 1flacon x 90 ml pasta baza

- 1flacon x 90 ml pasta catalizator

- 1flacon x 250 ml pasta baza

- 1flacon x 250 ml pasta catalizator

Proprietatile elastomerilor siliconici:

· Sunt insolubili In apa si solventi clasici;

· Vâscozitatea creste rapid si poate fi diminuata micsorând cantitatea de accelerator;

· Nu prezinta modificari dimensionale prin Inbibitie si sinereza;

· Pot prezenta o usoara contractie când polimerizarea este lenta;

31

32

· Variatiile dimensionale sunt mai mari decât la polisulfuri, sunt cu atât mai accentuate cu cât

stratul de material este mai gros (ideal 2-3 mm);

· Siliconii de condensare sufera o contractie volumetrica de 0,4% In special In prima ora dupa

priza; siliconii de aditie prezinta o stabilitate dimensionala mai buna (modificarile sunt de 0,05% In 24

ore – cele mai mici dintre toate materialele elastice de amprenta);

· Rezistenta la tractiune este mai mare decât a polisulfurilor;

· Siliconii de aditie au o flexibilitate mai redusa – Indepartarea amprentei se realizeaza mai greu

de pe câmpurile protetice retentive;

· Substante dezinfectante folosite – glutaraldehida 2%, glutaraldehida cu fenol sau clorhexidina.

Indicatii:

o Toate tipurile de amprentari ale câmpurilor protetice pt protezari fixe;

o In amprenta finala a câmpurilor protetice edentate partial sau total;

o Pt obtinerea modelelor deosebit de precise (inlay, punti).

Contraindicatii:

§ Persoanele cu manifestari alergice la unele componente chimice;

§ Confectionarea mai multor modele pe aceasi amprenta;

§ Când se doreste realizarea unor modele deosebit de fidele cu mai multe microdetalii nu se

recomanda utilizarea siliconilor cu reactii de condensare.

B3. Polieteri (cauciucuri polieterice).

Baza – tetrametilen glicol ce prezinta o grupare iminica terminala; un plastifiant nou- flotat

(eterglicol) si siliciu ca umplutura.

Acceleratorul:

- Ester al acidului sulfuric (2,5 - diclorbenzen sulfonat)

Proprietati:

· Sunt hidrofili;

· Stabilitate dimensionala buna fiind depasita doar de siliconii cu reactie de aditie;

· Amprenta se pastreaza la loc uscat deoarece polietenii absorb apa;

· Flexibilitate redusa;

32

33

· Rigiditatea lor este mare – este indicata realizarea unui strat mai gros Intre lingura si câmpul

amprentat ( 4-4,5 mm);

· Catalizatorul are efect iritant asupra mucoaselor si tegumentelor (pasta trebuie omogenizata

bine);

Indicatii: - la fel ca si la tio cauciucurile si siliconii.

Dar indicatia de electie- In amprentarea cu linguri individuale In terapia implanto- protetica.

IMPREGUM

Descriere: Materiale de amprenta polieter pentru amprente de precizie.

Indicatii: - Amprente pentru coroane si punti

- Amprente pentru inlay –uri si onlay-uri

- Amprente functionale

- Amprente de fixare

Produse comerciale: Impregum F(3MƐSPE), Impregum Penta (3MƐSPE), Pemadyme (3MƐSPE)

III. Materiale de amprenta fotopolimerizabile.

Din punct de vedere chimic sunt rasini de poliuretandimetacrilit fotopolimerizabile. Rasina este

sarjata cu umplutura pe baza de SiO2. Materialul monocomponent se livreaza In seringi (consistenta

fluida) sau In tuburi (consistenta chitoasa). Mai contine: plastifianti, coloranti si stabilizatori.

Initiatorul fotosensibil este activat de lumina, sursa fiind lampile de fotopolimerizare.

Materialul se Incarca In portamprente transparente.

Proprietati:

vPlasticitate excelenta;

vStabilitate dimensionala excelenta;

vMaterialul este destul de rigid, astfel indicându-se deretentivizarea zonelor puternic retentive pt

a putea dezinsera amprenta.

33

34

Avantaje:

Practicianul are control asupra timpului de lucru;

Materialul are proprietati fizice, mecanice, clinice, excelente.

Dezavantaje:

Ø Necesitatea lingurilor speciale transparente;

Ø Depozitarea materialului prelevat din tub/seringa Intr-un loc Intunecos daca se Intârzie

inserarea lingurii pe câmpul protetic;

Ø Dificultatea polimerizarii In zonele greu accesibile spotului luminos.

Materiale folosite pentru dezinfectia amprentelor.

Se poate face In 2 moduri:

· Prin metode externe – chimice si/sau fizice;

· Prin Inglobarea In materialul de amprenta a unor materiale antiseptice.

Majoritatea metodelor chimice si/sau fizice prezinta o serie de dezavantaje:

§ Sterilizare:

o Termica – valabila numai pt gipsuri;

o Prin radiatii – contraindicate alginatelor;

o Cu formaldehida – solutia produce alergii, dermatoze, eczema; gaz – modifica

alginatele;

o Imersie In solutii dezinfectante – spectru insuficient al substantei; - poate produce

modificari ireversibile ale materialului din amprenta.

Acidul peracetic este un bun dezinfectant dar poate produce alergii si are timp de valabilitate

limitat.

Solutii apoase preparate:

· Pe baza de compusi de amoniu biguanidcuaternari;

· Pe baza de aldehidalcoolamide (IMPRESEPT);

· Compusi de amoniu glutaraldehidcuaternar.

Amprentele cu silicon se dezinfecteaza cu produsi pe baza de glutaraldehida. Amprentele pe baza

de polieteri se dezinfecteaza prin imersie (2-3 minute) In solutii de hipocloriti. O alta posibilitate de

sterilizare este cea a introducerii In materialul de amprenta a unor substante antiseptice. Aceasta

metoda are dezavantajul ca nu actioneaza si asupra portamprentei

34

35

Curs 6 - CIMENTURI DENTARE

Ciment = material capabil sa Imbine doua corpuri sau suprafete diferite. Sunt cunoscute din

cele mai vechi timpuri. In sfera cavitatii bucale cimenturile folosesc atât la fixarea protezelor

conjuncte cât si pt refacerea morfologiei dentare. Primele cimenturi dentare au aparut cu peste 100 de

ani In urma, In 1832 apare cimentul FOZ, In 1880 cimentul CSF, iar In anul 1890 cimentul ZOE, In

1850 apar primele cimenturi dentare pe baza de oxisulfat de zinc utilizate ca materiale de obturatie

provizorie.

Cimenturile se prepara prin amestecarea pulberii cu lichidul specific având loc o reactie acid-

baza cu formarea unei paste de consistenta datorita care ulterior se Intareste formând o masa dura.

In medicina denatra cimenturile au o larga aplicabilitate si anume:

1) Fixarea protezelor unidentare, puntilor sau aparatelor ortodontice; -FOZ, CSF, EBA, PCZ, CIS,

cimenturi diacrilice ZOE, CaOH2 – cimenturi provizorii;

2) Restaurari coronare provizorii ZOE, FOZ, cu adaos de Cu si/sau Ag, EBA, CSF,

GUTAPERCA, RDC;

3) Obturatii de baza FOZ, EBA, PCZ, CIS;

4) Protectie pulpo-dentinara CaOH2, ZOE;

5) Obturatii de canal – ZOE si FOZ ( cu adaosuri); compusi cu gutaperca, cimenturi, rasini,

biologice (collagen+ CaSO4), paste pe baza de CaOH2;

6) Agregari adezive In ortodontie – diacrilice, cianoacrilati, poliuretanice, policarboxilate,

ionomere;

7) Pansamente paradontale si pansamente adezive pentru partile moi – cianoacrilati;

8) Restaurarea de durata a cariilor dintilor permanenti – CS, CIS cu adaosuri metalice, CIS

fotopolimerizabil, RDC.

Alegerea tipului de ciment se va face de catre medic tinând cont de:

1. Textura tesuturilor dure dentare, starea organului puplodentar, tesuturilor paradontiului apical

si marginal, proprietatile fizico-chimice ale cimenturilor;

2. Structura si proprietatile diferitelor tipuri de cimenturi care adeseori ajung In contact unele cu

altele;

3. Compozitia chimica si particularitatile texturii suprafetelor de Imbinat si diferite cimenturi.

35

36

.

Conditii impuse unui ciment.

Deoarece nu exista niciun material dentr cu proprietati care sa Ii permita utilizarea In domeniile,

conditiile impuse vor fi In functie de domeniul de aplicare.

