Tatiana Tolstaia

Universul Rus

Daca mi-ar fi fost harazit ca toata viata sa traiesc numai in Rusia, sa vinin contact numai cu rusi, sigur m-as fi spanzurat.Si nu pentru ca nu-mi plac rusii sau pentru ca i-as consideraneinteresanti, dimpotriva. Nu cunosc nimic mai interesant, paradoxal sicontradictoriu decat rusii. Rusia e un mare ospiciu, pe usa caruia atarnaun mare lacat de hambar, in schimb nu are pereti; in care tavanul e foartescund, iar sub picioare, in locul podelelor, e haul; in care doctorii si-aupierdut mintile, iar pacientii, care in felul lor inteleg cum staulucrurile, se prefac a fi nebuni si nu pentru hatarul doctorilor, ci pur sisimplu pentru ca asa e mai interesant, mai comod si mai fantastic; undecosmarurile si fanteziile nocturne se materializeaza pana a devenipalpabile, iar obiectele simple, aflate la indemana, necesare, privitede-aproape se dovedesc a fi iluzorii si imateriale; intinzi mana - ceata. Ecu neputinta sa hoinaresti prin casa aceasta bizuindu-te pe un itinerar sisperand sa ajungi intr-un loc prestabilit; in universul rusesc logica nuexista, usile nu se deschid cu cheia, ci cu descantece, scarile sunt doardesenate, schemele labirintului se modifica fara nici un avertisment. Celmai bun ghid al Rusiei ar fi un bedekker" ilustrat de Escher, cu indicatoride directie conceputi de Kafka, Beckett si Ionesco.

Atunci cand rusii mint, fura si insala (aici noi suntem lideri si nu vomceda nimanui prioritatea, si nu pentru ca noi mintim sau furam mai multdecat alte popoare, ci pentru ca o facem fie si fara a trage vreun folos,ba chiar pricinuindu-ne necazuri, asa, doar de amorul artei) - si nu pentruca suntem niste viciosi, ci pentru ca dihotomia - bine si rau, adevar siminciuna, lumina si intuneric, drept si stang pentru noi, obiectiv vorbind,nu exista. Unicul absolut e relativismul, unica constanta - haosul. Fiecareisi stabileste regulile jocului, pe care le schimba din mers dupa cum iltaie capul, si cum asta o fac toti, fara exceptie, prin eforturile comunerezulta chiar o oarecare armonie, si prin valatuci de ceata mijesc ciudateformule si module ale haosului, ale miscarii browniene a unor particulecapricioase.

N-are nici un rost sa te intrebi care ar putea fi aceste formule: ele suntcunoscute si de mult cunoscute si trambitate pe scara mare, asa ca amatoriipot lua cunostinta de ele - toata literatura rusa, tot folclorul si toataistoria va stau la dispozitie. Fereasca sfantul insa sa le abordatiinarmati cu lumina clara a logicii si a ratiunii: este totuna cu a mancapeltea cu andreaua. Relaxati-va, lasati-va cuprinsi de toropeala, dereverii, intrati in starea de visare, aruncati ceasul, ochelarii,sireturile de la ghete, cureaua si bretelele; intoarceti-va cu spatele laobiectul de studiu si stati in cap. Inchideti ochii. Auziti cum va zumzaieceva in cap? Sunteti pe drumul spre Universul Rus. Curand veti incepe saintelegeti, mai bine zis sa intrezariti, sa va patrundeti, sa simtiti.Foarte curand va veti pierde simtul de orientare in spatiu: va va fi totunaincotro mergeti, in primul rand pentru ca un punct de destinatie nu exista,iar, in al doilea rand, daca acesta tot nu exista, se poate merge in orice

