8/18/2019 T.1 Definirea Conceptului Dezvoltare RU 26 Ian 2015

1/2

1 Definirea conceptului de dezvoltare a resurselor umane

Provocările mondiale actuale privind globalizarea economiei, deschiderea pieţelor internaţionale, schimbările tehnologice rapide pot fi transformate în oportunităţi de către economiaromânească prin creşterea calităţii instruirii şi dobândirea de noi abilităţi de către resursele umane.stfel, se determină dezvoltarea competitivităţii economiei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al

 populaţiei.

!intagma resurse umane înlocuieşte particula "personal , deşi nu este echivalentă,‖depăşind#o în conţinut şi marcând o etapă superioară în modul de a înţelege şi lucra cu oamenii într#o organizaţie. De e$emplu, pentru problematica actualei lucrări o diferenţă semnificativă este înabordarea de a înţelege anga%aţii de la termeni de costuri la înţelegerea lor în termeni de resurse şiinvestiţii pentru dezvoltarea ulterioară a lor, a organizaţiei şi chiar a naţiunii din care fac parte.

Dobândirea de noi abilităţi şi educaţia constituie preocupări ale domeniuluimanagementului resurselor umane. &anagementul resurselor umane '&()* este mult disputat cadomeniu de activitate de către specialiştii din diverse specializări, dar ca şi componentă amanagementului, este situat în zona decizională strategică şi este de ma$imă importanţă îngestionarea unei firme.

ctualmente, în managementul modern, grupul uman nu mai este considerat ca o sumă de

instrumente de e$ecuţie, braţe de muncă, ci un ansamblu de tipuri de personalităţi umane comple$e,ce pot fi atât factori de conflicte şi dezechilibre, cât şi un imens rezervor de creativitate şi eficienţă.

)n &() eficient pleacă de la implementarea unor politici active şi anticipatorii, foartetransparente, concretizate într#un manual de proceduri, precum politica de anga%are, politica dedezvoltare şi spri%inire a anga%aţilor în problemele curente, politica recompenselor, e$primată printr#o grilă echilibrată şi puternic motivantă. Prevenirea continuă a oricăror probleme legate decomponenta umană devine prioritară şi se realizează prin analiza şi diagnoza periodică aorganizaţie. +n orice moment un manager de resurse umane trebuie să ştie care sunt necesităţile,nemulţumirile şi nevoile de creştere ale oamenilor.

Din perioada anilor 1-, începe să se contureze un nou domeniu al &(), care reuneşteacele activităţi, esenţiale pentru dezvoltarea resurselor umane 'D()*.

+ntr#o investigaţiei sistematică a literaturii de specialitate se constată că se stabililesc relaţiiîntre conceptele D() şi formarea profesională continuă '/P0*, dar determinarea acestor relaţii

 poate fi e$trem de dificilă atunci când definiţiile conceptelor sunt neclare, iar graniţele care ledelimitează unul de altul, incerte. Poate că e un semn al vremii că totul pare conectat cu toatecelelalte. storia scurtă a D() e plină de discuţii legate de parametrii săi confuzi.

!2anson şi 3olton '41* au identificat 1- definiţii a D(), domeniu care a fost definit cao dezvoltare a carierei şi organizare a dezvoltării activităţii '&c5aglan, 1-*. De asemenea, în altedefiniţii 3(D a fost conturat ca e$perienţa organizării învăţării generată de anga%aţii într#o perioadăde timp specificată, pentru a aduce posibilitatea îmbunătăţirii performanţei şi6sau îmbunătăţirii

 profesionale '5 7adler8 7adler, 1-*. De altfel,  scopul principal al D(), susţinut de !2anson,

este îmbunătăţirea performanţei. Performanţa implică desfăşurarea resurselor pentru a face oorganizaţie profitabilă.9ille:, ;ggland şi &a:cunich 9ille: '44* spun că misiunea D() constă în<1. dezvoltarea individuală, bazată pe performanţa raportată la locul de muncă=4. performanţa sistemelor de conducere;>. activităţile dezvoltării organizaţionale, ce optimizează potenţialul uman şi performanţa

organizaţională, care împreună îmbunătăţesc eficacitatea organizaţiei.După cum notau &c 9oldrec?, !te2art şi @atson '41*< ADeşi nu e$istă un acord asupra

a ceea ce înseamnă D(), domeniul este cu toate acestea investigat, practicat şi a devenit obiect destudiuA . &ulte studii din ultima perioadă afirmă că Ao definiţie universală a D() nu a fost încă pedeplin acceptată de teoreticieni şi practicanţi deopotrivăA, ceea ce nu e surprinzător.