1. Cimenturi pt protectia pulpo-dentara – trebuie sa fie: netoxice, neiritante pt pulpa si alte

tesuturi; capabile sa protejeze pulpa de efectul materialelor de reconstituire; izolarea termica (In cazul

unei obturatii voluminoase de amalgam); protectia chimica Impiedica penetrarea In dentina a

substantelor toxice pulpare din materialul de reconstituire; sa prezinte izolarea electrica; sa aiba effect

antibacterian; existenta adeziunii Intre ciment si tesutul dentar si Intre ciment si materialul de

reconstituit; insolubile In lichidele bucale si cele ingerate; atingerea valorilor maxime ale proprietatilor

mecanice pt a permite la scurt timp aplicarea materialului de reconstituire; sa aiba fluiditate optima si

timp de lucru adecvat (proprietati reologice).

2. Cimenturi de fixare – trebuie sa fie: netoxice; neiritante; effect carioprofilactic; sa adere

chimic la tesuturile dure dentare si la materialul din care a fost confectionata proteza fixa (sa asigure

lipire); sa fie insolubile In lichidele bucale si cele ingerate; coefficient de dilatare apropiat de cel a

tesuturilor dentare; proprietati reologice – vâscuozitatea cimentului rebuie sa Ii permit filmarea unui

film de maxim 25 um Intre preparatia dentra si suprafata interioara a elementului de agregare.

3. Cimenturi de reconstituire – trebuie sa fie: neiritante pulpare si gingivale, cu toxicitate

sistemica mica cu effect cariostatic; sa adere chimic la smalt si sa detina pt a preveni lipsa de adaptare

marginala; sa nu se dizolve In lichidele bucale si cele ingerate, sa absoarba o cantitate redusa de apa;

proprietatile mecanice ale cimentului sa-I permit preluarea fortelor masticatorii, dar In acelasi timp sa

fie similar celor ale tesuturilor dure dentare, rezistente la abrazia dentifricelor si constituentilor

alimentari; proprietati optice importante mai ales la dintii frontali – cimentul sa imite dintele natural ca

transluciditate, culoare si indice de refractie; sa fie stabili In timp; proprietati termice- coefficient de

dilatatie termica sa fie similar cu cel al tesuturilor; modificari dimensionale minime In timpul prizei;

suprafata libera a cimentului Intarit sa permit finisarea optima; timp de lucru adecvat; sa fie radiopac pt

a permite roentgendiagnosticul cariilor secundare, a reconstituirilor debordante sau incomplete.

Clasificarea cimenturilor.

I. Cimenturi cu componenta lichida p baza de acid fosforic H3PO4:

1. Ciment fosfat de zinc (FOZ);36

37

2. Ciment fosfat antiseptic;

3. Ciment silicat (CS);

4. Ciment silico-fosfat (CSF).

II. Cimenturi chelate organo-metalice:

1. Ciment zinc-ixid-eugenol (ZOE);

2. Ciment ZOE modificat cu polimeri si modificat cu EBA;

3. Ciment cu esteri vanilati.

III. Cimenturi polielectrolitice:

1. Ciment policarboxilat de zinc (PCZ);

2. Ciment ionomer de sticla (CIS).

IV. Cimenturi oxisulfat de Zinc.

1. Ciment fosfat de zinc (FOZ).

- Se prezinta In sistem bio component, pulbere/lichid;

- Exista doua tipuri:

· I – pt cimentare;

· II – pt alte utilizari.

- Exista doua variante :

o granule:

· Fine (ciment cu precizie);

· Medii (celelalte utilizari).

- Fiecare variant are doua clase:

§ Clasa I – priza rapida;

§ Clasa II – priza normala.

- Compozitie:

v Pulbere:

Ø ZnO (oxid de zinc) – 88%;

Ø MgO (oxid de magneziu) – 9,4%;

Ø SiO2 (oxid de siliciu) – 0,8%;

37

38

Ø BiO3 (oxid de bismuth) – 1,8%.

v Lichid:

Ø H3PO4 (acid ortofosforic) – 54,7%;

Ø Apa – 30,5%;

Ø Oxid de aluminiu – 14,8%.

- Priza:

Amestec pulbere (2,5 g – 3,5 g) / 1 ml lichid;

Formarea de cristale insolubile de hidrati de oxifosfat de Zn primari, secundari si tertiari;

- Timp de priza:

· Rapid – 2 minute si 30 secunde;

· Normal – tip I – 4 minute si 30 secunde (cimentari); - tip II – 8 minute si 30 secunde (alte

utilizari).

- Este influentat de temperatura, dimensiunea particulelor, raport pulbere/lichid, viteza si timpul

de spatulare.

Proprietati.

1. Fizice:

Structura poroasa In ochiurile retelei particulare de ZnO nerectionate;

Optice-opace;

Solubilitate – scazuta In apa distilata; crescuta In mediu acid;

pH-ul:

· 1,5 – 1,6 la amestec recent;

· 3,5 la 3 minute;

· 4 – 6 – la 1 ora;

· 6 – 7 – In 24 ore;

· 6,9 prin stabilizarea ulterioara;

Variatii dimensionale:

· Contractie la priza 5-7 um/cm;

· Dupa priza: 0,3% In aer si 0,05 In apa;

Conductivitate termica:

· Slaba – isolator bun;

· Electrica – scazuta In mediu uscat si crescuta In mediu umed.

38

39

2. Mecanice:

Ø Duritate – CSF>FOZ>ZOE; la 7 zile 60 knoop;

Ø Rezistenta la compresiune – creste In timp si cu cantitatea de pulbere;

Ø Grosimea peliculei:

· 25 um pt cimentari cu granulatie fina;

· 40 um pt cele cu granulatie normala.

Ø Adeziune – nu adera chimic la tesuturile dure dentare si la materialele protetice.

3. Chimice:

v Coroziune:

o Slaba In solutii standard;

o Agentii de sulfare din aer si saliva produc Innegrirea cimenturilor;

v Actiunea CO2 – degajare de gaz cu dezagregarea cimentului: ZnO + CO2 > ZnCO3;

4. Biologice:

In cavitatea profunda se aplica doar peste CaOH2, pH-ul initial de 1,6 este foarte

irritant;

Arsenal continut sa fie In cantitate minima.

Preparare:

- Sisteme capsulate, utilizarea malaxoarelor;

- Spatula inox + placuta de sticla = metoda saturatiei progressive.

Indicatii:

- Obturatie de baza In cavitati medii si profunde peste CaOH2;

- Captusirea peretilor nesustinuti;

- Nivelarea fundului cavitatii la dintii depulpati pt reducerea volumului obturatie definitiva;

- Fixarea protezei unidentare, puntilor, aparatelor ortodontice;

- Fixarea fragmentelor fracturate ale modelelor din gipsuri dure;

- Obturatie de durata la dintii temporar (mai ales FOZ antiseptic);

39

40

- Obturatie de canal cu adaos de iodoform, timol.

2. Cimenturi fosfat de zinc antiseptice.

- Sunt cimenturi FOZ cu adaos de:

o Oxid de cupru (CuO);

o Saruri de Ag;

o Saruri de Hg;

o Fluor.

- Sunt bactericide – recomandare – obturatia dintilor temporari;

- Pe lânga pulberile metalice mai pot contine substante medicamentoase ca iodoform, timol.

3. Cimenturi silicat.

- Se prezinta pulbere/lichid;

- Compozitie:

o Pulbere:

Cuart (SiO2) – 31,5 – 41,6%;

Alumina (Al2O3) – 27,2 – 29%;

Oxid de Ca (CaO) – 7,7 – 9%;

Oxid de Na (Na2O) – 7,7 – 11%;

Fluoruri – 13,3 -22%;

Pentoxid de fosfor – 3 – 5,3%;

Oxid de zinc (ZnO) – 0,1 – 2,9%.

o Lichid:

Acid fosforic (H3PO4) – 48,8 – 55,5%;

Aluminiu – 1,5 – 2%;

Zinc – 4,2 – 9,2%.

- Priza – amestecul a 1,6 grame pulbere si 0,4 ml lichid – formarea unui material cu structura

stratificata: particule de sticla nereactionata Invelite Intr-un gel de silice Inglobate Intr-un gel amorf de

fosfat de aluminiu.

40

41

- Timp de priza – 3-5 minute.

Proprietati:

1. Fizice:

Ø Structura – stratificata cu indice de refractie apropiat de cel al smaltului si dentine

conferind effect fizionomic bun;

Ø Solubilitate – In apa creste cu scaderea raportului pulbere/lichid; crescuta In mediu

acid;

Ø pH-ul acid – toxic pulpar;

Ø variatie de volum la priza – contractie;

Ø conductivitate termica redusa.

2. Mecanice:

Ø Duritate apropiata de cea a dentine;

Ø Rezistenta la compresiune mai mare ca alte materiale si mai mici ca amalgamul;

Ø Nu are rezistenta chimica.