directie - rezultatul va fi acelasi. Nu degeaba intr-un basm rusesc eroulse imprieteneste cu o oarece fiinta invizibila care-i indeplinestedorintele, e de-ajuns doar sa le rosteasca: Du-te acolo, nu stiu unde;adu-mi ceva, nu stiu ce". Personajul nevazut se executa, dorinta eindeplinita, insa cei ce asculta basmul nu vor afla unde trebuie mers si cetrebuie adus. Parca nu-i totuna? Si veti intelege de ce, conform uneisuperstitii rusesti, e neingaduit sa intrebi pe cineva Incotro?", omul sepoate supara si poate raspunde enervat: Pe dealul cotrovasilea" si se vaplange ca l-ati cotrovasit!, - dupa perceptia ruseasca gaina bolborosesteco-tro, co-tro?"**, ceea ce se cheama a cotcodaci", iar dupa credintapopulara, in padure vietuieste PÅSÅROIUL SÅLBATIC (un cocos) care,cotcodacind il aiureste" pe calator incat acela isi pierde orice urma dejudecata, isi pierde capul si isi vine in fire abia dupa ce ajunge intr-unloc salbatic, necunoscut, de unde drum spre casa nu exista.

In plus, va veti pierde si orientarea in timp pentru ca deasupra Rusieiatarna, incremenit, timpul mitologic, in care toate evenimentele suntsimultane, asa incat succesiunea lor se stabileste arbitrar - dupacapriciul dumneavoastra. Recent cineva a spus, cu o vorba de spirit, caRusia e tara al carei trecut e imprevizibil. E foarte adevarat si foartecomod: fiecare isi inventeaza un trecut al sau, propria sa istorie aacestei case de nebuni, si o poveste nu e cu nimic mai buna sau maiadevarata decat alta, sunt tot atatea trecuturi cate doriti sa fie. Nu eoare aceasta libertatea cea mai deplina, si cea mai deplina egalitate?...Si nu e oare acesta solul cel mai fertil pentru aparitia literaturii?...

Si, dat fiind ca n-ai unde si de ce te urni din loc, iar timpul nu aredimensiune si directie, pretentiile fata de Rusia (cica, a cucerit jumatatedin lume, a supus si a oprimat nenumarate popoare, se face vinovata destagnarea in economie, a distrus culturile populatiilor subjugate, ba si pea sa proprie) din punctul rusesc de vedere n-au nici un temei, fiindrelative. Ce pretentii pot exista, doar Einstein v-a explicat totul! Numaidin punctul vostru de vedere, din punctul de vedere al observatorului dinafara, Rusia s-a intins de la un ocean la altul pentru ca voi, cu logicavoastra occidentala liniara, credeti in punctele cardinale ale universului,in roza vanturilor, in presiunea atmosferica, in mile si kilometri. Dar dinpunctul de vedere rusesc, noi ne aflam AICI. Ne deplasam cu o mie de mile,si din nou suntem AICI. Noi nu credem in aritmetica. Unde suntem noi -acolo e AICI. Nu-i totuna unde anume?... E absurd sa se vorbeasca destagnare, pentru ca noi traim ACUM, pe cand stagnarea e un proces, iar noinu intelegem procesele. E absurd sa se vorbeasca de distrugerea uneicatedrale frumoase. IERI era - ASTÅZI, nu-i. Dar se poate spune si invers:ASTÅZI nu-i, dar IERI era. Iar ALALTÅIERI iarasi nu era. Asadar, ALALTÅIERInu se deosebeste prin nimic de ASTÅZI, iar IERI e doar un capriciosplescait de val, a bolborosit si s-a dus. Poate va bolborosi iarasi. Poate"(avosi***) - expresie draga rusilor, insemnand nici da, nici nu, nici ladreapta, nici la stanga, nici inainte, nici inapoi.

In toata lumea, de doua ori pe an acele ceasornicelor se muta, se schimbaorarul de vara cu cel de iarna. Se face economie la electricitate, si eoricum mai placut si firesc sa dormi cand e intuneric si sa te plimbi subrazele soarelui. Si in Rusia se practica jocul de-a acele ceasornicului,dar nu din considerente economice sau de confort, ci asa... pur si simplu.Candva, inca pe timpul lui Stalin, au UITAT sa intoarca acele cu o ora, la