Dar, de unde provine această lipsă de înţelegere reciprocăB Probabil originile ei constau înmultitudinea de perspective utilizate pentru a vedea lumea. +ntr#un eseu clasic, @at?ins '11* aspecificat că diferite discipline subliniază roluri diferite atribuite practicanţilor D() şi focalizări

1

8/18/2019 T.1 Definirea Conceptului Dezvoltare RU 26 Ian 2015

2/2

diferite ale definiţiilor D() aşa cum se regăsesc ele în aceste discipline. 0u alte cuvinte, e$istădiferenţe fundamentale de valoare între arbitrii D().

)nele discipline subliniază căile prin care anga%aţii trebuie să înveţe, să schimbe sau să#şiîmbunătăţească eficienţa la locul de muncă. ltele afirmă că poate e$ista o problemă de

 performanţă, dar aceasta ar fi mai degrabă legată de modul în care funcţionează sistemele sau deconte$tul în care anga%atul îşi desfăşoară activitatea. Dintr#o perspectivă disciplinară, aceastăafirmaţie este sinonimă cu diferenţa de perspectivă dintre psihologul care vede o problemă ca pe untot e$istent în interiorul persoanei 'şi deci controlabilă de către individ* şi sociologul care considerăsistemul social ca fiind problema. @at?ins '11* a conceptualizat D() ca fiind un domeniu al

 practicii cu baze teoretice influenţate de economie, psihologie industrială, educaţia adulţilor,comportament organizaţional, modele de management, şi altele.

@einberger 'l-* a revăzut cel puţin 4 de definiţii americane ale D() descrise ca oconcentrare asupra instruirii şi educaţiei adulţilor şi a e$aminat teoriile care stau la baza lor.(ecunoscând D() ca interdisciplinară în natura sa, precum şi faptul că o serie de domenii de studiudau D() informaţii teoretice şi practice, autoarea a identificat forţele primare de influenţă ca<

 psihologia, teoria sistemelor, economia şi managementul performanţei 'tehnologia performanţeiumane*.

Cuchin?a '41* a argumentat împotriva ideii de a numi D() o disciplina academică<

AD() poate fi considerată nu o disciplină, ci mai degrabă o arie cu multiple discipline ca rădăcinisau fundamentA . !2anson '41* recunoaşte D() ca disciplina şi consideră că ADisciplina D() se bazează pe trei teorii de bază, care a%ută la înţelegerea, e$plicarea şi punerea în practică a rolurilor şi proceselor ei. cestea includ teoria psihologică, pe cea economică şi teoria sistemelorA.

;$istă diferenţe de abordare a D() şi din perspectiva organizaţiei, respectiv a anga%aţilor. persoană care e într#o constanta devenire este totodată supusă la un număr mare de procese deinfluenţare, fie că acestea sunt # pentru a numi doar câteva # de natură socială, politică, istorică saueconomică. 0a rezultat, o persoană în devenire e o entitate fragilă, care odată ancorată în lumeaorganizaţională devine infinit mai comple$ă, dovedind identităţi multiple. 5uând în considerare o

 posibilă definiţie a D() din perspective devenirilor umane, D() reprezintă un proces strategic preocupat de sustenabilitatea tuturor tipurilor de organizaţii.

&c5ean '4* un participant activ în dezbaterea conceptualizării, a e$primat un interescrescut faţă de multiplele modalităţi de a ne imagina D(), şi nu în abordarea unidirecţională adefiniţiei specifice< A7u ar trebui să surprindă că D() diferă de la ţară la ţară, că diferiteleorganizaţii o văd diferit, că diferite universităţi o definesc diferit, că diferiţi indivizi o percep diferit. asemenea diversitate ar trebui aplaudată şi nu deplânsăA . +n acelaşi fel, o pluralitate de orientăriteoretice alimentează şi eforturile specialiştilor anga%aţi în cercetarea D().

!pecialiştii vor continua să dezbată definiţia D(), încercând să#i stabilească locaţia e$actăîn gala$ia academică şi mai mult să determine ce rămâne în interior şi ce cade în e$teriorulgraniţelor D()B

0onte$tele politice, economice şi sociale au schimbat ceea ce înainte erau considerate

graniţele tradiţionale ale D(), domeniul iniţial definit preponderent ca unul practic şi lipsit de uncadru teoretic.

!pecialiştii din domenii interdisciplinare au fost bineveniţi, graniţele însăşi ale D() audevin permeabile, elastice şi deschise. +nsă, au fost criticaţi prin lipsa de coeziune cu obiectivul clar 

 stabilit şi strategic, al DRU - acela de a îmbrăţişa diversitatea. trategia DRU este integrată înmisiunea organizaţiei şi încorporată în toate iniţiativele planificate. (esponsabilitatea pentru D()revine tuturor anga%aţilor de la toate nivelurile ierarhice şi este implementată într#un model formal şisistematic în întreaga organizaţie. (ezultă că specialişti D() au rol de consilieri şi dau sfaturimanagerilor, dar ambii au nevoie de pregătire pentru noile roluri.

2