3. Chimica :

Ø La contact cu aerul (respiratie orala) devin opac, apare fenomenul de separatie

marginala.

4. Biologice:

Ø Anticariogene datorita fluorilor;

Ø Toxice pulpere.

Preparare:

- Sisteme capsulate (necesita malaxare);

- Spatula din agat sau mase plastice, placuta de sticla;

- Prin metoda saturatiei progressive.

Finisarea:

- La 10-15 minute finisarea grosiera;

- Dupa 24 ore finisarea finala.

41

42

Indicatii:

- Obturarea cavitatii clasa a III-a la frontali;

- Clasa a V-a când nu avem CIS;

- Obturarea cavitatii clasa a I-a pe fetele orale ale frontalilor.

4. Cimenturi silico-fosfat (CSF).

- Sunt cimenturi FOZ carora li s-a aplicat oxid de fier si aluminiu pt Imbunatatirea proprietatilor

optice;

- Prezinta o duritate mai mare ca a cimenturilor FOZ si au transluciditate acceptabila;

- Au o solubilitate mica;

- Se manipuleaza ca si cimenturile FOZ si CS;

- Au un pH acid – necesita protectie pulpo-dentinara;

- In general proprietatile CSF oscileaza Intre FOZ si CS;

- CSF se foloseste la obturarea dintilor temporari si la obturatii provizorii In odontologie.

CIMENTURI CHELATE ORGANO-METALICE

Eugenolul (un derivat fenolic 2 metoxi 4 alilfenol) ca atare sau Impreuna cu alte

ingredient sau compusi chimici reprezentâd component lichida a majoritatii cimenturilor din aceasta

clasa.

Eugenolul este un bacteriostatic mai activ decât fenolul, In amestec cu pulbere de oxid

de zinc formeaza pasta de ciment zinc oxid – eugenol (ZOE).

Totodata eugenolul precipita proteinele plasmatice si difuzeaza usor prin dentina

(aplicat In solutie pe o plaga dentinara sau bont vital are effect pulpo-toxic).

Efectele nefaste ale eugenolului sunt mult diminuate datorita formarii chelatului In

contact cu oxidul de zinc.

Cimenturile ZOE au patruns In stomatologie In 1890. Aceste cimenturi au efecte

sedative asupra pulpei (pH = 6-8) si actiune bacteriostatica In comparatie cu cimenturile FOZ, dar o

rezistenta la compresiune mult inferioara acestora ceea ce le-a limitat utilizarea n fixarea protezelor ele

42

43

fiind utilizate In odontologie (coafaje indirect, pansamente provizorii), parodontologie (pansamente

chirurgicale) si endodontie (materiale de obturat canalele radiculare In asociatie cu alte substante.

Produsele comerciale se pot Incadra In mai multe categorii:

1. Cimenturi ZOE obisnuite (clasice);

2. ZOE modificate cu polimeri;

3. EBA (cimenturi ZOE modificate cu alumina si acid orto-etoxi-benzoic);

4. Cimenturi HV-EBA;

5. Cimenturi Zoe cu alte destinatii (protectie pulpodentinara si obturatie de canal).

1. Cimenturi ZOE.

Prezentare :

- pulbere/ lichid sau pasta/ pasta

- patru tipuri cu timp normal sau rapid de prize

1. Fixari provizorii:

- Clasa I – pulbere/lichid;

- Clasa II – pasta/pasta (se Intareste);

- Clasa III- pasta/pasta (nu se Intareste);

2. Fixari permanete – clasa unica pulbere/lichid;

3. Baze si obturatie provizorie – clasa unica pulbere/lichid;

4. Captusirea peretilor: clasa I – pulbere/lichid;

clasaII – pasta/pasta;

Compozitie:

- Pulbere – oxid de zinc purificat, colofoniu, oxid de magneziu, alumina;

- Acceleratori 1% acetat, clorura sau sulfat de zinc;

- Plastifianti: stearat de zinc;

- Lichid: eugenolul sau ulei de cuisoare, 85% eugenol, 15% acetileugenol, cariofilen;

Priza – chelare Intre oxid de zinc si eugenolul, formarea eugenolatului;

Timp priza: 7-9 minute influentat de raportul pulbere/lichid, marimea particulelor, temperatura si

umiditate.

43

44

Proprietati:

1. Fizice: - optice – opace, pH= 7 – 8;

2. Mecanice: - cele mai slabe cu exceptia cimenturilor pe baza de CaOH2;

3. Chimice: - foarte solubile In apa, aderenta si etanseizare buna;

4. Biologice: - sedative, bacteriostatic asupra pulpei, izolatoare electrice, conductivitate termica

redusa;

Preparare:

- Pulbere (4-6), lichid (1), spatulare 90 s;

Indicatii:

- Obturatii de baza associate cu FOZ;

- Coafaje indirect;

- Acoperirea pansamentelor calmante;

- Cimentari provizorii pe bonturi recent preparate;

- Inhiba polimerizarea compozitelor.

2. Cimenturi ZOE modificate cu polimeri.

Prezentare: - pulbere/ lichid sau pasta/pasta;

Compozitie:

- Aceeasi ca ZOE clasic la care se adauga;

- In pulbere – 10% polimeri rigizi polimetacrilat de metal (PMMA), polistiren, policarbonat;

- In lichid – polistiren dizolvat In eugenol;

- Acceleratori – acid acetic, clorura sau acetat de zinc;

- Agenti antimicrobieni – 8 hidroxichinolina, timol;

- Colofoniu pentru micsorarea filmului casantei;

Timp de priza: 7-9 minute;

44

45

Proprietati:

1. Mecanice: - situate Intre ZOE si FOZ;

2. Chimice: - se descompun electrolitic In mediu bucal, coloreaza acrilatele, genereaza uneori

alergii si reactii inflamatorii;

3. Biologice: - toleranta pulpara mai buna ca FOZ asemanatoare cu ZOE clasice.

Preparare: - pulbere/lichid 3/1 sau 5/1;

Indicatii:

- Cimentari provizorii si de durata;

- Obturatii de baza;

- Restaurari coronare provizorii.

3.Cimenturi EBA si HV-EBA.

3.1. EBA

Prezentare: pulbere/lichid sau pasta/pasta

Compozitie:

- Pulbere: 70 – 80% ZnO si 20 – 30% umplutura anorganica sub forma de Al2O3 si uneori

polimeri PMMA 6%.;

- Lichid: amestec eugenol 40 – 50% si acid ortoetoxibenzoic 50 – 60%.

Timp de priza: 7 – 13 minute;

Proprietati:

1. Mecanice: - situate Intre FOZ si PCZ, cea mai mare rezistenta la compresiune, rezistenta mica

la tractiune;

2. Chimice: - descompunere electrolitica In mediu bucal, mai putin solubil In mediu acid decât

FOZ;

3. Biologice: bine tolerate.

45

46

Preparare: spatularea amestecului pulbere/lichid 60 – 90s.

Indicatii:

- Obturatii de baza si baze intermediare;

- Cimentari de durata;

- Reconstituiri de bonturi coronare ( de mica amploare ) pe fetele ocluzate sau 1/3 ocluzala a

fetelor axiale.

3.2. HV-EBA: eugenolul este Inlocuit cu un amestec de hexil-vanilat si un acid

ortoetoxibenzoic. Aceste cimenturi sunt mai rezistente si mai putin solubile.

III. Cimenturi polielectrolitice.

Se obtin pe baza unei reactii acid –baza, printr-o reactie acid – baza plus una de polimerizare –

cimenturile fotopolimerizabile, component lichida a acestor cimenturi este reprezentata de acizi

policarboxilici.

1. Cimenturi policarboxilat de zinc (PCZ)

Prezentare: pulbere/lichid tip I fixare, tip II obturatii;

Compozitie:

- Pulberea – ZnO+ aditivi = MgO 10%, SiO, Al2O3, saruri de bismut, SnF2, NaF;

- Lichidul: - solutie apoasa de acid poliacrilic sau copolimeri ai acidului acrilic cu alti acizi

nesaturati.

Priza: - formarea unei sari de PCZ.

Timp de priza:

- Tipul I (pentru fixari) aproximativ 9 minute;

- Tipul II (pentru obturatii) aproximativ 5 minute.

