Suciu C. I. - cultura Vinča in Transylvania

5 | Cultura Vinča în Transilvania

CUPRINS

Cuvânt înainte (prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca) ............................................................................... 9

Argument ........................................................................................................................................... 10

Capitolul I. Mediul geografic ............................................................................................................. 13

1. Definirea ariei cercetate .......................................................................................................... 13

2. Limitele muntoase ................................................................................................................... 14

3. Depresiunea Transilvaniei (cu accentuarea zonei de sud-vest) .............................................. 19

4. Hidrografia .............................................................................................................................. 22

Capitolul II. Cultura Vinča – origine, evoluţie, interferenţe .............................................................. 23

Contacte şi interferenţe cu cultura Starčevo-Criş ............................................................................ 33

Capitolul III - Repertoriul aşezărilor şi complexelor vinčiene timpurii din Transilvania ................. 47

1. Alba Iulia-Lumea Nouă (jud. Alba) ........................................................................................ 47

2. Aiud–Cetăţuie ......................................................................................................................... 64

3. Balomir–Gura Văii Cioarei (jud. Alba) (jud. Hunedoara) ...................................................... 65

4. Caşolţ–Poiana în pisc (jud. Sibiu). ......................................................................................... 66

5. Cerişor–Peştera Cauce (jud. Hunedoara). .............................................................................. 67

6. Hunedoara–Biserica Sf. Nicolae (jud. Hunedoara) ................................................................. 70

7. Limba (fostă Dumbrava, oraş Alba Iulia) ............................................................................... 70

Săpăturile de la Limba-Vărar (1944-1947) ..................................................................................... 72

Săpăturile de la Limba-Bordane şi Şesul Orzii (1995) .................................................................... 75

Săpăturile de la Limba-Şesul Orzii (1996) ...................................................................................... 76

Săpăturile de la Limba-Bordane (1997) .......................................................................................... 77

Săpăturile de la Limba-Bordane (1998) .......................................................................................... 78

Săpăturile de la Limba-Bordane şi Limba-Vărar (1999) ................................................................ 79

Săpăturile de la Limba-Vărăria(1996-2001) ................................................................................... 80

8. Nandru–Peştera Curată (jud. Hunedoara) .............................................................................. 82

Miercurea Sibiului – Studiu de caz. ................................................................................................... 84

9. Miercurea Sibiului–Petriş (jud. Sibiu) ................................................................................... 84

Nivelul IIa. (Nivelul asociat culturii Vinča de la Miercurea Sibiului Petriş, locuirea în bordeie) .. 89

Nivelul IIa1. ...................................................................................................................................... 89

Complexul B4 şi groapa G20 cu toate gropile din jur. ............................................................. 89

Complexul B12 ........................................................................................................................ 93

6 | C o s m i n I . S u c i u

Bordeiul B18 ......................................................................................................................... 100

Palisada 1 (Gardul 1). ........................................................................................................... 105

Nivelul IIa2. ................................................................................................................................... 106

Bordeiul B5, gropile G5a-b, şi gropile de stâlpi din zona de nord-vest ale complexului. ...... 106

Complexul B6 cu gropile G5, 8, 12, 19. .................................................................................... 111

Complexul B7. ...................................................................................................................... 116

Complexul B8 ....................................................................................................................... 116

Complexul B15. ..................................................................................................................... 117

Secţiunea S6 şi Şanţurile 1 şi 2/2008 .................................................................................... 121

Nivelul IIb. ....................................................................................................................................... 122

Locuinţa L3 (plan 19 – suprafaţa I). ..................................................................................... 123

Locuinţa L11 (plan 19 – suprafaţa II; stânga). ....................................................................... 123

Platforma compusă din locuinţa L13 şi locuinţa L14. ........................................................... 130

10. Miercurea Sibiului–Pustia (Luncă) (jud. Sibiu) ................................................................... 135

11. Miercurea Sibiului–Gară (jud. Sibiu) .................................................................................. 137

12. Ocna Sibiului- Faţa Vacilor, La Roghină (jud. Sibiu) .......................................................... 138

13. Orlat-Poduri (Jud. Sibiu) ...................................................................................................... 142

14. Romos-Făgădău (jud. Hunedoara) ....................................................................................... 143

15. Sântimbru–La Ţărmure, La Ierugă (Jud. Alba) .................................................................... 146

16. Şeuşa–La cărarea morii (jud. Alba) ..................................................................................... 147

17. Tărtăria-Gura Luncii (jud. Alba) .......................................................................................... 148

Săpături în perioada războiului-K. Horedt. ................................................................................... 149

Săpăturile lui N. Vlassa. ................................................................................................................ 151

Săpăturile lui I. Paul de la Tărtăria. .............................................................................................. 160

Secţiunea SG1/1989. ..................................................................................................................... 160

18. Vurpăr (Jud. Alba) ................................................................................................................ 164

Capitolul IV. Cultura Vinča – Cronologia şi evoluţia comunităţilor vinčiene în Transilvania ....... 165

1. Cronologia absolută. ............................................................................................................ 165

2. Legături cu lumea liniară şi cu orizontul Esztár-Pişcolt-Raškovce-Sátoraljaújhely-Lumea Nouă (Zau). ...................................................................................................................................... 168

3. Relaţia cu liniarul cu note muzicale. .................................................................................... 175

4. Sfârşitul culturii Vinča, faza timpurie în Transilvania. ........................................................ 176

5. Structura aşezărilor Vinča timpurie în Transilvania. ........................................................... 182


6. Prelucrarea cuprului. ............................................................................................................ 189

7. Analize pe obsidian şi silex. ................................................................................................. 193

8. Cimitirele şi înmormântările izolate. .................................................................................... 196

9. Descoperiri Spondylus/Glycymeris. ..................................................................................... 199

10. Elemente de floră şi cultivare a plantelor. ............................................................................ 202

11. Producţia textilă. .................................................................................................................. 204

12. Statuetele, altarele şi vasele capac ....................................................................................... 207

13. Fauna şi elemente de prelucrare a osului. ............................................................................ 211

14. Uneltele de os de la Miercurea Sibiului-Petriş şi Alba Iulia -Lumea Nouă ......................... 214

Capitolul V. Analize statistice pe materialul ceramic de la Miercurea Sibiului-Petriş ................... 223

1. Analize statistice pe ceramică: cataloage şi dicţionare ........................................................ 223

2. Analiza statistică a categoriei ceramice ............................................................................... 224

4. Analiza statistică a netezirii ................................................................................................. 230

5. Analiza statistică a amestecului pastei ................................................................................. 233

8. Analiza statistică a buzelor de vas ....................................................................................... 248

9. Analiza statistică a fundurilor şi a picioarelor de vas .......................................................... 249

Capitolul VI. Concluzii .................................................................................................................... 255

Capitolul VII. Descrierea planşelor din text .................................................................................... 257

Capitolul VIII. Bibliografie.............................................................................................................. 271

Anexa 1 –Lista datelor radiocarbon (BP) ........................................................................................ 283

English Abstract ............................................................................................................................... 299


CCUUVVÂÂNNTT ÎÎNNAAIINNTTEE

Cultura Vinča a reprezentat o provocare continuă pentru istoriografia şi cercetarea de teren a neoliticului românesc. Cercetările din Banat sunt exemplare pentru aceasta.

Transilvania a fost inclusă în aria de preocupări a cercetării culturii. Bazele acesteia sunt definite mai mult teoretic, iar încurcătura provocată de terminologia Vinča-Turdaş sau Turdaş-Vinča este edificatoare în acest sens. După 1990 am început cercetarea sistematică a unor situri arheologice aparţinând neoliticului (Orăştie-Dealul Pemilor, punct X2, Romos-Făgădău, Turdaş-Luncă, Cerişor-Peştera Cauce, Hunedoara-Grădina Castelului, Miercurea Sibiului-Petriş, Miercurea Sibiului-Luncă, Pustia), dar şi unor depozite de muzee din Transilvania (Aiud, Sebeş, Alba Iulia, Sibiu, Hunedoara, Deva). Cu această ocazie am văzut cu claritate care este relaţia dintre culturile Starčevo-Criş, Vinča, Lumea Nouă şi Turdaş în Transilvania. Ba mai mult, s-a putut vedea că evoluţia culturală a neoliticului şi eneoliticului din Transilvania are multe părţi comune cu Banatul şi zona de la vest de România.

Toate acestea ne-au făcut să scriem o serie de articole de sinteză în care am (re)propus bazele cronologiei relative şi absolute a neoliticului şi eneoliticului Transilvaniei, rolul şi locul culturii Vinča în geneza şi evoluţia neoliticului dezvoltat şi eneoliticului din această provincie istorică a României.

Teza de doctorat a domnului Cosmin SUCIU reprezintă un pas înainte în această redefinire. Colegul nostru a căutat să facă o critică a izvoarelor, să includă descoperirile vechi în noul concept şi să arate caracteristicile celor mai noi descoperiri în domeniu. Crezând în ideea după care membrii echipei au drepturi asupra publicării rezultatelor cercetării arheologice în aceeaşi măsură ca responsabilul de şantier, am cedat o mare parte din documentaţiile privind orizontul II (cultura Vinča) de la Miercurea Sibiului-Petriş pentru realizarea acestei teze de doctorat. Cred că am făcut o alegere bună. Lucrarea reprezintă un pas înainte – după opinia noastră – pentru istoriografia românească în domeniu, modul de abordare, conceptul realizării, dar şi rezultatele finale, recomandând-o drept un produs de înalt nivel intelectual.

Trebuie să-l felicit pe domnul doctor Cosmin SUCIU pentru lucrare şi să-i fac fericiţi şi pe alţi doctoranzi oferindu-le spre prelucrare şi publicare alte materiale arheologice din siturile pe care le cercetez.

Cred că şi în activitatea de la Catedra de Istorie antică şi medievală din cadrul Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, această lucrare tipărită îl va ajuta pe colegul nostru pentru a-şi găsi locul care-l merită.

Cu respect pentru lucrul bine-făcut, îl felicit pe mai tânărul meu coleg ! Sibiu la 10 octombrie 2009

Prof.univ.dr. Sabin Adrian LUCA


AARRGGUUMMEENNTT

Descoperirile extraordinare, în tellul de la Vinča, făcute de către Miloje M. Vasić din 1908 au adus la lumină o civilizaţie care a inovat şi dezvoltat elemente remarcabile în cadrul evoluţiei umane din zona balcano-anatoliană, la sfârşitul neoliticului timpuriu. Din nefericire, descoperirile din zona Transilvaniei au avut parte de o terminologie care abia acum un deceniu a început să fie rectificată prin publicarea materialelor de la Romos de către prof. Sabin Adrian Luca şi a reinterpretării materialelor de la Tărtăria de prof. Gh. Lazarovici. Aceste redefiniri au fost impulsionate acum opt ani prin publicarea unei scurte sinteze care încerca să delimiteze siturile cu materiale vinčiene timpurii şi relaţia acestora cu lumea Starčevo-Criş târzie şi a apariţiei ornamentelor liniare (dr. Sabin Adrian Luca, dr. Horia Ciugudean, dr. Aurel Dragotă).

În această direcţie se înscrie cercetarea de faţă. Tema lucrării a fost stabilită de prof.univ.dr. Gheorghe Lazarovici şi prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca, care m-au ajutat în înţelegerea critică a fenomenelor complexe şi au trasat linia de cercetare. Un element esenţial a fost reprezentat de ajutorul oferit din partea coordonatorului şantierului Miercurea Sibiului-Petriş, prof.dr. Sabin Adrian Luca, care mi-a dat posibilitatea să particip la campaniile de săpătură coordonate de dânsul şi să studiez materialele provenite din săpăturile sistematice efectuate în ultimii 12 ani, dar şi a colegului Dragoş Diaconescu (coordonatorul de săpătură) care mi-a fost alături şi a contribuit major la succesul acestui demers. De asemenea, am beneficiat de un ajutor bibliografic extraordinar din partea acestora, ceea ce a dus la înţelegerea contextului general. Nu în ultimul rând, discuţiile avute au reprezentat un punct de pornire şi un feedback necesar unui proiect complex şi dificil. Materialele descoperite la Miercurea Sibiului-Petriş provin din complexe închise, care au fost excavate în totalitate şi care au fost analizate multidisciplinar (analize pe industria osului - dr. Corneliu Beldiman, analize arheozoologice-dr. Georgeta El Susi, analize parţiale pe obsidian, silex - dr. Paolo Biagi, analize arheobotanice- dr. Beatrice Ciută). Am folosit în special materialele din campaniile 2000-2007. Universitatea Lucian Blaga Sibiu şi Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu au adus un aport considerabil, prin finanţarea acestor săpături. Mulţumiri Ligiei Bucerzan şi Dianei Tatu care au revăzut manuscrisul în română şi abstractul în engleză. Lucrarea nu aputea să apară fără înţelegerea de care soţia şi familia au dat dovadă. Le mulţumesc şi pe această cale.

În acelaşi timp, am beneficiat de contractul CNCSIS, nr. 534/1.10.07, de tip TD, care a permis un suport minim pentru logistica necesară deplasărilor efectuate în majoritatea siturilor discutate. Pentru identificarea siturilor pe teren am fost ajutat de prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca, prof.univ.dr. Gh. Lazarovici, Dragoş Diaconescu, dr. Marius Ciută, Sorin Tincu şi Dr. Silviu Istrate Purece, care m-au ajutat să identific şi să am acces la materialele din depozite sau din periegheze. Am înregistrat datele GPS ale fiecărui sit, folosind un aparat Garmin E-Trex Vista cu eroare medie de 1-4 m geopoziţional şi între 1-3 m altitudinal.

Bursa de cercetare de tip Marie Curie oferită în cadrul proiectului ARCO, finanţat de Comunitatea Europeană, la Universitatea Sussex, a oferit baza pentru înţelegerea elementelor de arhitectură şi pentru modelări tridimensionale ale habitatului.

Un stagiu de două săptămâni, în 2003, pe şantierul de la Caransebeş-Balta Sărată, s-a reflectat în implementarea sistemului de analiză statistică a materialului şi la formarea unei prime echipe de statistică în 2003. Analiza statistică s-a îmbogăţit considerabil prin integrarea, în 2004, a studentei Niţu Florina, care a refăcut dicţionarele şi cataloagele folosite în statistică şi a continuat prelucrarea analitică a materialului. Bazele de date construite până în acest moment reprezintă elemente importante în cadrul cercetării. Pentru analiza culorilor au fost folosite probe standard pentru comparaţii, fiind importantă atribuirea unei clase. Pentru fiecare categorie au fost definite dicţionare


şi cataloage (recreate şi sistematizate de Niţu Florina), care au avut ca scop încadrarea materialului în clasele definite. Pentru a avea un standard de comparaţie comun, datele au fost încărcate folosind o structură de bază de date în sistemul Access, iar analizele discriminatorii au fost realizate cu programul de analiză arheologică AplWin. Rezultatele au fost dublate de analize cantitative şi procentuale, pentru verificarea rezultatelor.

În ceea ce priveşte cronologia absolută, am implementat, cu prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca, proiectul IPCTE Radio Database care a reuşit să adune peste 1100 date radiocarbon din arealul României şi a regiunilor înconjurătoare, un instrument de lucru excelent (parţial în Anexa 1). Participarea la Proiectul FEPRE a adus oportunitatea de a cataloga siturile neoliticului timpuriu şi a înţelege schimbările petrecute odată cu sosirea comunităţilor vinčiene.

Alte două proiecte s-au reflectat în participarea la realizarea expoziţiei permanente Habitatul preistoric în sud-vestul Transilvaniei şi la expoziţia The Danube Script. Neo-eneolithic writing in South-East Europe, ambele coordonate de prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca.

Cercetarea efectuată a avut mai multe obiective: • Cel mai important avea în vedere o reevaluare a siturilor care aveau probleme de

încadrare cronologică şi o imagine amănunţită a complexelor şi materialelor disponibile cercetării.

• O a doua direcţie o reprezintă analizele statistice asupra ceramicii şi corelaţia lor cu cronologia relativă şi cu cea absolută.

• O a treia direcţie este reprezentată de surprinderea imaginii organizării interne a aşezărilor şi comunităţilor vinčiene.

Lucrarea are în vedere un capitol dedicat încadrării geografice a ariei cercetate (Capitolul I). Un alt capitol este dedicat originii, terminologiei şi celor mai importante cercetări teoretice asupra culturii Vinča în general, dar este redată şi o imagine asupra culturii anterioare - Starčevo-Criş în Transilvania (Capitolul II). Repertoriul descoperirilor este prezentat în capitolul al III-lea, alfabetic, şi pentru fiecare aşezare am încercat să reconstitui istoricul cercetărilor şi să identific planurile de săpătură, complexele închise şi materialele asociate. Capitolul al IV-lea continuă capitolul al II-lea cu cronologia absolută, relaţiile cu celelalte fenomene culturale învecinate, dar şi modul în care se finalizează fenomenul vinčian drept cultură de sine stătătoare. Ultima parte a acestui capitol se axează pe diferite analize comparative asupra habitatului şi elementelor care se întrevăd din viaţa de zi cu zi a comunităţilor. Un ultim capitol este axat pe analiza statistică a ceramicii de la Miercurea Sibiului-Petriş. Am preferat includerea planşelor în text, datorită publicării lor color, ceea ce duce la o rezoluţie mai bună şi oferă posibilitatea vizualizării complexelor în întregimea lor, dar şi a limitării numărului de pagini impusă sintezei. De asemenea, integrarea lor online este mai uşor de realizat în acest mod de prezentare. Toate planşele şi tabelele au fost implementate într-un sistem unic de numerotare, care oferă capacitatea de a regăsi mult mai uşor imaginea căutată.

Lucrarea cuprinde trei anexe: Anexa 1, lista datelor radiocarbon, care poate fi consultată, cu mai multe comentarii şi mai completă la adresa http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/download.htm, Anexa 2 reprezintă o addenda la imagini, text şi tabele adăugate recent şi care vor fi integrate în varianta publicată; Anexa 3 – lista siturilor Starčevo-Criş din Transilvania, realizată în cadrul proiectului FEPRE (au fost incluse doar datele publicate, pe cele care sunt preluate cu acordul autorilor, din lucrări nepublicate, am preferat să nu le includem încă).

Au fost folosite prescurtările uzuale întâlnite ca: m=metru; km=kilometru; -„n”m = adâncimea de „n” metri; 46°16'45.65"N, 23°42'37.71"E = 46 grade, 16 minute, 45,65 secunde latitudine nordică şi 23 grade, 42 minute, 37,71 secunde longitudine estică; GPS= Geo Positional System (sistem geopoziţional); Figura „n” = imaginea, tabelul, graficul „n”; GrA-33127, 6475±50 BP, 5450calBC (50.6%) 5370calBC = dată radiocarbon, cu numărul GrA (Groeningen, laborator


AMS), acum 6475, plus minus 50 de ani, necalibrat, calibrat între 5450 şi 5370 î.Chr., cu o probabilitate de 50,6%.; P 146= fragment cu număr de inventar P 146 din colecţia Muzeului Naţional al Transilvaniei Cluj-Napoca; diam.= diametru; nr.inv. UAB-IAS, 1417 = fragmentul cu numărul de inventar 1417 de la Universitatea Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică.

Trimiterile bibliografice sunt inserate în text sub forma: „NUME et al anul, pagina”, unde et al semnifică şi alţii.


CCAAPPIITTOOLLUULL II.. MMEEDDIIUULL GGEEOOGGRRAAFFIICC

1. Definirea ariei cercetate Noţiunea de Transilvania are, sub aspect geografico-politic, două accepţiuni distincte: prima

se referă, într-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică, delimitată de Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi, la vest, de Carpaţii Occidentali (Munţii Apuseni). Această macrozonă a fost denumită în evul mediu Voievodatul Transilvaniei sau Transilvania voievodală („ţara de dincolo de pădure”) şi este suprapusă în totalitate peste unitatea geografică Depresiunea Transilvaniei, la care se adaugă rama înconjurătoare a Carpaţilor Orientali, în est, a Carpaţilor Meridionali, în sud, şi a celei mai mari părţi a Carpaţilor Occidentali, în vest (Fig. 1) (POP 1997, 5-16).

Al doilea sens al denumirii se referă, prin extensie, de asemeni la Maramureş, Crişana, Sătmar, ţinut cunoscut şi sub denumirea Partium, adică „părţile” dinspre Ungaria, alăturate după mijlocul secolului al XVI-lea nucleului istoric de pe Podişul Transilvan, constituind împreună Principatul Transilvaniei (vezi titulatura principelui Transilvaniei: „princeps Transilvaniae, partium regni Hungariae dominus...”) (ANTAL 2003).

Uneori, Transilvaniei i se dă un sens foarte larg, aceasta desemnând teritoriul românesc de la vest de Carpaţii Orientali şi nord de Carpaţii Meridionali, astfel incluzând şi Banatul (POP 1997, 5-16).

Lucrarea de faţă analizează descoperirile culturii Vinča de pe teritoriul zonei intracarpatice şi cuprinde partea centrală a României, respectiv Depresiunea Transilvaniei şi versantele carpatice ce se înclină spre aceasta. Pe teritoriul Transilvaniei se află judeţele Alba, Bihor,

Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sălaj şi Sibiu (Fig. 2). În această lucrare accentul cade asupra zonei de sud-vest a Transilvaniei (judeţele Alba, Sibiu

şi Hunedoara) datorită faptului că aici sunt concentrate descoperirile vinčiene. În acest sens, se insistă asupra caracteristicilor geografice ale acestei subzone, dar se prezintă în general caracteristicile întregii arii intracarpatice.

Figura 1. Delimitarea României pe regiuni istorice şi cu împărţirea administrativă pe judeţe (în vigoare 2008).


Figura 2. Delimitarea arealului culturii Vinča (partea centrală şi vestică a României - cu albastru) şi delimitarea zonei la care se referă lucrarea de faţă (sud-vestul Transilvaniei - cu roşu) (vezi Figura 262).

2. Limitele muntoase Delimitarea Transilvaniei este realizată de Munţii Carpaţi, care aparţin sistemului muntos

alpino-carpato-himalaian, ce cuprinde aria intercontinentală a Euroasiei. Lanţul Carpatic începe la nord de Bratislava şi ajunge până în sud, în zona râului Timok, parcurgând teritoriul Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Ucrainei şi României.

Pe teritoriul României, zona montană înconjoară bazinul transilvănean dinspre nord, est, sud şi vest. Orogeneza lor a început în mezozoic şi după sedimentarea depunerilor geosinclinalului carpatic, în cretacicul superior, şi cu înălţarea crestelor muntoase deasupra apei a început acţiunea forţelor de eroziune. Bazinele formate, umplute cu roci aluvionare, au format depresiunile intramontane, deosebit de fertile şi de propice comunităţilor umane (XXX 1995, 3).

Pe latura de est se situează grupa Munţilor Orientali. Între Tisa şi Cavnic-Cosău avem sectorul vulcanic al Gutâiului, care se înalţă până aproape de 1500 m în sud est şi coboară până sub 700 m pe creasta din nord-vest. Între văile Cavnic şi Salăuţa se întind Munţii Ţibleşului - o asociere de culmi netezite în gresiile şi marnele flişului paleogen transilvan, cu măguri şi neckuri. Urmează masivul Rodna, Munţii Bârgăului, mai scunzi, cu pante domoale datorită cărora se leagă, peste depresiunea Dornelor şi pasul Mestecăniş, cu valea transversală a Moldovei. Spre sud urmează Munţii Călimani-Gurghiu, Harghita, limitaţi la sud de culoarul larg şi plan, cu aspect structural, modelat în podişul de aglomerate vulcanice şi relativ strâmt în pasul Vlăhiţa (977 m), prin care trece unul din cele mai vechi drumuri de legătură între Moldova şi Transilvania sudică. Zona curburii interioare cuprinde o porţiune de munţi care fragmentează depresiunea tectonică a Braşovului în trei compartimente care comunică între ele prin deschideri largi. Se observă şi o coborâre piezişă de la nord spre vest, unde Perşanii, Baraoltul şi Bodocul scad, înspre Olt, până sub 800 m. Această fragmentare face ca cel puţin 11 pasuri cu drumuri vechi să ocolească Masivul Bucegilor şi să străpungă Carpaţii Curburii externe, iar cel puţin şase – cu defileul Racoş şapte, despart Depresiunea Braşovului de Transilvania propriu-zisă (MIHĂILESCU 1969, 62-75). La sfârşitul terţiarului superior s-a format cel mai lung lanţul vulcanic, în zona de margine a bazinului transilvan, puternic erodat şi cu înălţimi mici (GHINEA 1996a, 367).


Pe latura de sud avem zona dominată de Carpaţii Meridionali (supranumiţi şi Alpii Transilvăneni) şi se situează între valea Prahovei, la est, şi culoarele tectonice Timiş-Cerna şi Bistra-Strei, la vest.

Figura 3. Harta altimetrică cu zona

Carpaţilor Meridionali (imagine Teta Infoimpex SRL).

Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline, fapt ce le conferă o masivitate accentuată. Această zonă reprezintă şi cel mai înalt segment montan din România şi are un număr redus de trecători. Văile râurilor Dâmboviţa, Olt şi Jiu separă această grupă în patru mari sectoare: Bucegi-Leaota, Făgăraş, Parâng şi Retezat-Godeanu (GHINEA 1996a, 219). Masivul Bucegi este alcătuit predominant din gresii şi conglomerate, parţial calcare, de fapt un vast sinclinal în conglomeratele Cretacicului inferior cu aspectul unui podiş înalt (altitudinea medie de 2000 m), cu abrupturi marginale ce pun în evidenţă flancurile exterioare ale sinclinalului (GHINEA 1996a, 562). Munţii Făgăraş se continuă pe direcţia est-vest pe aproximativ 70 km, cu o creastă din care se detaşează numeroase vârfuri piramidale, abrupturi şi stâncării, dominând Podişul Transilvaniei cu 1600-1700 m. Prezintă un caracter tipic alpin, cu numeroase urme ale glaciaţiei cuaternare şi este alcătuit în întregime din şisturi cristaline (GHINEA 1996a, 562). Înspre nord, pe o distanţă de doar 8-10 km, diferenţa de nivel atinge peste 2.000 m. Spre sud, delimitarea este mult mai puţin accentuată, fiind făcută, după culmile lungi de 30-40 de km.

O scurtă cercetare a fost efectuată între 10-14 august 2005 în zona centrală a Munţilor Făgăraş. Cercetarea zonelor adiacente a trei lacuri aflate la înaltă altitudine a demonstrat că regiunea nu favorizează dezvoltarea unui habitat preistoric. Modul de abordare a cercetării preliminare folosit în Făgăraş este acelaşi folosit de peste 30 de ani în cercetările din partea de sud a Munţilor Alpi şi din zona montană aflată în vestul Macedoniei. Potrivit acestei experienţe, care a dus la descoperirea mai multor zeci de situri care se încadrează din Paleoliticul final până în perioada medievală, zona lacurilor glaciare şi zona micilor depresiuni naturale unde există apă sunt locurile ideale pentru locuirile temporare (sezoniere) ale populaţiilor preistorice şi protoistorice care pendulează de pe o parte pe alta a unui lanţ montan. Acesta este cazul zonei de sud a Alpilor şi a zonei Pindului. Cercetările au mai demonstrat că populaţiile preistorice preferă să se stabilească în zone care asigură o oarecare protecţie, întotdeauna de-a lungul culmilor aflate în imediata vecinătate a unor resurse bogate în apă. Zona păşunilor alpine este ideală pentru vânătoarea sezonieră, datorită unei foarte bune vizibilităţi şi a accesului foarte facil la resurse lemnoase (în special crengi uscate), aflate în zona pădurilor din imediata vecinătate, care sunt ideale pentru întreţinerea focului. Mai mult, atât zona Munţilor Alpi cât şi a Munţilor Pindus se caracterizează printr-un acces uşor şi o pantă lină care favorizează comunicaţia între o vale şi alta. Din nefericire, acesta nu este cazul părţii de N a Munţilor Făgăraş din lanţul Carpatic, unde accesul este dificil, panta este foarte abruptă, iar tranzitul dintre o vale şi alta este foarte greu de realizat. Acest lucru este demonstrat şi de absenţa sistematică a adăposturilor şi a stânelor datorită accesului dificil al turmelor la păşunea alpină. Acesta este fără îndoială motivul pentru care zona de N a Munţilor Făgăraş nu a fost locuită în preistorie. Pantele abrupte, accesul dificil şi mai ales absenţa culmilor tranzitabile au blocat stabilirea comunităţilor preistorice (de asemenea şi a celor mai târzii) în acest habitat. La aceşti factori se mai poate adăuga şi distanţa apreciabilă faţă de sursele de materie primă pentru realizarea de unelte şi arme (BIAGI et al 2006, 233).


Figura 4. Profil transversal prin Masivul Făgăraş (GEOGRAFIA 1987, fig.86). La vest de pasul Turnu Roşu atingem zona centrală cu Munţii Parâng-Cindrel, cu o

suprafaţă de peste 5360 km2 şi foarte unitar orografic, format din masive puternice, bine individualizate, dar foarte bine legate prin culmi secundare şi şei (GEOGRAFIA 1987, 285). Masivele muntoase care compun acest sector sunt: Munţii Şureanu, ai Cibinului pe latura de nord, Munţii Lotrului în zona mediană şi Munţii Parâng şi Căpăţânei pe latura sudică. Depresiunile sudului Transilvaniei se termină printr-un abrupt de cel puţin 200-300 m, indiferent dacă sub marginea lui ajung şesurile depresiunilor sau se insinuează o treaptă colinară sau de gruiuri prelungi, ca în dreptul Depresiunii Apoldului sau Culoarului Orăştiei. Structura este a unui bloc cristalin, foarte compact, cu foarte mici oscilaţii.

Din cele mai vechi timpuri a fost una din cele mai importante regiuni pastorale din Carpaţii Româneşti. Pe culmi s-au înrădăcinat drumuri şi poteci, de-a lungul marilor păşuni alpine bogate în precipitaţii şi domoale, către care se îndreptau turmele ciobanilor. Cea mai cunoscută zonă este aria dintre satele Jina şi Fântânele, de unde se urca la stânele şi pajiştile din Cindrel şi Ştefleşti. Pe lângă păşunile alpine şi subalpine au mai existat, în perioadele istorice, defrişări secundare, dar care nu au modificat major topografia zonei. Cu toate că depăşesc 2000 m, au fost intens locuiţi în perioadele istorice. Acest lucru se datorează culmilor principale, netezite în decursul celui mai vechi ciclu de modelare cu aspectul unor platouri întinse, de o netezire remarcabilă, înălţate pe alocuri uşor, spre a ridica proeminenţe marcate ca vârfurile cele mai înalte. Perioada glaciară a modelat numeroase văi, iar apa a săpat canioane care au uşurat accesul de la nord la sud sau de la est la vest. Ca o accentuare, în deceniul opt al secolului al XX-lea existau aici peste 60 de stâne şi alte 3000 de construcţii, colibe, grajduri, fânare, case de vară, risipite pe culmi până la aproximativ 1400 m, pe alocuri strânse sub forma unor mici cătune de 10-15 gospodării. Spre marginea munţilor, pe culmile largi şi pe versanţii slab înclinaţi există chiar livezi de pomi fructiferi plantate pe locul pădurilor de fag şi gorun (GEOGRAFIA 1987, 285-303). Sunt foarte uşor de traversat de la sud la nord şi au reprezentat o zonă de tranzit în preistorie (LUCA et al 2008, 46)


Munţii Retezat-Godeanu sunt

alcătuiţi din formaţiuni cristalino-mezozoice, sunt înalţi, cu o foarte clară desfăşurare a platformelor de eroziune înalte şi mijlocii şi cu o maximă şi tipică dezvoltare a formelor glaciare (Mihăilescu 1969, 62-75). Din această grupă vestică fac parte munţii Godeanu, Retezat, Ţarcu, Vâlcan, Cerna şi Mehedinţi.

Carpaţii Occidentali sunt situaţi în partea de vest a României, între Dunăre, la sud, şi valea râului Barcău, la nord, iar la vest de aliniamentul râurilor Cerna-Timiş-Râul Mare-Strei şi cursul mijlociu al Mureşului. Sunt alcătuiţi dintr-un mozaic de roci (sedimentare, vulcanice, cristaline etc.) cu înălţimi mici şi culmi domoale, cu numeroase fenomene carstice (chei, peşteri, doline, uvale, izbucuri etc.) (GHINEA 1996b, 371). Au o alcătuire de culmi prelungi şi etajate, noduri orografice, munţi insulari, depresiuni şi bazinete (GEOGRAFIA 1987, 365). Contactul cu Depresiunea Transilvaniei este format dintr-un abrupt de natură litologică şi tectonică. Valea inferioară a Mureşului, care îi traversează prin partea lor mediană, îi separă în două grupe mari.

Munţii Apuseni sunt polarizaţi în jurul unui bastion muntos – Biharei – înalt, cu un diametru de aproximativ 50 km şi înconjurat la nord de Muntele Razul şi Meseşul; la vest de Pădurea Craiului, Munceii Codru-Moma şi Munceii Zarandului; în sud o depresiune miocenă (Depresiunea Beiuş-Deva) îi desparte de Munţii Metaliferi, în estul cărora se situează Munţii Trascăului (MIHĂILESCU 1969, 81-83). Asociază toate categoriile principale de roci, de la cele metamorfice şi roci vulcanice până la calcare şi dolomite mezozoice. Acestea din urmă au dus la dezvoltarea spectaculoasă a peisajului de endocarst şi exocarst.

Figura 5. Bazinul Dobrei. Zona de „plai” (GEOGRAFIA 1987, fig.102). 1. păşuni, 2. pădure, 3. sălaşe, 4. drumuri şi poteci


Munţii Poiana Ruscă sunt flancaţi la sud-vest de golful depresionar Caransebeş, la vest de Dealurile Lugojului, la nord-vest de Depresiunea Făget, la nord de culoarul Văii Mureşului, la est de Depresiunea Haţegului şi Culoarul Streiului, iar la sud de culoarul Bistrei. Sunt alcătuiţi aproape în exclusivitate din şisturi cristaline, la care se adaugă calcare şi dolomite cristaline. Deşi puţin înalt, relieful este destul de puternic fragmentat şi are peste 120 de peşteri catalogate în anii ’80. Pentru râurile cele mai importante sunt caracteristice lunca de 0,5-2 m şi terasele de 6-8 m, 10-20 m, 30-30 m, 60-70 m şi 90-100 m (GEOGRAFIA 1987, 421).

Depresiunea Haţeg-Orăştie este o arie de convergenţă a unui spaţiu larg care uneşte regiunile apropiate şi chiar mai îndepărtate. Este alcătuită înspre nord de Dealurile Hunedoarei şi Depresiunea Streiului care se leagă organic de Culoarul Orăştiei. Cea mai importantă zonă este cea a Depresiunii Haţegului, înconjurată de înălţimi din toate părţile, dar se leagă prin trei „porţi” (Pasul Băniţa Merişor – 759 m; Poarta de Fier a Transilvaniei – 700 m; Culoarul Subcetate) cu regiunile depresionare vecine. În vechime a funcţionat ca golf al Bazinului Transilvaniei, prelungit mult timp până la depresiunea Petroşani

şi legat, prin culoarul Bistrei, cu depresiunea Caransebeşului. Depresiunea Haţegului are un aspect de amfiteatru, cu dispunerea reliefului în trei trepte concentrice (câmpie: 300-500 m; dealuri: 500-600 m; muncele: 600-850 m). Dealurile Hunedoarei şi Culoarul Streiului au înălţimi de maxim 400-500 m şi includ numeroase lărgiri de obârşie, favorabile aşezărilor satelor, care coboară treptat spre est şi nord-est până se pierd în culoarele Streiului şi Mureşului. Zona Culoarului Streiului are o luncă de maxim 3 km lăţime şi un sistem de terase foarte bine dezvoltat mai mult pe partea stângă a văii. (Geografia 1987, 354). Limita de sud a Culoarului Orăştiei urmăreşte cu consecvenţă contactul cu cristalinul zonei Munţilor Şureanu şi formaţiunile tortoniene. Marginea de nord este pusă în evidenţă de o denivelare de 300-350 m. O treime din suprafaţa sa are o fragmentare deluroasă. Cealaltă parte, mult mai întinsă, este o asociere de câmpuri şi şesuri aluviale, cu aspectul unei adevărate câmpii în trepte, construită de Mureş (GEOGRAFIA 1987, 345-363).

Figura 6. Harta altimetrică cu zona Carpaţilor Occidentali (imagine Teta Infoimpex SRL).


Figura 7. Profil transversal prin Dealurile Hunedoarei (GEOGRAFIA 1987, fig. 132).

3. Depresiunea Transilvaniei (cu accentuarea zonei de sud-vest) Cuprinde partea centrală a ţării – delimitată de zonele alpine meridionale, de Munţii Apuseni,

de Munţii Vulcanici din est, iar prin jugul intracarpatic (Meseş-Preluca) se limitează faţă de Dealurile Silvano-Someşene. Petrografic cuprind o varietate de structuri (conglomerate gresii, marne, argile, roci deosebite în privinţa permeabilităţii şi rezistenţei). Ele au fost supuse la presiuni diferite, ceea ce a dus la ridicarea depozitelor paleogene, la contactul cu rama muntoasă, sub forma unor largi monoclinuri. Ca şi efect, au loc departajări structurale şi, cel mai important pentru comunităţile preistorice, acestea contribuie la apariţia depozitelor de sare foarte aproape de suprafaţă. Depresiunea Transilvaniei prezintă trei platforme de eroziune, sedimente şi glacisuri, văi largi etajate, cu cel puţin opt niveluri de terase. Aceste mişcări duc la conturarea unei regiuni marginale şi a unei regiuni centrale.

a) Unitatea centrală, Podişul Transilvaniei, se subdivide în Podişul Târnavelor, Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei.

a1. Podişul Târnavelor este format din 3 unităţi distincte: - Dealurile Târnavei Mici, o porţiune încadrată de văile Mureşului (la nord) şi ale Târnavei

Mici (la sud şi est). Paralel cu axa văilor scade altitudinea de la est la vest, dar şi de la nord la sud. - Podişul Hârtibaciului ocupă spaţiul cuprins între Olt, Subcarpaţii Transilvaniei (la est),

Târnava Mare, Valea Visei şi cursul inferior al Cibinului (la vest). Este format din dealuri înalte (600-680 m în vest şi 750-800 m în est) şi modelat în depozite sedimentare neogene, are o alternanţă de straturi permeabile de nisipuri şi gresii slab cimentate cu straturi impermeabile de marne şi argile. Versanţii au o accesibilitate dificilă pentru utilizările agricole şi a impus amenajarea lor în terase. Podişul reprezintă o regiune clasică de alunecări de teren (fig.8).


Figura 8. Podişul Hârtibaciului. (GEOGRAFIA 1987, fig.102).

Podişul Secaşelor – este situat în partea de sud-vest a Dealurilor Târnavei Mici, apărând

oarecum suspendat faţă de regiunile mai joase din jur, culoarele de vale ale Târnavei Mari şi Mureşului spre nord şi nord-vest, largile văi ale Visei în est şi Sebeşului în vest, iar în sud limita o are la Secaşul Mare cu culoarul Apoaldelor. Relieful se prezintă sub forma unor culmi prelungi cu altitudini cuprinse între 350 şi 620 m, rezultate în urma adâncirii unor văi de generaţii diferite. Râurile principale, mai rar afluenţii, sunt însoţite de terase în număr de opt pentru Mureş şi Târnava şi de şase pentru Secaşe şi Visa. Caracteristică este salinizarea apelor freatice (GEOGRAFIA 1987, 566-594).

a3. Podişul Someşan – se situează în partea de nord, nord-vest a Depresiunii Transilvaniei şi este alcătuit din: Depresiunea Târgu Lăpuş, Culmea Brezei, Podişul Boiului, Dealurile Ciceului, Dealurile Măsăndului, Depresiunea Almaj-Agrij, Dealurile Clujului şi Dejului şi dealurile Feleacului. Pe latura sa estică apar unele fenomene carstice. La Ocna-Dejului este prezentă sarea, iar ape minerale întâlnim la Leghia, Stoiceni, Borcut, Buzuşa, Băiţa şi Someşeni (GEOGRAFIA 1987, 507-540).

a4. Câmpia Transilvaniei – unitate ce se întinde între Someşul Mare, Someşul Mic, culoarul Sieu-Dipşa şi linia Turda – Ceaunul Mic – Boju – Dezmir. Este caracterizată prin degradarea componentei silvestre şi extinderea pajiştilor şi a culturilor cerealiere, ceea ce a dus la folosirea termenului de „câmpie”. În partea de vest (Turda-Gherla) şi nord (Dej-Unguraş-Lechiţa) sâmburii de sare străpung local (Turda, Cojocna, Sic şi Mureş). Se divizează în Câmpia Someşană şi Câmpia Mureşului, corespondente, parţial, a celor două bazine hidrografice care drenează de la nord la sud.

b) Subcarpaţii Transilvaniei şi depresiunile de contact din sud şi sud-vest. Subcarpaţii Transilvaniei se împart în Subcarpaţii Odorheiului şi Homoroadelor,

Subcarpaţii Târnavei Mici, Subcarpaţii Mureşului şi Gurghiului. Cutele lor sunt foarte bine


dezvoltate şi se desfăşoară pe distanţe longitudinale mari cu unele deformări locale datorate sâmburilor de sare formaţi pe linii de falii (Homorod, Mărtineşti, Praid, Sovata, Jabenişa). Către interior, cutele suferă ridicări şi coborâri, luând aspectul Podişului Transilvaniei (GEOGRAFIA 1987, 595-603)

Depresiunea Făgăraşului face legătura între Podişul Hârtibaciului şi Munţii Făgăraş. Este alcătuit din dealuri submontane în sud, câmpie piemontană în partea centrală şi lunca largă a Oltului (GEOGRAFIA 1987, 603-610).

Depresiunea Sibiului este o unitate de contact a culoarului depresionar Olt-Mureş. Relieful este între 380 şi 650 m, dispus de la sud spre nord în trepte. În zona nordică avem sâmburii de sare de la Ocna Sibiului (Fig. 9, GEOGRAFIA 1987, 610-618).

Figura 9. Depresiunea Sibiului - blocdiagramă. (GEOGRAFIA 1987, fig.209).

Depresiunea Apoldului, face legătura între Depresiunea Sibiului şi Culoarul Orăştiei. Are un caracter colinar cu o fragmentare accentuată, instabilitate şi procese active. Înălţimile sunt cuprinse între 245 şi 550 m cu o dispunere în trepte, de la sud spre nord. Aproximativ 40% este un relief de lunci şi terase ale Secaşului Mare şi ai afluenţilor lui de pe partea stângă (GEOGRAFIA 1987, 618-623).

Figura 10. Depresiunea Apoldului - blocdiagramă. (GEOGRAFIA 1987, fig.212).


Culoarul Turda-Alba Iulia este axat pe cursul Arieşului inferior şi al Mureşului mijlociu şi se prezintă sub forma unei depresiuni marginale, relativ unitare, cu lărgiri de 10-20 km la nivelul interfluviilor (450-550 m altitudine) sau mai puţin late (5 km) la nivelul luncilor şi teraselor joase (220-359 m altitudine). Culoarul este orientat nord-sud şi are aproximativ 80 km lungime (GEOGRAFIA 1987, 623-630).

4. Hidrografia Transilvania are o bogată reţea hidrografică, cel mai important bazin fiind cel al Mureşului,

care colectează cea mai mare parte a apelor. Mureşul are trei sectoare principale, din care două sunt în Transilvania. Primul sector

cuprinde bazinul de obârşie şi coincide cu şesul Giurgeului şi cu cadrul său de munţi, clădiţi din roci semipermeabile şi cu precipitaţii abundente. Al doilea sector este reprezentat de Podişul Transilvaniei, care este cel mai întins, şi cu afluenţii cei mai mari (Târnavele şi Nirajul din faţada vestică a Munţilor Gurghiu; Arieşul şi Ampoiul, cu obârşiile pe povârnişul estic al Apusenilor, mai sărac în precipitaţii; Sebeşul, Streiul şi numeroase alte râuri cu izvoarele în Parâng, deosebit de bogat în precipitaţii). Afluenţii formaţi în podiş au debit scăzut şi cresc doar în perioada primăverii (MIHĂILESCU 1969, 201).

Bazinul Oltului este al patrulea bazin hidrografic al ţării şi curge între obârşii (Hăşmaş), colectând apoi apele din depresiunile Ciuc şi Braşov şi primind printre afluenţii cei mai importanţi: Râul Negru, Boroşneul Mic, Baraolt, Vârghiş (Mihăilescu 1969, 203). O cantitate mai mare o colectează de pe Făgăraş (Şercaia, Sebeş, Berivoiul, Ucea, Arpaş, Avrig), iar cantităţi mai mici de apă aduc Cibinul şi Hârtibaciu (GHINEA 1996b, 66).

Figura 11. Harta geologică a sud-vestului Transilvaniei. Comunităţile vinčiene timpurii se

stabilesc în zone formate în perioada Holocenului Superior, pe locul depozitelor coluviale (conuri de dejecţie, pornituri, depozite fluviatile, bolovănişuri sau travertin) – qh2. (SAVU et al 1968).


CCAAPPIITTOOLLUULL IIII.. CCUULLTTUURRAA VVIINNČČAA –– OORRIIGGIINNEE,, EEVVOOLLUUŢŢIIEE,, IINNTTEERRFFEERREENNŢŢEE

II.1 Denumirea Denumirea culturii vine de la aşezarea eponimă care se află la 14 km de Belgrad, pe partea

dreaptă a Dunării şi acoperă aproximativ zece hectare de teren. Poziţia sitului a favorizat o locuire permanentă, cu râul pe de o parte – pentru pescuit, şi cu valea Bolecica pe de altă parte, care a legat aşezarea de la Vinča cu o regiune bogată în resurse (minereuri –Avala, Rudnik, Majdanpeck; pământ fertil; vânat).

Localizarea geografică face ca locuitorii săi să deţină un rol de mediere între culturile care au înflorit din sud (Egeea) şi până departe, spre nord (Europa centrală). Evenimentele importante şi schimbările materiale şi spirituale sunt surprinse în nivelurile celor aproximativ 10 m de depunere, acumulaţi de-a lungul timpului. Este de înţeles că aşezarea de la Vinča se distinge ca un punct de referinţă în examinarea apariţiei şi dezvoltării unui număr de culturi neolitice şi eneolitice din centrul şi sud-estul Europei.

Primele săpături la Vinča au fost executate de Miloje M. Vasić în 1908 pe aproximativ 400 m2. Acesta a lucrat, mai apoi, cu mici intermitenţe până la începutul primului război mondial. După război, Vasić va beneficia de sprijinul financiar al lui Sir Charles Hyde. Vor fi realizate săpături de amploare care sunt publicate în The Prehistoric Vinča, în patru volume (Belgrad, 1932 – volumul I, 1936 – volumele II, III, IV, VASIĆ 1932, VASIĆ 1936a, VASIĆ 1936b, VASIĆ 1936c).

Timp de 47 de ani lucrările au încetat, situl a fost săpat ilegal, profilurile au fost distruse de diferiţi amatori şi colecţionari. Abia după ce Academia de Ştiinţe şi Arte a stabilit un comitet de acţiune, săpăturile au fost reluate în 1978. Până în 1982 au fost prelucrate nivelurile neolitice sub responsabilitatea lui Milutin Garasanin şi Dragoslav Srejovic (TASIĆ et al 1990; CHAPMAN 1981, 1-16; SCHIER 1995, 1-7; DRAŞOVEAN 1996, 21). Staţiunea de la Vinča a reprezentat punctul de pornire în realizarea sistemelor cronologice ale neoliticului şi eneoliticului. Sistemele se bazează pe stratigrafia de la Vinča, pentru construirea unor lanţuri cronologice relativ stabile, cu ajutorul a numeroase culturi şi grupuri, adeseori cu diferite caracteristici tipologice care diferă

de staţiunea eponimă.

Figura 13. Şantierul de la Vinča - 1924. Figura 14. Şantierul de la Vinča -1931.

Figura 12. M. Vasić (1869-1956)(SREJOVIĆ 1988, 5).


II.2. Răspândirea: Cultura Vinča este răspândită pe o arie largă care cuprinde Macedonia, Kosovo – Metohia,

Croaţia, Bosnia, vestul Bulgariei, Oltenia, Banat, Vojvodina, Ungaria de sud, Transilvania, dar cu influenţă şi asupra altor spaţii culturale care depăşesc zona sa de origine (LAZAROVICI 1977, 19; CHAPMAN 1981, 1).

II.3. Terminologia şi originea culturii Etapa timpurie a culturii Vinča (fazele A şi B) poate fi încadrată în Neolitic, iar odată cu

exploatarea minelor de cupru împreună cu apariţia primelor obiecte de metal în etapele târzii (Fazele C şi D), au fost considerate suficiente argumente ca să justifice apartenenţa la Eneolitic (Chalcolithic sau Epoca Cuprului) (CHAPMAN 1981, 1). Pentru spaţiul Transilvaniei sunt emise în ultimii 10 ani mai multe puncte de vedere privind încadrarea culturii în Neolitic, Eneolitic sau Epoca Cuprului care diferă ca şi terminologie, mai mult decât ca şi cronologie relativă sau absolută.

a. Cercetătoarea clujeană Zoia Kalmar (Maxim), în studiul său referitor la spaţiul Transilvaniei, face următoarea împărţire (MAXIM 1999, 1):

• Neoliticul timpuriu (Starčevo-Criş); • Neoliticul dezvoltat (Vinča, Cultura Banatului, grupul Szakálhát, Cultura ceramicii liniare,

Complexul cultural CCTLNI, Cultura Boian, Cultura Precucuteni); • Eneoliticul (Petreşti, Cucuteni-Ariuşd, Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr, Aspectul toarte

pastilate). Întreg intervalul culturii Vinča este intercalat în Neoliticul dezvoltat (MAXIM 1999, 63),

ceea ce atrage critici mai târziu (LUCA 2002). b. S. A. Luca foloseşte terminologia de mai jos la împărţirea culturală pentru aria

României: • Neoliticul timpuriu (Starčevo-Criş); • Neoliticul dezvoltat (Vinča A-B, Cultura Banatului, Ceramica liniară, Dudeşti, Ciumeşti-

Pişcolt, Lumea-Nouă-Cheile Turzii-Cluj); • Eneoliticul timpuriu (Vinča C-D, Turdaş, Petreşti A, Boian, Precucuteni, Rast, Hamangia,

Vădastra, Tisa I, grupul Iclod, grupul Suplac); • Eneoliticul dezvoltat (Gumelniţa, Sălcuţa, Petreşti AB şi B, Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr,

grup Decea Mureşului, Toarte pastilate, Cucuteni-Ariuşd-Tripolije, Cernavodă I); • Eneoliticul târziu Horodiştea-Erbiceni, Amfore sferice, Folteşti-Cernavodă II, Cernavodă

III, Coţofeni, Baden, Kostolac). Prin aceasta, susţine terminologia propusă de J. Chapman (CHAPMAN 1981,1) la nivel

regional şi propune încadrarea fazei timpurii la Neoliticul dezvoltat (LUCA 2006, 22), dar această perioadă mai este numită şi Middle Neolithic într-o publicaţie recentă (LUCA 2008, 24).

c. Gheorghe Lazarovici şi Magda Lazarovici susţin o terminologie diferită (LAZAROVICI et al 2006, 1-10; LAZAROVICI et al 2008, 1-6):

• Neoliticul timpuriu (Starčevo-Criş); • Neoliticul dezvoltat şi mijlociu (Vinča A-B, Cultura Banatului, Complexul Cluj-Cheile

Turzii-Lumea Nouă-Zau-Iclod-Suplac = cultura Zau, Grupul Pişcolt, Hamangia, Cultura ceramicii cu note muzicale, cultura Dudeşti-Vinča);


• Neolitic târziu (Vinča C-D, Grupul cultural Turdaş, Foeni-Petreşti A, Boian, Precucuteni, Rast Hamangia, Vădastra, Tisa, grupul Iclod, Grupul Suplac, grupul Iclod);

• Epoca timpurie a cuprului (Petreşti AB-B, Gumelniţa, Sălcuţa, Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, Cucuteni);

• Epoca mijlocie a cuprului (Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr- Toarte pastilate, Cernavodă I, grup Decea Mureşului, Toarte pastilate, Cucuteni-Ariuşd-Tripolije, Cernavodă I);

• Eneoliticul târziu (Horodiştea-Erbiceni, Amfore sferice, Folteşti-Cernavodă II, Cernavodă III-Boleráz, Coţofeni, Baden, Kostolac).

Ceea ce aduc nou este folosirea pentru acest spaţiu a termenului de Epoca Cuprului în locul celui de Eneolitic, încadrarea fazelor timpurii ale Culturii Vinča în Neoliticul dezvoltat şi a celor târzii în Neoliticul târziu.

Disputa este susţinută de delimitarea sfârşitului Neoliticului în România şi depinde de momentul apariţiei obiectelor de cupru.

În ceea ce priveşte corelaţia cu cultura Turdaş, săpăturile de la Turdaş din 1909 ale lui Martin Roska, publicarea materialelor de la Taualaş (DUMITRESCU –LAZAROVICI 1985-1986) confirmate de noile săpături de la Turdaş şi Orăştie-Dealul Pemilor din anii 90(LUCA 1998, 101; LUCA 1997, 73) au demonstrat neconcordanţa numelui de cultură Vinča –Turdaş (la cercetătorul sârb Milutin Garasanin care a împărţit cultura Vinča în: Vinča –Turdaş I = Vinča A, Vinča –Turdaş II = Vinča B, faza Gradač – la Vinča – între 6,5-6 m şi Vinča –Pločnic I şi II) (GARASANIN 1990, 11). Termenul a fost preluat de mai mulţi cercetători români şi a creat confuzie în tratarea materialelor din Transilvania.

În arealul vinčian timpuriu este folosit, greşit, termenul de Turdaş pentru a defini primele niveluri cu ceramică Vinča A în aşezările de la Miercurea Sibiului-Petriş (PAUL 1992, 141), Tărtăria (VLASSA 1963), Ocna Sibiului-Faţa Vacilor, La Roghină (PAUL 1962; PAUL 1970), Lumea Nouă (BERCIU 1949, PAUL 1992, 26-27) şi Limba (BERCIU 1949). Pentru Ocna Sibiului perieghezele noastre au relevat materiale de cea mai bună calitate vinčiană timpurie (LUCA et al 2008b), fără a exista materiale turdăşene, situaţie confirmată parţial de cercetările colegilor de la Muzeul National Brukenthal Sibiu, Dragoş Diaconescu şi Florina Niţu, care au semnalat această situaţie în momentul reorganizării depozitelor. Descrierea materialelor de către I. Paul confirmă această situaţie (PAUL 1963). Cazul aşezării de la Miercurea Sibiului-Petriş este relevant: semnalată ca aşezare Turdaş (PAUL 1992, 141), unde în ultimii 11 ani nu a fost identificat nici măcar un singur fragment ceramic de factură turdăşeană.

Acest lucru aduce în lumină mai multe materiale care trebuie reevaluate în depozitele muzeelor şi prin săpături noi. La Daia Română avem o problemă în datarea gropii speciale din care provine vasul sigiliu şi cele 2 statuete corelate cu acesta (PAUL 1995, 135-144, Tafel 1, abb.2). Statuetele sunt de tipul coloană şi faţa este triunghiulară, mult mai apropiată de plastica vinčiană timpurie decât de cea turdăşeană sau petreşteană. Dacă vasul sigiliu ar aparţine unui orizont vinčian timpuriu, ar susţine originalitatea tăbliţelor de la Tărtăria. Această redatare a vasului sigiliu este sugerată recent şi de I. Paul, chiar dacă nu se pronunţă foarte pertinent şi refoloseşte o terminologie mai veche (PAUL 2007, 39). În 1992 este publicat un fragment de la Daia Română care ar indica un orizont vinčian timpuriu (PAUL 1992, Pl. XX: 7). Suntem circumspecţi însă, pentru că avem şi vase de cea mai bună factură turdăşeană de la Daia Română (PAUL 1992, Pl.XX:1). O altă aşezare unde se pare că a fost realizată confuzia Turdaş-Vinča este aşezarea de la Caşolţ-Poiana în Pisc unde din materialele publicate se pot identifica elemente vinčiene timpurii (PAUL 1961, fig. 6: 10).

Pe viitor ar trebui reevaluate materialele de la Mihalţ-Măticuţa unde descrierile (PAUL 1975) par a indica elemente vinčiene timpurii, dar nu avem material ceramic publicat.


Este cert că termenul de Turdaş nu se poate folosi pentru materiale vinčiene timpurii. Cultura Turdaş se formează la orizont ante-Vinča C1–dar înainte de venirea acestor comunităţi în Transilvania, la un orizont B2 (LUCA et al 2000, 48-49; DUMITRESCU–LAZAROVICI 1985-1986).

În Anatolia, Neoliticul Ceramic (PN) ar corespunde Neoliticului monocrom din zona balcano-egeeană, Chalcoliticul timpuriu ar corespunde Neoliticului timpuriu din zona Balcanică, iar Chalcoliticul mijlociu anatolian este paralel cu Neoliticul mijlociu în zona balcano-egeeană (ÖZDOĞAN 2003, 359; BUDJA 2003). Se observă o defazare terminologică.

În ceea ce priveşte originea culturii Vinča, au existat mai multe curente antagonice: unul care susţine migraţia din Chalcoliticul balcano-anatolian (LAZAROVICI 1977, 49-50), unul care susţine difuziunea culturală şi un altul care propune o evoluţie locală (CHAPMAN 1981, 33). Aceste elemente sunt prezentate pe larg în monografia culturii publicată de John Chapman în 1981.

Primul care susţine originea migraţionistă este chiar M. Vasić care, în 1906, sugerează legături tipologice cu Troia, chiar dacă nu menţionează explicit mişcări de populaţie. Totuşi, acesta invocă impulsuri dinspre lumea egeeană pentru a explica similitudinile ceramice cu zona văii Dunării (CHAPMAN 1981, 2). Mai târziu realizează că aceste elemente sunt „from the earliest period Vinča possessed a form of civilised life superior to any as yet known in the area and the far Aegean. That superior rich and varied civilised life quite clearly derived from the south-east- from Aegean, Asia Minor, not excluding Cyprus- district with wich Vinča inubitably was in direct communication1” şi susţine chiar şi o invazie dinspre sud. De asemenea, observă şi elemente care au influenţat Europa centrală (zona Bükk) (VASIĆ 1930, 200). Teoria difuzionistă a fost îmbrăţişată de V. Milojčić (1949) care impune sosirea pe o filieră din Anatolia şi Grecia şi o răspândire pan-balcanică. Mai târziu, această temă este dezvoltată de Garašanin prin teoria complexului balcano-anatolian (GARAŠANIN 1951) în care migraţiuni şi difuziuni culturale dinspre est şi sud duc la formarea Neoliticului Mijlociu Balcanic (Balkan „Middle Neolithic”) a culturilor cu ceramică neagră arsă (CHAPMAN 1981, 2-3).

Cultura Vinča face parte din al doilea mare val de origine sudică şi marchează finalul Neoliticului timpuriu. Ea este considerată a face parte din “chalcoliticul balcano–anatolian” (BERCIU 1961, 36; LAZAROVICI 1977, 20; LAZAROVICI 1987 – 1988, 17; LAZAROVICI –NICA 1991, 5; URSULESCU et al 1991, 157; LAZAROVICI 2000, 276; MAXIM 1999, 63; CHAPMAN 1981, 2; LUCA 2008, 26; ÖZDOĞAN 2003, 352; HORVÁTH 2003, 100; GARAŠANIN 1951). Aşa cum este definit la noi acest fenomen, poate fi sesizat din a treia parte a Neoliticului timpuriu în toate civilizaţiile şi grupele din Balcani până în unele zone din Europa Centrală (LAZAROVICI –NICA 1991, 5).

Complexul “chalcoliticul balcano–anatolian” nu implică existenţa unor culturi identice pe vastul teritoriu care se întinde din zona Dunării şi până pe flancul estic al lanţului montan Taurus. Termenul corespunde mai mult unor interacţiuni active, fenomene similare, care au loc fără a se putea defini o zonă de plecare. Acest episod este cunoscut sub numele de Vinča sau Karanovo III în zona Balcanilor şi a fost evidenţiat în ultimii ani şi în zona anatoliană a Mării Marmara (ceramica neagră, decoraţia canelată şi incizată, vase pe piedestal, forme bitronconice, vase mari de depozitare, revigorarea industriei osului şi cornului, etc.).

1 Din cele mai vechi faze ale culturii Vinča, aceasta a deţinut o formă superioară de civilizaţie asupra oricărei alte culturi cunoscute din zonă şi până departe către Egeea. Această civilizaţie bogată şi variată este clar venită dinspre sud-est, dinspre Egeea, Asia Mică, fără a exclude Ciprul, cu care Vinča a fost în comunicaţie directă.


Figura 15. Arealul Culturii Vinča aşa cum era văzut la nivelul anilor ’80 (CHAPMAN 1981, vol. II, 189, fig. 13) Pentru Transilvania este cuprins şi arealul culturii Turdaş.

Figura 16. Arealul (delimitat cu portocaliu) complexului balcano-anatolian - primul val reprezentat de culturile finalului neoliticului timpuriu (prelucrare după BUDJA 2003, 348, Figure 1).

Tehnologia de construcţie este şi ea influenţată. Acest aspect se observă cel mai bine la

Ilipinar - nivelurile VII-V. Numărul de aşezări din zona de est a Traciei creşte în această perioadă extrem de rapid, semn al sosirii unor noi grupuri în regiune. Un bun exemplu este aşezarea de la Aşaği Pinar, unde nivelul 5 conţine elemente care atestă schimbări radicale. Nivelurile 5-7 atestă o creştere graduală a elementelor aşa numite Vinča, nivelul 3 înregistrând maximul acestei dezvoltări, moment în care dezvoltarea tipologică este în creştere în paralel cu dezvoltarea tehnologică extraordinară. Acum creşte importanţa artefactelor care indică statutul social, un bun exemplu fiind atelierul de modelat mărgele care folosea ca materii prime malachitul, spondylus sau cristalele de rocă (ÖZDOĞAN 2003, 353). Nivelul V de la Ilipinar are clare analogii cu mediul vinčian, cu cel Dudeşti timpuriu şi Karanovo III, situaţia este dramatic schimbată faţă de nivelurile anterioare şi corespunde unor apariţii de factură vinčiană de la Salhane, Yarimburgaz (niv. 3-2), Karanovo II/III, Can Hasan I (niv. 2B), Beşik-Sivritepe, Hacilar I, Paradimini, Vesselinovo şi chiar până departe în estul Anatoliei la Alişar (LAZAROVICI 1979, 131-132, notele 40, 56; RODENBERG 1989-1990, 102-107). Acest moment este anunţat de marile transformări în câmpia Konya, când, aproximativ la 6000 cal BC, începe Chalcoliticul timpuriu, moment în care zona primeşte impulsuri puternice, aşezarea se transferă la Çatalhöyük-Vest şi începe locuirea de la Can Hasan I la aproximativ 1km sud-est de Can Hasan III. Alte situri mai mici încep să fie locuite în această perioadă. Legăturile cu faza anterioară sunt foarte slabe, cu o ceramică diferită cu noi forme tipologice (abundenţa vaselor cu picior la Çatalhöyük-Vest). Elementele mai vechi (ca şi iconografie, dar şi referitor la industria pietrei şi a obsidianului) de la Çatalhöyük-Est par să fi supravieţuit în regiunea Cappadociei şi în câmpia Karaman.

Începutul Chalcoliticului mijlociu, la aproximativ 5500 cal BC, este o perioadă critică pentru comunităţile din Asia Mică, când întreaga regiune a coastelor Mării Egee este reocupată, ca şi ţărmurile Mării Negre şi întreaga Câmpie Konya. Acest moment corespunde unei epoci de contacte cu zona balcanică, de transfer tehnologic şi de naştere de rute de comerţ (THISSEN 2001, 19-21). Încă din anii ’80 sunt găsite analogii vinčiene cu Can Hasan I (LAZAROVICI 1979, 74-75, 131) în special cu nivelul 2B, relevate prin ceramică neagră sau cenuşie, lustruită cu benzi punctat incizate cu forme bitronconice (FRENCH 1962, Plate I- b,c. Fig.9- 2,36). Prezenţa masivă a elementelor


vinčiene din Tracia şi până în Anatolia de vest, în cantităţi mari şi tipuri diverse, exclud posibilitatea unor importuri şi întăresc o relaţie genetică mai amplă (RODENBERG et al 1989-1990, 102-107).

Acest nivel (Can Hasan I, level 2B) corespunde fazei de tranziţie de la Calcoliticul timpuriu la Calcoliticul Mijlociu. Majoritatea datelor radiocarbon de aici corespund unui interval cuprins între 5710-5640 cal BC (THISSEN 2007, 1 - pentru 4 date), faţă de intervalul 5450-5370 cal BC în care se încadrează cea mai veche dată Vinča din Transilvania (GrA-33127 - BIAGI et al 2007, fig.3) şi care aparţine unui orizont Vinča A2.

Perioada se încheie la sfârşitul mileniului VI când Çatalhöyük-Vest şi Can Hasan I sunt distruse. Siturile sunt părăsite la un nivel comparabil cu abandonarea satelor din Cappadocia, exact la acelaşi moment, undeva în jurul la 5000 cal BC (THISSEN 2001, 19-21).

Dacă privim Figura 18, putem observa nivelul cronologic pentru Can Hasan I, level 2B (cu maro) şi de foarte aproape pornesc datele Dudeşti de la Cârcea-Viaduct (MANTU 2000, 99). Cele mai timpurii date Karanovo III merg la 5500 cal BC.

Cultura Dudeşti conţine elemente Karanovo III (NICA 1999, 88; ANDREESCU et al 2008, 197; LAZAROVICI et al 2006, 388 ) şi Vinča (NICA 1999, 88; LAZAROVICI et al 2006, 388). Chiar dacă la Cârcea termenul folosit este Dudeşti-Vinča B (NICA 1999, 88; MANTU 2000, 99 ), pare să fie o eroare de atribuire a lui M. Nica, folosită şi la Leu pentru Dudeşti III. Acestea corespund unui orizont Vinča A2 (LAZAROVICI et al 2006, 389-390). O descoperire recentă în mediul Dudeşti timpuriu de la Măgura arată elemente tipice Karanovo III, documentate prin prezenţa unor vase cu picioare şi torţi cu proeminenţe discoidale şi cilindrice. Apar şi castroanele

tronconice, cu întreaga suprafaţă a vaselor puternic lustruită şi câteodată decorată cu pliseuri fine (ANDREESCU et al 2008, 197). Datele radiocarbon nu au fost publicate încă, dar sunt la nivelul cel mai timpuriu Karanovo III.

Pătrunderea noilor comunităţi în Balcani este observabilă şi în apariţia, în mileniul VI BC, a unei varietăţi de şanţuri, ziduri, palisade etc., multe dintre ele construite cu scop pur defensiv, unele cu rol de protecţie a animalelor, altele pentru definirea perimetrului aşezării şi nu în ultimul rând unele sisteme construite în locuri care nu au legătură directă cu aşezările (PARKINSON et al 2007, 97). În România, elemente apar în mediul târziu Starčevo-Criş, la Ostrovul Golu, Cârcea etc. În mediul vinčian timpuriu, fortificaţii avem la Gornea (şanţ), Liubcova (LAZAROVICI et al 2006, 193-194), Parţa (în cultura Banatului înrudită şi contemporană cu cultura Vinča, nivel 7c- LAZAROVICI et al 2006) şi la Miercurea Sibiului-Petriş (Figura 145, Figura 174 - materiale prezentate la Repertoriul descoperirilor - III.9. - palisadă pentru faza A2 şi şanţ de apărare masiv pentru faza A3 -B1- materiale pentru datarea cu radiocarbon au fost trimise spre analiză). Reprezentative apar fortificaţiile de nivel Vinča C de la Uivar şi care se leagă de dezvoltarea pe verticală a aşezărilor, dar şi de conflictele frecvente întâlnite la acest orizont (DRAŞOVEAN 2005).

Figura 17. Strachină decorată cu bandă puctat incizată, Locuinţa 5, Can Hasan I nivelul 2B, diametrul la buză de 0,175 m (FRENCH 1962, Plate I, b).


Acest fenomen este văzut de către Holmberg în analiza sa de la începutul anilor 60 ca

„polished black ware”- ceramica neagră lustruită, cu forme bitronconice, care apare în Grecia la un moment cronologic contemporan cu sfârşitul culturii Sesklo, legat de Anatolia, şi naşte fenomenul Vinča A în zona Dunării (HOLMBERG 1964).

Chiar dacă nu era unul dintre obiectivele noastre de a insista asupra fenomenelor care caracterizează Chalcoliticul balcano-anatolian, am preluat ultimele studii apărute şi am prezentat ultimele date radiocarbon (LUCA et al 2008) care susţin o migraţie înainte de nivelul Vinča A2, imediat la aproximativ 5600 cal BC. Pentru nivelul Vinča A1 nu există date radiocarbon până la acest moment.

Teoriile care susţin originea locală a culturii au fost demontate rând pe rând. O ultimă tentativă o face V. Leković în 1990 când încearcă să găsească argumente tipologice şi ornamentale pentru o transformare a elementelor Starčevo-Criş în cele vinčiene pe o arie care cuprinde zona de mijloc a Dunării şi sud–estul Pannoniei (LEKOVIĆ 1990). Analiza sa se reduce la o arie restrânsă

Atmospheric data from Reimer et al (2004);OxCal v3.10 Bronk Ramsey (2005); cub r:5 sd:1 prob usp[chron]

7000CalBC 6500CalBC 6000CalBC 5500CalBC 5000CalBC 4500CalBC 4000CalBC

Calibrated date

Karanovo IIIBln-1382 6510±70BPBln-3717H 6510±60BPBln-3462 6510±70BPBln-3464 6500±50BPBln-3461 6480±60BPBln–140A 6476±100BPBln-3717 6450±60BPBln-3458 6440±60BPBln-3460 6440±60BP Vinca A2-A3GrA-33127 6475±40BPGrN-13155 6470±170BPBln-479 6460±80BPZ-233 6366±100BPHd-16661 6353±66BPGrN-29053 6350±130BPBln 870 6315±100BPR-1631 6310±65BPHd-16733 6293±79BPGrN-28112 6290±50BPBln-1631 6285±60BPDeb-2579 6270±40BPBln-477 6270±80BPHd-14235 6264±22BPHd-14184 6249±31BP Dudesti -Vinca B?Bln-1978 6585±65BPBln-2292 6350±60BP EsztárBln-2580 6340±60BPBln-5579 6330±90BP SzakálhátDeb-1643 6370±60BPBln-1966 6370±60BP

Figura 18. Grafic cu cele mai timpurii date radiocarbon pentru culturile Karanovo III (cu roşu), Vinča A2-A3 (cu galben), Dudeşti (cu albastru), Esztár şi Szakálhát. Can Hasan I, level 2B este sugerat cu bandă maro 5710-5640 Cal BC.