momentul potrivit, iar cand si-au adus aminte s-au temut sa-i spuna luiStalin. El n-a bagat de seama si am dus-o tot asa pana anul acesta. Staline mort de 40 de ani si nu mai aveau de cine sa se teama. Intr-o populatiede 250 milioane de oameni, dintre care rusi sunt 150 de milioane, nimeni nus-a sinchisit de asta. In schimb cuvintele, denumirile, simbolurile,termenii, numele sunt teribil de importante pentru rusi. De pilda, cucativa ani in urma, pe timpul lui Brejnev, meteorologii au propus capresiunea atmosferica sa se defineasca nu in milimetri coloana de mercur,ci in hectopascali - se spunea ca asa ar fi mai comod, mai concludent, maimetric. Ce taraboi s-a iscat! Indignarea generala a dat pe dinafara. Cativabatrani isterici, facand referiri la meritele lor militare si de partid, audat tonul. Cuvantul hectopascali", au scris ei in presa si la organeleguvernamentale, face sa le creasca tensiunea, sa vada negru in fataochilor, sa le stea inima in loc. Cu vechiul sistem de masurare se simteaumai bine: se uita omul la cifre si stie imediat cum e vremea, de unde batevantul, sunt sau nu pete in soare si trebuie sau nu sa-si ia medicamentele:cu cel nou, ii apuca spaima, au ameteli, e posibil sa ajunga la un sfarsitletal. Dati-ne milimetrii inapoi! Li s-au dat. Din cate stiu eu, aceasta afost unica imprejurare in care cetatenii si-au pus ceva la inima, iarguvernul si-a aplecat urechea si a reactionat in consecinta.

Stiinta istoriografica nu stie cu precizie de unde au aparut slavii si, cuatat mai mult, rusii. Unde au fost si ce-au facut pana in secolul sase? Dece in Europa, care era cutreierata de-a lungul si de-a latul de negustori,ostasi, calatori dornici de cunoastere, nimeni n-a intalnit slavi? De parcaacestia, vrajiti de pasaroiul salbatic, au ratacit prin desisuriintunecate, in timp ce alte popoare edificau palate de piatra si marmura,navigau pe mari, isi zideau mortii in tainitele piramidelor, calculaumersul stelelor si lumii, brodau flori si pasari pe tesaturi fine, calculaucircumferinta pamantului, inventau praful de pusca, hartia, sticla, banii,baile, vinul, alfabetele! Au trecut mii de ani de cand Ghilgames a plansamar pentru ca sarpele mancase floarea nemuririi, de cand Odiseu, plin decolb, ars de soare, s-a intors acasa, de cand anonimul egiptean a prorocitca verbul poetului va dainui mai mult decat piramidele, de cand Dumnezeu aoprit mana ridicata de Avraam asupra copilului sau; mari imperii s-auridicat si s-au prabusit. Mantuitorul a venit, a murit, a inviat, afagaduit ca se va intoarce si a cam intarziat sa revina; a fost incendiataBiblioteca din Alexandria, iar nisipul a acoperit fostele gradini si pieteale lumii vechi; in acest timp, pasaroiul salbatic s-a milostivit si i-aeliberat pe slavi. Au iesit de la intuneric la lumina clatinandu-se,buimaciti de aventura din padure. Asemenea somnorosului care a dormit preamult si s-a trezit abia spre seara, toate le cadeau din maini, iar in caple licareau franturi tulburi de vise. Cascau, nu se grabeau niciunde, sedezmeticeau anevoie, se uitau in jur. Ospatul istoriei se sfarsise, veselafusese sparta, iar printre resturile de mancare se vedeau chistoace detigara. Au sopocait ceva intre ei, dar atat de ininteligibil, incat panaacuma nu se desluseste nimic. Apoi, deodata, kievienii i-au chemat pevaregi la domnie. I-au chemat sau au venit singuri, nu se stie si nicin-are vreo importanta. Tinuturile peste care au domnit varegii s-au numitRus, a inceput istoria rusa in care era greu sa definesti ce anume venea dela slavi si ce de la vikingi.