46

47

Proprietati:

1. Reologice: tixotrop;

2. Mecanice – rezistenta la comresiune mai mica decât FOZ, rezistenta la tractiune mai mare ca

FOZ, rezistenta la Incovoiere ca FOZ;

3. Rezistent In mediu bucal – scade cu cresterea cantitatii de ZnO rezidual si a MgO din pulbere;

4. Solubilitate – sub 0,05%/25 ore si 0,04% - 0,08% dupa 9 zile;

5. Adeziune – sunt primele cimeturi care adera clinic prin:

- Ionizarea grupelor cooH;

- Realizarea legatrilor de H;

- Umectarea si formarea legaturilor chimice;

- Scade la penetrarea cu agenti de curatire sau gravaj acid;

- Creste prin mineralizarea dentine;

- Este mica la metale nobile, este buna la aliajele nenobile ce formeaza ioni polivalenti;

- Este absent la ceramic;

- Adera la suprafete netede (smalt, metale).

6. Bilogice:

- Biocompatibilitate optica – toxicitate intrinseca unica, cresterea rapida a pH-ului;

- Dimensiunile mari ale catenelor nu permit penetrarea prin canaliculele dentinare;

- Efect anticariogen prin eliberarea ionului de flor din SnF2;

- Effect bactericid datorat Zn2+.

Preparare: - amestecarea pulberii cu lichidul In proportie indicata de producator pe o placuta de

sticla racita sau folie de hârtie cerata.

Timp de lucru – 2,5 – 3,5 minute.

Indicatii:

- Tip I – lipirea de durata a protezelor, Incrustatii, coroana de Invelis, punti;

- Tip II – obturatii de baza, de canal mai ales retrograde, obturatiile dintilor temporari.

47

48

2. Cimenturi ionomere de sticla ( CIS )

Prezentare:

- System bicomponent pulbere/lichid;

- Tip I – chituri adezive;

- Tip II – CIS de restaurare – CIS pt restaurari fizionomice, CIS armate;

- Tip III – CIS pt obturatii de baza.

Compozitie:

- Poliacrilati complecsi sau polialchenolati de sticla;

- Pulberea se prezinta In diferite sisteme:

Ternar: SiO2-Al2O3-CaO;

Cuaternar: SiO2-Al2O3-CaF2-AlPO4;

Multicomponent: SiO2-Al2O3-CaF2-AlPO4-NaAlF6-AlF3;

Mai poate contine cantitati mici de zinc si apa, precum si particule metalice In cazul CIS

metalice.

- Lichidul: initial se folosea acidul poilacrilic iar In present se utilizeaza solutii apoase de

copolimeri ai acidului acrilic cu acid itaconic, maleic, fumaric sau alti acizi carboxilici nesaturati

stabilizati cu acidul tartric.

Reactii de priza.

- Tip de acizi – priza In mediu apos;

- Descompunerea sticlei – ionii hidroniu H3O+ rezultati din dizolvarea si ionizarea poliacidului,

ataca pulberea de sticla la exterior eliberând cationic din sticla H3+, Ca2+;

- Precipitarea – formarea matricii cationii migreaza si se combina cu poliacidul determinând

Intarirea In doua etape: initiala (datorita Ca2+) si finala ( Al3+);

- Hidratarea – apa este mediu de reactie, hidrateaza speciile ionice din mediul de reactie;

- Gelificarea – formarea matricei prin precipitare;

- Rolul floururilor – ionii de flour complexeaza ionii Al3+ Intârziind priza si au effect

cariostatic;

- Rolul acidului tartric – creste timpul de manipulare si scade timpul de priza.

48

49

Reactii de polimerizare: chimica sau foto, structura stratificata, miezul din sticla neatacata Invelita

de hidrogel de silice, unit printr-o matrice de polimerionic.

Proprietati:

1. Reologice: pentru tipul I – sa curga usor, sa formeze o pelicula de maxim 25um.

2. Mecanice:

- Rezistenta la compresiune mai mare ca FOZ si PCZ;

- Fragilitate

- Duritatea creste cu proportia pulberii dupa 24 ore este permisa finisarea finala;

- Suprfata cimentului prezinta pori de 10-14 um diametru.

3. Optice:

- Sunt translucide;

- In timp stratul superficial Isi modifica culoarea;

- Cele care contin sticle de metale grele sunt radioopace.

4. Eroziunea si stabilitatea dimensionala:

- Eroziunea de scurta durata datorita mecanismului de priza;

- Eroziunea de lunga durata este nesemnificativa;

- Rezistenta la atacul factorilor agresivi din mediul bucal;

- Stbilitate dimensionala buna.

5. Adeziunea:

- Adera chimic de suprafetele polare active: - smalt, dentina, metale acoperite de un strat

superficial de oxizi, gips.

- Este mai puternic la smalt decât dentina sau cimentul.

6. Cariostatice: - daorita eliberari ionilor de F.

Preparare: - amestec pulbere/lichid de consistenta cremoasa pentru lipire si ferma pentru

reconstituiri.

Indicatii:

- Lipirea protezelor unidentare si puntilor;

- Obturatii de baza;

- Obturatii de baza subcompozite;49

50

- Obturatii de durata In cavitati de clasa V si eroziune cervical;

- Obturatii retrograde In chirurgie paradontiului apical;

- Foarte rar sigilarea santurilor si fosetelor.

Cimenturi ionomere metalice CERMET.

- Se obtin prin amestecul pulberii de sticla cu particule de aliaje metalice (Ag, Au, Pd) prin

sinterizare;

- Rezistenta la abrazie mult mai mare apropiata de cea a compozitelor cu microumpluturi si a

amalgamelor;

- Proprietatile mecanice sunt inferioare amalgamelor sau compozitelor pt zona posterioara.

IV.Cimenturi Oxisulfat de Zinc.

- Sunt considerate materiale de obsturatie provizorie.

Prezentare: se prezinta In sistem bicomponent pulbere/lichid sau sub forma de pasta ce se Intareste

dupa inserarea In cavitatea bucala.

Compozitie:

- Pulbere – oxid de zinc, sulfat de zinc, mastix;

- Lichid – apa distilata, guma Arabica, alcool, solutie concentrata de acid fenic.

Proprietati:

- Bune izolatoare termice si electrice;

- Rezistenta scazuta la compresiune si la factori agresivi din mediul bucal;

- Au culori diferite care atrag atentia asupra faptului ca sunt provizorii.

Indicatii: obturatii provizorii.

Atentie: nu se utilizeaza pt etanseizarea pansamentelor arsenicale datorita posibilitatii de difuzare

a componentei toxice din aceste pansamente.

50

51

AMALGAMELE DENTARE

Dupa criteriul aderentei la peretii cavitatii materialele de obturatie se Impart In:

Aderente – aici mentionam materialele composite, CIS,

Neaderente – amalganul dentar si aurul.

Dupa aspectul fizionomic aceste materiale de obturatie se Impart In:

Ø Nefizionomice: amalganele, aurul;

Ø Semifizionomice: cimenturile silicat

Ø Fizionomice: materiale composite

Cele mai folosite materiale de obturatie coronara au fost amalgamele cu argint, staniu, cupru si

zinc.

Aceste amalgame au o istorie foarte veche, existând relatari ale lui Chau His’T’ang cu 600 de ani

Inainte de Christos ca In China se utilize pentru obturatia dintilor o pasta de Ag-Si-Hg, material ce

poate fi considerat precursorul amalganelor moderne (BRATU).

In 1895 – Black normalizeaza proportiile aliajelor folosite In amalgam fiind considerat parintele

amalgamelor de azi.

In anul 1900 apare si amalgamul de cupru care datorita proprietatilor sale nesatisfacatoare iese din

practica curenta.

Peste ani amalagnul de Ag ramâne un material viabil cu un traseu ascendant al fabricarii sale pâna

la aparitia rasinilor composite.

51

52

Amalgamul se formeaza In urma reactiei dintre mercur si aliaj care se realizeaza prin amestecarea

manuala sau printr-o malaxare mecanica si se numeste amalgamare. Rezulta un produs care are o faza

plastic In care se poate introduce In cavitate, iar dupa priza materialul capata o duritate mare si are un

aspect cenusiu argintiu. Amalgamele au evoluat si ele de la aparitia pe piata exisând 2 mari categorii:

I) Amalgamele conventionale (sarace In cupru) - sunt fabricate prin amestecul

mercurului cu pilitura de aliaj care contine Ag, Staniu, Cu si mici cantitati de Zinc sau Mercur. Aceste

amalgane au pulbere format din particule neregulate fine sau grosiere cu dimensiuni pâna la 200 μm

sau sferice (regulate) de pâna la 100 μm. Argintul si Staniul alcatuiesc un compus nongama, care se

combina usor cu mercurul. Aceste amalgame conventionale se pot contamina foarte usor cu diverse

particule In timpul amestecarii piliturii cu mercurul daorita unei manipulari necorespunzatoare.

Aceasta contaminare este usor vizibila. Contaminarea aceasta determina pierderea calitatilor ale fizice

viitoarei obturatii.

