Sustragere – luarea ilegală și gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, savîrșită în scop de profit. Absența oricărui dintre aceste semne ne permite să percepem cele comise nu ca sustragere, ci ca alt gen de infracțiune sau ca fapta ce nu are relevanță penală. Toate infracțiunile săvîrșite prin sustragere au un obiect juridic comun, și anume relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor. Desfășurarea normală a relațiilor sociale cu privire la existența, dezvoltarea și consolidarea patrimoniului impune respectarea posesie respectarea posesiei asupra bunurilor, adică a poziției de fapt a a bunurilor. Sustragerea implică o preexistență a unei situații privitoare la poziția bunului (el este în posesia legitima a posesorului) și pe de altă parte, săvîrșirea acțiunii prin care acest bun este scos, în mod ilicit, din această poziție și trecut în același mod într-o altă poziție, sub stăpînirea făptuitorului. Obiectul material al infracțiunilor săvîrșite prin sustragere îl constituie bunurile care au o eistență materială, create prin munca omului și care dispun de valoare materială și cost determinat. Sub aspect social, obiectul material al sustragerii sunt bunurile in a căror creare s-a investit munca umana. Aplicarea muncii umane constitue un o condiție pentru trecerea bunurilor din starea de produs al naturii în starea de valoare material-marfară creată prin munca omului. Pentru delimitarea sustragerii de infracțiunile ecologice trebuie de stabilit scopul aplicării muncii umane asupra bunului – dacă scopul este în a restabili și păstra situația ecologică, atunci este infr. ecologică; dacă scopul este inluderea bunurilor date în circuitul marfar, în procesul de producție, atunci este sustragere. Sub aspect economic, bunurile trebuie să aibă valoare aconomică și cost determinat. Dacă un bun nu poate fi evaluat în bani el nu poate constitui obiectul sustragerii (o agendă intimă, o poză a unei cunoștințe etc). Desigur există bunuri cu utilitate individuală dar și socială – poze cu vedete și autograful lor,, jurnalele intime ale celebrităților, etc. Evident că aceste obiecte constituie obiecte de vînzare-cumpărare, deci și obiect al sustragerii. Sub aspect fizic, obiectul material al sustragerii trebuie sa fie bunuri mobile, un semn constitutiv al notiunii de sustragere. Sustragerea este subînțeleasă tradițional ca deplasarea bunurilor dintr-o parte în alta, în urma căreia făptuitorul devine stăpînul de facto al acestora, iar posesorul precedent încetează a le stăpîni. Cu privire la bunurile imobile: dacă sunt detașate parțile divizibile ale acestor bunuri și sustrase (ușile la casă) va fi sustragere+distrugere sau deteriorarea intenționată a bunurilor. Banii=echivalentul universal al costului Sub aspect juridic, bunurile luate trebuie să fie străine făptuitorului, adică să se afle în posesia altuia. Fapta se consideră sustragere și atunci cănd bunul este luat de la posesorul legitim, cit și de la posesorul nelegitim. Dar dacă făptuitorul ia bunul de la posesorul nelegitim pentru al transmite posesorului legitim, fapta nu va constitui sustragere. Revendicarea prin metode ilegale a bunului de către proprietarul legal va fi calificată ca samovolnicie sau escrocherie dacă făptuitorul va mai care și o recompensă p/u bunul chipurile dispărut.Latura obiectivă:- fapta prejudiciabilă ce constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită- urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv- legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciable

luarea – fenomen nu numai fizic, dar în esență nu este luarea exclusiv fizică a bunului, dar și a dreptului de posesie asupra lui.În cazul delapidării, după S.A.Tararuhin: făptuitorul este în acelși timp infractorul ce săvîrșește sustragerea și posesorul legal împotriva căruia se comite sustragere. În doctrina română: luarea - mișcarea și ridicarea bunului din locul în care se află, fie cu lăsarea bunului în același loc dar cu încetarea dispozițiunii posesorului de pînă atunci asupra bunului și stabilirea dispozițiunii asupra acestuia! ILEGALITATEA acțiunii de sustragere – făptuitorul nu trebuie să aibă vriun drept asupra bunului, astfel luarea bunurilor unde făptuitorul are drepturi asupra lor este calificată ca samovolnicie GRATUITATEA acțiunii de sustragere – luarea ilegală dar echivalentă (integral compensată ) nu este sustragere fiindcă nu se cauzează prejudiciu patrimonial.VENITUL RATAT – nu se ia in considerare la calificarea sustragerii – dar dacă făptuitorul avea acest scop?Latura subiectivă – vinovăție prin intenție directă+prezența obligatorie a scopului special – de cupiditate(profit).Intenție inițială (ai furat un palton), intenție supravenită(în el erau valori , făptuitorul prevede un rezultat altul decît cel inițial, datorită condițiilor în care a comins fapta, și se decide să îl producă.

Dacă există intenția de a fura întregul, infracțiunea va fi consumată doar atunci cînd făptuitorul va putea folosi sau dispune de toate părțile întregului. SCOPUL DE CUPIDITATE – dacă bunul este împrumutat, atunci nu va fi sustragere (poate fi dăunarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere, sau dobîndirea unui credit pin înșelăciune). De altfel scopul de cupiditate nu este doar de interes personal, chiar dacă se urmărește îmbogățirea altor persoane terțe(persoane care a acordat direct/indirect asistență materială făptuitorului sau care în previziunea făptuitorului îi va acorda așa asistență în viitor) =cu sustragere. Acest semn nu este un semn constitutiv al sustragerii, fiindcă făptuitorul poate fi un ”Robin Hood”.Subiectul sustragerii: persoana fizică responsabilă care a împlinit 14 ani(art.186-188, alin 2,3 art190 și alin2 art.192 CP RM) sau 16 ani in restul cazurilor.