şi observă elemente de sinteză observate într-un studiu care nu aprofundează, ci doar preia unele elemente stilistice şi procese de convergenţă (LAZAROVICI et al 2006, 121).

Figura 19. Zona centrală a Anatoliei şi Cilicia. Grafic de corespondenţă C14 a siturilor arheologice (THISSEN 2007).

N. Kalicz, J. Makkay şi O. Trogmayer (CHAPMAN 1981, 3; HORVATH şi HERTELENDI

1994, 114; SCHIER 1995; RACZKY 1992, 149) au susţinut pe baze tipologice că siturile aşa numite Protovinča din Ungaria sunt clar diferite de cele Vinča A şi au lansat teoria că aceste aşezări ar participa la naşterea culturii Vinča. Ele sunt parţial aşezate în aria de la sud de Mureş, dar şi la nord de Mureş unde nu întâlnim aşezări Vinča clasice. V. Milojčić, P. Raczky, Gh. Lazarovici, W. Schier demonstrează că termenul Protovinča este neconsistent pentru că la nord de Mureş, unde este aria cea mai largă a grupului, cultura Vinča nu a existat, ci doar a influenţat. Pe de altă parte, aduc drept argument faptul că aceste aşezări sunt contemporane cu cele vinčiene, de fază A şi le vad identice cu Starčevo-Criş IV (HORVATH şi HERTELENDI 1994, 114; RACZKY 1992, 149; SCHIER 297-301).

Care sunt cauzele care au declanşat această mişcare? Cercetările din ultimii ani axate pe schimbările climatice care afectează societatea noastră au

dus la cercetări interdisciplinare privind modificările diferitelor fenomene climatice şi modul în care au influenţat comunităţile umane. Cercetătorii s-au concentrat în special asupra primului val de neolitizare care pleacă din Anatolia (BUDJA 2007; CLARE et al 2008; WENINGER et al 2007).

Datele geografice sunt corelate cu cele C14 şi mai apoi cu situaţia stratigrafică. Fenomenul,

cunoscut sub numele de 8200 cal BP event (punctul maxim), corespunde unei aridităţi ridicate în Anatolia şi Cipru, care conduce la abandonarea majorităţii aşezărilor (Çatalhöyük-Est este abandonat în acest moment; Khirokitia şi Kalavassos-Tenta în Cipru etc.) (Figura 19). După 8200 cal BP Çatalhöyük este relocuit, dar aşezarea se mută 300 de m. Situaţia este mai dramatică în Cipru unde există un hiatus de peste 1500 de ani.


Acest lucru coincide cu apariţia marilor aşezări din Grecia (Nea Nikomedeia, Achileion, Sesklo), Anatolia (Hoca Çeşme IV) sau Bulgaria (Poljanica). Regiunile studiate nu au dat nici un sit care să fi fost locuit în timpul 8200 cal BP event. Acest lucru presupune o dispersare a populaţiei între 1000-5000 Km într-o perioadă de 100-200 de ani, ceea ce contrazice teoria vawe o advance a lui Ammerman şi Cavalli-Sforza. Acest scenariu nu este singular, fiind demonstrat faptul că la 7500 cal BC întreaga Palestină şi valea Iordanului au fost subit abandonate, iar populaţia s-a mutat pe Platoul Iordanian. Este posibil ca evenimentul climatic să fi fost doar elementul care a dramatizat mişcarea, alţi factori trebuind să fie luaţi în calcul: creştere demografică, epuizarea habitatelor etc. În acelaşi timp, evenimentul de la 8200 BP din Anatolia a fost aproape contemporan (±100 ani) cu prăbuşirea catastrofică a marelui dom de gheaţă de deasupra Golfului Hudson la câteva mii de km distanţă. Evenimentele au cauzat schimbări ireversibile pe plan social, economic şi al vieţii

religioase în sud-estul Europei şi în Vestul Asiei (WENINGER et al 2007, 16-17; CLARE et al 2008).

Figura 20 ne arată o a doua anomalie între 6300–5500 cal BP (în grafic, datele sunt în sistemul cal BC). Practic, aceasta începe, în mare, la sfârşitul Vinča A şi poate fi o explicaţie pentru fenomenele care duc la migraţiunile de la nivel Vinča C (momentul de maxim).

Elementele acestea se pot vedea şi în transformarea modului de subzistenţă, vânătoarea câştigând tot mai mult teren (EL SUSI 1996, 150).

Nu suntem siguri ce a determinat apariţia acestui val de ceramică neagră lustruită cu o amplitudine foarte mare, care va afecta întreaga Peninsulă Balcanică. O teorie nouă a incitat lumea ştiinţifică după expediţia rusă-americană din 1993 care a cercetat şi a prelevat coloane stratigrafice din zona continentală de la sud de strâmtoarea Kerch şi la vest de peninsula Crimeea (RYAN et al

Figura 20. Imagine grafică a modificărilor climatice pentru perioada 12000-0 Î.Chr. (cal BC).Se observă 2 evenimente importante la 8600–8000 cal BP (Evenimentul “8200cal BP event”ar corespunde la 7300-7200 cal BC- cu roşu) şi intervalul 6300-5500 cal BP (cu galben aprox. 5250-4350 cal BC) care începe la sfârşitul fazei Vinča A (acestea corespund unei aridizări importante în zona egeeană) (imaginea este modificată după CLARE et al 2008, fig. 1, noi am adăugat datele calibrate din proiectul nostru IPCTE RADIOCARBON DATABASE http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/download.htm). Cu verde- Vinča A.


2003, 525). Platoul continental este foarte lat în zona Deltei Dunării şi spre Crimeea şi este mai redus în zona coastelor Turciei şi ale Crimeii. Platoul continental susţine viaţa marină, dar restul Mării Negre nu are urme de viaţă. Salinitatea Mării Negre este la o medie de 18 %, aproape jumătate din cea a Mării Mediterane datorită puternicii irigări fluviale, dar şi a unei scăzute conectivităţi cu Oceanul Planetar. În vest, Marea Neagră este conectată cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor (cu o adâncime medie de 35,8 m). În est este izolată de Marea Caspică, dar urmele geologice şi paleontologice au demonstrat conexiuni periodice între cele două spaţii, cel mai probabil prin zona Manych-Azov-Kerch. Aceste interconexiuni periodice au fost produse de schimbări climatice care au influenţat drastic morfologia terenului, salinitatea, biotopul, sistemele geochimice ca şi locuirea umană (DOLUKHANOV et al 2007, 92).

Teoria potopului a fost susţinută de o serie de cercetători pe baza cercetărilor lui Ryan şi Pittman (RYAN et al 2003) dezvoltată din 1997. Ultima versiune susţine 2 evenimente catastrofice: unul imediat după 11000-10000BP (nivelul apei creşte de la -120 la -30 m datorită creşterii nivelului apei datorat perioadei post glaciare), urmat de o perioadă secetoasă care face ca apa să scadă până la -95 m în intervalul 10000-8400 BP. Al doilea eveniment ar avea loc la 8400 BP şi ar fi unul catastrofal, ar corespunde unui aşa numit potop de anvergură biblică şi care a influenţat populaţiile din zona coastelor Mării Negre, implicând migraţiuni (RYAN et al 2003, 548-549).

a.

b.

Figura 21. Bazinul Mării Negre cu zona platoului continental (a.), astăzi sub nivelul mării, în care se observă urmele albiilor marilor râuri (b.) (RYAN et al 2003, Fig.1, fig.4).

Teoria are şi adversari redutabili care se bazează pe cercetările sovietice realizate în Marea

Neagră şi cercetările întreprinse în cadrul proiectului Black Sea–Mediterranean Corridor during the last 30 ky with respect to sea-level change and human adaptation (DOLUKHANOV et al 2007, 92, 98) care consideră că datele geologice indică scăderi ale nivelului Mării Negre, dar nu în modul dramatic prezentat de Ryan şi Pittman. Astfel, este confirmată creşterea nivelului apei după 17000 BP datorită unor multitudini de factori. După 9800 BP, nivelul apei va scădea din nou până la -50 m, fără a mai avea fluctuaţii mai mari de 20 m, în procese care nu sunt rapide sau catastrofice. Ratele de creştere nu înregistrează o medie mai mare de 3 cm la 100 de ani şi par să fi trecut neobservate de către comunităţile umane. Se susţine că potopul care ar fi afectat Marea Neagră este


o legendă contemporană (DOLUKHANOV et al 2007, 107), chiar dacă datele arheologice prezentate se reduc la discuţii referitoare la momentul Karanovo I, Starčevo-Criş şi la momentul de formare a culturii Liniar ceramice, fără a se găsi corespondenţe arheologice referitoare la scenariul lui Ryan şi Pittman (DOLUKHANOV et al 2007, 106).

Alte concluzii datorate lui I. Balabanov şi Y. Izmailov bazate pe cercetări interdisciplinare au relevat că, în Holocen, nivelul Mării Negre are un caracter fluctuant. Astfel, la începutul Holocenului, acum 10000-10500 ani, nivelul apei era la 40-50 m sub nivelul actual. Între 9350-9200 cal.BC, ca urmare a transgresiunii Neo-Euxine, nivelul apei creşte cu peste 25 m. Sfârşitul transgresiunii Neo-Euxine aduce, între 8550-8300 cal. BC, o scădere până la -41,1m faţă de nivelul actual. Trei faze de transgresiune sunt observate între 8550 şi 6640 cal.BC şi sunt legate de intrarea apelor sărate ale Mării Mediterane semnalizate de apariţia faunei din zona Mediteranei. În faza Bugazian târziu, nivelul apei creşte până la -16 (-17) m (7330-7050 cal.BC). În faza Vityazian (7050-5400 cal BC) nivelul ajunge la -9(-10) m sub nivelul actual. O regresiune a apărut între 6000-5600 cal.BC, când nivelul a scăzut sub -20 m faţă de nivelul actual. Momente de transgresiune se vor mai înregistra în faza Jemetian (5000-3000 cal.BC) (DERGACEV et al 2008, 22).

Creşterea cea mai bruscă, după aceste date, apare între 5600-5400 cal.BC, când nivelul creşte de la -20 m la -9 (10) m.

Această perioadă corespunde apariţiei orizontului de ceramică neagră lustruită (Vinča, Dudeşti, Hamangia) în zona nord-balcanică şi creşterea numărului de aşezări în zona Dobrogei, creştere care este extraordinară, având în vedere slaba locuire în neoliticul timpuriu şi scăderea numărului aşezărilor în eneoliticul timpuriu (DERGACEV et al 2008, 22).

Aceste date noi pot explica apariţia orizontului de ceramică neagră lustruită atât în zona balcanică, cât şi în cea anatoliană, dar şi a extraordinarei tehnologii ale acestor populaţii care apar acum gata formate.

Din păcate, mai multe date nu avem disponibile până în prezent. Există întrebări, fără un răspuns convingător, referitoare la lipsa aşezărilor neolitice timpurii în zona de coastă a Mării Negre şi apariţia comunităţilor umane la orizontul neoliticului târziu (HAIMOVICI 2007, 293).

Contacte şi interferenţe cu cultura Starčevo-Criş Cultura Starčevo-Criş devansează şi în Transilvania descoperirile Vinča (LUCA et al 2008),

fără a exista elemente care să ateste o continuitate organică între cele două. Acest lucru îl putem observa în analiza de mai jos care ne relevă elemente prin care valul Vinča A dislocă comunităţile Starčevo-Criş din sud-vestul Transilvaniei.

În IPCTE RADIO database (LUCA et al 2008a; LUCA et al 2007) putem număra peste 114 date care aparţin de complexul Starčevo-Criş. În 2008 am integrat datele furnizate de proiectul CANEW (REINGRUBER et al 2005) concretizat prin colectarea datelor radiocarbon din sudul Peninsulei Balcanice. În mare, păstrăm denumirea de situri FTN datelor radiocarbon din sudul Peninsulei Balcanice. În mare, păstrăm denumirea de situri FTN (First Temperate Neolithic la NANDRIŞ 2007; LAZAROVICI et al 2006, 112, 114, tab. 5, fig. 6a-6b; 11 ş.a.; KACZANOWSKA et al 2008, 11) pentru dezvoltarea primelor culturi neolitice în Balcani.

Putem observa că primele situri se leagă de apariţia, în Grecia, la un orizontul post 8000 BP (LUCA et al 2008a, REINGRUBER et al 2005), deci după 8200 cal BP event (WENINGER et al 2007, 16-17; CLARE et al 2008) şi se răspândesc înspre Thessalia. Dar datele C14, corelate cu cele de natură arheologică, indică orizonturi ceva mai târzii, nefiind complexe arheologice publicate (locuinţe, bordeie sau gropi) cu serii de date C14.

Acest proces a durat aproximativ 700 de ani pentru ca, în jurul la 7300-7250 BP, să putem observa apariţia primelor situri cu ceramică pictată cu alb (white on red) şi extinderea către zona Dunării (BIAGI et al 2005). O altă opinie susţinută de Gh. Lazarovici se referă la existenţa unui


orizont monocrom anterior şi contemporan cu ceramica pictată cu alb, ceramică descoperită în toate siturile unde apare mai apoi ceramica pictată cu alb (critici referitoare la LAZAROVICI et al 2006, 116, tab. 8 critici pentru Donja Branjevina; LAZAROVICI 1977a, 32-34; LAZAROVICI 1979, 17, 41-43, n. 203, 211, 213, 217, 223, 224, 261; 2006, 115-116; 119 ş.a.; critici pentru Pre-Criş sau Protostarčevo: pe larg în LAZAROVICI 2005).

Realitatea de a fi existat o civilizaţie anterioară în Serbia, Bulgaria, România sau Ungaria la o civilizaţie numai cu ceramică monocromă, în situri care să nu fie mai apoi locuite de grupurile cu ceramică pictată, nu a fost demonstrată. Opinia lui Gh. Lazarovici este că totdeauna materiale considerate monocrome sunt asociate în staţiuni cu ceramică pictată. Din lipsa unor complexe clare, cu suficiente materiale şi complexe închise nederanjate de cele cu pictură cu alb l-a determinat ca orizonturile „Monocrome=Frühkeramik” să le atribuie unei etape ale aceleiaşi culturi, ca Starčevo–Criş IA, şi tot Domnia Sa le-a considerat „ipotetice” (LAZAROVICI 1977a, 34, 36; LAZAROVICI 1979), prin faptul că nu sunt complexe închise care să permită o argumentare, nu o deducere doar din prezenţa unor materiale monocrome care să reziste unei critici (reanalizate LAZAROVICI 2006, 112, 116, 119, 130; 132-133, tab. 5, fig. 11; 19).

Momentul este aproape contemporan cu primele date radiocarbon care vin din Bulgaria pentru complexul Karanovo I (ANEXA 1).

În sistemul cronologic al lui Lazarovici datele BP corespund, aproximativ, următoarelor secvenţe Starčevo-Criş (datele sunt pentru zona Banat, Serbia, Transilvania, Oltenia) LUCA et al 2008a):

Faza IA – aproximativ între 7280 BP şi 7140 BP (ipotetică); Faza IB-IC – aproximativ între 7140 BP şi 7000 BP; Faza IB-IIA – aproximativ între 7120 şi 6700 BP; Faza IIB – aproximativ 6900 şi 6700 BP; Faza IIB-IIIB – 6650 şi 6400 BP; Faza IV – 6450 to 6350 BP. Aceste elemente ne arată că cronologia relativă tinde să devină mai lungă şi unele faze

succesive din cronologia relativă pot fi contemporane (la fel cum în cronologia absolută o probă sau un set de probe se întinde de la 50 la 130 de ani). Mai multe date din complexe închise pot corecta cronologiile relative, fiind şi o verificare pentru cronologia absolută.

Date noi au fost trimise spre evaluare în proiectul FEPRE şi se aşteaptă publicarea lor în 2009. După sistemul cronologic al lui Gh. Lazarovici, primele comunităţi neolitice au pătruns în

Transilvania în 3 valuri. (LAZAROVICI - KALMAR, 1995: 30, 199-200; LUCA et al 2008, 99-103). Prima migraţie pare să fi pătruns în Transilvania (Starčevo-Criş IA Starčevo-Criş IB-IC, IA),

cel mai posibil prin traversarea Olteniei şi mai apoi a Munţilor Cindrel (LUCA et al 2008, 84, fig.1). Cele mai importante situri ale acestei perioade din Transilvania sunt: Gura Baciului, Seuşa-La Cărarea Morii, Ocna Sibiului şi Miercurea Sibiului-Petriş,. Această etapă ar corespunde sfârşitului fazei IA şi secvenţei IB-IC din sistemul lui Lazarovici.

Celei de-a doua migraţiuni (LAZAROVICI 1998; Lazarovici 1996, 138 şi următoarele) îi urmează imediat după 7000 BP (5900 cal BC) o expansiune, mai ales în zona Mureşului Mijlociu (LUCA et al 2008, 85, fig.2). Etapa ar corespunde secvenţei IB (IC)-IIA şi parţial IIB din cronologia lui Lazarovici. La sfârşitul etapei IIB începe fenomenul de starčevizare după I. Paul şi M. Ciută (observaţii şi critici la LAZAROVICI 2005).


Figura 22. Harta cu frontierele dintre complexele Vinča, Starčevo-Criş târziu (Starčevo, Körös sau Criş) şi Cermica liniară veche (prelucrare după BÁNFFY et al 2007).

A treia mişcare migraţionistă începe cu faza a III-a a sistemului lui Lazarovici şi duce la

apariţia a noi aşezări în centrul şi nordul Transilvaniei, Moldovei şi în partea superioară a Tisei etc. (LAZAROVICI 1979, 64).

Din cele 193 de semnalizări de puncte aparţinând culturii Starčevo-Criş identificate de noi în Transilvania (materiale inedite care urmează să fie publicate în BAR şi sunt finanţate de FEPRE Project în 2009 – parţial la Anexa 3, cele publicate până acum) doar 86 de puncte beneficiază de datare relativă pe faze (31%) (Figura 24). Cel mai mare procentaj este reprezentat de faza Starčevo-Criş III care domină cu 41% pentru a cădea sub 30 % în faza Starčevo-Criş IV. Din analiza graficului se poate observa (date preliminare) că, cel puţin în Transilvania, cultura Starčevo Criş, faza finală, este afectată de migraţia Vinča A.

Efectele Vinča A se observă şi la o analiză zonală, momentan avem statistici doar la nivel de judeţ pentru Transilvania.

Judeţele afectate direct de pătrunderea comunităţilor Vinča A sunt: Hunedoara, Sibiu şi Alba. În cele 3 judeţe numărul punctelor datate Starčevo-Criş IV scade foarte mult.



6500CalBC 6000CalBC 5500CalBC 5000CalBC

Calibrated date

SC IA 7280BP

SC IA 7140BP

SC IB- IC 7140BP

SC IB- IC 7000BP

SC IB- IIA 7120BP

SC IB-IIA 6700BP

SC IIB 6900BP

SC IIB 6700BP

SC IIB-IIIB 6650BP

SC IIB-IIIB 6400BP

SC IV 6450BP

SC IV 6350BP

Figura 23. Corespondenţele datelor din baza de date IPCTE RADIO pentru Starčevo-Criş cu

datările pe secvenţele culturale adaptate cronologiei Lazarovici (LUCA et al 2008a).Vezi Anexa 1. Orizontal avem lungimea diferitelor secvenţe Starčevo-Criş (roz-IA, orange- IB-IC, verde-IB-

IIA, mov-IIB, albastru-IIB-IIIB, gri-IV) iar vertical avem secvenţele orizontului cu ceramică neagră (Dudeşti, Karanovo, Can Hasan, Vinča A1 etc.; cu galben fosforescent) şi începutul fazei Vinča A2 (maro) Nu avem date radiocarbon pentru Vinča A1, dar probabilitatea este mare să se încadreze în banda galben fosforescentă.

Pentru judeţul Alba siturile Starčevo-Criş III reprezintă 54 %, iar cele datate Starčevo-Criş IV

scad dramatic la doar 13 %). Pentru judeţul Hunedoara proporţia este asemănătoare: Starčevo-Criş III menţine 50%, iar

Starčevo-Criş IV doar 13% din punctele datate. În judeţul Sibiu procentajul siturilor datate Starčevo-Criş III (34%) este destul de mare faţă de

siturile datate Starčevo-Criş IV (11%). Acest procentaj se observă şi în aria ocupată de primele comunităţi Vinča din Banat.

Pentru celelalte judeţe aflate în afara ariei directe de expansiune a Vinča A situaţia este inversă. Se observă o creştere a procentajului de situri Starčevo-Criş IV faţă de cel Starčevo-Criş III (judeţul Cluj: de la 33% la 47 %; pentru judeţele Mureş, Sălaj şi Braşov de la 33% cresc la 66 %; pentru judeţul Covasna creşterea este uşoară de la 44% la 56 % etc.) În afară de judeţul Cluj, aceste judeţe nu au o penetrare mare a comunităţilor Starčevo-Criş timpurii, dar numărul punctelor creşte vertiginos o dată cu faza a III-a. Această colonizare masivă se poate corela şi cu extinderea culturii Starčevo-Criş în Moldova, Muntenia, Crişana centrală şi de nord şi chiar până în Basarabia la nivelul Starčevo-Criş III, cu perioada maximă de expansiune Starčevo-Criş IV. Peste 250 de puncte cu descoperiri sunt menţionate în această perioadă în Moldova (LAZAROVICI et al 2008, 67 cu


bibliografia; VĂLEANU 2003), alte 30 sunt menţionate în Muntenia (MIREA 2005, 38). În Republica Moldova, între Prut şi Nistru sunt semnalate alte 25 de aşezări (LAZAROVICI et al 2008, 67). Cele mai importante aşezări Starčevo-Criş din Moldova pornesc la nivelul fazei IIIB.

Doar aşezarea de la Trestiana poate să fi început mai devreme la nivelul fazei IIIA şi acest lucru poate să arate o pătrundere progresivă dinspre sud. Pătrunderea se face însă şi dinspre Transilvania de sud-est. Aceste două curente vor influenţa formarea a două variante în Moldova, una la nord şi alta la sud (URSULESCU 1984, 32-35).

Chiar dacă rezultatele sunt parţiale şi nu ne aflăm la sfârşitul proiectului, foarte multe din date nu se vor schimba dramatic, avem imaginea unei dislocări a comunităţilor Starčevo-Criş din zona ocupată de comunităţile vinčiene timpurii. Această dislocare se observă şi în materialele de factură vinčiană care apar în mediul târziu starčevian din Transilvania şi Moldova, ca şi prin apariţia fortificaţiilor la acest nivel cronologic.

Influenţa vinčiană timpurie (vase, plastică) se observă în staţiunile starčeviene târzii din Transilvania şi Moldova la Zăuan, Leţ I, Tinca, Homorod, Suplacul de Barcău, Perieni, Valea Lupului, Traian, Glăvăneşti,

Trestiana, Hlincea-Iaşi, Vermeşti, Grumăzeşti, Ţigănaşi. Balş. Iacobeni, Huşi, Suceava, Măluşteni, etc. (LAZAROVICI et al 2008, 67 cu bibliografia, URSULESCU 1984, DRAŞOVEAN 1989, 38-39; URSULESCU et al 1991, 167-161; LUCA et al 2000, 46). Nicio staţiune din Moldova nu cunoaşte lipsa formelor bitronconice (URSULESCU 1984, 37).

Această pătrundere spre nord se observă şi în nord estul Ungariei, unde ultimele cercetări au confirmat teoriile mai vechi de înaintare a comunităţilor Starčevo Criş târzii care vor avea un rol genetic în naşterea primelor comunităţi a Ceramicii liniare (LBK). În Ungaria, graniţa nordică a Stačevo-Criş aflată pe aliniamentul râului Szolnok şi spre Berettyó este depăşită, noi situri Körös sunt întemeiate înspre nord, chiar până în zona Tisei superioare, mergând până la poalele munţilor Tokaj. Zona primeşte influenţe şi dinspre comunităţile Starčevo-Criş din Transilvania. Influenţele sunt susţinute de arhitectură, ceramică, viaţă spirituală, unelte şi date radiocarbon (BANFFY 2006, 127-129).

Avem două niveluri apropiate în Transilvania (Miercurea Sibiului-Petriş), unde avem o secvenţă târzie Starčevo-Criş (IIB), urmată de o secvenţă Vinča timpurie (A2) şi pentru care există date radiocarbon.

Aşezarea de la Limba-Bordane aduce 3 date radiocarbon. GrN-29052 este datată ca Starčevo-Criş târziu şi se situează aproximativ la 6630±60 BP (BIAGI et al 2007, fig.6) O altă dată este datată IIIB şi din secţiunea X/1998, caroul 6 de la -1,8-1.9 m (GrN-28457) şi este mai târzie la 6580±60 BP (BIAGI et al 2005, 49). O a treia dată GrN-28112 (6290 BP) provine din structura de suprafaţă L3, carourile 6-8, între -1,10 m şi -1,30 m şi este dată ca Starčevo-Criş IV (BIAGI et al 2005, 49). Într-o publicare ulterioară se observă că data nu poate aparţine de orizontul Starčevo-Criş târziu (BIAGI et al 2007, fig.3) şi aparţine, cu siguranţă, de un moment Vinča A3.

Figura 24. Cultura Starčevo-Criş - Procentajul siturilor datate faţă de total descoperiri în Transilvania.

Figura 25. Cultura Starčevo-Criş – distribuţia pe faze a numărului de puncte datate.


La Miercurea Sibiului-Petriş ultimul orizont Starčevo-Criş este la nivel IIB-IIIA (LUCA et al 2007a, 8). Avem o dată din orizontul cel mai timpuriu, la nivel A2.

La Miercurea Sibiului-Pustia, cultura Starčevo-Criş îşi opreşte evoluţia la IIB-IIIA ((LUCA et al 2004, 124).

Pentru Starčevo-Criş târziu în Transilvania avem o dată de la Gura Baciului (M6) care se încadrează cel mai târziu la nivel Starčevo-Criş IIIB (Lv-2157, 6400±90 BP) (MANTU 2000, 98). Această dată este normală şi pentru că este în afara ariei Vinča A.

O situaţie interesantă ar putea fi la Ocna Sibiului-Triguri, unde avem Starčevo târziu (fazele III, IV), datat doar tipologic (PAUL 1989, 3-37) şi o aşezare vinčiană timpurie de fază A2 la Ocna Sibiului-Faţa Vacilor (vezi fişa de sit). Distanţa între ele este de maximum 4 km de-a lungul Visei. Mai multe săpături şi datări ar arăta care este relaţia exactă, dacă există o fază IV la Ocna Sibiului-Triguri paralelă cu aşezarea vinčiană.

La Balomir avem aceiaşi situaţie, materiale Starčevo târzii şi Vinča A (VLASSA 1967, LUCA et al 2000, 35), dar observaţiile sunt strict lipsite de stratigrafie ş implicit de datări fine.

La Tărtăria situaţia este clară, nivelul Vinča A suprapune materialele Starčevo-Criş (VLASSA 1963) (de fază SC II după Gh. Lazarovici; inf. amabile).

Figura 26. Calibrarea datelor din staţiunile Miercurea Sibiului, Limba, Gura Baciului şi Tărtăria. Datele Starčevo-Criş (cu literele SC în faza numărului probei, cu roşu datele târzii) şi datele vinčiene (cu literele V în faza numărului probei, cu mov datele Vinča A).


II.4. Sisteme cronologice şi legăturile culturale: Pentru Transilvania se aplică terminologia din sistemul lui Fr. Holste, modificat de Vladimir

Milojčić pe care Gh. Lazarovici la actualizat în raport de cercetările sale din Banat şi zonele învecinate (LAZAROVICI 1977, p. 21-25, 49 şi urm.; 1979, 75-77, tabel 7; DRAŞOVEAN 1996, 25) şi completat de Gheorghe Lazarovici (LAZAROVICI 1975, 12-18; 1979, tabel 7).

Fr. Holste stabileşte după criterii tipologice cinci faze, pe care le notează cu litere de la A la E (A între 10,3 – 8 m; B între 8-7,5 m; C între 7,5 –5 m; D între 5-3 m; E între 3 – 2,4 m)2. Într-un alt istoric al cercetărilor, Fl. Draşovean (LAZAROVICI 1979, 77; LAZAROVICI 1973, 26), at unci când menţionează sistemul lui Holste, specifică faptul că faza B se întinde între 8 şi 7 m.

• Vladimir Milojčić păstrează sistemul lui Holste, dar defineşte mai bine fiecare etapă şi încadrează în acestea şi celelalte descoperiri din Serbia, şi mai apoi din Balcani (LAZAROVICI 1979, 77; LAZAROVICI 1973, 26): păstrează faza A la fel ca la Holste; faza B este divizată în două subfaze B1 (între 8 – 7,3 m ) şi B2 (între 7,3 – 6 m); faza C cuprinde nivelurile de la 5,8 m la 4,5 m; faza D între 5 – 3 m; faza E între 3 – 2,4 m.

Gh. Lazarovici completează sistemul lui Vladimir Milojčić. Sistemul său este cel care s-a impus în România. El păstrează până în 1975 termenul de Vinča A pentru toate materialele acestei faze din Banat (LAZAROVICI 1970, 473-475; LAZAROVICI 1973, 31, fig. 1-8). În 2006 se aduc noi corecturi privind încadrările, datările de cronologie absolută şi relativă, legături, procesele de migraţiune şi difuziune pentru cultura Vinča şi grupele înrudite (LAZAROVICI et al 2006, 65 şi următoarele).

Figura 27. Tabel comparativ cu diferite puncte de vedere în legătură cu evoluţia culturii Starčevo-Criş. (SCHIER 1995, 297).

Se stabileşte o paralelă între faza Vinča A1 cu Starčevo-Criş IIIB, Vinča A2 cu Starčevo-Criş

IVA şi Vinča A3 cu Starčevo-Criş IVB.


Faza A este redefinită (LAZAROVICI 1975, 12-16. LAZAROVICI 1979, 75 şi tabelul 7) pe baza materialelor de la Gornea (LAZAROVICI 1977a, LAZAROVICI 1979, 78) – ea este divizată în trei subfaze: A1, A2, A3:

Faza A1 reprezintă momentul sosirii primelor elemente sudice în regiunea dunăreană. Este momentul sosirii unei civilizaţii străine de mediul local al neoliticului timpuriu, reprezentată de cultura Starčevo–Criş (LAZAROVICI 1973, 30-31.). Faza se caracterizează prin ceramică neagră şi neagră cenuşie foarte bine lustruită (poleită) cu luciu metalic; străchinile şi castroanele bitronconice cu umăr îngroşat şi gâtul scurt; cupele cu picior înalt şi gol în interior; ornamente lustruite, pliseurile şi canelurile (încă puţine la număr şi neevoluate); la ceramica de uz comun semnalăm lipsa ornamentelor incizate şi raritatea barbotinei organizate. Ceramica are o ardere foarte bună, netezită, amestecată cu nisip; ceramica fină cu nisip foarte fin reprezintă 56%, arderea este uniformă, iar lustruirea îi dă un luciu metalic, 80 % din specia fină este reprezentată de ceramica neagră sau specia blacktopped, uneori ceramica nu are slip, ci o angobă - Urfinis; ceramica uzuală, care are în compoziţie nisip, este bine netezită; culoarea predominantă este brună; caracteristice sunt formele BI, BVII, BVIII; ceramica grosieră are alveole sub buză, brâuri alveolate, barbotină organizată în şiruri verticale; ceramica semifină este ornamentată cu incizii şi triunghiuri haşurate şi punctate; pe ceramica fină motivele ornamentale preferate sunt pliseurile organizate în şiruri oblice, scurte, dispuse pe umăr, orizontale, pe gât sau organizate în registre, în general destul de rare în comparaţie cu etapele următoare. Etapa A1 se regăseşte la Vinča, însă nu în complexe închise, doar în strat (LAZAROVICI 1975, 13-14; LAZAROVICI 1977, 22-23; LAZAROVICI 1979, 106-112, tabel 7, tabel 8, tabel 9, tabel 10, figura 10).

În faza A2 o parte din caracteristicile precedentei faze se păstrează. Apare şi o mai mare varietate de forme. Ceramica lustruită înregistrează un regres în ceea ce priveşte tehnica de lustruire care decade: la ceramica fină arderea este foarte bună, amestecul nisipos, slipul este destul de rar întâlnit, la Gornea ceramica fină atinge 43 %, ceramica neagră atinge 50-70 %, dar scade specia blacktopped, nuanţele de roşu şi gălbui cresc procentual, ca ornamente apar pliseuri şi caneluri, mai ales cele verticale; ceramica semifină are un procent de 13-14%, arderea este bună, amestecul cu nisip, culoarea predominantă este negrul; ceramica grosieră are aceleaşi caracteristici ca şi în etapa precedentă; se înmulţesc motivele cu barbotină, motivele plastice şi inciziile. Etapa A2 este paralelizată ca Vinča A la Milojčić (LAZAROVICI 1975, 14; LAZAROVICI 1977, 23; LAZAROVICI 1979, 112-113, tabel 7, tabel 8, tabel 9, tabel 10).

Faza A3 lipseşte sau este proporţional redusă în aşezarea eponimă, posibil ca centrul evoluţiei acestei etape să nu fi fost în zona săpăturilor lui Vasić. Asimilarea elementelor Starčevo-Criş se încheie în această perioadă, multe materiale prezintă elemente ale sintezei - Starčevo IV, însă elementul vinčian este dominant, se primesc noi impulsuri şi influenţe dinspre sud: ceramica are o ardere bună, aspect nisipos; netezirea şi lustruirea nu mai au fineţea fazelor anterioare - din 80% material lustruit în A2 se ajunge la 20% în această etapă; ceramica brună, roşie şi gălbuie creşte ca procent în detrimentul celei negre; ceramica blacktopped lipseşte sau este în proporţie infimă; se observă creşteri ale procentelor la ceramica grosieră (43%). Ca şi forme care caracterizează întreaga fază A, se păstrează BI, BVII, BVIII. Ornamentele cele mai uzitate sunt a1, c1, c3. Formele de vase evoluează, se înmulţesc formele cu umărul ascuţit şi partea inferioară convexă; gâtul vaselor se înalţă; ornamentele plisate, barbotina, ornamentele incizate şi punctate cresc ca proporţie (LAZAROVICI 1975, 14; LAZAROVICI 1977, 24-24; LAZAROVICI 1979, 113-115, tabel 8, tabel 9, tabel 10, figura 10).

În ceea ce priveşte definirea fazei B a culturii Vinča, Gh. Lazarovici se bazează pe studiul materialului din două staţiuni bănăţene: Zorlenţul Mare şi Balta Sărată. Vinča B1 dezvoltă genetic din Vinča A, nu neapărat din Vinča A3. Materiale Vinča B1 apar la Balta Sărată (în nivelul I din


1962 şi din 1973), la Zorlenţul Mare (nivelul I din 1962-1964 şi materiale din nivelurile 4-6 din 1973-1974), Parţa (nivelul I) (LAZAROVICI 1975, 15-16), materialele de la Ohaba Mâtnic, Timişoara, Milcoveni, Dudeştii Vechi (Beşenova Veche) şi Fratelia (LAZAROVICI 1977, 25). La acest orizont cronologic se constată o creşterea procentajului de obsidian şi idolilor (idoli din prundiş). Pe baza acestor caracteristici defineşte faza Vinča B1 în Banat (LAZAROVICI 1973, 37-45; LAZAROVICI 1979, 115-117, pl. XVI) şi încearcă să găsească legăturile cu Transilvania. Ceramica este arsă uniform, pasta este nisipoasă sau cu pietricele, mai ales la specia uzuală. Ceramica neagră şi neagră cenuşie (la speciile fină şi semifină) este cenuşie sau cărămizie în spărtură. Netezirea este bună, la fel şi lustruirea, dar ea nu atinge aspectul celei din perioada Vinča A. Ceramica semifină este cea care defineşte mai precis etapa, prin factură, forme şi ornamente (LAZAROVICI 1979, 115). Ceramica de culoare neagră-cenuşie bine lustruită se va reduce treptat pe măsura creşterii ceramicii roşii portocaliu-gălbui cu toate nuanţele acestora. Ceramica neagră-cenuşie nu dispare, ci se reduce şi degenerează în nuanţe cenuşii (LAZAROVICI 1973, 38).

Vinča B1/B2 - în factura ceramicii, elementele fazei A au dispărut, în vreme ce trăsăturile etapei B1 continuă aşa cum au fost definite de Milojčić. Termenul de Vinča B1/B2 sugerează o etapă cu elemente comune, retardarea unor elemente şi mai ales, apariţia interferenţelor cu „ceramica liniară”. În unele staţiuni continuă elementele etapei B1 până în vremea etapei B2, lucru observat la Balta Sărată.

Vinča B2 - în factura ceramicii se observă pasta care cuprinde tot mai des pietricele, mai ales în zonele periferice ale fenomenului vinčian. La ceramica uzuală predomină culoarea brună. La ceramica fină, cele mai numeroase sunt nuanţele de gălbui, gălbui – roşcat, brune, cenuşii, negru cenuşiu. Unele categorii care apar la acest orizont sunt socotite de factură sudică.

Vinča B2/C – este văzută ca o retardare a unor comunităţi vinčiene de faza B2 la nivel de Vinča C, în timpul căreia se manifestă influenţe ale ceramicii liniare (LAZAROVICI 1979, 120-12, 136; de altfel, referirile la formele fazei B2 se fac, în monografia citată, la planşa XIX - care reflectă caracteristicile fazei B2/C.). Sistemul se păstrează şi astăzi, chiar dacă se mai impun mici modificări datorate noilor descoperiri. De asemenea, se introduce noţiunea de „şocul Vinča C” (LAZAROVICI 1987, 33) pentru apariţia elementelor noi, Vinča C, apariţie văzută ca o migraţie şi care va schimba evoluţia culturilor din zona Transilvaniei (LAZAROVICI et al 2006, 123-124, 152 şi urm.).

Face şi o analiză cu zona balcanică pentru faza A (LAZAROVICI 1977; LAZAROVICI 1977a, LAZAROVICI 1979, 111). Astfel, pentru specia neagră lustruită (schwartzpoleirtekeramik, blackburnished, blackpolished) întâlnită pe ceramică bitronconică şi carenată sau în asociere cu ceramică cu pictură mată apare la orizont Dimini –Tsangli sau pre-Dimini în Thessalia. Mai apare în Macedonia, Thracia, Serbia şi România în culturile Paradimi, Karanovo II-III-Veselinovo, Vršnik III-IV, Nea Nicomedea II sau Nea Nicomedea vest. Această ceramică este o influenţă orientală. Ceramica cenuşie, care apare în asociere cu ceramica neagră şi de cele mai multe ori cu pliseuri sau canelură, este întâlnită în Dimini (în asociere cu ceramica mată), Karanovo II-III –Veselinovo, Vršnik, Sostis şi în alte părţi din Macedonia. Ceramica Blacktopped are origini sudice în Dimini timpuriu, Paradimini, Vršnik şi Dimini-Tsangli. Pentru formele de vase se găsesc analogii sudice. Ornamentele sunt simple şi spre sud sunt întâlnite în fazele Tsangli şi Arapi. Pliseurile şi canelurile apar asociate cu ceramica neagră, lustruită şi cu cea neagră-cenuşie. Pentru zona Karanovo II- Veselinovo – Dudeşti se poate vorbi doar de caneluri. La Dimini nu sunt găsite în fazele timpurii.

În ultimul studiu dedicat cronologiei şi stratigrafiei de la Gornea, îşi menţine aproape neschimbat sistemul cronologic la care adaugă nuanţări pentru stratigrafia de la Balta Sărată (de la nivel Vinča A3 – Vinča B2) şi Zorlenţu Mare (Vinča A3-B1- Vinča C1) (LAZAROVICI et al 2006, 124-126).

Florin Draşovean – s-a ocupat mai mult de faza Vinča C, pe care a analizat-o prin prisma elementelor din Banat (DRAŞOVEAN 1996). Pentru Transilvania vede elemente clare abia odată


cu faza Vinča A2-A3 (DRAŞOVEAN 1996, 93). Analizează descoperirile din nordul Banatului la orizont Vinča A şi observă o evoluţie a comunităţilor Starčevo-Criş influenţate de sosirea comunităţilor vinčiene timpurii, moment în care apar şi primele elemente liniare timpurii. Aduce o analiză tipologică pentru forme şi ornamente (DRAŞOVEAN 1989). Analizează fenomenul pe arii mai largi şi constată influenţe vinčiene până departe, înspre nord-vestul Transilvaniei, în cadrul comunităţilor starčeviene târzii (DRAŞOVEAN 1989, 40-44). La orizont de Vinča B2 presupune că sosesc pe valea Mureşului comunităţile Vinča C1 (purtătoarele variantei nord bănăţene şi din zona de nord a Banatului)- care pun capăt evoluţiei comunităţilor de faza B2 şi nasc mai multe aspecte contemporane pe Valea Mureşului (după descrierea materialelor par a fi comunităţi turdăşene). Acestea vor evolua până la nivel de Vinča C1, unde un nou val de migraţie va deplasa comunităţile turdăşene şi va duce la naşterea grupului Iclod şi a culturii Petreşti (DRAŞOVEAN 1996, 93-100). În ultimul timp, cercetătorul timişorean reia această teză la care adaugă noi amănunte: al doilea val (cronologic la sfârşitul etapei Vinča C1) este cel ce formează, împreună cu elemente Turdaş şi Lumea Nouă, cultura Petreşti - acest val este văzut ca o infiltrare a comunităţilor de tip Foeni în Transilvania. În Banat, grupul Foeni este parţial contemporan cu sfârşitul unor locuiri Vinča C1 când se produce o migraţie marcată de distrugerea siturilor fortificate de la Chişoda Veche, Parţa şi Uivar şi de pătrunderea în Transilvania (DRAŞOVEAN 2005, 12-13).

S. A. Luca - aduce noi precizări, pe baza cercetărilor sistematice de la Liubcova–Orniţa (LUCA 1990-1993, 75-77), Orăştie-Dealul Pemilor (LUCA 1997, 68-77.) (punct X2), Turdaş (LUCA 2001, 95-143, 147-152), Miercurea Sibiului (LUCA 2003, 196-197), Romos (LUCA 1995-1996), dar şi a interpretării materialelor din mai multe situri transilvănene (LUCA et al 2000). Astfel, după analiza materialelor de la Liubcova (LUCA 1998, 99) la nivel de Starčevo-Criş IIIB2, comunităţile Vinča A1 ajung la Dunăre; la nivel de Starčevo-Criş IVA şi Vinča A2, ele ajung în Banatul de Câmpie, dar şi în Transilvania; la nivel de Starčevo-Criş IVB, în Transilvania asistăm la o retardare a comunităţilor Starčevo-Criş şi la o dezvoltare a celor vinčiene timpurii; Faza B2/C a lui Lazarovici este atribuită clar fazei C a culturii Vinča.

Săpăturile de la Turdaş (LUCA 1998, 101, LUCA 1997, 73) au demonstrat neconcordanţa numelui de cultură Vinča –Turdaş (la cercetătorul sârb Milutin Garasanin care a împărţit cultura Vinča în: Vinča –Turdaş I = Vinča A, Vinča –Turdaş II = Vinča B, faza Gradač – la Vinča – între 6,5-6 m, şi Vinča –Pločnic I Vinča C; Vinča –Pločnic II = Vinča D) (GARASANIN 1990, 11). Termenul a fost preluat de mai mulţi cercetători români şi a creat confuzie în

tratarea materialelor din Transilvania. Defineşte cultura Turdaş, care nu se naşte mai devreme de faza Vinča B2, dar la care cultura Vinča are un rol important în geneză. Acestei culturi îi ataşează şi aspectul cu pictură de tip Tăualaş, astfel, termenul de „grup Tăualaş” devine un concept de domeniul trecutului. Următorul pas a fost acela de a reanaliza materialele publicate.

Observă astfel mai multe aşezări vinčiene timpurii foarte dinamice în sud-estul Transilvaniei; pentru faza A există o evoluţie identică cu cea din Banat şi Serbia; comunităţile vinčiene pătrund

Figura 28. Evoluţia din Transilvania cu stratigrafia de la Miercurea Sibiului, raportată la situl eponim.


încă de timpuriu într-un prim val (faza A1); la nivel cronologic Vinča A2 avem un al doilea val; legături cu Serbia se observă şi spre faza B1, impuls care leagă staţiunile transilvane direct de Serbia – eventual prin Oltenia. Analizează materialele liniare timpurii din Transilvania pe care le observă la un nivel Vinča A3-B1 şi le observă la Pănade-Tâul Pănăzii, Ciceu, Cipău, Cluj-Napoca-Stăvilar, Dej-Cichegy, Iclod-La Doroaie, Măgura, Petreşti, Turdaş, Turdaş şi Zăuan-Dâmbul Cimitirului (LUCA et al 2000, 54). Cultura Turdaş se formează la orizont ante-Vinča C1 – (LUCA et al 2000, 48-49), dar înainte de venirea acestor comunităţi în Transilvania, la un orizont B2. Susţine sosirea grupului Foeni (numit Mintia-Foeni) în Transilvania şi rolul acestuia la formarea culturii Petreşti. Primele materiale Foeni le observă în nivelul II (intermediar) de la Turdaş ca importuri (LUCA 2001, 131).

Wolfram Schier- analizează detaliat situl de la Vinča şi oferă o analiză statistică pe tot materialul. Astfel, observă foarte clar cum apar materialele vinčiene în complexele starčeviene (Figura 29 şi Figura 30) şi consideră termenul de Protovinča anacronic (SCHIER 1995, 299).

Figura 29. Analiza statistică a celor mai vechi complexe adâncite de la Vinča cu procentajele materialelor culturii Vinča şi Starčevo-Criş, seriate. Se observă apariţia materialelor vinčiene în nivelul Starčevo-Criş şi imediata dispariţie a materialelor Starčevo-Criş (SCHIER 1995, 293).

Figura 30. Sisteme cronologice pentru fazele Vinča A şi Vinča B. (SCHIER 1995, 311).

Analizează sistemele folosite pentru primele faze ale culturii Vinča (Figura 30, Figura 31) şi împarte în 8 mari faze stratigrafia sitului de la Vinča. În momentul periodizării Wolfram Schier


aduce modificări sistemului Lazarovici prin lungirea fazei A. El surprinde elemente ale fazei A1 care erau considerate ca inexistente în situl eponim şi chiar diferenţiază două faze: Faza 2a / Vinča A1a (până la adâncimea de 9,4 m) şi Faza 2b / Vinča A1b (de la 9,4 până la 9 m).

Faza Vinča A2 ar corespunde Fazei 3 şi este mult mai scurtă faţă de sistemul Lazarovici (de la 9 m la 8,6m).

Faza 4 / Vinča A3 este mai lungă (8,6 m - 7,8 m) faţă de sistemul Lazarovici. Faza B1 şi B1/B2 din sistemul Lazarovici este subîmpărţită în 2 subfaze Vinča B1a / Faza 5a

(7,8 m -7,5 m) şi faza Vinča B1b / Faza 5b (7, 5m -6,8 m) Faza B2 la Lazarovici este redusă la jumătate în sistemul lui Schier (Faza 5c -6,8 – 6,5).

Cealaltă jumătate (B2/C la Lazarovici) este considerată deja la nivel Vinča C1 şi ar corespunde fazei Gradač din sistemul lui Garasanin. Etapa este desemnată ca faza 6.

Figura 31. Evoluţia sitului eponim de la Vinča-Belo Brdo şi diferite sisteme evolutive propuse (SCHIER 1995, 318).

W. Schier analizează matematic şi statistic ceramica din situl eponim. A analizat stratigrafia orizontală şi evoluţia tipologică: tipologia şi evoluţia formelor (SCHIER 1995, 17-119); tipologia şi evoluţia ornamentelor şi stilisticii (SCHIER 1995, 19-151), a categoriilor de obiecte. Aceste rezultate sunt corelate cu analize radiocarbon. Din nefericire, datele radiocarbon pentru fazele timpurii sunt limitate şi au o eroare destul de mare. Nu avem date radiocarbon pentru Faza 2 (Vinča A1)(SCHIER 1995). Data propusă de Gh. Lazarovici de la Gornea este mult prea nouă şi aduce cu un orizont mult mai nou, la nivel Vinča C (BURLEIGH et al 1979, 350).


Figura 32. Evoluţia sitului eponim de la Vinča - Belo Brdo, fazele timpurii racordate la culturile Starčevo-Criş şi ale Ceramicii liniare (AVK, Szatmár II) Pentru Banat, Slavonia, Alföd, Mureş-Tisa şi Tisa superioară (SCHIER 1997, tabele 2).

Prelucrările sale sunt realizate analitic şi sunt folosite de către Lazarovici în ultimele sale

analize (LAZAROVICI et al 2006, fig. IIIa.9). Pentru faza A (etapele 2-4 la Schier), analizează sistemul propus de Lazarovici şi aduce

corecţii. Observă că metoda lui Lazarovici de a compara obiectele găsite în sudul Banatului cu cele din Serbia este o inovaţie pentru clasificarea formelor şi ornamentelor şi a diagramelor de clasificare, dar care cad sub influenţa datării absolute şi relative. Reanalizează tipurile ceramice de la Vinča-Belo Brdo cu cele din complexul adâncit B13 de la Gornea (SCHIER 1995, 303-304) şi observă diferenţe majore pe anumite tipuri de forme, ceea ce îl face să se întrebe dacă nu sunt diferenţe regionale contemporane mai mult decât diferenţe de timp (SCHIER 1995, 304)3.

În ceea ce priveşte deosebirile între fazele A1 şi A2,, se observă diferenţe la Vinča- Belo Brdo în ceea ce priveşte procentajul materialului şi consemnează elemente care apar în toate fazele timpurii, chiar dacă mai rar, iar altele şi au o perioadă prea scurtă de apariţie (SCHIER 1995, 304-305)4.

Faza A3 este pusă sub semnul întrebării, cel puţin ca fiind contemporană cu A2, şi eventual să asistăm la un fenomen de regionalizare (SCHIER 1995, 305-306).

3 În general, obiectele cel mai des găsite sunt vasele cu picior, care însă în comparaţie cu Vinča-Belo Brdo prezintă o

margine un pic îndoită. Unele forme sunt comparabile cu tipul S028.6, cum ar fi (Rand-Schulterknick). Sunt reprezentaţi cu câte un exemplar în variantele: S028.5, S027, S112.1, S127 şi S129.3 (SCHIER 1995, Taf. 44, 7, 22, 23, 14, 10). Forma principală B1 (LAZAROVICI 1981, 174, abb2) sunt vase cu cioc alungite, margini drepte şi scurte, însă cu un interior neted şi seamănă cu vasul de tip S028.4, însă având o margine mai scurtă, cu un interior conic, semănând şi cu vasele de tip S028.5-6, intrând si în categoria vaselor cu toartă aflată la mijlocul vasului. O altă variantă apare la Vinča Belo-Brdo în straturile superioare, sporadic, prin vase conice cu forme calotice şi cu toarte (Schulterabsatz) înclinate. Aceste vase având asemănări cu vase de tip S111.2 şi trebuie evitată confundarea lor cu vasele în formă de pâlnie (trichterschale) de tipul S225. Majoritatea formelor se pot compara cu obiectele găsite în situl de la Gornea şi se potrivesc cu formele din fazele 2a până la 3, cu un punct masiv în faza 2b, în adâncimea de 9,3 - 9,0. Bordeiele lui Lazarovici nu se pot compara cu nivelul Vinča A1 în Vinča Belo Brdo unde nu apare marfa nici măcar într-un complex închis (SCHIER 1995, 304-305).

4 Formele şi ornamentele din nivelul A2 de la Gornea se pot compara cu cele din Vinča, chiar şi în aceste faze se pot observa însă anumite diferenţe; tot pe descoperirile făcute la Gornea se baza nivelul A2, diferite vase cu cioc ridicat/înalt sunt mai dese, însă în comparaţie cu cele de tipul S020, în Vinča se remarcă o tortă inclinată mai puternic. În schimb, la Gornea lipsesc vase şi suporturi de vase (schale) de tipul S021-22. Apar vase bitronconice cu şi fără (abgsetzter sculter) toartă (din grupa S040-S140), însă mult mai rar decât în Vinča, la fel şi vasele rotunjite de tipul S130. Toate cele 3 tipuri enumerate se regăsesc în Vinča, fără să mai facem referire la cronologia lor, cel puţin la majoritatea celor din Faza 2 si 4, la o adâncime mai mare de 8,0m. Ar fi greu de a le specificăm pe fiecare în parte, existenţa şi evoluţia diferitelor forme pe care le enumeră Lazarovici ori de a le cataloga în mare parte sau amănunţit, din simplul fapt ca perioada lor de existenţă/trecere este prea scurtă (SCHIER 1996, 305).


Noi analize cu date C14 pentru fazele culturii Vinča au dus la realizarea bazei de date IPCTE RADIO (Anexa 1), unde putem număra peste 74 de date certe din bibliografie care aparţin de cultura Vinča şi peste 1000 de date pentru întreg neo-eneoliticul din spaţiul carpato-danubian.

Cel mai de jos palier de sosire este dat şi de cele mai vechi date existente şi care vin de la Miercurea Sibiului Petriş pentru faza A2 aproximativ la 6480 BP. Putem considera terminarea acestei faze aproximativ pe la 6370 BP. Aceste date sunt paralele cu elementele Starčevo-Criş târzii de la Gura Baciului (unde avem date radiocarbon), dar chiar şi cu cele de la Valea Răii sau Cârcea din Oltenia sau cu cele de la Trestiana (Anexa 1). Aceste analize ne permit să cunoaştem evoluţia internă a culturii Vinča în Transilvania, în special în urma ultimelor săpături de la Miercurea Sibiului-Petriş, Lumea Nouă şi Limba (publicat parţial), care au o stratigrafie destul de clară şi putem prezenta materialele pe complexe închise.


CCAAPPIITTOOLLUULL IIIIII -- RREEPPEERRTTOORRIIUULL AAŞŞEEZZĂĂRRIILLOORR ŞŞII CCOOMMPPLLEEXXEELLOORR VVIINNČČIIEENNEE TTIIMMPPUURRIIII DDIINN TTRRAANNSSIILLVVAANNIIAA

1. Alba Iulia-Lumea Nouă (jud. Alba) Cod RAN 1026.05 Localizare geografică - 46o05’07.1” N şi 023o34’04.8” E Aşezarea de la Lumea Nouă se află în partea de nord-est a oraşului Alba-Iulia şi se întinde pe

o mare terasă a Mureşului, în imediata vecinătate a vechiului oraş Apulum, între fosta cale ferată îngustă Alba Iulia - Zlatna până către comuna Mirceşti. În urma unor lucrări la canalizarea oraşului, au fost găsite materiale neo-eneolitice. S-au efectuat două campanii de săpătură în anii 1944 şi 1945 de către D. Berciu după ce în 1942 Primăria Alba-Iulia a realizat săpături pentru captarea unui izvor de la mare adâncime şi construirea unor bazine pentru aprovizionarea cu apă a oraşului (BERCIU 1949, 1-4). Întinderea aşezării a fost estimată la peste 40 ha (Gligor 2007a, 3).

Figura 33. Localizarea aşezării Alba Iulia-Lumea Nouă.


a. b.

Figura 34. Fig. 182. O parte a terasei de la Alba Iulia-Lumea Nouă, cu vedere spre valea Mureşului (a) şi către Alba Iulia (b).

Figura 35. Plan de situaţie de la Alba Iulia-Lumea Nouă cu sondajele din 1944-1945. (după BERCIU 1949, fig.1)

Figura 36. Terasa de la Alba Iulia-Lumea Nouă cu posibilele locaţii ale săpăturilor lui D. Berciu (cu galben).

În 1944 s-au efectuat patru sondaje mari (7x2 m; 12x2,5 m; 6x2 m; 5x2 m), dar şi altele mai mici. În anul 1945 săpăturile au atins cele două boturi de deal ale terasei, înspre Mureş, dar şi părţile extreme ale staţiunii (BERCIU 1949, 1-4). În campaniile de săpătură din anii 1944-1945 se identifică un strat de humus, gros de 0,20 – 0,50 m, în care apar mici fragmente ceramice, bucăţi de vatră, chirpici, urmat de un strat de cultură, gros de 0,7-2 m, cu un inventar sărăcăcios. În stratul de cultură au fost identificate trei niveluri.

În nivelul inferior este observată ceramică aşa-zisă Turdaş (termenul dat pentru marfa vinčiană timpurie) din grupa D1 (în tipologia materialului de aici ceramica tip D1 este ceramica pictată care apare la acest orizont stratigrafic, ulterior a fost definită ca Lumea Nouă, mai nou Zau la LAZAROVICI 2009). Ceramica D2 apare în nivelul superior şi mijlociu (BERCIU 1949, 9). Materialele sunt descrise foarte bine, dar nu sunt încadrate foarte clar pe niveluri. Putem doar să bănuim că materialele incizate şi cele cu caneluri provin din nivelul inferior. Cupele par a proveni din nivelurile inferior şi mijlociu.


Figura 37. Profil stratigrafic prezentat fără legătură cu textul, după dimensiuni (12x2,5 m) pare a face parte din sondajele anului 1944, în zona captării de apă, Alba Iulia-Lumea Nouă (BERCIU 1949, 40; fig. 31?).

Figura 40. Ceramică incizată de la Alba Iulia, Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5-6, fig. 4)

Figura 41. Ceramică incizată de la Alba Iulia, Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5-6, fig. 11)

Ceramica incizată este deosebit de variată de la slip cărămiziu lustruit, pereţii groşi, ardere bună, benzi umplute cu împunsături triunghiulare neregulate (bandă punctat incizată la noi) la fragmente fine, cu slip cenuşiu, decor în benzi umplute cu împunsături rotunde şi triunghiulare, de lăţime variată.

Nu ştim exact cum oscilează statistic picioarele de cupă pe cele trei niveluri, dar autorii realizează o tipologie care are la bază mai mult culorile acestora:

- grupa spoită cu roşu, slip roşu puternic lustruit. Pasta interioară este grosolană şi este acoperită cu un lut fin. Aici vede 5 subvariante diferite: cu o uşoară cavitate la bază şi cu corpul plin cu o scobitură care pătrunde în interior aproximativ 1 cm; cu o cavitate emisferică şi marginile

Figura 38. Ceramică incizată de la Alba Iulia-Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5-6, fig. 3)

Figura 39. Fragmente de cupă (ceramică cenuşie) de la Alba Iulia-Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5-6, fig. 5).


plane (fig. 39: 3, 4); cu o cavitate şi mai pronunţată de aproximativ 2 cm şi marginile plane bine pronunţate (fig. 39.4); cu o cavitate foarte pronunţată cu marginile reduse la o singură linie;

- cupe cenuşii – mult mai mari, mai masive, cu o adâncitură perfectă din interiorul cupei (nu se oferă ilustraţie pentru această grupă);

- cupe cu picior cilindric, gol în interior, cu un slip cenuşiu lustruit, piciorul gol pe toată întinderea sa, cu orificiul rotund.

Figura 42. Vas lobat, pictat de la Alba Iulia-Lumea Nouă (după BERCIU 1949, fig. 7).

Tot fără a indica contextul din care provine este pomenită şi o strachină lobată cu un diametru

de 14 cm şi o înălţime de 3,8 cm. Descrierea arată un vas de factură fină. Vasul pare un vas cu patru lobi din care doi sunt forte bine păstraţi şi prezintă două perforaţii verticale. Ceilalţi doi lobi păstraţi fragmentar nu au aceste perforaţii. Vasul este pictat atât pe interior, cât şi pe exterior (Figura 42).

În anul 1961 cercetările sunt reluate şi se execută în două sectoare: sectorul I – în faţa fostului restaurant de vară; sectorul II – botul de terasă dinspre sud (BERCIU 1968, 54). Ele continuă până în 1963.

a) În 1961 I. Berciu numerotează aceste niveluri şi prezintă următoarele caracteristici: • nivelul I (nivelul inferior); pământul este de culoare brună-cafenie, materialul de aici încă îl

consideră Turdaş, faza veche (Vinča A) (credem că datorită benzilor punctat incizate şi a terminologiei), cu materiale decorate cu benzi umplute cu puncte incizate, chirpici ars, cenuşă şi fragmente sporadice de tip Starčevo-Criş, acest nivel nu este uniform;

În secţiunea II/1961 sesizează în nivelul I două orizonturi diferite: primul numai cu bordeie şi un al doilea care avea la bază resturi de podină.

• nivelul II – este despărţit de nivelul anterior prin urme de podini de „colibe”, bine păstrate cu fragmente ceramice pictate din lut negru-cenuşiu în interior şi cărămiziu în exterior, cu un fond de pictură alb-ciocolatie, lustruit, peste care s-au trasat benzi late de culoare roşie-brună;

Fără a indica foarte clar despre care nivel este vorba (posibil nivelul I şi II) descrie, pentru secţiunea I/1961, o înlănţuire stratigrafică bazată pe trei perioade: un nivel de bordeie urmat de al doilea nivel de bordeie şi un nivel de locuinţe de suprafaţă care aparţin complexului Lumea Nouă (Zau).

În secţiunea II/1961, nivelul al II-lea este documentat atât prin bordeie, cât şi prin locuinţe de suprafaţă. Una din locuinţe dispune de o vatră în interior.

Nivelul III – reprezintă un orizont de case incendiate cu materiale de tranziţie la Cultura Petreşti, iar nivelul IV aparţine culturii Petreşti (BERCIU 1968, 55-56).


Secţiunea III are urme ale nivelului I şi este ocupată de locuinţe de suprafaţă de mari dimensiuni. Fără a se da nivelul stratigrafic, sunt amintite cupe cu piciorul înalt şi zvelt, plin pe toată înălţimea sa, la bază cu o adâncitură. De asemenea, în rândul cupelor nepictate se întâlnesc exemplare cu piciorul gol în întregime. De asemenea, se pomeneşte şi o categorie ceramică ornamentată cu pliseuri (BERCIU 1968, 57-58).

Din păcate, articolul nu este însoţit şi de planşe astfel încât se pot face corelaţii doar pe baza descrierii materialului.

În 2007 sunt publicate date suplimentare, inedite, în teza de doctorat a colegului Mihai Gligor.

Secţiunea SIV/1962 are dimensiuni de 88, 5 x 1,5 m, orientată est-vest. În caroul 23, la 1,55-1,60 m adâncime s-a conturat groapa G18a unui mormânt de inhumaţie (M1). Scheletul este poziţionat nord-vest/ sud-est, chircit pe partea dreaptă, la aproximativ 2 m adâncime, fără inventar. Cu probabilitate mică ar aparţine stratului vinčian (GLIGOR 2007, 21).

Secţiunea Va /1962 a dat mai multe gropi de bordeie vinčiene care coboară în steril din nivelul al II-lea (5 gropi). Din bordeiul B5/1962 secţiunea Va provin două fragmente de vase antropomorfe datate (de M. Gligor) la nivel Vinča B2. Din nivelul II mai provin urme ale unor locuinţe de suprafaţă (metri 3-7, 11-13, 15-18) care sunt „căzute” în gropile vinčiene. Nu există material documentat (GLIGOR 2007, 20-21).

b) În 1976 se execută un sondaj de verificare stratigrafică de către Iuliu Paul (PAUL 1992, 26-32, pl. IIIa).

Sondajul efectuat de Iuliu Paul - secţiunea a VII-a din 1976 (se publică un profil care însă cuprinde doar metri 6-30) - aduce la o reîmpărţire stratigrafică mai fină şi corelaţii cu săpăturile lui D. Berciu:

• nivelul I este împărţit în Ia şi Ib. Nivelul este atribuit culturii Vinča –Turdaş. Subnivelul Ia cuprinde o ceramică neagră şi cenuşie, uneori cu caneluri fine, în asociere cu ceramică cărămiziu-brună, precum şi cu ceramică monocromă roşie, puternic lustruită. Ca forme caracteristice sunt amintite cupe cu picior înalt şi zvelt, plin pe toată înălţimea şi cu talpa uşor concavă. Ceramica este ornamentată cu bandă umplută cu puncte şi, în nivelul Ib apar sporadic fragmente de ceramică pictată Lumea Nouă, pictată cu benzi groase de culoare brună sau roşie. Materialele ceramice din acest strat sunt paralelizate de către I. Paul la nivel Vinča B1/B2. În fig. 192. acest nivel este colorat cu galben, din imagine avem doar o zonă în care cele două subniveluri sunt diferenţiate, între 23-26 m, unde este posibil să avem un bordei (semibordei) cu două faze de umplere.

• Nivelul II este şi el subîmpărţit în trei: IIa, IIb, IIc şi este paralelizat cu Lumea Nouă şi este numit Turdaş-Lumea Nouă (în fapt Vinča cu elemente de ceramică pictată). Se specifică însă că majoritatea categoriilor ceramice din nivelul anterior se menţin şi în acest nivel la care s-ar mai adăuga elemente noi. Ceramica ornamentată în benzi umplute cu puncte creşte ca procentaj, în cuprinsul nivelurilor IIa şi IIb la care se adaugă, începând cu partea superioară a stratului IIa şi ceramică Precucuteni, ornamentată prin excizii cu motivul tablei de şah şi cu dinţi de lup. Creşte şi procentul ceramicii pictate Lumea Nouă care se diversifică şi ca stil. Locuinţele de suprafaţă predomină.

• Nivelul III ar aparţine culturii Petreşti. Iuliu Paul specifică faptul că materialele publicate în legătură cu sondajul din 1976 au avut mai mult caracterul unui raport preliminar (PAUL 1992, 26-31).


Figura 43. Secţiunea VII, 1976, Alba Iulia-Lumea Nouă (prelucrare după PAUL 1992, pl. IIIA). Cu galben – nivelul Ia şi Ib; cu portocaliu - nivelul IIa (LN IIa); cu albastru – nivelul IIb (LN IIb); cu mov –nivelul IIc (LN IIc); cu verde nivelul Petreşti; cu haşuri oblice este nivelul roman.

Din nefericire, materialele nu sunt publicate, chiar şi raportul este prezentat în corelaţie cu

monografia dedicată culturii Petreşti, unde s-a pus accent mai mult pe contextele petreştene. Cu toate acestea, raportul oferă o descriere destul de amănunţită a coloanei stratigrafice. Dacă trecem peste terminologia culturală putem folosi aceste informaţii legate de arhitectură şi de coloana stratigrafică.

În 2007 este publicat un material datat ca fiind Vinča C1 care provine din caroul 14, S VII/1976, de la -0,6 m (GLIGOR 2007, 298).

Figura 44. Strachină profilată din 1976, secţiunea VII, carou 14, adâncime 0,6 m, Alba Iulia-Lumea Nouă. Vinča C1. (GLIGOR 2007, Pl. LXXXVII:1; Pl. LXVII: 2)

c) După 1989 sunt reluate săpăturile în situl de la Lumea Nouă prin noi campanii în 1995-1996 şi 2002-2006 (ALDEA et al 2006, CENTRUL CPPI 1997, PAUL et al 2003, PAUL et al 2004, PAUL et al 2005, GLIGOR 2006, GLIGOR et al 2006, GLIGOR et al 2007, GLIGOR et al 2007a).

Campania din 1995 este slab documentată în publicaţii (ALDEA et al 1996, 5-6), săpăturile din zona A au fost efectuate sub coordonarea lui Al. Aldea.


Figura 45. Planul topografic al terasei de la Alba Iulia-Lumea Nouă, cu localizarea săpăturilor efectuate în 1995 (ALDEA et al 1996).

Mai multe informaţii sunt publicate în 2007 (GLIGOR 2007, 23-24) unde sunt pomenite două secţiuni:

SI/1995 –orientată est-vest, paralel cu gardul împrejmuitor al fermei Arhiepiscopiei Romano-Catolice, cu dimensiuni de 10 x 1,5. Nu există mai multe informaţii.

SII/1995 – deschisă deasupra complexului studenţesc, orientare N-S, dimensiuni de 10 x 1,5 m.

Figura 46. Profil stratigrafic (de est) SII/ 1995, Alba Iulia-Lumea Nouă, desenat de Marius Ciută (Gligor 2007, Planşa XXVII).

Bordeiul B1 /S II 1995– conturat în caroul 4 la adâncimea de aproximativ 0,9- 1 m, cu dimensiunea pe latura de nord-sud de 2,5 m şi cu adâncimea maximă de 2,6 m. O arsură cu grosimea de 0,1 m a fost depistată pe conturul gropii bordeiului, la adâncimea de 1,5-1,6 m. Mai multe lutuieli succesive au fost observate. Pe fundul bordeiului a fost detectat un nivel de 0,3 m de


arsură. Bordeiul conţinea mult material ceramic, osteologic şi litic. Bordeiul are o încadrare la nivel Vinča A3 a materialului ceramic nepictat din acest bordei.

Figura 47. Material din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia-Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa L).

Figura 48. Material din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia-Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa XLIX).

Materialul este ornamentat cu pliseuri, caneluri, incizii, benzi meandrice umplute cu puncte, decoruri lustruite - spaţiile dintre incizii sunt lustruite. Materialul este încadrat la nivel Vinča B2/C – C de către cercetători (GLIGOR 2007, 24). Asociat cu acest material, a fost descoperit un bol pictat de tip Lumea Nouă, pictat tricom, cu benzi dispuse în arcade. De asemenea, mai este şi o strachină globulară cu patru lobi.

Figura 49. Material din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia-Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa CLXXXVIII). Vas lobat.

Figura 50. Vas pictat tip Lumea Nouă din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia-Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa CLXXX).


Campania din 1996 este şi ea slab documentată până în 2007 (CENTRUL CPPI 1997, 2). În 2007 sunt publicate mai multe detalii şi imagini de pe săpătură, dar fără exemplificări pe

materialele vinčiene. Au fost deschise două secţiuni SVIII/1996 şi SIX/1996 în zona A a sitului, pe partea stângă a drumului de acces spre fermă, cu dimensiuni de 10 x 1,5 m, una în continuarea celeilalte. În SIX sub nivelul Foeni (0,55/0,65 -1,4/1,5) se află un nivel catalogat ca fiind Vinča B2 (GLIGOR 2007, 24-25).

În campania din 2002, cu ocazia unei construcţii către beneficiarul SC Arhing SRL Târgu Mureş (în zona fermei romano-catolice), au fost deschise 3 secţiuni (vezi fig. ):

Figura 51. Planul săpăturilor la Alba Iulia-

Lumea Nouă, campania 2002 (PAUL et al 2003, http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/planse/009/thumbnails/tnFigura18.jpg).