II) Amalgamele non-gama 2 (bogate In cupru) – se folosesc In momentul actual aproape

In exclusivitate datorita faptuui ca eliminarea fazei gama 2 din compozitia amalgamelor determina o

viitoare obturatie cu performante clinice superioare amalgamelor din prima categorie.

Amalgamele bogate In cupru se Impart si ele In doua categorii:

1) Cu compozitie uniforma – care au particule de pulbere asemanatoare atât ca si

compozitie cât si ca forma.

2) Cu modificarea dispersiei – care contin pulbere mixta, In care 2/3 din greutate este

reprezentata de pilitura de Ag conventional si a 1/3 particule sferice din amestec de Ag si Cu.

Obturatiile de amalgam Isi datoreaza proprietatile fizico-chimice compozitiei aliajului de Ag In

timp ce modalitatea de manipulare In timpul realizarii obturatiei este determinata de forma

particulelor.

Reactiile de priza decurg diferit la cele doua tipuri de amalgam (conventionale, non gama 2) In

cele din urma amalgamele non gama 2 având proprietati clinice superioare si le-au Inlocuit treptat pe

cele conventionale.

Avantajele amalgamelor – sunt numeroase, aceste obturatii având rezistenta crescuta la abraziune,

au rezistenta la compunere (circa 350 MPa) care este superioara atât smaltului cât si dentinei.

De asemenea modulul de elasticitate intermediar Intre dentina si smalt Il face un Inlociutor de

success al tesuturilor dentare. Dupa amestecarea piliturii de Ag cu mercurul trebuie inserat In cavitate

Intr-un interval de maxim 15 minute, se introduce In cantitati mici si se condenseaza manual sau

mecanic. Condensarea permite ca materialul sa se aseze foarte bine pe peretii cavitatii realizând o

Inchidere buna daca amalgamul a fost bine preparat.

Dezavantajele amalgamelor:

52

53

1) Variatiile volumetrice de priza: contractie, dilatatie;

2) Rezistenta mecanica care depinde foarte mult de modul de preparare a cavitatii, proportiile

corecte dintre constituenti, timpul de malaxare;

3) Deformarea plastica a amalgamelor se produce progresiv cu temp la marginea obturatiei –

astfel In jurul obturatiei ia nastere un sant, fenomen numit “linie de demarcatie”;

4) Aspectul nefizionomic – este unul din marile dezavantaje ale amalgamelor si Ii restrictioneaza

aria de utilizare doar la zona laterala;

5) Modificarea superficiala de culoare – In timp suprafata amalgamului se oxideaza si se Inchide

la culoare datorita depunerii pe suprafata obturatiei a unei pelicule de sulfuri sau cloruri;

6) Coroziunea – este un fenomen chimic care poate modifica structura obturatiei de Ag.

Principalii produsi de coroziune sunt oxizii de cupru la amalgam non-gama 2 si oxizi de staniu la

amalgamele conventionale;

7) Difuzibilitatea termica – este de 39 de ori mai mare ca a dentinei si este obligatorie izolarea

plagii dentare printr-o obturatie de baza;

8) Coeficientul de expasiune termica – de 3 ori mai mare ca la dentina;

9) Nu este adeziv – necesita un sacrificiu mai mare de substanta dentara;

10) Potential allergen – poate determina dermatita de contact ;

11) Toxicitate - mercurul este principalul constituent toxic.

Acumularea Hg In organism se poate realize In cabinet prin inhalarea vaporilor de Hg, absorbtia

prin piele daca este manipulat fara manusi sau ingestia de amalgam.

Este o controversa In momentul de fata privind efectele toxice deoarece lipseste consensul In

lumea medicala privind idea expunerii zilnice, iar simptomele intoxicatiei cu Hg pâna la doze de 100

μg/litru sunt nespecifice iar semne de disfunctie renala apar la concentratii In urina la doze de peste

100μg/litru care nu au fost semnalate la pacientii purtatori de obturatie de Ag si nici la personalul

medical.

Obturatiile de amalgam moderne non-gama-2 prezinta caracteristici clinice superioare celor

conventionale dar si anumite inconveniente care au condus In secolul XX pentru dezvoltarea altor

materiale de obturatie care sa reprezinte o alternativa pt stomatologie. Astfel In 1960 chimistul Bawn a

sintetizat o rasina numita rasina deacrilica care a reprezentat baza materialelor composite moderne.

Din 1960 pâna astazi aceste composite au fost modificate si diversificate din dorinta de a avea un

material cu caracteristici cât mai apropiate de materialul de obturatie ideal.

53

54

C7.Materiale de restaurare estetice

Sunt un amestec fizic de mai multe componente care insumate formeaza ceea ce se numeste

rasinile diacrilice compozite. Aceste rasini sunt materilale de restaurare coronara definitiva care intra

in categoria materialelor de restaurare estetice. Aceste rasini d.c se foloseste si in laboratorul de tehnica

dentara pt realizarea componentelor estetice a lucrarilor metalo compozite.

Compozitele dentare sunt alcatuite din 3 componente:

1. Faza dispersata sau umplutura anorganica / faza anorganica

2. Faza continua sau matricea sau componenta organica

3. Agentii de cuplare : sunt elemente care fac legatura intre forma organica si cea anorganica

asigurand dispersarea umpluturii anorganice in faza organica.

In materialele compozite se mai gasesc si materiale auxiliare:

• Factori de initiere ai reactiei chimice

• Substante care stabilizeaza amestecul

• Oxizi metalici care formeaza culoarea

In functie de reactia chimica compozite se impart in 3 categorii:

1. Compozite autopolimerizabile : aceste compozite au o reactie chimica care se produce prin

amestecul celor 2 componente iar reactia de priza este una chimica nefiind influentata de nici un alt

factor.

2. Compozite fotopolimerizabile : se prezinta in sistem unic component si fac priza in momentul

aplicarii unei surse de lumina pe suprafata compozitului. Reactia chimica se produce sub actiunea

luminii cand un fotoinitiator activat de sursa de lumina declaseaza raza de priza in interiorul masei de

compozit Sunt cele mai raspandite compozite dar au defect : !!!!!!in timpul real de priza prezinta o

contractie de volum cuprinsa intre 0,5 - 5 % dim masa obtiratiei. In consecinta cu cat volumul de

compozit polimerizat o sigura data este mai mare cu atat contractia este mai mare.

3. Compozite duale : sunt compozite a caror priza combina cele 2 tipuri anterioare , priza fiind

initoata atat prin amestecarea celor 2 componente(r. Chimica) cat si prin actiunea unei surse externe de

lumina.

I. Faza anorganica / umpluturi –

=este reprezentata de mai multe tipuri de molecule ( cuart, cristalin, silice, alumino-slicati, florura

de bariu si anumiti oxizi). Toate aceste materiale folosite in faza anorganica sunt supuse unor

tratamente speciale inainte de legarea de faza organica.

54

55

Proprietatile mecanice ale compozitelor sunt influentate in principiu de concentratie , marimea si

distructie particulelor anorganice. Compozitele dentare se si clasifica in functie de marimea acestor

particule anorganice.

O clasificare generala facuta in 1995 de Bail si Taylor , clasifica compozitele in 3 clase:

a) Compozite fine cu particule intre 0,5-3 microni. Aceste ccomponentesunt estetice , dar prezinta

proprietati mecanice reduse si se recomanda doar in zona frontala.

b) Compozite microfine : particulele au dimensiuni intre 0,04-0,2 microni. Au incarcatura

anorganica scazuta si se recomanda tot pentru zona anterioara

c) Compozite hibride: sunt amestecuri de 2-3 sau mai multe tipuri de particule cu dimensiuni

variate ceea ce permite ca intr un volum dat sa fie o cantitate foarte mare de umplutura anorganica ce

confera componentei hibride proprietati mecanice superioare celorlalte tipuri de compozite.

Aceste compozite hibride permit incarcaturi anorganice intre 70-90% din masa compozitului, fiind

astazi cele mai raspandite materiale de restaurare coronara.

II. Faza organica este reprezentata de monomerii de baza si dilutie.

Tot in faza organica se gasesc sistemele de initiere care determina tipul de r. de priza si felul

compozitului (auto/ foto / dual). Cei mai uzuali monomeri utilizati in rasinile compozite sunt:

* BIS-GMA (bisfenol-glicil-metaacrilat)

* UDMA (uretan-dimetilacrilat)

Acesti monomeri alaturi de altii sunt monomeri bifunctionali care intra in reactie realizand o

reactie de polimerizare prin aditie de radicali liberi care da nastere dupa priza unui rasini intens

ramificate sau interconectate.