Nu-i ciudat oare? Vikingii, razboinici si energici, au cucerit Europa, s-aumiscat repede, au jefuit, au macelarit si odata chiar au descoperit

America; pe de alta parte, slavii brodau si ei, gateau, cantau, se ocupaucu albinaritul, mulgeau vacile si cultivau cereale; unindu-se sitransformandu-se in rusi, poporul acesta nou a cazut intr-o stranieletargie si reverie, in visare poetica. Taranul slav Emelia, eroul unuibasm rusesc, zace pe cuptor fara sa faca nimic, si toata treaba oindeplineste pentru el stiuca fermecata. Viteazul (viking) Ilia Muromet,eroul eposului rus, zace si el pe cuptor treicezi de ani si inca trei,lovit de o ciudata amortire, de o inexplicabila sfiiciune, pana cand nistecalatori, in trecere pe acolo, nu-i dau putere. De fapt, si alti tarani -eroi - Ivan cel Prost, de pilda - nici ei nu se dau jos de pe vatra, dar siunii dintre viteji haladuiesc invartindu-se in cercuri in universul rus,gandindu-se cu cine sa-si masoare puterile. De ce-or fi zacand tot timpul?

Le-o fi chiar asa de frig? Dar in patria vikingilor, in Scandinavia, nu eoare inca si mai frig? De ce tot merg calare, converseaza cu caii, iauaminte la sfaturile lor? Oare ei, de capul lor, nu stiu ce au de facut,unde sa mearga? Si de ce cantecele rusesti sunt asa de lungi, taraganate,lacrimoase si pline de alean?

Adresati-le rusilor intrebarile acestea, iar ei, cu o mandrie de neintelesin umilinta lor, va vor raspunde ca toata vina o poarta tataro-mongolii. Eunu cred. Nu de mult, s-au sarbatorit 600 de ani de la eliberarea de subjugul tataresc. In atata timp puteau fi date uitarii oprimarea si umilintade odinioara. Daca insa, fireste, timpul nu exista, el nu este, atunci -da: la poarta casei tale tropaie vesnic hoardele calare ale mongolilor, iarcerul nu se mai vede de atatea sageti: Moscova arde vesnic, incendiata deapropierea lui Napoleon, in urechi rasuna dangatul de clopot din Novgorod,vestind primejdia, in apropierea Poltavei suedezii si-au instalat tabara delupta.

Rusii insisi nu pricep ce se petrece cu ei, pentru ca ce-i de facut"1,cine-i de vina"2, si cand va sosi ziua cea adevarata"3 sunt asa-ziseleintrebari blestemate". Scriitorii rusi se ocupa la nesfarsit de acesteintrebari, adica marea literatura le pune, iar cea obisnuita, minora,raspunde si mereu pe de laturi.

Nu se stie de ce rusii considera ca sunt un popor purtator de Dumnezeu, caDumnezeu ii iubeste si ca El i-a insemnat, iar permanentele lor nenorocirile socotesc incercari venite de Sus, un fel de patimi de pe Golgota, siunii se mandresc teribil ca au partea lor de suferinta, in timp ce altiicartesc si-l intreaba pe Dumnezeu cu ce l-au maniat si cu ce-au gresit. DarDumnezeul rus e si el trist, suparacios, neputincios, nepasator, de parcan-a inviat inca, de parca Golgota va fi maine, inca de dimineata, sipoimaine si in fiecare zi - pentru ca si el se afla in vesnicie, undetimpul sta pe loc.

Pacatul rusilor e cel putin unul, si anume - rusii nu-si iubesc aproapele.

Si aceasta nemultumire reciproca, aceasta dihonie, lipsa de comunicare si,deseori, fatisa jubilare la nenorocirea altuia este, sigur, unul dintrecele mai grele pacate. Care o fi cauza? Nu-si iubesc aproapele pentru casunt nefericiti, sau sunt nefericiti pentru ca nu-si iubesc aproapele, eunu stiu. Rusii par a fi mereu tristi, sunt atrasi de departari, de plaiurinecunoscute, dar nu se pot urni din loc. Plictiseala", Lehamite", De ce sa

ma apuc"? - e o tema permanenta in viata si in literatura. De ce oare celetrei surori cehoviene repeta: La Moscova, la Moscova!", dar de plecat nupleaca? Ce le impiedica? Si cine-l impiedica pe Oblomov sa se dea jos de pedivan, sa scrie o scrisoare, sa iasa din casa, sa se apuce de-o treaba?