Figura 52. Secţiunea S I/2002, Alba Iulia -Lumea Nouă, campania 2002 (PAUL et al 2003, http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/planse/009/images/Figura06.JPG)

- S I/2002 (Figura 51) este amplasată pe latura de sud a viitoarei construcţii, orientată E-V, cu

dimensiunile de 11,30 x 2 m, cu o casetă anexă C I/2002 = 2 x 1,5 m) şi adâncă de aproximativ 1 m, a oferit 11 complexe, dintre care 10 gropi (G 1 - G 6, G 19 G 20, C 1-C 2) şi un şanţ de fundaţie. Dintre acestea, doar G 1, C 2, G 3, G 4 şi G 19 - 20 au aparţinut epocii neolitice, restul fiind moderne şi/sau contemporane. Doar complexul adâncit C 2 a oferit un bogat material Vinča . Nu există material publicat care să facă trimitere la acest complex (PAUL et al 2003). Complexul vinčian este aşezat pe latura de sud a secţiunii S I/2002, are o formă rotundă şi este tăiat în partea estică de către Şanţul I/2002.

- S II/2002 (amplasată pe latura de vest, orientată N-S, cu dimensiunile de 17,50 x 2 m). Nu sunt pomenite materiale vinčiene.


- S III/2002 (amplasată pe latura de nord, orientată E - V, cu dimensiunile de 6 x 2 m). Nu sunt pomenite materiale vinčiene.

În campania din 2003 au fost efectuate săpături în zona proprietăţilor Pavel, Mariş şi Păcurar (PAUL et al 2004), dar materiale vinčiene au fost reperate doar în zona proprietăţii Mariş.

Pe proprietatea Mariş a fost trasată suprafaţa Sp. II/2003 (cu dimensiunile de 9x9m, cu martori stratigrafici care delimitează 4 carouri de 4X4. La adâncimea de 0,75-0,80 m s-au identificat resturile unei locuinţe de suprafaţă în care sunt descoperite materiale Petreşti în asociere cu materiale vinčiene. Nu avem planuri sau profile publicate, dar putem considera locuinţa ca fiind una Petreşti.

Începând de la adâncimea medie de 1,10 m, sub resturile de pereţi şi podină ai locuinţei mai sus amintite, se identifică un strat sporadic de locuire în bordeie aparţinând culturii Vinča (din nou nu avem mai multe detalii legate de arhitectura sau de materialele din aceste bordeie) (PAUL et al 2004).

Figura 53. Profilul stratigrafic de nord (A-C) pe ALN.03/SP. Mariş (GLIGOR 2007, planşa XXX).

O descoperire mai specială a fost făcută în caroul C, de la adâncimea de 0,75 m, în nivelul în care apar şi resturile de chirpici ale locuinţei de suprafaţă atribuită purtătorilor culturii Petreşti, a fost identificată o groapă, cu diametrul variabil cuprins între 1,50-1,70 m. Aceasta conţinea un număr mai mare de oase ale unor schelete umane. S-au identificat, cu certitudine, 23 de cranii umane. Spre fundul gropii, o parte din oasele de la cel puţin un schelet au fost găsite în conexiune anatomică. Materialul ceramic rezultat în urma golirii gropii, aparţine culturilor Petreşti, Vinča şi cu ceramică pictată de tip Lumea Nouă (Zau). Se adaugă un inel de buclă confecţionat din cupru, prin batere, ce ar putea fi interpretat ca şi obiect de inventar (GLIGOR 2006, 18). Descoperirea de materiale petreştene pot sugera un palier cronologic reprezentat de această cultură.

În caroul D, la adâncimea de -1,10 m, a fost surprinsă o vatră făţuită, exterioară, cu groapă, iar în imediata ei apropiere o groapă (G2) probabil a unui cuptor, în care a fost descoperit un fragment de grătar provenind de la un cuptor de ars ceramică. După golirea acesteia - în care au fost identificate mai multe straturi de cenuşă şi cărbune - s-a observat că a fost realizată în groapa unui bordei dezafectat, utilizat anterior de purtători ai culturii Vinča şi complexului cultural cu ceramică pictată Lumea Nouă. Groapa bordeiului coboară până la -3,60 m de la nivelul actual de călcare. Datarea preliminară s-a făcut pe baza ceramicii (nu avem materiale ilustrative, doar acest raport preliminar) (PAUL et al 2004).


O protomă (Figura 54) a fost descoperită în caroul D1, la adâncimea de 1,35-140 m datată Vinča B2 de M. Gligor (GLIGOR 2007, 28).

Figura 54. Protomă antropomorfă, Alba Iulia - Lumea Nouă, SP II, Proprietatea Mariş, 2003, carou D1 (GLIGOR 2007, Planşa CLI, 6).

Campania din 2004 nu a dus la descoperirea de materiale sau complexe vinčiene (PAUL ET AL 2004b, 143-144).

Campania din 2005 a fost una dintre cele mai bogate în descoperiri pe mai multe sectoare. Având în vedere caracterul de săpătură preventivă, sectoarele au fost denumite după proprietăţile pe care au fost efectuate intervenţiile arheologice.

Figura 55. Campania 2005, Alba Iulia -Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa II).

Proprietatea Şoaită / 2005 Suprafaţa deschisă se află situată pe partea stângă a drumului de acces de la Bazinul Olimpic

la Ferma Arhiepiscopiei Romano-Catolice, la aprox. 600 m faţă de Bazinul Olimpic şi 20 de drum.


Obiectivul cercetării a fost descărcarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe de 70 m2, notată Sp. I/2005 (11 x 8), împărţită în 4 carouri (notate A-D), cu dimensiunile de 5 x 3,50 m, cu martori stratigrafici între ele.

Complexele descoperite constau în resturile a două locuinţe de suprafaţă, două locuinţe de tip adâncit (bordei), un şanţ de mici dimensiuni, mai multe gropi preistorice şi o groapă din epoca romană.

În caroul D au fost descoperite resturile unei locuinţe de suprafaţă (L1), ce se prezentau sub forma unei aglomerări de chirpici (cu urme de nuiele şi pari), material ceramic şi material osteologic în cantitate redusă. Aglomerarea a fost surprinsă la 0,30-0,35 m de la nivelul actual al solului şi coboară până la 0,55-0,60 m. Atribuirea culturală a locuinţei nu este precisă. La demontarea locuinţei au fost recoltate atât materiale de factură Petreşti, cât şi ceramică aparţinând fazei B a culturii Vinča. Lipsa unei depuneri mai consistente (cum este cazul celorlalte carouri din suprafaţa cercetată) cu materiale petreştene se poate explica prin deranjarea stratului superior de lucrări contemporane utilitare.

Un bordei (B4) Vinča B (încadrare dată de autorii săpăturii) cu picioare de cupă cu slip roşu-vişiniu, lustruite, ceramică fină cenuşie, bine lustruită, materiale ornamentate în banda incizat-punctată a fost afectat de un bordei Foeni (GLIGOR 2007, 33-32).

În lucrarea de doctorat a domnului Mihai Gligor, în secţiunea dedicată culturii Vinča, sunt exemplificate doar două complexe de suprafaţă din această proprietate, (L1 - Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită –şi L2 - Sector A, ALN 05/SP. I Şoaită fig.) (GLIGOR 2007, 105), două locuinţe de suprafaţă datate de Mihai Gligor ca Vinča B2. Un alt complex, bordeiul afectat de locuirea Foeni nu este reprezentat cu materiale. Groapa G2 are pomenite materiale printre planşele publicate cu această ocazie.

Tot stratului Vinča B îi aparţin şi resturile unei locuinţe de suprafaţă (L2, aglomerare de ceramică tipică ca forme şi factură, chirpici şi material osteologic) surprinsă în colţul nord-vestic al caroului A, la adâncimea de –1 m de la nivelul actual de călcare. material ceramic cu bandă punctat incizată, cupe cu picior, castroane bitronconice şi vase miniaturale. În partea superioară a fost afectată de nivelul Foeni (GLIGOR 2007, 30-34). Materialul este reprezentat de ceramică decorată cu bandă punctat incizată, pliseuri pe umărul vaselor bitronconice şi alveole pe buză (GLIGOR 2007, 30-33).

Stratigrafia identificată: 0 –0,25 (30) m - stratul arabil în care apar amestecate materiale romane şi Petreşti; -0,30 –0,65(70) m - strat negru-afânat cu pigment aparţinând culturii Foeni/Petreşti, în care apar izolat materiale de factură Vinča C; -0,70 –1,15 m - strat maroniu-lutos cu pigment în care apar materiale Vinča B, fragmente ceramice pictate de tip Lumea Nouă şi sporadic Petreşti la partea superioară; -1,15 –1,55 (65) m - strat maroniu amestecat cu galben în care apar izolat materiale vinčiene; 1,70 m – steril galben-lutos pe alocuri galben-nisipos. Se confirmă locuirea vinčiană pentru această zonă a sitului, suprapusă de un strat petreştean (GLIGOR et al 2006, 56).


- complex L1 - Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită

Figura 56. L1 - Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită, Alba Iulia-Lumea Nouă.

Figura 57. Complexul L1 - Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LIII, 7-8), Alba Iulia-Lumea Nouă. Fragmente ceramice cu bandă punctat-incizată.

Figura 58. Complexul L1 - Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LVI, 2,4). Picioare de cupă – partea mediană.

Figura 59. L1 - Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LV, 4). Picior de cupă Alba Iulia-Lumea Nouă.

Figura 60. L1 - Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LIX, 1). Vas bitronconic cu proemineţe şi alveole pe circumferinţă, Alba Iulia-Lumea Nouă.


Figura 61. L1 - Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LVII, 5-6). Cupă cu picior (stânga - întreagă, dreapta - fragmentară ), Alba Iulia-Lumea Nouă.

Figura 62. L1 - Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LXII, 1-2). Vase întregibile, Alba Iulia-Lumea Nouă.

Figura 63. L1 - Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LXII, 6-7). Vase întregibile, Alba Iulia-Lumea Nouă.

Complex L2 - Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită

Figura 64. L2 - Sector D ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LI, 5-6), Alba Iulia-Lumea Nouă.


Figura 65. L2 - Sector D. ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LV: 1 şi planşa LVII: 4). Picioare de cupă, Alba Iulia-Lumea Nouă.

Figura 66. L2 - Sector A, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LXI:2 şi planşa LXIII:1). Vas bitronconic, cu pliseuri pe partea superioară (stânga) şi fragment ceramic cu alveole pe buză, Alba Iulia-Lumea Nouă.

Bordei vinčian (nu este dat numărul) ALN 05/SP. I Şoaită

Figura 67. Bordei vinčian (nu este dat numărul) ALN 05/SP. I Şoaită,Alba Iulia-Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa XXXIV: 1).


Proprietatea Colda Suprafaţă deschisă pe partea stângă a drumului de acces de la Bazinul Olimpic la Ferma

Arhiepiscopiei Romano-Catolice, la aprox. 465 m faţă de Bazinul Olimpic şi 25 de drum.

Figura 68. Plan complexe (A-E) Lumea Nouă, ALN.05./SP. III, Alba Iulia-Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa XV, b).

A fost trasată şi deschisă SIII/2005, care a fost împărţită în 5 carouri, notate A-E, ce au

următoarele dimensiuni: c. A, B şi D - 4,50 x 3 m; C. C – 6 x 4,50 m; C. E – 3 x 3,50 m. Suprafaţa mare a casetei C a necesitat caroiere interioară (C1-C4). Stratigrafia identificată

completează informaţiile stratigrafice obţinute în campania anului 2003 pe proprietatea Mariş: 0,75 (0,80) –0,90 (0,95) m – strat cenuşiu, pigmentat, cu materiale Petreşti şi sporadic ceramic

Vinča C; -0,90(0,95) –1,45 m – strat cafeniu lutos cu materiale vinčiene (faza B) şi ceramică pictată de

tip Lumea Nouă (Zau); În caseta A, din stratul vinčian porneşte un bordei B1 surprins în profilele de S şi V, ce

coboară în sterilul galben, până la 3,20 m de la nivelul actual de călcare, cu mai multe niveluri de depunere de straturi de arsură şi cenuşă. Bordeiul mai sus descris este căpăcuit de o groapă cu materiale petreştene, ce a fost surprinsă şi pe profilele de E şi N din c. D, la fel ca şi groapa bordeiului vinčian.

Sus, din stratul vinčian porneşte bordeiul B2, ce coboară până la –2,45 m de la nivelul actual de călcare. La adâncimea de 2,20 a fost surprins un strat gros de aprox. 5 cm de lutuială crudă pe toată suprafaţa dezvelită a bordeiului. Tot în contextul acestui bordei, a fost delimitată şi golită o groapă de formă rotundă cu diametrul aprox. de 1,5 m, pe care descoperitorul o consideră o anexă a bordeiului. Groapa coboară în sterilul galben până la –2,15 m de la nivelul actual de călcare.

În caroul E, din stratul vinčian porneşte groapa bordeiului B2, ce coboară până la 2,45 m adâncime

Un alt bordei (B3), aparţinând tot culturii Vinča, a fost descoperit în caseta C, fiind surprins pe profilul vestic al acestuia. Bordeiul coboară până la 2,90 în steril de la nivelul de călcare actual. Pe


profilul vestic au fost identificate trei lentile de lutuială crudă, cu grosimi de aprox. 4-5 cm, ce căpăcuiesc groapa bordeiului. La baza lor a fost dezvelită o vatră rotundă cu un diametru de 0,85 m. Din zona ei provine ceramică pictată de tip Lumea Nouă (Zau) şi material ceramic vinčian (GLIGOR et al 2006, 56-57).

Complex B3 - Sector C? ALN 05/SP. III Colda

Figura 69. B3 - Sector C, ALN 05/SP. III Colda (GLIGOR 2007, planşa LIV: 1-3), Alba Iulia-Lumea Nouă.

1 2 Figura 70. B3 - Sector C, ALN 05/SP. III Colda (GLIGOR 2007, planşa LVIII, 1-2), Alba Iulia-Lumea Nouă.

Figura 71. Fig. 209. B3 - Sector C, ALN 05/SP. III Colda (GLIGOR 2007, planşa LVIII, 5-6), Alba Iulia-Lumea Nouă.


Complex G2 - Sector C? ALN 05/SP. III Colda

Figura 72. G2 - Sector C? ALN 05/SP. III Colda, (GLIGOR 2007, planşa LX, 3), Alba Iulia-Lumea Nouă.

22.. AAIIUUDD –– CCEETTĂĂŢŢUUIIEE Coordonate: 46°16'45.65"N, 23°42'37.71"E; Altitudine 235 m În anul 1972, Horia Ciugudean efectuează o periegheză în locul numit Cetăţuie (fig. 16)

(CIUGUDEAN 1978 a 49). În 1999 sunt efectuate săpături de către S. A. Luca şi Horia Ciugudean (LUCA 2001, 98-99; CIUGUDEAN et al 2000, 8). Aşezarea se află la circa 2 km la sud de oraşul Aiud, pe malul drept al Mureşului, în faţa comunei Rădeşti, pe o movilă de dimensiuni apreciabile (250 x 150 m).

Aşezarea este afectată de lucrările unei cariere de pietriş pe latura vestică, dar şi de eroziunea apelor Mureşului, pe latura sud-estică.

În săpăturile vechi există doar fragmente de factură neolitică (LUCA et al 2000, 37). În secţiunea I/1999, în umplutura gropii Coţofeni au ieşit două fragmente ceramice care au fost atribuite fazei A la momentul publicării raportului de cercetare (CIUGUDEAN et al 2000, 9). Primul fragment este o bucată dintr-un vas puternic bitronconic, cu gât cilindric scurt, umăr scurt, ascuţit şi despărţit de corpul vasului prin lipperand, cărămiziu, cu slipul căzut, foarte bine ars şi degresat cu nisip fin. Al doilea este un fragment din concavitatea unui vas plin, suplu, puternic arcuit, foarte bine ars şi degresat cu nisip fin. Ambele fragmente nu au fost publicate, dar sunt încadrate în orizontul vinčian timpuriu, faza A2, A3 (LUCA et al 2000, 38).

Figura 73. Localizarea sitului Aiud-Cetăţuie. Figura 74. Aiud – Cetăţuie (CIUGUDEAN 1978a fig. 2).


3. Balomir–Gura Văii Cioarei (jud. Alba) (jud. Hunedoara) Localizare: 45°56'52.23"N, 23°24'29.56"E Aşezarea se află la 500 m V de situl de la Tărtăria (LUCA 2001, 106). Descoperirile de la

Cluj provin din perieghezele efectuate în anii 1961 de N. Vlassa, în 1964. Alte cercetări au mai fost efectuate în 1990 (LAZAROVICI-MAXIM 1991, 96). Staţiunea este situată pe marginea din stânga a pârâului Cioarei, în apropierea vărsării acestuia în Mureş (LUCA et al 38). Între materialele

Starčevo – Criş de aici se află unele care sunt Vinča A2 (VLASSA 1976, 116, Fig. 3/2), cu analogii la Balta Sărată (numai că pe o ceramică de mai bună calitate în orizont Vinča A3), cupe cu picior înalt, goale în interior, una cu pictură roşie; barbotină organizată pe o pastă cu mult nisip; alveole pe buză şi corp cu o pastă nisipoasă (LAZAROVICI-MAXIM 1991, 96, cu trimitere bibliografică la Vlassa 1976, 2/1, 3, 6, 10 – 11). Din perieghezele din 1990 provin câteva fragmente din care unul este semifin, decorat cu un şir de apăsări triunghiulare, de-a lungul unor linii incizate meandric. Un alt fragment fin, negru, cu mică, provenit de la o strachină sau cupă cu umărul foarte ascuţit,

decorat cu pliseuri fine, dispuse oblic pe partea superioară, pe umăr aparţine orizontului vinčian timpuriu (LAZAROVICI-MAXIM 1991, 96).

Alte materiale au fost colectate din periegheză de către Cristian Popa, care găseşte analogii la nivelul Vinča A2/A3 (POPA 2000, 28, Pl. XI: 6-8; Pl. XII: 1-4). Dintre materialele descoperite acum se remarcă o strachină bitronconică cu umăr reliefat şi buza scurtă cu nuanţe cenuşii (POPA 2000: Pl.XII:2).

Figura 75. Aşezarea de la Balomir.

Figura 76. Cupe cu picior de la Balomir, una cu pictură roşie (2)(VLASSA 1967, fig.4:1,2 )

Figura 77. Fragment cu barbotină de orizont Starčevo-Criş/Vinča A de la Balomir (VLASSA 1967, fig. 3:2).


Figura 78. Materiale de la Balomir descoperite în periegheză de Cristian Popa (POPA 2000, Pl.XII: 1-3).

Staţiunea este încadrată la un orizont cronologic Vinča A2/A3 de către Gheorghe Lazarovici şi Zoia Kalmar Maxim (LAZAROVICI-MAXIM 1991, 96; KALMAR 1999, 64), Vinča A de către S. A. Luca (LUCA et al 2000, 35).

Pentru o încadrare mai fină, aşezarea necesită săpături sistematice.

4. Caşolţ–Poiana în pisc (jud. Sibiu). Localizare: 45°46'8.98"N, 24°17'18.08"E În 1955 se realizează primele sondaje la Caşolţ-Poiana în pisc de un colectiv condus de către

M. Macrea. Aşezarea se află la 500 m depărtare de necropola săpată în campania anterioară. Au fost realizate 2 sondaje (I şi II) de 10 x 1 m pentru a colecta informaţii stratigrafice (MACREA 1957, 119, 139-141).

Tot M. Macrea va conduce colectivul care va efectua sondajele în anul 1957, când se vor săpa două secţiuni (III-V). Secţiunea III este lărgită cu o suprafaţă (A) pentru a identifica o locuinţă de suprafaţă. O altă suprafaţă (B) se va extinde în zona secţiunii IV. O locuinţă fără platformă este descoperită în zona suprafeţei A, cu fragmente ceramice şi bucăţi de piatră de râu. O groapă de provizii care este corelată cu locuinţa a relevat material târziu, la nivel Petreşti. Mai sunt semnalate fragmente ornamentate cu alveole care au fost datate Criş, dar nu au material organic în pastă (MACREA 1959, 421-429).

În 1958, I. Paul continuă săpăturile prin mai multe secţiuni (VI-IX) şi o suprafaţă (C). Secţiunea VI are 35 m lungime pe 1 m lăţime şi porneşte de lângă suprafaţa A. Descoperirea resturilor unei locuinţe de suprafaţă a dus la extinderea secţiunii şi la trasarea suprafeţei C ( 320 m2) care a dezvelit 2 locuinţe de suprafaţă. Secţiunea VII, de 20 x 1 m, a avut ca reper suprafaţa C. Secţiunea VIII, de 20 x 1 m pe latura de nord-vest a suprafeţei A. Secţiunea IX are dimensiunile de 20 x 2 m şi taie parţial suprafaţa B. În toate secţiunile apare un singur strat de cultură între -0,30-0,70 m adâncime şi care aparţine de cultura Petreşti. Între -0,7 şi -0,9 m urmele devin tot mai rare. Complexele coţofeniene pătrund pe alocuri în steril (PAUL 1961, 107-116). Un fragment ceramic ornamentat cu bandă punctat-incizată are bune tradiţii vinčiene timpurii (catalogat ca Vinča-Turdaş)(PAUL 1961, 116, fig. 6: 10).


1 2. Figura 79. Caşolţ-Poiana în pisc, 1.Plan de situaţie (PAUL 1961, Fig.1); 2. Fragment vinčian timpuriu decorat cu bandă punctat-incizată (PAUL 1961, Fig. 6: 10).

5. Cerişor–Peştera Cauce (jud. Hunedoara). Localizare: 45°45'42.20"N, 22°45'7.90"E; Peştera se află în partea de nord–nord-est a satului Cerişor, la cca. 1,5 km (distanţă aeriană),

accesul făcându-se pe un drum de ţară, practicabil tot timpul anului, care străbate platoul Cerişor – Lelese spre nord-est.

Un alt drum de acces se face pe Valea Runcului, depăşindu-se marginea vestică a satului Govăjdie cu 3 km, iar apoi se urcă pe versantul din dreapta râului cca. 3 km pe o potecă accesibilă tot timpul anului. Peştera este aşezată exact sub un platou deschis cu păduri subalpine.

Figura 80. Zona montană cu localizarea Peşterii Cauce.


Figura 81. Urmele săpăturilor din 1998 în Peştera Cauce.

Un sondaj de informare a fost efectuat în 1994 după care, în 1998, săpăturile arheologice s-au

desfăşurat în două etape, distincte atât ca suprafaţă excavată, cât şi ca rezultate. În prima etapă, desfăşurată în primăvara anului 1998 (29 aprilie-2 mai), săpăturile arheologice

de salvare s-au materializat prin efectuarea a două sondaje de verificare stratigrafică (C1 şi C2), cu dimensiunile de 2 x 1 m. Prima casetă a suprapus vechiul sondaj din anul 1994.

În a doua etapă s-a cercetat suprafaţa S I / 1998-1999. Prin campania de săpături din anul 1998 s-a stabilit faptul că peştera este marcată de existenţa

câtorva unităţi stratigrafice, corespunzătoare neoliticului şi eneoliticului (culturile Starčevo-Criş, Turdaş, Petreşti, Tiszapolgár, orizontul toartelor pastilate, cultura Coţofeni) şi epocii bronzului (cultura Wietenberg), peştera fiind locuită cu totul sporadic în perioada contemporană secolelor VIII-X d.Chr.

O serie de fragmente ceramice care par a ţine de fazele timpurii (Vinča) au fost descoperite izolat, fără a se reuşi surprinderea unui nivel de locuire (Figura 82, LUCA et al 2004, Foto 26, materiale publicate ca Turdaş).

Cunoscută mai demult, ea a fost cercetată sistematic de o echipă de studenţi condusă de S. A. Luca (ULBS) şi Cristian Roman (Castelul Corvineştilor). Materialul se află la Muzeul Castelul Corvineştilor din Hunedoara (LUCA 2001, 100). Este o situaţie atipică pentru cultura Vinča pentru că este o zonă de munte, dar calea către acest punct este jalonată de descoperirile de la Nandru-Peştera Curată şi de la Hunedoara.


Figura 82. Materiale din Peştera Cauce cu codurile interne.


6. Hunedoara–Biserica Sf. Nicolae (jud. Hunedoara) Localizare: 45°44'49.60"N, 22°53'46.10"E Cercetările arheologice întreprinse în 1997 de Zeno Karl Pinter şi Marian Ţiplic la

Hunedoara, biserica Sf. Nicolae, au adus la lumină materiale vinčiene timpurii. Din cauza observaţiilor stratigrafice nerelevante şi a materialului extrem de fragmentar, datarea este extrem de dificilă, nu mai târziu însă de Vinča A3 (LUCA 1999, 15 – 16; LUCA et al 2000, 39; LUCA 2001, 100).

Figura 83. Hunedoara, Biserica Sf. Nicolae.

Figura 84. Biserica Sf. Nicolae, Hunedoara.

7. Limba (fostă Dumbrava, oraş Alba Iulia) Localizare: 46° 2'12.19"N, 23°35'5.52"E. Altitudine: 223 m Aşezarea de la Limba cuprinde mai multe puncte, situate la vest de sat (Vărar, dealul Coliba

Barciului, Vărăria şi Bordane). Săpăturile sistematice se desfăşoară în anii 1944 şi 1947 de către I.


Berciu şi D. Berciu (BERCIU 1949, 20). Noi cercetări au început în ultimii ani la Limba – Şesul Orzii (PAUL-CIUTĂ 1997; PAUL 2001, 107), Bordane (ALDEA et al 2006, PAUL-CIUTĂ 1998, 41-42; PAUL-CIUTĂ 2000, 80), Vărăria (PAUL-CIUTĂ 2002, 131), Vărar (PAUL 2001, 107) şi Dublihan (PAUL-CIUTĂ 2001, 107).

Figura 85. Localizarea celor patru locaţii de la Limba: cu roşu – Bordane; cu portocaliu – Vărăria; cu galben – Vărar; cu albastru deschis – Şesul Orzii.

Figura 86. Limba–Vărar, plan de situaţie (Berciu 1949, fig. 14).

Figura 87. Limba, imagine actuală din satelit (2005). Se observă modificări ale albiei Mureşului în doar 50 de ani.


Figura 88. Punctul Limba-Bordane (stânga) şi Limba-Vărăria (dreapta).

Figura 89. Punctul Limba - Şesul Orzii (stânga) şi punctul Limba-Vărar (distrus astăzi de construcţia de case, se pare fără descărcare arheologică dacă analizăm Cronica Cercetărilor Arheologice).

SĂPĂTURILE DE LA LIMBA-VĂRAR (1944-1947) Punctul Vărar este amplasat la aproximativ 3-4 km (linie dreaptă) de oraşul Alba Iulia, la

capătul vestic al satului Limba, pe partea stânga a şoselei Oarda de Jos - Limba (DJ 7), între locurile cu numele În Coastă şi Vărăria. Din punct de vedere geografic, spaţiul desemnat prin toponimicul amintit (Vărar) se află în bazinul mijlociu al Mureşului, pe prima terasă din partea stângă a râului, într-o zonă de cot activ. Cu o înălţime de circa 15 - 20 m, raportată la nivelul albiei Mureşului, terasa are o formă plană uşor înclinată spre cursul râului care o delimitează spre nord-nord-vest, având ca repere fostul grind al Popii Bitea şi cele două bălţi formate prin colmatarea unui fost braţ al Mureşului şi fiind încadrată de Pârâul Ghişoilor spre est, de pârâul Şcoalei spre vest, iar spre sud şi sud-est de colinele Podişului Secaşului (Hoanca Chişoii şi Coliba Barbului). Punctul Şesul Orzii se află la aproximativ 3 km sud de oraşul Alba Iulia (gara CFR), pe terasa întâi (I), relativ înaltă (10 - 15 m), aflată pe partea stânga a râului Mureş, la aproximativ 50 m E, la ieşirea din Oarda de Jos, (comună suburbană a municipiului Alba Iulia) (BERCIU 1949, 18-19; PAUL-CIUTĂ 2001, 107).

În campania din 1944 s-a executat un sondaj (8 x 6 x 1,8 m) în punctul Vărar, iar în 1947 s-au efectuat cercetări în zona şcolii şi au fost identificate punctele Coliba Barciului, Vărăria şi Bordane în apropierea punctului Vărar. Materialul identificat a fost atribut, la acel moment, unei locuiri Turdaş (BERCIU 1949, 20). Sunt amintite fragmente de picioare de cupă, masive (BERCIU


1949, fig. 15), ceramică fină (BERCIU 1949, fig. 18, fig. 19) şi ceramică incizată (BERCIU 1949, fig. 21), care au cele mai bune analogii Vinča timpurie.

Figura 90. Limba. Fragmente picioare de cupă şi fragmente punctat incizate (Berciu 1949, fig. 15, 17).

Figura 91. Limba. Forme bitronconice, toarte şi butoni (Berciu 1949, fig. 16, 18, 19).

Figura 92. Limba. Ceramică incizată şi profil stratigrafic (Berciu 1949, 21,23). Materialele de la Limba, din săpăturile şi din cercetările mai vechi au fost redesenate şi

reanalizate (LUCA et al 2000, 39: observă analogii vinčiene la BERCIU 1949, fig. 15, fig. 17/ 4;


fig. 18, fig. 19, fig. 21/ 1, 4, 9-11 şi la Ciugudean 1978, 50,52, fig. 8/ 3-16.), acum câţiva ani, de S. A. Luca, care a identificat elemente vinčiene timpurii, încadrate cel mai timpuriu, la nivel Vinča A2. Crede că orizontul vinčian se continuă până spre Vinča B1/B2 (LUCA et al 2000, 39-40, fig.7) fapt confirmat de ultimele cercetări.

Figura 93. Materiale redesenate din săpăturile mai vechi (LUCA et al 2000, fig.7).

În 1978, Horia Ciugudean publică fragmente ceramice provenite din periegheze efectuate la Limba-Vărar (CIUGUDEAN 1978, 50-52). Se remarcă o protomă antropomorfă pe un vas cu mască triunghiulară cu nasul uşor schiţat şi cu ochii reliefaţi de două incizii scurte (CIUGUDEAN 1978, Fig. 8: 5). Capul unei statuete cilindrice este bine păstrat şi se observă masca triunghiulară cu nasul uşor profilat (CIUGUDEAN 1978, Fig. 84:4). Ceramică decorată cu bandă punctat incizată pe partea superioară a unui vas bitronconic, cu un buton de tipul B1. Un picior înalt de cupă (CIUGUDEAN 1978, Fig.8:9), de tipul 4C.


Figura 94. Planul noilor săpături de la Limba (după 1995) (PAUL-CIUTĂ 2000, Pl. 20).

SĂPĂTURILE DE LA LIMBA-BORDANE ŞI ŞESUL ORZII (1995) În 1995, cercetările sunt reluate de un colectiv condus de Al. Aldea care a identificat trei

niveluri principale de locuire. Sunt efectuate mai multe sondaje la Bordane şi Şesul Orzii. Punctul Bordane se află 500 m în aval de punctul numit Vărar, sondat de I. şi D. Berciu în 1947. S-au executat trei secţiuni, dintre care două (S I = 10 x 2 m cu simbolul "TC-1" şi S II = 10 x 2 m cu simbolul "TE-1") în stânga drumului ce leagă Oarda de Jos de Limba şi a treia (S III = 5 x 2 m) în dreapta drumului, pe acelaşi aliniament cu primele două, respectiv nord-sud (vezi Pl.1). Cel mai de jos nivel a fost atribuit culturii Starčevo-Criş cu elemente vinčiene. Nivelul al doilea are materiale turdăşene asociate cu ceramică pictată de tip Lumea Nouă. Ultima etapă este paralelizată cu momentul de dezvoltare maximă al aşezării de la Alba-Iulia-Lumea Nouă (ALDEA et al 1996a, 5). Materialele turdăşene sunt sigur elemente vinčiene timpurii.

Materialul nu a fost publicat, un studiu este în pregătire la Alba Iulia referitor la stratigrafia sitului. Informaţii fragmentare provin dintr-un singur bordei, numerotat B1/1995 (MAZĂRE 2005, Tabel 3).

Figura 95. Fragmente ceramice Vinča A3 din B1/1995 de la Limba-Bordane (COLESNIUC 2008, fig. 18, foto Gh. Lazarovici).


Materiale care provin din acest complex au fost prezentate ca fiind la nivel Vinča A3, dar este greu să ne pronunţăm. Câteva fragmente au fost publicate (COLESNIUC 2008, fig. 18) şi se observă ceramică fină şi semifină, cu pliseuri fine pe umăr, cu forme bitronconice, lustruite.

SĂPĂTURILE DE LA LIMBA-ŞESUL ORZII (1996) În anul 1996 se sapă la Limba-Şesul Orzii. Au fost excavate trei suprafeţe de câte 6 x 6 m,

încadrate în caroiajul stabilit anterior, totalizând 108 m2, cu o adâncime de 1,50 m. În cuprinsul primelor două suprafeţe (S IV şi S V) au fost surprinse şi dezvelite două locuinţe de suprafaţă, suprapunând, parţial, un nivel de bordeie ce atinge, în zona acestora, adâncimea de 2,30 m. Locuinţa surprinsă în S IV pare să fi avut o destinaţie de cult, fapt dovedit de concentrarea, în această locuinţă (mai precis în zona ei vestică ce are o formă semicirculară), a 3 idoli antropomorfi, peste 20 râşniţe, vase miniaturale, coarne de cerb şi de bour, alături de numeroase vase de dimensiuni mijlocii şi mari, majoritatea cu decor incizat, întregi sau întregibile, precum şi a unor fragmente de vase pictate tip Lumea Nouă. Nivelurile de bordeie sunt datate la nivel Vinča A3. Un fragment ceramic aparţinând culturii ceramicii liniare cu note muzicale a fost identificat în nivelurile superioare (PAUL-CIUTĂ 1997, 2-3). S IV nu a fost terminată în acest an (PAUL-CIUTĂ 1998).

Nivelul de locuinţe pare a fi contemporan cu nivelul de locuinţe de la Miercurea Sibiului-Petriş la un nivel Vinča A3-B1. Locuinţa surprinsă este publicată ca o descoperire cultică în 2001, de către Beatrice Ciută, care mai aduce completări suplimentare: 20 de râşniţe, foarte multe vase de provizii – amforete cu capace prosopomorfe, trei idoli antropomorfi, un fragment de brăţară Spondyllus, fragmente pictate de tip Lumea Nouă ca şi două pietre masive de mari dimensiuni (DAISA 2001).

O amforă din acest complex este publicată mai detailat, are 42 cm înălţime cu 33 cm diametru maxim (nr. inv. UAB-IAS 2421), are gâtul îngust şi înalt, prevăzut la jumătatea înălţimii cu două perforaţii diametral opuse, în zona mediană are două toarte dispuse simetric, decorul este compus din linii incizate paralele, dispuse în benzi umplute cu puncte (FLORESCU 2007, fig 26).

Figura 96. Planul complexului (L1) descoperit în S IV/1996, Limba-Şesul Orzii (DAISA 2001, fig.1).


Figura 97. Reconstituire aproximativă a complexului descoperit în L1,S IV/1996, Limba-Şesul Orzii (DAISA 2001, fig.1).

Figura 98. Amfora descoperită în complexul de cult din L1, S IV/1996, Limba-Şesul Orzii (FLORESCU 2007, fig.26).

SĂPĂTURILE DE LA LIMBA-BORDANE (1997) Campania din 1997 s-a desfăşurat în perioada 10 iulie - 4 august 1997. Culturile agricole au

limitat aria investigaţiilor arheologice, împiedicând reluarea suprafeţei nedefinitivate în campania din anul 1996 (SIV/1996).

Au fost efectuate trei secţiuni, de diferite dimensiuni (SVII-IX/1997), la care se adaugă şi o taluzare (L1 - L2/1997) de 16 x 2 x 2,3 m. Secţiunile au fost trasate, respectându-se racordarea lor la ridicarea topografică şi la sistemul de bornare a sitului, pe bază de caroiaj (10 x 10 m).

SVII/1997- avea dimensiunile de 4 x 2 m şi orientarea nord-sud, a fost executată în zona nord-vestică a sitului, într-o fâşie îngustă, situată pe buza terasei, în imediata apropiere a şoselei care leagă Oarda de Jos de localitatea Limba. Sub un nivel gros de 0,70 m, de culoare cenuşiu închis, provenit din pământul aruncat în urma lucrărilor de construcţie a şoselei, s-a conturat un strat de cultură negru - cenuşiu, de aproximativ 30 cm, cu materiale ceramice sporadice, aparţinând unei faze dezvoltate a culturii Vinča (faza B?). Stratul de cultură este subţire, semnificativă fiind doar prezenţa unor gropi menajere.

SVIII/1997 – a fost executată la aproximativ 30 m spre est de SVII şi paralelă cu aceasta, cu dimensiunile de 6 x 2 m, fiind amplasată în sectorul de sit cu simbolul ''T'', în apropierea sectorului abordat în campania anului 1995. Stratul de steril apare imediat sub nivelul arabil.

SIX/1997 - avea dimensiunile de 8 x 2 m şi orientarea nord-est - sud-vest şi a fost trasată în colţul nord estic al zonei ''T'', în apropierea buzei terasei. Primul nivel, de decopertare, cel întors de plug, s-a caracterizat printr-o bogăţie deosebită a materialelor arheologice (ceramică, obsidian, material osteologic, silex). Nivelul imediat următor, a pus în evidenţă două bordeie adâncite, aflate la mică distanţă unul de celălalt. Nici unul dintre acestea nu a putut fi conturat clar, în ceea ce priveşte locul de pornire (practic amândouă bordeiele pornesc din nivelul arat). De altfel, aceasta este una din problemele majore cu care este confruntat întregul sit de la Limba, şi anume, lucrările agricole care afectează în cea mai mare parte nivelurile superioare de locuire.

Primul bordei, B1/1997, identificat în capătul nordic al secţiunii, a necesitat deschiderea a două casete adiacente (CI şi CII, 1 x 1 m fiecare), pentru surprinderea lui integrală. Având o formă relativ ovală, prelungită pe direcţia est-vest, cu accesul situat, cel mai probabil, pe latura de nord (către râul Mureş), acesta se adânceşte în steril (apărut la 1,20 m), până la 1,60 m. Materialul


arheologic descoperit este reprezentat, în principal, de ceramică, material litic, cioplit şi şlefuit, materiale osteologice, fragmente de râşniţe, etc. Apar materiale pictate de tip Lumea Nouă, descoperite în cantităţi apreciabile. Au fost găsite numeroase unelte de os.

Cel de-al doilea bordei, B2/1997, de o formă neregulată, nedezvelit integral, se adânceşte până la 1,80 m în sterilul loessoid. Au apărut idoli antropomorfi vinčieni, cu faţa triunghiulară şi capul teşit. Ceramica este decorată cu benzi punctat-incizate, din cadrul căreia lipseşte pictura de ''tip Lumea Nouă''.

L1 - L2/1997 reprezintă o taluzare realizată într-o ruptură a terasei din sectorul de sit notat cu simbolul ''L'' (în lungime de 16 m şi atingând o adâncime de până la 2 m) şi care a furnizat un profil stratigrafic complet.

Stratigrafia profilului realizat se prezintă: - 0 - 0,35 m - strat vegetal, negru închis, ce conţine în amestec materiale ceramice aparţinând

epocii bronzului şi epocii neolitice. - 0,35 - 0,70 m - strat negru cenuşiu, conţinând materiale ceramice vinčiene şi fragmente pictate de tip Lumea Nouă.

- 0,70 - 1,40 m - strat cenuşiu închis, cu urme puternice de cenuşă, compact, conţinând materiale vinčiene clasice, cu decor incizat punctat şi picioare de cupă.

- 1,40 - 1,80 m - strat negru lutos, cu material arheologic bogat, aparţinând fazelor timpurii Vinča (A2), în care apar şi fragmente ceramice de factură Starčevo–Criş (PAUL-CIUTĂ 1998, 41-42).

SĂPĂTURILE DE LA LIMBA-BORDANE (1998) Cea de a patra campanie consecutivă de cercetări arheologice sistematice din cadrul sitului

neolitic de la Limba, s-a desfăşurat în perioada 17 august - 8 octombrie 1998. Astfel, pentru clarificarea situaţiei stratigrafice din sectorul desemnat prin simbolul "T" -

zonă abordată în campania din 1995 (SI şi SII/1995) şi 1997 (SVIII şi SIX /1997) - s-a executat o secţiune magistrală (SX/1998 = 20 x 2 m), orientată est-vest, perpendiculară pe capătul nordic al SII/1998.

În SX/1998, situaţia stratigrafică surprinsă se prezenta în felul următor: - între 0 şi 0,30 (0,35) m, în stratul vegetal puternic răvăşit de lucrările agricole, apar în

cantităţi relativ mari vestigii arheologice aparţinând unor faze dezvoltate ale culturii Vinča B, în amestec cu materiale aparţinând altor epoci mai recente, cum ar fi cele aparţinând culturii Basarabia (ceramică neagră canelată);

- sub stratul vegetal se află un nivel deosebit de consistent (0,35-0,80 (0,90) m), de culoare cenuşie-neagră, aparţinând fazei B a culturii Vinča, împărţit, la rândul lui, în două subniveluri de locuire, surprinse stratigrafic. Din acest nivel se adânceşte un bordei (B1/1998), ce conţinea un inventar deosebit de bogat, dispus pe 4 niveluri de umplere;

- urmează un nivel cultural (între 0,90-1,40 m), aparţinând unor faze timpurii a culturii Vinča (Vinča A2-3), la rândul său consistent, de culoare brun închisă, având mai multe subniveluri (2). În acest strat, la baza lui, în carourile 5-6, a fost surprinsă o locuinţă de suprafaţă (L2/1998), care se prezenta sub forma unei aglomeraţii de chirpici (foarte slab ars) cu fragmente ceramice, oase, lutuieli de culoare albă-cenuşie şi foarte multă cenuşă albă. Locuinţa a avut două etape de locuire (construcţie) surprinse stratigrafic, la o diferenţă de aproximativ 10-15 cm. Materialul ceramic furnizat pledează pentru încadrarea complexului în faza Vinča A2. Sunt frecvente vasele bitronconice aparţinând speciei fine şi de tip blacktopped, cu gât scurt şi umăr ascuţit, precum şi elemente păstrate din cultura Starčevo-Criş (impresiuni rare sub buză, decor cu barbotină etc.).


Locuinţa, de formă neregulată, era dispusă pe un strat de culoare galbenă, cu aspect nisipos (loessoid).

- urmează un strat galben loessoid, amintit deja, (între 1,50 şi 1,70), cu foarte puţine fragmente ceramice, aparţinând culturii Starčevo-Criş.

- în dreptul locuinţei Vinča A2, (L2/1998), în carourile 5-7 sub stratul loessoid s-a conturat o altă locuinţă de suprafaţă aparţinând unei faze târzii a culturii Criş (Starčevo-Criş IV A).

În punctul desemnat cu simbolul "L", vis-a-vis cu "T", s-a trasat secţiunea (SXI/1998 = 10 x 2 m), orientată tot est-vest, cu scopul de a clarifica situaţia stratigrafică din această zonă. În jumătatea estică a acesteia (carourile 4-5) s-a profilat de la adâncimea de 0,50 m o locuinţă de suprafaţă (L1/1998) cu resturi de pereţi masivi din chirpici, conţinând un material arheologic deosebit de bogat aparţinând, cel puţin după observarea primară a materialelor prelevate, fazei, respectiv etapei B (?) a culturii Vinča. În scopul dezvelirii ei integrale, au fost practicate mai multe casete: G1 =2x4 m, C2 = 6x2 m şi C3 = 5 x 1 m. Chiar şi în urma executării acestor casete, repetate, nu s-a reuşit surprinderea limitelor locuinţei, acesta dovedindu-se a avea dimensiuni deosebit de mari. Locuinţa, în ansamblul ei (surprinsă pe o suprafaţă de 26 m2), cuprindea: ceramică (aparţinând tuturor speciilor acestei faze, fragmente cu decor incizat cu benzi incizat-punctate, ceramică pictată de tip Lumea Nouă, vase de diferite dimensiuni întregi sau întregibile; râşniţe din gresie (peste 20 bucăţi), utilaj litic cioplit (atât din silex, cât şi din obsidian); utilaj litic prelucrat prin şlefuire (12 topoare din roci bazaltice şi granitice, neperforate, în majoritate de tip calapod), unelte din os şi corn, capace de vase cu reprezentări antropomorfe şi material osteologic în cantităţi destul de reduse. Remarcabile sunt şi resturile masive de pereţi, realizaţi din lut, care prezintă atât pe părţile interioare, cât şi pe cele exterioare urme de pari (diam. 5-7 cm) şi de nuiele, care reprezentau structura. În cadrul stratigrafiei verticale, locuinţa a fost surprinsă pe o grosime de aproximativ 20-30 cm.

Sub aceasta, de la adâncimea de 0,90 cm s-a profilat groapa unui bordei de formă neregulată (B2/1998), care se adâncea până la 2,05 m. Din analiza materialelor ceramice conţinute, s-a putut constata apartenenţa complexului unei secvenţe culturale identice cu cea a locuinţei care se află deasupra lui (Vinča B?) (PAUL-CIUTĂ 1999).

SĂPĂTURILE DE LA LIMBA-BORDANE ŞI LIMBA-VĂRAR (1999) a. pentru punctul Vărar - 0,65 - 0,8 / 1,6 - 1,9 m, strat de o consistenţă şi cromatică a

solului diferită de la o extremitate la cealaltă - cenuşiu întunecat, mai umed şi mai nisipos în partea de vest-nord-vest; cenuşiu deschis, lutos şi mai uscat în partea de est-sud-est, identificat cu stratul de cultură, probabil cu mai multe niveluri de locuire, aparţinând fazelor clasice ale culturii Vinča (B). Este pomenită o locuinţă vinčiană (PAUL-CIUTĂ 2001, 107).

b. pentru punctul Bordane • 0 - 0,30 m, strat vegetal arat, de culoare cenuşie-închisă, sfărâmicios (întors de plug),

cuprinzând un bogat material arheologic ce aparţine culturii Vinča (fazele clasice) alături de fragmente ceramice hallstattiene;

• - 0,30 - 0,70 m (0,80 m), strat de culoare neagră-închisă (când se usucă bine capătă o culoare cenuşie deschisă), omogen, conţinând materiale arheologice aparţinând etapelor dezvoltate ale culturii Vinča (B);

• - 0,80 - 1,10 m, strat de culoare cenuşie, afânat, sfărâmicios (când se usucă devine cenuşiu-alb), conţinând bogate materiale arheologice aparţinând fazei (sau fazelor) timpurii ale culturii Vinča (A2-A3);

• 1,10-1,30 m (1,50 m), strat ce corespunde locuinţei Vinča timpurie; 1,30 - 1.60 m (1,80 m), strat de culoare galben-închisă, brună cu nuanţe kaki, conţinând materiale ceramice şi


osteologice aparţinând culturii Starčevo-Criş, mai precis unei faze evoluate a acestei culturi (IIIB) (PAUL-CIUTĂ 2000, 80).

Din descrierea stratigrafiei, observăm de la 0,8-1,1 m o locuire Vinča A2-A3, sub care un alt strat vinčian (1 - 1,10 m ) care nu este nominalizat foarte clar (de presupus la acelaşi nivel sau mai timpuriu decât cel anterior, A2-A3 – se află doar între acesta şi cel Starčevo-Criş). Stratul Vinča B are şi el o grosime mare (0,3-0,7 m).

Figura 99. Secţiunea SXII/ 1999 de la Limba-Bordane, profilul de sud. Cu albastru închis este nivelul Starčevo timpuriu; cu albastru deschis – nivelul Starčevo târziu; cu galben- Vinča timpurie (A); cu mov deschis- Vinča B. Prelucrare după (CIUTĂ 2005, fig23:B). La descrierea planşei se precizează că este profilul SX/1998.

SĂPĂTURILE DE LA LIMBA-VĂRĂRIA(1996-2001) Pentru punctul Vărăria - între anii 1996-1998 - s-au realizat două taluzări LI/1996, LII/1997

şi o secţiune de control stratigrafic SXI/1998. În 2001 au fost executate două secţiuni şi mai multe casete adiacente (SXIII/2001, SXIV/2001). Stratigrafic, se desprinde următoarea situaţie: 0,3 m-0,6 m – nivel cenuşiu închis, ce aparţine culturii Vinča, faza clasică (B). La baza acestuia a fost surprins nivelul de călcare, aglomerare de ceramică, pietre de râu şi material osteologic. Dintre materialele descoperite trebuie amintite: o sulă din metal (Cupru ?), cu parte activă la ambele capete, capace de vas, picioare de cupă, material ceramic pictat de tip Lumea Nouă etc.; 0,6 m - 0,85 m – nivel cenuşiu deschis, afânat, cu apartenenţă culturală Vinča, faza timpurie (A3?), dată de materialul ceramic (fragmente de vase negru-cenuşiu decorate cu pliseuri fine şi benzi incizat-punctate înguste, puternic lustruite, picioare de cupă goale în interior etc.); 0,85 m-1,2 m - strat brun, slab pigmentat care aparţine culturii Starčevo-Criş (PAUL-CIUTĂ, 2002, 131).

În cercetările mai noi avem doar rapoarte arheologice care nu sunt însoţite de planşe cu material demonstrativ şi astfel nu putem analiza materiale arheologice.

Materiale inedite sunt publicate de un colectiv de cercetători în catalogul dedicat proiectului South-Eastern European Pottery: Archaeology and Scientific Techniques (See Past), fără a se preciza apartenenţa la complexe. Vasul din fig. 100 este de factură Vinča A2 sau A1/A2 dacă se aplică tipologia lui Schier, deci o etapă timpurie cu bune analogii la Gornea (inf. Gh. Lazarovici;


vezi şi Gornea B9, B11, B13: LAZAROVICI 1977, PL. XXXV ş.a.). Prezenţa ceramicii cenuşii şi a amestecului moale, a slipului cenuşiu, pasta cu mică, ar presupune unele influenţe Policrome sau în genul celor de la Vinča, Jama 6a şi 7, respectiv în Bulgaria la nivel Karanovo II (inf. amabile Gh. Lazarovici).

Figura 100. Limba-Bordane, vas blacktopped, bine lustruit, înălţime 7,5 cm, diametru maxim 16 cm (FLORESCU 2007, fig.13, nr.inv. UAB-IAS, 1055).

Figura 101. Limba-Vărăria, cupă, lustruită în exterior, factură fină, înălţime 18 cm, diametru maxim 17 cm (FLORESCU 2007, fig.14, nr.inv. UAB-IAS, 2415).

Figura 102. Limba-Vărăria, formă bitronconică, lustruită în exterior, doi butoni dispuşi simetric pe buza vasului, factură fină, înălţime 13,5 cm, diametru maxim 21 cm (FLORESCU 2007, fig.15, nr.inv. UAB-IAS, 1417).

Figura 103. Limba-Vărăria, formă tronconică, lustruită în exterior, factură fină, înălţime 15,5 cm, diametru maxim 20,5 cm (FLORESCU 2007, fig.16, nr.inv. UAB-IAS, 1415).

Figura 104. Limba-Vărăria, oală, netezită în exterior, cu două toarte, înălţime 18 cm, diametru maxim 14 cm (FLORESCU 2007, fig.17, nr.inv. UAB-IAS, 2420).

Figura 105. Limba-Şesul Orzii, fragment netezit în exterior, cu lustruit în exterior, factură fină, înălţime 10 cm, diametru maxim 9,5 cm (FLORESCU 2007, fig.18, nr.inv. UAB-IAS, 2416).


Figura 106. Limba-Şesul Orzii, cupă cu picior, blacktopped, lustruit, factură fină, înălţime 7 cm, diametru maxim 11,7 cm (FLORESCU 2007, fig.20, nr.inv. UAB-IAS, 2791).

Figura 107. Limba-Şesul Orzii, vas cu suprafaţa angobată şi lustruită, factură semifină, înălţime 11,6 cm, diametru maxim 14 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB-IAS, 2414).

Figura 108. Limba-Şesul Orzii, vas troconic, cu 4 lobi uşor profilaţi, angobat, factură semifină, înălţime 11,6 cm, diametru maxim 14 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB-IAS, 2416).

Figura 109. Limba-Vărăria, oală, netezită în exterior, cu 4 butoni alungiţi, înălţime 13 cm, diametru maxim 16,5 cm (FLORESCU 2007, fig.17, nr.inv. UAB-IAS, 2420).

Figura 110. Limba-Şesul Orzii, vas troconic, cu 4 lobi uşor profilaţi, angobat, factură semifină, înălţime 4,2 cm, diametru maxim 8,9 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB-IAS, 1655).

Figura 111. Limba-Şesul Orzii, vas bitronconic, cu 4 butoni dispuşi în zona mediană, bine lustruit, factură fină, înălţime 8,8 cm, diametru maxim 14,8 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB-IAS, 2417).

Câteva statuete sunt publicate recent de Sven Hansen, dar fără corelaţii stratigrafice

(HANSEN 2007, Taf. 293: 1-3; Taf. 294: 1-3). 8. Nandru–Peştera Curată (jud. Hunedoara)


Localizare: 45°48'20.03"N, 22°48'57.30"E; Altitudine 370 m.

a.

b.

Figura 112. a.Localizarea punctului Nandru-Peştera Curată. b. Planul topografic al zonei Nandru (Peştera Curată şi Peştera Spurcată) (Plopşor et alii 1957, Fig. 1).

La Nandru, în susul apei, la 179 m de aceasta, la o înălţime de 26 m faţă de albia pârâului

Valea Roatei se află o peşteră, cunoscută sub numele de Peştera de Jos sau Peştera Curată. În 1955 a fost trasat şanţul 1 (20x1 m) orientat sud-vest-vest, care porneţte de la gura peşterii şi până în capătul acesteia. Stratul postpaleolitic este foarte subţire (0,05-0,55 m) şi a fost afectat de intervenţiile mai vechi ale Zsofiei von Torma şi ale lui Jószef Mallász. La baza acestui strat s-au descoperit materiale Starčevo-Criş, fără a exista materiale publicate pentru această campanie, doar o scurtă descriere: castroane, boluri şi oale cu buza răsfrântă cu pasta neagră la interior şi cu suprafeţele exterioare cu nuanţe de roşu, în parte lustruite; decorul este alcătuit din proeminenţe şi adâncituri neregulate ralizate cu unghia. În partea superioară a acestora sunt pomenite fragmente neolitice, negre, lustruite cu mici adâncituri dispuse vertical pe umărul vaselor, imitând canelurile (PLOPŞOR et al 1957, 33). Aceste materiale par a fi caracteristice culturii Vinča.

Au mai fost publicate două fragmente ca Starčevo–Criş de către Florin Draşovean (DRAŞOVEAN 1981, Pl. II/ 15, 19). Unul dintre acestea este mai apropiat de Vinča A1 (DRAŞOVEAN 1981, Pl. II/19) cu analogii la Liubcova (LUCA et al 2000, 43), bordeiul B6 la un orizont Vinča A1. Al doilea fragment (DRAŞOVEAN 1981, Pl. II/15) aparţine unui vas bitronconic cu gura invazată.

Florin Draşovean datează materialele de aici în intervalul Starčevo-Criş IIB-IVA (Draşovean 1981, 35, Fig.1).


MMIIEERRCCUURREEAA SSIIBBIIUULLUUII –– SSTTUUDDIIUU DDEE CCAAZZ.. 9. MIERCUREA SIBIULUI–PETRIŞ (JUD. SIBIU) Cod RAN 144937.06 Localizare: 45°53'53.12"N, 23°45'33.34"E În anul 1997, dr. Cristian Roman semnala materiale neolitice pe terasa din stânga pârâului

Secaş, dispusă în stânga şoselei Sibiu–Sebeş, în locul numit Petriş. Terasa se întinde din vârful dealului care străjuieşte oraşul Miercurea Sibiului, la vest, până la aproximativ 1500 m est de staţiunea balneară Miercurea Băi, pe o distanţă de peste 1 km. Materialele vinčiene publicate au fost doar din periegheză şi sunt depozitate la Laboratorul de arheologie al Catedrei de Istorie Antică din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu. Materialele descoperite cu ocazia săpăturilor sistematice sunt depozitate la Muzeul Brukenthal Sibiu.

a.

b. Figura 113. a. Harta zonei Miercurea Sibiului cu localizarea sitului de la Petriş (prelucrare Dragoş Diaconescu). b. Macro localizare a sitului Miercurea Sibiului-Petriş cu zona săpăturilor.

Materialele din periegheze sunt descrise în anul 2000 (LUCA et al 2000, 40-41): ceramica

este asemănătoare cu cea din Clisura Dunării. Fragmentele de vas sunt semifine, fine şi grosiere.


Unele fragmente au în compoziţie pleavă tocată foarte fin, dar pentru majoritatea fragmentelor predomină nisipul fină; arderea este foarte bună, culorile preponderente fiind negrul, brunul–ciocolatiu, cenuşiul, cărămiziul şi gălbuiul. Uneori fragmentele prezintă un pişcot datorită arderii incomplete. Formele preponderente la specia grosieră sunt oalele bombate cu gâtul scurt sau semiînalt, cărămizii. Acestea sunt ornamentate cu alveole realizate cu unghia. Specia fină se regăseşte mai mult în amfore şi amforete. Acestea au gâtul cilindric, înalt sau mediu, corpul bombat, uneori bitronconic, ornamentate cu bandă punctat–incizată, dispusă în meandre pe umărul recipientului. Uneori, îngemănarea dintre gâtul şi umărul vasului este ornamentată cu benzi formate din incizii paralele, din care pornesc meandrele amintite. Capacele de vas nu apar în procentul în care sunt amintite în Banat. În schimb, se remarcă un procent ridicat de picioare de cupă. La specia fină se remarcă vasele bitronconice de culoare neagră, ornamentate cu caneluri sau pliseuri dispuse pe umărul vasului, paralele sau oblice. Unele vase au buza uşor profilată. Interesantă este o amforetă cu gâtul înalt, uşor evazat, ornamentată pe umăr cu pliseuri în acelaşi stil. Această piesă, ca şi un altar, pot să provină din mediul policrom, ca o componentă culturală venită dinspre Oltenia. Aceste materiale din periegheză se pot încadra în Vinča A3 sau A3/B1(LUCA et al, 2000, 40-42).

Figura 114. Planul topografic în format Stereo 70 al primelor două suprafeţe săpate: SI şi SII la Miercurea Sibiului - Petriş.

Săpăturile sistematice au fost începute în 1997 cu implicarea a numeroşi cercetători şi

instituţii din Europa5, dar şi cu mulţi studenţi, masteranzi şi doctoranzi6. Cercetarea a fost una

5 Sabin Adrian LUCA – coordonatorul şantierului (University „Lucian Blaga” Sibiu; National Brukenthal Museum Sibiu); Dragoş DIACONESCU (coordonator săpătură), Adrian GEORGESCU (National Brukenthal Museum Sibiu); Cosmin SUCIU (University „Lucian Blaga” Sibiu); Paolo BIAGI (Universitatea Ca'Foscari, Veneţia, Italia); Michela SPATARO (University College, Londra); Georgeta EL SUSI (Institutul de Arheologie al Academiei Române, Bucureşti); Corneliu BELDIMAN (University „Dimitrie Cantemir” Bucureşti); Diana SZTANCS; Marius CIUTĂ (Romanian Police Force, Alba Iulia); Beatrice CIUTĂ (University „1 Decembrie 1918” Alba Iulia). 6 Florentina NIŢU; Florian CHIOAR DUMITRESCU, Anamaria Şeulean şi alţii.


interdisciplinară (analize statistice ale ceramicii; analize de sol pentru determinarea surselor de lut; analize pe uneltele de os, obsidian şi silex; analize arheozoologice; analize traseologice pentru coarne, oase şi scoici; analize botanice ale resturilor vegetale etc.), ceea ce a făcut posibilă recuperarea a foarte multor indicii care au folosit la reconstituirea secvenţelor de locuire de la Miercurea Sibiului-Petriş.

Ridicarea topografică, dar şi observaţia cu ochiul liber, ne arată o primă terasă neinundabilă a Secaşului care coboară uşor de la DN7 către botul terasei. În zona botului terasei, stratul de depuneri este mai aproape de suprafaţă.

Într-o primă fază au fost excavate, pentru scopuri stratigrafice, 5 secţiuni. Se poate observa pe plan dispunerea acestora:

S1 / 1997 – 20 X 1,5 m; S2 / 1998 – 16 X 2 m; S3 / 1998 – 16 X 2 m; S4 / 1999 – 16 X 2 m; S5 / 2000 – 20 X 1,5 m. S6 / 2008 – 10 X 2 m.

Figura 115. Planul general al săpăturilor până în 2006 la Miercurea Sibiului-Petriş (suprafeţele I-V) (Luca et al 2009, planul general).

În faza următoare – începând cu 2001- prof.univ.dr. S. A. Luca şi responsabilul Dragoş

Diaconescu au aplicat un sistem de excavare pe suprafeţe mari care a dus la concluzia că stratigrafia este una orizontală, mai mult decât una verticală.


În acest context, complexele arheologice se intersectează arareori şi este posibil să fie excavate cu rezultate remarcabile în contextul arhitecturii şi al materialelor. Eforturile au fost concentrate pentru analiza complexelor închise şi secundar a nivelurilor de călcare.

Numerotarea suprafeţelor şi dimensiunile sunt următoarele: SI / 2001-2003 – 20 x 20 m; SII / 2004-2005 – 15 x 16 m; SIII / 2006-2007 – 20 x 10 m; SIV / 2006-2008/ – 10 x 14 (40) m; SV / 2007– 20 x 10 m.

Figura 116. Miercurea Sibiului-Petriş – Localizarea suprafeţelor (SI-SV; 2000-2008). Vom trata complexele descoperite între 1997-2007 şi care aparţin de nivelul vinčian. Stratigrafia este una orizontală, dar mai multe contexte de stratigrafie verticală au permis o

delimitare foarte fină pe culturi şi pe diferite faze de evoluţie. Metoda tipologică, cea comparativă aplicată materialelor şi a arhitecturii, dar şi elementele de cronologie relativă şi date absolute au condus la alcătuirea unei evoluţii a sitului.

Stratigrafia sitului Petriş: Nivelul I – Este cel mai vechi nivel şi aparţine culturii Starčevo-Criş (nu are – acolo unde

există o grosime mai mare de 0.10 m): Ia – Starčevo-Criş IB; Ib – Starčevo-Criş IC-IIA; Ic – Starčevo-Criş IIB-IIIA. Nivelul II aparţine culturii Vinča, faza timpurie (A2 în evoluţie către B1): IIa – arhitectură de bordeie (0,20 m depuneri);


IIa1 – aparţine de faza Vinča A2-3; IIa2 – aparţine de faza Vinča A3. IIb – locuinţe de suprafaţă Vinča A3-B1. În unele zone structurile sunt afectate de lucrările

agricole, dar chiar şi aşa sunt destul de bine păstrate cu cât înaintăm către partea superioară a terasei (în medie grosimea stratului de cultură are 0.30 m);

Nivelul II / III7 – în campania 2007 au fost descoperite materiale Vinča B1 cu elemente ale grupului Lumea Nouă, ceramica pictată (paralel/după Vinča B1, cu siguranţă înainte de Vinča C).

Nivelul III aparţine de cultura Petreşti: locuinţe de suprafaţă cu bârne masive care aparţin de faza AB. Acest nivel este imediat sub nivelul arabil şi structurile petreştene au fost grav afectate de lucrările agricole.

Nivelul IV – gropi celto-dacice, secolele II-I î.Chr. Nivelul V – morminte gepide şi complexe izolate. Nivelul VI – o locuinţă din mileniul I d.Chr. (LUCA et al 2007a, 8). Depunerile vinčiene sunt reprezentate de nivelul II, care este situat după locuirea

Starčevo-Criş (nivelul I) şi înaintea celor ale culturii Petreşti (nivelul III). Vom analiza complexele de la Petriş în ordinea cronologiei relative şi absolute, chiar dacă

pentru celelalte aşezări analizate am preferat o prezentare a elementelor materiale şi de arhitectură în ordinea descoperirii lor, acest lucru datorită lipsei, de cele mai multe ori, a tuturor informaţiilor. Stratigrafia verticală nu este foarte dezvoltată şi are între 1 şi 1.20 m, o caracteristică a majorităţii siturilor din Transilvania. Complexele au fost afectate în timp de diferiţi factori bio-perturbatori, dar şi de lucrări agricole.

7 Elemente nepublicate.


NIVELUL IIA. (NIVELUL ASOCIAT CULTURII VINČA DE LA MIERCUREA SIBIULUI PETRIŞ, LOCUIREA ÎN BORDEIE)

Figura 117. Nivelul IIa, aşa cum este el relevat în SI şi SII.

Pentru Nivelul IIa a fost posibilă o împărţire mai fină pe baza elementelor de stratigrafie, dar

şi a materialelor. Aceste elemente vor fi subliniate pe parcursul prezentării complexelor închise. Nivelul IIa1. • Complexul B4 şi groapa G20 cu toate gropile din jur. Groapa bordeiului B4 afectează un complex mult mai vechi, B1, care aparţine culturii

Starčevo-Criş, şi este localizat în apropierea profilului de est al suprafeţei SI. Partea de sud a complexului a fost afectată de un mormânt gepid (M3- nivelul V – necropola gepidă) care a mers până la o adâncime destul de mare (OPREAN et al 2007, 563-564). Bordeiul B4 a fost doar parţial săpat pentru că o parte a sa este în afara limitei suprafeţei SI.

Au fost recuperate 482 de fragmente ceramice din B4, ceramica fină reprezintă 26,1%, cea semifină 27 %, iar cea grosieră 46%, cu o proporţie asemănătoare cu ale celorlalte complexe din acest nivel.

Ceramica neagră-cenuşie domină cu peste 23%, specia cenuşie apare în procentaj de 7%, iar cea neagră deţine 11%. Per ansamblu, complexul se caracterizează prin dominaţia nuanţelor de negru-cenuşiu. Cafeniul albicios deţine 18%, apropiat de marfa cărămizie (13%). Nuanţele de brun închis (6%) şi brun deschis (4%) închid seria. Restul nuanţelor sunt sub 3%. În acest nivel înregistrăm şi cea mai mare apariţie a tehnologiei blacktopped de 1,24%. Arderea este bună.

Doar 7,88% din fragmente sunt ornamentate, la limita de jos dintre complexele analizate fără a ieşi din serie. Dintre fragmentele ornamentate domină incizarea (23,7%), urmată de ornamentele lustruite de tipul pliseurilor (18,4%), urmează alveolarea (10,5%), împunsăturile (10,5%). Ornamentele compuse de tipul împunsăturilor şi incizării sunt în proporţie de 7,9%. Ornamentele lustruite de tipul canelurilor sunt prezente în proporţie mai mică de 2,6%. Angobarea vaselor este minimă (5,3%).

Tehnologia de netezire a suprafeţei fragmentelor ceramice ne arată că un procentaj mare al acestora sunt lustruite (37 %) şi netezite (15%). Dominaţia ceramicii grosiere se reflectă prin


creşterea numărului de fragmente anetezite (29%) şi aspre (9%). Barbotina aplicată apare sub 1% din fragmentele ceramice.

Pasta ceramicii este nisipoasă: nisip cu bobul mare (37%), nisip fin (35%) şi nisip (21%). Sub 2% apare ceramică cu nisip şi pleavă şi nisip şi cioburi.

Figura 118. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivelul IIa1. Vinča A2-3, Planul bordeiului B4.


.

Figura 119. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa1. Vinča A2-3. Bordei B4. Profil vestic SI.

Figura 120. Bordei B4. Imaginea complexului după golire.


Figura 121. Bordei B4. Ceramică. 1. categorie – semifină, culoare exterioară –cenuşiu deschis, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip şi pietricele, netezire slabă, ardere relativ bună. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară - brun cenuşiu, culoare interioară – brun cenuşiu, amestec –nisip şi pietricele, netezit, ardere bună. 3. Categorie- fină, culoare exterioară –cenuşiu cu flecuri negre, culoare interioară – cenuşiu, amestec– nisip fin, netezire - lustruit, ardere excelentă. 4. categorie-fină, culoare exterioară–cenuşiu deschis, culoare interioară –cenuşiu deschis, amestec–nisip fin, netezire - lustruit, ardere foarte bună. 5. categorie -fină, culoare -cărămiziu, amestec–nisip, netezire foarte bună, ardere foarte bună. 6. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun cărămiziu, culoare interioară – brun cărămiziu, amestec -nisip şi pietricele, netezire slabă, ardere relativ bună. 7. categorie – fină, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun, amestec – nisip fin, netezire -lustruit, ardere bună. 8. categorie - fină, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun, amestec nisip fin şi mică, netezire foarte bună, ardere foarte bună. 9. categorie -fină, culoare exterioară –cenuşiu deschis, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec –nisip fin, mâl şi pleavă, netezit, ardere bună.

Figura 122. Bordei B4. Ceramică. 1. categorie –grosieră, culoare exterioară –cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, pleavă mărunt tocată şi pietricele, netezit, ardere bună. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară –brun cărămiziu, culoare interioară – brun cărămiziu, amestec –nisip şi pietricele, netezire slabă, ardere bună. 3. categorie -fină, culoare exterioară – cenuşiu gălbui, culoare interioară –cenuşiu gălbui, amestec – nisip fin şi mâl, netezit, ardere foarte bună. 4. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară –brun, amestec – nisip şi pietricele, netezire relativ bună, ardere bună. 5. categorie - semifină, culoare exterioară –cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezit, ardere bună. 6. categorie - fină, culoare exterioară – negru cu flecuri cărămizii, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, netezire -lustruit, ardere foarte bună. 7. categorie – fină, culoare exterioară –gălbui, culoare interioară – gălbui, amestec – nisip fin, netezit, ardere bună.8. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu deschis, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip fin şi mică, netezit, ardere bună. 9. categorie - fină, culoare exterioară – cărămiziu cu flecuri cenuşii, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip fin, netezire lustruit, ardere foarte bună. 10. categorie - fină, culoare exterioară – negru cu flecuri brune, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, netezire - lustruit excelent, ardere relativ bună. 11. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu deschis, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip fin, netezire – slip căzut, ardere foarte bună.


a. b.

c. d.

e.

f.

Figura 123. Bordei B4. Ceramică vinčiană (a-e). Fragmente pictate cu roşu/brun pe fond alb/crem (f). • Complexul B12 Acesta este unul dintre cele mai importante complexe din Transilvania datorită

caracteristicilor arhitectonice deosebite. În general, solul acid caracteristic regiunii, dar şi grosimea redusă a depunerilor arheologice aflate imediat sub stratul arabil, fac deosebit de dificilă observarea gropilor de pari care susţin structurile de locuit sau anexele. De asemenea, este greu de determinat dacă este vorba de o structură de locuit sau este vorba de o groapă de „gunoi”.