III. Agentul de cuplare

Materialele compozite pentru a poseda proprietati mecanice optime este necesara realizarea unei

legaturi puternice intre umplutura anorganica si monomerii din faza organica. Acest lucru se intampla

prin tratarea suprafetei particulei anorganice in cursul procesului de fabricare cu agenti de cuplare. Cel

mai utilizat agent de cuplare este un compus organic numit SILAN.

In cursul depunerii stratului de silan , umplutura anorganica prin intermediul acestui silan,

determina hidrolizarea grupelor metoxi in grupe hidroxi care reactioneaza cu umezeala sau grupele OH

absorbit pe partticulele anorganice.

Initiatorii si acceleratorii de priza sunt reprezentate in cazul compozitelor autopolimerizabile de 2

componente: un peroxid initiator (benzoil) si o amina tertiara(NH-dimetil-paratoluidina)

55

56

In cazul compozitelor fotopolimerizabile se foloseste un foto-initiator numit camforchinoza care

declanseaza r.chimica la compozitia fotopolimerizatorului. Datorita acestui fotoinitiator materialul

compozit fotopolimerizabil trebuie tinut in recipiente inchise la culoare si opace la care sa nu ajunga

lumina naturala.

!!!!Seringile cu compus fotopolimerizabile nu trebuie pastrate deschise doarece sub actiunea

luminii naturale se produce un fenomen de polimerizare incompleta care altereaza proprietatile

materialelor compozite . Compozitele astfel prepolimerizate este contra indicat sa fie folosite in

realizarea obturatiilor coronare.

CURS 8 SI 9. PROPRIETATILE COMPOZITELOR

I. TIMPUL DE PRIZA SI DE LUCRU

d) La compozitele autopolimerizabile se amesteca cele 2 componente intre 30 si 60 de secunde

dupa care se insera in cavitate cu spatule din material plastic iar timpul de priza este de 3 - 5 minute.

e) Compozitele fotopolimerizabile isi initiaza reactia prin aplicare a conului de lumina pe material

intr-o perioada data care variaza de la 10 la 40 de secunde in functie de tipul de compozit si de puterea

lampii de fotopolimerizare.

f) Puterea lampii se masoara in miliwati pe secunda.lampile trebuie sa aiba in jur de 1500 de

miliwati, lampile noi cu leduri au timpi de actiune mai scazuti.

g) Dupa aplicarea lampii de fotopolimerizare reactia de priza se produce in proportie de 75%.

h) Aproximativ 25% din reactia de priza se produce in urmatoarele 24 de ore. Daca suprafata

obturatiei nu este protejata de aer prin aplicarea unei matrici de celuloid la suprafata obturatiei ramane

un strat superficial de compozit nereactionat.

i) Astfel devine obligatorie finisarea obturatiei si indepartarea stratului micronic nepolimerizat. In

cazul obturatiilor MOD fascicolul lampii trebuie aplicat din mai multe directii deoarece exista riscul ca

in zonele proximale sa ramana compozit nepolimerizat.

II. ADANCIME DE POLIMERIZARE

1. Eficienta polimerizarii este legata de puterea fascicolului de lumina si de capacitatea acestuia

de a penetra in profunzime stratul de compozit.

2. !!!!! Grosimea maxima de material care se poate polimeriza 1 data este de 2,5 mm, iar varful

sursei de lumina trebuie sa fie tinut la cca 1-2 mm de suprafata obturatiei.

3. Cu cat distanta creste intre suprafata conului si suprafata obturatiei polimerizarea este mai

slaba.

56

57

CONTRACTIA DE PRIZA

• Contractia volumetrica a obturatiei este dependenta de tipul de compozit si de cantitatea de

compozit polimerizata 1 data.

• Aceasta contractie de priza creeaza un stres asupra stratului HIBRID si asupra peretilor

cavitatii de aprox. 130 kg/cm2

• Acest stres datorat contractiei de priza poate produce ruperea legaturilor adezive si crearea unei

zone de microinfiltratie , fenomen care poarta numele de percolare marginala

• Daca stresul este foarte mare se poate produce si fractura peretilor de smalt

• Pentru a contracarea contractia de priza trebuie polimerizate cantitati cat mai mici iar lampa

trrbuie aplicata astfel incat compozitul sa fie atras spre peretii cavitatii.

• Intotdeauna compozitul trebuie aplicat in straturi astfel incat sa nu stea niciodata pe 2 pereti

paraleli

• Compozitul are tendibta de a se trage spre sursa de lumina !!!!

PROPRIETATI TERMICE

1. Coeficientul de expansiune termica a compozitelor este mai mare decat coeficientul de

expansiune termina al dintelui in care este aplicat

2. Diferenta dintre coeficientul de expansiune termica a compozitului si ce a a structurii dentare

este compensata de elasticitatea stratului hibrid care va actiona ca un resort intre structura dentara si

masa de compozit

3. Daca stratul hibrid prezinta aceea zona de percolare marginala la fiecare dilatatie si contractie a

masei de compozit se produce o patrundere a lichidului bucal inte peretii dentari si peretii obturatiei

4. aceasta percolare marginala duce in timp la aparitia fenomenelor de carie secundara si recidiva

de carie

5. In cazul obturatiilor recente daca fenomenul de percolare este evident se poate deschide acest

spatiu cu freze foarte subtire iar, inchiderea acestui spatiu se poate face cu compozite de tip flow.

2. ABSORBTIA DE APA

1. Expansiunea hidroscopica incepe la 15 minute dupa polimerozare si dureaza intre 4 si 10 zile

2. Daca obturatia este polimerizata complet absorbtia de apa compenseaza partial contractia de

priza iar daca obturatia este polimerizata incomplet absorbtia de apa este mutl mai mare si determina

desfacerea legaturilor intre polimeri iar straturile superficiale in care cantitatea de apa este mare se

fractueaza sau se erodeaza

3.SOLUBILITATEA COMPOZITELOR

57

58

1. Variaza de la 0,01 la 0,6 mg / cm2

2. Solubilitatea crescuta se produce in general daca lumina este insuficienta iar rasinile imcomplet

polimerozate absorb o cantitate mai mare de apa decat cea normala

3. Primul semn al absorbtiei exagerate de apa este instabilitatea coloristica precoce a obturatiei

4. Absorbtia mare de apa poate duce la fenomene extreme de pierdere a obturatiei din cavitatea

preparata

PROPRIETATI MECANICE

I. Rezistenta

1. Exista mai multe tipuri de rezistente care sunt testate materialele de obturatie definitiva

2. Rezistenta la compresie , rezistenta la torsiune , rezistenta la uzura, sau rezistenta la tractiune

sunt caracteristici foarte importante la materialele compozite si ele se realizeaza prin teste in vitro pe

dintii extrasi

3. Fiecare material compozit prezinta alaturi de instructiunile de utilizare si teste care evidentiaza

valorile acestor rezistente mecanice

RADIOOPACITATEA

1. Primele compozite erau radiotransparente dar astazi prin adaugarea de oxizi de bariu si

umpluturi de cuartz compozitele sunt radioopace

2. !!!!Pentru stabilirea dignosticului corect de carie secundara sau recidiva de carie pe langa

examenul clinic este obligatoriu si examenul radiologic, existand in zona cervicala posibilitatea

aplicarii unor materiale radiotransparente care sa induca diagnosticul fals de carie la colet in zona

proximala( tehnicile sandwich)

BIOCOMPATIBILITATEA

1. Rasinile acrilice pezente in materilele compozite sunt citotoxice

2. Sunt putin solubile in apara iar daca sunt polimerizate complet difuzeaza greu prin perdeaua

stratului hibrid

3. In cazul unor greseli de aplicare atat ale stratului de adezivi cat si a polimerizarii incomplete aa

obturatiei monomerii reziuduali traverseaza bariera adeziva si produc afectiuni ape pulpei dentare

4. Aceste afectari ale pulpei pot incepe cu fenomene ale hiperemiei , sa continue cu pulpite

chimice extrem de zgomotoase sau sa prezinte forme subclinice care in intervale medii si lungi

determina fenomene de parodontite apicale acute sau cronice, difuze sau extem de concentratE

58

59

5. Fenomenele inflamatorii aparute in primele zile dupa aplicarea intr o structura dentara vitala

trebuie diferentiate deoarece nu intotdeauna structura dentara prezinta fenomene inflamatorii dentare

6. Sensibilitatea postoperatorie poate prezenta fenomene zgomotoase dar care sa nu fie de cauza

pulpara

SISTEMELE ADEZIVE

Plaga obtinuta in urma prepararii cavitatilor cariose este formata din 2 suprafete distincte ca

structura si morfologice:

1. Suprafata de smalt - mica in dimensiuni si este obligatoriu sa se gaseasca la marginile

preparatiei

2. Suprafata de dentina - care este de mai mari dimensiuni si se gaseste obligatoriu in interiorul

suprafetei de smalt

Avem deci 2 suprafete cu str morfologica diferita si cu un comportament diferit la actiunea

tratamentului realizat de medicul stomatolog. In concluzie vorbim despre 2 fenomene diferite :

adeziunea la smalt si adeziunea la dentina. Cele 2 entitati, smaltul si dentina trebuie tratate diferit

pentru a obtine rezultate optime ale adeziunii.