Iar daca, din cand in cand, ceva se trezeste in rusi, dinamismul, elanul,tasnind ba din sangele variag, ba din cel tataresc, sau din alt sange destepa, atunci ei se reped agresivi, fara nici un sens, sa insface, sacucereasca, sa supuna, sa distruga, sa jefuiasca - pentru ca mai apoi, candelanul va fi trecut, se va fi potolit, sa priveasca descumpaniti lateritoriul cucerit, devastat, si sa se intrebe: si, mai departe? Si, de ce?Iar acuma, incotro? - si sa dispretuiasca popoarele care s-au lasatcucerite, si sa dispretuiasca tarile indepartate, pentru ca dintr-un dulcevis s-au prefacut intr-o realitate brutala, terfelita. Si oare nu de aceeasunt atrasi rusii de lungi expeditii - militare sau pur si simplu turistice- pentru ca drumul, lung pana la infinit, lasa sufletul sa se legene insenzatia falsa a unei activitati care, chipurile, se desfasoara, inconstiinta falsa a unui tel care, chipurile, va trebui atins, iaralternanta peisajelor, a imaginilor colorate reuseste chiar sa le creezeiluzia scurgerii timpului.

Uneori, rusul ma duce cu gandul la un betiv care adoarme intr-o sala decinema: in auzul alterat, printre bataile surde si egale ale propriului sausange, se strecoara sunetele altei vieti, care se petrece in afara lui:oameni care striga, se saruta, trag cu arma, e si o urmarire, auzi sitalazurile marii sau scartaitul unei usi, se construiesc orase, se poartadiscutii si se aude o muzica... Umbrele umbrelor, negre pe fond rosu, sesucced sovaitor pe sub ploapele lasate, grele; acestia sunt cai, dar parcaar fi un incendiu, acestia sunt copaci, dar ti se nazare c-ar fi ostiri,betivul scoate un racnet salbatic, sare in sus, se uita in jur si increierul lui se trezesc brusc, de-a valma, furie, spaima si dorinti; iltrosneste pe omul de langa el, face praf scaunele, se pravaleste spreiesire, fara a se dumiri unde se afla si ce se petrece si se prabuseste caun bolovan unde si cum se nimereste peste cei ce n-au apucat sa sefereasca, si adoarme din nou, inspaimantator, de neinteles, absurd,rasufland suierator, fara intentia de a face rau, dar imprastiind moartea.

In sanul acestui popor inert, pierdut, exista nu putini oameni vii, voiosi,dornici de cunoastere, dezinteresat pasionati, adesea prostindu-se fararost, dar uneori neobisnuit de ageri la minte, indemanatici, deosebit deingeniosi, harnici. Marea lor pasiune sunt tot tinuturile indepartate,orasele necunoscute, limbile exotice si obiceiurile strainilor. Oameniiacestia sunt salvarea si justificarea rusilor. Calatoresc fara istov,discuta, se avanta in departari, preiau maniere, culturi, carti, obiceiurisi metode. Citesc, asculta, admira, cad in adoratie, fara sa bage de seamamacar, sunt gata sa dea totul si sa plece mai bogati decat erau; ca nistecopii, se arunca in orice joc nou, il invata repede, sesizand imediat cumpoate fi imbunatatit si adaptat ca sa fie si mai vesel; ei construiesc,scriu, compun, fac comert, rad, vindeca. Acestia sunt rusii usori, spredeosebire de rusii greoi. Ei sunt cei care s-au indragostit, fara apretinde reciprocitate, ba de nemti si de olandezi sub Petru, ba defrancezi pe vremea Ekaterinei cea Mare, si pentru un veac si jumatate ba deenglezi, scandinavi, italieni, spanioli, americani, evrei, hindusi,eschimosi, etiopieni, greci. S-au indragostit, au preluat ce au putut,

si-au insusit culturi si limbi straine, au adus la ei acasa cuvinte, casesi literaturi straine, iar acestea au devenit intr-un anume fel vaditrusesti; uitandu-se la confratii lor greoi si receptandu-i ca pe nistestraini, s-au si repezit sa-i iubeasca, sa-i studieze, sa incerce sa-iajute, sa-i invete si sa-i dezvete, sa-i vindece si sa-i inveseleasca, dealtminteri, fara prea mare succes.