În cazul acestui complex se poate demonstra foarte clar că este vorba de o structură pe care populaţia vinčiană a săpat-o în pământ (o structură adâncită), care avea o intrare şi cel puţin un


„zid” din lut pe latura cu intrarea (Figura 126, Figura 127). Nu au fost recuperate elemente care să probeze existenţa unor „laviţe” de lut sau structuri de genul vetrelor de foc. În zona intrării a fost o pereche de coarne de Bos Primigenius, imediat sub nivelul arabil. Se poate presupune că acestea erau agăţate deasupra intrării, sub acoperiş. Intrarea a fost observată de la -0.3 m adâncime şi se poate observa modalitatea de acces în interiorul complexului care se realiza de-a lungul unor „scări”, nu foarte bine păstrate, care se opreau la aproximativ -1,32 m adâncime, pe nivelul de călcare preistoric. „Coridorul” de intrare avea 2 metri lungime şi aproximativ 1,2 m lăţime şi pare să fie o zonă intermediară între exterior şi interiorul complexului.

Au fost observate şi documentate cinci gropi de stâlpi, din care doi de fiecare parte a intrării pe „coridor”. Unul dintre stâlpi poate fi observat pe profilul de vest al suprafeţei SII. Distanţa dintre ei este constantă.

Pe partea stângă a intrării a ieşit la iveală o structură de perete de lut foarte bine păstrat. Peretele de lut a fost observat de către responsabilul de sector, Dragoş Diaconescu, imediat după decopertarea nivelului arabil. Partea superioară era prăbuşită în groapa bordeiului, dar cea mai mare parte se afla încă in situ. Această structură avea ca şi rol susţinerea intrării şi era construită peste unul din stâlpii de susţinere a intrării.

Aceste structuri se păstrează foarte rar în această regiune şi a fost o ocazie foarte bună pentru a demonstra pas cu pas cum era construită o astfel de structură adâncită. Toate aceste elemente ne-au îndemnat să folosim termenul de ”bordei” pentru această structură. Acoperişul trebuia să fi fost deasupra nivelului solului şi analogiile etnografice ne fac să credem că era vorba de o structură uşoară, alcătuită din pari de lemn şi înveliş vegetal. Un astfel de bordei era foarte rezistent în faţa vântului şi a altor intemperii. În jurul gropii se putea ridica o „gardină” (un val de pământ) de 20-30 de cm, peste care se sprijinea acoperişul. Din nefericire, după abandonare, partea superioară a gropii se prăbuşeşte, de obicei, în interiorul gropii şi nu lasă urme detectabile arheologic. Această „gardină” nu lasă apa să pătrundă în interior şi are şi rol de susţinere a acoperişului. Aceste complexe sunt foarte uşor de folosit şi ca adăpost pe timpul nopţii sau în caz de vreme nefavorabilă. Ele sunt folosite şi astăzi în unele zone cu temperaturi extreme pe perioade lungi de timp (Figura 124, Figura 125). Coarne de Bos Primigenius decorau intrarea, deasupra scărilor de acces, acestea vor cădea pe primele scări după ce bordeiul este dezafectat.

Au fost recuperate 566 de fragmente ceramice, valoare apropiată de celelalte complexe ale nivelului. Procentajele categoriilor ceramice oscilează în limitele apropiate celorlalte complexe din nivel: domină ceramica grosieră (58,7%), urmată de cea fină (22,4%) şi de cea semifină cu 18,9%. Nuanţele închise de negru (4%), negru-cenuşiu (6%), cenuşiu (13%) sunt uşor scăzute faţă de complexele contemporane. Nuanţele de brun (20%), brun închis (10%) şi brun deschis (12%) domină. Arderea este bună doar pentru 46% din ceramică. Efectul blacktopped este unul dintre cele mai mici şi apare pe 0,7% din fragmente. Tehnologia de netezire a vaselor reflectă şi ea un rol obişnuit al acestui complex: 47% din fragmente sunt aspre, 17% sunt netezite şi 23% sunt lustruite (cu slip, slip căzut sau doar lustruite). Pasta ceramicii din acest complex este nisipoasă: nisip şi pietricele (28%), nisip (20%), nisip, pietricele şi cioburi (17%), nisip şi cioburi (12%), nisip cu bobul mare (8%) şi nisip fin (8%).

Chiar dacă elementele de dominanţă ale caracteristicilor grosiere sunt dominante în acest complex, proporţia ceramicii ornamentată este egală cu a celorlalte complexe ale nivelului, 8,48 % din fragmentele ceramice fiind ornamentate. Între acestea domină împunsăturile şi incizarea (16,7%), şi alveolarea (16,7%). Există un procentaj ridicat de barbotină (12,5 %). Procentajul ornamentelor lustruite de tipul pliseurilor este cel mai scăzut (10,4%), la egalitate cu impresiunile cu vârful degetului. Un procentaj relativ ridicat de ornamente lustruite de tipul canelurilor este observabil (6,3%).


a. b. Figura 124. a. Bordeiul din Valea Ciubotea (Bucegi). Aparţine păstorilor care vin cu turmele din primăvară până toamna târziu. b. Bordeiul de la Castranova (Muzeul Satului Bucureşti- http://www.muzeul-satului.ro/oltenia_54_castranova.php)

Figura 125. Interior de bordei (semibordei) contemporan de la Şaua Apa Cumpăniţa, aproape de Vf. Moaşa, Făgăraş, se poate observa spaţiul generos, modul de susţinere a pereţilor. În acest caz este realizat cu piatră (adaptare la condiţiile geografice). Se observă trei structuri de lemn care realizează 3 locuri de dormit. Parii de susţinere a acestor structuri nu sunt înfipţi în pământ, ceea ce face imposibilă detectarea lor arheologică.


a)

b)Figura 126. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivelul IIa1. Vinča A2-3. Planul bordeiului B12 (a) şi momentul golirii complexului acestuia(b). Putem observa urmele zidului de lut (delimitat cu roşu) şi intrarea (în galben), ca şi zona unde se aflau parii de lemn (cu albastru).

a.

b. Figura 127. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa1. Vinča A2-3. Bordei B12. a) Planul zidului de lut sub nivelul vegetal actual; b) Imagine cu complexul B12 după golire şi păstrarea zidului de lut în sit. În spatele acestuia se observă intrarea în bordei.


Figura 128. Bordei B12. Ceramică.

1. categorie - fină, culoare exterioară – negru, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere slabă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – brun închis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, netezire – lustruit, ardere slabă.3. categorie – fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi mâl, netezire – slip căzut, ardere bună.4. categorie - grosieră, culoare exterioară – cafeniu, culoare interioară – brun, amestec – nisip, cioburi şi pietricele, bine netezit, ardere slabă.5. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere bună.


1. categorie – grosieră, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun închis cu flecuri cărămizii, amestec – nisip cu granulaţie mare şi cioburi, netezit, ardere slabă, pictură cu negru. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară – cărămiziu, amestec – nisip, netezire superficială, ardere bună. 3. categorie – fină, culoare exterioară – negru, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere – bună reductantă.



1. categorie - fină, culoare exterioară – negru în partea superioară, cafeniu albicios în partea inferioară, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire - slip, ardere bună. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri negre, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip, cioburi şi mâl, netezire – slip căzut, ardere – bună reductantă. 3. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flec negru, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere bună. 4. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, mâl şi cioburi, netezire bună, ardere bună. 5. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere bună, pictură cu brun roşcat. 6. categorie - fină, culoare exterioară – negru, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin şi cioburi, netezire – slip lustruit, ardere - bună reductantă.


1. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire - slip lustruit, ardere – bună oxidantă. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri gălbui, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip şi mică, netezire – slip căzut, ardere – bună reductantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, bine netezit, ardere bună. 4. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri cenuşii albicioase, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire - lustruit, ardere bună. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – cărămiziu, culoare interioară – cărămiziu, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezit, ardere – bună oxidantă. 6. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip cu granulaţie mare, mică şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă. 7. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun, amestec – nisip cu granulaţie mare şi mică, netezit, ardere slabă.


Figura 132- Bordei B12. Ceramică.

1. categorie - grosieră, culoare – brun deschis, amestec – nisip şi pietricele, netezit, ardere slabă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis cu flec negru cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere bună. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun, amestec – nisip, pietricele şi cioburi, netezit, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare – brun deschis, amestec – nisip, cioburi pisate mărunt şi mică, netezire bună, ardere bună. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, netezit, ardere bună. 6. categorie - semifină, culoare – gălbui, amestec – nisip, netezit, ardere bună. 7. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu cu flec cărămiziu, culoare interioară – cărămiziu, amestec – nisip cu granulaţie mare şi pleavă, netezit, ardere slabă. 8. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu cu flecuri brune, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere – bună reductantă.

a. b.

Figura 133. Bordei B12. Ceramică vinčiană (a-b).

100 | C o s m i n I . S u c i u

a. b.

Figura 134. Bordei B12. Ceramică vinčiană (a-b).

• Bordeiul B18 Complexul are o formă rotundă şi se observă foarte bine în profil. Această zonă ne oferă şi o

stratigrafie verticală care ne arată unul din cele mai vechi complexe vinčiene de la Miercurea Sibiului – Petriş. B18 este suprapus de o vatră care la rândul ei este suprapusă de locuinţa L11 (care aparţine de nivelul IIb, al locuinţelor de suprafaţă). Colţul de nord-vest este tăiat de B5 (care aparţine de nivelul IIa1).

Au fost recuperate 494 de fragmente ceramice, valoare apropiată de celelalte complexe ale nivelului. Procentajele categoriilor ceramice oscilează în limitele apropiate celorlalte complexe din nivel: domină ceramica grosieră (51,8%), urmată de cea fină (26,3%) şi de cea semifină cu 21,9%. Nuanţele închise de negru (4%), negru-cenuşiu (11%), cenuşiu (18%) domină şi se apropie de complexul contemporan B4. Nuanţele de brun (14%), brun închis (9%) şi brun deschis (7%) urmează celor negre-cenuşii. Arderea pastei este mult mai bună decât în B12 cu 54%. Efectul blacktopped este cel mai mic şi apare pe doar 0,2% din fragmente. Tehnologia de netezire a suprafeţei exterioare a fragmentelor ceramice: 41% din fragmente sunt aspre, 20% sunt netezite şi 11% sunt foarte bine netezite. Peste un sfert din fragmente sunt lustruite: 26% sunt (cu slip, slip căzut sau doar lustruite). Pasta ceramicii din acest complex este nisipoasă: nisip şi pietricele (28%), nisip (20%), nisip, pietricele şi cioburi (17%), nisip şi cioburi (12%), nisip cu bobul mare (8%) şi nisip fin (8%).

Proporţia ceramicii ornamentate este egală cu a celorlalte complexe ale nivelului, 8,50 % din fragmentele ceramice fiind ornamentate. Între acestea domină ornamentele lustruite de tipul pliseurilor (33,3 %). Avem un procentaj ridicat de împunsături şi incizare (26,2%). Ornamentele alveolate înregistrează 14,3 %, procentaj egal cu cel al ornamentelor de tip A1, al impresiunilor cu vârful degetului. Ornamentele lustruite de tipul canelurilor (2,4%) este apropiat de cel din B4 şi egal cu valoarea ornamentelor barbotinate şi cu al celor cu perforaţie.

Din acest complex a fost prelevată o probă radiocarbon, care este cea mai veche probă

cunoscută din arealul culturii Vinča:


IPTCE RADIO database (extraction at 15 June 2007)

ID Cultura Faza Aşezarea Region LABNR BP Error Literatură

3139 Vinča A2 Miercurea Sibiului-Petriş

Ro GrA-33127

6475 40 BIAGI et al 2007, fig.3.



Calibrated date

6200BP

6300BP

6400BP

6500BP

6600BP

6700BP

6800BP

Rad

ioca

rbon

det

erm

inat

ion

GrA-33127 : 6475±40BP 5490BC (17.6%) 5460BC 5450BC (50.6%) 5370BC

Figura 135. Calibrarea datei din B18. INFORM : References - Atmospheric data from REIMER et al 2004; OxCal v3.10 RAMSEY 2005; cub r:5 sd:1 prob usp[chron]

GrA-33127 : 6475±40BP 5490calBC (17.6%) 5460calBC

5450calBC (50.6%) 5370calBC

102 | C o s m i n I . S u c i u

a.

b.

Figura 136. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa1. Vinča A2-3. Bordei B18. Plan orizontal (stânga) şi imagine după golire.

Figura 137. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa1. Cultura Vinča A2-

3. Profil de vest, S II, zona B18. Bordei B18 (haşuri 4 şi 5) sub platforma L11 (haşură 2).



1. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu albicios cu flecuri brune, amestec – nisip fin şi cioburi, netezire - lustruit, ardere bună. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip, netezit, ardere bună. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – brun închis cu flecuri,negre cenuşii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire - lustruit, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – negru, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere – bună reductantă. 5. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu cu flecuri gălbui, culoare interioară – brun deschis cu flecuri brune, amestec – nisip cu granulaţie mare şi cioburi, netezire - aspră, ardere slabă.


1. categorie - grosieră, culoare – cafeniu albicios, amestec – nisip, netezit, ardere bună. 2. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri gălbui şi cenuşii, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, netezire – slip lustruit, ardere bună. 3. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – negru, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, netezire – slip lustruit, ardere bună. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere – bună reductantă. 6. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire – lustruit, ardere bună. 7. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flec cenuşiu albicios, culoare interioară – negru, amestec – nisip, netezire – slip lustruit, ardere – bună reductantă. 8. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis cu flec negru cenuşiu, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, netezire bună la exterior, lustruit la interior, ardere slabă.

104 | C o s m i n I . S u c i u


1. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire – slip lustruit, ardere bună. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip cu granulaţie mare şi mică, netezit, ardere bună. 4. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip şi cioburi, netezire – slip lustruit parţial căzut, ardere slabă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire – slip lustruit parţial căzut, ardere bună. 6. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri cenuşii şi negre cenuşii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire – slip lustruit, ardere slabă. 7. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun, amestec – nisip fin, netezire – slip brun roşcat, lustruit, parţial căzut, ardere bună.

Figura 141. Bordei B18. Ceramică. 1. categorie - semifină, culoare exterioară –

cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip şi mică, netezire - lustruit, ardere – bună reductantă. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip, netezire – slip lustruit căzut în mare parte, ardere bună. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip, mâl şi cioburi, netezit, ardere bună. 4. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu albicios cu flecuri brune, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezit, ardere slabă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun, amestec – nisip, netezire – lustruit, ardere – bună oxidantă. 6. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezit, ardere bună.



1. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire bună, ardere bună.2. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip şi mică, netezit, ardere – bună reductantă.

a. b.


a.

b.

Figura 144. Bordei B18. Ceramică. • Palisada 1 (Gardul 1).

106 | C o s m i n I . S u c i u

Descoperirea palisadei (gardului) şi relaţiile stratigrafice au arătat clar limitele estice ale primului sat vinčian (complexele nivelului IIa1), dar şi modul în care aşezarea s-a extins de la nivelul IIa1 la nivelul IIa2 (cea de-a doua fază a arhitecturii de bordeie şi gropi). Complexele B15, G32 şi G30 (nivel IIa2) taie Palisada 1, ceea ce le datează la un moment post Palisada 1, când aşezarea se extinde. Un alt complex, care aparţine de nivelul IIa2, G29 este foarte apropiat de Palisada 1. Rolul Palisadei 1 era acela de protecţie a satului. Se poate observa succesiunea de gropi care aparţin unor stâlpi masivi, cu un diametru mai mare în partea sudică a secţiunii SII şi cu dimensiuni medii în partea de nord a acesteia, care sunt mult prea mari pentru a fi doar pentru protecţia animalelor.

a.

b.

c.

Figura 145. Palisada 1, SII, Nivel IIa1, plan (stânga - a), imagine după golirea complexelor (dreapta-sus- b), detaliu (dreapta-jos -c).

NIVELUL IIA2. După analiza materialelor arheologice, a stratigrafiei verticale şi a celei orizontale suntem

capabili să observăm un al doilea nivel de bordeie şi gropi, IIa2, care continuă nivelul anterior şi este suprapus de locuinţele de suprafaţă ale nivelului IIb.

• Bordeiul B5, gropile G5a-b, şi gropile de stâlpi din zona de nord-vest ale complexului.

Acest complex a fost excavat în partea estică a suprafeţei S I şi în cea vestică a suprafeţei S II. Forma gropii este una eliptică cu dimensiuni de aproximativ 2 x 4 m. Complexul trebuie să fi fost mai mare, dacă luăm în considerare gropile de stâlpi de pe latura nord-vestică a lui. Putem estima, la nivelul solului, o dimensiune aproximativă de 5 x 7/8 m. Acoperişul trebuia să fie destul de înalt deasupra nivelului solului la aceste dimensiuni. Nu au fost determinate urmele vreunei gropi centrale care să fi susţinut acoperişul, dar este posibil să fi folosit un sistem pe talpă de lemn pentru susţinerea acestuia. Complexul este suprapus de L11. Vatra 3 este posibil să aparţină de el. Vatra este alcătuită din două lipituri masive care indică două perioade de utilizare. Este suprapusă de L11 şi suprapune B18. Când a fost construită, se pare că nu se mai cunoştea locaţia gropii lui B18 şi vatra


se va tasa în timp. Este un argument care susţine cel puţin 3 momente arhitectonice diferite vinčiene.

Au fost recuperate 468 de fragmente ceramice, valoare dublă faţă de celelalte complexe contemporane, dar şi dimensiunile sale şi funcţionalitatea sa sunt importante în analiza statistică a ceramicii.

Proporţiile sunt întocmai cu cele ale celorlalte complexe din nivelul său, dar se continuă, în anumite caracteristici şi nivelul anterior. Domină ceramica grosieră (50,9%), urmată de cea fină (26,1%) şi de cea semifină cu 27,8%. Nuanţele închise de negru (9 %), negru-cenuşiu (16%), cenuşiu (18%) domină şi continuă nivelul anterior. Nuanţele de brun (6 %), brun închis (9%) şi brun deschis (6%) urmează celor negre-cenuşii şi sunt în scădere uşoară faţă de nivelul anterior. Apar creşteri la marfa cărămizie (13%) şi pentru cea cafenie-albicioasă (11%). Arderea pastei este mult mai bună decât în nivelul anterior, totalizând 89%, aproape dublu. Efectul blacktopped este mic şi apare pe doar 0,4% din fragmente. Şi tehnologia de netezire a suprafeţei exterioare a fragmentelor ceramice creşte calitativ faţă de etapa anterioară: 34% din fragmente sunt lustruite, 25% sunt netezite şi 4% sunt foarte bine netezite. Doar peste 30% din fragmente sunt aspre şi 4% din fragmente au un aspect făinos. Pasta ceramicii din acest complex este nisipoasă: nisip bobul mare (28%), nisip (25%), nisip fin (25%) şi nisip cu pietricele (9%).

În acest complex înregistrăm maximul proporţiei fragmentelor ornamentate: 18,80% din totalul fragmentelor ceramice. Între acestea domină: incizarea (27,3%), ornamentele lustruite de tipul pliseurilor (25%), alveolarea (17,0%) şi ornamentele lustruite de tipul canelurilor (8%), care sunt în creştere. Există un procentaj ridicat de barbotină (9,1 %). Un procentaj scăzut avem la nivelul împunsăturilor şi incizării (5,7%). Procentajele sunt foarte apropiate de B8, din acelaşi nivel de călcare.

Figura 146. Bordei B5. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivelul IIa2. Vinča A3. Bordeiul B5. Plan orizontal cu cross sections (A-B, cu roşu, pe lăţime; C-D, cu albastru, pe lungime).

108 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 147. Bordei B5. Plan vertical pe profilul de est al suprafeţei S I. Se observă cele două niveluri de umplere (haşura 4 şi 5), dar şi că este suprapus de L11 (haşura 2).

Figura 148. Vatra 3, (Bordei B5?) în SII. Se observă pe profil urmele L11.


Figura 149. Bordei B5. Ceramică. 1. categorie - semifină, culoare exterioară – brun cu

flecuri gălbui şi negre, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip şi pietricele, bine netezit, ardere bună. 2. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cafeniu albicios, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit căzut, ardere bună. 3. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire – slip netezire - lustruit, ardere bună. 4. categorie - grosieră, culoare exterioară – cărămiziu cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – cărămiziu, amestec – nisip şi pietricele, netezit, ardere – slabă oxidantă.

Figura 150. Bordei B5. Ceramică. 1. categorie - semifină, culoare exterioară –

brun deschis, culoare interioară – cafeniu albicios, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere – bună oxidantă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, netezire – lustruit, ardere bună. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip şi pietricele, netezire - lustruit, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere – bună reductantă. 5. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri brune, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire - lustruit, ardere bună.

110 | C o s m i n I . S u c i u

a. b.

c. d.

e.

f.

Figura 151. Bordei B5. Ceramică şi plastică.


a. b.

Figura 152. Bordei B5. Plastică.

• Complexul B6 cu gropile G5, 8, 12, 19. Acest complex este tăiat de un mormânt gepid exact în zona centrală. B6 şi G12 par să aibă o

legătură, posibil un pasaj de trecere. Această legătură dintre cele 2 „camere” este imposibil de demonstrat pentru că mormântul gepid taie exact în zona de legătură şi a distrus orice corelaţie. Gropile care alcătuiesc complexul par a desena aceleaşi elemente de arhitectură determinate mult mai clar în cazul complexului B5. Forma este una ovală. Ca şi material, cel mai reprezentativ vine din Groapa 8.

Figura 153. Bordei B6. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa2. Vinča A3. Plan orizontal.

112 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 154. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa2. Groapa 8. Plan orizontal.

Figura 155. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa2. Groapa 19. Plan orizontal

Figura 156. Imagine după golire Groapa 8. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa2.


Figura 157. Groapa 8. Ceramică. 1. categorie - semifină, culoare exterioară –

cenuşiu deschis, culoare interioară – cenuşiu cu flecuri cărămizii, amestec – nisip şi pietricele (rar), netezire slabă, ardere bună. 2. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios cu flecuri cenuşii, culoare interioară –cenuşiu, amestec – nisip, netezire foarte bună, lustruit între benzile punctat incizate, ardere foarte bună. 3. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu gălbui cu flecuri cenuşii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire – lustruit, ardere foarte bună.

Figura 158. Groapa 8. Ceramică. 1. categorie - fină, culoare exterioară –

cenuşiu deschis, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip fin, netezire – lustruit, ardere bună.

114 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 159. Groapa 8. Ceramică.

1. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere – bună reductantă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere foarte bună. 3. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere bună. Ornamentată cu pliseuri. 4. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin şi mâl, netezire - lustruit, ardere bună. 5. categorie - fină, culoare – cărămiziu, amestec – nisip fin, netezire – slip brun vişiniu lustruit parţial căzut, ardere bună. 6. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios cu flecuri cenuşii, culoare interioară – brun cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire – lustruit la exterior, netezire excelentă la interior, ardere bună. 7. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri cenuşii, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezire excelentă, ardere bună. 8. categorie - semifină, culoare exterioară – cărămiziu cu flecuri, culoare interioară – cărămiziu, amestec – nisip şi pietricele, netezit, ardere bună.


1. categorie - semifină, culoare exterioară – brun cu flecuri, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi pietricele, netezire – slip lustruit, ardere – bună reductantă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu deschis, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip fin, netezire – lustruit, ardere bună. 3. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, netezire bună, ardere foarte bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cărămiziu, amestec – nisip fin, netezit, ardere bună. 5. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu cu flecuri, culoare interioară - cenuşiu amestec – nisip fin, netezire – lustruit, ardere foarte bună.



1. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, netezire – lustruit, ardere – bună reductantă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu deschis cu flecuri, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip fin şi mică, netezire – lustruit, ardere bună. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – roşcat, amestec – nisip, pietricele şi pleavă, netezire slabă, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cărămiziu cu flecuri, amestec – nisip fin şi mică, netezit, ardere bună. Are urme de spatulare.

a.b

.


116 | C o s m i n I . S u c i u

a.

b.


• Complexul B7. Complexul a fost săpat parţial în partea nordică a suprafeţei SI în 2003. În vara 2008 a fost

excavată şi partea de nord din suprafaţa SV. • Complexul B8 Acesta este un complex mai mare, situat în suprafaţa SI, în partea estică şi a fost grav afectat

de complexele mai târzii. Din B8 au fost recuperate 195 fragmente ceramice din procentul fragmentelor ornamentate

(8,72%). Datorită numărului mic de fragmente ornamente, nu vom insista cu descrierile, gradul de relevanţă fiind scăzut.

Complexul este mai special şi pentru că ceramica fină are aici cel mai mare procentaj (31,3%) dintre toate complexele analizate. Nuanţele închise domină. Ca şi tehnologie de netezire a suprafeţelor exterioare, domină lustruirea şi netezirea. Arderea este foarte bună. În acest complex înregistrăm maximul proporţiei fragmentelor ornamentate: 18,80% din totalul fragmentelor ceramice. Între acestea domină: incizarea (27,3%), ornamentele lustruite de tipul pliseurilor (25%), alveolarea (17,0%) şi ornamentele lustruite de tipul canelurilor (8%), care sunt în creştere. Există un procentaj ridicat de barbotină (9,1 %). Un procentaj scăzut avem la nivelul împunsăturilor şi incizării (5,7%). Ornamentele sunt, procentual, foarte apropiate de cele din complexul contemporan B5.


Figura 164. Bordei B8. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa2. Vinča A3. Plan orizontal.

Figura 165. Bordei B8. Imagine după golire.

Figura 166. Bordei B8. Ceramică. Figura 167. Bordei B8.Greutate plasă de pescuit.

• Complexul B15.

118 | C o s m i n I . S u c i u

Are o formă rotunjită. Au fost recuperate trei gropi de stâlpi în partea de sud-vest. Două dintre ele flancau intrarea în acest complex. Distanţa dintre ele este constantă.

Figura 168. Bordeiul B15. Miercurea Sibiului-Petriş. Nivel IIa2. Vinča A3.

Cu maro sunt delimitate gropile de stâlpi pe latura de sud-vest.

a. b.

Figura 169. Bordeiul B15. Documentarea stâlpilor pe profil.


Figura 170. Bordeiul B15. Ceramică. 1. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu,

culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip şi pietricele, netezit, ardere – slabă reductantă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu cu flecuri brune, culoare interioară – brun, amestec – nisip fin, netezire – slip căzut, ardere bună. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – cărămiziu, culoare interioară – cărămiziu, amestec – nisip granulaţie mare, netezire - aspră, ardere – slabă oxidantă. 4. categorie - fină, culoare exterioară – cărămiziu, culoare interioară – brun deschis cu flecuri negre, amestec – nisip fin şi cioburi, netezire - lustruit, ardere – bună oxidantă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu cu flecuri cafenii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezire - lustruit, ardere – bună reductantă. 6. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis cu flec negru cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip, cioburi şi pleavă, netezit, ardere slabă.

Figura 171. Bordeiul B15. Ceramică. 1. categorie - semifină, culoare exterioară – brun

închis, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip, cioburi şi mică, netezit, ardere – bună reductantă. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip cu bobul mare, mică şi cioburi, netezire – slip căzut, ardere slabă. 3. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri brune, culoare interioară – cafeniu albicios, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere bună. 5. categorie - fină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere – bună reductantă.

120 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 172. Bordeiul B15. Ceramică. 1. categorie - fină, culoare exterioară –

brun deschis cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – brun deschis cu flec negru cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire - lustruit, ardere bună. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – gălbui, culoare interioară – gălbui cu flecuri roşcate şi negre cenuşii, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere bună. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip granulaţie mare şi cioburi, netezit, ardere slabă. 4. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă. 5. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip, netezire - lustruit, ardere bună. 6. categorie - semifină, culoare exterioară – brun închis, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip fin şi mâl, bine netezit, ardere - slabă reductantă.

Figura 173. Bordeiul B15. Ceramică.


• Secţiunea S6 şi Şanţurile 1 şi 2/2008 În toamna anului 2007 au fost efectuate cercetări magnetometrice ale sitului de la Miercurea

Sibiului-Petriş, care au fost continuate în 2008. Rezultatele preliminare din 2007 au relevat existenţa unui sistem de fortificaţii deosebit de complex. Pentru a testa această cercetare, în campania anului 2008, a fost deschisă secţiunea de control S6, cu o lăţime de 2 m şi o lungime de 10 m.

S6/2008 a fost trasată în aşa fel încât să intersecteze traiectul şanţului ce apărea pe planul magnetometric efectuat de echipa germană. La 2 m de profilul sudic al secţiunii a fost identificat şanţul numărul 1, şanţ ce „tăia” un alt complex adâncit, mai puţin profund, numit de noi, provizoriu, şanţul 2. Şanţul numărul 1 a devenit vizibil la adâncimea de 1 m, cu un traiect oblic (raportat la poziţia secţiunii S6) pe direcţie NE-SV; a fost săpat în formă de ic (forma literei V) cu adâncimea maximă de 1,36 m (faţa de nivelul la care a fost surprins) şi lăţimea de 1,30 m (lăţimea a fost măsurată pe profilul vestic al secţiunii). Umplutura şanţului era de culoare brun-negricioasă, compact, lutos, extrem de dens. Textura umpluturii ne face să considerăm că umplerea acestui şanţ se datorează scurgerilor aluvionare de pe panta terasei, fiind un proces de durată. În umplutura şanţului au fost identificate fragmente ceramice aparţinând culturii Vinča. Şanţul 2 este „tăiat” şi de groapa G 53, ce are o formă alungită şi care conţine de asemenea materiale ceramice vinčiene. Această groapă intersectează şi un alt complex adâncit, surprins parţial, lângă profilul vestic al secţiunii, numit G54.

Din complexele G47, G 49, G 50, structura aparţinând nivelului IV din suprafaţa S V, şanţul 2, G 53 s-au prelevat probe de cărbune în vederea obţinerii probelor necesare datării absolute.Cercetările magnetometrice au fost confirmate prin descoperirea a două şanţuri paralele. În secţiune au fost detectate urme de gropi, dar nu se poate spune, la acest moment, dacă aparţineau unei palisade. Probe de cărbune de pe fundul celor două şanţuri au fost trimise pentru analize radiocarbon. Fragmente ceramice de bandă punctat incizată, descoperite pe fundul şanţurilor, au datat acest sistem de fortificare ca aparţinând culturii Vinča, faza timpurie. Primul şanţ, exterior, se păstrează bine în partea dinspre sud, unde se poate observa că a fost ridicat un mic val de pământ, întărit cu pietre, pentru a proteja şanţul de eroziune, în faţa apei care curgea pe pantă. În timp, după ce şanţul a fost colmatat, acest mic val a fost antrenat deasupra şanţului. Nu putem spune dacă era vorba de două şanţuri legate sau de două etape de evoluţie a sistemului de apărare. Este cert că şanţul al doilea taie primul şanţ (LUCA et al 2009).

Putem presupune construirea acestui sistem de apărare ca fiind după dezafectarea palisadei 1, iar perioada de folosire a acestui al doilea sistem în timpul celui de-al doilea nivel de bordeie (IIa2) şi al locuinţelor de suprafaţă (nivel IIb). Aproximăm suprafaţa maximă a locuirii vinčiene la aproximativ 1,7 ha, apărate de sistemul de fortificaţie a acestui al doilea sistem în timpul celui de-al doilea nivel de bordeie (IIa2) şi al locuinţelor de suprafaţă (nivel IIb).

122 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 174. Harta magnetometrică (a) şi interpretarea acesteia (b) cu delimitarea suprafeţelor săpate şi a secţiunii de control S5 (cu roşu) trasată pe linia profilului estic al SII şi SIV.

Profilul şanţurilor în S6 (c)- schiţă preliminară. Şanţul 1 este delimitat cu roşu şi Şanţul 2 este delimitat cu galben.

c)

Nivelul IIb.

Figura 175. Nivel IIb. Structurile de suprafaţă. Vinča A3/B1. Miercurea Sibiului-Petriş (până în 2005). Cu roz-vetre, cu albastru – hambar, cu galben – cuptor.


• Locuinţa L3 (plan 19 – suprafaţa I). Structura a fost recuperată parţial în S I. Se remarcă un cuptor adoasat în partea de est a

structurii. • Locuinţa L11 (plan 19 – suprafaţa II; stânga). Este una dintre puţinele locuinţe de suprafaţă din Transilvania, care a fost excavată în

întregime. Este de dimensiuni apreciabile şi are o anexă, probabil un hambar (singurul loc în care s-au păstrat urmele de lut ars). La colţuri are structuri de pietricele de râu. Piatra de râu pare să fi delimitat locuinţa şi a fost folosită ca piatră componentă a podinii. Materialele arheologice delimitează foarte bine contururile locuinţei. Aglomerările de piatră de pe colţuri, în special, ne conduc la concluzia că acestea erau folosite pentru a susţine o structură de bârne masive care alcătuiau pereţii locuinţei. Acest structuri de piatră sunt comune şi celorlalte platforme de la acest nivel cronologic. Pentru acestea, există analogii etnografice mai ales în zonele montane. Cu acest aspect avem deosebiri majore faţă de zona Banatului şi restul arealului vinčian, unde se folosesc în special pereţi obţinuţi din mixtură de lut, paie şi apă. Acest lucru ne arată o adaptare a comunităţilor vinčiene târzii la condiţiile geografice specifice Transilvaniei. Structurile de podini de piatră sunt atât de consistente, încât tot locul a primit numele Petriş. Vârful plugurilor a mai dislocat unele pietre care au fost târâte în poziţie secundară, însă structurile sunt încă foarte bine păstrate. O vatră este poziţionată în partea de nord-vest.

Din L11 au fost recuperate 3585 fragmente ceramice, complexul fiind excavat integral. Locuinţa de suprafaţă înregistrează mai multe cioburi decât toate celelalte complexe incluse în acest studiu (52 %). Ceramica fină scade şi mai mult faţă de nivelurile anterioare (16,2%), specia semifină păstrează un raport relativ ridicat (26,9%), iar specia grosieră se situează la 57%.

Modul de săpătură de la Miercurea Sibiului-Petriş, a relevat complexe închise şi a permis analiza statistică comparată de foarte bună calitate. Nu putem afirma că această comunitate este în involuţie pentru că specia fină scade procentual, ea scade relativ la ceramica din complex, dar creşte cantitativ faţă de nivelurile anterioare. Cei care foloseau această locuinţă deţineau mult mai multe vase fine decât toate bordeiele din nivelurile anterioare la un loc.

Complexul este mai special şi pentru că ceramica fină are aici cel mai mare procentaj (31,3%) dintre toate complexele analizate. Nuanţele închise domină. Ca şi tehnologie de netezire a suprafeţelor exterioare, domină lustruirea şi netezirea. Arderea este foarte bună. În acest complex înregistrăm maximul proporţiei fragmentelor ornamentate: 18,80% din totalul fragmentelor ceramice. Între acestea domină: incizarea (27,3%), ornamentele lustruite de tipul pliseurilor (25%), alveolarea (17,0%) şi ornamentele lustruite de tipul canelurilor (8%), care sunt în creştere. Există un procentaj ridicat de barbotină (9,1 %). Un procentaj scăzut avem la nivelul împunsăturilor şi incizării (5,7%). Procentajele sunt foarte apropiate de B8, din acelaşi nivel de călcare. Ornamentele sunt, procentual, foarte apropiate de cele

din complexul contemporan B5. Referitor la culorile exterioare ale ceramicii, domină nuanţele de brun: (13%), brun închis

(12%); urmează nuanţele negre-cenuşii: cenuşiu (12%), negru-cenuşiu (6%) şi negru (4%). Urmează cărămiziul cu 13%, iar restul materialului este fragmentat în nuanţe de sub 3%.

Tehnologia de netezire a suprafeţei exterioare a fragmentelor ceramice: 54% din fragmente sunt aspre, 25% sunt netezite şi 15% sunt foarte bine netezite. Aproximativ 1% din ceramică este

Fig. 175a. Situaţie cantitativă, comparativă, pe complexele închise, analizate statistic de la Miercurea Sibiului-Petriş.

124 | C o s m i n I . S u c i u

lustruită. Pasta ceramicii din acest complex este nisipoasă: nisip şi pietricele (28%), nisip (20%), nisip, pietricele şi cioburi (17%), nisip şi cioburi (12%), nisip cu bobul mare (8%) şi nisip fin (8%). Prin procentajul mare de ceramică aspră şi scăderea procentuală a ceramicii lustruite, nivelul de locuinţe se diferenţiază clar de nivelurile anterioare de bordeie. Pasta ceramicii este dominată de nisip şi pietricele (28 %), nisip cu bobul mare (20 %), nisip (16%), nisip fin (13%) şi nisip cu cioburi (12%).

Totuşi, cantitativ (ca şi număr de fragmente), marfa lustruită este constantă pe toate nivelurile!!! Este posibil ca vasele fine, lustruite, să fie pentru uz ritual sau strict personal, iar numărul de vase de bună calitate să rămână constant pe toată perioada discutată, chiar dacă restul ceramicii se diversifică legat de evoluţia tehnologică a perioadei. Chiar şi în zilele noastre, inventarul de cult este constant ca şi tipologie, chiar dacă societatea a dezvoltat produse diversificate legate de funcţionalităţi diferite de cele rituale. Este o posibilitate care trebuie dezvoltată în viitor prin analize traseologice pe vase pentru a identifica funcţionalitatea acestora. Până atunci preferăm să nu speculăm mai mult.

Proporţia ceramicii ornamentate este egală cu a celorlalte complexe ale nivelului, 8,50 % din fragmentele ceramice fiind ornamentate. Ornamentele prin împunsături şi incizare (34,4%) domină pentru prima dată şi diferenţiază nivelul locuinţelor de suprafaţă (reprezintă 2,9% din toată ceramica). Pliseurile scad la 16, 9%, cu 1,4% din toată ceramica complexului. Ornamentele alveolate sunt constante (15,6%) faţă de celelalte complexe. Faţă de complexele anterioare, avem o arie mai largă de ornamente, acum apar pentru prima dată ornamentele excizate şi incizate. Arderea este de foarte bună calitate.

Figura 176. Planul platformei L11, suprafaţa S II(1- piatră, 2 ceramică, 3-chirpic, 4- oase).


Figura 177. Imagine platformei L11.

Figura 178. Locuinţa de suprafaţă L11. Ceramică.

1. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu cu flecuri negre, amestec – nisip, netezit, ardere - bună reductantă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri cenuşii, culoare interioară – brun, amestec – nisip fin, netezire – slip căzut, ardere – bună oxidantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – cărămiziu cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – cărămiziu cu flecuri negre cenuşii, amestec – nisip,cioburi şi mică, netezit, ardere bună. 4. categorie - semifină, culoare exterioară – brun cu flecuri negre, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip şi cioburi, netezit, ardere bună. 5. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin şi cioburi, netezire – bine netezit, ardere – bună oxidantă.

Figura 179. Locuinţa de suprafaţă L11. Ceramică. 1. categorie - semifină, culoare exterioară – cafeniu

albicios, culoare interioară – cenuşiu deschis, amestec – nisip şi mâl, bine netezit, ardere - bună oxidantă. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi cioburi, netezit, ardere bună. 3. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip fin, netezire – slip căzut, ardere bună.

126 | C o s m i n I . S u c i u


1. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară –brun deschis, amestec– nisip, mâl şi cioburi, netezit, ardere - bună oxidantă. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară –brun, amestec – nisip şi cioburi, netezit, ardere –bună oxidantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec –nisip fin şi cioburi, netezit, ardere – bună oxidantă. 4. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri brun deschis, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip, mică şi pietricele, netezit, ardere - blacktopped. 5. categorie - grosieră, culoare exterioară–brun, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezit, ardere slabă. 6. categorie - semifină, culoare exterioară – brun, culoare interioară –brun, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezire - aspră, ardere bună. 7. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip cu granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere – bună reductantă.


1. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip cu granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă. 2. categorie - semifină, culoare exterioară –negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec –nisip şi cioburi, bine netezit, ardere – bună reductantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere – bună reductantă. 4. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere bună. 5. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu albicios, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere bună. 6. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere – bună oxidantă. 7. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere bună.



1. categorie - fină, culoare exterioară – brun cu flecuri negru cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere bună. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi mică, netezit, ardere – bună reductantă. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezire - aspră, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere – bună oxidantă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, netezit, ardere slabă. 6. categorie - fină, culoare exterioară – negru, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere – bună reductantă. 7. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere – bună oxidantă. 8. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere – bună reductantă. 9. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip cu granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă.


1. categorie - fină, culoare exterioară – brun cu flecuri negru cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere bună . 2. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi mică, netezit, ardere – bună reductantă. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezire - aspră, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere – bună oxidantă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, netezit, ardere slabă. 6. categorie - fină, culoare exterioară – negru, culoare interioară – negru, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere – bună reductantă. 7. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere – bună oxidantă. 8. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere – bună reductantă. 9. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip cu granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă.

128 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 184. Locuinţa de suprafaţă L11. Ceramică. 1. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun,

culoare interioară – brun, amestec – nisip granulaţie mare, netezire - aspră, ardere slabă. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun, amestec – nisip granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă. 3. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun roşcat, culoare interioară – portocaliu, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezit, ardere – bună oxidantă. 4. categorie – grosieră, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri negre, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip granulaţie mare, netezire - aspră, ardere bună. 5. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip cu granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere bună. 6. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezire – aspră, ardere slabă. 7. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun roşcat, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip cu granulaţie mare, netezire - aspră, ardere bună. 8. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi pietricele, netezit, ardere slabă.


1. categorie – grosieră, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun, amestec – nisip cu granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere slabă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – cenuşiu cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, bine netezit, ardere – bună reductantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere – bună oxidantă. 4. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri cenuşii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere – bună reductantă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere bună.



1. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri cenuşii, culoare interioară – cenuşiu albicios, amestec – nisip fin şi cioburi mărunt pisate, netezit, ardere bună. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu cu flecuri brune, amestec – nisip granulaţie mare şi pietricele, netezire - aspră, ardere – bună reductantă.

Figura 187. Locuinţa de suprafaţă L11. Ceramică. 1. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschi, culoare

interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, netezit, ardere – bună oxidantă. 2. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere – bună oxidantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – brun, culoare interioară – brun închis, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere bună. 4. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, netezit, ardere – bună oxidantă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri brune şi cenuşii, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, netezit, ardere bună.

Figura 188. Locuinţa de suprafaţă L11. Ceramică. 1. categorie - grosieră, culoare exterioară – cenuşiu cu

flecuri negre cenuşii, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi pietricele, netezit, ardere bună. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu albicios cu flec negru cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, bine netezit, ardere bună. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip şi cioburi, netezit, ardere bună. 4. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip, netezit, ardere – bună oxidantă. 5. categorie - semifină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – brun deschis cu flecuri negre cenuşii, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere – bună oxidantă. 6. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip, netezit, ardere bună.

130 | C o s m i n I . S u c i u

a.

b.


a.b.


• Platforma compusă din locuinţa L13 şi locuinţa L14. Structurile au fost surprinse parţial în partea de răsărit a suprafeţei S II şi au podină de piatră

foarte bine păstrată. Se remarcă un vas Pişcolt într-o groapă de fundare din L13, care este un import şi se poate lega de comerţul cu obsidian.

L14 fost surprinsă parţial. Este foarte asemănătoare cu L11 după: orientare (este-vest); colţuri amenajate cu piatră de râu, vatra în zona de vest. L13 este o platformă amenajată cu piatră de râu. Descrierea statistică a materialului ceramic nu are momentan relevanţă, prin comparaţii cu L11 putem estima că a fost dezvelită a şasea parte din suprafaţa acestor platforme. Materialul, în ceea ce priveşte procentajele, este foarte asemănător cu L11. Diferenţierile provin, credem noi, din distribuirea selectivă a materialului ceramic în complexe. Acest lucru poate fi susţinut prin înregistrarea fragmentelor ceramice în baza de date şi corelarea lor cu staţia topografică pe teren, ca să putem avea o imagine mai amănunţită a distribuirii diferitelor specii şi categorii ceramice spaţial.


Figura 191. Platforma alcătuită din L13 şi L14. Se observă colţul de piatră (haşura 1) şi vatra în partea de vest (haşura 5).

132 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 192. Locuinţa de suprafaţă L13. Ceramică. 1. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis

cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip fin, netezire – slip căzut, ardere bună. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip,cioburi şi mică, netezit, ardere – bună reductantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip,cioburi şi mică, netezit, ardere – bună reductantă. 4. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri negre cenuşii , culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere – bună oxidantă. 5. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis cu flecuri negre cenuşii , culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, netezire – slip lustruit, ardere – bună oxidantă.


1. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip, netezit, ardere – bună reductantă. 2. categorie - semifină, culoare exterioară – brun cu flecuri cenuşii, culoare interioară – brun, amestec – nisip şi mică, netezit, ardere – bună oxidantă. 3. categorie - semifină, culoare exterioară – cenuşiu, culoare interioară – cenuşiu, amestec – nisip şi cioburi, netezit, ardere – bună reductantă.


Figura 194. Locuinţa de suprafaţă L13.Ceramică. 1. categorie - uzuală, culoare exterioară

– negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip şi

pietricele, netezire – aspră, ardere bună. 2. categorie - semifină, culoare exterioară

– negru cenuşiu, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip,

Figura 195. Locuinţa de suprafaţă L13.Ceramică.

1. categorie - semifină, culoare exterioară – negru cenuşiu cu flecuri brune, culoare interioară – negru cenuşiu, amestec – nisip fin şi cioburi, netezit, ardere bună reductantă. 2. categorie - grosieră, culoare exterioară – brun cu flecuri negre cenuşii, culoare interioară – brun cu flecuri negre cenuşii, amestec – nisip şi cioburi, netezit, ardere bună. 3. categorie - grosieră netezit, ardere – bună reductantă., culoare exterioară – brun cu flecuri negre, culoare interioară – brun cu flecuri negre cenuşii, amestec – nisip,cioburi şi mică, netezit, ardere - bună.

134 | C o s m i n I . S u c i u

a.

b. c.

d. e.

Figura 196. (a-d) Locuinţa de suprafaţă L14.Ceramică. e. Plastică din L14.

Figura 197. Structura L13. Vas plasat imediat sub structura de piatră a acestei locuinţe, probabil ca ofrandă de fundare

1. categorie - fină, culoare exterioară – brun deschis, culoare interioară – brun deschis, amestec – nisip fin, netezire bună, ardere – bună oxidantă, pictură cu negru.


10. MIERCUREA SIBIULUI–PUSTIA (LUNCĂ) (JUD. SIBIU) Localizare: 45°52'25.50"N, 23°47'44.20"E; Altitudine: 263 m. Cel de- al doilea sit care a relevat materiale vinčiene se află la Miercurea Sibiului-Luncă

(Pustia) (cod RAN - 144937.07). Aşezarea se află în partea de est a localităţii. Cercetările de aici au fost demarate cu ocazia îngropării unei conducte de gaz metan. Cu această ocazie s-au excavat cca. 250 m2 din întinsul sitului. În acelaşi an au mai fost cercetaţi alţi 20 m2 prin săpătură arheologică (45°52'25.40"N, 23°47'47.12"E). Succesiunea stratigrafică de aici cuprinde următoarele secvenţe:

Nivelul I şi cel mai vechi aparţine culturii Starčevo-Criş (locuinţe adâncite, faza IIB-IIIA). Nivelul II se dezvoltă în timpul culturii Petreşti, faza AB de început (locuinţe de suprafaţă). Nivelul III aparţine purtătorilor culturii Coţofeni (colibe, faza II). La aproximativ 100-150 m

sud de acest sit se află un altul aparţinând culturii Vinča, faza A. Aşezarea vinčiană nu a fost cercetată sistematic (LUCA et al 2004, 124).

Figura 198. Localizarea descoperirilor din periegheză de la Miercurea Sibiului- Luncă.

Figura 199. Aşezarea de la Miercurea Sibiului – Pustia.

136 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 200. Miercurea Sibiului-Pustia. Partea superioară a unui fragment ceramic, bitronconic, categoria fină, culoarea exterioară este brună, culoarea interioară este negru cenuşiu. Arderea este bună reducătoare. Fragmentul este bine netezit. Pasta conţine nisip foarte

fin, în partea superioară se disting urmele unor pliseuri foarte prost păstrate. Forma vasului se regăseşte la Gornea-Căuniţa de Sus (LAZAROVICI 1977a, Pl.35), Vinča-Belo Brdo (SCHIER 1995, 60, 187- tipul S154), la nivel Vinča A.

Figura 201. Miercurea Sibiului-Pustia.

Fragment de buză, categoria fină; culoare exterioară şi interioară - brun cu flecuri; degresant nisip; netezit; ardere bună. Apare la Vinča-Belo Brdo (SCHIER 1995, 51, tipul S85) cu analogii la nivelurile Vinča A (între 9-8 m).

Figura 202. Miercurea Sibiului-Pustia. Fragment buză, categoria fină, ardere bună,

culoarea brun cu flecuri atât la exterior, cât şi la interior. Fragmentul este netezit. Pasta conţine

nisip.

Figura 203. Miercurea Sibiului-Pustia. Fragment ceramic din zona de maximă

dezvoltare a vasului, ce prezintă o toartă perforată vertical. Categoria semifină; culoare exterioară - brun cu flecuri negre, culoare interioară - brun; degresant nisip cu granulaţie mare; netezit; ardere bună reductantă. Tipul acesta de buton apare la 9,1 m la Vinča-Belo Brdo doar că este perforat parţial (SCHIER 1995, Tafel 44)


Figura 204. Miercurea Sibiului-Pustia. Fragment ceramic din partea superioară a vasului, categoria semifină; culoare exterioară: negru-cenuşiu, culoare interioară: brun; degresant nisip, pietricele şi cioburi pisate; bine netezit; ardere bună reductantă. Fragmentul este ornamentat cu împunsături şi incizii. La Vinča-Belo Brdo banda punctat incizată apare din faza Vinča A şi se generalizează în faza Vinča B (SCHIER 1995, 124, tipul DG).

Figura 205. Miercurea Sibiului-Pustia. Fragment ceramic de mici dimensiuni, categoria semifină, brun-roşcat în exterior şi brun deschis în interior. Are în amestec nisip şi cioburi, fin pisate. Este netezit şi are un ornament, împunsături şi linii incizate. Împunsăturile sunt regulate şi sunt obţinute cu un obiect rotund.

Figura 206. Miercurea Sibiului-Pustia.

Fragment de picior, păstrat parţial, cu incizii paralele.

Partea interioară, păstrată prost, sugerează o perforaţie care se deschide dinspre partea inferioară spre partea superioară.

Materialele descrise mai sus sunt neîndoielnic de factură vinčiană timpurie. Din punct de

vedere tipologic, acestea au analogii foarte bune cu materialul ceramic din complexele L11, B5, B18 şi cu cele din zona bordeiului B2 de la Miercurea Sibiului-Petriş, ce aparţin culturii Vinča. Pentru corelarea descoperirilor cu punctul Petriş sunt necesare, în mod clar, cercetări arheologice sistematice (LUCA et al 2008c).

11. MIERCUREA SIBIULUI–GARĂ (JUD. SIBIU) În depozitele Muzeului Sebeş se află 3 cutii cu materiale care vin de la Miercurea Sibiului,

punctul Gară. Între ele - materiale turdăşene, Petreşti şi Coţofeni. Câteva materiale au bune afinităţi cu orizontul Vinča C. Acest punct nu a mai fost detectat de perieghezele noastre, posibil să fi fost distrus de extinderea Gării CFR.

138 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 207. Materiale din depozitele Muzeului Sebeş de la Miercurea-Gară.

12. Ocna Sibiului- Faţa Vacilor, La Roghină (jud. Sibiu) Localizare: 45°52'24.38"N, 24° 1'1.81"E. Altitudine: aproximativ 410 m. Ocna Sibiului este renumită pentru densitatea de aşezări umane care s-au aşezat în jurul Văii

Visei atrase, în special, de aflorimentele de sare care pot fi exploatate foarte uşor (LUCA et al 2003). Aşezările de la Faţa Vacilor şi La Roghină sunt despărţite de către râul Visa şi se află la aproximativ 1.4 km de oraşul Ocna Sibiului şi la aproximativ 4 km, pe valea Visei, de sursele de sare. Aşezările sunt poziţionate la aproximativ 17 km de Miercurea Sibiului-Pustia şi aproximativ 14 km de descoperirile de la Orlat. Zona din apropiere are urme de exploatare a sării dar fără a se putea preciza exact perioada de folosire.

În ambele situri au fost efectuate săpături de către Iuliu Paul în 1959 şi 1960, care a realizat 7 secţiuni. Au fost publicate două rapoarte de cercetare cu câteva stratigrafii şi profiluri, dar foarte puţin material.

În 1959 au fost efectuate trei sondaje: I şi III în zona Faţa Vacilor şi II în punctul La Roghină. În 1960 au fost efectuate alte patru sondaje, toate în zona Faţa Vacilor.

Secţiunea I /1959 a fost săpată pe malul de nord al Visei, pe direcţia sud-nord şi are 12 m lungime pe 1 metru lăţime. Au fost identificate 3 niveluri de locuire. Nivelul 1 (între -2 m şi 1 m) nu este foarte bine descris, doar că apare o ceramică pictată foarte prost păstrată. În nivelul 2 (între 1 m şi 0,35 m) apare ceramică numită Turdaş, punctat incizată. Apare o ceramică ornamentată cu incizie şi excizie la care se găsesc analogii în mediul Boian II- Giuleşti dar şi materiale de tradiţie Criş din pastă grosolană, ornamentată cu unghia. Sunt frecvente topoarele de tip calapod, dăltiţele. Apare un fragment perforat, o săpăligă de corn de cerb perforată şi sule de os. Se pomenesc şi greutăţi de lut plat-ovale în secţiune. Nivelul 3 este despărţit de nivelul 2 prin structuri de locuit de suprafaţă cu platformă, la adâncimea de -0,35 m. La -0,65 m a fost identificat un mormânt de inhumaţie, cu o poziţie chircită, culcat pe stânga, cu craniul spre sud-est. Ca inventar, avea o gresie friabilă. Nivelurile sunt atribuite în acest moment culturii Petreşti, chiar dacă în nivelul II sunt pomenite materiale aşa- zise Turdaş (PAUL 1962, 193-194).


Figura 208. Localizarea aşezărilor de la Faţa Vacilor şi La Roghină relativ la

oraşul Ocna Sibiului şi zona saliniferă (cu roşu).Cu săgeată mov este indicată aşezarea Starčevo-Criş de la Triguri.

Secţiunea II este singura săpată în zona

La Roghină şi are o lungime de 15 m şi o lăţime de 1 m şi este situată la punctul de întâlnire a Pârâului Bivolarilor cu Visa. Orientarea este est-vest. Au fost identificate materiale petreştene.

Secţiunea III este localizată la 200 m nord de secţiunea I. Are 12 m lungime şi 1 m lăţime. De la 0,35 până la 1,85 m apare ceramică pictată Petreşti (nivel 2). Urmele unei locuinţe de suprafaţă au fost găsite la baza nivelului 1. Nivelul următor (1) este caracterizat prin apariţia unei ceramici de tip D1, paralelă cu nivelul inferior de la Alba Iulia-Lumea Nouă. În acest nivel nu apare ceramica zisă Turdaş cu bandă punctat incizată. Late sau înguste, pe o ceramică cu fond portocaliu, adesea cu nuanţe roşi, benzile sunt pictate cu

roşu, cărămiziu- roşcat sau chiar alb. Analiza planşelor alb–negru nu ne permite să facem multe analogii, materialele trebuie

reanalizate în depozitele Muzeului Brukenthal. Dar după cum arată descrierea este vorba de ceramică de tip Lumea Nouă, cel puţin pentru fragmentele 1-8. Fragmentele 9-11 sunt sigur Petreşti.

Figura 209. Localizarea secţiunilor de la Faţa Vacilor şi La Roghină în cercetările din 1959-1960 (PAUL 1970, fig.1).

140 | C o s m i n I . S u c i u

Descrierea picturii cu alb pentru fragmentele 7-8 este ciudată şi analiza lor ne arată că este vorba de fondul alb pe care se pictează. Din nefericire, nu avem datele stratigrafice ale acestor materiale, iar la secţiuni de 1 metru este puţin probabil să existe o stratigrafie fină pentru materiale.

a.

b.

Figura 210. Secţiunea I, profilul de est (a). Material atribuit Boian II (b. 3-5), vas lustruit, negru cu pete galbene şi buton (2) şi vas cu picior posibil Starčevo târziu. (După PAUL 1962, fig.2 şi fig.9).

Figura 211. Secţiunea III. Material pictat din nivelul 1 (a. 1-8 – de tip Lumea Nouă, 9. ?, 10- nivel Petreşti). Profilul peretelui de nord (b. După PAUL 1962, fig.8, fig.4).

Secţiunea IV/1960 (în zona apropiată de secţiunea I/1959) conţine în stratul vegetal sporadic ceramică romană şi neolitică. Grosimea stratului neolitic este de 1,75 m. Urmează un sol cenuşiu, steril, dar care este menţionat a avea numeroase galerii de animale şi alveolări ale stratului de cultură. Spre capătul de nord al secţiunii a fost identificat un bordei care coboară până la -3,8 m. Bordeiul a fost atribuit culturii Turdaş. Pe fundul bordeiului apar fragmente Boian, faza Giuleşti. La 3,3 m apar depuneri succesive de unde începe să apară ceramică pictată. Acest nivel se leagă de următorul (2), dar sunt delimitate de o locuinţă de suprafaţă care apare la adâncimea de 1,25 m de la suprafaţa actuală a solului. Acest nivel este numit Turdaş-Petreşti. Ceramica celor două niveluri este fină, neagră, canelată şi apare banda punctat incizată. Următorul nivel, numit Petreşti-Turdaş, se caracterizează prin înmulţirea materialelor pictate şi o depreciere a ornamentelor punctat incizate. Partea superioară este deranjată de apariţia unor materiale romane.


Figura 212. Părţi ale profilului secţiuni IV de la Ocna Sibiului- Faţa Vacilor. 1. Sol vegetal; 2. Sol cenuşiu-închis cu materiale neolitice şi romane; 3. Sol cenuşiu

deschis, nivel “Petreşti-Turdaş” (Petreşti); 4. Sol cenuşiu deeschis, nivel “Turdaş-Petreşti” (Vinča A-B?); 5. Sol cenuşiu deschis, nivel Turdaş; 6. Sol cenuşiu închis, steril; 7. Sol galben nisipos; 8. Resturi de locuinţă (chirpic); 9. Cenuşă; 10. Cărbune; 11. Oase (PAUL 1970, fig.2, fig.3)

Secţiunile V-VII au fost trasate în marginea nord-vestică a aşezării şi aparţin unei locuiri

Petreşti (PAUL 1970, 98-100). În cercetarea de teren efectuată în 2008 împreună cu dr. Silviu Purece, membru al

colectivului care efectuează săpături sistematice în zona de vest a aşezării, în nivelurile romane s-au descoperit materiale care susţin existenţa unei locuiri vinčiene timpurii la Faţa Vacilor. Aşezarea are o stratigrafie nederanjată de lucrările agricole recente, fiind salvată de faptul că aici este o zonă de izlaz. Materialele pot fi observate doar în zona secţiunilor I şi IV, unde malul dinspre Visa s-a rupt şi se poate observa stratigrafia sitului. Materialele care curg înspre Visa arată că avem de-a face cu materiale vinčiene timpurii, materiale pictate Petreşti, materiale cu toarte pastilate. Nu au fost observate materiale de factură Turdaş.

Lipsa de material publicat lasă urme de îndoială privind apartenenţa materialului. Marfa pictată D1 este marfă care apare în contexte vinčiene la Miercurea Sibiului-Petriş, Limba şi la Alba Iulia-Lumea Nouă. Descrierea materialului duce spre un context vinčian (ceramică neagră cu ornamente lustruite, banda punctat incizată, alveole - care este clar diferită de cea turdăşeană, asocierea cu ceramica D1-Lumea Nouă etc. ). Paralelizarea cu stratigrafia de la Tărtăria este un nou argument în acest sens (PAUL 1970, 102, nota 3, fig. 6). La Tărtăria avem aceleaşi elemente (aşa zise Turdaş, Turdaş-Petreşti, Petreşti-Turdaş- VLASSA 1963, fig.11) care nu se confirmă (vezi fişa Tărtăria de mai jos). Structura stratigrafică se poate corela cu Miercurea Sibiului-Petriş şi cu cea de la Romos-Făgădău unde avem niveluri de bordeie şi mai apoi locuinţe de suprafaţă. Singurul semn de întrebare este apariţia materialelor zise Boian pe fundul bordeiului. Săpătura este însă realizată în secţiuni nu foarte late.

142 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 213. Terasa de la Faţa Vacilor văzută dinspre vest. Se observă în dreapta albia Visei. Săgeata indică zona de rupere a terasei.

Figura 214. Material vinčian timpuriu din profilul afectat de râul Visa, în apropierea secţiunilor I şi IV ale lui Iuliu Paul.

13. ORLAT-PODURI (JUD. SIBIU) Localizare 45°46'8.13"N, 23°58'1.54"E, altitudine 450-463 m (date aproximative). De aici provin mai multe materiale din periegheze efectuate de Ioan Părean în hotarul

comunei Orlat, în punctul Poduri (PĂREAN 1999, 31-32), în anii 80. Din nefericire, autorul descoperirilor nu a reuşit să localizeze situl în anul 1996. Din primele materiale sunt publicate câteva fragmente, semifine, foarte bine arse, cu o culoare brun – roşiatică şi neagră care ar putea să ţină de perioada timpurie a Culturii Vinča (LUCA et al 2000, 42; LUCA-PĂREAN 1995-1996, 31-32). În perieghezele din 2007-2008, în cadrul proiectului CNCSIS TD51 nu am reuşit să găsesc vre-o urmă de material vinčian. Zona de la nord de comuna Orlat se situează într-o mare exploatare de pietriş care este posibil să fi distrus orice urmă.

Figura 215. Posibila localizare a punctului Orlat-Poduri. Aflat la nord de comuna Orlat, zonă afectată de exploatările de pietriş.

Faţa Vacilor


Figura 216. Materiale de la Orlat-Poduri (LUCA-

PĂREAN 1995-1996, fig. 2/1-2).

1144.. RROOMMOOSS--FFĂĂGGĂĂDDĂĂUU ((JJUUDD.. HHUUNNEEDDOOAARRAA)) Localizare: 45°52'5.10"N, 23°16'14.40"E; Altitudinea: 213 m. Aşezarea de la Romos–Făgădău este cercetată de Adrian Sabin Luca în 1995. Ea se află pe

aşezarea neolitică, pe partea din dreapta drumului ce leagă intersecţia rutieră a Geoagiului cu satul Romos, la aproximativ 500 de m nord de întretăierea acestui drum cu şoseaua spre Vaideei. Fragmentele ceramice au fost recoltate pe o suprafaţă de aproximativ 100/200 m de pe o terasă joasă, inundabilă, a râului Romos (Luca 2001, 106).

Figura 217. Romos- Făgădău. Stratigrafie (după

Luca 1995-1996).

Figura 218. Romos – Plan. (după Luca 1995-1996).

144 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 219. Localizarea în teren a aşezării de la Romos –Făgădău.

Stratigrafia aşezării nu este foarte complexă (fig. 18). Depunerile au fost studiate prin realizarea a două sondaje şi a unei secţiuni: Sondajul 1/1995 a fost executat către centrul ariei în care apăreau fragmentele ceramice, lângă şosea. Dimensiunile suprafeţei au fost, iniţial, de 3/1 m. Existenţa, pe traseul sondajului, a unui cablu de telecomunicaţii a dus la restrângerea suprafeţei cercetate la 1,2/1 m. Stratigrafia este compusă dintr-un strat de humus cu o grosime de 0,30 m, urmat de un strat de cultură gros de aproximativ 1,8 m şi în final un strat de pietriş, steril din punct de vedere arheologic. Între adâncimile de 1,00 – 1,25 m se află un strat compact de piatră de râu aşezată uniform, intenţionat, în trei straturi succesive. Deasupra şi dedesubtul acestui pat de pietre se află fragmente ceramice vinčiene. Urmează apoi un strat cu fragmente vinčiene, bucăţi de chirpici, oase şi silexuri. Către fundul sondajului a apărut o porţiune de lipitură, ce poate reprezenta un fragment de podină; Sondajul 2/1995 a avut dimensiuni iniţiale de 2/2 m, cablul telefonic a deranjat săpătura şi a fost cercetată o suprafaţă mai mică. Sondajul a fost efectuat la aproximativ 40 m nord de prima cercetare, la marginea şoselei. Stratigrafic, stratul de humus, gros de 0,3 m, este urmat de un strat de cultură cu o grosime medie de 0,4 m şi în final de sterilul arheologic. În partea de sud – vest a sondajului s-a descoperit albierea unei gropi umplută cu material caracteristic pentru locuirea vinčiană de aici; Secţiunea S1/ 1995. A fost trasată în partea de N a zonei de răspândire cu fragmente ceramice la suprafaţa solului, cu o lungime de 8 m. Stratigrafic, humusul, gros de 0,3 m este urmat de un strat de cultură cu o grosime medie de 0,60 m. La aproximativ 0,80 m adâncime s-au găsit, în zona centrală a secţiunii, resturile unei locuinţe de suprafaţă, foarte prost conservate (LUCA ET AL 2000, 42-45). Materialul se află la Muzeul Civilizaţiei Dacice din Deva.

Staţiunea de la Romos - Făgădău este încadrată în faza A a culturii Vinča – anumite materiale din nivelurile inferioare A1, în vreme ce materialele din nivelurile superioare ar putea aparţine de faza A3 sau chiar B1 (Luca 1995-1996, 62).


Figura 220. Material ceramic de la Romos-Făgădău (LUCA 1995-1996, Tabel I –stânga, Tabel II -dreapta).

Figura 221. Material ceramic de la Romos-Făgădău (LUCA 1995-1996, Tabel III –stânga, Tabel IV -dreapta).

146 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 222. Material ceramic de la Romos-Făgădău (LUCA 1995-1996, Tabel V –stânga, Tabel VI -dreapta).

15. SNTIMBRU–LA ŢĂRMURE, LA IERUGĂ (JUD. ALBA) Localizare: 46° 7'39.25"N, 23°38'6.16"E, altitudine – 225 m

Pe locul numit La Ierugă sau La Ţărmure, situat în faţa haltei Sântimbru-Fabrică (Figura 223, Figura 224), se află o aşezare care a fost distrusă de către lucrările de exploatare a nisipului (XXX 1995, 165). Aici au fost întreprinse săpături de salvare în 1958 de către I. Berciu şi Al. Popa (BERCIU-POPA 1962). Alte materiale au fost recuperate de către Horia Ciugudean în 1970 (CIUGUDEAN 1978). Materialele au fost reanalizate de către S.A. Luca în 2000 (LUCA et al

2000). Din săpăturile mai vechi din anii 60 sunt pomenite cupe de lut negru, slip exterior negru –lucios, incizii neregulate acre se pot corela cu materialele publicate de Horia Ciugudean în 1978 (CIUGUDEAN 1978, Fig. 11-12), unde se observă bandă punctat incizată, picioare de cupă zvelte, dar şi marfă Starčevo IVA, aşa cum se întâlnesc ele la Zăuan, Leţ, Trestiana, Grumăzeşti sau din aşezările din Banat (LUCA et al 2000, 46 cu bibliografia).

Figura 223. Localizarea terasei de la Sântimbru.


Figura 224. Sântimbru. Zona cu fosta terasă măcinată de exploatarea de pietriş.

1166.. ŞŞEEUUŞŞAA––LLAA CCĂĂRRAARREEAA MMOORRIIII ((JJUUDD.. AALLBBAA)) Localizare: 46° 2'26.91"N, 23°38'3.69"E Situl se află la cinci km distanţă de râul Mureş, pe marginea vestică a Podişului Secaşelor,

într-o vale ferită a unui afluent al Mureşului (Şeuşiţa), pe o terasă înaltă cu expunere nord-estică. Zona are numeroase izvoare de apă sărată, dar şi cu argile precum bentonita. A fost semnalată în 1987, cu ocazia începerii lucrărilor la carieră. Au urmat cercetări de suprafaţă (1987-1995), o campanie cu o săpătură de salvare şi din 1999-2000 au fost efectuate săpături sistematice.

Figura 225. Şeuşa La cărarea morii-plan de săpătură.

148 | C o s m i n I . S u c i u

Cele două piese prezentate de colegul Ciută (CIUTĂ 2004, fig.1) au fost descoperite în momentul taluzării peretelui de nord-vest al carierei de bentonită, în condiţii stratigrafice clare. Prima piesă a fost descoperită în caroul 44 (tronsonul IV) la adâncimea de 1,70-1,75, în apropierea limitei superioare a stratului cultural aparţinând locuirilor neolitice timpurii. Ultimul nivel Starčevo-Criş este corespunzător etapei IIB sau chiar IIIA (CIUTĂ 2004, 29, nota 3). Fragmentul este decorat cu o bandă punctat incizată , de o culoare cenuşie-brună, foarte bine ars. A doua piesă este un fragment de picior de vas descoperit în CII/bis/1997, deasupra unei locuinţe de suprafaţă Starčevo-Criş.

1177.. TTĂĂRRTTĂĂRRIIAA--GGUURRAA LLUUNNCCIIII ((JJUUDD.. AALLBBAA)) Localizare: 45°56'57.93"N, 23°24'41.20"E Aşezarea de la Tărtăria-Gura Luncii, este localizată lângă halta Tărtăria, pe un mic

promontoriu lung de 300-350 m şi lat de 150 m, pe prima terasă neinundabilă a Mureşului, înaltă, în zona aşezării de aproximativ 10 m. Situl a fost descoperit de către Endre Orosz în 1906 (OROSZ 1908). Aparţine de comuna Săliştea cunoscută ca Cioara până în 1965.

Figura 227. Aşezarea neo-eneolitică văzută din halta Tărtăria.

Figura 226. Şeuşa – La cărarea morii. Fragmente vinčiene (CIUTĂ 2004, Fig.1).


Figura 228. Aşezarea

neo-eneolitică de la Tărtăria, cu localizarea săpăturilor. După (MERLINI 2008, fig.5).

Săpături în perioada războiului-K. Horedt. Aşezarea de la Tărtăria – Gura Luncii este cercetată de către K. Horedt în anii celui de-al

doilea război mondial (HOREDT 1949, 44-69), când sunt excavate suprafeţele A, B, C, D, E şi F.

Figura 229. Profil stratigrafic caseta A /1942 (HOREDT 1949, fig.4).