Exista mai multe sisteme sau generatii de adezivi, care au aparut din 1865 pana in prezent, fiecare

generatie noua incercamd sa elimine dezavantajele generatiei anterioare de adezivi.

Adezivi de generatia 1 :

-nu foloseau principiul demineralizarii acide, doar in 1856, Buono Corre, recomanda principiul

demineralizarii acide a smaltului. Forta de adeziune era buna la nivelul smaltului dar foarte slaba la

nivelul dentine

Adezivii de generatia a 2 a :

-apar in anul 1982 prin aparitia produsului Scoci bond de la fima 3M, care realiza adeziunea in

smalt dar foarte slaba in dentina .

Adezivii de generatia a 3 a : de abia de la acesti adezivi , vorbim de asocierea mai multor

compusi care realizeaza deminerealizarea smaltului si a dentinei , iar prin aplicarea adezivului se

realizeaza stratul hibrid care va crea o legatura puternica si durabila la nivelul smaltului si dentinei.

Adezivii de generatia a 4 a :

59

60

- odata cu aparitia dgeneratiei a 4 a de adezivi vorbim de un sistem adeziv complet care implica

demineralizarea smaltului si a dentinei iar ulterior prin aplicarea celor 2 componenti se realizeaza o

legatura adeziva puternica , stabila si rezistenta la agresiunea factorilor bucali.

-Legatura care o realizeaza sistemelele de generatia a 4 a este cea mai buna adeziune din zilele

noastre dar prezinta o succesiune mare de etape care a fost intens criticata de lumea stomatoogica

Sistem adeziv de generatia a 4 a

!!!!spalarea acidului trebuie facuta cel putin in timp egal cu timpul de aplicare a acidului.

Sisteme adezive de clasa a 5 a

4. Sistemul adeziv de generatia a 5 a fuctioneaza pe acelasi principiu pe care functioneaza si

adezivii de generatia a 4 a dar fata de sistemul generatiei a 4 avem primerul si adezivul combinati intr

un singur flacon si vorbim despre sisteme adezive care dupa dimeralizarea smaltului si dentinei

implica aplicarea unui singur strat de substanta.

Sistemele de generatia a 6 a => autodemineralizant

• Sistemele adezive de generatia a 6 a nu necesita demineralizare, aceste sisteme adezive contin

un lichid de conditionare a dentinei iar produsii de demineralizare sunt incorporati in mod permanent

la interfata restauratiei.

• Ei se aplica fara demineralizarea prealabila a dentinei si dizolva partial sau total hidroxiapatita

stratului de detritus si infiltreaza simultan zona asupra careia a actionat ingloband fibrele de colagen .

60

61

• Nu se mai realizeaza clatirea cu apa(spalarea) iar ulterior o uscare usoara nu risca sa colabeze

reteaua de colagen atata timp cat fibrele sunt deja inglobate de primer . In pasul 2 se aplica rasina care

este imediat polimerizata .

• Adeziunea la dentina obtinuta prin utilizarea adezivilor de generatia a 6 a autodemineralizanti

este puternica si perena dar problema pe care o ridica aceste sisteme adezive este la nivelul smaltului

cu consecinte negative exact la limita de separatie intre peretele obturatiei si marginile de smalt.

• Desi necesita 2 secvente operatorii aplicarea acestor sisteme nu necesita clatire iar problema

umiditatii dentinare nu mai este atat de critica.

• produsul de referinta ale acestei generatii este clear fill liner bond 2 al firmei Kavex-curarai

• Alte produse sunt

-Etch@prime3.0 al firmei Degussa,

- prompt el pop al firmei 3M

SISTEMELE ADEZIVE DE GENERATIA A 7 A

4. Simplifica multitudinea componenetelor generatiei anterioare la un singur flacon

5. Acesta asigura demineralizarea totala si colajul la smalt si dentina, in acelasi timp prin

utilizarea unei singure solutii: Neofalina

6. reprezentanti comerciali : Ibond de la firma Hereus culter, Adeze-pen-ivoclar

CURS 8 – MATERIALE PENTRU TRATAMENTUL PLAGII DENTINARE

PLAGA DENTINARA = rezulta in urma actului chirurgical de pregatire a unor cavitati sau

bonturi dentare, care poate sa prezinte o serie de particularitati (nesangeranda, dureroasa, infectata, in

esenta , sute de mii de prelungiri odontoblastice sunt expuse factorilor agresivi din mediul buccal)

Tratamentul plagii dentinare

Urmareste inlaturarea factorilor nocivi de la acest nivel, protectia suprafetelor dentinare si a pulpei

fata de excitantii din mediul buccal si uneori stimularea mecanismelor neodentinogenetice pulpare.

61

62

Atitudinea terapeutica in terapia plagii dentinare variaza in fuctie de profunzimea cavitatilor si

unoeri de suprafata acestora.

Protectia pulpo-dentinara poate fi :

1. primara efectuata cu : lineri si lacuri

2. scundara efectuata prin intermediul unor baze intermediare de obicei cimenturi pe baza de

Ca (OH)2 si a obturatiilor de baza propriu zise effectuate cu cimenturi

1. LINERII

- Sunt utilizati ca baza primara sub obturatii de amalgam si pentru stimularea neodentinogenezei

- Contin pulbere de hidroxid de Ca , apa si adaosuri de solvent organici volatile

- Se prezinta in system – biocomponent : pulbere si lichid sau monocomponent : pasta

- Se aplica in film subtire pe dentina, dupa care se ususca cu jet de aer timp de 15-30 de secunde

- Solventul volatile se evapora repede lasand in urma un film de 15 um de hidroxid de Ca care

protejeaza pulpa , realizand o bariera fizica si chimica

- Nu se aplica pes malt sip e peretii cavitatii

Proprietati:

- Fizice : realizeaza o izolare electica ; nu se pot izola termic, intrucat filmul este prea subtire

- Chimice : prezina un ph de 11 ; solubil in lichidul buccal, cu timpul ducand la pierderea

etanseitatii prin aparitia infiltratiei marginale, de aceea ei vor fi indepartati de pe marginile cavitatilor

- Mecanice : au rezistenta mecanica si duritate scazuta

- Biologice : hidroxidul de Ca se dizolva , difuzeaza si stimuleaza odontoblastii in producerea de

dentina care obstructeaza canaliculi din imediata apropiere a cavitatii preparate

De a lungul anilor, proprietatile linerilor au fost imbunatatite prin adaosul altor substante dintre

care amintim agentii antibacerieni de tipul : diiodtimol, fluor sau fluorofosfat de Ca , adaugate in

produsele Chember si Tubulitec care asigura o protetcie pulpara foare buna su nu produc iritatii

pulpare. Produsele compericale Pulpodent si Hypocal sunt suspensii apoase de hidroxid de Ca , metil

si etilceluloza. Aceste suspensii apose se intaresc mai greu deoarece apa se evapora mai incet.

Produse comerciale:

Constrasil – ph=12,6 ; Ca (OH)2 = 12g ; Cloroform=82g; Colofoniu=4g; Polistiren=2g

62

63

Hydroxylineph= 10; Ca(OH)2=40,4%; Metilmetacrilat in metil-etil-cetona=12,1%;

Excipienti=30,5%

Pulpdent uilizat in coafaje directe, pulpotomii si tratamentul canalelor radiculare; Ph=12,2

Ca(OH)= 52,5 % in suspensie apoaza de metilceluloza

Ionoseal(voco)

LCL&VOCO

Vitrabond (3M)

BaseLine VLC

Cel mai nou tip de liner are la baza cimenturile ionomere de sticla. Exista 2 tipuri de lineri

ionomeri : primul este reprezentat de system conventional pilbere-lichid, analog tipului 2 de

CIS(formulele initiale au fost modiicate obtinandu-se o prize mai rapida si o vascozitate mai redusa).

Al 2 lea tip cuprinde CIS fotopolimerizabile, in system bicomponent: pulbere (contine particule de

sticla si un accelerator fotoactivabil) si lichid( este o solutie apoasa de acid fotoactivabil suplimentar).

Prize initiala se produce sub actiunea radiatiei luminoase , ulterior avand loc reactia acid baza,

care presupune si formarea legaturilor ionice cu structurile dure dentare. Utilizarea linerilor-ionomeri

fotopolimerizabili nu necesita conditionarea dentine de exemplu cu acid policarilic. Scopul intial al

linerilor ionomeri a fost de a asigura o adeziune intre dentinta si RDC. In present sunt utilizati ca

adezivi dentinari. Deasemenea se produce si eliberarea de ioni de Fluor cu effect carioprofilactic.