Rusii greoi", vai, si-au vazut de treaba lor, au creat imaginea ursuluirusesc, au speriat pe cine au putut, incat acum toti fug de ei in toatepartile. Rusii usori", care nu inteleg de ce, pentru ce, strigadescumpaniti dupa fugari: unde-ati plecat? stati, noi va iubim!Imperialisti blestemati!", scrasnesc popoarele din fuga. Si refuza iubirea.Era un banc, transmis pe buna dreptate din gura in gura: Cine n-are nadragipe el, e inarmat pana in dinti si iubeste pe toata lumea?" Raspunsul:Rusii". Toate remarcile din bancul acesta sunt foarte adevarate si totul efoarte trist.

Din punctul meu de vedere, nationalismul rus, national-patriotismul e cevaingrozitor si nu numai pentru ca in mod vadit si ucigator pute a fascism,ci mai ales pentru ca ideea si scopul lui este de a inchide universul rus,de a astupa toate crapaturile, gaurile si porii, toate ferestruicile princare sufla vesel vantul culturilor straine, si sa-i lase pe rusi singuri,ei intre ei. Acesta nu e tipul de nationalism cand confratele de limba saude sange e preferat strainului, ci tipul acela cand (nationalistii - n.tr.)vor sa zavorasca bine usa si sa-si ciomageasca vecinii si neamuriledeclarandu-i venetici. In mediul pur rusesc" poti sa te sufoci, sa deviiclaustrofob si sa-ti pierzi mintile, sa-ti irosesti fara rost toatenazuintele si toate harurile cu care te-a inzestrat natura. Intr-un mediueterogen, deschis si in continua primenire, poti si sa traiesti, si saactionezi inteligent, si sa gandesti, si sa muncesti, ramanand -bineinteles - rus, dar fara sa te scufunzi in buimacitoare hibernare.

Tragedia situatiei rusilor care gandesc si simt in acest fel - si suntemdestul de multi - consta in faptul ca de opiniile si emotiile noastre nudepinde aproape nimic: suntem liberi sa gandim cum ne taie capul, viatainsa fractureaza societatea noastra, tara noastra, istoria noastra siviitorul nostru nu pe acele falii cum am dori noi. Sentimentul firesc dedragoste de patrie e astazi uzurpat si terfelit de ipochimenii sovini;sentimentele de simpatie si interes fata de popoarele neruse, si acesteatot atat de firesti, sunt luate de aceste natiuni drept veleitarismimperialist". Termenul de rusi" se aplica cu dublu si triplu standard: nunumai ca nu exista un inteles comun privind continutul acestui termen, darchiar si utilizarea lui este tot mai des perceputa cu suspiciune sidezavuare. Identificarea de sine e dificila: limba, etnosul, teritoriul siistoria - totul e contestat si pus la indoiala. Pe scurt, acum e un timpcand, in acest haos, incercarea de autodeterminare se face individual, decatre fiecare, dar, oricare ar fi rezultatul acestei autodeterminari pentrufiecare om in parte, el va fi ridiculizat, blamat sau pur si simplu va firespins ca ilegitim, si nu doar de adversar ci, poate, si de prieten.

Cand un om pe care-l respect foarte mult m-a intrebat cum imi definesc eulocul in acest balamuc rusesc, i-am raspuns ca eu ma consider a fi unpatriot fara nationalism si - in acelasi timp - un cosmopolit faraimperialism. Uite, de asta - a spus el -, voi, rusii, sunteti in acelasi

timp si sovini, si imperialisti.

Trist. El nu ma intelege pe mine, iar eu pe el. Dar ma va intelege oarecineva daca voi spune ca, de mi-ar fi fost harazit ca niciodata sa nu mamai intorc in Rusia si sa nu mai intalnesc vreun rus, m-as fi spanzurat,desigur?

Noiembrie 1993

Traducere din limba rusa

M.S. si T.T.

* Articolul a fost scris pentru cotidianul The Guardian, care a solicitatscriitorilor din diferite tari o serie de articole pe tema constiintei nationalesi preluat in romaneste de Adevarul literar si artistic.

** kuda? kuda? - unde? incotro?

*** o fi...

1 Referire la romanul lui N.G. Cernisevski (1828-1889)

2 Cine-i de vina?" de A.I. Herzen (1812-1870)

3 Celebru articol al lui N.A. Dobroliubov (1836-1861)