Caseta A/ 1942 (9,5 m x 5 m) a fost deschisă la marginea de nord a aşezării. La -0,3 m apar primele fragmente de vatră care indică un prim nivel de locuire cu fragmente ale ceramicii central-transilvănene (Petreşti). La -0,6 m apar din nou vetre dar şi pietre masive de măcinat, picioare de cupă roşii. La -1 m este identificată un nivel de lut ars, iar sub acest nivel este un strat de lut fără materiale arheologice care este pus pe seama cabanei (bordeiului?) din colţul sud-estic. Fragmente aşa- zise Turdaş sunt omniprezente (Vinča timpurie mai precis) (HOREDT 1949, 47-49).

În 1943 a fost trasată caseta B (4 m x 7 m). Între -0,35 m şi – 0,55 sunt urmele de arsură. La 1,30 m apare stratul roşu de arsură, apoi un strat de lut închis şi mai apoi un strat nemişcat (steril). Un bordei ? (numit cabană) apare în colţul sud-estic şi se observă urmele stâlpilor la -2,6 m. Acest nivel nu este ars. Secţiunea a fost prelungită prin şanţul F spre sud. La -1,9 m este dezvelit un cuptor care aparţine de stratul bordeielor (HOREDT 1949, 50-51).

150 | C o s m i n I . S u c i u

a. b.

Figura 230. a. Profil bordeiului din caseta B /1943 (HOREDT 1949, fig.5). b. Planul cuptorului din şanţul F (HOREDT 1949, fig.6).

Suprafaţa C/1943 - Între 0,20-0,4m apar fragmente pictate şi resturi de chirpici. O vatră apare în partea de sud-est la -0,4 m, pe care era aşezat un schelet de copil. Al doilea nivel apare de la 0,6 m şi este reprezentat de aliniamente de piatră. La 1 m apare stratul de arsură, gros de 0,2 m. Ceramica pictată, frecventă din nivelul superior pătrunde până la -1,4 m. Apar materiale zise Turdaş şi marfă roşie în toate straturile.

Figura 230a. Tărtăria, secţiunea C, ceramică cu angobă, cultura Zau, faza II-III; b. Tărtăria, secţiunea F, ceramică Vinča A (Foto Gh. Lazarovici).

Suprafaţa E/1943 s-a cercetat înspre E. Apar tot 2 niveluri. La -1 m la nivelul stratului de arsură s-a descoperit o vatră cu 3 niveluri de depunere şi care porneşte de la -0,85 m. Lipitura este de 4 cm şi este formată din pat de fragmente ceramice şi pietricele. Vatra a fost pusă în legătură cu structura de suprafaţă care apare la -1,1 m, unde au apărut pietrele care alcătuiau colţul unei case. La -1, 25 m au apărut pietre, care au fost legate de vatră.


Figura 231. Tărtăria. Caseta E. Planul structurii de suprafaţă (HOREDT 1949, fig.6).

Săpăturile lui N. Vlassa. N. Vlassa sapă la Tărtăria în 1961 (VLASSA 1976, 113-115), însoţit de Attila Lazslo ca

student, şi cu participarea lui Iuliu PAUL. N. Vlassa deschide două noi casete; G pe mal (10 x 5,5 m) în continuarea casetelor A,C H, în

interior (de 8 x 1,5 m), orientată nord-est–sud-vest. Straturile sunt notate de N. Vlassa cu litere arabe (LAZAROVICI-KALMAR 1991, 6). Descrie doar nivelurile, fără a intra în amănunte (VLASSA 1963). Astfel, nivelul 1, numit nivel Turdaş, este foarte subţire, dar foarte bogat în ceramică şi este alcătuit din bordeie. La baza lui se regăsesc forme care vin dintr-un orizont Starčevo-Criş paralelizat cu Vinča A, dar materialele Starčevo-Criş sunt considerate mai timpurii de către Gh. Lazarovici8. În partea superioară observă materiale care au analogii mai târzii cu paralele spre Vinča B1 (idoli cu faţa triunghiulară şi materiale Tisa I). De asemenea, apar şi materiale East-Slovak linear.

Nivelul al doilea, cu peste un metru grosime, este atribuit fazei Turdaş-Petreşti (cu analogii Turdaş dar şi cu ceramică pictată Petreşti). Între materialele existente, în depozitele din Cluj-Napoca ale Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei, nu se află nici un material Turdaş, materialul fiind vinčian timpuriu. La baza acestui nivel pictura este rudimentară, cu analogii spre Vinča-Turdaş (banda punctat-incizată). În partea superioară apar fragmente ceramice cu pictură roşie pe un fond alb care este foarte numeroasă. Acest al doilea nivel prezintă locuinţe de suprafaţă cu platformă şi cu pereţi de lut. În partea inferioară aminteşte cioburi Bükk şi Boian-Giuleşti. În partea superioară vede materiale cucuteniene timpurii (?).

Al treilea nivel este atribuit culturii Petreşti-Turdaş, cu elemente Petreşti, dar asociate cu numeroase elemente Turdaş. Pictura cu roşu pe fond alb începe să dispară, iar fragmentele pictate tipice Petreşti devin majoritare. Nu a putut izola un strat pur Petreşti (VLASSA 1963).

8 Comentarii personale Gh. Lazarovici.

152 | C o s m i n I . S u c i u

Publică foarte puţine materiale. Analiza materialelor din depozitele de la Muzeul Naţional al Transilvaniei din Cluj-Napoca a relevat faptul că avem de-a face cu o ceramică vinčiană timpurie de cea mai bună calitate, dar este imposibil să mai poată fi reordonată, lipsind jurnalul de şantier cu mai multe date. De asemenea, materialele sunt aranjate pe cutii doar cu adâncimile.

Figura 232. Material selectiv publicat pe niveluri („Turdaş”, „Turdaş-Petreşti”, „Petreşti-Turdaş”).

Figura 233. Ceramică aşa- numită “primitivă”, pictată roşu pe fond alb, din partea inferioară a nivelului “Turdaş-Petreşti” (VLASA 1963, fig. 4: 6-9).

Figura 234. Fig. Ceramică aşa- numită “evoluată”, pictată roşu pe fond alb, din partea superioară a nivelului “Turdaş-Petreşti” (VLASA 1963, fig.4:1-5).


Într-o reinterpretare stratigrafică, Gheorghe Lazarovici renumerotează nivelurile cu cifre romane şi face o analiză mai fină. Astfel, nivelul I a, stratul 5 la N. Vlassa cuprinde materiale ce aparţin culturii Starčevo – Criş; nivelul Ib cuprinde puţine materiale tipice, unele marchează loturi cu profile de vas de tradiţie Vinča A3/B1 şi Starčevo–Criş IV B (buze de vase îngroşate), picioare de cupă Vinča A3/B1; pentru nivelul IIa sunt materiale de tradiţie Vinča B, atât prin oalele cu buza uşor

răsfrântă, străchini profilate sau bitronconice, gâturi de vase cu alveole pe umăr, caneluri; pentru nivelul IIb materialele vinčiene cunosc diferite tipuri de caneluri, benzi incizate, buze cu alveole sau picioare de cupă caracteristice pentru Vinča B; pentru nivelul III sunt materiale caracteristice pentru Vinča B2, poate B2/C, fără a fi elemente tipice Vinča C (LAZAROVICI 1977b; LAZAROVICI-KALMAR 1991a, 6; MAXIM 1999, 64). Observă elemente clare Vinča B, dar şi lipsa unor forme clasice ale acestei faze, aşa cum sunt ele întâlnite în Banat şi Serbia (LAZAROVICI-KALMAR 1991a, 12). Am avut ocazia să vedem aceste materiale în depozitele din Cluj şi confirmăm o datare timpurie a materialelor ceramice. Datele radiocarbon confirmă şi ele un moment Vinča A3, dar ar putea să fie şi mai timpurii.

În 1961, N. Vlassa a recuperat 3 tăbliţe incizate împreună cu mai multe obiecte depuse ritual, asociate cu oase umane (VLASSA 1963, 492). De-a lungul timpului, au existat mai multe luări de poziţie, pro sau contra autenticităţii acestora (MERLINI et al 2008 şi PAUL 2007).

Ultimele studii au reluat (LAZAROVICI et al 2006; MERLINI et al 2008; LAZAROVICI et al 2008) stratigrafia sitului şi au încercat să reconstituie momentul găsirii tăbliţelor ca să aducă la lumină toate materialele găsite cu acea ocazie. Jurnalele de săpătură nu au fost găsite şi nici filmul cu imaginile de pe săpătură. Gh. Lazarovici a reconstituit unghiurile de filmare, indicând locul lor. În suprafaţa G au fost identificate 2 bordeie botezate B1 şi B2 (Figura 235). S-a reuşit identificarea cu o eroare de 20-40 cm a zonei în care se afla groapa rituală.

N. Vlassa a prezentat întotdeauna următoarele:

Figura 235. Tărtăria, secţiunea G, planuri, profile, amplasament, reconstituiri (LAZAROVICI et al 2006, fig. IIIa. 83).

154 | C o s m i n I . S u c i u

• La finalul săpăturii din 1961 (în casetele G şi H), în ultima zi de campanie, după terminarea desenului profilului casetei G şi fotografierea lui, N. Vlassa a fost solicitat de A. Lászlo la secţiunea H, unde au apărut probleme.

• Înainte de fotografia finală, la îndreptarea profilelor, N. Vlassa a lăsat pe unii muncitori să golească o groapă ce apărea în profilul din marginea bordeiului 1 şi să pună toate materialele în pachet.

• La Cluj, materialele au fost lăsate la laborator restauratorului Josif Korodi pentru a fi spălate şi curăţate.

• La curăţirea tăbliţelor s-a observat că erau albe, considerându-se că sunt depuneri calcaroase şi trebuie tratate cu acid clorhidric diluat, metodă folosită curent la acea dată.

• În timpul tratării chimice s-a observat o degradare rapidă a suprafeţei, ceea ce a impus stoparea decalcifierii, neutralizarea cu apă, uscarea în atmosferă vidată şi impregnarea în etuva de vid. Pentru ca lacul să fie mai subţire şi să pătrundă mai adânc în pori, era nevoie de o ridicare a temperaturii pentru fluidizarea nitrolacului. Temperatura nu putea fi prea ridicată, amestecul lacului fiind cu acetonă sau diluant, era pericol de explozie. Aceasta înlătură expresia de ”reardere”.

Tăbliţele au fost studiate microscopic la Facultatea de Geologie de către Lucreţia Ghergari şi Corina Ionescu care au relevat că argila este în cantitate foarte mică, fiind folosit lapte de var nestins care să întărească piesele. Cu timpul, carbonatul de calciu iese la suprafaţă sub o formă alburie, câteodată chiar şi prin cristalizare uşoară. Sub lacul de impregnare apare calcarul sub forma unui fond alburiu (LAZAROVICI et al 2006, 199-201). Original au fost acoperite cu un slip fin de lut modificat de tratamentul supus în laboratoarele de restaurare de la Muzeul National al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Au fost lăsate un timp în acid hidrocloric pentru a se curăţa depunerile de calciu şi care a afectat nivelurile superioare. Carbonatul de calciu a fost interpretat de către N. Vlassa ca reprezentând depuneri datorate umidităţii din sol.,fără să realizeze că au fost create dintr-o mixtură de calciu, nisip şi bucăţi pisate de cioburi obţinute din material local şi se exclude posibilitatea unor falsuri contemporane (LAZAROVICI et al 2006; MARLINI et al 2008, 178).

În ceea ce priveşte semnificaţia acestor tăbliţe, ele au de- a face cu o formă de credinţă care ţine exprimarea prin mesaje- simboluri cu legătură rituală. Abia mai târziu, în Orient, acestea vor avea şi o corelaţie strict economică (LAZAROVICI et al 2006, 207).

Figura 236. Posibil mod de asamblare (stânga), desene ale celor 3 tăbliţe de la Tărtăria (dreapta)(MERLINI et al 1998, Image 48).


Figura 237. Tăbliţele de la Tărtăria (LAZAROVICI et al 2008a, 80-81).

În lumina cronologiei radiocarbon nu se poate vorbi de paralele cu scrierea protosumeriană. La acest nivel în Mesopotamia, între 5500 şi 5000 cal.BC, este epoca de înflorire a culturii Samarra şi se naşte cultura Halaf şi spre finalul perioadei apar primele situri Ubaid, aşa- numitul Ubaid 0 strâns legat de Samarra (MAISELS 1998, 140). La graniţa dintre neoliticului timpuriu şi începutul celui mijlociu apar în Grecia elemente care ţin de influenţe dinspre Samarra sau pre-Halaf (ANGEL 1971, 27). În Thessalia, atât la Arapi, cât şi la Kouphovouno, se pare că atât ceramica mată, cât şi ceramica policromă precede cu puţin apariţia primelor materiale Dimini. Pictura cu roşu se realizează, la începutul neoliticului târziu în Grecia cu nuanţe de roşu pe alb, lustruită. Pictura cu negru apare pe ceramică mată. În perioada următoare se observă o pictură policromă, în care se încadrează cu negru pictura cu roşu. Pictura care apare la acest nivel are analogii cu perioada culturii Ubaid, acolo unde apare ceramica pictată cu roşu, lustruită. Decoraţia suplimentară cu negru, care încadrează pictura cu roşu derivă din pictura Halaf prin intermediul căreia se transmit aceste elemente (WEINBERG 1970, 602-603).

Dincolo de discuţiile referitoare la primele elemente de scriere, datele arată o răspândire a semnelor în jurul datei de 5500 BC. Perioada înregistrează apariţia şi a altor elemente care sunt folosite pentru transmiterea de informaţie. Din perioada de început a neoliticului înregistrăm 9%, pentru perioada de mijloc avem 18%, iar din perioada târzie vin majoritatea elementelor (60%). După acest moment, avem o scădere a acestora la 10 % în prima perioadă a Epocii Cuprului, pentru a atinge 2% în perioada de mijloc a Epocii Cuprului. Teritoriul Serbiei şi al României totalizează peste 60 % din aceste elemente protoliterate. Bulgaria înregistrează 18%, Grecia 9%, Ungaria 6%, iar pentru celelalte ţări din regiune procentajul scade dramatic (MERLINI 2008a, 58-59).

Tăbliţele sunt asociate cu oase umane care au fost analizate recent de dr. Georgeta Miu. Oasele umane nu au fost arse, ceea ce înlătură un sacrificiu ritual. Oasele umane au fost puse la

Figura 238. Imagine cu secvenţa cronologică a Orientului Apropiat şi regiunea studiată între

6000-4600 cal BC (prelucrare Böhner et al 2006, Near east chronological chart - http://context-database.uni-koeln.de/download/radiocarbon_CONTEXT_database_chronology_2006.pdf, la care s-a adăugat Transilvania folosind datele radiocarbon prezente la LUCA et al 2008a).

156 | C o s m i n I . S u c i u

descărnat abia după aceea au fost adunate şi depuse în groapă, cu obiectele de ritual (unele rupte intenţionat, altele păstrate, rupere legată de anumite semnificaţii cultice în opinia autorilor – LAZAROVICI et al 2008). Oasele aparţin unei femei cu un caracter gracil, mediteranean, la 50-55 ani, cu o înălţime de aproximativ 1,47 m. La femurul drept a fost identificată o degenerare datorată unei boli avute în copilărie care a dus la afectarea mersului şi deformarea coloanei vertebrale. Procesul degenerativ al oaselor s-a petrecut în perioada ultimilor ani de viaţă. Femurul şi unele coaste au relevat şi urmele unei tuberculoze osoase, osteomielită, sau o variantă de sifilis antic. Îngroparea oaselor în groapa rituală s-a petrecut după o perioadă de descărnare şi se legau de unul dintre cele două bordeie din apropiere (LAZAROVICI et al 2006). Oasele au fost datate la Scienze della Terra din cadrul Universităţii Sapienza din Roma şi se încadrează la nivel Vinča A3 (R 1631, 6310±65).


5500CalBC 5000CalBC

6000BP

6200BP

6400BP

6600BP

6800BP

Rad

ioca

rbon

det

erm

inat

ion

R-1631 : 6310±65BP 68.2% probability 5360BC (68.2%) 5210BC 95.4% probability 5470BC (87.5%) 5200BC 5170BC ( 7.9%) 5070BC 99.7% probability 5480BC (99.7%) 5030BC

Figura 239. Calibrarea fragmentelor de oase antropomorfe din groapa rituală de la Tărtăria. INFORM : References - Atmospheric data from Reimer et al (2004);OxCal v3.10 Bronk Ramsey (2005); cub r:5 sd:123 prob usp[chron]. R-1631 : 6310±65BP 68.2% probability -5340- 5210 cal BC.

Figurinele depuse ca inventar sunt sparte sau rupte, păstrându-se doar unele părţi ale lor. Doar 11 statuete au fost publicate de către Vlassa, iar în registrul de inventar au fost trecute 12 piese din cele 32 pomenite de Vlassa ca aparţinând de complexul ritual (LAZAROVICI et al 2008; MERLNI et al 2008, 150).

a. b.

Figura 240. a. Figurină antropomorfă fragmentară de la Tărtăria, groapa rituală, P 420 (VLASSA 1963, fig. 6.1). Detaliu partea superioară (b) (MERLINI et al 2008, Image 11, 13).


Mai sus este reprezentată o primă figurină cu capul rectangular, cu mască triunghiulară, cu două tăieturi lungi care reprezintă ochii, cu o coafură elaborată. Statueta are 7,2 cm înălţime şi 7 cm lăţime (cu braţele). Masca are 3,2 cm înălţime pe 3 cm lăţime în partea superioară. Părul este reprezentat prin 7 incizii pe platforma superioară. Un braţ este rupt din vechime. Analogii similare sunt la Vinča între -8,5, -8,4 până la -8,1 m. Recent, au fost găsite analogii între orizontul Vinča A (Gornea, Zorlenţul Mare), Vinča B (Zorlenţul Mare, Balta Sărată, Parţa şi Liubcova), până la nivel de Vinča C (Turdaş, Jela şi Ruginosu). Corpul ei a fost acoperit cu ocru roşu peste care a fost adăugat unul galben. (MERLINI et al 2008, 137-138)

A doua figurină fragmentară are o formă prismatică 6,6 x 3,5 x 3,8 cm. Figurina avea dimensiuni originale între 16 şi 25 cm înălţime. Sunt vizibile urme de ocru galben, dar şi urme de pictură cu roşu. Masca a fost deformată intenţionat. Sunt observabile opt găuri şi şase perforaţii realizate înainte de ardere. 4 dintre ele sunt comunicante şi este posibil ca statueta să fi purtat cercei. Unele orificii permiteau montarea unor pene. A fost ornamentată cu un obiect de lemn. Ochii sunt realizaţi prin impresiuni cu degetele. Este clar că această statuetă purta o mască. Sunt datate de către autori la un moment Vinča A (MERLINI et al 2008, 141-142).

Un alt fragment de statuetă sau parte a unui vas,

la nivel de Vinča A reprezintă o faţă modelată naturalistic. Dimensiunile reprezintă aproximativ 4,1 cm pe 3,55 cm. Ochii sunt reprezentaţi de 2 incizii adânci şi lungi. Statueta are o mască cu o gaură (MERLINI et al 2008, 143).

Asociată complexului de cult avem şi o brăţară spondylus cu dimensiunile de 8,7 cm în

diametru şi 0,8 cm grosime (număr de inventar P416, VLASSA 1963, 6:4). Brăţara a fost ruptă intenţionat.

Figura 241. Figurină fragmentară antropomorfă, (P 420) de la Tărtăria, groapa rituală (MERLINI et al 2008, Image 14)

Figura 242. Fragment de statuetă antropomorfă de la Tărtăria (P 146), groapa rituală (MERLINI et al 2008, Image 19).

158 | C o s m i n I . S u c i u

Un idol fragmentar tip ancoră cu dimensiuni de 5,7cm înălţime şi 6, 2 cm (VLASSA 1963, 6:5) lăţime poate fi pus în legătură cu realizarea materialelor textile (CHAPMAN 1981, 123, fig. 156) sau putea fi purtat ca pandantiv. Fragmentul are o angobă galbenă şi e foarte bine lustruit. Are o gaură de agăţare cu diametrul de 0,62 cm. Seamănă şi cu coarnele de consacrare ale unei capre (MERLINI et al 2008, 144-145).

O statuetă antropomorfă de tip phalus de

dimensiuni mici cu o înălţime de 3,8 cm înălţime are corpul între 1,2-1,3 cm în diametru cu o mască asimetrică de 1,7 cm cu o creastă în partea superioară (P 419). Statueta cilindrică a fost finisată cu mâinile. Analogii sunt găsite la Zorlenţul Mare şi la Parţa, la nivel Vinča B (MERLINI et al 2008, 145-146)

O statuetă fragmentară de dimensiuni mari, de tipul phalus (P 418), cu mască, are înălţimea

de 8,2 cm. Faţa este rotundă (4,2 cm x 4,4 cm), este asimetrică spre stânga şi planul este înclinat la un unghi de 450. Prezenţa măştii este indicată de un ornament în formă de V de-a lungul mandibulei. Braţele au fost intenţionat rupte. Analogii sunt găsite la nivel Vinča A către început de B1. Nasul este reprezentat de două adâncituri. Gura este reprezentată de o adâncitură sub bărbie care poate reprezenta un personaj care cântă (MERLINI et al2008, 146-147).

Figura 245. a. Fragment de statuetă antropomorfă de la Tărtăria (P 146), groapa rituală. b. Detaliu cu zona feţei (MERLINI et al 2008, Image 26, 27).

Figura 243. Idol de tip ancoră de la Tărtăria (P 414), groapa rituală (MERLINI et al 2008, Image 22)



Vlassa menţionează doi idoli de alabastru dintre

care doar unul a fost identificat. Fragmentul de statuetă are 10,5 cm înălţime şi 0,75 cm grosime. A fost despicat vertical din vechime, grosimea fiind de 1,5 cm. Chiar dacă au fost numiţi idoli cicladici, astfel de analogii se găsesc şi la nivel Vinča A (MERLINI et al 2008, 147-148).

Un fragment dintr-un picior de vas a fost

identificat în complexul de cult, el a fost restaurat din aproximativ 8 fragmente (p 415), datat la nivel A3 (MERLINI et al 2008, 150, Image 29) şi nu a fost publicat în raportul iniţial (VLASSA 1963).

Figura 246. Fragment de statuetă antropomorfă de la Tărtăria (P 146) din alabastru (P 417)(MERLINI et al 2008, Image 28).

160 | C o s m i n I . S u c i u

Săpăturile lui I. Paul de la Tărtăria. În 1989 are loc o campanie de săpătură la Tărtăria, condusă de Iuliu Paul împreună cu Al.

Aldea. Au mai participat, în etape diferite: Vl. Dumitrescu (până în faza finală), S. Marinescu Bâlcu (până în faza finală), Fl. Draşovean şi A.S. Luca (parţial). Pentru o scurtă perioadă a fost şi H. Ciugudean interesat de nivelurile superioare, Coţofeni de la Tărtăria.

Raportul preliminar nu a fost prezentat decât în 2007, de către responsabilul de săpătură, cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Cauza al Universităţii de Vest Timişoara şi este intitulat Enigma Tăbliţelor de la Tărtăria –schiţă preliminară (23 mai 2007) (PAUL 2007). Informaţiile sunt fragmentare şi aşteptăm publicarea in-extenso a cercetării din 1989.

A fost efectuată bornarea şi ridicarea topo a aşezării şi au fost efectuate mai multe secţiuni (SI, SII; SIII) şi o suprafaţă de control a săpăturilor lui N. Vlassa din 1961.

Secţiunea SG1/1989. Cercetarea a început cu prelungirea casetei G a lui N. Vlassa prin caseta SG1, plasată la 0,5m

de caseta G, care a recuperat resturile bordeiului prezentat de Vlassa.

Figura 247. Tărtăria - caseta SG1 deschisă de I. Paul în 1989- profilul de SE. Încadrările

culturale aparţin lui I. Paul în 2007 (PAUL 2007, Pl.IV).

Figura 248. Tărtăria - caseta SG1 deschisă de I. Paul în 1989- profilul de SV. Încadrările culturale aparţin lui I. Paul în 2007 (PAUL 2007, Pl.IV).

Pentru SG1, raportul preliminar prezintă următoarea stratigrafie: • O primă locuire cu bordeie de la -3,4 m. Pe fundul bordeiului se află o vatră,

secţionată parţial de N. Vlassa şi dezvelită în totalitate.


• Urmează o serie de depuneri, marcate de concentrări de cărbune şi cenuşă, care alternează cu resturi de chirpici şi cu lentile de lut.

Între -2,5 m şi -2.8 m au fost recuperate materiale care se regăsesc publicate în raportul prezentat în 2007, ceramică, material litic, un fragment de spondylus ca şi fragmente de statuete.

a.

b. Figura 249. Materiale din SG1 (-2,5

m şi -2.8 m). a. 1. Inel de os,2- scoică spondylus, 3. Spatulă os, 4-dăltiţă, 5-7 – ceramică decorată cu bandă punctat incizată (PAUL 2007, Pl. VI). b. 1-2. Statuete antropomorfe Vinča A-B1 (PAUL 2007, Pl. X: 1,2).

• Al treilea nivel este reprezentat de depuneri succesive care sunt încadrate la un nivel Vinča

B1 şi în partea superioară la nivel un nivel B2 (-1,50 – 2 m), asociat cu fragmente pictate de tipul Lumea Nouă. Din nefericire, în ceramica pictată Lumea Nouă, etapa timpurie nu este reprezentată, planşa XV lipseşte din materialul prezentat. Este ilustrată doar Planşa XVI cu material Lumea Nouă, etapa târzie (PAUL 2007, 28-29, 48).

162 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 250. Tărtăria. SG1, nivelul III, Ceramică Lumea Nouă, etapa târzie (PAUL 2008, Pl. XVI).

Depunerile acestei faze sunt reprezentate de 3 niveluri de locuire, marcate de resturi de

locuinţe, constând din chirpici ars mai consistent şi pământ galben bătătorit. În acest context (?) nu se precizează în care din cele 3 niveluri de locuire) apare un fragment cu capete cu note muzicale (PAUL 2007, 28-29).

Figura 251. Tărtăria. SG1, nivelul III, Ceramică cu note muzicale (PAUL 2008, Pl. IX,1).

Tot acum creşte procentajul ceramicii Lumea Nouă şi apare un fragment aparţinând culturii

Tisa. În partea superioară ar exista materiale Vinča B2/C în sistemul lui Lazarovici (PAUL 2007, 28-29).

Alte profile nu sunt exemplificate în studiul din 2007. Materiale mai sunt prezentate din SG1 şi din SIII, dar fără prea multe relaţii stratigrafice clare. Sunt ilustrate forme de vase tipice vinčiene din primele două niveluri, fragmente ceramice lustruite, bandă punctat incizată, un fragment de statuetă de alabastru, ornamente canelate.


a.b.

Figura 252. Forme de vase de la Tărtăria (SG1 şi SIII) din primele două niveluri (PAUL 2007, Pl.VII, VIII).

Figura 253. Forme de vase de la Tărtăria (SG1 şi SIII) din primele două niveluri (PAUL 2007,Pl. XII, XIII).

Mai multe statuete neolitice au fost publicate dintr-o colecţie particulară (Alungulesei) de către Sabin Luca în 2003 (LUCA 2003), materiale necorelate arheologic, cel mai probabil recuperate prin cercetare de suprafaţă. Două dintre ele au bune analogii prin masca triunghiulară, dar şi prin formă şi caracteristicile feţei la un orizont vinčian timpuriu (LUCA 2003, 21).

164 | C o s m i n I . S u c i u

18. VURPĂR (JUD. ALBA) Materialele vinčiene de aici provin încă de la începutul secolului trecut, ele au fost reanalizate

de A. S. Luca care le redesenează şi observă că materialele cele mai timpurii aparţin, în special, speciei fine şi semifine. Vasele sunt de culoare neagră, brună, cărămizie sau cenuşie, având pasta nisipoasă sau, mai rar, făinoasă. Formele cele mai întâlnite sunt amforele cu gât cilindric înalt sau mediu şi cu proximitatea maximă a burţii rotunjită sau bitronconică. Au fost redesenate şi vase bitronconice, fără gât, lustruite, de culoare neagră sau blacktopped degenerat. Alte forme caracteristice sunt străchinile simple cu pereţii la 45° şi capace de vas ornamentate. Des întâlnite sunt şi picioarele de vas pline, cu partea inferioară având –uneori– o concavitate foarte bine reprezentată. Acestea sunt de cele mai multe ori cărămizii, de multe ori cu urme de lustru. Foarte rar întâlnite sunt oalele. Ornamentele ce decorează ceramica vinčiană timpurie de la Vurpăr sunt reprezentate, cu rare excepţii, de banda punctat incizată. Aceasta este adesea meandrică, arareori reprezentând triunghiuri umplute cu impresiuni/tăieturi. Rar, banda punctat - incizată este umplută cu impresiuni rotunde. Există o mare varietate de toarte, perforate sau nu (Luca 2001, 112-113).

a. b.

Figura 254. Vurpăr - material ceramic vinčian timpuriu (LUCA et al 2000, fig. 15, 16).


CCAAPPIITTOOLLUULL IIVV.. CCUULLTTUURRAA VVIINNČČAA –– CCRROONNOOLLOOGGIIAA ŞŞII EEVVOOLLUUŢŢIIAA

CCOOMMUUNNIITTĂĂŢŢIILLOORR VVIINNČČIIEENNEE ÎÎNN TTRRAANNSSIILLVVAANNIIAA

1. Cronologia absolută. În cronologia absolută, datele culturii Vinča creionează orizonturi care se întind pe o perioadă

de aproape 700 de ani BP. Nu cunoaştem evoluţii pe complexe de fază A1 aşa cum au fost ele definite în Banat

(Lazarovici 1977, 1979), chiar dacă unii autori încadrează materialele din Transilvania la un orizont A1 (informaţie Gh. Lazarovici), cu atât mai mult cu cât multe din elementele fazei A1 se întâlnesc şi în faza A2 (LAZAROVICI 1979, 113-115).

Faza A2-3 apare cu prima dată în Transilvania, puţin după la 6500 BP, şi o avem atestată la Miercurea Sibiului-Petriş cu o dată radiocarbon din B18 (GrN-33317), care datează nivelul IIa1 şi nivelul IIa2.

Faza A3 / B1 se încadrează între 6350 şi 6200 BP. La sfârşitul acestei faze se încadrează complexul ritual cu tăbliţele de la Tărtăria şi nivelurile cu locuinţe de suprafaţă de la Miercurea Sibiului-Petriş (nivelul IIb). La Satchinez faza A2 încă mai subzistă sau data provine din complexe la nivel A3.

Deja Oltenia a primit impulsul şi avem primele date Vinča-Dudeşti (6500-6100 BP).

Faza B1 se datează între 6250 şi 6050 BP şi este slab corelată radiocarbon. La acest palier se generalizează ceramica pictată Lumea Nouă.

Nu avem prea multe date pentru faza B2, dar putem considera că evoluează paralel cu B1 (aproximativ 6175 BP). Către sfârşitul perioadei se evoluează către Cultura Turdaş, care se va cristaliza odată cu primele elemente ale


7000CalBC 6500CalBC 6000CalBC 5500CalBC 5000CalBC 4500Ca

Calibrated date

GrA-33127 MSP IIa1 6475±40BPGrN-13155 VBB 6470±170BPBln-479 Oszent VIII 6460±80BPZ-233 Selevac-Staro selo 6366±100BPHd-16661 VBB 6353±66BPGrN-29053 MSP IIb 6350±130BPBln 870 Grivac 6315±100BPR-1631 Tartaria ritual 6310±65BPHd-16733 VBB 6293±79BPGrN-28112 Limba 6290±50BPBln-1631 Tiszasziget 6285±60BPDeb-2579 Satchinez 6270±40BPBln-477O Oszenti VIII 6270±80BPHd-14235 VBB 8,5 A3 6264±22BPHd-14184 VBB 9,3m A3 6249±31BPGrN-13157 VBB 6240±45BPR-1655 Tarta bor 6215±65BPR-1630Tartaria 6200±65BPGrA-30500 MSP (II/III) 6200±60BP EsztárBln-2580 6340±60BPBln-5579 6330±90BP SzakálhátDeb-1643 6370±60BPBln-1966 6370±60BPDeb-1366 6290±60BPBln-1967 6280±60BPBln-1971 6270±65BPDeb-1189 6230±60BPDeb-1195 6210±60BPDeb-1197 6200±60BPBln-676 6155±80BPBln-506 6120±100BP CB PartaCBI, V A3-B1 6560±140BPCBII, Vinca B1-B2, B2 6500±130BPCBI, Vinca A3-B1 6470±150BPCBII, Vinca B1-B2, B2 6340±100BPCBII, Vinca B1-B2, B2 6330±140BPCBI, Vinca A3-B1 6240±80BPCBI, Vinca A3-B1 6240±70BPCBII, Vinca B1-B2, B2 6160±100BPCBII, Vinca B1-B2, B2 6160±90BPCBII, Vinca B1-B2, B2 6140±80BP ZAULy-8934 Zau Ia 6230±55BPLy-8932 Zau IIa 6185±55BPLy-8933 Zau 3a 6104±55BPLy-8931 Zau 3b

Figura 255 a. Calibrări pentru faza A a culturii Vinča cu corespondenţele presupuse (MSP- Miercurea Sibiului-Petriş, Tarta –Tărtăria, VBB-Vinča-Belo Brdo).

A2-A3 A3-B1 B1-B2

166 | C o s m i n I . S u c i u

şocului Vinča C. Pe la 6080 BP sosesc primele date Vinča C1. Acest orizont rămâne pentru aproximativ 200 de

ani. Tot acum avem o primă dată Turdaş (6070 BP), cultură care se va menţine până la 5760 BP. Între 5850 BP şi 5700 BP avem ultimele date ale culturii Vinča. Tot acum apar şi ultimele

date Dudeşti (5990 la 5860 BP). Acesta este şi orizontul Foeni (5855 BP în Banat şi durează până la 5650 BP). Apariţia suprapune primele date Petreşti (5900-5700 BP– însă datele pentru această cultură sunt puţine şi eroarea este mare).


7000CalBC 6500CalBC 6000CalBC 5500CalBC 5000CalBC

Calibrated date

Starcevo III

Soroca II SC III Bln-586 6825±150BP

Sacarovka I SCIII Berlin? 6650±100BP

Vikovci Limba Bord SC GrN-29052 6620±60BP

Trestiana SCIIIB GrN-17003 6665±45BP

Vikovci Limba Bord Sec10 GrN-28457 6580±60BP

Parta CB I Lv 2145 6560±160BP

Carcia Vi SC IV Bln-1981 6540±60BP

Valea Raii SC III-IV KN-I 102 6480±75BP

Vinca A2

Mierc B18 GrA-33127 6475±40BP

Carcea Vi SC IV Bln-1982 6430±60BP

Mierc L11 GrN-29053 6350±130BP

Berettyoujfalu Szilh. Bln-2580 6340±60BP

Tartaria Lady A3B1 R 1630 6310±65BP

Berettyoujfalu Szilh. Bln-5579 6330±90BP

GBaciu SCIIIB Lv-2157 6400±90BP

Trestiana SC III B Lv-2155 6390±100BP

Carcea Vi SC IV Bln-1983 6395±60BP

Vinca 8.7m Hd-16661 6353±66BP

Fig. 255 b. Încadrarea datelor radiocarbon selectate cu Gh. Lazarovici în interiorul sistemului cronologic stabilit de Domnia Sa.




Calibrated date

Satchinez Vinca A 2 Deb 2579 6270±40BP

Vinca 8.5m Hd-14235 6264±22BP

Vinca A3

Limba Bons GrN 6250±50BP

Vinca -9,3m Hd-14184 6249±31BP

Parta CB I Lv 2142 6240±80BP

Zau Ia d1 -320m P11 CCTLNNI Ly.8934 6230±55BP

MiercxGr44 GrN-30500 6200±60BP

Vinca 8m Grn-1546 6190±85BP

Vinca B

Zau I/II G32, Stalp P8 CCTLNNI Ly.8932 6185±55BP

Vinca 7,8m Hd-16636 6180±40BP

Liubcova Vinca B2 Bln 2133 6175±85BP

MiercxGr44 GrA-26606 6150±40BP

Vinca 7,8m Hd-14110 6149±63BP

Vinca 7,1m Hd-16864 6145±34BP

Vinca B2

Zau II, P8a 3.05-3.30 CCTLNNI Ly.8933 6104±55BP

CTurc SCII H-17919 6105±51BP

Zau CCTLNNI Ly.8933 6104±55BP

Figura 255c. Încadrarea datelor radiocarbon selectate cu Gh. Lazarovici în interiorul sistemului cronologic stabilit de Domnia Sa, relaţionat cu stratigrafia de la Vinča-Belo Brdo (continuare Fig. 255b).

Dacă analizăm Figura 255a (realizată pe încadrările materialului arheologic din staţiunile

studiate) şi Figura 255b, Figura 255c (realizată cu date analizate cu prof. Lazarovici pe cronologia relativă a Domniei Sale raportată la situl şi datele radiocarbon de la Vinča), observăm diferenţe majore. Multe aşezări de fază datate A2/A3 sunt foarte timpurii la început de A2. Alte aşezări, cum este Satchinezul, datat A2, este datat radiocarbon la nivel Vinča A2/B1. Aceste diferenţe l-au convins pe W. Schier să restrângă faza A2 şi să lungească faza A3, chiar şi înspre vechiul B1 şi să îşi pună întrebarea dacă nu cumva asistăm la regionalizări şi la paralelisme A2 cu A3 (SCHIER 1995, 305-306). Materialele din gropile de jos de la Vinča pot să fie mai târzii, nu a fost detectat nivelul din care pornesc. O dată radiocarbon Hd-14184 (6249±31) s-ar situa la nivel Vinča A3/B1.

168 | C o s m i n I . S u c i u

2. Legături cu lumea liniară şi cu orizontul Esztár-Pişcolt-Raškovce-Sátoraljaújhely-

Lumea Nouă (Zau).

În ceea ce priveşte legăturile cu Ceramica Liniară (LBK), un ultim studiu al dr. Banffy demonstrează clar modul în care comunităţile Starčevo-Criş târzii din Transilvania au un rol genetic esenţial în formarea acestei culturi (faza cea mai timpurie a culturii Alföd a LBK) şi corespunde fazei a II-a a grupului Szatmár (BANFFY 2006, 127).

Analizele antropologice de tip Penrose arată pentru varianta estică a culturii liniare (Alföld) o origine comună sau o evoluţie din cadrul populaţiei Starčevo-Criş (ZOFFMANN 2000, 76) cu influenţe protonordice de tip Cro-Magnon. Indicii Penrose nu indică nicio legătură între populaţiile Ceramicii Liniare Estice cu cele ale Ceramicii Liniare Vestice (ZOFFMANN 2000, 76). În nord-vestul Transilvaniei, dezvoltarea culturii Starčevo-Criş târzii duce spre naşterea grupei liniare (Szatmár-Berea-Ciumeşti-Săcuieni) (LUCA et al 2000, 53) sau Pişcolt I după Gh. Lazarovici (LAZAROVICI 1993). Numele cu care este cunoscut în România este de Grupul Pişcolt şi are trei faze de evoluţie. Prima fază are legături genetice cu comunităţile locale Starčevo-Criş târzii şi cu influenţe care ţin de Policromie, dar şi de influenţe vinčiene timpurii. Materialele Pişcolt sunt asociate cu cele liniar ceramice timpurii (de tip Alföd timpuriu la Endröd) (LAZAROVICI et al 2008, 442-443). Cele mai importante descoperiri Pişcolt de această fază sunt cele de la Berea-Ciumeşti (Stavila Mică, Stavila Mare, Viile Berei, Grădina Florilor, Berea I), Ciumeşti-La Silozuri (Ciumeşti III), Sântandrei, Tiream şi la Urziceni-Crucea Vada. Aspectul ceramicii este moale, de tradiţie starčeviană, degresată cu mâl şi pleavă, lustruită. Se pictează direct pe fondul vasului cu o motivistică de o mare varietate care are ca sursă de inspiraţie tot mediul starčevian. Unele motive pictate cu negru sunt întâlnite în etapele timpurii Dimini (VIRAG 2008, 20). Faza I a grupului Pişcolt ţine de formarea în timpul fazei Szatmar II de tipul descoperirilor Rétközberencs – Paromdomb, Tiszacesge-Sangrube (LAZAROVICI-NÉMETHI 1983, 29; BĂCUEŢ 2008, 44). Pentru etapa Zau I şi Pişcolt I se presupun influenţe sudice, Policromie, fondul picturii cu motivele pozitive şi negative şi Vinča A.

Aceste elemente au fost observate şi în zona Banatului de nord, unde Florin Draşovean vedea procesul de formare a ceramicii liniare la un orizont A2-A3 (DRAŞOVEAN 1989, 39). Acelaşi moment este văzut şi de Gh. Lazarovici pentru nord-vestul României (LAZAROVICI 1985, 75). În Transilvania, elementele liniare aflate în mediul Starčevo–Criş târziu sunt observate şi de cercetarea efectuată de Luca et al 2000, care analizează materialele considerate sigure de la: Pănade-Tăul Pănăzii, Ciceu, Cluj-Napoca-Stăvilar, Dej-Chichegy şi Zăuan-Dâmbul Cimitirului. Alte descoperiri sunt considerate nesigure: Petreşti, Turdaş, Măgura şi Iclod-La Doroaie.

Sunt reconfirmate cercetările mai vechi din Banat (LUCA et al 2000, 51). Cercetarea a identificat o relaţie culturală cu momentul de formare şi consolidare a grupelor liniare târzii din câmpia Tisei (LUCA et al 2000, 51) asupra comunităţilor Starčevo-Criş din Câmpia Transilvaniei.

Influenţa liniară ajunge şi în zona comunităţilor Starčevo-Criş din Moldova, unde este identificată în special în zona nordică, la Suceava şi Glăvăneşti, şi lipseşte în sudul Moldovei. Aceste descoperiri se leagă de Transilvania prin pictura înainte de ardere şi apariţia rară a barbotinei stropite (URSULESCU 1984, 33-35). Gh. Lazarovici este de părere că Starčevo-Criş IVB a evoluat spre liniar fără a deveni liniar („Gura Baciului IV”, şi complexele B27, B28a, B30, G30, B32, B1v; Iclod –Doroaie şi altele din Banat, Crişana şi Moldova) (LAZAROVICI –KALMAR 1995, 204-207).

La Miercurea Sibiului-Petriş apar elemente incizate liniare din cele mai de jos niveluri. Incizarea este întâlnită cu procente mici în nivelul IIa1 (0,7% în B12 şi 1,9% în B4). În nivelul IIa2


creşte masiv în B4 (5,1%), dar are şi valori scăzute în B15 şi B8 (0,5%). Acelaşi procentaj scăzut (0,5%) apare şi în nivelul IIb9. Este întâlnită invariabil pe altare şi pe vasele-capac.

F. Horvath analizează datele C 14 şi realizează o analiză a aşezărilor din Ungaria unde găseşte următoarea evoluţie culturală (HORVATH-HERTELENDI 1994, 114):

Cultura Körös (fazele de început şi mijloc) Körös III faza de început TLPC – West Slovakian LPC – Starčevo IIIA – Karanovo II –Anza III Vinča A1 (numit Protovinča 1), WSLPC Barca Svetla III, Košice, Cerveny Rak (?) – Zăuan – Ciumeşti - Vinča A1 - Starčevo IIIA – Anza IVa - Karanovo IIIa Vinča A2 (numit Protovinča 2) , Szatmár II, Szamos (Sonkád 1), Starčevo IVA, Bicske, Vinča A1/A2, Karanovo IIIa, Anza IV a ALPC II, Esztár de început (?), Tére grup de început, Barca III, Michalovce, Medina, Pişcolt 2, Vinča A2, Karanovo IIIa, Anza IV a Tiszadob, Szamos (Sonkád 2), Esztár, începutul grupului Kereszthely, cele mai timpuri Notenkopf în W Slovacia, Bucovăţ, Vinča A2/ A3 ALPC III, Tiszadob, Zsilmeg, Esztár, Szamos (Ostoros), Szarvas- Szakálhát, Notenkopf II, Vinča A3 (Lazarovici Vinča A3/ B1), început de Notenkopf în Moldova, Bűkk A în Slovacia, Pişcolt 2 în V României. Szamos (Szamossályi), Esztár, Tiszadob (Ostoros), Szilmeg, Bűkk I (AB), Szakálhát, Notenkopf III, Anza IV B, Vinča B1

În Ungaria, analizele amănunţite pe complexe închise pentru perioada de tranziţie de la Neoliticul mijlociu la cel final au arătat că este foarte greu să „măsori” prin evoluţia ceramicii schimbările culturale pentru că în cazuri clare dezvoltarea stilurilor ceramice se face cu întârzieri pentru ca în alte cazuri schimbarea stilurilor ceramice să nu se reflecte şi asupra vieţii aşezărilor. Este un climat cu un habitat dinamic care arată ca un mozaic (RACZKY et al 2003, 156-158) (Figura 258).

Sub termenul de Cultura Zau se înţelege tot complexul Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă-Zau-Iclod-Suplac (CCTLNIZ), iar grupul Pişcolt este prezentat separat (LAZAROVICI 2006, 404, 669). Pentru etapa Zau I şi Pişcolt I se presupune influenţe sudice, Policromia - fondul picturii cu motivele pozitive şi negative şi Vinča A (LAZAROVICI 2009).

Abia cu etapa a II-a a grupului Pişcolt se poate discuta de un complex mai mare care este reprezentat de descoperirile de tip Esztár-Pişcolt-Raškovce-Sátoraljaújhely-Lumea Nouă paralel, spre vest cu grupele: Szakálhát, Tiszadob-Szilmeg şi mai apoi, într-o fază mai târzie cu Bükk (RACZKY et al 2003, 158) şi înspre Ucraina cu grupul Diakovo (VARVARA et al 2007, 1). În Câmpia Transilvaniei şi spre NV ei se dezvoltă fazele II ale culturii Zau (LAZAROVICI 2008) şi în vest şi sud Vinča A3-B1.

Faza a doua a grupului Pişcolt este atestată prin descoperirile de la Andrid-Păşune, Berea-Ciumeşti, Carei, Căpleni, Ciumeşti, Dindeşti, Moftinu, Mic-Pescărie B, Pişcolt, Resighea, Sanislău, Săcuieni-Horo, Tiream, Unimăt, Urziceni, Vărzari, Văşad etc. Spre începutul acestei etape, materialul ceramic este de bună calitate, se foloseşte un lut argilos foarte fin, degresat cu resturi organice şi cu o ardere bună oxidantă. În partea finală, tehnologia este în retardare şi se foloseşte mâl din din cauza căruia slipul se desprinde. Formele au aproape aceleaşi forme ca şi în etapa anterioară. În etapele târzii, pictura cu roşu o înlocuieşte pe cea cu negru (VIRAG 2008, 20-21).

9 B4 (Figura 121: 4; Figura 122: 7); B18 (Figura 128: 3; Figura 131:4, 5; Figura 132: 2, 6); B5 (Figura 150: 5;

Figura 122: 7); Groapa 8 (Figura 159: 3, 5; Figura 160: 2); L11 (Figura 182: 1-6; Figura 184: 4).

170 | C o s m i n I . S u c i u

Ceramica pictată cu roşu pe fond crem apare în Cultura Sesklo, în Neoliticul mijlociu grecesc, în Tessalia, unde pe lângă ceramica monocromă apare o ceramică pictată cu influenţe de tip Samarra (ANGEL 1971, 27). Este prezentă în toate etapele de la Sesklo şi evoluează şi la nivel de Vinča A la Arapi, Tsangli, Zerelia, Tsani etc., în prima parte a culturii Dimini, alături de ceramica de tip B3ζ, B3δ, B3ε, Γ1α1-3 (OTTO 1985, Tafel 42-43). Ceramică pictată de o foarte bună calitate apare şi la Elateia, Chaeronea (WEINBERG 1959, Plate 55-57) şi la Acropotamos (MYLONAS 1941, fig. 2-3).

Ceramica pictată cu roşu pe fond crem a fost analizată de Wace şi Thompson care au observat că există diferenţe locale foarte mari10 de la un sit la altul chiar şi pentru aşezări apropiate ca timp şi spaţiu. Tot ei sugerează că acest tip de pictură cu roşu pe un decor pe alb ar apărea datorită unei schimbări majore de a transpune motive realizate pe un alt tip de material pe vase şi presupun că aceste motive au fost realizate la început pe lemn de esenţă moale (WACE et al 1912, 240-242). Pentru nivelurile Sesklo, analogii

privind unele tipuri de ornamente găsim în nivelurile cu pictură de la Hacilar îndeosebi în nivelurile II şi I (MELLAART 1958).

Dacă analizăm decorurile pictate ale celor 3 faze Sesklo şi ceramica pictată de la Hacilar putem observa diferenţe în motivistica picturii. În nivelul II, mai vechi, de la Hacilar, predomină motivele curboliniare şi pictura cu diferite nuanţe de roşu, roz sau brun. Ea este masivă, cu linii groase, care înaintează, se ondulează şi se transformă (MELLAART 1958, Plate XXX). La amfore pictura este masivă, plină, în partea inferioară şi pe gât. De obicei, pe umăr se vede fondul crem tăiat de registre de pictură cu roşu, câteodată în trepte (MELLAART 1958, fig. 4: 1-8, fig.5) de genul celei numite „solid style”. Nivelul următor, Hacilar I, primeşte un impuls puternic în modalitatea de a decora, care este înregistrat în întreaga zonă şi presupune o dezvoltare a motivelor liniare (MELLAART 1958, fig. 4: 8-21) organizate în linii paralele, care dezvoltă diferite motive unghiulare. Unele dintre ele apar pe străchini bitronconice (MELLART 1959, Fig. 4, fig. 5).

În cadrul culturii Sesklo, pictura cu roşu pe alb apare de timpuriu şi prezintă o varietate de motive, de la motive de linii unghiulare (late sau subţiri), la amfore pictate în tipul celor de la Hacilar IV, elemente de solid style, meandre şi motive apropiate de modelul unor „flăcări”. Mai apare şi o formă a unei linii perlate (OTTO 1985, Tafel 9-40) de genul celor care apar în orizontul aşa- zis Lumea Nouă (Zau).

10 Diferite nuanţe a fondului: de la alb puternic la crem; ca şi tipuri de motive; ceramica care însoţeşte aceste materiale este predominant neagră în sud şi roşie în nord (pentru primele etape care ar corespunde culturii Sesklo).

Figura 256. Graniţele aproximative între lumea vinčiană timpurie (mov) şi lumea starčeviană târzie (galben) cu influenţele liniare sigure văzute de LUCA et al 2000 la: Pănade-Tăul Pănăzii, Ciceu, Cluj-Napoca-Stăvilar, Dej-Chichegy şi Zăuan-Dâmbul Cimitirului. Cu alb este reprezentată zona iniţială de formare a Culturii Liniare (Alföd).


Odată cu apariţia orizontului ceramicii lustruite negre (Sesklo târziu – Dimini timpuriu-orizontul Tsangli/Larissa) caracteristic Vinča A, se observă o limitare a motivelor şi de obicei se pictează cu o bandă mai subţire sau mai groasă pe buza vasului (OTTO 1985, Tafel 42: 15, 16, 17, 18, 20; Tafel 43: 1, 2, 5, 6, 20) de multe ori paralelă cu o bandă care încadrează mijlocul vasului, de obicei la vase bitronconice (OTTO 1985, TAFEL 42: 18; Tafel 43: 1, 18, 20). Mai vechiul model al „flăcărilor” se linişteşte şi se transformă invariabil în linii perlate paralele (un ornament frecvent în Pişcolt I – Szatmar (LAZAROVICI – NÉMETI 1983, pl. VIII-IX) sau care încadrează linii subţiri sau mai groase (OTTO 1985, TAFEL 43: 3, 6, 8, 9, 16, 20). Acestea vor evolua în etapele următoare ale culturii Dimini.

Am insistat cu această incursiune în cadrul apariţiei şi evoluţiei ceramicii pictate cu nuanţe de roşu/brun pe fond alb/crem pentru a arăta că momentul lor de apariţie este la nivel Sesklo, Starčevo-Criş târziu, Karanovo II târziu şi sunt omniprezente din Anatolia până în Balcani. La noi aceste elemente primesc denumirea de Policromie (LAZAROVICI – NICA 1991). În mai nou definita cultură Zau acestea ar apărea, în concepţia lui Gh. Lazarovici la: Zau la -3,45m; Porţ – Corău III, (Mormânt 5), în faza I a culturii Zau, Lazarovici 2008, fig. 8) şi vor sta la

baza fazei I a culturii Pişcolt (LAZAROVICI – NÉMETI 1983 pl. VIII-IX; LAZAROVICI 1985, fig. 13) şi mai departe în Ungaria în Szatmar I ( în noua accepţie, fost Szatmar II).

Ele se perpetuează cu schimbări minore în Grecia şi vor influenţa în continuare teritoriile de la nord de Dunăre. Aici trebuie căutată originea acestor grupuri cu ceramică pictată cu roşu pe fond crem, la cele mai timpurii orizonturi.

Analize recente şi recentele săpături de la Alba Iulia-Lumea Nouă au acoperit o bună parte din problematica pe care o ridică situl, dar mai ales ceramica pictată descoperită acolo (GLIGOR 2007 şi bibliografia săpăturilor anterioare şi discuţiile asupra problemei). Nu este cazul să facem o dezbatere largă asupra acestei probleme şi a istoricului cercetărilor, două recente teze de doctorat ale colegilor Mihai Gligor (GLIGOR 2007) şi Sorin Colesniuc (COLESNIUC 2008) au dezbătut această problemă, precum şi două studii recente extinse ale Prof. Gh. Lazarovici au analizat etapele târzii prin prisma observaţiilor stratigrafice de la Zau (LAZAROVICI 2009) şi asupra întregii civilizaţii pentru un volum de sinteză privind neoliticul din România editat în Elveţia, revenind asupra vechilor terminologii, analizate sintetic de Magda şi Gh. Lazarovici, unde au prefaţat de fapt

Figura 257. Distribuţia culturală, aşa cum este văzută dinspre Ungaria către ceea ce ei numesc „neolitic mijlociu”în faza imediat următoare Ceramicii liniare timpurii, cu delimitarea ariilor culturale: 1. Esztár-Pişcolt-Raškovce-Sátoraljaújhely-Lumea Nouă 2. Tiszadob, Szilmeg şi Bükk; 3. Szakálhát; 4. Vinča (include Cultura Banatului) (RACZKY et al 2003, Fig.1).

172 | C o s m i n I . S u c i u

problematica culturii Zau (LAUAROVICI et al 2006, capitol IIIe). Doamna Sanda Băcueţ le analizează din prisma realităţilor din nord-vestul României (BĂCUEŢ 2008, 48-53).

Fiind recent definite clar şi unificate diversele grupe, sunt necesare câteva detalii privind evoluţia. Răspunzând unor cerinţe actuale, cu prilejul realizării unei expoziţii în Elveţia privind neoliticul din România, precum şi pregătirea unui catalog şi a unui volum ştiinţific, Gh. Lazarovici a reanalizat grupele cu ceramică pictată cuprinse sub termenii CCTLNZIS ş.a. (Cheile Turzii - Cluj - Lumea Nouă – Zau – Iclod – Suplac) prin prisma datelor stratigrafice de la Zau, coroborate cu alte săpături ale Domniei Sale aflate în baze de date.

Ceea ce l-a determinat să unifice termenii sus pomeniţi într-un singur termen, cultura Zau, şi nu cultura sau complexul Lumea Nouă sau cultura Lumea Nouă cum apare în literatură, sunt o serie de caracteristici ale fabricării ceramicii şi ale tehnicilor de ornamentare.

Revenind la descoperirile de la Miercurea Sibiului, banda lată pictată cu roşu pe forme lobate, Gh. Lazarovici o consideră ca fiind Zau I, iar sincronismele de la Limba-Bordane, bordeie nepublicate cu materiale Vinča A3 (Anexa 2), i-au permis să încadreze începutul culturii Zau, pe baza descoperirilor de la Zau contemporane cu Vinča A3. Prof. Gh. Lazarovici susţine că cele mai vechi descoperiri din suprafaţa cercetată nu reprezintă cea mai veche fază, iar geneza o vede prin contribuţia ceramicii policrome (LAZAROVICI 2009).

Publicarea materialelor Starčevo–Criş târzii de la Ocna Sibiului vor permite alte observaţii şi poate argumente privind originea culturii Zau. Fragmentul pictat de la Miercurea Sibiului deşi, consideră profesorul Lazarovici, aparţine prin formă, tehnică şi decor culturii Zau, prin poziţia sa stratigrafică şi datele C14 indică un orizont Vinča A2, anterior, după opinia noastră, descoperirilor de la Zau. Datele C14 de la Zau de Câmpie se încadrează cel mai timpuriu în Vinča A3 (Anexa 1).

În opinia noastră, aceste elemente reprezintă începutul acestor cercetări şi va mai dura până se vor identifica complexe clare cu materiale pictate şi se va prezenta o relaţie stratigrafică clară cu datări radiocarbon.

În ceea ce priveşte zona despre care discutăm, vom analiza materialele de tip Lumea Nouă în complexele vinčiene care sunt publicate până acum şi care sunt foarte puţine în contexte clare.

Specia pictată a fost observată de I. Berciu şi D. Berciu la Alba Iulia-Lumea Nouă în anii 40 şi o numeşte D1 pentru nivelul inferior şi D2 pentru cele superioare (BERCIU 1949, 9). Tot aici este pomenită o strachină 4 lobi cu o pictură în benzi late în exterior şi cu pictură în linii paralele pe interior (Figura 42), dar pentru care nu este indicat locul exact de descoperire (GLIGOR 2007, 112). Situaţia este reconfirmată de săpăturile lui I. Paul în 1976, care pomeneşte materiale pictate cu benzi late de culoare brună sau roşie pe fond crem (PAUL 1992, 26-31). Pentru nivelurile următoare, procentajul ceramicii pictate cu roşu creşte mult (PAUL 1992, 26-31).


Figura 258a. Cultura Zau-răspândire şi importuri (LAZAROVICI et al 2006, Fig. IIIe.1 ).

În săpăturile din anul 1995, la Alba-Iulia-Lumea Nouă (Zau), a fost excavat complexul B1/SII 1995, unde este găsit material ceramic vinčian (Figura 47, Figura 48) ornamentat cu pliseuri, caneluri, incizii, benzi meandrice umplute cu puncte, spaţiile dintre incizii sunt lustruite şi care este încadrat la nivel Vinča B2/C (GLIGOR 2007, 24). În acest context apare un bol pictat, de formă semisferică cu pictură tricromă, cu 2 benzi late de culoare roşie care sunt dispuse în cruce, iar între ele se pictează alte benzi late ce formează 4 arcade şi se închid pe o bandă paralelă cu buza vasului. Pe benzile late sunt aplicate 4 linii subţiri de culoare maro-închis spre negru. În spaţiile libere se pictează cu o pictură pe bază de bitum. Sunt găsite analogii pe spaţii largi în cadrul complexului Esztár-Pişcolt-Raškovce-Sátoraljaújhely-Lumea Nouă, la o etapă evoluată a grupului şi la un nivel datat Vinča C de către Mihai Gligor (GLIGOR 2007, 114-115). Materialul cu care este asociat însă, duce spre un orizont mai timpuriu, poate paralel cu etapa A3 a lui Schier. Cea mai mare parte a materialului ceramic vinčian este realizat prin benzi punctat-incizate în diferite motive. O analiză mai apropiată a trimiterilor către materialul de fază Vinča C din publicaţia lui Florin Draşovean (GLIGOR 2007, 114-115), ne arată doar motive care apar la (DRAŞOVEAN 1996, fig. 3) Catalogul tipologic al ornamentelor, dar o scurtă trecere în revistă a planşelor nu ne relevă decât 2 fragmente punctat incizate de la Hodoni (DRAŞOVEAN 1996, fig. XXXIV: 7, 9) foarte diferite de materialele prezentate din complexul B1/SII 1995, care sunt foarte apropiate, însă, de multitudinea de materiale cu bandă punctat incizată care apar la Miercurea Sibiului în nivelurile asociate fazelor A2-3-B1 (IIa1-2 şi IIb). În interiorul arcadelor apar elemente aşa numite în scăriţă, pictate cu bitum, la care se găsesc analogii nordice în Pişcolt IIa (LAZAROVICI – NÉMETI 1983, pl. 21/1) şi grupele contemporane (Raškovce, Sátoraljaújhely, Săcuieni, Vărzari, Kopčani, Vărzari), uneori la un orizont târziu (GLIGOR 2007, 115). Acest ornament apare însă şi pe ceramică cu fond crem şi pictură cu roşu şi cu linii negre de tipul B3ζ la Tsangli (WACE et al 1912, Plate III:4). Ceramica de tip B3ζ din Grecia este policromă cu nuanţe de roşu şi negru pe fondul crem. De multe ori, linii negre încadrează pe cele roşii (WACE et al 1912, 17, PLATE III). Ceramica B3ζ este sincronă cu începutul Dimini timpuriu (Arapi, Tsangli) la un nivel Vinča A timpuriu (OTTO 1985, Abb.11).

174 | C o s m i n I . S u c i u

Un al doilea vas pictat apare în acelaşi complex, B1/SII 1995, şi este fragmentar (Figura 49), un castron semisferic, cvadrilobat cu cinci linii subţiri, paralele, care încadrează spaţiul de sub buză de unde pornesc, în partea superioară, pe fiecare lob, câte două serii paralele de către 4 linii subţiri. Sub seria de linii ce încadrează buza coboară arcade de 5-6 linii subţiri. Spaţiul dintre linii este pictat cu bitum (GLIGOR 2007, 115).

Dar să nu uităm că avem puţine situaţii în care găsim vase pictate de tip Lumea Nouă (Zau) în contexte închise vinčiene. Pe lângă analogia prezentată mai sus, mai apar şi alte fragmente cu pictură bicromă cu cruciuliţe, pictate cu negru pe un fond alb-gălbui în şiruri paralele care apar în L1/D-Sp.I/2005, B1/A-Sp.III/2005, B3/C-Sp.III/2005, C1/A-Sp.III/2005 (GLIGOR 2007, 113) sau pictură tricromă cu benzi dispuse paralel, oblic sau vertical pe corpul vasului în L1/D-Sp.I/2005 şi C1/A-Sp.III/2005. Toate sunt prezentate ca şi complexe închise de fază Vinča B2 (GLIGOR 2005, 112-115), poate mai puţin C1/A-Sp.III/2005, care este refolosită de comunităţile Foeni pentru înmormântările colective (GLIGOR 2005, 34-35).

La Miercurea Sibiului-Petriş apare un fragment pictat cu bandă roşie, pe un fond crem în B4/SI, un nivel Vinča A2-3 asociat cu ceramică cu pliseuri, incizii sau cu împunsături. Benzile late sau subţiri care construiesc diferite motive ornamentale foarte apropiate de fragmentul din B4 de la Miercurea Sibiului (Figura 123 f) apar în special în mediul Dimini timpuriu (OTTO 1985, Tafel 42: 10; Tafel 43: 16).

La Tărtăria, materiale de cea mai bună calitate, asemănătoare cu fragmentul din B4 de la Miercurea Sibiului-Petriş, apar la Tărtăria în cel mai jos nivel (Figura 233) şi sunt identificate până în partea superioară a celui de-al doilea (în accepţiunea lui Vlassa). Materialul din nivelul I este caracterizat ca rudimentar faţă de dezvoltarea din nivelurile ulterioare şi mai ales în comparaţie cu cea Petreşti. Fragmentele sunt pictate solid style, cu benzi late, roşii, pe fond alb-gălbui. Un fragment mai deosebit aparţine unei străchini bitronconice canelate pe umăr şi pictată cu roşu în partea inferioară. (VLASSA 1963, 486, fig.4). La Zau de Câmpie apar materiale pictate cu bandă lată din nivelurile timpurii până la venirea grupului Foeni (LAZAROVICI 2009, fig. 2b, 7+9, 11, 15c, 16, 47). .

Vasul cu angobă albă şi cu pictură cu bitum (Figura 197) de import din locuinţa L13 are analogii în mediul Pişcolt, la Blaja-Grind Cehal (jud. Satu Mare), unde există materiale arheologice asemănătoare cu vasul de la Miercurea Sibiului-Petriş, ca mod şi tehnologie de ornamentare (angobarea, ornamentarea cu benzi în arcade, cu ogive, benzi paralele verticale, oblice sau orizontale formate din linii mai groase care încadrează snopi de linii subţiri, paralele). Două fragmente ceramice din acelaşi complex ilustrează legătura cu Vinča A (LUCA 2009).

Un alt fragment pictat (neilustrat) de tip Lumea Nouă (Zau) provine dintr-un complex mai târziu (G44/2007) din nivelul II/III de la Miercurea Sibiului-Petriş şi cuprinde partea superioară a unui vas bitronconic, cu o pastă poroasă, peretele subţire, rezonant, gri închis, cu o angobă crem pe care s-a pictat cu un brun roşcat, în linii subţiri, perpendiculare pe o linie pictată pe buza vasului. Într-un registru dintre două linii apare o bandă lată perpendiculară pe linia de pe buza vasului (neilustrat). În următorul registru dintre liniile subţiri apar două linii cu motive perlate, paralele cu buza vasului. Partea inferioară este şi ea pictată cu linii subţiri, verticale, mai rare şi defazate faţă de cele din partea superioară. Categoria este una fină faţă de materialele din complexul în care a fost descoperit. Complexul este în publicare şi este datat undeva la nivel Vinča B1 (post?). Analogiile pentru motivele perlate paralele şi perpendiculare pe linii subţiri care vin dinspre buza vasului se găsesc la Limba-Bordane pe un bol semisferic, cu pereţii arcuiţi şi buza invazată, cu o înălţime de 11,5 cm şi diametrul maxim de 15,5 cm (GLIGOR 2007b, fig.29). Acelaşi motiv perlat apare tot pe un bol de la Limba-Bordane, dar în altă corelaţie ornamentală (GLIGOR 2007b, fig.28). Motivul perlat apare şi pe interiorul străchinii cvadrilobate din săpăturile vechi de la Alba Iulia- Lumea


Nouă, dar asocierea este diferită de vasul de la Miercurea Sibiului (GLIGOR 2007, pl. CLXXXVIb). La Tărtăria, acest decor apare în ceea ce Iuliu Paul numeşte Lumea Nouă – etapa timpurie (PAUL 2007, 48, pl. XV/2). Motivul perlat mai apare la Doh Râturi, dar este haşurat cu linii subţiri roşii foarte apropiate (BĂCUEŢ 2008, Pl. 235) şi la Zau, la adâncimea de -3,5 m, în nivelul 2c al culturii Zau IIB, la nivel Vinča B1/B2 în Banat (LAZAROVICI 2009, fig.18: 1,2,3).

Apariţia atât de timpurie a materialelor pictate de tip Lumea Nouă (Zau) este confirmată şi de descoperirile de la Limba-Bordane, unde aceste materiale apar în locuinţe la nivel Vinča A3 (PAUL-CIUTĂ 1997, 3) sau în niveluri vinčiene (PAUL-CIUTĂ 1998, 41-42; PAUL-CIUTĂ 1999, 67; PAUL et al 2002, 517-518; GLIGOR 2007, 70-71), dar informaţiile de la Limba sunt fragmentare şi aşteptăm publicarea acestora pe complexe pentru a putea trage concluzii mai clare.

În urma analizelor efectuate pe probe de ceramică pictată de la Limba şi Alba Iulia-Lumea Nouă (38 de probe) s-a relevat că acestea nu sunt realizate cu lut din zona celor două situri, deci sunt aduse din altă parte (VARVARA et al 2007, 27), posibil importuri, sau lutul folosit este adus de la distanţă.

M. Gligor vede două etape evolutive (GLIGOR 2007, 116), cu precizarea că prima etapă, cea cu benzile late, ni se pare mult mai timpurie şi o putem paraleliza cu începutul în Ungaria a culturii Esztár (fără a fi foarte exacţi) pentru care avem 2 date radiocarbon de la Berettyóújfalu (Bln-2580, Bln-5579), care se încadrează la aproximativ 6340±60 BP şi 6330±90 BP, în intervalul 5380 CalBC (66.8%) 5220CalBC.

La Miercurea Sibiului-Petriş complexul B4 face parte din nivelul IIa1, contemporan cu B18 (GrA-33127) 6475±40 BP, calibrat în intervalul 5450CalBC (50.6%) 5370CalBC şi înainte de L11 (GrN-29053) cu o dată cu un interval mare de timp 6350±130 BP aproximativ între 5480BC (68.2%) 5210BC.

După acest ultim interval s-ar corela şi datele de la Zau de Câmpie Ia (Ly-8934, 6230±55) şi IIa (Ly-8932, 6185±55). Calibrarea probei Ly-8934 este slab corelată, aceasta fiind împărţită în două intervale cu o probabilitate relativ egală. Proba din nivelul IIa de la Zau se încadrează, cu o probabilitate mare, în intervalul 5220BC (68.2%) 5050BC. Aşteptăm noi date radiocarbon care să fixeze mai bine în timp materialele de tip Lumea Nouă (Zau) descoperite şi să confirme ipotezele de lucru.

O altă problematică este originea acestei ceramici pictate Lumea Nouă (Zau)‚ unde nu există elemente foarte clare, elementele de origine fiind incerte (LAZAROVICI et al 2006 406).

Cea mai mare parte a ariei de descoperire a ceramicii Lumea Nouă apare într-un spaţiu puternic legat de sud, pe un fond Starčevo-Criş care primeşte influenţe vinčiene timpurii şi Liniar Ceramice (Alföd). Acest fond se încadrează în termenul de policromie şi este prezent la Cârcea, Ocna Sibiului, Trestiana, Lunca, Valea Lupului (LAZAROVICI – NICA 1991, 6; MAXIM 1999, 72). Pe parcursul fazei Vinča A2-3, acest fond din estul Transilvaniei se transformă în Esztár-Pişcolt-Raškovce-Sátoraljaújhely-Lumea Nouă (Zau). Ultimele date Starčevo-Criş în zona de la nord de aria vinčiană datează în jurul reperului 6400-6350 BP, moment la care apar primele date Esztár în zona nord-estului Ungariei. Această zonă păstrează legături ample cu zona sudică-estică documentate prin amplitudinea comerţului cu obsidian, Spondylus/ Glycymeris, vase pictate, dar şi o unitate a motivisticii.

3. Relaţia cu liniarul cu note muzicale.

Liniarul cu note muzicale (Notenkopf) urmează, în Transdanubia, ceramicii liniare (varianta vestică transdanubiană) şi este paralelizat cu culturile Esztár şi Szakálhát. Cuprinde teritoriile de la nord de aria acestora şi a grupului Rašcovce de unde pătrunde în Moldova şi de aici ajunge în Transilvania de est (LAZAROVICI et al 2006, 461; KALICZ et al 1987, 30; URSULESCU 1984, 39-41).