Avantajul linerilor ionomeri fotopolimerizabili fata de adezivii dentinari clasici, pe baza de

rasini consta in reactii pulpare mai discrete si efectul carioprofilactic.

Recomandarea unor autori de a grava si linerul ionomer nu este justificata intrucat suprafata

linerului este sufucient de rugoasa penru a asigura retentia micromecanica a RDC.

IN CAZUL PRACTICARII GRAVAJULUI ACID NU SE VOR DEPASI 15-20 DE secunde un

timp mai prelungit determinand deteriorarea linerului . gravajul este urmat de spalarea abundenta timp

de 25-30 sec.

2. LACURI

- Sunt solutii de rasini natural (copal,colofoniu,nitroceluloza) sau sintetice dizolvate in solvent

organici(chloroform, acetone , alcool , eter ,benzene, toluene,acetat de etil) carora li se pot adauga

timol, eugenol sau fluuoruri;

- Se aplica pe peretii cavitatilor intr un strat simplu sau dublu, formand o membrane

semipermeabila care asigura protectia organului pulpar si reduce meiscarile lichidelor indetdentare ;

63

64

astfel reducandu-se sensibilitatea dentinara, ele se pot aplica sip e dentina din zonele de la nivelul

coletelor dentare sensibile.

- Sunt material de izolare care oblitereaza canaliculi dentinari deschisi, realizand o izolare

chimica, impiedicand penetratia acizilor din cimenturi si a monomerilor din rasini catre pulpa

- Amelioreaza etanseitatea restaurarilor si previn patrunderea HG (mercurului) sau a ionilor

metalici din amalgam prevenind innegrirea tesuturilor dure dentare

- Sunt insolubile in apa, asigurand protectia pulpei si in cursul procedeelor de gravare acida

Rezultatele cercetarilor Cyril Kaufman au aratat ca lacurile produc o bariera impotriva agentilor

toxici eliberati de materialele restaurative si determina inchiderea canaliculilor dentinari deschisi in

cursul actului chirurgical de exereza

Dezavantaje:

- In cavitati profunde lacul depus direct provoaca iritaii pulpare mai ales daca solventul este

cloroformul(fapt demonstrate de Spangber, Rodiguez si Langeland). De aceea in cavitati profunde

lacurile se aplica peste un liner pe baza de hidroxid de Ca urmand ca peste lac sa se aplice o obturatie

de baza;

- Diminuarea retentiei unor pinuri intra dentinare

- Reducerea retentiei unor incristatii pana la jumatate, fata de situatiile unde nu s au implicat

Produse comerciale :

Copalit: formeaza o pelicula de aproximativ 2 um

Caulk varnish : realizaeaza o pelicula de aprox 5 um

Firma Voco a elaborate lacuri cu continut de fluorura de Na si florura de Ca: Amalgam

Liner(indicat sub obturatii de amalgam , datorita continutuluide particule de Ag care asigura o legatura

stransa cu obturatia de amalgam , legand in acelasi timp de Hg in exces) si Thermoline.

3. CIMENTURI PE BAZA DE HIDROXID DE CA

Conceptual lui rebel dupa care o pulpa dentara descoperita iatrogen sau lezata ptrintr un atac

toxico microbian este un organ pierdut, a fost abandonat de aproape 50 de ani. La aceasta a contribuit

hotarator si lansarea inca din 1930 de catre Hermann a Caxilului care avea urmatoarea formula :

64

65

HIdorxid de ca – 1,5 g

Clorura de K = 3,5 g

Clorura de Na =2g

Clorura de Ca = 1,5g

Bicarbonat de Na = 1,5

Apa distilata

Caxilul avea un ph de 12,3-12,5 prin care tampon energic mediul acid al tesuturilor dentinare

lezate, dar si o actiune bactericida, datorata probabil ionilor de HO pe care ii elicarea. Datorita

manipularii lui greoaie si conditiilor dificile de pastrare a fost inlocuit cu paste pe baza de Hidroxid de

Ca cunoscute si sub numele de cimenturi .

Cimenturile pentru prottectia pulpo dentinara se aplica ca izolatori termici in cavitati profunde si

ca produse medicamentoase cu rol de neodentinogeneza antalgic sau de desensibilizare. Cele mai

ultilizate cimenturi sunt pe baza de ZOE si Hidroxid de Ca.

A. CIMENTURILE PE BAZA DE ZOE denumite si eugenate sau eugenolate

Prezentare – sunt clasificate in 4 tipuri :

Tipul I (fixari provizorii) :

- clasa I – pulbere-lichid

- Clasa a II a- pasta-pasta care se intareste.

- Clasa a III – pasta –pasta care nu se intareste

Tipul II(fixari permanente) : clasa unica: pulbere-lichid

Tipul III(baze si obturatii provizorii) : clasa unica : pulbere-lichid

Tipul IV(captusirea peretilor cavitatilor) : clasa I : pulbere –lichid si clasa a II a pasta –pasta

Compozitie

Pulberea are in compozitie sa ZnO purificat (70%), colofoniu(28%) pentru cresterea rezistentei,

iar pentru accelerarea prizei cimentului, poate contine acetat, clorura sau sulfat de Zn (1%) iar ca

plastifiant are stearate de Zn(1%)

Lichidul poate fi eugenol pur (85%) si ulei de cuisoare ( 14%) extras din Eugenia Cariophilanta,

sau ulei de masline care joaca roul de plastifiant , etanol sau acid acetic(1%) cu cantitati mici de apa

esentiala pentru prize cimentului.

65

66

Reactia si timpul de priza:

Priza presupune o reactie de complexare intre cei 2 componenti de baza (ZnO si eugenol) cu

formarea eugentaului de Zn

Reactia de prize dintre ZnO pur si eugenol pur nu se desfasoara in absenta apei III deci necesita

adaos de accelerator (acetat de Zn sau alte saruri in proportie de peste 1%)

Timpul de priza depinde de mai multi factori dintre care amintim:

- Marimea particulelor (o pulbere fina expune o suprfatata mai mare eugenolului reducant timpul

de priza

- Prezenta si cantitatea aditivilor si acceleratorilor

- Tehnica de preparare

- Raportul pulbere-lichid(o consistenta mai crescuta este urmata de o priza mai scurta)

- Expunerea intr o atmosfera umeda in timpul prepararii sau adaosurile de apa, accelereaza

timpul de priza

- Crestterea temperaturii produce o scurtare a timpului de priza

- Accetatul de Zn (fie din pulbere /lichid) apa si saliva accelereaza timpul de priza

Proprietati cimenturi ZOE:

- Solubilitate mare(care se apreciaza prin pierderea relativa in greutate cand sunt imersate in apa

distilata

- Ph de 7-8

- Conductivitate termica redusa facand ca acestea sa fie bune izolatoare termice

- Opacitate.

- Rezistenta si duritate inferioara cimenturilor FOZ si dentinei , fiind dpdv cele mai slabe

cimenturi , cu exceptia celor pe baza de CA(OH)2

- Aderenta mecanica remarcabila net superioara unor materiale clasice de obturatie CS si

amalgame, asigurand o etansare buna prin tensiunea superficiala mica(eugenolul opanandu e umectarii

cimentului de catre saliva , precum si prin inertia termica buna a acestor materiale

- Coroziune asemanatoare cimenturilor FOZ

- Eugenolul inhiba polimerizarea compozitelr, de aceea bazele ZOE sunt contraindicate sub

obturatii cu rasini diacrilice compozite

- Dpdv biologic au efect sedativ si bacteriostatic asupra pulpei

66

67

- Protejarea unei plagi pulpo-dentinare de actiunea nefasta a acidului fosforic din cimenturile

FOZ asigurand izolare electrica si termica buna

Preparare :

Cimentruile zoe se prepara prin incorporarea pulberii in lichid in cantitati mici pana se obtine o

pasta de consistenta chitoasa.

De obicei se realizeaza un raport pulbere – lichid de 4/1 pana la 6/1 care asigura materialului

proprietatile impuse.

Amestecul se face prin spatulare cu spatule de metal cel putin 90 de secunde . dupa o oarecare

experienta se poate obtine consistenta dorita fara a cantari cele 2 componente.

Indicatii :

- Obturatii de baza de obicei asociate cu cimenturile FOZ

- Coafaje indirecte

- Eugenatele sunt componente de baza intr o serie de materiale pentru obturat canale

- Acoperirea pansamentelor calmante si ca pansamente gingivale peste fibre impregnate cu

fiferite produse

67

68

68