176 | C o s m i n I . S u c i u

În estul Transilvaniei şi în Moldova, comunităţile Starčevo-Criş decad tehnologic şi ajung în sfera de influenţă a ceramicii liniare cu note muzicale cu un decalaj de aproximativ 100-150 de ani.

În Moldova sunt atestate peste 55 de aşezări liniare cu note muzicale, dintre care peste 25 coincid cu vechi puncte Starčevo-Criş (VĂLEANU 2003, 91). Între Prut şi Nistru sunt pomenite alte 64 de aşezări, iar în Ucraina sunt peste 59 (LAZAROVICI et al 2006, 463).

Două date radiocarbon avem de la Târpeşti, nivelul I (Bln-800, 6170±100 şi Bln-801, 6245±100). Calibrarea lor este problematică datorită erorii mari, dar şi a curbei de calibrare. Pentru prima dată (Bln-800) avem 2 etape cu probabilităţi apropiate: 5320CalBC (36.9%) 5190CalBC şi 5180CalBC (31.3%) Cal5050BC. A doua dată (Bln 801) este mai clară: 5230BC (64.1%) 4990BC, dar perioada de calibrare depăşeşte 240 de ani calibraţi, ceea ce este destul de mult.

În Transilvania avem aşezări atestate la Moreşti, Cipău, Rupea, Bancu, Hărman, Biborţeni (MAXIM 1999, 67-69), la Gligoreşti - e posibil să fie doar importuri (LAZAROVICI et al 2006, 463) şi la Olteni, în cadrul sitului B (CAVRUC et al 2007, 247). E interesant de văzut unde apar materiale liniare cu note muzicale în mediul vinčian din Transilvania. La Limba sunt pomenite materiale liniare cu note muzicale în nivelurile post-Vinča A3, asociate cu material vinčian şi cu fragmente pictate Lumea Nouă (PAUL-CIUTĂ 1997, 3). La Alba Iulia-Lumea Nouă materialele Notenkopf apar cel mai târziu la nivelul IIa în nivelurile atribuite Vinča B2. Asocierea este contestată de Florin Draşovean, care observă o inadvertenţă majoră şi pune sub semnul întrebării aceste materiale (DRAŞOVEAN 1996, 95). Un fragment este atestat în nivelul al treilea din SG1/1989, în zona locuinţelor de suprafaţă. Din nefericire, nu se indică în care dintre cele 3 subniveluri apare vasul decorat cu benzi incizate liniare (Figura 251, 1a), radiare, întrerupte de capete muzicale (PAUL 2007, 28).

4. Sfârşitul culturii Vinča, faza timpurie în Transilvania.

Momentul se leagă de evoluţia comunităţilor vinčiene la un nivel Vinča B1, documentate prin generalizarea ceramicii pictate de tip Lumea Nouă (Zau). Datele şi complexele nu sunt foarte multe şi putem doar presupune această evoluţie. La Miercurea-Petriş avem complexul Gr.44 cu datele GrA-30500 şi GrA-26606 şi două date disparate care vin de la Tărtăria (R-1655, R-1630). Banda punctat incizată de tip vinčian timpuriu se transformă către banda punctat incizată turdăşeană adâncită şi mai lată.

Nu avem contexte stratigrafice clare care să surprindă această evoluţie datorită confuziei privind termenul de Vinča-Turdaş folosit până de curând de o parte a istoriografiei (LUCA et al 2004, 109) şi care s-a repercutat în amestecarea terminologică a materialului în bibliografie. De asemenea, lipsesc relaţii culturale clare, publicate, între Vinča timpurie-Lumea Nouă-Turdaş (LUCA 2001, 124).

Arealul geografic în care se dezvoltă cultura Turdaş se axează pe cursul mijlociu şi inferior al Mureşului, cu o concentrare mare a aşezărilor în judeţele Alba şi Hunedoara. Alte aşezări mai răsfirate sunt şi pe afluenţii Mureşului în judeţele Cluj, Sibiu şi Mureş. La nivelul anului 2004 erau 60 de aşezări sigure Turdaş (LUCA et al 2004, 109). Dacă analizăm geografic (FIGURA 259), comunităţile Turdaş pătrund mult către sud în zona Haţegului, unde au o densitate foarte mare, iar zona Miercurea-Sebeş-Alba este iarăşi foarte densă. Depăşeşte aria cunoscută a comunităţilor vinčiene timpurii mult către sud şi est. Transformarea ar trebui căutată în zona Alba Iulia- Sebeş- Hunedoara. Legătura Turdaşului cu zona Banatului este sugerată de concentrarea aşezărilor în aria Hunedoara-Haţeg şi pe Valea Mureşului.


Datele arată că această transformare a început puţin înainte de 6200 BP. În nord, se trece la ultima etapă a culturii Pişcolt, unde suprafaţa vaselor pierde luciul metalic, se foloseşte tot mai des angobarea cu alb, ornamentele incizate sunt tot mai rare. Se observă o evoluţie către cultura Tisa (VIRAG 2008, 22). Cultura Tisa nu are un sistem unitar de periodizare, perioada de formare aparţine unei etape de formare cu tradiţii Vinča C1, în sud, in Banat, la Cenad, Beşenova şi Hodoni (LAZAROVICI 1979, 155 şi urm; DRAŞOVEAN et al 1996; LAZAROVICI et al 2006, 596-597).

După aproximativ 100 de ani, avem data Deb-5765 (6070±70 BP) din nivelul inferior de la Orăştie, care ar putea să ne indice momentul de cristalizare al comunităţilor Turdaş la nivel Vinča C. Acum ar trebui să se dateze nivelul inferior de la Turdaş.

Figura 258. Analiza cronologică pentru aşezările vinčiene târzii, dezvoltare spre orizontul Lumea nouă final. Analiza datelor turdăşene de la Orăştie (1. cu săgeată albastră- moment de geneză Turdaş. 2. cu săgeată orange- ar corespunde nivelului inferior de la Turdaş, 3. cu săgeată verde- nivelul inferior de la Orăştie şi cel intermediar de la Turdaş, 4. Ar mai fi cel puţin o fază de evoluţie marcată de nivelul superior de la Orăştie). Grupul Foeni ar avea trei faze de evoluţie în Banat şi două în Transilvania. În a doua fază are loc pătrunderea în Transilvania (ambele faze cu săgeată galbenă). A treia fază este paralelă din nou pentru ambele regiuni (săgeată roz).

178 | C o s m i n I . S u c i u

Avem 2 date turdăşene documentate în nivelul inferior de la Orăştie – Dealul Pemilor.

Probele Deb-5762 (5825±60BP) şi Deb-5775 (5790±55BP) se încadrează în intervalele 4780BC (68.2%) 4600BC şi respectiv 4710calBC (63.2%) 4580calBC. Ele sunt paralele cu primele date Foeni din Banat, situaţie confirmată de descoperirea în nivelul intermediar de la Turdaş a unor importuri Foeni (LUCA 2008, 32)(Figura 258). Gh. Lazarovici îl vede ca grup care se formează în prezenţa şi la contactul cu materialele Vinča C1. Originea lui este văzută ca fiind sudică de la cel mai timpuriu nivel Vinča C, dar care nu este observabil în tell-ul de la Vinča-Belo Brdo (LAZAROVICI et al 2006, 570). După abandonarea terminologiei pentru grupele fostului CCTLNZI, Gh. Lazarovici acceptă termenul de cultură Turdaş care contribuie la evoluţia fazelor Zau III din Câmpia Transilvaniei până în Munţii Meseş, nord-estul Crişanei şi în Maramureş (LAZAROVICI 2009). Sabin Luca foloseşte, în continuare, termenul de cultură şi susţine formarea ei la un nivel mai timpuriu, Vinča B2, pentru că mai poate observa la Turdaş, în aşezarea eponimă, materiale mai vechi, izolate între materialele tipic turdăşene (LUCA 2008, 30).

Lucrurile se complică datorită noilor reglări terminologice, sistemul Lazarovici fiind ajustat prin folosirea termenului de Vinča C1 pentru faza Vinča B2/C (LAZAROVICI et al 2006, 570), dar şi prin definirea grupului Foeni/Petreşti A în Banat şi Transilvania la care relativa asemănare a ceramicii nepictate cu produse similare ale culturii Vinča a făcut ca specialiştii să poată disocia doar materialele pictate care au fost considerate importuri în mediul cultural vinčian, ceea ce a dus la atribuirea întregului context arheologic în care au fost descoperite respectivele materiale pictate să fie asimilate culturii Vinča şi nu grupului Foeni

(DRAŞOVEAN 2005, 14). Materialele turdăşene care apar în cele mai timpurii niveluri de la Vinča C, de la Vršac-At, dar şi la Cenad, Corneşti, Sălbăgelu Vechi, Hodoni, Sânandrei, ar susţine o migraţiune dinspre Banat, în opinia lui Gh. Lazarovici (LAZAROVICI et al 2006, 570-571). Pe de altă parte, S.A. Luca susţine că la sosirea primelor comunităţi Vinča C1, cultura Turdaş era deja formată (LUCA 2008, 30).

În 1987, Gh. Lazarovici vedea elemente Vinča C în Banat şi Transilvania asociate cu elemente Petreşti AB (în terminologia lui I. Paul de la acea dată) şi pune problema evoluţiei culturii Petreşti din elemente sudice odată cu migraţia marcată de ceea ce defineşte la acel moment ca fiind şocul Vinča C. Vede aceste influenţe sudice pe mai multe etape cu un impuls mai timpuriu de şocul Vinča C care duce, apoi, şi la naşterea culturii Tisa (LAZAROVICI 1987, 40). Florin Draşovean susţine apariţia unui val migraţionist în prima parte a fazei Vinča C1, când apar şi primele

Figura 259. Hartă cu cele mai importante descoperiri ale culturii Turdaş.


materialele Precucuteni, urmat de un al doilea, Foeni (Mintia), în etapa finală C1 (DRAŞOVEAN 1996, 98-99).

La Turdaş, în nivelul intermediar II apar materiale vinčiene de fază C, chiar şi în contexte închise, dar nu într-o cantitate care să definească acest nivel ca unul Vinča C (LUCA 2001, 108).

O posibilitate ar fi ca materialele tipic turdăşene din Banat să fi ajuns acolo ca importuri. Luca Sabin sugerează că acestea ar fi filtrate de lumea tisoidă prin ceramica pictată în tehnica crusted în combinaţii de roşu şi galben (LUCA 2008, 31).

Mai este posibil ca ele să fie antrenate în Transilvania prin intermediul migraţiunii grupului Foeni cu care comunităţile turdăşene interacţionează cel puţin pe două faze. Materialele tipice vinčiene târzii (Vinča C) apar în contexte turdăşene din Transilvania şi se leagă prin apariţia ornamentelor punctat incizate şi prin apariţia rară a ornamentelor şi formelor, specifice evoluţiei vinčiene târzii.

De asemenea, specia pictată cu bitum de tip Tăualaş aparţine culturii Turdaş şi este corelată întotdeauna cu materiale punctat-incizate. Termenul de grup, facies sau aspect Tăulaş marchează o anumită specie pictată (DUMITRESCU-LAZAROVICI 1984-1986; LAZAROVICI et al 2006, 568), abandonată mai apoi (LAZAROVICI et al 2006, 568; Lazarovici 2008).

Elemente inovatoare care apar sunt pictura în roşu în tehnică crusted în asociere cu pictura cu negru, pictura cu galben în tehnică crusted. Ornamentele lustruite sunt foarte rar întâlnite în cadrul culturii Turdaş (LUCA 2001, 108-109). O opinie uşor diferită întâlnim la Gh. Lazarovici, care consideră că Vinča C1 dă culoarea şi tehnica crusted culturii Tisa, bazată pe materialele de la Beşenova, Cenad şi a observaţiilor de la Hodoni -Gr. 4, Sânandrei niv. 3 şi 4, unde în Vinča C este o ceramică în tehnica crusted (LAZAROVICI et al 2006, 571- comentariu prof. Lazarovici).

Grupul Foeni dislocă comunităţile Turdaş de pe Valea Mureşului şi contribuie la geneza culturii Petreşti. Comunităţile Turdaş care înaintează spre nord vor da naştere grupului Iclod (DRAŞOVEAN 2005, 13).

Staţiuni la orizont „Vinča C” în Transilvania cu materiale vinčiene târzii: Alba Iulia-Lumea Nouă (jud. Alba) – Mai multe elemente Vinča C sunt pomenite în

vechile săpături de la Lumea Nouă (GLIGOR 2007 ). La Lumea Nouă ceramica prezentată la GLIGOR 2007, 108-110, se face un istoric complet al materialelor Vinča C din Banat şi Transilvaniei.

Baciu–strada Nouă (comună, jud. Cluj). Staţiunea se află pe o terasă înaltă a Nadăşului, în partea estică a satului, în zona cartierului de blocuri. La baza stratului de cultură se află şi elemente care ţin de Vinča C. Din nefericire, ceramica nu provine din complexe, ci din stratul brun de la bază (LAZAROVICI 1987, 37, fig. 9/1, fig. 10/1).

Brănişca–(jud. Hunedoara). Staţiunea se află pe drumul spre Târnăviţa, drum ce porneşte din Brănişca spre Ilia, pe o terasă înaltă a Mureşului în locul numit Pe Hotară. Perieghezele efectuate în 1972-1973 de către T. Popescu, dar şi din materialele adunate de I. Andriţoiu (XXX 1991, 128-131). Materialele sunt încadrate la orizont Vinča C (LAZAROVICI 1987, 35, fig. 5/1,2,5-7, 9-10; DRAŞOVEAN 1996, 96) sau Vinča C2 –D (LAZAROVICI 1987, 35-36). Nefiind din complexe, iar orizontul fiind foarte discutat, nu vom insista asupra acestor materiale.

Hunedoara–Biserica Reformată (jud. Hunedoara). Aşezarea se află situată către botul terasei înalte din dreapta pârâului Zlaşti, în apropierea confluenţei cu râul Cerna (ANDRIŢOIU 1979, 24). S.A. Luca susţine că acest punct şi punctul Grădina Castelului sunt unul şi acelaşi (LUCA 1999, 58). În săpăturile lui I. Andriţoiu apar două fragmente de străchini bitronconice (LAZAROVICI 1987, fig. 8) lucrate dintr-o pastă cărămizie, nisipoasă, pusă de Gh. Lazarovici pe

180 | C o s m i n I . S u c i u

seama unor comunităţi izolate care primesc influenţe de fază C (termenul folosit este cel de Şoc Vinča C) cu o evoluţie aparte în zona Hunedoarei. Este numit de Fl. Draşovean grupul Hunedoara, care s-ar încadra la sfârşit de Vinča C1 (DRAŞOVEAN 199-100). S.A. Luca combate existenţa acestui grup (LUCA 1998, 104; LUCA 1999, 60-61, LUCA 2008, 31). Aşteptăm noi săpături şi complexe care să facă lumină în această problemă.

Mintia (comuna Veţel, jud. Hunedoara). Aşezarea este situată în partea dreaptă a şoselei Ilia-Deva, în locul numit Gerhart. Săpăturile încep aici în 1987-1988 cu patru secţiuni care au o suprafaţă de 100 m2.

Nivelul Ia s-a conservat prost, are locuinţe de suprafaţă, chirpiciul se păstrează fragmentar datorită solului acid şi a lucrărilor agricole.

Nivelul Ib conţine bordeie şi gropi bogate în material. Nivelul II are o scurtă locuire, o locuinţă cu şanţ şi stâlpi de fundaţie. Materialele au fost

prezentate ca fiind la orizont Vinča C prin tehnologia de ardere, lustruire, îngroşarea buzelor, prezenţa canelurii pe unele forme, apariţia toartelor cu vârful ascuţit în sus, picioarele de cupă tronconice, goale în interior (DRAŞOVEAN-LUCA 1990, fig. 1/1,3, 5, 9-10, fig. 3/2). Mai nou este corelat cu grupul Foeni (DRAŞOVEAN 2005, 13) la Draşovean. Sabin Luca foloseşte termenul de Foeni pentru Banat şi Mintia pentru Transilvania (LUCA 2008, 32).

Pianu de Jos–Podei (jud. Alba). Aşezarea se întinde pe un platou întins, de fapt un bot de deal numit Podei. Locuirile au fost încadrate la nivelul culturilor Turdaş, Petreşti şi Coţofeni (PAUL 1969, 38). Florin Draşovean vede un orizont Vinča C1, fără însă a exista complexe (DRAŞOVEAN 1996, 97, cu notele 201, 202, 203, 205, 205, 206).

Petreşti-Groapa Galbenă (jud. Alba). Aşezarea de la Petreşti–Groapa Galbenă este situată pe prima terasă de pe malul stâng al râului Sebeş şi este cunoscută din secolul al XIX-lea când Fr. Schuster semnala aici multe complexe. Fraţii Berciu efectuează primele săpături în aşezare şi între 1961-1962 (POPA 2004, 63). Materialele sunt în muzeul din Sebeş.

Gh. Lazarovici face o analiză a materialelor publicate de la Petreşti - Groapa Galbenă, două fragmente de picioare de lut, de la altăraşe sau de la vase (Inventar Muzeul din Sebeş 1351, 1564). Unul dintre ele este ornamentat cu incizie în spirală. Un altar cu patru picioare are analogii multiple în mediul vinčian târziu (LAZAROVICI 1987, fig. 10/3, fig 10/6). Tot acum observă elemente Vinča C.

a. b.

Figura 260. Aşezarea de la Petreşti Groapa Galbenă.

Pe lângă materialele analizate de Gh. Lazarovici, ne atrage atenţia şi un fragment în triunghiuri punctat incizate care par de factură Vinča B, dar şi o marfă foarte bine lustruită care ne-ar duce spre faza C.


Figura 261. Materiale aflate, posibil, la un orizont Vinča B - Vinča C. Pentru primul fragment (P962) ar merge o încadrare chiar mai timpurie. (Materiale din colecţiile muzeului Sebeş- mulţumesc muzeografului Radu Totoianu de la Muzeul Sebeş şi lui Sorin Tincu pentru ajutor).

Mihai Gligor publică materiale Foeni şi Turdaş de la Groapa Galbenă, câteva materiale zise

Foeni au afinităţi Vinča C (GLIGOR 2008, Pl. V:1, XI:1-5). Şoimuş (comună suburbană, Deva, jud. Hunedoara). În 1973, în urma construirii unei

ferme se execută un sondaj de salvare pe o terasă a Mureşului la 300 m nord de sat şi la 20 m de hala II ca şi o secţiune de 10x1m. Stratul de cultură apare între 0,3 şi 0,96 m. Culorile oscilează de la gălbui-cărămiziu, brun, brun-negru şi negru. La specia neagră există un slip foarte bine lustruit cu nuanţe argintii. Sunt unele analogii la nivel Vinča C (LAZAROVICI 1987, 35, fig. 4/3; DRAŞOVEAN-ROTEA 1986, pl. II/3-9, 16, pl. III), dar sunt foarte puţine (DRAŞOVEAN 1996, 96). Ornamentele reprezintă doar 11,56 % din totalul ceramicii (DRAŞOVEAN-ROTEA 1986, 9).

Tăualaş (Deva, jud. Hunedoara). De la Tăualaş provin materiale din săpătura efectuată de H. Dumitrescu, dar şi din săpăturile din 1947, conduse de M. Macrea şi O. Floca (materiale rămase nepublicate) (XXX 1991, 115). Nivelul II este datat la orizont Vinča C (DUMITRESCU-LAZAROVICI 1985-1986, 24 nota 171, 26, 21, 15; DRAŞOVEAN 1996, 97).

Turdaş (jud. Hunedoara). Sunt pomenite materiale de faza C (LAZAROVICI 1987, 37). În nivelul intermediar II apar materiale vinčiene de fază C, chiar şi în contexte închise, dar nu într-o cantitate care să definească acest nivel ca unul Vinča C (LUCA 2001, 108).

Valea Nandrului (comuna Peştişul Mic, jud. Hunedoara). În punctul La Dos sunt identificate materiale la nivel Vinča C în nivelul superior care conţine elemente Turdaş târzii (LAZAROVICI 1987, 37, fig. 8: 9).

182 | C o s m i n I . S u c i u

5. Structura aşezărilor Vinča timpurie în Transilvania.

Aşezările din Transilvania sunt prezentate descriptiv (III. Repertoriul descoperirilor). Aici

vom prezenta doar analize comparative.

Situ

aţia

m

ater

iale

lo

r şi

de

scop

erir

ilor

Situ

ri să

pate

com

plex

e

supr

afeţ

e

secţ

iuni

mat

eria

le

publ

icat

e

tip aşe

zare

forti

ficaţ

ii

obse

rvaţ

ii

Alba Iulia-Lumea Nouă

x x x x x terasă deschisă, lângă râu

şanţ? sunt rare situaţiile cu complexe excavate total

Aiud-Cetăţuie x x terasă deschisă, lângă râu

Materiale puţine, posibil foar influenţe.

Balomir-Gura Văii Cioarei

din periegheză

terasă deschisă, lângă râu

Figura 262. Distribuţia descoperirilor vinčiene timpurii din sud-vestul Transilvaniei.


Caşolţ-Poiana în Pisc

x x x fragment ceramic

Pe înălţime Materiale greşit atribuite ca Turdaş

Cerişor-Cauce

x x x peşteră

Hunedoara- Biserica Sf. Nicolae

x x terasă deschisă,

Limba x x x x fragmentar terasă deschisă, lângă râu

posibil rare situaţiile cu complexe excavate total

Nandru-Peştera Curată

x x fragmentar peşteră

Miercurea Sibiului-Petriş

x x x x x terasă deschisă, lângă râu

palisadă, sistem evoluat cu şanţ

stratigrafie orizontală şi verticală

Miercurea Sibiului-Luncă

x x terasă deschisă, lângă râu

posibil

Miercurea Sibiului-Gară

material la muzeul din Sebeş

neidentificat neidentificat

Ocna Sibiului- Faţa Vacilor, La Roghină

x x x terasă deschisă, lângă râu

posibil Materiale greşit atribuite ca Turdaş

Orlat-Poduri x neidentificat posibil distrusă de exploatările de pietriş

Romos-Făgădău

x x x terasă deschisă,

Sântimbru-La Ţărmure, La Ierugă

x x x terasă deschisă, lângă râu

distrusă de exploatările de pietriş

Şeuşa-La Cărarea Morii

x x fragmentar la înălţime posibil legat de ritualuri de consacrate?

Tărtăria-Gura Luncii

x x x x publicat doar un complex de cult, restul

terasă deschisă, lângă râu

posibil

184 | C o s m i n I . S u c i u

fragmentar

Vurpăr ? x nu am reuşit să identific locul

Analizele referitoare la aşezări sunt îngreunate de limitările date de aria excavată, pentru

majoritatea siturilor vinčiene, dar şi de precaritatea complexelor şi a materialelor publicate. Din cele 18 puncte cu descoperiri, doar 13 au beneficiat de săpături sistematice. Dintre

acestea, doar 4 staţiuni au beneficiat de suprafeţe deschise11, restul au fost săpate doar cu secţiuni, iar majoritatea acestora au avut 1 m lăţime. Două aşezări sunt neidentificate în teren, doar pomenite în periegheze, avem două posibile localizări de materiale în peşteri (una disputată, materialele au fost publicate ca Turdaş-Figura 82; subcapitolul III.5). Majoritatea covârşitoare a locuirilor sunt localizate pe prima terasă neinundabilă, de obicei în poziţii strategice din mijlocul văilor, foarte aproape de apa Mureşului sau a Secaşului (Miercurea Sibiului-Petriş, Alba Iulia-Lumea Nouă, Limba, Balomir, Tărtăria, Sântimbru). Miercurea Sibiului-Pustia şi Romos-Făgădău sunt poziţionate în apropierea unor afluenţi secundari ai Secaşului şi respectiv, ai Mureşului. Triunghiul Romos-Sântimbru, Miercurea Sibiului reprezintă nucleul de bază al locuirilor vinčiene timpurii.

Aşezarea de la Ocna Sibiului este poziţionată la 20 km distanţă de Miercurea Sibiului şi la 4 km de sursele de sare, pe o terasă strategică din Valea Visei. Aşa s-ar putea explica şi prezenţa fragmentelor ceramice la Şeuşa-La Cărarea Morii, legate tot de accesul la surse de sare. Descoperirile de la Cauce, Peştera Curată şi biserica Sf. Nicolae ies din tiparul locuirilor din zona Văii Mureşului şi pot fi corelate, mai mult, cu drumurile de legătură către aşezările din Banat.

Caracteristicile ceramicii, dar şi modul de poziţionare a aşezărilor susţin calea de pătrundere a comunităţilor vinčiene timpurii în Transilvania dinspre zona balcanică, prin Oltenia, urmând crestele domoale ale Carpaţilor Meridionali, în sectorul Cindrel, Lotru şi Parâng, cale jalonată de descoperirea vinčiană timpurie din Peştera cu Vas, din Munţii Căpăţânii (LUCA 2000, 49) în sectorul sudic al Carpaţilor Meridionali. Pătrunderea acestor comunităţi se face, în special, în zona înconjurătoare intersecţiei dintre Mureş şi Secaş pentru accesul la resursele de sare, care mai apoi, puteau fi uşor transportate către Banat sau către Oltenia. Din nefericire, stratigrafia, complexele şi materialele de la Limba nu sunt publicate sistematic. Gh. Lazarovici, care a văzut materialele de la Limba, este de părere că între materialele din bordeiele de la Limba–Bordane sunt unele de fază A1/A2 (Figura 100) (sau A1 mai lung în serieri folosind tipologia lui W. Schier -inf. Gh. Lazarovici). Unele materiale pot aparţine unui bordei de fază Vinča A3 (Figura 95), având caracteristicile ceramicii vinčiene din Banat. Ceramica apărută în aşezările de fază A2 de la Miercurea Sibiului-Petriş, Orlat, Vurpăr, Limba-Bordane, ne arată elemente care sunt în legătură cu varianta sârbească a culturii şi cu lumea policromă (LUCA et al 2000, 49). Apariţia materialelor timpurii în zona Caşolţ arată legături către estul Transilvaniei.

Dinspre nord, pe Valea Mureşului, a Someşului şi a Tisei superioare se aducea obsidianul nord-carpatic care era, mai apoi, trimis către zona Olteniei şi către cea sud-est transilvană.

Habitatul apropiat acestor aşezări era excelent orientat către creşterea vitelor de talie mare. Pădurile montane din apropiere aduceau lemnul necesar construcţiei clădirilor, dar şi a sistemelor de apărare. Păşunile montane din zona Cindrel-Şureanu erau excelente pentru creşterea ovicaprinelor. Descoperirea unui aşa- numit pebble idol (LAZAROVICI 1979, Pl. XXIII E) în bordeiul B8 la

11 Mai sunt excavări mai vechi unde au fost deschise suprafeţe, dar acestea au fost deschise doar pentru a săpa locuinţe Petreşti. Nu avem date care să ne indice că au atins sterilul pe întreaga suprafaţă.


Miercurea Sibiului-Petriş pe care îl vedem mai degrabă ca o greutate de la plasa de pescuit. De la Limba provine un cârlig de os care era utilizat pentru prinderea peştilor de dimensiuni mari cu analogii în aşezările de la Vinča, Drenovac, Selevac, Gomolava (MAZĂRE 2005, 266-267), care atestă pescuitul. Râurile (Mureş, Secaş, Cibin) reprezintă o componentă importantă în viaţa comunităţilor vinčiene. Debitul Secaşului şi al Cibinului trebuie să fi fost mult mai mare în preistorie decât astăzi. Scăderea lor de astăzi se datorează despăduririlor efectuate în zonele montane ale Cindrelului, a construcţiei barajului de la Gura Râului, care preia mare parte a debitului Cibinului. Despăduririle masive din Podişul Secaşelor au redus Secaşul la dimensiuni minuscule.

Analizele pe urmele lăsate de bârnele de lemn la Limba au relevat că se folosea lemn de esenţă moale, care putea fi foarte uşor prelucrat (CIUTĂ 2008, 120) şi care se găsea în pădurile de foioase din imediata apropiere.

Bordeiele. Primele niveluri de venire a comunităţilor vinčiene aparţin unei arhitecturi bazate pe

locuinţele adâncite, cunoscute sub denumirea de bordeie (pentru descrieri, tipologie şi serieri vezi LAZAROVICI et al 2006, 143-151) şi pe care le avem foarte bine surprinse la Miercurea Sibiului-Petriş în nivelurile IIa1 şi IIa2. În prima etapă, bordeiele sunt de mici dimensiuni, cu parii de susţinere a acoperişului înfipţi în zona de pornire a gropii (Figura 117). B12 este unul din cele mai fericite cazuri în acest sens, unde avem păstrate zona de intrare cu treptele de acces, zonă care este amenajată cu un zid de lut, dar şi stâlpii de susţinere surprinşi pe marginea gropii (Figura 126, Figura 127). Modul de construcţie este foarte bine gândit. Satul acestei perioade (în jurul la 6475 BP) era protejat de către o palisadă masivă (Palisada 1- Figura 145; Figura 117). Nu avem urme ale vetrelor sau ale cuptoarelor din această perioadă.

În perioada următoare, satul se extinde şi bordeiele cresc ca dimensiuni, dovadă fiind gropile care înconjoară cel mai reprezentativ bordei al perioadei B5,, de care este legată vatra 3, cu două lipituri masive (Figura 117, Figura 146, Figura 148). Se mai construiesc, totuşi, şi bordeie de mai mici dimensiuni, la care s-au păstrat urmele de stâlpi (Figura 168, Figura 169).

Asemănător cu Miercurea Sibiului-Petriş, chiar dacă informaţiile stratigrafice sunt precare, putem să observăm locuirile timpurii din bordeie la Alba Iulia-Lumea Nouă în săpăturile lui I. Berciu din 1961, unde apar în cel mai vechi nivel. În secţiunea I/1961 sunt pomenite 2 niveluri de bordeie succesive, urmate de un nivel de locuinţe de suprafaţă (BERCIU 1968, 55-56). O situaţie interesantă este observată în secţiunea V /1962, unde mai multe gropi de bordeie vinčiene care coboară în steril din nivelul al II-lea (5 gropi). Din nivelul II mai provin urme ale unor locuinţe de suprafaţă (metri 3-7, 11-13, 15-18) care sunt „căzute” în gropile vinčiene (GLIGOR 2007, 21). Situaţie foarte apropiată de situl de la Miercurea Sibiului-Petriş. Situaţia este reconfirmată de săpăturile lui I. Paul din 1976, unde se identifică 3 niveluri. Chiar dacă nu se dau foarte multe detalii arhitectonice (PAUL 1992, 26-31), daca analizăm profilul, se pot observa bordeie în nivelurile Ia şi Ib, dar şi în nivelurile următoare IIa şi IIb (Figura 43).

În aşezarea de la Limba, în punctul Bordane au existat probleme în a delimita nivelurile de locuire, pentru că acestea sunt afectate de stratul arabil (PAUL-CIUTĂ 1998, 41-42). Existenţa mai multor orizonturi de bordeie o putem identifica în urma datelor cronologice care s-au publicat destul de fragmentar (complexele nu au fost publicate, avem la dispoziţie doar materialele din Cronica Cercetărilor Arheologice). Publicarea materialelor osteologice ne oferă o imagine preliminară a modului în care au fost datate complexele adâncite. Avem un orizont de bordeie datat la nivel A2-3 şi un alt orizont de bordeie la nivel B1-2(MAZĂRE 2005, Tabel 1).

La Ocna Sibiului-Faţa Vacilor este atestat un singur orizont de bordeie (Paul 1970, fig.2, fig.3), dar informaţiile sunt fragmentare.

186 | C o s m i n I . S u c i u

La Tărtăria sunt atestate bordeie (HOREDT 1949, 47-49, 50-51) în nivelul inferior (Figura 229). N. Vlassa aminteşte bordeie în nivelul I, cel mai timpuriu (VLASSA 1963). Situaţia este confirmată de I. Paul, prin săpăturile din 1989, care identifică în cel mai de jos nivel bordeie (unul cu o vatră în interior), urmat de un nivel de depuneri succesive care ar putea aparţine unor bordeie (Paul 2007, 28).

În Transilvania nu au fost identificate, pentru acest orizont cronologic, gropile stâlpilor centrali, situaţie comună cu cea de la Gornea, dar prezentă la Vinča (LAZAROVICI et al 2006, 147). Este posibil să se fi ridicat stâlpul pe un pat de lemn pentru bordeiele de mari dimensiuni sau chiar lipsa acestuia pentru cele de mici dimensiuni (atestat etnografic la Figura 124).

Analogii avem în cele mai timpurii orizonturi de la Gornea-Căuniţa de Sus, în Banat, unde primele comunităţi vinčiene au săpat bordeie. Cel mai timpuriu bordei de aici este B21b care se datează la nivelul fazei Vinča A1 (LAZAROVICI 1977, 51-52). La Gornea au fost identificate pentru întreaga fază A peste 27 de bordeie adâncite (LAZAROVICI 1977, 51-52; LAZAROVICI et al 2006, 145). Groapa cercetată la bordeie nu reprezintă suprafaţa lor reală, ci reprezintă partea unde se poate circula în picioare. Spaţiile de depozitare, de dormit şi de efectuare a diferite activităţi casnice se afla pe marginea acestei gropi. Analogiile etnografice ne arată că la un bordei de 2x3 m cu o suprafaţă reală a gropii de 6 m2, suprafaţa reală poate ajunge la 15-16 m2. Pământul scos din groapa bordeiului se ridică pe margine şi formează un perete lateral care protejează împotriva scurgerilor de apă. De multe ori acoperişul este susţinut de către acest perete şi nu se păstrează urmele stâlpilor. Groapa are o adâncime medie de 0,7 m, la care se adaugă o înălţime medie a peretelui lateral şi înălţimea acoperişului de 0,7-0,9 m. Se ajunge astfel la un spaţiu de aproape 2 m în centru şi peste 1,7 m la marginea gropii. Rezultă un spaţiu acceptabil pentru locuit şi depozitare, care nu pune probleme de încălzire decât în perioadele foarte geroase. Vetrele în bordeie au fost găsite foarte rar în arealul vinčian. Unele resturi au fost identificate pe marginea bordeiului. Sunt identificate adesea tăvi de lut sau funduri de vase mari, care permit arderea unui foc potolit, cu lemne uscate sau cu jar, potrivit pentru încălzit (LAZAROVICI et al 2006, 144-146).

Locuinţele de suprafaţă. Apar la Miercurea Sibiului-Petriş la un nivel Vinča A3-B1 şi sunt de mari dimensiuni,

colţurile sunt pietruite cu pietre de râu (L11 şi L14) sau întreaga podină este pietruită (L13). Nu au fost identificate urme de stâlpi şi lipseşte lipitura de lut sau urmele de chirpici ale pereţilor, ceea ce sugerează o arhitectură de lemn, pe bârne masive care se sprijină pe colţurile din pietre şi protejează împotriva umidităţii, sistem apropiat de sistemul folosit astăzi în zona de munte în cazul sălaşelor de lemn. Vetrele sunt aşezate în afara locuinţei, în partea de vest a acestora (Figura 175), protejate de vânturile care vin dinspre est (Figura 191, Figura 176). Tot în zona de est a L11, a fost detectată o structură arsă de chirpici, adăugată locuinţei şi care pare a fi un hambar sau un loc de depozitare. Nu există detalii suplimentare referitoare la sistemul de acoperire sau la elevaţie. Locuinţele au o orientare clară est-vest (Figura 175).

Locuinţele de suprafaţă sunt menţionate la Alba Iulia-Lumea Nouă, unde căpăcuiesc nivelurile de bordeie în S I/1961. În SII/1961, o locuinţă de suprafaţă din nivelul II are o vatră în interior (BERCIU 1968, 55-56). În secţiunea V/1962, din nivelul II mai provin urme ale unor locuinţe de suprafaţă care căpăcuiesc gropile vinčiene (GLIGOR 2007, 21). Iuliu Paul observă pentru nivelul II o creştere procentuală a locuinţelor de suprafaţă (PAUL 1992, 26-31). Un caz mai apropiat de tipul de arhitectură din Banat este identificat în Sp I/2005, pe proprietatea Şoaită, unde sunt două locuinţe cu resturi de chirpici (L1, L2), cu urme de nuiele şi pari. Aglomerarea are o grosime de peste 25 cm (GLIGOR 2007, 30-33).


De la Limba-Şesul Orzii provin mai multe locuinţe de suprafaţă, dintre care una cu urmele unui complex ritual sau a unui depozit de grâne (L1/1996) (PAUL-CIUTĂ 1998; DAISA 2001).

Dintr-o altă locuinţă descoperită în SX/1998 la Limba-Bordane provin resturile unei locuinţe de suprafaţă (L2/1998), tot cu fragmente de chirpici, slab ars. Locuinţa a avut două etape de refacere. Are o formă neregulată şi este datată la un nivel foarte timpuriu: Vinča A2 (după datarea celor care au excavat, materialele nu sunt publicate unitar). Mai este pomenită o altă locuinţă cu pereţi masivi de chirpici şi material bogat (L1/1998), foarte mare (nu i-au fost surprinse limitele), dar au fost descoperiţi peste 26 m2. Pereţii păstrează urmele de pari (5-7 cm diametru) şi de nuiele. Sub ea se afla un bordei care avea materialul identic cu cel din locuinţă (PAUL-CIUTĂ 1999).

La Romos-Făgădău avem surprins un strat de piatră de râu compact, aşezat uniform în trei straturi succesive, încadrat de fragmente vinčiene (LUCA et al 2000, 42-45).

La Tărtăria avem locuinţe de suprafaţă, vinčiene. Una dintre ele a apărut în suprafaţa E/1943 (Figura 231), este surprinsă parţial, are o vatră în interior şi colţurile sunt cu pietre (HOREDT 1949, fig.6). Noile săpături ale lui I. Paul au relevat în nivelul al III-lea (datat de I. Paul la Vinča B1 la Vinča B2) niveluri succesive de locuinţe de suprafaţă (PAUL 2007, 28-29), ceea ce este unic pentru acest nivel cronologic.

Distanţele în linie dreaptă între aşezările din sud-vestul Transilvaniei nu sunt foarte mari. Astfel, în linie dreaptă (datele sunt aproximate cu o eroare de ±500 m): între Caşolţ şi Ocna Sibiului sunt 24 km, între Ocna Sibiului şi Miercurea Sibiului-Pustia sunt 17 km, între Miercurea Sibiului-Petriş şi Sebeş-Podul Pripocului înregistrăm 14 km. Între Sebeş-Podul Pripocului şi Limba sunt 10 km, iar până la Tărtăria sunt tot 14 km. Aceeaşi distanţă este între Tărtăria şi Romos.

Deplasarea se presupune că se efectua de-a lungul cursului râurilor, caz în care distanţele devin mai mari. Vom exemplifica luând un traseu de la Caşolţ până la linia Mureşului. Astfel, de la Caşolţ se ajunge la cursul Cibinului care este urmat până la Orlat-Poduri (35,13 km) de unde, urmând traseul de sub munte, se ajunge la Miercurea Sibiului-Pustia (48, 24 km), unde se atinge valea Secaşului (Miercurea Sibiului-Petriş) care este urmată până la Sebeş-Podul Pripocului (71 km), de unde se ajunge la Mureş (Limba 81 km). O distanţă care poate fi acoperită în maximum 3 zile de mers pe jos, cu animale şi copii.

Figura 263. Simulare traiect Caşolţ-Poiana în Pisc - Valea Mureşului, urmând văile râurilor Cibin şi Secaş.

188 | C o s m i n I . S u c i u

Fortificaţiile. Apariţia complexului balcano-anatolian implică apariţia, în mileniul VI BC, în zona

Balcanilor, a unei varietăţi de şanţuri, ziduri, palisade etc., multe dintre ele construite cu scop pur defensiv, unele cu rol de protecţie a animalelor, altele pentru definirea perimetrului aşezării şi nu în ultimul rând unele sisteme construite în locuri care nu au legătură directă cu aşezările (PARKINSON et al 2007, 97). În România, elemente apar în mediul târziu Starčevo-Criş, la Ostrovul Gol, Cârcea, Dudeştii Vechi, Schela Cladovei etc. În mediul vinčian timpuriu, fortificaţii avem la Gornea (palisadă cu şanţ), Liubcova (LAZAROVICI et al 2006, 193-194) şi la Miercurea Sibiului (materiale inedite prezentate la Repertoriul descoperirilor - palisadă12 pentru faza A2 şi şanţuri de apărare masive13 pentru fazele A3 -B1- materiale pentru datarea cu radiocarbon au fost trimise spre analiză).

Palisada 1/ Gardul 1 (Figura 145) de la Miercurea Sibiului-Petriş a fost construită să protejeze primul sat neolitic de aici, alcătuit din bordeie (nivelul IIa1). Au mai rămas doar urmele stâlpilor masivi aşezaţi unul lângă celălalt. Nu avea şanţ în faţă. Nivelul al doilea de bordeie de la Miercurea Sibiului-Petriş dezafectează palisada 1.

Cercetările magnetometrice au fost confirmate de descoperirea a două şanţuri paralele (Figura 174) la Miercurea Sibiului. În secţiune au fost detectate urme de gropi, dar nu se poate spune la acest moment dacă aparţineau unei palisade. Probe de cărbune de pe fundul celor două şanţuri au fost trimise pentru analize radiocarbon. Fragmente ceramice de bandă punctat incizată descoperite pe fundul şanţurilor au datat acest sistem de fortificare ca aparţinând culturii Vinča (LUCA et al 2009). Micul val de pământ din faţa şanţului exterior are analogii la Parţa, în zona şanţului palisadei a 2-a (LAZAROVICI et al 2006, 366-368). Dacă se va confirma teoria conform căreia avem de-a face cu două şanţuri paralele, asemănările pot continua cu sistemul aproape contemporan de la Parţa.

Sistemul în formă de V al primului şanţ este însă diferit de fundul albiat al fortificaţiei vinčiene timpurii de la Gornea sau cu cel Starčevo-Criş de la Cârcea-Viaduct (LAZAROVICI et al 2006, Fig. II. 66a, Fig. II.66.b).

Dezvoltarea tell-urilor din zona Balcanilor în această perioadă impune sisteme de apărare avansate, dar se pare că acestea sunt extinse şi la nivelul aşezărilor medii. Miercurea Sibiului-Petriş bara accesul pe valea Secaşului către sursele de sare de la Ocna Sibiului.

La Tărtăria, sistemele de fortificaţii par să fi existat şi datorită poziţiei strategice alese. Situl are imaginea unui tell, iar imaginile satelitare diferenţiază foarte clar marginile aşezării, ceea ce presupune cel puţin existenţa unei palisade. Aşteptăm date magnetometrice pentru a susţine această ipoteză. Aceleaşi caracteristici le are şi aşezarea de la Limba, protejată natural din două părţi de către malul abrupt al Mureşului.

La Ocna Sibiului –Faţa Vacilor imaginea din satelit ne arată o terasă aproape identică cu cea de la Miercurea Sibiului-Petriş, puţin alungită pe un cot al Visei, şi cu şanţuri imense către capetele terasei, observabile şi astăzi, dar este nevoie de noi săpături şi magnetometrie pentru a fi siguri că aceste şanţuri nu sunt amenajări mai târzii.

La Zau de Câmpie (Cultura Zau IIb), nivelul Zau 2c, respectiv de la -3,05 – 2,9 m, a fost sesizată o palisadă interioară şi este bănuită o palisadă mai mare. Palisada interioară arată existenţa unui pericol şi nevoia unor structuri interioare de apărare. Se presupune că există şi un sistem de apărare mai mare, la exterior, fapt care a dus la formarea depunerilor de peste 3 m. Staţiunea

12 Figura 145; Figura 117. 13 Figura 174.


principală are peste 7 hectare, dar în jurul ei gravitează, la momente diferite, alte 3-4 aşezări secundare. La finele acestei etape au fost distruse locuinţele P9, P10 şi P8 (LAZAROVICI 2009).

Dimensiunea aşezării de la Miercurea Sibiului-Petriş poate fi aproximată între 0,7-1,8 ha, dacă aproximăm după dimensiunile fortificaţiilor. Am calculat diametrul aproximativ al ariei închise de şanţuri (aşezarea are aproximativ 150 m în diametru), aproximativ 1,76 ha pentru etapa locuinţelor de suprafaţă. Pentru nivelul mai timpuriu, de bordeie, calculele ne dau o aşezare între 0,6-0,7 ha (la un diametru al aşezării aproximativ la 40 m).

Spre comparaţie, terasa de la Tărtăria are aproximativ 3 ha, situl de la Gomolava înregistrează 2,5 ha, Matejski Brod are 3,5 ha şi situl eponim de la Vinča-Belo Brdo înregistrează 6 ha (Cultura Vinča). Tell-urile egeene (CHAPMAN 1981, 45) au dimensiuni mici: situl de la Sitagroi are 0,7 ha, iar cel de la Dimini 0,5 ha. În Bulgaria, situl de la Karanovo are 4,25 ha, iar cel de la Tell Azmak 0,5 ha. În Anatolia, aşezarea de la Can Hasan are 7,5 h, cea de la Hacilar are 1,9 ha, iar situl de la Çatalhöyük se desfăşoară pe 12 ha (CHAPMAN 1981, 47).

În ceea ce priveşte densitatea populaţiei, a fost propusă o estimare aproximativă pentru siturile vinčiene de aproximativ 50-100 locuitori/ha. Pentru siturile vinčiene timpurii cu o suprafaţă cuprinsă între 1-1,9 ha, populaţia se situa între 50-200 de oameni (CHAPMAN 1981, 48).

Asistăm la o creştere a numărului siturilor largi care devin o regulă în cultura Vinča faţă de siturile First Temperate Neolithic sau a celor Liniar ceramice de tip Alföd, unde siturile largi sunt o excepţie.

6. Prelucrarea cuprului.

A reprezentat, după ceramică, una din cele mai mari reuşite ale speciei umane. Reprezintă o sumă de tehnici şi tehnologii de prelucrare a metalelor, în special la cald. În acest context se poate discuta, încă din Neolitic, de o paleometalurgie, când s-au folosit tehnici simple de prelucrare a metalului, în special cupru, în anumite centre, unde acest metal se găsea la suprafaţă (BOGHIAN 2003, 175).

Pentru a putea discuta despre metalurgie, este necesar să se identifice de către comunitate accesul la resursele de materii prime (comerţ sau identificare zăcământ). De asemenea, trebuie să fie o cerere de metal din partea comunităţii pentru scopuri domestice, ca simbol al bogăţiei sau pentru scopuri militare. De asemenea, se susţine că pentru a începe activităţi metalurgice avansate este nevoie de o societate complexă, ierarhizată, cu o considerabilă acumulare de resurse şi de formarea unor meşteri specializaţi (ÖZBAL et al 2000, 57; HESKEL 1983).

Arama (lat. Aes,aeris; gr. chalcos) este un metal care se găseşte în natură, liber, sub formă nativă, sau sub formă de minereuri: sulfuri (calcosina, Cu2S, calcopirita Cu Fe S2, erubescita sau bornita Cu3Fe S3); sulfoarsenuri şi sulfobistibiuri (fahlerze sau tetraeditre Cu3SbS); oxizi (cuprita Cu2O); carbonaţi: malachitul Cu2[(OH)2|CO3], Azuritul Cu3(CO3)2(OH)2) şi silicaţi (dioptasul). Prelucrarea aramei native era o treabă relativ uşoară şi este atestată din neolitic. Problemele apar la extragerea din minereul compozit, care necesită cunoştinţe speciale. Într-o atmosferă încălzită între 450°C şi 800 °C, bogată în carbon, prin întrebuinţarea cărbunelui de lemn, din malahit sau alte minerale cuprifere polimetalice se putea obţine cuprul. Arama obţinută putea să fie purificată prin topiri succesive.

La temperaturi de peste 1083°C, se putea turna în tipare din lut sau piatră. Din nefericire, la turnare, duritatea pieselor nu trecea de 3 pe scara Mohs datorită vâscozităţii mari a metalului la turnare, absorbţia aerului şi formarea de goluri în produsele finite. O creştere a durităţii se putea obţine prin batere, iar înmuierea prin încălzire şi răcire bruscă (TOPAN et al 1996; BOGHIAN 2003, 176).

190 | C o s m i n I . S u c i u

Cele mai vechi obiecte de cupru apar cu mult mai devreme de cultura Vinča, în perioada preceramică din Anatolia şi Mesopotamia. Din zona Zagros apare primul obiect metalic (pandantiv), de la Zawi Chemi, în contextul începerii domesticirii animalelor şi plantelor, la aproximativ 8500 BC (HESKEL 1993, 362).

Situl de la Çayönü Tepesi este locuit între 7250 şi 6750 cal BC şi a dat aproape 100 de artefacte din cupru nativ prelucrate prin ciocănire, dar şi peste câteva sute de discuri de malachit. Obiectele de cupru au fost găsite în diferite zone ale sitului, dar cea mai mare parte a fost găsită împreună cu malachitul într-o singură incintă. Într-o aşezare contemporană cu Çayönü Tepesi, la Aşigli Höyük, apare metalul. De asemenea, urme s-au găsit la Nevali Çori în nivelurile aceramice, dar aici se pare că avea urme de topire. La Çatalhöyük, în nivelul IX (aproximativ 6400 cal BC) apar primele elemente de cupru. În nivelurile ulterioare s-a observat că scăderea numărului de artefacte metalice coincide cu creşterea numărului de clay tokens („ştampile” incizate din lut). Acest lucru sugerează că metalul, la acest orizont cronologic, nu a fost integrat sistemului social (PIGOTT et al 1999, 60; BRAIDWOOD et al 1972, 568, 570; HESKEL 1993, 362).

În Anatolia, următorul reper la care apare metalul este nivelul 2 B de la Can Hasan I, un capăt de măciucă obţinut prin turnare. Artefactul a fost descoperit în structura nr. 3, în apropierea peretelui nordic şi are o formă simplă, rotundă, fără decoraţie (PIGOTT et al 1999, 61; FRENCH 1962, 33). După cum am dezvoltat în capitolul privind geneza culturii, nivelul 2 B se leagă organic de fenomenul vinčian.

Începutul prelucrării cuprului în Balcani este un fenomen care apare lent, dar foarte devreme. Obiecte foarte simple de cupru, cum sunt cârligele sau mărgelele, au fost semnalate la nivelul mileniului VI BC (WHITTLE 1996, 117).

În Serbia, în aşezări Starčevo-Criş apar obiecte din malachit sau azurit: Lepenski Vir IIIA (un pandantiv); Lepenski Vir IIIb (malachit şi azurit); Divostin I (un pandantiv şi o piesă conică din

azurit); Zmajevac (bucată de malachit). Acestea pot să nu fie puse în legătură cu prelucrarea metalurgică, pentru că malachitul a fost folosit ca o piatră decorativă, dar demonstrează că comunităţile Starčevo-Criş cunoşteau depozitele de minereu de cupru sau le obţineau pe calea schimbului dinspre sud (ANTONOVIĆ 2002, 33).

În România au fost semnalate descoperiri în contexte Starčevo-Criş târzii la Cuina Turcului, Balomir, Iernut, Trestiana (MAREŞ 2002, 61).

În localitatea Dubova, judeţul Mehedinţi a fost semnalat un străpungător de cupru care provine din nivelul III atribuit culturii Starčevo-Criş, nivel amestecat în partea superioară cu materiale ceramice Vinča-Tisa (??). Orizontul de descoperire este contemporan cu faza A a Culturii Vinča. Descoperirea a fost contestată de-a lungul timpului şi atribuită Culturii Coţofeni (MAREŞ 2002, 227 cu bibliografia).

La Balomir- Gura Văii Cioarei, în Transilvania, tot la nivelul Starčevo-Criş IV (paralel Vinča A) a fost descoperit un străpungător cu dimensiunile: lung. 14,6 cm, lat. = 0,4 cm, greut. = 14,60 gr. Piesa are formă dublu prismatică, secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite. Piesa se află la Muzeul de Istorie al Transilvaniei Cluj-Napoca (MAREŞ 2002, 181 cu bibliografia).

Analiza spectrală nr. 22061, efectuată la Muzeul din Stuttgart:

Figura 264. Străpungător de cupru de la Balomir (mediul Starčevo-Criş târziu). La nivel de Vinča A.


Analiza prin radiaţii cu neutroni, (pentru 41 de piese de cupru din Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei şi 30 de surse de cupru nativ din Europa) a relevat, pentru proba L 25 efectuată în Laboratorul Măgurele (LAZAROVICI et al 1995a), că piesa se situează în clusterul 1.1.1.1. şi este în seria topoarelor de cupru şi a altor piese de cupru.

Analiza spectrală, proba L 25, efectuată în Laboratorul Măgurele

La Iernut-Bideşcuţul Mare, într-un bordei din stratul inferior, datat Starčevo-Criş IV B

(orizont Vinča A), a fost descoperită o bucată de cupru nativ. Analiza spectrală a acestui obiect indică adaosuri naturale la cuprul nativ: Sn 0,01, Ag 0,012, Ni 0,017, cu urme (MAREŞ 2002, 61, 246; VLASSA 1976, fig. 4:1).

În Moldova, la Trestiana, a fost descoperit în aşezare, în nivelul IC (Starčevo-Criş IIIB-IVA), într-un complex închis, asociat cu unelte din os, un ac de cupru care are secţiunea transversală rectangulară şi capetele ascuţite (MAREŞ 2002, 318 cu bibliografia).

Pentru începuturile metalurgiei aramei în cultura Starčevo-Criş, fazele târzii, la un orizont sincron cu Vinča A2-3, pot presupune tehnici de lipire şi forjare la cald pentru obţinerea străpungătoarelor de la Balomir, Dubova şi Trestiana. Exemplarele de la Balomir şi Dubova au fost obţinute prin batere, dintr-o bară de cupru nativ, pentru realizarea capetelor active de lucru. Şi piesa de la Iernut pare a proveni din cupru nativ (MAREŞ 2002, 61).

În ceea ce priveşte Cultura Vinča, avem documentate mai multe artefacte descoperite în contextele cele mai timpurii. Comunităţile vinčiene au un rol important în dezvoltarea tehnologiei miniere şi a tratamentelor minereului. În zona ocupată de comunităţile vinčiene, depozitele de suprafaţă cu cupru nativ sau cu minereu sunt disponibile. De asemenea, este demonstrat faptul că primele piese de cupru care apar în Orientul Apropiat au la bază tehnologii folosite mult mai de timpuriu în industria pietrei: zdrobire, perforare, ciocănire etc. Colectarea minereului este demonstrată şi pentru obţinerea pigmenţilor care au la bază malachit şi azurit, care au fost prelucrate prin zdrobire. Noile tehnologii de prelucrare care se dezvoltă la acest orizont sunt folosite, de cele mai multe ori, pentru a imita produse mai vechi. Reducerea minereului este puţin documentată în Vinča timpurie, singura evidenţă vine de la urmele de zgură descoperite la Anza, nivelul IV. Indirect, avem urme de minereu prelucrat la Vinča şi Fafos, dar care nu implică neapărat activităţi de reducere, ci poate modalităţi de obţinere a pigmenţilor (CHAPMAN 1981, 125-127).

La Vinča, Miloje Vasić a fost influenţat în încadrarea aşezării în epoca metalelor, la mijlocul tranziţiei dintre perioadele Mijlocie şi Târzie a Epocii Minoice, de descoperirile care atestau exploatarea şi procesarea minereurilor din zonele apropiate tell-ului (ANTONOVIĆ 2002, 27). Vasić a descoperit obiecte de cupru la 9,3 m şi 7,5 m(Vlassa 1976, p. 129 şi n. 48 cu bibl.).

La Belovode (Serbia) au fost descoperite artefacte şi minereu din cele mai vechi faze culturale vinčiene şi până în ultimele faze (JACANOVIĆ et al 1998,

189-190, fig. 6). Procentual, acestea cresc de la un minim în faza A către un maxim în faza B, după care scad vertiginos în faza C (JACANOVIĆ et al 1998, fig. 6). Acest lucru poate fi corelat cu

Figura 265. Distribuţia malachitului şi azuritului în tell-ul de la Vinča, pe adâncimi (ANTONOVIĆ 2002, graph 1).

192 | C o s m i n I . S u c i u

observaţia lui Chapman că pentru primele faze prelucrarea minereului se făcea în aşezare, ceea ce implică temperaturi mai scăzute. Datele par să se lege (pentru Vinča C) de modelul observat la comunităţile gumelniţene care prelucrează minereul în afara aşezărilor (CHAPMAN 1981, 127). La nivel Vinča C sunt atestate minele de la Rudna Glava (JOVANOVIĆ 1982, 141-142), nefiind exclusă folosirea ei mai de timpuriu.

Un experiment condus de H. Greenfield a pornit de la premisa analizei traseologice a oaselor de animale pentru a identifica urmele lăsate de unelte de piatră şi de uneltele de cupru. Rezultatele au reuşit să facă deosebirea dintre urmele lăsate de cele două materiale. Unul dintre siturile pe care s-au realizat testele este cel de la Petnica, la aproximativ 90 de km sud-vest de Belgrad, caracterizat printr-o locuire continuă pe parcursul fazelor B, C şi D ale culturii Vinča. Aşezarea este mică faţă de marile telluri contemporane. Rezultatele au pus în evidenţă 16 urme de tăieturi realizate de unelte de piatră şi o urmă a unui obiect de metal pentru faza B. Pentru faza C au fost observate 20 de urme realizate de unelte de piatră şi 2 urme realizate de unelte de metal (GREENFIELD 1999, 805).

Analizele efectuate recent asupra tuturor materialelor din tellul de la Vinča au confirmat existenţa, din cele mai vechi niveluri, a artefactelor şi minereului de cupru (ANTONOVIĆ 2002) (Figura 265) şi chiar a prelucrării termice a acestora.

Pentru zona României avem descoperiri de obiecte de cupru la Gornea, Liubcova şi Verbicioara.

La Gornea (judeţul Caraş Severin) avem documentat un cârlig de undiţă care aparţine fazei Vinča A. O a doua piesă este un os cu depuneri de oxizi de cupru. (MAREŞ 2002, 236 cu bibliografia).

La Liubcova (judeţul Caraş Severin) sunt documentate alte descoperiri de cupru. O primă piesă este o verigă de cupru (sau inel) descoperită la 1,20 m adâncime, în stratul de cultură din faza Orniţa-Vinča B2 (în sistemul cronologic al lui Comşa) sau Vinča A după Lazarovici (diam. = 1,7/1,6 cm, gros. = 1,2 cm; sârmă cu secţiunea transversală rotundă). O a doua piesă este din os cu depuneri de oxizi de cupru, care provine din nivelul III, datat Vinča A. Materialele se află la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan (MAREŞ 2002, 236 cu bibliografia).

La Verbicioara (judeţul Dolj) a fost descoperit un cârlig de undiţă care provine din zona B, la nivelul Vinča B2 (MAREŞ 2002, 328).

La Limba – Vărăria este menţionată o piesă de metal descoperită în SXIII/2001 la baza nivelului cuprins între 0,3 m-0,6 m, datat de descoperitori la nivel Vinča B şi asociat cu un nivel de călcare (ceramică- capace de vas, picioare de cupă, material pictat de tip Lumea Nouă etc.; pietre de râu şi material osteologic). Piesa este o sulă de cupru cu partea activă la ambele capete (Paul et al 2002, 517). Din nefericire, piesa nu este publicată, dar după descrierea situaţiei, nivelul ar corespunde nivelului de locuinţe de suprafaţă de la Miercurea Sibiului-Petriş (IIb) şi ar avea corespondenţe cu piesele de la Trestiana şi Balomir, care au ambele extremităţi ascuţite. Sumativ, în acest moment, avem la orizont Vinča timpurie, pe întreg teritoriul României avem mai multe descoperiri dintre care:

• Străpungătoare - 2 piese (mediul Starčevo târziu), • Cupru nativ – 1 piesă (mediul Starčevo târziu), • Ace de cupru – 1 (2?) piesă (mediul Starčevo târziu, Limba?), • Cârlige de pescuit – 2 piese (mediul Vinča timpuriu), • Inele, verigi de cupru – 1 piesă (mediul Vinča timpuriu), • Piese de os cu depuneri de oxizi de cupru – 2 piese (mediul Vinča timpuriu).


Apariţia materialelor de cupru în mediul Starčevo târziu este normală chiar şi înaintea pătrunderii comunităţilor vinčiene (pe calea schimbului) şi cu atât mai mult trebuie să fi existat interacţiunea între comunităţi pe parcursul pătrunderii în Transilvania; mai ales nu trebuie uitat sincronismul dintre cele două civilizaţii, demonstrat clar în Banat (LAZAROVICI 1977; LAZAROVICI 1979). Putem observa folosirea cuprului nativ pentru obţinerea unor unelte folosite uzual (ace, cârlige de pescuit, verigi de cupru) la activităţile domestice (producţia de textile, piele, pescuit, componente pentru diferite activităţi conexe). Cele două piese cu depuneri de oxid ne pot indica faptul că se realizează unelte compozite (cupru/os).

Figura 266. Detaliu cu zona de sud-vest a Transilvaniei (MAREŞ 2002, Harta 1), cu

zăcămintele şi ivirile de cupru din România. Numerele corespund cu MAREŞ 2002, Anexa I. Cu mov este indicat arealul culturii Vinča în Transilvania.

Aria de răspândire a comunităţilor vinčiene timpurii în Transilvania (în special cele de pe cursul mijlociu al Mureşului) oferă acestora un acces facil (1-2 zile de mers faţă de aşezări) la zăcămintele şi aflorimentele de cupru din zona Munţilor Metaliferi şi Poiana Ruscă. Nedescoperirea urmelor de zgură de cupru în aşezări poate să ţină de stadiul cercetărilor, dar şi de aciditatea solului. Apariţiile sunt contestate pe baze logice mai târziu şi au fost căutate explicaţii pentru o datare mai târzie a descoperirilor de cupru (Vinča târzie, Coţofeni, epoca bronzului sau a fierului) (pentru problemă vezi Luca et al 2000, 48-49).

Scurta înşiruire ne arată că nu putem discuta de un fenomen izolat sau de materiale care au ajuns din straturile superioare pentru toate cele 9 piese (10 cu Limba?).

În fazele târzii ale culturii Vinča, acestea sunt documentate în interiorul aşezărilor la Gomolava, Stupari şi Gronja Tuzla III, ceea ce implică o diferenţiere spaţială a societăţii, iar tehnologiile de topire a minereului sunt organizate la nivelul „familial”. Majoritatea descoperirilor de cupru din arealul vinčian arată că ele provin din zone intens mineralizate (CHAPMAN 1981, 127).

7. Analize pe obsidian şi silex.

Uneltele din obsidian sunt ideale pentru reconstituirea elementelor de schimb între ariile culturale, pentru că sursele geologice sunt limitate ca număr, iar piesele se regăsesc în situri arheologice chiar şi la distanţe mari de sursă. Prin analiza fizico- chimică a pieselor, acestea pot fi atribuite cu precizie foarte mare sursei geologice (TYKOT 2002, 618). Piesele de la Miercurea Sibiului – Petriş au fost comparate cu probe de obsidian colectate din siturile din estul Mediteranei (Lipari, Pantelleria, Sardinia, Palmarola, Melos şi Giali) şi sursele Nord Carpatice (Carpathic 1- Slovacia, Carpathic 2 - Ungaria) (BIAGI et al 2007a, p. 319). Aceste analize demonstrează foarte clar originea Nord-Carpatică a obsidianului de la Miercurea Sibiului – Petriş (BIAGI et al 2007, BIAGI et al 2007a).

194 | C o s m i n I . S u c i u

Zona egeană se aprovizionează, în cea mai mare parte, din sursa de la Melos. Piese din Melos sunt identificate cel mai la nord, în Peninsula Balcanică la Servia, Nea Nikomedeia, Sitagroi şi Mandalo. La Sitagroi ajunge şi cea mai nord-estică piesă din sursa anatoliană de la Çiftlik (KILIKOGLOU et al 1996, 343-344).

Pentru Transilvania, un studiu mai recent a analizat 15 probe de obsidian încadrate ca neolitice, fără a se face nicio dataremai exactă : 5 piese din zona Oradea (din siturile de la Seleuş, Salca, Tăşnad) şi 10 piese din zona Cluj (din siturile de la Iclod, Ţaga, Cheile Turzii şi Bucin) (CONSTANTINESCU et al 2002, 374). Majoritatea probelor sunt apropiate de sursele Nord-Carpatice 1 şi 2 (slovace şi ungare). Unele din probe par a se apropia ca provenienţă de zona de materii prime Giali (CONSTANTINESCU et al 2002, 375-376, fig. 4-6). Dacă informaţia se adevereşte, pot fi luate în calcul migraţiuni sau schimburi foarte puternice dinspre/cu zona sudică. Datele pot fi folosite doar dacă vom avea mai multe informaţii legate de provenienţa culturală a pieselor analizate cu acest prilej.

Pentru Miercurea Sibiului – Petriş, cele mai vechi piese aparţin nivelurilor Starčevo-Criş, care conţin doar 5 piese de obsidian, din care 4 îşi au originea în sursele Carpathian 1 (Carpatic 1), iar o piesă provine din sursa Carpathic 2E (Carpatic 2E). Acest număr scăzut corespunde unui nivel la fel de mic de piese cioplite (BIAGI et al 2007, 132-133). Presupunem un comerţ pe bază de reciprocitate, din aproape în aproape.

Unii autori consideră că nu există descoperiri care să ateste existenţa unor populaţii mezolitice târzii în bazinul superior al Tisei care să exploateze obsidian. Pe baza numărului mic de piese de obsidian descoperite, ca şi pe baza lipsei de corelaţie între frecvenţa pieselor de obsidian şi distanţa la care se găsesc acestea, se susţine că procurarea materiei prime este sporadică şi aleatorie şi este făcută în mod direct de comunităţile neolitice şi redistribuită printr-o reţea de schimb (KACZANOWSKA et al 2008, 13).

Un studiu publicat recent arată că populaţiile aurignaciene şi gravettiene din zona de nord-vest a României prelucrau şi foloseau obsidian, fiind prezente elemente care caracterizează un întreg chaîne opératoire (DOBRESCU 2007, 17). Din nefericire, piesele nu au fost analizate fizico-chimic pentru determinare, iar autoarea pune sub semnul întrebării provenienţa din sursele nord-carpatice (1 şi 2) (?).

Pentru etapa neoliticului dezvoltat asistăm la creşterea numărului de piese de obsidian care ajung la Miercurea Sibiului – Petriş.

Astfel, pentru nivelurile Vinča A- B1 au fost identificate 39 de piese de obsidian din care 35 aparţin sursei Carpathian 1 (Carpatic 1) şi 3 piese care provin din sursa Carpathic 2. Spre deosebire de perioada anterioară, au fost determinate 6 piese retuşate şi 2 aşchii provenite de la prelucrarea nucleelor, ceea ce presupune prelucrarea pieselor in situ ((BIAGI et al 2007a, 132-133).

Cea mai mare parte a pieselor provin din B2 (11 piese) din B11 (8 piese), iar restul din nivelul de cultură, din care câteva au urme de uzură. Obsidianul reprezintă 21.08% din totalul artefactelor cioplite, care cuprind peste 185 de piese (2080 gr.) (BIAGI et al 2007a, 314). Multe alte piese nu prezintă urme de folosite, ceea ce presupune că urma să fie transmise mai departe pe rutele de schimb.

Această creştere a numărului de piese este normală, având în vedere extinderea, pentru această perioadă, a ariei de pătrundere a obsidianului Carpatic, care merge cu peste 400 de km mai spre sud decât în perioada anterioară şi ajunge până la Mandalo în Macedonia greacă (KILIKOGLOU et al 1996, 343). Acest lucru este posibil prin dezvoltarea unei zone de schimb de-a lungul râurilor Tisa şi Someş (CHAPMAN 1981, 80) dinspre zona cu materie primă până departe, către sud.


Pe o rază de aproximativ 80 km în jurul zonelor sursă, obsidianul este materia de bază pentru a se situa la o proporţie de 90% la peste 150 km în bazinul Tisei (KACZANOWSKA et al 2008, 16). La Miercurea Sibiului-Petriş, proporţia obsidianului pentru această perioadă este de 21,08% la o distanţă, în linie dreaptă, faţă de Viničky (sursa Carpathian 1- Slovacia) de 320 km. Distanţa aproximativă de-a lungul văilor Tisei, Someşului, Mureşului şi a Secaşului ajunge la aproximativ 460 Km. Aceeaşi distanţă de 320 km în linie dreaptă este şi faţă de Erdöbénye (sursa Carpathian 2- Munţii Zemplén, Ungaria).

În analiza sa din anii

80, John Chapman observă două rute principale: una de-a lungul Tisei până la confluenţa cu Mureşul, de unde se despart trei rute (pe care se aplică modelul de distribuţie „down the line”) şi ruta de-a lungul Someşului în nord-vestul Transilvaniei (CHAPMAN 1981, 80). Modelarea geografică scoate din calcul ruta de-a lungul Someşului, datorită lipsei de analize la acea dată (CHAPMAN 1981, fig. 108, fig. 109, fig. 110).

În concluzie, noile analize pe materialele de pe ruta Tisa, Someş, Mureş (partea mijlocie a cursului) şi Secaş arată o distribuţie uniformă a obsidianului carpatic la acest orizont cultural (KACZANOWSKA et al 2008, CONSTANTINESCU et al

2002, BIAGI et al 2007, BIAGI et al 2007a) şi legături foarte strânse cu populaţiile care controlează zona bazinului superior al Tisei. Pe lângă descoperirile care punctează acest traseu, această rută de schimb este susţinută şi de vasul cu pictură cu bitum, import Pişcolt în nivelul locuinţelor de suprafaţă (Figura 197). Cu aceste noi elemente putem susţine ruta de schimb Tisa-Someş-Mureş-Secaş.

Datele prezentate sunt obţinute în urma unor analize efectuate pe materialele de la Miercurea Sibiului până la nivelul anului 2005. Aşteptăm şi datele pentru toate materiile cioplite şi pentru obsidianul colectat în 2006-2007. Probele sunt analizate de către profesorul Paolo Biagi.

Figura 267. Distribuţia obsidianului Nord Carpatic (H) către Transilvania (Adaptare după CHAPMAN 1981, fig.108).

M-Melos, G-Giali, L-Lipari.

196 | C o s m i n I . S u c i u

8. Cimitirele şi înmormântările izolate.

În ceea ce priveşte înmormântările neolitice, ele apar în cadrul culturii Starčevo–Criş pentru care avem peste 200 de descoperiri în întreaga arie. Majoritatea sunt descoperiri în cadrul aşezărilor. Câteva sunt legate de gropi separate şi foarte puţine dezvoltă o relaţie cu elementele arhitectonice. Majoritatea reprezintă indivizi în poziţie fetală cu braţele îndoite la cot şi cu mâinile în imediata vecinătate a feţei. În perioada timpurie nu există elemente care să indice o preferinţă pentru orientare, pe când în perioada târzie ¾ din schelete sunt aşezate pe partea stângă, iar aceeaşi proporţie o avem şi pentru cei orientaţi cu craniul spre est. Depunerile prezente sunt rare şi conţin, de obicei, un vas amplasat în imediata vecinătate a celor decedaţi (LICHTER 2003, 138). Analizele Penrose arată că populaţia Starčevo-Criş are o componentă gracil mediteraneană (ZOFFMANN 2000, 75-76).

Aceste caracteristici se transmit mai departe culturii Ceramicii Liniare, unde avem atestate peste 260 de morminte în întregul Bazin Carpatic. Majoritatea sunt caracterizate de o exagerare a poziţiei fetale, trei pătrimi privesc spre stânga. Majoritatea scheletelor au craniul orientat spre est. O pătrime dintre ele conţin inventar funerar, dar de obicei acesta este constituit dintr-un vas şi foarte rar apar unelte în mormintele de bărbaţi (LICHTER 2003, 138). Analizele de tip Penrose arată pentru varianta estică a culturii liniare (Alföld) o origine comună sau o evoluţie din cadrul populaţiei Starčevo-Criş (ZOFFMANN 2000, 76), cu influenţe protonordice de tip Cro-Magnon. Indicii Penrose nu indică nicio legătură între populaţiile Ceramicii Liniare Estice cu cele ale Ceramicii Liniare Vestice (ZOFFMANN 2000, 76).

Nu au fost descoperite urme care să ateste cimitire cu înmormântări regulate în siturile vinčiene din Transilvania. Acestea apar doar în faza târzie a culturii şi sunt o inovaţie generalizată la nivelul întregii Europe. Pentru aria culturii Vinča există doar două cimitire: la Gomolava şi la Botoš, în Serbia, datate în faza târzie (CHAPMAN 1981, 54-60; 2000, 98, 122-125, 228). În afara celor două cimitire, datele sunt puţine şi disparate: incineraţie la Potporanj şi Vinča-Belo Brdo, osuariu Vinča-Belo Brdo (LAZAROVICI et al 2006, 439-440). Fragmentele umane mai apar izolat în stratul de cultură (LAZAROVICI et al 2006, 200). La Parţa, în cultura Banatului, un schelet a

Figura 268. Obsidian de la Miercurea Sibiului- Petriş (BIAGI et al 2007a, fig. 4).


fost descoperit sub dărâmăturile unei locuinţe cu etaj şi este corelat cu incendierea staţiunii şi nu cu un ritual de înmormântare (LAZAROVICI-KALMAR 1995, 191).

Izolat, avem descoperiri care atestă incinerarea în arealul culturii Starčevo-Criş şi a culturii Liniare Timpurii (Alföd). În ultimele etape ale culturii Starčevo-Criş avem pomenit un schelet de copil, cu urme de ardere, depus pe o vatră la Cârcea (LAZAROVICI- KALMAR 1995, 190) şi mormântul M7 de la Gura Baciului, care este prezent într-un context al locuinţei P24. Ritualul a presupus şi depunerea unui cap de piatră masiv. Nu avem date radiocarbon referitoare la acest complex, dar pentru M6 (inhumaţie) de la Gura Baciului, datat Starčevo-Criş IIIB (sau IIB-IIIB) (LAZAROVICI-KALMAR 1995, 186-187), data radiocarbon este Lv-2157 (6400±90) la un nivel post Vinča A2. Tot la Gura Baciului este şi un mormânt de incinerare cu un cap de piatră masiv. În respectiva locuinţă (P24) era şi o stelă de piatră, considerată altar casnic (LAZAROVICI et al 2006). Nu avem date radiocarbon referitoare la acest complex, dar el este datat de autorii săpăturilor în SC IIIB, serierea îl plasează în vecinătatea lui P7a, iar materialele din P24 ceva mai târzii, dar tot în SC IIIB (LAZAROVICI-KALMAR 1995, 102, 131).

Alte 3 morminte de incineraţie au apărut în urnă, la nivelul neoliticului timpuriu. La Tell Azmak, în Bulgaria, vasul cu urmele de incineraţie a fost îngropat sub podina casei şi este singular în zona Traciei. Un exemplu asemănător vine de la Gorza pe valea Tisei în nivelul neoliticului timpuriu. Ambele descoperiri sunt mai apropiate de inhumaţie. Aproximativ la acelaşi nivel cronologic avem atestat un vas ceramic cu resturi de oase arse în nivelul Starčevo târziu de la Vinča-Belo Brdo (BACVAROV 2006, 103).

Tot unui orizont timpuriu îi aparţin mai multe schelete incomplet arse la Souphli Magoula, în estul Tessaliei şi la Zarkou (76 de cazuri), care aparţin de nivelul neoliticului timpuriu şi dezvoltat, orizontul Protosesklo (LAZAROVICI-KALMAR 1995, 189-192). Tot la Souphli Magoula avem şi şapte vase cu oase incomplet arse, care au fost găsite la sud de aşezare şi aparţin de faza Tsangli-Larissa a culturii Dimini (BACVAROV 2006, 102-103). Unul din vase este de cea mai bună factură vinčiană (LAZAROVICI-KALMAR 1995, 105). La acelaşi nivel cronologic, la Ezero, în nivelul Karanovo III avem copil care are sub 4 săptămâni şi care a fost acoperit cu un vas adânc, lustruit, de culoare neagră cu canelură, cu analogii similare la Mandalo în nordul Greciei şi la Lerna în Argolida (BACVAROV 2006, 104).

Lipsa datelor pentru perioada timpurie a culturii Vinča arată un comportament diferit de cel al populaţiilor Starčevo-Criş sau al Ceramicii Liniare contemporane care, momentan, poate fi explicat prin trei variante:

1. Existenţa diferitelor oase fragmentare şi a osuariului poate indica un ritual de descărnare şi de păstrare a oaselor pe platforme.

2. Practică inhumaţia, dar înmormântează în zone cu semnificaţie specială care nu sunt legate de aşezări.

3. Se practică incineraţia şi depunerea resturilor în vase speciale sau resturile sunt împrăştiate.

O descoperire specială a fost semnalată la Tărtăria, în groapa rituală, de unde au fost recuperate resturi antropologice analizate de dr. Georgeta Miu, care a confirmat apartenenţa la un schelet de femeie, păstrat parţial, cu un caracter gracil al oaselor, posibil mediteranean, cu o vârstă de 50-55 de ani, cu o înălţime aproximativă de 147 cm. Detaliile patologice ale oaselor arată un caracter degenerativ, spongios, cu o boală la femurul drept, foarte probabil contractată din copilărie, care a dus la probleme de mers şi la înclinarea corpului spre dreapta. O evoluţie spre osteoporoză s-a petrecut în ultimii 10-15 ani de viaţă. Oasele umane nu au fost arse şi nu aveau urme de ardere. Groapa mai avea un os mare de vită, ars. Femurul drept, ca şi unele coaste prezintă deformări determinate de o boală de oase, o tuberculoză osoasă, osteomielită sau o variantă de sifilis antic.

198 | C o s m i n I . S u c i u

Contextul a fost demonstrat ca fiind unul ritual şi ar aparţine unei preotese (LAZAROVICI et al 2006, 200-205). Oasele au fost datate (R-1630- 6310±60 BP).

Tot la Tărtăria avem pomenit un copil înmormântat pe o vatră (GLIGOR 2007, 215), dar fără alte detalii, posibil să fie cel descoperit de K. Horedt şi, din descrierea dată de acesta, ceramica pictată pare să fie Petreşti (Horedt 1949, p. 51-52 fig. 7).


5800CalBC 5600CalBC 5400CalBC 5200CalBC 5000CalBC 4800CalBC

Calibrated date

6000BP

6200BP

6400BP

6600BP

6800BP

Rad

ioca

rbon

det

erm

inat

ion

R-1630 : 6310±60BP 5350BC (68.2%) 5210BC

Figura 269. Calibrarea probei radiocarbon R-1630: 6310±60BP. OxCal v3.10 Bronk Ramsey (2005); cub r:5 sd:1 prob usp[chron]; References - Atmospheric data from Reimer et al 2004; Cel mai probabil data se încadrează în intervalul: 5350BC -5210 cal BC (68.2%.)

Pentru faza târzie (Vinča C), cimitirele de la Gomolava şi Botoš ne indică clar o modificare

a ritualului, dar nu sub influenţa liniară, ci mai mult legată de un nou impuls dinspre sud. La Botoš, procentajul celor care au faţa orientată către est este acelaşi cu cei care au faţa orientată către vest (LICHTER 2003, 138). Unele elemente ceramice din cimitirul de la Botoš par a fi la nivel Vinča A- Starčevo IV (LAZAROVICI 1977, 75). Analizele Penrose efectuate pe resturile populaţiei Vinča târzie din Serbia şi ale culturii Tisza arată un bloc compact, foarte apropiate ca valori Penrose, care nu au primit influenţe din jur (ZOFFMANN 2000, 75-76). Din nefericire, nu avem date pentru etapele timpurii din lipsa probelor antropologice. În sud-estul Transilvaniei, momentul este marcat de apariţia cimitirelor, care implică schimbări în domeniul ritului funerar.

Acest lucru se observă cel mai bine în aria culturii Turdaş, care suprapune parţial arealul ocupat anterior de cultura Vinča timpurie în zona văi Mureşului Mijlociu şi a Secaşului.

Singura necropolă turdăşeană atestată până acum este cea de la Orăştie-Dealul Pemilor, punctul X2, unde gropile mormintelor sunt dreptunghiulare. 80% din schelete erau orientate est-vest, cu capul spre vest şi privirea spre nord. Defuncţii sunt chirciţi pe dreapta, cu oasele acoperite cu ocru roşu (total sau parţial) şi cu inventar asociat (oase arse, ceramică arsă secundar, topoare şi în două cazuri, unelte cioplite şi vase ceramice). Sunt pomenite gropi cenotaf aflate la distanţă mai mare şi care par a fi de acelaşi tip. Unele fragmente izolate de oase umane au fost identificate în stratul de cultură trecute prin foc. În B2/1994 au fost identificate două calote craniene. Tot în arealul


turdăşean, la Turdaş-Luncă, sunt pomenite mai multe înmormântări izolate (două morminte de copii, asociate cu ritualuri de fundare a locuinţelor) în partea de est a aşezării, dar şi fragmente izolate în stratul de cultură (LUCA 2001, 48-50).

Un mormânt de inhumaţie (M1) este pomenit de către Ion Berciu la Alba Iulia-Lumea Nouă, descoperit în campania din 1962 (Berciu 1968, 58). Mihai Gligor înclină să creadă că aparţine nivelului vinčian (GLIGOR 2007, 21), dar datele nu permit o datare clară. Din nefericire, la acest orizont avem mai multe înmormântări rituale care ţin de nivelurile târzii (Foeni) (GLIGOR 2007, 232).

În cadrul grupului Iclod avem două necropole (A- de la începutul locuirii şi B – mai târzie). Elementele de ritual sunt caracterizate de înmormântări culcat pe spate, cu mâinile pe piept, abdomen sau pe lângă corp, cu picioarele întinse, orientate est-vest, cu privirea spre est, cu inventar bogat şi cu ocru. În cimitirul B sunt observate şi elemente noi (mâinile aduse la umăr, picioarele încrucişate la gleznă şi privirea spre sud) (MAXIM 1999, 88).

Tot inhumaţia este caracteristică şi grupului Foeni (DRAŞOVEAN 2006; GLIGOR 2006), unde, pe lângă morminte izolate, s-au descoperit şi înhumări colective. Datările radiocarbon şi cronologia relativă duc acest orizont la nivel Turdaş târziu şi Foeni/Petreşti A, mult prea departe de orizontul de care ne ocupăm în acest studiu.

9. Descoperiri Spondylus/Glycymeris.

În cea mai recentă analiză asupra apariţiilor de scoici destinate obţinerii de obiecte de podoabă sunt identificate două tipuri folosite de comunităţile vinčiene, fiind foarte greu de recunoscut diferenţele dintre ele: Spondylus şi Glycymeris (DIMITRIJEVIĆ 2006a). Analiza arată că pentru perioadele timpurii din tellul de la Vinča (unde avem cele mai multe descoperiri din arealul vinčian) predomină specia de Glycymeris (Figura 270), iar pentru cele târzii, Spondylus este cel mai răspândit (DIMITRIJEVIĆ 2006a).

Figura 1. Distribuţia de Spondylus/Glycymeris în aria culturii Vinča (prelucrare după DIMITRIJEVIĆ 2006a, fig. 10).

Situri vinčiene cu descoperiri de

Spondylus/Glycymeris semnalate; Situri vinčiene fără descoperiri

de Spondylus/ Glycymeris; 1 – Gornea; 2 – Alba Iulia-Lumea Nouă, Limba; 3 – Tărtaria; 4 – Novi Kneževac; 5 – Kikinda;

6– Parţa; 7 – Mostonga; 8 – Aradac; 9 – Botoš; 10 – Opovo; 11 – Gomolava;12 – Jakovo; 13 – Vinča; 14 – Vršac, Kozluk; 15 – Vršac, At;16 – Vršac, Potporanjske granice; 17 – Potporanj; 18 – Gaj, Čolak; 19 – Răcăşdia; 20 – Liubcova; 21 – Ostrovul Corbului; 22 – Selevac;23 – Anzabegovo; 24 – Divostin; 25 – Supska; 26 – Crnokalačka Bara; 27– Naprelje; 28 – Pločnik; 29 – Gradač, Zlokućani; 30 – Žitkovac; 31– Valač; 32 – Fafos; 33 – Predionica.

200 | C o s m i n I . S u c i u

Scoicile prelucrate de Spondylus/Glycymeris sunt foarte căutate în mediul culturii Ceramicii Liniare şi apar de obicei în morminte asociate cu indivizii cu statut social înalt (MILISAUSKAS 2002, 184). La Aşaği Pinar, la acest orizont cu ceramică neagră şi lustruită, avem un atelier de modelat mărgele care folosea ca materii prime malachitul, spondylus sau cristalele de rocă

(ÖZDOĞAN 2003, 353). Apariţiile de Spondylus/ Glycymeris sunt întâlnite în

zona de contact cu lumea Ceramicii Liniare (BOGUCKI 1993, 415). Cu o singură excepţie (Anza), descoperirile de Spondylus/ Glycymeris apar doar la nord de linia Sava-Dunăre (Figura 271). La Anza Spondylus/ Glycymeris este prezentă pe toate nivelurile şi ea se leagă mai mult de zona macedo-bulgară (Karanovo, Sitagroi).

Analiza hărţii (Figura 271) ne arată clar că acele comunităţile vinčiene din partea sudică nu folosesc podoabele din Spondylus/ Glycymeris. O pătrundere dinspre Marea Egee este improbabilă şi pentru modul diacronic de distribuţie al celor două genuri care nu corespunde cu cel al siturilor egeene. O altă zonă originară poate fi Adriatica, dar lipsesc un număr mai mare de situri excavate care să permită analize obiective. În ceea ce priveşte Marea Neagră, sunt mai multe aşezări care flanchează linia Dunării şi care pot arăta o pătrundere din această zonă,

chiar dacă nu avem atestate ateliere (DIMITRIJEVIĆ 2006a 248-249). Prezenţa lor în preistorie în Marea Neagră este, câteodată, contestată (HAIMOVICI 2007, 296).

Pentru Transilvania avem mai multe fragmente de brăţări care pot fi atribuite cu siguranţă unor complexe vinčiene timpurii.

La Tărtăria, o brăţară este identificată în groapa rituală, cu diametrul de 8,7 cm şi o grosime de 0,8 cm. Urmele arată că a fost purtată pentru o perioadă îndelungată şi a fost ruptă deliberat exact în zona mediană (VLASSA 1976, fig. 6/4; MERLINI et al 2008, 143). Peste 80 % din descoperirile de Spondylus/ Glycymeris sunt brăţări. Altele le putem găsi la Liubcova-Orniţa (fragmentară - COMŞA 1969, fig. 12.2), Gornea- Căuniţa de Sus (întreagă – LAZAROVICI 1979, XII/E 1-2), Răcăjdia (LAZAROVICI 1979, 86) şi la Lumea Nouă (GLIGOR 2007, 189).

a. b.

Figura 271. Brăţara Spondylus de la Tărtăria (inventar P413) (VLASSA 1963, fig. 6.3; MERLINI et al 2008, Image 20,21).

a.modalitate de folosire; b. partea mediană cu urmele de restaurare.

Figura 270. Distribuţia comparativă a scoicilor Spondylus şi Glycymeris corelată pe adâncimi în tellul de la Vinča. (DIMITRIJEVIĆ 2006a, fig. 10).


Săpăturile din 1989 efectuate de I. Paul au fost prezentate într-un raport preliminar abia în 2007. În S.G.1 (legată de săpăturile lui Vlassa din 1961), deasupra bordeiului datat „Vinča A” (care porneşte la adâncimea de 3,4 m), în cuprinsul unor depuneri succesive, localizate între 2,5-2,8 m, marcate de concentrări de cărbune şi cenuşă, care alternează cu resturi de chirpici şi pe alocuri cu lentile de lut, este pomenit material ceramic, oase şi fragmente de piatră (PAUL 2007, 28). Trimiterea se face către planşa VI (PAUL 2007, Pl.VI), unde însă identificăm şi o piesă care la descrierea planşei (PAUL 2007, 48) este determinată ca Spondylus. Nivelul este datat ca aparţinând culturii Criş târzii şi Vinča A. Presupunem că materialele aşa- zise Criş provin din straturile inferioare deranjate inevitabil de bordeiele vinčiene şi este normal ca ele să apară atâta timp cât avem la Tărtăria un nivel Starčevo-Criş.

În săpăturile lui K. Horedt şi N. Vlassa nu au apărut materiale Starčevo-Criş târzii (inf. Gh. Lazarovici), de altfel, cea mai mare parte a materialelor am studiat-o şi noi. Materialele asociate cu această piesă sunt reprezentate de fragmente cu bandă punctat incizată de factură vinčiană, un inel de os, o dăltiţă fragmentară, un picior de altăraş ornamentat cu linii incizate umplute cu culoare roşie şi o spatulă de os (Figura 273). Este clară apartenenţa la nivelul vinčian timpuriu, dar nu deţinem mai multe detalii, pentru că este important de urmărit relaţia între fragmentele de altar şi fragmentul de Spondylus/Glycymeris.

a. b.

Figura 272. Fragment de „Spondylus”. Desenul piesei (a.-PAUL 2007, fig. VI.2) şi fotografia (b.-PAUL 2007, 48, XIV:6).

La Alba Iulia-Lumea Nouă, situaţia este problematică, pentru că avem doar două piese care ar

putea aparţine de nivelul vinčian, iar alte două sunt datate la sfârşitul Turdaşului. Prima piesă este o brăţară, de formă circulară, cu un diametru de 5,8 cm, profil triunghiular, finisată şi lustruită foarte bine (Nr. Inv. 4619/1 Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia), provenită din săpăturile fraţilor Berciu din 1961 (GLIGOR 2007, Pl. XLIIIa/1). O a doua piesă prezintă puternice urme de ardere (GLIGOR 2007, Pl. XLIIIa/2). Nu există informaţii referitoare la contextul descoperirilor.

La Limba, o descoperire interesantă a fost făcută în 1996 când în L1, S IV/1996, a fost descoperit un complex de cult care avea peste 20 de râşniţe, foarte multe vase de provizii – amforete cu capace prosopomorfe, trei idoli antropomorfi, coarne de cerb şi de bour, fragmente pictate de tip Lumea Nouă, ca şi două pietre masive de mari dimensiuni. În acest context apare şi un fragment de brăţară Spondylus (CIUTĂ-PAUL 1997, 2-3; CIUTĂ 2008, 123). Din nefericire, materialele nu au fost publicate detaliat.

Pentru zona Transilvaniei, singurele piese care au un context sigur de descoperire sunt asociate unui complex care are legătură cu aşa-zisul cult al fecundităţii sau al regenerării (Limba şi Tărtăria). Mai rămâne de investigat dacă avem de a face cu varianta Spondylus sau Glycymeris, pentru că ele sunt raportate ca Spondylus, dar este destul de greu de făcut demarcaţia pe piesele

202 | C o s m i n I . S u c i u

finite. Teoretic, şansele sunt mari să aparţină de genul Glycymeris, ale cărui piese apar majoritar în cele mai timpurii contexte în situl eponim de la Vinča.

10. Elemente de floră şi cultivare a plantelor.

Analizele efectuate asupra macroresturilor vegetale au fost efectuate, recent, de dr. Beatrice Ciută, care a analizat probe de la Miercurea Sibiului-Petriş, Limba şi Lumea Nouă, publicate în lucrarea sa de doctorat.

Astfel, pentru Miercurea Sibiului au fost identificate resturi vegetale pentru B5 din campania 2005 şi au fost identificate: 1 sămânţă şi 5 fragmente de Cerealia, 1 fragment de Vicia ervila (măzăriche sălbatică), un fragment neidentificat de leguminoase şi 3 fragmente de Galium spurium (sânziene, drăgaică) (CIUTĂ 2007, Tabel 1). Din campania 2007 au fost prelevate mai multe probe care au relevat: 66 de seminţe şi 114 fragmente de Cerealia, 6 fragmente de Triticum, 5 seminţe de Triticum monococum (grâu einkorn), 1 fragment de Setaria cf. italica (mohor), 2 fragmente de Lens esculenta ssp. Microspermae (linte) şi 1 fragment de Cornus mas (coarnă) (CIUTĂ 2008, Tabel 2).

La Alba Iulia-Lumea Nouă, în campania din 2003 au fost analizate resturile peleobotanice din G2, care a furnizat 3 probe din zona vetrei: 1 sămânţă de Trititicum, 15 fragmente de Cerealia, 1 fragment de Secale cereale (secară), 2 seminţe de Vicia ervilia (măzăriche sălbatică), 1 fragment de Cornus mas (coarnă), 29 fragmente de Chenopodium cf. album (lobodă sălbatică/laba gâştii), 1 fragment de Polygonum cf. aviculare (troscot), 2 fragmente de Rumex acetosa (măcriş, dragavei sau ştevie), 1 fragment de Poa (firuţă), 1 fragment de Spergula arvensis (hrana vacii). În campania din 2005 au fost luate probe din bordeiul B2 (punctul La Colda): 1 sămânţă şi 14 fragmente de Cerealia, 4 fragmente neindentificate de leguminoase, 1 sămânţă şi 1 fragment de Vicia ervilia (măzăriche sălbatică) (CIUTĂ 2008, Tabel 3,4).

La Limba-Bordane au fost prelevate probe din bordeiul B1, unde au fost identificate: 21 seminţe şi peste 345 fragmente de Triticum Monococum (grâu einkorn), 2 seminţe de Triticum diccocum (grâu emmer), 1 sămânţă de Panicum miliaceum (mei), 2 seminţe de Lens culinaris (linte),1 sămânţă de Pisum sativum (mazăre); 1 fragment Cornus mas (coarnă), 1 fragment Anthemis tinctoria (o specie de compozee), 1 fragment Asteraceae (compozee), 1 fragmet Bromus (obsigă), 30 fragmente Chenopodium (lobodă sălbatică/laba gâştii), 2 fragmente Galium (cărnăţăl, asprişoară, lipicioasă), 1 fragment Hyoscymasus niger (măselariţă), 2 fragmente de Poacea (plantă ierboasă), 1 fragment Malva (nalbă), 1 fragment Rosa (trandafir), 1 fragment Setaria (mohor, dughie), 1 fragment Sambucus nigra sau S. Recemosa şi 1 fragment Trifolium/Meliotus (CIUTĂ 2008, Tabel 5).

De la Limba-Şesul Orzii au fost prelevate dintr-un context considerat ritual (L1/1996): 40 de fragmente de Triticum Monococum (grâu einkorn), 15 seminţe de Cerealia, 1 fragment de Chenopodium (lobodă sălbatică/laba gâştii), 1 fragment Hyoscymasus niger, 1 fragment de Poacea şi 1 fragment Rosa (CIUTĂ 2008, Tabel 5).

În alimentaţie, grâul a fost introdus de foarte de timpuriu şi face parte din pachetul de bază neolitic, esenţial pentru populaţiile de agricultori din Balcani şi este atestat în cele mai timpurii orizonturi neolitice din Anatolia şi Grecia (COLLEDGE et al 2004, 42). Au fost identificate două tipuri de grâu: emmer (Triticum dicoccum) şi einkorn (Triticum monococcum), din care pare să predomine tipul de einkorn, iar cel emmer este mult mai redus procentual, asta chiar dacă grâul emmer pare a fi cel preferat de către comunităţile neolitice pentru valoarea nutritivă mare (COLEMAN 1977, 128).


Pe de altă parte, grâul einkhorn este mai lent în creştere şi din această cauză buruienile atacă cultura, dar este mai rezistent la frig şi rezistă favorabil la ploi îndelungate. Făina este nutritivă, dar la coacere dă un gust neplăcut astfel încât grâul este, de obicei, consumat ca terci/pasat sau fiert (CIUTĂ 2008). În Bulgaria este atestat în regiunile montane, unde se dezvoltă bine şi domină în aşezările neoliticului timpuriu şi dezvoltat. Se dezvoltă bine şi pe solurile umede (POPOVA 2007, 521)

Este posibil ca la solul din sud-vestul Transilvaniei grâul einkorn să fi fost cel mai adaptat şi, implicit, cel mai folosit de comunităţile vinčiene. El este dominant în spaţiul Ceramicii liniare şi deţine doar 50% în cadrul culturii Karanovo III (KREUTZ et al 2005, 244).

Nu au fost detectate urme de orz (Hordeum vulgare) în niciuna din probele relevate în siturile vinčiene din Transilvania, chiar dacă el este întâlnit la Parţa şi Liubcova (CIUTĂ 2008, 112). În Grecia este cultivat puţin până în Neoliticul Târziu, când domină unele aşezări ca Dikili Tash, Sitagroi, Saliagos, fiind un element de bază şi astăzi în insulele egeene (COLEMAN 1977, 128). Apare şi în aşezările Karanovo III din Bulgaria, în zona fostă iugoslavă, România şi până în vestul Ungariei, la acest orizont cronologic (Kreuz et al 2005, 244, table 6; POPOVA 2007, 530). În Bulgaria este, după grâul einkorn, pe locul doi ca procetaj (POPOVA 2007, 531).

Meiul (Panicum miliaceum) este întâlnit în aria transilvană şi apare cel mai devreme în Europa în contextele neoliticului timpuriu de la Argissa (PERLÉS et al 2001, table 8.1). Este destul de rar în lumea Liniar ceramică (Kreuz et al 2005, Table 5). Nu sunt pomenite descoperiri în Bulgaria (KREUTZ et al 2005, Table 4; POPOVA 2007). Se pare

că nu a fost folosit pe scară largă, descoperirile fiind izolate. Lintea (Lens culinaris) – este foarte prezentă din

neoliticul timpuriu în Grecia (PERLÉS et al 2001, 155) şi este întâlnită până în Germania în întreg neoliticul. Este apreciată ca fiind una din cele mai nutritive şi gustoase legume şi se poate consuma sub formă de supă, pastă sau în combinaţie cu grâul şi secara (CIUTĂ 2008, 106). Analizele ultimilor ani în aria culturii Liniar ceramice (LBK) arată că aceste comunităţi foloseau un sistem de cultivare temporară a terenurilor care sunt abandonate în momentul în care productivitatea scade. Terenurile sunt apoi lăsate să se regenereze cel puţin 20 de ani. Acest sistem este demonstrat în zona lacului Constanţa, dar şi în sudul Poloniei şi a Parisului. În toată această arie mai este demonstrată folosirea tracţiunii animale şi folosirea unui sistem extensiv de agricultură documentat prin evidenţe osteologice (BOGAARD 2004, 21-30). La noi avem pomenite râmoace la Rast, în arealul Vinča (COMŞA 1996, fig.3:1). De asemenea, în mediul Vinča A3 de la Tărtăria, în groapa rituală, una dintre tăbliţe înfăţişează o scenă a aratului cu tracţiune animală (VLASSA 163, Fig. 8: 3; COMŞA 1996, fig.2).

Figura 273. Grâul emmer şi grâul einkorn (XXX, 2005, Fig.36).

Figura 274. Mei (XXX 2005, Fig.21).

204 | C o s m i n I . S u c i u

În ceea ce priveşte culesul, o metodă sigură o

reprezintă culegerea spicului prin smulgere, când este copt, pentru a evita pierderile, metoda fiind atestată etnoarheologic (KREUTZ et al 2005, 250). Un alt procedeu presupune că grâul se secera şi era recoltat cu tot cu tulpini, după care era bătut şi vânturat (LUCA 1998, 93-94). Experimentele au arătat că, în general, culegerea prin secerare este de trei ori mai rapidă decât prin smulgerea spicului (Kreuz et al 2005, 250). Secerile sunt documentate prin numeroase lame de silex şi obsidian cu urme de uzură. Este clar că foloseau secerile pe scară mare încă din neoliticul timpuriu pentru care studiile traseologice au demonstrat folosirea lamelor pe seceri, cercetări confirmate şi prin descoperirea secerilor intacte de tip Karanovo I în Bulgaria (GUROVA 2005).

11. Producţia textilă.

Ţesutul este o activitate domestică în arealul culturii Vinča şi este atestată fără drept de tăgadă. Având în vedere că descoperirile de structuri textile sunt rare (cu o excepţie prin descoperirea unor fragmente ţesute de in sau cânepă de la Vinča-Belo-Brdo), cea mai mare parte a evidenţelor sunt indirecte (CHAPMAN 1981, 122). Folosirea inului este preferată la Vinča şi Gomolava şi este restricţionată la aşezările care sunt poziţionate lângă râurile mari datorată nevoii de apă a inului, pe când lâna este preferată de comunităţile din zonele mai înalte, precum cele de la Zorlenţul Mare (CHAPMAN 1981, 124).

Modalitatea de realizare a statuetelor ne poate indica elemente de îmbrăcăminte. Războaiele de ţesut verticale sunt atestate de prezenţa greutăţilor perforate. Acestea apar în

toate aşezările vinčiene, chiar dacă o perioadă îndelungată nu s-a făcut deosebirea între greutăţile pentru războaiele de ţesut şi cele pentru plasele de pescuit. În fazele târzii sunt identificate în colţul opus intrării (CHAMPAN 1981, 122; LAZAROVCI et al 2006, 293).

Unele figurine fără cap au perforaţii verticale (parţiale sau complete) şi care indică că erau folosite şi ca piese la războiul de ţesut (CHAPMAN 1981, 123, fig. 156).

Obiecte ceramice în sub forma Y, care au o perforaţie verticală, sunt întâlnite frecvent în arealul vinčian (CHAPMAN 1981, fig. 154). Un astfel de obiect este atestat la Tărtăria, în groapa rituală descoperită de N. Vlassa (VLASSA 1963, 6:5) (Figura 243). Obiecte asemănătoare sunt folosite în zonele rurale ale Greciei, în cazul războaielor de ţesut verticale (CHAPMAN 1981,123). Diferitele tipuri prezente în Figura 277 reprezintă o inovaţie a spaţiului vinčian cu care sunt asociate majoritatea pieselor (CHAPMAN 1981, 124). Gh. Lazarovici a realizat o tipologie a acestor idoli, pe baza descoperirilor de la Zorlenţ, paralelizaţi la nivel Vinča B şi sunt legaţi de viaţa magico-religioasă. Gh. Lazarovici consideră că zisa „ancoră” (fig. 6.5 la Vlassa 1963 ) este un pandantiv, perforaţia fiind diferită de cele de la Sitagroi. Zisele piese în formă de „Y” sunt de fapt idoli perforaţi (LAZAROVICI 1979, 94-100).

Figura 275. Linte (XXX 2005, fig.28).


Figura 276. Obiecte ceramice folosite

la ţesut: 1. Obiecte tip Bicske; 2. Piese tip

Y; 3. Piese tip Y cu gât; 4. Ancoră; 5. Figurine fără cap; 6. Figurine perforate; 7. Piese tip cruce; 8. Piese tip Y decorate; 9. Amulete tripod.

Figura 277. Reconstituirea unui război de ţesut vertical la Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu, în habitatul vinčian.

Firele erau tensionate cu ajutorul unor greutăţi din lut. Materialul textil se trecea printre firele tensionate cu ajutorul unor obiecte de lut, os sau lemn.

Diferite unelte de os (uneltele de os sunt prezentate pe larg în subcapitolul legat de Fauna şi elementele de prelucrare a osului) folosite ca perforator de piele (material textil) sau ca unelte de împletit au fost identificate la Miercurea Sibiului-Petriş (LUCA et al 2007b, tabel 5), Alba Iulia-Lumea Nouă (GLIGOR et al 2007b, Tabel 2,9) şi la Limba (MAZĂRE 2005, 270).

Unelte de lemn sunt prezumate să fi existat. Analogii etnografice privind ţesutul şi diferite elemente de lemn folosite în obţinerea ţesăturilor avem într-o selecţie de la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, prezentate mai jos şi care nu lasă urme arheologic (Figura 279, Figura 280).

Figura 278. Modulul expoziţional al

Muzeului de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. Sectorul expoziţional XVII.

Cuprinde uneltele tradiţionale româneşti cu ajutorul cărora materia primă (cânepa şi lâna) era prelucrată şi transformată în fir: meliţa pentru zdrobirea tulpinilor de cânepă (142), hecelele pentru separat fibrele de resturile lemnoase (143), pieptenii pentru curăţat fuiorul şi scos părul din lână (144), pieptenii pentru scărmănat lâna (145) şi furcile de tors (146), una conţinând un caier de cânepă, cealaltă un caier de lână (MUZEUL ETNOGRAFIC 2008).

206 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 279. Modulul expoziţional al Muzeului de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. Sectorul expoziţional XVII cuprinde uneltele tradiţionale româneşti.

În sectorul XVIII sunt expuse uneltele necesare pregătirii firului pentru ţesut, începând cu fusarul (147), cu care se derula firul de pe fuse pe răschitoare (148) sau pe vârtelniţele (149) de diferite tipuri şi terminând cu urzoiul (150), pe care se ordonau firele în vederea montării pe războiul de ţesut. În centrul acestui sector sunt grupate unelte ce ilustrează patru tehnici arhaice de utilizare a fibrelor: răsuca pentru răsucit sfori (151), furca pentru împletit şnururi (152), separatorul de corzi, necesar împletirii funiilor (153) si războiesul pentru brâie, forma primară a războiului de ţesut (154). Panoul central reuneşte piese din acelaşi context tehnic: fuse -155, suveici pentru condus firul -156, tindeici pentru întins pânza în cursul ţesutului -157, coturi pentru măsurat ţesăturile -158 şi o pensulă pentru uns firele, înainte de ţesut-159 (MUZEUL ETNOGRAFIC 2008).

Recent, au fost analizate de către Paula Mazăre trei fragmente ceramice care prezentau urme de ţesătură din aşezarea de la Limba.

Primul fragment ceramic (nr.inv. 1050) cu impresiune textilă provine de la Limba-Bordane, colectat în campania din 1995, în secţiunea II, caroul 5, în nivelul vinčian superior şi este un fragment dintr-un vas de mari dimensiuni, cu grosimea peretelui de 17 mm, de factură grosieră. O amprentă textilă, sub forma unei benzi, era dispusă orizontal.

Figura 280. Fragment textil (1050) de la Limba-Bordane din SII/1995 (a) şi mulajul său (b) (MAZĂRE 2008, Fig.1a, Fig. 2).

Amprenta avea dimensiunea de 62,5 mm şi o lăţime variabilă (6,2-7,6 mm) şi reprezintă o ţesătură foarte îngustă de tip panglică. Sunt vizibile 7-8 fire, ceea ce presupune că urzeala fost alcătuită din 14-15 fire. Grosimea firului variază între 0,6 şi 1,1 mm. Desimea ţesăturii este de 5 fire urzeală şi 3 fire bătătură, cu grosimi diferite pentru fiecare categorie. Fineţea firelor sugerează folosirea firelor de in. Sensul de torsiune a firelor pare să fi fost în forma literei S. Tehnic, a fost


ţesută fie în legătură pânză, cu urzeala pe faţă, fie în tehnica Zwirnbindlung, cu urzeala activă. Lăţimea foarte mică a fragmentului presupune că nu a fost folosit războiul de ţesut vertical, poate un alt dispozitiv de mai mici dimensiuni. Paula Mazăre crede că s-a folosit un dispozitiv asemănător celor folosite în Munţii Apuseni, sub forma uneltei de tip scândură. Tehnica este foarte simplă, se utilizează o ustensilă de lemn îngustă prevăzută cu 13 orificii circulare numite hude ce alternează cu 12 orificii alungite numite tăieturi. Prin aceste orificii sunt trecute firele de urzeală, rostul fiind obţinut prin mişcarea firelor din tăieturi în sus şi în jos, în timp ce firele din hude rămân fixe (MAZĂRE 2008).

Al doilea fragment ceramic (nr.inv. 3385) cu impresiuni textile provine de la Limba-Vărăria, din XIII/1998, nivelul superior vinčian. Este vorba de un fund de vas cu urmele unei ţesături de mari dimensiuni. Grosimea firelor variază între 1 şi 1,5 mm pentru elementele de bătătură şi între 0,8 şi 1 m pentru urzeală. Desimea firelor este de 6 fire de urzeală şi 5 fire de bătătură pe un cm. Ţeserea a fost realizată prin tehnica Zwirnbindlung(MAZĂRE 2008).

Figura 281. Fragmente textile: 3385 – stânga şi 3386- dreapta de la Limba-Bordane(MAZĂRE 2008, Fig.3, Fig. 4).

Al treilea fragment ceramic (nr.inv. 3386) cu impresiuni textile provine de la Limba-Vărăria, L1, secţiunea SXI/1998. Este un fund de vas cu amprenta unei ţesături de mari dimensiuni care se observă pe ambele părţi ale fragmentului ceramic. Grosimea firelor de bătătură variază între 0,8 şi 1,7 mm, iar cea de urzeală între 0,8 şi 1,1 mm. Desimea ţesăturii este de 7 fire de urzeală şi 5 fire de bătătură la 1 cm. Ţeserea a fost realizată prin tehnica Zwirnbindlung (MAZĂRE 2008).

Aceste fragmente confirmă cercetări mai vechi din Banat care au reliefat urme de ţesături rezistente, realizate foarte fin, din cânepă (ZAHARIA 1989, 34).

În săpătura arheologică, fragmentele organice se păstrează destul de greu, pentru că sunt uşor degradabile şi este nevoie de condiţii speciale pentru a se putea păstra: un sol alcalin pentru fibrele vegetale (in, cânepă, iută) sau un sol acid pentru cele animale (lână, păr etc.) (ZAHARIA 1979, 28). Elementele de ţesătură de la Miercurea Sibiului-Petriş provin de pe mai multe funduri de vase care au păstrat urma rogojinilor pe care au fost puse la uscat (din B15 - Figura 170:3; din B5 – Figura 149: 4). Acestea seamănă foarte mult cu tipul de rogojini folosit în cadrul culturii Vinča, care au la bază sistemele de fire cu diagonalul 2x2, realizat astăzi pe războiul de ţesut. Diametrele firelor variază între 5-6 mm, evoluţia fiind foarte strânsă în ambele cazuri (ZAHARIA 1979, 34).

12. Statuetele, altarele şi vasele capac

Statutele îşi au originea în Paleoliticul superior şi au foarte puţine lucruri formale în comun cu cele neolitice, incluzând aici reprezentările feminine. Ultimele cercetări au reiterat faptul că statuetele şi obiectele enigmatice, precum modelele de case sau vasele cu reprezentări zoomorfe şi antropomorfe, constituie un element de bază al pachetului neolitic şi derivă din sculptura anatoliană a perioadei preceramice (HANSEN 2007).

Sven Hansen identifică trei abordări complementare ale artei figurative neolitice (HANSEN 2001, 42-45):

1. Sculpturile figurative neolitice sunt parte integrantă şi expresia credinţelor religioase prin rolul mare pe care îl joacă ritualuri diferite. Este cunoscut faptul că unele grupe neolitice nu

208 | C o s m i n I . S u c i u

folosesc sculpturile deloc sau limitat. Însă, în cazul Ciprului neolitic, statuetele de mici dimensiuni, de lut, lipsesc. Un alt caz straniu se întâlneşte în arealul culturii Ceramicii liniare vestice, unde sculpturile sunt puţine şi de o calitate mediocră. Totuşi, sunt foarte diversificate stilistic, contrar uniformizării extraordinare a ceramicii. De asemenea, diferă foarte mult de figurinele tip din sud-estul Europei, din Neoliticul timpuriu şi mijlociu. Majoritatea lor sunt aplicaţii antropomorfe pe vase. Aria de distribuţie nu este uniformă, majoritatea lor se concentrează în aria primară de expansiune a Ceramicii liniare vestice, atât în etapa timpurie, cât şi în cea târzie. Acest lucru presupune că cea de-a doua colonizare nu a preluat statuetele ca parte a pachetului neolitic. În aria cardială/impresso nu se întâlneşte nici o singură figurină. În cazul în care considerăm că statuetele au un rol activ în sistemul credinţelor religioase, populaţiile neolitice din Cipru, zona Ceramicii liniare vestice şi Cultura Cardială/Impresso, pot fi interpretate drept comunităţi care nu împărtăşesc aceleaşi sistem de credinţe ca cel al comunităţilor din Levant, Anatolia şi Balcani.

2. În cadrul societăţilor de agricultori, statuetele ar reprezenta diferenţe sociale între indivizi şi/sau grupuri. Trebuie adăugat doar că diferitele sisteme de diferenţiere variază şi nu existăă o regulă de clasificare logică legată de modelele de producţie. Diferite ornamente pot arăta diferenţieri sociale. Este posibil ca statuetele să fi fost folosite ca sistem de calcul. În cazul căsătoriilor între membrii unor comunităţi sau linii familiale diferite este nevoie de o reciprocitate şi pentru a păstra această reciprocitate se folosesc figurine care înregistrează obligaţiile şi trecute şi viitoare. În câteva arii din sud-estul Europei, statuetele păstrează elemente decorative care corespund unui sistem complex de informaţii cu semnificaţii religioase. În unele cazuri, statuetele implică ierarhii religioase în interiorul comunităţii, dar şi între diferite zone culturale şi în acest caz tradiţiile sunt foarte puternice. Astfel, în estul Ungariei, din timpul Ceramicii liniare estice de tip Alföd şi până la apariţia culturii Tisza, capul figurinelor are aceleaşi caracteristici.

3. Apariţia figurinelor corespunde complexităţii societăţii şi este strâns legată de apariţia tellurilor sau a

aşezărilor protourbane. O relativă unitate este observată în arealul vinčian, din ultimele etape ale culturii

Starčevo-Criş şi până la finalul culturii Vinča (HANSEN 2001, 44). La aceeaşi concluzie ajunge şi Brad Bartel în 1981, când realizează o comparaţie pe plastica cunoscută până atunci din Anatolia şi până în Balcani (Figura 283). Se impun câteva precizări: a analizat doar plastica Starčevo şi Vinča din Serbia şi a folosit diferiţi factori de atribuire (BARTEL 1981); nu a atins zona est- balcanică şi zona nord anatoliană. La primul impuls, suntem înclinaţi să căutăm legături genetice majore între cele două culturi. Dar să nu uităm că factorii matematici reflectă foarte bine impulsul balcano-anatolian, care afectează ultimele etape ale culturii Starčevo-Criş, dar şi influenţa puternică a culturii Vinča reflectată în plastica comunităţilor starčeviene (LAZAROVICI 1979, 88).

Figura 282. Corelaţia factorilor discriminativi aplicată pe plastica neolitică la nivelul anului 1981 (BARTEL 1981)


Un studiu adus la zi referitor la plastica est- europeană, folosind factorii utilizaţi de Bartel, ar fi util. Chiar dacă elementele de plastică sunt mai numeroase în aşezările din sud-vestul Transilvaniei, cele din complexe sigure sunt foarte puţine: la Miercurea Sibiului şi la Tărtăria (Figura 284). Se poate observa foarte clar omogenitatea materialului reprezentat.

Idolii cilindrici apar la un nivel Vinča A, B1, dar şi în nivelurile relativ contemporane ale culturii Starčevo-Criş, sub forma influenţelor şi importurilor vinčiene la Beşenova, Crnokalačka Bara, Rîpa, (LAZAROVICI 1979, 88, Pl. X:7, 9-10, 13-14).

Idolul din nivelul IIa2 de la Miercurea Sibiului-Petriş (Figura 284: 1) are o formă cilindrică, cu analogii în faza Vinča A din Banat (LAZAROVICI 1979, fig.7), la Gornea (LAZAROVICI

Figura 283. Imagine comparativă între statuetele de la Miercurea Sibiului-Petriş (ordonate

pe niveluri) şi cele de la Tărtăria din groapa rituală (cu roşu) şi din apropierea acesteia, din nivelul II.

1. Statuetă antropomorfă tip coloană, lipseşte capul, sânii sunt puţin profilaţi. Mâinile sunt rupte. Miercurea Sibiului-Petriş, Nivelul IIa2 Bordei B5. 2. Protomă pe vas, faţă umană, (cu mască triunghiulară?). Cu incizii orizontale, posibil tatuaj. Nasul este profilat. Inciziile lasă să se ghicească gura şi ochii-posibil tatuaj. Miercurea Sibiului-Petriş, Nivelul IIa2 Bordei B5. 3. Protomă pe vas, ochii sunt trasaţi prin două incizii orizontale, nasul şi nările pornesc aproape de interiorul vasului. Pare că gura este întreg vasul. Miercurea Sibiului-Petriş, Nivelul IIb, Locuinţa 11. 4. Picior de altar. Pare a aparţine unui altar cu 4 picioare. Este relativ drept. Este ornamentat în partea superioară, pe umărul vasului cu ornamente lustruite fine. Miercurea Sibiului-Petriş, Nivelul IIb, Locuinţa 11. 5. Statuetă tip coloană, masivă, cu faţa rotundă, cu mască, cu nas profilat, se pot observa nările. Braţele sunt rupte în vechime. Orbitele sunt scoase în evidenţă prin uşoare adâncituri unde se află ochii reprezentaţi prin 2 incizii drepte şi lungi, orizontale, poziţionate în linie dreaptă..O incizie în partea inferioară reprezintă vulva. Miercurea Sibiului-Petriş, Nivelul IIb, Locuinţa 14. 6. Statuetă tip coloană, cu caracteristici primitive, de mici dimensiuni cu ochii incizaţi cu două linii scurte. O mică protuberanţă semnifică nasul. Sub faţă sunt două protuberanţe care prin analogie cu piesa de la nr. 6 reprezintă sânii. Două mici împunsături se află în partea inferioară şi pot reprezenta organele sexuale. Miercurea Sibiului-Petriş, Nivelul IIb, Locuinţa 14. 7. Figurină cu capul rectangular, cu mască triunghiulară, cu două tăieturi lungi care reprezintă ochii, cu o coafură elaborată. Părul este reprezentat prin 7 incizii pe platforma superioară. Un braţ este rupt din vechime. Corpul ei a fost acoperit cu ocru roşu peste care a fost adăugat unul galben. Tărtăria G/1961, groapa rituală. 8. Statuetă masivă cu urme de ocru galben dar şi urme de pictură cu roşu. Masca a fost deformată intenţionat. Sunt observabile opt găuri şi şase perforaţii realizate înainte de ardere. 4 dintre ele sunt comunicante şi este posibil ca statueta să fi purtat cercei. Ochii sunt realizaţi prin impresiuni cu degetele. Sprâncenele sunt sugerate prin incizii foarte fine. Tărtăria G/1961, groapa rituală. 9. Cap de statuetă cu faţa modelată naturalistic. Ochii sunt reprezentaţi de 2 incizii adânci şi lungi. Poartă mască. Tărtăria G/1961, groapa rituală. 10. Un idol fragmentar tip ancoră lăţime. Fragmentul are o angobă galbenă şi e foarte bine lustruit. Are o gaură de agăţare cu diametrul de 0,62 cm. Tărtăria G/1961, groapa rituală. 11. Statuetă antropomorfă de tip phalus de dimensiuni mici cu ochii incizaţi cu două linii scurte. Tărtăria G/1961, groapa rituală. 12. O statuetă fragmentară de dimensiuni mari, de tipul phalus, cu mască. Faţa este rotundă, asimetrică spre stânga şi planul este înclinat la un unghi de 450. Prezenţa măştii este indicată de un ornament în formă de V de-a lungul mandibulei. Braţele au fost intenţionat rupte. Nasul este reprezentat de două adâncituri. Gura este reprezentată de o adâncitură sub bărbie. Tărtăria G/1961, groapa rituală. 13.Statuetă de tip coloană, cu faţa triunghiulară, doar nasul este reprezentat. Două protuberanţe reprezintă sânii. Tărtăria SG1/1989 (-2,5 m şi -2.8 m). 14. Statuetă cu faţa triunghiulară, cu steatopigie, cu ceafa ascuţită, cu două protuberanţe care reprezintă sânii. Tărtăria SG1/1989 (-2,5 m şi -2.8 m). 15. Picior de altar decorat cu incizii pe toată suprafaţa, piciorul este puţin curbat. Tărtăria SG1/1989 (-2,5 m şi -2.8 m).

210 | C o s m i n I . S u c i u

1979, Pl. XX. B), dar şi în faza B1, la Zorlenţ (LAZAROVICI 1979, pl. XX B). Idolii cilindrici continuă şi în nivelul următor de la Miercurea Sibiului-Petriş (IIb), la nivelul locuinţelor de suprafaţă (Figura 284: 5, 6).

Idolul de la Figura 284: 5 are braţele rupte, este masiv, are două gurguie şi este foarte apropiat de cel din groapa rituală de la Tărtăria (Figura 284: 12). O analogie găsim la Vinča-Belo Brdo, de la -8,4 m (VASIČ 1936b, piesa de la nr. 62), singura deosebire fiind ochii redaţi sub forma unui L. Această reprezentare a ochilor este comună pentru staţiunile din Serbia (LAZAROVICI 1979, 90), în Transilvania inciziile sunt drepte, pe aceeaşi linie (Figura 284, 5,6, 11, 12), foarte apropiat de ceea ce se întâmplă în Banat (LAZAROVICI 1979, fig.7). Ochii realizaţi prin incizii drepte pe statuete cilindrice, foarte asemănătoare cu cele descrise de noi, întâlnim şi în mediul Starčevo-Criş (HANSEN 2007, 133-153). Două piese aproape identice provin de la Limba, dar fără analogii stratigrafice (HANSEN 2007, Taf 293: 2; Taf. 294: 2). Tot de la Limba avem o statuetă cilindrică care pare a aparţine unui exemplar masculin, aceeaşi formă, diferă doar modul de reprezentare a ochilor, punctaţi, şi sunt reprezentate urechile (HANSEN 2007, Taf. 293: 3).

La Vinča-Belo Brdo, idolii cilindrici sunt prezenţi din cele mai de jos orizonturi ale fazelor A1-A2 (VASIČ 1936b, piesele de la nr. 1, 8, 30, 34, 35, 41, 41, 56, 57, 58, 59; HANSEN 2007, Abb.98; Abb. 99), dar continuă şi în A3 /B1 (VASIČ 1936b, piesele de la nr. 62, 65,73, 102, 103, 107; HANSEN 2007, Abb.100).

Idolul cilindric de la Figura 284: 6 are aceleaşi dimensiuni şi se apropie ca formă de idolul din groapa rituală de la Tărtăria (Figura 284: 11) şi este întâlnit la un acelaşi orizont la „Syrmien”, Dévavániya (HANSEN 2007, Taf. 131). Un exemplar provine de la Limba, dar fără date stratigrafice (HANSEN 2007, Taf. 293).

Cele două proeminenţe care reprezintă sânii sunt întâlnite la nivelul A, la Gornea, pe idoli cilindrici (LAZAROVICI 1979, PL XX A: 6), la nivel B1, la Balta Sărată, Zorlenţ (LAZAROVICI 1979, Pl. XX B:5) şi la Vinča (VASIČ 1936b, piesele de la nr. 1, 25, 62, 65, 103, 137), Karanovo III (HANSEN 2007, Taf. 174: 1-3), Usoe (HANSEN 2007, Taf 192: 2,4 –locuinţa 1; Taf. 193: 12-locuinţa 9; Taf.196:14 –locuinţa 46), Paradimini (HANSEN 2007, Taf. 200: 2). O statuetă din săpăturile de la Alba Iulia-Lumea Nouă, necorelată stratigrafic, are cele două proeminenţe (HANSEN 2007, Taf 292: 3).

Protoma antropomorfă (Figura 284: 2) decorată cu incizii orizontale, dese, sub forma unei măşti, are o analogie pe o piesă decorată cu mai puţine incizii prelungi pe frunte de la Tărtăria din nivelul 2, publicată de N. Vlassa (Figura 232) în tabelul comparativ stratigrafic, piesa este greu vizibilă (VLASSA 1963).

O altă protomă antropomorfă provine de la un vas lobat (Figura 284:3), din L11, are analogii la Liubcova-Orniţă, în nivelul Vinča A3 (LUCA 1998, 72, Fig. 42: 2), doar că exemplarul de la Liubcova are gâtul mai lung şi reprezintă un element zoomorf.

Altarele sunt găsite fragmentar, ornamentate cu incizii liniare. Avem un picior de altar de la Miercurea Sibiului-Petriş (Figura 132:6) în bordeiul B12, care este fără tăgadă o structură de locuit. Asociat cu acest picior avem un altul, de data asta partea superioară. După modul de ornamentare, pare să fie de la un alt exemplar (Figura 132:2).

Din L11 provine o a doua piesă (Figura 182:6; Figura 284:4). O a treia piesă nu este foarte sigură, ştim doar că provine de la Tărtăria, din SG1/1989 (între -2,5 m şi -2.8 m). Posibil există o a patra piesă, găsită în periegheză, la Sebeş-Podul Pripocului (POPA 2000, Pl.XI: 7), dar lipseşte ornamentaţia incizată liniară.


13. Fauna şi elemente de prelucrare a osului.

Studiul materiilor osoase din siturile neolitice a relevat elemente importante privind economia comunităţilor vinčiene. Din nefericire, studiile asupra materialelor vinčiene nu au fost publicate încă (cercetare Georgeta El Susi), avem doar câteva date preliminare care oferă o imagine de ansamblu, dacă sunt corelate cu date din aşezări contemporane.

Analizele au fost efectuate de dr. Georgeta El Susi (Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, Bucureşti). Analizele relevă o societate axată pe creşterea animalelor domestice care reprezintă baza alimentaţiei (82,34%) faţă de speciile vânate (17,66 %).

Specia Frgm. %

Bos taurus 234 51,66

Ovis/Capra 101 22,30

Sus s.dom. 35 7,73

Canis familiaris 3 0,66

Cervus elaphus 46 10,15

Sus S. Ferrus 6 1,32

Capreolus c. 14 3,09

Bos primigenius 11 2,43

Lepus sp. 1 0,22

Felis silvestris 1 0,22

Lynx lynx 1 0,22

Total 453 100,00

Total domestic 373 82,34

Total sălbatic 80 17,66

Figura 284. Tabel analitic cu numărul de fragmente pe specii domestice şi sălbatice de la Miercurea Sibiulu-Petriş pentru nivelurile culturii Vinča (LUCA et al 2006a, Anexa 1).

• Vita domestică (Bos Taurus L.) reprezintă cel mai important mamifer domesticit de om (EL SUSI 1996, 107) datorită impactului economic mare pe care îl are.

Figura 285. Reconstituire a bovinelor neolitice (stânga –specia sălbatică, dreapta-specia domestică)(BARTOSIEWICZ et al 2006, 30).

212 | C o s m i n I . S u c i u

Pentru nivelurile vinčiene de la Miercurea Sibiului-Petriş se constată prezenţa bovinelor care deţin ponderea majoritară în alimentaţie, cu 51,66 % (LUCA et al 2006a, 223). Procentajul este mult mai ridicat decât în aşezarea de la Gornea-Căuniţa de Sus, unde bovinele oscilează între 38,8 % (faza A1) şi 44,6 % (Faza A2) cu o medie de 43,3 % sau la Liubcova, unde înregistrează procentaje de 37,4 % (fazele A şi B) şi de 28,9 % (faza C) (EL SUSI 2006, 146).

La Miercurea Sibiului- Petriş, vitele sunt de talie mare, cu o conformaţie robustă, pentru o femelă s-a estimat o înălţime la greabăn de 122,4 cm. Ponderea animalelor exploatate pentru lapte creşte sensibil faţă de nivelurile anterioare (LUCA et al 2006a, 223). Talia este similară şi altor aşezări vinčiene de la Selevac, Divostin, Opovo şi Vinča-Belo Brdo (DIMITRIJEVIĆ 2006, 249).

Este interesantă această proporţie a bovideelor, care se prezintă la Miercurea-Petriş cu un procentaj ridicat faţă de siturile contemporane din zona Dunării.

Acelaşi fenomen este observat şi în nivelurilor inferioare de la Miercurea Sibiului-Petriş, care aparţin culturii Starčevo-Criş. A fost pus în evidenţă un procentaj deosebit de ridicat al bovinelor (55,5%) faţă de alte situri ale aceleiaşi culturi: de la Gura Baciului (40,1%), Şeuşa- La Cărarea Morii (30,8 %), Pojejena Nucet (43,3%), Foeni Gaz (33,4%) şi Dudeştii Vechi (22,9 %) (EL SUSI 2008, 92, Table 1).

Această predilecţie pentru creşterea bovinelor presupune o adaptare zonală la habitat, care era favorizată şi de apropierea de sursele de sare de la Ocna Sibiului.

În arealul vinčian există o populaţie mixtă vită/bour, nefiind exclusă prezenţa unor indivizi de tranziţie (EL SUSI 1996, 37, 139; DIMITRIJEVIĆ 2006, 248-249).

În afară de valoarea economică dată de obţinerea resurselor de bază pentru hrană (carne, lapte) şi folosirea pieilor, animalele pot fi o sursă de autoritate definită în termeni socio-politici şi religioşi. Asocierea dintre vite şi putere prin expunerea diferitelor reprezentări, tranzacţii de schimb şi redistribuiri, este foarte bine reprezentată astăzi de comunităţile din Africa de Sud şi de Est (CRAIG 2002, 99).

Fără îndoială, bovinele au fost asociate cu bogăţia, cu prosperitatea şi au intrat, de la începutul neoliticului anatolian, în categoria simbolurilor folosite în ritualuri şi în locuri sacre de către şamani, preoţi sau preotese (BRADAČ 2005, WILLIAMS 2004). Simbolul a rămas la fel de puternic peste milenii şi este des întâlnit în arealul vinčian (LAZAROVICI et al 2008, 311-363).

La Miercurea Sibiului-Petriş simbolul este atât de puternic încât un bucraniu masiv, colectat de la un specimen de Primigenius, decora intrarea în bordeiul B12, cu rol protector, de invocare a fertilităţii şi prosperităţii.

• Ovicaprinele (Ovis aries L., Capra hircus L.)– reprezintă unul din elementele de bază ale

pachetului neolitic. Oaia (ovis) în neoliticul României este gracilă şi de dimensiuni mici, cu coarne. Pentru întreg

neoliticul avem ovine cu o înălţime la greabăn între 48-70 cm, care îşi au originea în neoliticul timpuriu din Grecia şi se vor extinde în spaţiul balcanic şi Câmpia Pannoniei. Masculii sunt de dimensiune mică şi unii chiar robuşti. La Parţa avem un exemplar acornut. Indivizii acornuţi reprezintă un caz avansat de domesticire, ei fiind frecvenţi în aşezările neolitice timpurii. Tipul va rămâne dominant până în eneolitic, când pătrunde un alt val de ovine domesticite, cu o conformaţie mai masivă şi cu o talie medie de 10 cm mai mare. (EL SUSI 1996, 116-117, 120-121).

Caprinele sunt reprezentate în neolitic, sub raport morfologic, de apariţia a două tipuri de coarne aegagrus şi prisca. Tipul aegagrus este cel al speciei sălbatice care mai apare actualmente


doar la speciile primitive. Coarnele aegagrus prezintă un aspect de sabie, nerăsucite, pe secţiune apar plan-convexe datorită bombării feţei orbitale şi aplatizării celei sagitale. Tipul prisca este caracteristic exemplarelor masculine, dar astăzi este dominant la aproximativ 95 % din populaţia de caprine. De-a lungul holocenului, capra rămâne neschimbată ca statură. Este mult mai robustă decât oaia, diferenţele fiind observabile în neolitic datorită existenţei ovinelor cu talii extrem de reduse (EL SUSI 1996, 118-119).

În Transilvania, la Miercurea Sibiului- Petriş, ovicaprinele reprezintă doar 22,3 % şi sunt de conformaţie gracilă - nu au fost identificate piese întregi pentru estimări ale taliei. Exploatarea lor se făcea preponderent pentru carne (LUCA et al 2006a, 223), dar nu trebuie să subestimăm şi celelalte produse importante care sunt folosite în economie: lapte, lână şi piei necesare pentru hrană, textile şi protecţie termică.

• Porcul domestic (Sus scrofa domesticus L.) Suinele sunt mamifere omnivore, capabile de a folosi nişe ecologice variate, fapt care le

conferă mai multă independenţă decât rumegătoarele (bovine, ovicaprine), ceea ce a indus relaţii mai laxe om-animal. Aşa se poate explica variabilitatea mai mare (morfologică şi dimensională) a suinelor în neolitic, ceea ce a creat dificultăţi în separarea speciei domestice de cea sălbatică. De aceea, resturile gracile recuperate din săpăturile arheologice sunt atribuite porcului domestic (tipul palustris). Dar şi tot materialul provenit de la animale de până la 7-9 luni este automat atribuit speciei domestice (EL SUSI 1996, 123-124). Acest element poate influenţa statisticile realizate, cu accent pe diferenţierea între exemplarele sălbatice şi cele domestice.

Figura 286. Reconstituire a suinelor din neolitic (stânga –specia sălbatică, dreapta-specia domestică)( BARTOSIEWICZ et al 2006, 30).

La Miercurea Sibiului-Petriş, în nivelurile vinčiene timpurii, se înregistrează un procentaj constant de 7,73 % la suine (în creştere faţă de cel al nivelurilor neoliticului timpuriu). Porcul este de mici dimensiuni, exploatat mai ales în stadiu de subadult (LUCA et al 2006a, 223), dar se încadrează la un nivel apropiat de aşezările contemporane de la Gornea – Căuniţa de Sus (7,4 %) şi Liubcova – Orniţa (8,9 % pentru nivelurile faze A şi B) (EL SUSI 1996, 230).

Specia sălbatică (1,32 %) este în proporţie mică faţă de totalul resturilor animale, dar reprezintă un procentaj important din totalul exemplarelor de Sus (aproximativ 15%).

• Câinele (Canis familiaris L.) – trei fragmente au fost evidenţiate la Miercurea Sibiului-

Petriş cu un procentaj scăzut. La Miercurea Sibiului- Petriş, vânătoarea pare să aibă o pondere mai mare în alimentaţie, de

17,66%, diversificându-se spectrul animalelor vânate. În cadrul lor prevalează cerbul, cu 10,2% şi nu bourul, ca în nivelurile anterioare. Celelalte specii, mistreţul, căpriorul, bourul, pisica sălbatică, iepurele şi râsul au cote sub 3%. Componenţa faunei sălbatice indică unele modificări de peisaj în sensul extinderii zonelor împădurite (LUCA et al 2006a, 223).

214 | C o s m i n I . S u c i u

Pentru zona Banatului a fost observată o diferenţiere între fazele timpurii ale culturii şi cele târzii prin scăderea procentajului bovinelor şi creşterea procentuală a speciilor vânate, în special a cerbului (EL SUSI 1996, 150).

14. Uneltele de os de la Miercurea Sibiului-Petriş şi Alba Iulia -Lumea Nouă Animalele crescute sau vânate de comunităţile vinčiene au furnizat şi materia primă pentru

unelte performanţe, adaptate diferitelor nevoi casnice şi nu numai. Pentru situl de la Miercurea Sibiului –Petriş au fost efectuate studii de dr. Corneliu Beldiman şi Diana-Maria Sztancs (LUCA et al 2006a), care au fost publicate împreună cu raportul de săpătură pentru fiecare an în parte.

Figura 287. Tipologia folosită de dr. C. Beldiman în analiza materiilor dure animale (LUCA et al 2006, tabel 1).

Figura 288. Lista abrevierilor folosită de dr. C. Beldiman în analiza materiilor dure animale (LUCA


et al 2006, tabel 0).

Figura 289. Tabel cu piesele de os prelucrate intenţionat de la Miercurea Sibiului-Petriş şi Alba

Iulia-Lumea Nouă (vezi Figura 288 pentru codurile tipologice şi Figura 289).

TIP

IND

ICA

TIV

CO

MPL

EX

INC

AD

RA

RE M

ATE

RIE

PR

IMĂ

SPEC

IE

DEB

ITA

J

FASO

NA

RE

FIX

AR

E

UTI

LIZA

RE

RO

L FU

NC

T

BIB

LIO

1 I A15 MSP/II 01 B5 Vinča A3, subnivel IIa

Cs B PD/D Aa/ Ao, Ra

FL? LUCA et al 2006, tabel 2

2 I A15 MSP/II 02 L11 Vinča A3-B1, subnivel IIb

Cs B PD/D Aa/ Ao

FL LUCA et al 2006, tabel 2

3 I A15 MSP/II 03 B12 Vinča A2-A3, subnivel IIa1

Cs B PD/D Aa/ Ao

Tc, L, FL

LUCA et al 2006, tabel 2, 7

4 I A15 MSP/II 04 subnivel Vinča A3, subnivel IIa2

Cs B PD/D Aa/ Ao

FL LUCA et al 2006, tabel 2, 7


CS B PD/D Aa/ Ao

Tc, L


6 I G1 a MSP/II 06 L11 Vinča A3-B1, subnivel IIb

OL Crb PD/D Aa/ Ao, PD/C

M; FADP

Tc, L, AF, FI


7 I B1 MSP/II 07 B15 Vinča A2-A3, subnivel IIa1

OL B PD/D Rt, Ao/ At, TrT?

M; FADP

FI LUCA et al 2006, tabel 2, 7

8 I B1 MSP/II 08 subnivel Vinča A3, subnivel IIa2

OL B PD/D M; FADP


9 I B1 MSP/II 09 L14 Vinča A3-B1, subnivel IIb

OL B PD/D M; FADP


10 I F MSP/II 10 subnivel Vinča A3, subnivel IIa2

Cs B PD/D Rt,TT, Cr

L LUCA et al 2006, tabel 2, 7

11 III B3 MSP/II 11 B12 Vinča A3, subnivel IIa2

D S Şa, PD/D

Aa, Ao, At, PfU, Sfr, Al, Trt?

F, FTN


12 I A19 MSP/II 12 B5 Vinča A3, subnivel IIa2

D S PD/D Aa/Ao/At, TrT?

FL LUCA et al 2006, tabel 2, 7

13 V A3 a MSP/II 13 B5 Vinča A3, subnivel IIa2

MC B PD/D LUCA et al 2006, tabel 2, 7

14 V A3 a MSP/II 14 L14 Vinča A3-B1, subnivel IIb

MP B PD/D LUCA et al 2006, tabel 2, 7

15 V A3 a MSP/II 15 subnivel Vinča A3, subnivel IIa2

MP B Şa, PD/D


16 I A9 a MSP/II 16 L11 Vinča A3-B1, subnivel IIb


17 I A9 a MSP/II 17 L11 Vinča A3, subnivel IIa2


18 V A1 a MSP/II 18 B5 Vinča A3, subnivel IIa2

OL B PD/D Aa/Ao


19 V A1 a MSP/II 19 L11 Vinča A3-B1, subnivel IIb

OL B PD/D Rt, PD/C

Eboşă LUCA et al 2006, tabel 2, 7


MP B PD/D Rt Eboşă LUCA et al 2006, tabel 2, 7

21 V A1 a MSP/II 21 subnivel Vinča A3, subnivel Cs OC PD/F materie LUCA et al 2006,

216 | C o s m i n I . S u c i u

IIa2 primă tabel 2, 7 22 V A2

b2 MSP/II 22 L11 Vinča A3-B1,

subnivel IIb Cn Crb PD/F,

PD/C materie

primă LUCA et al 2006, tabel 2, 7

23 V A2 b2

MSP/II 23 B12 Vinča A2-A3, subnivel IIa1

Cn Crb PD/F materie primă


24 V A2 b2


Cn Crb PD/F, PD/C

materie primă


25 V A2 b2


Cn Crb PD/F, PD/F, PD/D

materie primă


26 V A2 b5 a


Cn Cpr PD/F materie primă


27 V A2 b5 a

MSP/II 27 subnivel Vinča A3, subnivel IIa2

Cn Cpr materie primă


28 I A7 a MSP/ 1/2006

MSP 2006 S III Carou 173 0,80-0,90

Vinča A-B MP OC Şa, PD/D

Am Tc, L

perforator pile sau material textil, unealtă de împletit

LUCA et al 2007b, tabel 5

29 I A15 MSP/ 2/2006

MSP 2006 S III Carou 167 0,50-0,60

Vinča A-B Cs B PD/D Aa Tc, L



30 I A15 MSP/ 3/2006

MSP 2006 S III Carou 173 - 0,50-0,60

Vinča A-B Cs OC PD/D Am Tc, L



31 I A15 MSP/ 4/2006

MSP 2006 S III Carou 165 - 0,50-0,60

Vinča A-B Cs OC PD/D Am Tc, L, FLt



32 I A15 MSP/ 5/2006

MSP 2006 S III Carou 199 - 0,80-0,90

Vinča A-B Cs B PD/D Am Tc, L



33 I A15 MSP/ 6/2006

MSP 2006 S III Carou 201 - 0,60-0,70

Vinča A-B Cs OC PD/D Aa Tc, L, FL



34 I A17 a MSP/ 7/2006

Carou 206 - 0,80-0,90

Vinča A-B Cn Rz

Crb PD/C,PD/F

PD/C, Am

I, Pr

Chasse lame Debitaj lamelar materiale litice


35 I A17 a MSP/ 8/2006

MSP 2006 S III Carou 174 - 0,80-0,90

Vinča A-B Cn Rz

Crb PD/C,PD/F

PD/C, Am

I, Pr

Chasse lame Debitaj lamelar materiale litice


36 I B1 MSP/ 9/2006

MSP 2006 S III Carou 175 - 0,70-0,80

Vinča A-B MP B PD/D Rt, Am

Tc, L, AF, FP

Procesare piele


37 I B1 MSP/ 10/2006

MSP 2006 S III Carou 190 - 0,70-0,80

Vinča A-B OL OC PD/D Rt, Am

Tc, L, AF, FP

Procesare piele


38 I B1 MSP/ MSP 2006 Vinča A-B OL B PD/D Am, Tc, Procesare LUCA et al


11/2006 S III Carou 183 - 0,70-0,80

PA neamenajată

L, AF, FP

piele 2007b, tabel 5

39 I A19 MSP/ 12/2006

MSP 2006 S III Carou 205 - 0,70-0,80

Vinča A-B D S PD/D, Şa

Am Tc, L

perforator pile sau material textil


40 V A2 MSP/ 13/2006

MSP 2006 S III Carou 180 - 0,50-0,60

Vinča A-B Cs OC TT, PD/D, PD/F

Materie primă


41 V A2 MSP/ 14/2006

MSP 2006 S III Carou 172 - 0,40-0,60

Vinča A-B MP B PD/D FI Materie primă


42 I A15 MSP/ 8/2007

B22 Vinča A Cs B PD/D Am Tc, L, FL



43 I B1 MSP/ 9/2007

B22 Vinča A MP B PD/D Rt, Am

FAPD

Tc, L, AF, FP

Procesare lemn


44 I I1 b MSP/ 10/2007

B22 Vinča A MP B Ra, Am

Tc, L

netezitor pentru fasonarea ceramicii


45 I I1 b MSP/ 11/2007

B22 Vinča A MP B PD/C, Ra, Am

Tc, L, AF



46 I I1 b MSP/ 12/2007

B22 Vinča A MP B PD/C, Ra, Am

Tc, L, AF



47 I A7a MSP/ 13/2007

G41 Vinča B MP OC Şa, PD/D

Am Tc, L, FL

perforator piele sau material textil, unealtă de împletit


48 I A15 MSP/ 14/2007

G44 Vinča B Cs B PD/D Aa Tc, L



49 I F10 MSP/ 15/2007

G44 Vinča B Cs B PD/D Am Tc, L

consum alimene păstoase


50 I F10 b MSP/ 16/2007

G44 Vinča B Cs B PD/D Am Tc, L, FP

consum alimene păstoase


51 I I1 b MSP/ 17/2007

G41 Vinča B MP B PD/C, Ra, Am

TC, L, AF



52 V A2 MSP/ 18/2007

G44 Vinča B MP OC AA, Şa Materie primă


53 I A MSP/ 19/2007

G41 Vinča B T Av PD/F Am, Def

Tc, L

Unealtă de împletit?


54 I A1 ALN/I 1 nivel, Sp.1Şoaită 2005 carou D

Vinča B? OL OC PD/D Am Tc, L


GLIGOR et al 2007b, Tabel 2,9

55 I A7 ALN/I 2 B3, Sp. III/ Colda 2005, carou

Vinča B? MP OC As, PD/D

Am Tc, L

perforator piele sau material


218 | C o s m i n I . S u c i u

C textil, unealtă de împletit

56 I A7 a ALN/I 3 B3, Sp. III/ Colda 2005, carou C


Am Tc, L



57 I A7 a ALN/I 4 B3, Sp. III/ Colda 2005, carou C


Am Tc, L



58 I A15 ALN/I 5 B3, Sp. III/ Colda 2005, carou C

Vinča B? Cs B PD/D Am Tc, L



59 I A15 ALN/I 6 B3, Sp. III/ Colda 2005, carou C




60 I A15 ALN/I 7 nivel, Sp.1Şoaită 2005 carou A




61 I A17 a ALN/I 8 G1, Sp. III/ Colda 2005, carou A

Vinča B? Cn Crb PD/C, PD/F

PD/C, Am

Chasse lame, debitaj lamelar materiale litice


62 I A16b ALN/I 9 nivel, Sp.1Şoaită 2005 carou B

Vinča B? Cn Cpr PD/C, PD/F

PD/C, Am

FL plantator GLIGOR et al 2007b, Tabel 2,9

63 I B9 ALN/I 10 B3, Sp. III/ Colda 2005, carou C4

Vinča B? MP B PD/D Am Tc, L, AF

procesare piele


64 V A2 d ALN/I 11 B3, Sp. III/ Colda 2005, carou C

Vinča B? D S PD/F materie primă ntru fabricarea vârfurilor sau podoabelor


Miercurea Sibiului-Petriş (MSP - 2002-2005)

Pentru perioada 2002-2005 au fost identificate mai multe piese care aparţin culturii Vinča, din complexele B5, B12, B15, L11, L14. De aici s-au recoltat 19 piese, iar din stratul de cultură alte 8. Piesele sunt păstrate în colecţiile ULB Sibiu şi ale MN Brukenthal.

Cele mai multe artefacte au fost descoperite în inventarul B12 şi al L11 – cultura Vinča (câte 6 piese), iar B5 a livrat 4 piese.

Structura tipologică a lotului atribuit culturii Vinča (N = 27) include un număr de 3 categorii (I Unelte; III Podoabe; V Diverse), 6 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; I F Linguri-spatule; I G Vârfuri oblice; III B Pandantive; V A Piese tehnice) şi 11 tipuri. Cel mai bine


reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 14 piese, între care domină vârfurile şi netezitoarele. La fel de bine este ilustrată categoria Diverse (V), grupa Piese tehnice (V A); aceasta numără 9 artefacte.

Sunt atestate 5 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus capreolus); suidele – porc mistreţ (Sus scrofa ferus).

Ca pondere a speciilor, se menţionează prezenţa dominantă a bovinelor domestice (17 piese), urmate de cerb (5 piese), căprior (2 piese), mistreţ (2 piese) şi ovicaprine (o piesă). Se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi – 11 piese (metapodii, 5 cazuri; oase lungi neidentificabile, 5 cazuri; metacarp, un caz), provenind de la bovine domestice. Urmează, în ordine: oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice (7 piese, dintre care 6 provenind de la bovine domestice şi una de la ovicaprine); coarnele de cervide – raze, ax căzut (7 cazuri, dintre care 5 de cerb şi 2 de căprior); dinţii de mamifere sălbatice – defense de mistreţ (2 cazuri) (LUCA et al 2006a).

Figura 290. Elemente de vârfuri de os, corn şi pe defensă de mistreţ; netezitoare, lingură-spatulă de os; pandantiv pe defensă de mistreţ (campaniile 2002-2005) (LUCA et al 2006a).

Figura 291. Eboşe, materii prime, deşeuri de os şi corn (campaniile 2002-2005) (LUCA et al 2006a).

220 | C o s m i n I . S u c i u

Etapa debitajului înregistrează aplicarea a 4 procedee tehnice: percuţia directă/despicarea (PD/D); percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/cioplirea (PD/C); şănţuirea axială (unilaterală şi bilaterală) (Şa). Domină percuţia directă/despicarea (20 cazuri) şi percuţia directă/fracturarea (6 cazuri); ca procedee mai rar atestate sunt percuţia directă/cioplirea (4 cazuri) şi şănţuirea axială (2 cazuri).

Fixarea transversală de tip negativ (prin amenajarea unui dispozitiv de suspendare – perforaţie transversală) este prezentă cu un singur caz (pandantiv, piesa MSP/II 11); în schimb, netezitoarele realizate pe fragmente de oase lungi (tipul I B1, 3) se utilizau fixate axial pozitiv în mânere de lemn sau de corn de cerb.

În lotul atribuit culturii Vinča se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea, lustrul (Tc, L, 3 cazuri); fracturarea prin acţiunea forţelor laterale (FL, 4 cazuri); fracturarea prin impact (FI, 3 cazuri); abraziunea funcţională (AF, un caz). Aceste urme se combină în mod variabil pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea vârfurilor, a netezitoarelor, a lingurilor, a spatulelor, a pandantivului, la nivelul părţii active (PA) şi pe suprafeţe.

Miercurea Sibiului-Petriş (MSP - 2006) Materialele provin din S III, nivelurile aparţinând culturilor Vinča, fazele A-B. Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a ovicaprinelor (6 piese), urmate de

bovinele domestice (5 piese), cerb (2 piese) şi mistreţ (o piesă). Recurgerea la abraziunea multidirecţională (Aa/Am) este observabilă în 8 cazuri; percuţia

directă/cioplirea (PD/C) şi retuşarea (Rt) sunt prezente în câte 2 cazuri. Tratamentul termic a fost aplicat probabil vârfului pe fragment de canin de mistreţ, MSP 12. Procedeele decelate sunt aplicate în formulă unică (Aa, 2 cazuri; Am, 6 cazuri) sau combinate în scheme cu 2 componente (PD/C + Am; Rt + Am, câte 2 cazuri). Netezitoarele realizate pe fragmente de oase lungi (tipul I B1, 3 piese) se utilizau fixate axial pozitiv în mânere de lemn sau de corn de cerb (LUCA et al 2007).

Figura 292. Materiale vinčiene din SIII, Miercurea Sibiului - Petriş 2006 (LUCA et al 2007, Planşa I, Planşa II).

Alba Iulia-Lumea Nouă (2006) (ALN- 2005-2006)


În situl de la Alba Iulia – Lumea nouă (în tabele ALN) au fost explorate în anii 2005-2006 niveluri cu depuneri arheologice preistorice databile în neo-eneolitic şi atribuite: culturii Vinča, faza B; grupului cultural Foeni; culturii Petreşti. 11 piese sunt atribuite culturii Vinča, faza B (N = 11 inventarul B3 - cultura Vinča (7 piese). Restul complexelor au livrat 1-3 piese. Pentru repertorierea artefactelor şi buna lor departajare şi identificare/regăsire pe nivelurile corespunzătoare culturilor definite în situl de care ne ocupăm, am adoptat următoarele convenţii: situl a primit abrevierea ALN; nivelul aferent culturii Vinča, faza B a fost individualizat de noi prin cifra I.

Figura 293. Alba Iulia-Lumea Nouă- unelte

de os (GLIGOR et al 2007b). Sunt atestate 5 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos

taurus); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele - cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus capreolus); suidele - porc mistreţ (Sus scrofa ferus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a ovicaprinelor (4 piese) şi a bovinelor domestice (4 piese), urmate de cerb, căprior şi mistreţ (câte o piesă). Sub raportul elementelor scheletice, se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi - 5 piese (metapodii, 4 cazuri; oase lungi neidentificabile, un caz), provenind de la mamifere domestice. Urmează, în ordine: oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice - bovine (3 cazuri); coarnele de cervide - raze, ax (2 cazuri, dintre care 1 de cerb şi 1 de căprior).

Procedeele de fasonare decelate în cazul lotului IMDA atribuit acestei culturi sunt în număr de 2: abraziunea multidirecţională (Am) (9 cazuri); percuţia directă/cioplirea (PD/C) (2 cazuri). Cultura Vinča. În lotul atribuit culturii Vinča se constată prezenţa asociată a următoarelor tipuri de urme de uzură şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a artefactelor: tocirea, lustrul (Tc, L, 7 cazuri); fracturarea prin acţiunea forţelor laterale (FL, un caz); tocirea, lustrul, striurile de uzură, fracturarea prin presiune (Tc, L, AF, FP), un caz (GLIGOR et al 2007b).

Miercurea Sibiului-Petriş (MSP - 2007) În anul 2007 au continuat cercetările sistematice în situl arheologic de la Miercurea Sibiului,

punctul Petriş (MSP). Materialele provin din S III, Vinča, fazele A-B. Complexele care au livrat artefacte IMDA sunt: pentru cultura Vinča: locuinţă – B 22, N = 5; gropi – G 41, N = 3; G 44, N = 4. Unele date referitoare la provenienţa din complexe a artefactelor şi la încadrarea culturală, furnizate de autorii cercetărilor în august 2007, pot face obiectul revizuirii după epuizarea cercetării S III şi după analiza şi interpretarea tuturor datelor înregistrate şi a materialelor recuperate

222 | C o s m i n I . S u c i u

Sunt atestate 3 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); bovinele domestice (Bos taurus); păsări acvatice (gâscă?).

În ceea ce priveşte fixarea în suport, remarcăm frecvenţa redusă a pieselor compozite, prevăzute cu mâner. Netezitoarele realizate pe fragmente de oase lungi (tipul I B1, 3 piese) se utilizau fixate axial pozitiv în mânere de lemn sau de corn de cerb (LUCA et al 2008).

Figura 294. Miercurea Sibiului-Petriş, faza Vinča A.

Figura 295. Miercurea Sibiului-Petriş, faza Vinča B.


CCAAPPIITTOOLLUULL VV.. AANNAALLIIZZEE SSTTAATTIISSTTIICCEE PPEE MMAATTEERRIIAALLUULL CCEERRAAMMIICC DDEE LLAA

MMIIEERRCCUURREEAA SSIIBBIIUULLUUII--PPEETTRRIIŞŞ

1. Analize statistice pe ceramică: cataloage şi dicţionare

Pe parcursul anilor 2003-2006 au fost analizate, din complexe închise, 8407 fragmente ceramice care aparţin culturii Vinča. Au fost folosite, pentru început, cataloagele de coduri şi dicţionare preluate de pe şantierul de la Balta Sărată (Caransebeş) unde s-a lucrat sub coordonarea prof.dr. Gh. Lazarovici. În acest scop, o echipă de la Universitatea Sibiu s-a deplasat la Caransebeş, unde a lucrat 2 săptămâni pe sistemul statistic dezvoltat la Cluj în anii 80. Sistemul statistic dezvoltat după 1984, la Cluj, sub numele de Bazarh, a dus la dezvoltarea sistemului Zeus după 1998 (TARCEA et al 1996). În esenţă, sistemul are la bază o arhitectură de baze de date construită în programul Paradox pentru gestiunea fragmentelor ceramice. Pe lângă elementele de gestiune a datelor, programul a fost îmbunătăţit cu mai multe module de analiză statistică pentru a găsi corelaţii şi diferenţieri cantitative şi calitative, în special pentru complexe sau materiale arheologice foarte apropiate în timp. Unul dintre aceste module (numit AplWin) a fost dezvoltat pentru a integra bazele de date sistemului Windows 95. AplWin este un program performant care permite serierea datelor cu mai mult de două caracteristici, iar rezultatele sunt impresionante (LAZAROVICI 1991, TARCEA et al 1996, LAZAROVICI-MICLE 2001).

Sistemul Zeus este foarte puternic chiar şi în momentul de faţă, pentru că baza matematică a statisticii folosite este aceeaşi. Singurele restricţii ale sistemului sunt legate de interfaţa greoaie folosită la nivelul anilor 90, a limitărilor privind numărul de fragmente care pot fi susţinute de sistem şi a incapacităţii de a integra material foto documentar direct în baza de date. Evoluţia sistemelor de operare este o problemă acută. În acest moment, bazele de date sunt încărcate folosind Microsoft Access Database System, de unde datele cantitative sunt exportate pentru serieri în programul Zeus. Datele finale sunt recuperate şi folosite în programe de editare text şi imagine.

Însă pentru cultura Vinča se foloseau cataloagele culturii Turdaş (Maxim 1999). Chiar dacă cele două culturi se înrudeau, au fost dezvoltate, pe baza materialului de la Miercurea Sibiului-Petriş, noi cataloage de ornamente, buze, funduri, toarte şi butoni sau picioare de cupă de către Nina Florina Niţu, care a intrat în echipa de statistică în 2004 (NIŢU 2007). Domnia Saa dezvoltat aceste cataloage pentru propria lucrare de licenţă. Analizele statistice sunt prezentate mai jos, pentru cele mai importante complexe închise (2003-2005). Serierile pe clusteri (clase) pot indica legăturile între diferite categorii, sunt analize discriminatorii şi nu dau neapărat ordonări cronologice absolute.

224 | C o s m i n I . S u c i u

Cele mai multe fragmente ceramice sunt prezente în L11 (structură excavată în întregime), care deţine peste 52% din totalul ceramicii complexelor analizate. Dacă avem în vedere că celelalte două structuri de suprafaţă nu au fost excavate în întregime (L13 , L14) se observă că nivelul IIa1 urmează cu procentaje relativ egale (B12, B18, B4). Foarte aproape este şi B5. Celelalte complexe din nivelul IIa2 sunt cu mult mai puţină ceramică care pot indica folosinţe diferite sau un alte moduri de umplere.

2. Analiza statistică a categoriei ceramice

Complex/ categorie cantitativ (ordonare pe niveluri) Fina Grosiera Semifina B18 130 256 108 B12 127 332 107 B4 126 226 130 B5 100 238 130 B15 59 115 41 B8 61 87 47 L11 579 2043 963 L13 55 247 132 L14 34 322 150

Figura 297. Ordonarea stratigrafică a complexelor cu reprezentarea categoriei ceramice.

Figura 298. Grafic cu situaţia categoriei ceramice, ordonată stratigrafic pe complexe (cantitativ).

Figura 296. Situaţia statistică a fragmentelor ceramice identificate în complexele discutate în acest studiu.


Complex/ Procentaj categorie per complex Fina% Grosieră% Semifină % Total % B18 26,3 51,8 21,9 100 B12 22,4 58,7 18,9 100 B4 26,1 46,9 27,0 100 B5 21,4 50,9 27,8 100 B15 27,4 53,5 19,1 100 B8 31,3 44,6 24,1 100 L11 16,2 57,0 26,9 100 L13 12,7 56,9 30,4 100 L14 6,7 63,6 29,6 100 Figura 299. Grafic cu situaţia categoriei ceramice, ordonată stratigrafic pe complexe.

În ceea ce priveşte ceramica fină, aceasta atinge valori de 21-22% în B12 şi B5; de 26-27% în B18, B4 şi B15 şi de 31% în B8. Ambele niveluri de bordeie se întretaie, fără ca diferenţele să fie mai mari de 10%. Se poate observa că nivelurile locuinţelor de suprafaţă sunt clar diferenţiate de cel al bordeielor. Procentajul în L11 este de 16%, iar pentru celelalte 2 complexe acesta scade mult. În sens strict cronologic, ar indica o scădere a ceramicii fine pentru locuinţele de suprafaţă.

Procentajul ceramicii semifine nu ne permite să facem analize între

locuinţele de suprafaţă şi bordeie. Locuinţele tind să aibă, per ansamblu, un procentaj mai ridicat decât al bordeielor.

Ceramica grosieră domină lumea vinčiană timpurie de la Miercurea Sibiului-Petriş, dar nu putem identifica diferenţe între niveluri. Ea are un rol funcţional foarte mare, legat de modalităţile de alimentaţie axate pe necesitatea de a fierbe hrana timp mai îndelungat şi de diversificarea activităţilor (în special cea de vită).

Figura 301. Analize de clusteri (clase) pentru categoriile ceramice, seriere cu AplWin.

Figura 300. Grafic cu oscilaţiile procentuale ale categoriilor ceramice.

226 | C o s m i n I . S u c i u

Serierea datelor a relevat un orizont foarte apropiat al nivelurilor de bordeie, care le diferenţiază de cel al locuinţelor de suprafaţă (Figura 302) datorită unei evoluţii diferite ca factură. Legătura între bordeie este foarte puternică.

3. Analiza statistică a culorii exterioare

Dicţionar coduri culoare ID descriere A negru AU negru şi brun B cărămiziu C gălbui C1 gălbui cu flecuri D portocaliu E brun închis F cenuşiu FA cenuşiu cu flecuri negre FC cenuşiu cu flecuri gălbui FN cenuşiu cu flecuri cenuşi albicioase

G negru-cenuşiu H brun deschis I roşcat J vişiniu K roşu

L negru-cenuşiu cu flecuri gălbui

M negru cu flecuri gălbui N cenuşiu albicios O cafeniu albicios O1 cafeniu P cafeniu cu flecuri gălbui

roşcate Q brun cu flecuri R cărămiziu cu flecuri S roşu-sângeriu U brun UA brun şi negru V brun-roşcat W cărămiziu-negru X cafeniu cu flecuri negre Z rainbow

Figura 302. Dicţionar de coduri pentru culori folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului-Petriş.

Figura 303. Analize de clusteri (clase) pentru culoarea exterioară a ceramicii, seriere cu AplWin.

Cele mai puternice culori sunt întâlnite constant în toate complexele şi arată o relativă unitate

(culorile G, O, A, B, F, V, E, N, H, U şi O). Totuşi serierea grupează bordeiele B4, B5 şi B8, diferit de bordeiele B18, B15 şi B12. Ambele clase au legături puternice cu nivelul locuinţelor de suprafaţă, însă ele se diferenţiază prin proporţia mai mare a culorilor G, O, A în bordeiele B4, B5 şi B8 şi culorile N, H, U şi Q în bordeiele B18, B15 şi B12. Situaţia procentuală pe culori, pe fiecare complex, este dată mai jos.


Nivelul IIa1

Figura 304. Analiza procentuală a culorii exterioare pentru complexul B18. Miercurea Sibiului-Petriş.

Culoarea exterioara B18 F- cenuşiu 87 U- brun 68 G- negru-cenuşiu 54 E- brun închis 43 H- brun deschis 36 B- cărămiziu 36 Q- brun cu flecuri 29 N- cenuşiu albicios 26 O- cafeniu albicios 23 A- negru 20 FA- cenuşiu cu flecuri negre 15 I- roşcat 13 V- brun-roşcat 12 O1- cafeniu 9 AU- negru şi brun 7 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 6 M- negru cu flecuri gălbui 2 D- portocaliu 1 X- cafeniu cu flecuri negre 1 R- cărămiziu cu flecuri 1 W- cărămiziu -negru 1 J- vişiniu 1 UA- brun şi negru 1


Culoarea exterioara B12 U- brun 116 F-cenuşiu 76 H- brun deschis 66 E- brun închis 59 B- cărămiziu 54 G- negru-cenuşiu 32 Q- brun cu flecuri 30 N- cenuşiu albicios 29 A- negru 21 O- cafeniu albicios 17 FA- cenuşiu cu flecuri negre 12 V- brun-roşcat 11 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 7 UA- brun şi negru 6 D- portocaliu 5 I- roşcat 4 R- cărămiziu cu flecuri 4 AU- negru şi brun 4 Altele 10

228 | C o s m i n I . S u c i u


Culoarea exterioara B4 G- negru-cenuşiu 109 O- cafeniu albicios 87 B- cărămiziu 64 F-cenuşiu 53 A- negru 34 E- brun închis 31 H- brun deschis 20 N- cenuşiu albicios 14 V- brun-roşcat 14 W- cărămiziu –negru 12 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 11 U- brun 8 C- gălbui 6 Q- brun cu flecuri 5 R- cărămiziu cu flecuri 5 D- portocaliu 4 P- cafeniu cu flecuri gălbui roşcate 3 M- negru cu flecuri gălbui 2

Nivelul IIa2


Culoarea exterioara B5 F-cenuşiu 82 G- negru-cenuşiu 74 B- cărămiziu 63 O- cafeniu albicios 53 E- brun închis 42 A- negru 41 H- brun deschis 34 U- brun 30 N- cenuşiu albicios 18 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 10 Q- brun cu flecuri 8 V- brun-roşcat 3 Altele 9


Culoarea exterioara B15 E- brun închis 38 F-cenuşiu 28 N- cenuşiu albicios 27 G- negru-cenuşiu 22 H- brun deschis 21 U- brun 20 Q- brun cu flecuri 18 B- cărămiziu 13 O- cafeniu albicios 8 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 7 A- negru 4 FA- cenuşiu cu flecuri negre 3 AU- negru şi brun 2 V- brun-roşcat 1 D- portocaliu 1 I- roşcat 1 J- vişiniu 1



Culoarea exterioara B8 F-cenuşiu 37 B- cărămiziu 29 O- cafeniu albicios 24 A- negru 22 E- brun închis 19 G- negru-cenuşiu 19 U- brun 14 I- roşcat 8 V- brun-roşcat 7 H- brun deschis 3 X- cafeniu cu flecuri negre 3 D- portocaliu 2 C- gălbui 2 J- vişiniu 2 Q- brun cu flecuri 1 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 1 R- cărămiziu cu flecuri 1 P- cafeniu cu flecuri gălbui roşcate 1

Nivel IIb

Figura 310. Analiza procentuală a culorii exterioare pentru complexul L11. Miercurea Sibiului-Petriş.

Culoarea exterioara L11 H- brun deschis 469 B- cărămiziu 457 F-cenuşiu 427 E- brun închis 420 U- brun 369 O- cafeniu albicios 318 N- cenuşiu albicios 292 G- negru-cenuşiu 229 A- negru 126 V- brun-roşcat 84 D- portocaliu 79 I- roşcat 55 Q- brun cu flecuri 49 X- cafeniu cu flecuri negre 40 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 39 C- gălbui 36 R- cărămiziu cu flecuri 33 FA- cenuşiu cu flecuri negre 18 M- negru cu flecuri gălbui 14 AU- negru şi brun 10 Altele 22

230 | C o s m i n I . S u c i u


Culoarea exterioara L13 H- brun deschis 89 U- brun 56 E- brun închis 49 F-cenuşiu 41 B- cărămiziu 37 N- cenuşiu albicios 33 O- cafeniu albicios 23 G- negru-cenuşiu 22 D- portocaliu 18 V- brun-roşcat 17 X- cafeniu cu flecuri negre 13 A- negru 9 I- roşcat 8 Q- brun cu flecuri 6 Altele 9


Culoarea exterioara L14 E- brun închis 67 H- brun deschis 66 B- cărămiziu 65 N- cenuşiu albicios 47 G- negru-cenuşiu 44 F-cenuşiu 39 U- brun 36 O- cafeniu albicios 30 A- negru 27 R- cărămiziu cu flecuri 17 X- cafeniu cu flecuri negre 15 L- negru-cenuşiu cu flecuri gălbui 13 D- portocaliu 12 I- roşcat 10 V- brun-roşcat 7 Altele 11

4. Analiza statistică a netezirii

form netezire ID descriere 0 slip alb 04 mat 1 lustruit 2 poleit 3 netezit 4 anetezit 5 scoarţă de copac 6 aspră 7 slip

8 poros 9 săpunos A barbotină aplicatăB slip lustruit C slip netezit D slip căzut E făinos F angobă I bine netezit J slip anetezit Z smălţuit

Figura 313. Dicţionar de coduri pentru netezirea suprafeţei vaselor folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului-Petriş.


Figura 314. Analize de clusteri (clase) pentru netezirea suprafeţei ceramicii, seriere cu AplWin.

Analizele de cluster ale suprafeţei vaselor ne indică faptul că locuinţele de suprafaţă sunt

grupate separat, ceea ce indică modificări importante în preferinţele de prelucrare. Elementele comune pentru toate complexele sunt reprezentate de codul 3 (netezire), caracteristic tuturor fazelor. Bordeiele se diferenţiază prin preponderenţa codului 1 (lustruirea – masiv în cele mai vechi complexe), B (slip lustruit), 7 (slip). Barbotina vinčiană apare în cantităţi mai mici (cu un maxim de 1% pentru bordeie).

Locuinţele sunt legate, în special de caracteristicile codului 6 (aspră). Nivelul IIa1

Figura 315. Analiza procentuală a netezirii ceramicii pentru complexul B18. Miercurea Sibiului-Petriş.

Netezirea B18 6- aspră 202 3- netezit 98 B- slip lustruit 58 I- bine netezit 52 D- slip căzut 38 1- lustruit 32 C- slip netezit 6 4- anetezit 4 7- slip 1 2- poleit 1 A- barbotină aplicată 1


Netezirea B12 6- aspră 269 3- netezit 97 I- bine netezit 52 B- slip lustruit 50 D- slip căzut 44 1- lustruit 32 4- anetezit 5 C- slip netezit 5 Altele 12

232 | C o s m i n I . S u c i u


Netezirea B4 1- lustruit 176 4- anetezit 142 3- netezit 73 6- aspră 45 E- făinos 20 7- slip 9 Altele 17

Nivelul IIa2


Netezirea B5 1- lustruit 140 3- netezit 115 6- aspră 104 4- anetezit 45 I- bine netezit 19 E- făinos 18 D- slip căzut 9 A- barbotină aplicată 9 B- slip lustruit 5 7- slip 1 F- angobă 1 8- poros 1


Netezirea B15 6- aspră 103 3- netezit 31 B- slip lustruit 26 I- bine netezit 18 D- slip căzut 15 1- lustruit 11 4- anetezit 4 C- slip netezit 4 2- poleit 1 F- angobă 1


Netezirea B8 3- netezit 70 1- lustruit 49 6- aspră 26 B- slip lustruit 16 4- anetezit 15 E- făinos 5 7- slip 5 D- slip căzut 3 A- barbotină aplicată 3 F- angobă 2 5- scoarţă de copac 1


Nivel IIb

Figura 321. Analiza procentuală a netezirii ceramicii pentru complexul L11. Miercurea Sibiului-Petriş.

Netezirea L11 6- aspră 1931 3- netezit 888 I- bine netezit 530 4- anetezit 68 1- lustruit 48 E- făinos 35 D- slip căzut 27 C- slip netezit 20 B- slip lustruit 14 7- slip 12 2- poleit 5 A- barbotină aplicată 5 5- scoarţă de copac 2 F- angobă 1


Netezirea L13 6- aspră 266 3- netezit 90 I- bine netezit 65 1- lustruit 11 D- slip căzut 1 B- slip lustruit 1 5- scoarţă de copac 1


Netezirea L14 6- aspră 349 3- netezit 92 I- bine netezit 62 D- slip căzut 2 C- slip netezit 1

5. Analiza statistică a amestecului pastei

form amestec ID descriere 0 mâl şi cioburi 1 nisip 2 nisip fin 3 nisip cu bobul mare 4 pietricele 5 cioburi pisate 6 nisip şi cioburi 7 cioburi şi nisip

E1 nisip, pleavă şi mâl F pleavă şi cioburi G cioburi şi pleavă H pleavă şi mâl I mâl şi pleavă J pietricele şi mâl K nisip şi mică L mâl şi pietricele M nisip, cioburi şi pleavă N scoici pisate

234 | C o s m i n I . S u c i u

8 Mâl 9 mâl şi nisip A nisip şi mâl A1 nisip cu bobul mare şi

mâl B cioburi şi mâl B1 nisip, pietricele şi pleavă B2 nisip, pleavă şi pietricele B3 pleavă şi pietricele C pleavă D pleavă şi nisip E nisip şi pleavă

O nisip şi grafit P mâl, pleavă şi cioburi P1 nisip pleavă şi cioburi Q pietricele şi cioburi R nisip, cioburi şi mâl S rocă pisată T pleavă, nisip şi pietricele U nisip şi pietricele V nisip fin şi mică W nisip, pietricele şi cioburi X nisip, mică şi cioburi Z nisip, mică şi pietricele

Figura 324. Dicţionar de coduri pentru amestecul pastei, folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului-Petriş.

Figura 325. Analize de clusteri (clase) pentru amestecul pastei ceramice, seriere cu AplWin.

Elementul 1 (nisip) este constant pentru toate complexele. Bordeiele B18, B12 se diferenţiază

de celelalte bordeie prin creşterea uşoară a elementului U (nisip cu pietricele), pe când elementele 2 (nisip fin) şi 3 (nisip cu bobul mare) cresc uşor în bordeiele B4, B8,B5 şi B15. Prezenţa acestor elemente şi în locuinţele de suprafaţă face ca acestea să se situeze între cele 2 grupuri de bordeie. Explicaţia ar putea să ţină şi de sursele de lut folosite sau de diferite elemente de folosire a complexelor.


Nivelul IIa1

Figura 326. Analiza procentuală a amestecului pastei pentru complexul B18. Miercurea Sibiului-Petriş.

Amestec B18 1- nisip 127 U- nisip şi pietricele 102 W- nisip, pietricele şi cioburi 77 2- nisip fin 65 6- nisip şi cioburi 64 3- nisip cu bobul mare 45 E- nisip şi pleavă 3 K- nisip şi mică 3 B1- nisip, pietricele şi pleavă 2 Altele 6


Amestec B12U- nisip şi pietricele 1581- nisip 111W- nisip, pietricele şi cioburi 966- nisip şi cioburi 663- nisip cu bobul mare 482- nisip fin 44E- nisip şi pleavă 22M- nisip, cioburi şi pleavă 4 R- nisip, cioburi şi mâl 3 B1- nisip, pietricele şi pleavă 2 Z- nisip, mică şi pietricele 2 T- pleavă şi nisip 2 Altele 6


Amestec B4 3- nisip cu bobul mare 176 2- nisip fin 166 1- nisip 103 E- nisip şi pleavă 10 6- nisip şi cioburi 8 U- nisip şi pietricele 5 A- nisip şi mâl 3 D- pleavă şi nisip 3 Altele 8

236 | C o s m i n I . S u c i u

Nivelul IIa2


Amestec B5 1- nisip 116 3- nisip cu bobul mare 154 2- nisip fin 117 U- nisip şi pietricele 42 6- nisip şi cioburi 12 E- nisip şi pleavă 6 V- nisip fin şi mică 4 K- nisip şi mică 3 A- nisip şi mâl 2 G- cioburi şi pleavă 2 Altele 10


Amestec B15 U- nisip şi pietricele 65 2- nisip fin 46 3- nisip cu bobul mare 38 1- nisip 31 6- nisip şi cioburi 23 W- nisip, pietricele şi cioburi 7 E- nisip şi pleavă 1 A- nisip şi mâl 1 M- nisip, cioburi şi pleavă 1 B2- nisip, pleavă şi pietricele 1 B1- nisip, pietricele şi pleavă 1


Amestec B8 2- nisip fin 61 3- nisip cu bobul mare 56 1- nisip 34 U- nisip şi pietricele 15 6- nisip şi cioburi 14 M- nisip, cioburi şi pleavă 3 D- pleavă şi nisip 3 E- nisip şi pleavă 2 K- nisip şi mică 2 A- nisip şi mâl 2 Z- nisip, mică şi pietricele 1


Nivelul IIb

Figura 332. Analiza procentuală a amestecului pastei pentru complexul L11. Miercurea Sibiului-Petriş.

Amestec L11 U- nisip şi pietricele 995 3- nisip cu bobul mare 714 1- nisip 581 2- nisip fin 451 6- nisip şi cioburi 327 W- nisip, pietricele şi cioburi 302 A- nisip şi mâl 118 R- nisip, cioburi şi mâl 33 E- nisip şi pleavă 18 Altele 50


Amestec L13 U- nisip şi pietricele 128 3- nisip cu bobul mare 80 1- nisip 68 6- nisip şi cioburi 60 2- nisip fin 49 W- nisip, pietricele şi cioburi 26 A- nisip şi mâl 14 R- nisip, cioburi şi mâl 3 Altele 7


Amestec L14 3- nisip cu bobul mare 149 U- nisip şi pietricele 129 1- nisip 90 2- nisip fin 45 W- nisip, pietricele şi cioburi 37 6- nisip şi cioburi 32 A- nisip şi mâl 17 D- pleavă şi nisip 5 E- nisip şi pleavă 2

238 | C o s m i n I . S u c i u

6. Analiza statistică a arderii fragmentelor ceramice.

Ordonat pe cantitativ stratigrafic B18 B12 B4 B5 B15 B8 L11 L13 L14 Good burning (bună) 89 61 337 246 24 95 1382 158 228 Slight burning (slabă) 105 138 14 31 25 2 624 75 121 Good oxidant (bună oxidantă) 95 123 42 100 52 37 613 89 63 Good reducting (bună reducătoare) 92 77 56 70 58 35 536 51 60 Slight oxidant (bună oxidantă) 61 102 13 31 15 218 40 23 Slight reducting (slabă reducătoare) 42 50 27 5 21 7 182 18 5 Secondary burning (ardere secundară) 6 11 3 21 3 5 Blacktopped (efectul blacktopped) 1 4 6 2 1 4 7 1 Figura 335. Analiza cantitativă pentru arderea ceramicii de la Miercurea Sibiului-Petriş.

Efectul Blacktopped

Procentajul din numărul total de fragmente

Nivel IIa1

B12 4 0.7 %

B18 1 0.2 %B4 6 1.24 %

Nivel IIa2

B5 2 0.42 %

B8 4 2.05 %

Nivel IIb

L11 7 0.19 %

L14 0 0

L13 1 0.23%Figura 336. Grafic comparativ privind arderea ceramicii de la Miercurea Sibiului-Petriş.

Figura 337. Grafic comparativ privind arderea ceramicii de la Miercurea Sibiului-Petriş.


7. Analiza statistică a tehnicii de ornamentare şi a ornamentelor ceramice

Coduri tehnică de ornamentareID descriere - canelare şi împunsături * aplicare, imprimare, ciupituri + canelare şi incizare 0 împunsături şi incizare 1 incizare şi încrustare 2 împunsături şi încrustare 3 excizare şi încrustare 4 incizare şi aplicare 5 ciupituri şi incizare 6 incizare şi picate 7 incizare şi imprimare 8 imprimare şi încrustare 9 imprimare şi aplicare, aplicate şi pictareA Aplicare A1 impresiuni cu vârful degetului A2 impresiuni cu unghia A5 Protome A6 protome dese AD aplicare şi incizare AG aplicare şi împunsături AW aplicare şi alveolare B Barbotinare C excizare D incizare E încrustare F imprimare G împunsături GF împunsături şi imprimare GI împunsături şi tăieturi

GT împunsături şi perforare H ciupituri I tăieturi J caneluri JG canelare şi alveolare K pliseuri L lustruire M incizare lustruită MN incizare lustruită, suprafaţă

lustruită N suprafaţă lustruită P pictare P1 pictură căzută P2 pictură şi alveolare Q angobare R glazurare S striere SG strieri şi împunsături T perforare U tipărire V carenare W alveolare WD alveolare şi incizare WT alveolare şi perforare X incizare şi canelare X1 incizare, canelare şi alveolare Y crestături YT crestături şi perforare Z smălţuire

Figura 338. Dicţionar de coduri pentru amestecul pastei, folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului-Petriş.

Numărul fragmentelor ceramice ornamentate este constant în nivelul IIa1 (B18, B12 şi B4),

unde complexele conţin aproximativ acelaşi număr total de fragmente. Procentajul fragmentelor ornamentate este aproximativ acelaşi în cele trei complexe analizate din această perioadă şi se situează strâns între 7,88% (B4) şi 8,50% (B18, B12).

Situaţia este asemănătoare pentru unul dintre complexele din nivelul următor, IIa2, unde B8 înregistrează 8,72%, chiar dacă numărul de fragmente ornamentate este mult mai scăzut decât în nivelul anterior (17), dar se corelează bine cu numărul total de fragmente din complex (195). O situaţie specială se înregistrează în B5, unde la un număr de 468 de fragmente înregistrăm 88 de cioburi ornamentate, cu un procentaj dublu (18,80%) faţă de celelalte complexe.

240 | C o s m i n I . S u c i u

Complex Total ornamentat total fragmente %ornamentat din totalul fragmentelor ceramice

B18 42 494 8,50 B12 48 566 8,48 B4 38 482 7,88 B5 88 468 18,80 B15 22 215 10,23 B8 17 195 8,72 L11 302 3585 8,42 L14 32 506 6,32 L13 17 434 3,92 Figura 339. Tabel cu analize de clusteri (clase) pentru amestecul pastei ceramice, seriere cu AplWin.

În nivelul locuinţelor de suprafaţă,

numărul fragmentelor ornamentate creşte cantitativ în L11 (300 de fragmente ornamentate), dar se păstrează constant în raport cu numărul total de fragmente recuperate din locuinţă (3585), cu un procentaj apropiat de cel al bordeielor din nivelurile anterioare (8,42). Celelalte date din complexele L13 şi L14 sunt sensibil mai

mici şi pot fi explicate prin faptul că nu au fost excavate în întregime. L11 a fost săpată complet şi putem să afirmăm că procentajul constant înregistrat în complexele uzuale vinčiene ne arată o unitate extraordinară în ceea ce priveşte ceramica.

Figura 340. Grafic comparativ relativ relaţia între compexe relativ la numărul de fragmente ceramice.

Tip tehnică ornamentală /procentaj din total fragmente ceramice %B18

% B12

% B4 %B5 %B15 %B8 %L11 %L14 %L13

K- pliseuri 2,8 0,9 1,5 4,7 5,1 1,0 1,4 1,0 0,2 0-împunsături şi incizare 2,2 1,4 0,6 1,1 1,9 0,5 2,9 3,0 1,4 W- alveolare 1,2 1,4 0,8 3,2 1,4 1,5 1,3 1,4 0,7 A1- impresiuni cu vârful degetului 1,2 0,9 0,0 0,4 0,0 0,2 G- împunsături 0,4 0,5 0,8 0,2 0,0 0,5 0,8 0,6 0,7 J- caneluri 0,2 0,5 0,2 1,5 1,0 0,4 B- barbotinare 0,2 1,1 1,7 1,5 0,1 0,2 T- perforare 0,2 0,2 0,2 0,0 0,1 D- incizare 0,7 1,9 5,1 0,5 0,5 0,5 0,5 I- tăieturi 0,2 0,6 0,6 0,2 A- aplicare 0,1 C- excizare 0,1 F- imprimare 0,6 0,5 0,1 0,4 0,2 Q- angobare 0,4 0,2 1,5 0,1 U- tipărire 0,1 1- incizare şi încrustare 0,0 P- pictare 0,5 0,0 Y- crestături 0,0 8- imprimare şi încrustare 0,5


Tip tehnică ornamentală /procentaj din total fragmente ornamentate %B18

% B12

% B4 %B5 %B15 %B8 %L11 %L14 %L13

K- pliseuri 33,3 10,4 18,4 25,0 50,0 11,8 16,9 15,6 5,9 0-împunsături şi incizare 26,2 16,7 7,9 5,7 18,2 5,9 34,4 46,9 35,3 W- alveolare 14,3 16,7 10,5 17,0 13,6 17,6 15,6 21,9 17,6 A1-impresiuni cu vârful degetului 14,3 10,4 0,0 2,3 0,0 2,0 G- împunsături 4,8 6,3 10,5 1,1 0,0 5,9 8,9 9,4 17,6 J- caneluri 2,4 6,3 2,6 8,0 11,8 5,3 B- barbotinare 2,4 12,5 9,1 17,6 1,0 5,9 T- perforare 2,4 2,1 2,6 0,0 0,7 D- incizare 8,3 23,7 27,3 4,5 5,9 6,0 11,8 I- tăieturi 2,1 7,9 3,4 2,3 A- aplicare 1,3 C- excizare 1,3 F- imprimare 7,9 4,5 1,3 6,3 5,9 Q- angobare 5,3 1,1 17,6 1,3 U- tipărire 0,7 U- tipărire 0,3 P- pictare 4,5 0,3 Y- crestături 0,3 8-imprimare şi încrustare 5,9 Figura 342. Tabel comparativ privind procentajul fragmentelor ornamentate raportat la totalul fragmentelor ceramice din fiecare complex.

Figura 343. Analize de clusteri (clase), distribuţia ornamentelor pe vase, seriere cu AplWin. Elementele fără o corelaţie minimă au fost eliminate din tabel (pentru codurile ornamentelor, vezi Figura 345; pentru vizualizarea ornamentului, vezi cataloagele de la Figura 346).

La Vinča-Belo Brdo, Wolfram Schier a făcut o diferenţiere milimetrică a dimensiunii decorului lustruit (SCHIER 2005, 197). Analiza comparativă pe adâncimi este însă făcută la un mod general, fără a se face diferenţieri foarte clare pe subtipuri. Se poate doar observa că tipul DK 77 de la Schier (pliseuri foarte fine) apar în număr mare de timpuriu şi au o perioadă de apogeu între -9 şi -8,5 m, pentru a avea o valoare minimă după această adâncime. Ele reapar, nu atât de masiv ca în primele faze, după -6,4 m. Tipurile DK 77, DK 78, DK 89 (pliseuri şi caneluri) de la Schier sunt greu de contabilizat, pentru că nu au valori extreme, ele cresc uşor sau scad uşor între -10m şi -6 m la Vinča-Belo Brdo (SCHEIR 1995, Abb. 109 pentru clasa DK 75, DK 77, DK 78, Dk 79).

În ceea ce priveşte tehnica de ornamentare, se remarcă, la Miercurea Sibiului-Petriş, pe primul loc folosirea ornamentelor lustruite, de tipul pliseurilor. Se observă o creştere a procentajului

Figura 341. Tabel comparativ privind procentajul fragmentelor ornamentate raportat la totalul fragmentelor ceramice din fiecare complex.

242 | C o s m i n I . S u c i u

acestora din nivelul IIa1 către nivelul IIa2, iar în nivelul IIb să scadă din nou. Cel mai ridicat procentaj este înregistrat în B5 (5,1%). Cele mai scăzute niveluri - în B12, B8 şi L13. Sunt tipuri foarte diferite tipologic (27 de subtipuri), care au dat o corelaţie slabă între complexe, în special pe cele de bordeie: A7, A12, A3, A15, A1 şi A2, care corelează în special bordeiele. Singura corelaţie mai puternică a locuinţelor de suprafaţă este cea a subtipului A5. Ornamentele caracteristice pliseurilor apar în special în partea superioară a castroanelor bitronconice,

La Miercurea Sibiului- Petriş ornamentele lustruite de tipul canelurilor apar în procentaje mici în nivelul IIa1 (0,2-0,5 %), cresc la valori cuprinse între 1 şi 1,5 % în nivelul IIa2 (lipsesc în B15) şi scad la 0,4% în L11 (lipsesc în L13 şi L14-, dar cele două complexe au fost excavate doar parţial până la acest moment).

În analizele noastre seriate doar două elemente au dat o corelaţie mai mare pentru canelură: - canelurile orizontale, sub buză (tipul B2), care apar în nivelul IIa1, în complexele B12

(Figura 128:4-5), B18 (Figura 140:2) şi în nivelul IIb, în L11 (vezi tabelul seriat). Fragmentele din complexele de bordeie sunt de bună calitate şi sunt dispuse pe umăr. În Banat, la Gornea-Căuniţa de Sus în bordeiul B13, la nivel Vinča A1(LAZAROVICI 1977a, Pl. XLIII). La Vinča-Belo Brdo apar în nivelurile cele mai de jos ale sitului în Groapa T (SCHIER 1995, Tafel 22: 1490), Groapa F (SCHIER 1995, Tafel 25: 2956); la adâncimea -8,4 m -8,3 m (SCHIER 1995, Tafel 97: 704, Tafel 100: 732: Tafel 105: 3275).

- canelurile verticale (tipul B1), care se corelează doar în locuinţele de suprafaţă.

În ceea ce priveşte împunsăturile şi incizarea, elementele apar din nivelul IIa1, cu valori care merg de la 0,6% în B4 până la 2,2% în B18. Aceleaşi oscilaţii se observă şi în nivelul IIa2. Valori puţin mai mari apar în nivelul IIb. La Vinča-Belo Brdo, diferitele decoruri de bandă punctat incizată, de tipul motivelor DG 4 şi DG5 cu diferitele subvariante din tipologia efectuată de Wolfram Schier (SCHIER 1995, 124) apar uşor din cele mai de jos niveluri, cresc până la un maxim de -7,4 m, pentru a descreşte rapid după acest moment (le mai putem întâlni până la -6,9 m) ,după care sunt într-un procent foarte mic (SCHIER 1995, Abb.109).

Alveolarea este folosită constant în cele 3 niveluri. Impresiunile cu vârful degetului sunt doar în prima etapă. Împunsăturile simple se observă mai puternic în nivelul IIa1 şi în nivelul IIb. Barbotinarea apare slab în nivelul IIa1 (0,2% în B18 şi 1,1% în B4), creşte în nivelul IIa2 (1,7%

în B5 şi 1,5 % în B18) pentru a dispărea în nivelul IIb (L11 -0,1 %). Perforarea apare constant doar în primul nivel IIa1. Incizarea este întâlnită cu procente mici în nivelul IIa1 (0,7% în B12 şi 1,9% în B4). În nivelul

IIa2 creşte masiv în B4 (55,5%), dar are şi valori scăzute în B15 şi B8 (0,5%). Acelaşi procentaj scăzut (0,5%) apare şi în nivelul IIb. Apare invariabil pe altare şi pe vasele capac, fiind singurul ornament pe aceste tipuri.

A1 pliseuri verticale A2 pliseuri orizontale A3 pliseuri oblice, de la dreapta la stânga A4 pliseuri oblice şi scurte A5 pliseuri oblice, de la stânga la dreapta A6 pliseuri oblice şi scurte A7 pliseuri oblice combinate cu pliseuri orizontale deasupra lor A8 pliseuri organizate în “V” combinate cu pliseuri orizontale A9 pliseuri organizate în “V”, cu vârful în sus A10 pliseuri oblice combinate cu pliseu orizontal dispus deasupra lor A11 pliseuri organizate în unghiuri îngropate, cu vârful în sus


A12 pliseuri oblice organizate în “mănunchiuri”paralele A13 pliseuri oblice combinate cu pliseuri vertical A14 pliseuri oblice şi curbe A15 pliseuri oblice organizate în “V” A16 pliseuri verticale cu alveole în capetele inferioare A17 pliseuri oblice şi scurte cu şir de împunsături rotunde la capetele inferioare A18 pliseuri oblice combinate cu pliseu orizontal dispus deasupra A19 pliseuri verticale combinate cu împunsături pe zona de maximă dezvoltare a vasului A20 pliseuri oblice dispuse în jurul unui buton A21 pliseuri scurte şi rare, organizate în registre A22 pliseuri oblice şi curbe A23 pliseuri oblice combinate cu pliseuri orizontale deasupra lor A24 pliseuri verticale şi scurte A25 pliseuri organizate în unghiuri îngropate combinate cu pliseuri orizontale deasupra lor A26 pliseuri oblice şi scurte organizate în registre A27 pliseuri oblice până în zona maximă de dezvoltare a vasului, marcată de buton, combinate cu tăieturi B1 caneluri verticale B2 caneluri orizontale B3 caneluri oblice, de la stânga la dreapta B4 caneluri oblice, de dreapta la stânga B5 caneluri oblice a căror parte inferioară, pe zona de maximă dezvoltare a vasului, se curbează B6 caneluri oblice combinate cu caneluri oblice deasupra B7 caneluri oblice combinate C1 incizii orizontale C2 incizii verticale C3 incizii oblice, de la stânga la dreapta C4 incizii oblice, de la dreapta la stânga C5 incizii oblice de la dreapta la stânga combinate la limita superioara cu incizie oblică orientată opus C6 registre de incizii organizate în unghiuri îngropate C7 incizii organizate în unghiuri îngropate C8 incizii oblice de la dreapta la stânga combinate la limita inferioară de incizie oblică orientată opus C9 incizii oblice combinate cu incizie orizontală în partea superioară

C10 incizii orizontale combinate cu incizii verticale, scurte, în carouri C11 incizii oblice combinate cu incizii oblice orientate opus, scurte, în carouri C12 incizii verticale combinate cu incizii orizontale în carouri C13 incizii oblice si verticale organizate în unghiuri îngropate C14 incizii orizontale şi oblice C15 incizii organizate în unghiuri îngropat, dispuse orizontal C16 incizii oblice combinate, organizate în reţea C17 incizii sub buză organizate în unghiuri îngropate combinate cu incizii organizate în zig-zag C18 incizii oblice combinate cu incizii organizate în unghiuri îngropate, cu vârful în sus C19 incizii organizate în unghiuri îngropate combinate cu incizii orizontale la partea inferioară C20 registre de incizii oblice asociate cu registru de incizii dispus în unghi obtuz C21 incizii oblice organizate în unghiuri îngropate C22 incizii organizate în zig-zag C23 registre de incizii orizontale C24 registre de incizii organizate radial C25 registre de incizii organizate în unghiuri îngropate C26 incizii orizontale combinate cu incizii vertical C27 registru de incizii paralele asociate (la limita lor inferioară) cu o incizie, întregul motiv asociat cu

colţul opus cu incizii dispuse identic D1 tăieturi orizontale în registre D2 tăieturi verticale în registre D3 tăieturi orizontale combinate cu crestături oblice D5 tăieturi orizontale combinate la partea superioară cu crestături D6 tăieturi verticale, oblice şi în zig-zag combinate D7 tăieturi verticale şi oblice combinate D8 tăieturi curbate combinate la exteriorul lor cu împunsături rotunde D9 tăieturi organizate în unghiuri îngropate E1 alveolă

244 | C o s m i n I . S u c i u

E2 şir de alveole, orizontal E3 şir de alveoli, vertical E4 pereche de alveole pe toartă E5 alveole sub buză E6 alveole sub buză, dese F1 impresiuni cu unghia în şir orizontal F2 impresiuni cu obiect cu capăt oval-lunguieţ în şir orizontal, sub buză F3 impresiuni cu vârful degetului şi unghie în şir orizontal, sub buză F4 impresiuni cu vârful degetului şi unghie în şiruri verticale F5 impresiuni cu vârful degetului şi unghie în şiruri orizontale F6 impresiuni cu vârful degetului şi unghie dispuse pe marginea unei impresiuni relative mari, făcută

cu obiect necunoscut F7 impresiuni cu vârful degetului şi unghie organizate în şiruri vertical combinate cu şiruri orizontale F8 impresiuni cu unghia sub buză F9 impresiuni cu vârful degetului şi unghie sub buză organizate în şir orizontal combinat cu şir vertical F10 impresiuni cu unghia în şiruri vertical care pornesc de sub buză F11 impresiuni cu obiect rotunjit, cu diametrul de aprox. 3 mm G1 împunsături cu obiect ascuţit în şir orizontal G2 împunsături cu obiect rotunjit în şir orizontal G3 împunsături cu obiect oval-lunguieţ în şir orizontal G4 împunsături cu obiect oval-lunguieţ în şir vertical G5 împunsături cu obiect rotunjit în şir vertical G6 împunsături cu obiect rotunjit în şiruri vertical G7 împunsături sub buză G8 împunsături cu obiect rotund organizate în 2 registre oblice orientate opus G9 registre de împunsături cu obiect rotunjit organizate în unghiuri îngropate, cu vârful în jos G10 împunsături cu obiect ascuţit G11 împunsături cu obiect rotund G12 împunsături cu obiect rotunjit G13 împunsături alungite G14 împunsături cu obiect rotund în şiruri orizontale H1 imprimare de tip textile H2 imprimare de tip ochiuri H4 imprimare în linii curbe J1 perforaţii mici şi dese J2 perforaţie K1 barbotină organizată vertical K2 pseudobarbotină K3 barbotină organizată orizontal L1 brâu alveolat L2 brâu aplicat pe buză L3 aplicaţie plastică de tip buton cu impresiuni cu vârful degetului şi unghie M1 impresiuni cu obiect rotunjit, pe buză M2 impresiuni cu obiect oval-lunguieţ pe buză M3 impresiuni cu obiect ascuţit, pe buză M4 alveole pe buză M5 impresiuni cu vârful degetului şi unghie, dese, pe buză M6 impresiuni cu obiect rotund, pe buză M7 împunsături cu obiect rotunjit, pe lăţimea buzei M8 impresiuni cu băţ pe lăţimea buzei M9 crestături pe buză P1 bandă punctat-incizată verticală P3 două benzi punctat-incizate verticale şi paralele P4 bandă punctat-incizată orizontală P5 bandă punctat-incizată oblică P7 bandă punctat-incizată oblică P8 două benzi punctat-incizate oblice şi paralele P10 două benzi punctat-incizate oblice şi paralele


P11 două benzi punctat-incizate dispuse în “V” P12 două benzi punctat-incizate oblice şi paralele asociate cu o incizie în partea lor superioară P13 două benzi punctat-incizate oblice şi paralele asociate cu o incizie la mijloc P15 două benzi punctat-incizate verticale asociate cu o incizie la mijloc P16 bandă punctat-incizată oblică asociată cu o bandă punctat-incizată orizontală P17 benzi incizate oblice umplute cu împunsături mici şi dese alternând cu benzi incizate umplute cu

împunsături mai mari P18 bandă punctat-incizată în unghi obtuz asociată la dreapta şi la stânga cu benzi paralele P19 două benzi punctat-incizate organizate în arce de cercuri concentrice P20 incizii verticale asociate cu împunsături P21 două benzi punctat-incizate ? unghi obtuz P22 benzi de incizii şi incizii asociate cu împunsături alungite P23 benzi punctat-incizate verticale asociate cu bandă punctat-incizată oblică şi împunsături P24 incizii în zig-zag umplute în partea superioară cu împunsături P25 motiv incizat dispus în clepsidră, umplut alternativ cu împunsături P26 incizii în zig-zag asociate cu benzi punctat-incizate la interior, în partea inferioară P27 benzi punctat-incizate organizate în unghiuri îngropate dispuse cu vârful în jos, asociate cu o incizie

la partea lor superioară P28 două incizii dispuse în “V”, motiv umplut cu împunsături P29 benzi punctat-incizate organizate în unghiuri îngropate dispuse cu vârful în sus P30 bandă punctat-incizată în “V” asociată la partea ei superioară cu o bandă punctat-incizată, oblică P31 bandă punctat-incizată asociată cu 2 perforaţii la interiorul ei, dispusă pe exteriorul unui fund de

capac, asociată pe linia diametrului mic cu împunsături P32 bandă punctat-incizată în “V” întors, asociată cu bandă punctat-incizată oblică şi împunsături P33 benzi punctat-incizate oblice, combinate, asociate cu împunsături P34 motiv din bandă punctat-incizată dispus pe întreaga suprafaţă a vasului, în zig-zag, asociată la partea

inferioară şi superioară cu benzi punctat-incizate, dispuse împreună în unghiuri îngropate P35 motiv din bandă punctat-incizată dispus pe întreaga suprafaţă a vasului (capac), compus din banda

în zig-zag şi triunghiuri incizate umplute cu împunsături, asociate cu proeminenţe P36 bandă punctat-incizată asociată cu incizii şi un triunghi punctat-incizat P37 incizie în unghi obtuz umplută cu împunsături P38 incizie în “V” asociată cu împunsături P39 trei incizii asociate cu împunsături P40 două benzi incizate oblice şi orientate opus, asociate cu împunsături la exteriorul lor P41 triunghi punctat-incizat dispus cu vârful în jos, asociat cu o perforaţie pe linia uneia dintre incizii P42 bandă punctat-incizată dispusă în “V” P43 două benzi punctat-incizate paralele asociate cu o perforaţie între ele, dispuse pe partea exterioară a

unui fund de capac P44 benzi punctat-incizate dispuse în unghiuri îngropate, cu vârful în jos P45 bandă punctat-incizată dispusă în “V” deschis asociată la partea ei inferioară cu bandă incizată

umplută cu incizii trasate pe lăţimea sa P46 două benzi punctat-incizate (oblică şi verticală) asociate cu un triunghi punctat-incizat P47 trei benzi punctat-incizate aparent convergente spre acelaşi punct P48 împunsături care pornesc imediat de sub buză asociate cu incizii înguste P49 triunghi punctat-incizat dispus cu vârful în jos asociat la partea sa inferioară cu incizie dispusă în

“V” deschis, combinată la interior cu un şir, paralel cu incizia, de împunsături P50 împunsături rotunde asociate cu o incizie P51 două benzi punctat-incizate (orizontală şi oblică) separate de un buton, o lăţime a acestuia fiind

ornamentată cu 4 împunsături alungite P52 incizii dispuse în unghiuri îngropate cu vârful în sus, asociate la partea lor inferioară cu un triunghi

punctat-incizat îngropat în incizii P53 bandă punctat-incizată dispusă în “V” cu vârful în sus P54 triunghi punctat-incizat dispus cu vârful în sus P55 bandă punctat-incizată dispusă în “V” cu vârful în jos P56 două benzi punctat incizate verticale, petrecute P57 două benzi punctat-incizate verticale asociate la partea lor superioară cu o incizie P58 bandă punctat-incizată orizontală asociată la partea ei inferioară cu un triunghi punctat-incizat, cu

vârful în jos R1 ornament obţinut prin spatulare, pe interiorul unui fund de vas

246 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 344. Dicţionar de coduri pentru tipurile de ornamente, folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului-Petriş (NIŢU 2007, 50-57). Pentru a corela cu imaginea ornamentului, vezi Figura 346.

a. b. c.

d. e. f.


g. Figura 345. (a-g) Catologul tipologic al ornamentelor de la Miercurea Sibiului- Petriş (NIŢU 2007,

89-95). Pentru a corela cu descrierea, vezi dicţionarul de la Figura 345.

248 | C o s m i n I . S u c i u

8. Analiza statistică a buzelor de vas

a.

b. Figura 346. Analize de clusteri (clase) distribuţia tipurior de buze pe complexe. Seriere cu AplWin. (pentru vizualizarea imaginii buzelor corespunzătoare , vezi cataloagele de la Figura 348).

Serierea tipurilor de buze de vas ne aduce o corelaţie bună, de obicei dacă există o evoluţie

majoră, aceasta poate fi surprinsă şi cronologic în seriere. Bordeiele se grupează separat, aproape cronologic. Tipurile comune pentru toate cele trei subniveluri sunt: 10F, 8F. Tipurile care corelează puternic bordeiele sunt 9F, 4K, 11B, 5D, 8L. Tipurile care corelează locuinţele sunt: 12E, 14B, 14D, 12D.

a. b.

c.


d. e.

f.

g. h.

i.

j.

Figura 347. (a-j) Catalogul tipologic al buzelor de vas de la Miercurea Sibiului- Petriş (NIŢU 2007, 59-68).

9. Analiza statistică a fundurilor şi a picioarelor de vas

250 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 348. Analize de clusteri (clase) distribuţia tipurior de funduri de vas şi a picioarele de vas buze pe complexe. Seriere cu AplWin. (pentru vizualizarea imaginii fundurilor şi buzelor corespunzătoare, vezi cataloagele de la Figura 350).

Tipurile de funduri de vas care sunt constante pe toate nivelurile la Miercurea Sibiului-Petriş,

A8, A4, C5, A2, C3 şi F3. Elementele comune orizontului de bordeie sunt destul de puţine. Dintre ele, cel mai puternic

corelate sunt F4, F1, G4, G3 şi H4. Orizontul de locuinţe nu are inovaţii la nivelul fundurilor de vase, toate formele dominante din locuinţele de suprafaţă existau la nivelul orizontului de bordeie. Apariţia de noi funduri se produce la nivelul complexelor B12 (tipurile F2 şi A1), B5 (tipurile E4 şi F2), B18 şi tipul J1, care se vor generaliza în nivelul locuinţelor de suprafaţă.

Mult mai interesante sunt picioarele de vase. Există tipuri care sunt comune atât orizontului de bordeie, cât şi orizontului de locuinţe, prin tipurile

Pentru tipurile de picior de vas, corelaţiile sunt foarte slabe şi statistic, imposibil de sesizat elemente discriminatorii între complexe. Majoritatea picioarelor de cupă au fost surprinse în stare foarte fragmentară şi nu a fost posibilă, decât în puţine cazuri, identificarea formei şi a diametrului pieselor.

a. b.

c.


d. e. f.

g.

Figura 349. (a-g) Catologul tipologic al fundurilor şi al picioarelor de cupă de la Miercurea Sibiului- Petriş (NIŢU 2007, 69-74).

10. Analiza statistică a toartelor şi a butonilor

Figura 350. Analize de clusteri (clase), distribuţia tipurilor de toarte şi butoni pe complexe. Seriere cu AplWin. (pentru vizualizarea imaginii toartelor şi butonilor, vezi cataloagele de la Figura 352).

Butonii şi toartele de cas sunt o bună ocazie să observăm o discriminare între nivelurile de

bordeie şi nivelul de locuinţe. Doar 4-5 tipuri sunt comune şi generalizate pentru ceramica din toate bordeiele şi din nivelul de locuinţe (tipurile P4, P5, R4, A2). Unele tipuri sunt comune, doar preponderente în bordeie şi foarte puţin reprezentate în locuinţe (K1, R3, R6). Celelalte tipuri pornesc în nivelul bordeielor, mai timid, şi au o proporţie mai mare în nivelul de locuinţe (R7, R1, R5).

252 | C o s m i n I . S u c i u

a.

b.

c.

d.

e.

f.

g.

h.

i.

Figura 351. (a-i) Catologul tipologic al formelor de la Miercurea Sibiului- Petriş (NIŢU 2007, 75-82).


Dicţionare şi cataloage ale formelor vinčiene de la Miercurea Sibiului-Petriş A – CASTRON (NIŢU 2007, 49) A1 castron evazat cu profil drept A2 castron evazat cu profil drept, mic A3 castron evazat cu profil drept, adânc A4 castron evazat cu profil arcuit A5 castron evazat cu profil arcuit, adânc A6 castron cu profil bitronconic A7 castron cu profil bitronconic, adânc A8 castron cu profil globular A9 castron cu buză lobată B – STRACHINĂ (NIŢU 2007, 49-50) B1 strachină evazată cu profil drept B2 strachină evazată cu profil arcuit B3 strachină cu profil bitronconic C – VAS DE PROVIZII (NIŢU 2007, 50) C1 vas de provizii cu profil bitronconic, zvelt C2 vas de provizii cu profil bitronconic, scund D – “TIGAIA DE PEŞTE” E – VAS CU PICIOR (NIŢU 2007, 50) E1 vas de tip castron, cu umăr carenat şi picior zvelt F – CAPAC(NIŢU 2007, 50) F1 capac evazat cu profil drept F2 capac evazat cu profil drept, scund F3 capac prosopomorf F4 capac cu buton central şi profil conic G – VAS MINIATURAL (NIŢU 2007, 50) G1 vas de tip castron, cu profil bitronconic

a. b. c.

254 | C o s m i n I . S u c i u

d. e. f.

g.

h.

Figura 352. (a-h) Catologul tipologic al formelor întregibile de la Miercurea Sibiului- Petriş (NIŢU 2007, 82-89).


CCAAPPIITTOOLLUULL VVII.. CCOONNCCLLUUZZIIII

Cultura Vinča face parte din al doilea mare val de origine sudică şi marchează finalul neoliticului timpuriu. Ea este considerată a face parte din chalcoliticul balcano–anatolian. În spaţiul balcanic are loc o împletire a două fenomene: 1) unul cu ceramică monocromă (neagră, brună, cenuşie, roşie), ceramica blacktopped, de factură bună, amestecată cu nisip fin sau foarte fin, foarte bine arsă, foarte bine lustruită, de multe ori cu mică; 2) altul cu ceramică policromă amestecată cu nisip sau cu pleavă; mai apare uneori o categorie din pastă cenuşie sau neagră, socotită Vinča A.

În Transilvania, Cultura Vinča pătrunde încă din etapele cele mai timpurii. Comunităţile Vinča A1 se pare că pătrund în Transilvania prin depresiunea Ţării Haţegului dinspre Banat, cale jalonată de materialele din peşterile Munţilor Poiana Ruscă spre Hunedoara, valea Mureşului, şi de aici spre Transilvania. Acum s-ar încadra unele materiale de la Nandru-Peştera Curată, Romos –Făgădău (LUCA et al 2000, 43) şi posibil la Limba-Bordane14. Sosirea acestor comunităţi o bănuim legată de controlul asupra resurselor de sare şi al rutei care aducea obsidianul dinspre nord, documentate prin apariţia importurilor ceramice de tip Pişcolt, ale ceramicii de tip Lumea Nouă (Zau). Apariţia obsidianului în nuclee care nu au urme de prelucrare şi a aşchiilor atestă că se aducea materie primă dinspre zona nord-carpatică pentru prelucrare locală şi pentru schimb. Hărţile de distribuţie ne arată că acest obsidian mergea mai departe către sud, sau către est. Apariţia obiectelor de podoabă de tip spondylus, doar în aria nordică a culturii, susţine un comerţ sau influenţe) legate de lumea Starčevo-Criş târzie şi mai apoi, cu cea a Ceramicii Liniare, care erau beneficiarele finale. Zona de distribuţie trecea, clar, prin aria aşezărilor de pe Mureş (Limba, Alba Iulia-Lumea Nouă, Tărtăria), de unde veneau dinspre Banat sau dinspre Oltenia. Ele nu au fost detectate la Miercurea Sibiului-Petriş însă. Nu trebuie neglijată nici bogăţia de aflorimente de minereu de cupru din zona de sud-vest a Transilvaniei.

Aceste elemente fac ca legăturile noilor comunităţi să devină mai puternice cu lumea sudică, cel puţin la nivelul Vinča A2. Această legătură cu sudul poate fi susţinută de datele radiocarbon de la Miercurea, la un nivel apropiat de faza A2. Această a doua cale de pătrundere, dinspre Oltenia, cu descoperirea din Munţii Căpăţânii (Peştera cu vas-LUCA 2000, 41) în sud, traversa crestele domoale ale Munţilor Lotru-Cindrel. Rămâne ca cercetările ulterioare să lămurească această problemă.

În general, în Transilvania, materialele vinčiene sunt legate organic mai mult de zona sârbească decât de cea bănăţeană, prin intermediul Văii Timokului. Ceramica apărută în aşezările de fază A2 de la Miercurea Sibiului-Petriş, Orlat, Vurpăr, Limba-Bordane, ne arată elemente care sunt în legătură cu varianta sârbească şi cu lumea policromă, posibil prin Oltenia (LUCA et al 2000, 49). Această evoluţie poate fi urmărită la Miercurea Sibiului-Petriş, până la nivelul A3-B1. Acest al doilea val este suţinut şi de date radiocarbon, care arată că este imediat posterior primelor date Dudeşti şi Karanovo III din zona sudică. Data radiocarbon din B18 ne duce către un orizont apropiat de A2 în sistemul lui Schier.

Nu avem atestate fenomenele de sinteză cu Starčevo-Criş, aşa cum apar ele în Banat. În momentul de faţă, doar Miercurea Sibiului-Petriş a beneficiat de analize statistice asupra

ceramicii. Acestea ne arată o aşezare dinamică, în evoluţie, cu diversificări tehnologice observabile foarte clar între nivelurile de bordeie şi cel al locuinţelor de suprafaţă. Evoluţia este continuă şi liniară, iar tipurile de forme din nivelurile inferioare se continuă în cele superioare. Tot la Miercurea Sibiului-Petriş s-a demonstrat că aceste prime comunităţi folosesc diferite sisteme de fortificare, de

14 Gh. Lazarovici, care a văzut materialele de la Limba, este de părere că între materialele din bordeiele de la Limba–Bordane sunt unele de fază A1/A2 (Figura 100) (sau A1 mai lung în serieri folosind tipologia lui W. Schier -inf. amabile Gh. Lazarovici

256 | C o s m i n I . S u c i u

la cele cu palisadă, în etapele mai timpurii, la cele mai complexe sisteme cu val, în cele târzii. Numărul aşezărilor creşte. Pe lângă aşezările principale din imediata vecinătate a Secaşului sau Mureşului, apar aşezări secundare, multe dintre ele doar bănuite, (Miercurea Sibiului-Pustia-Luncă), ceea ce ne arată o creştere demografică, dar şi o exploatare sistematică a habitatului, observabilă prin elementele de agricultură intensivă, creşterea animalelor şi pescuit. Tehnologia prelucrării osului, dar şi creşterea numărului de piese finite faţă de perioada anterioară, ne relevă comunităţi cu meşteri şi cu ateliere. Nu avem fenomene de sinteză Vinča-Starčevo-Criş, iar procentajul materialului barbotinat este insignifiant. Aceste elemente se continuă la nivel Vinča A3-B1, când aşezările sunt de mari dimensiuni, au o arhitectură organizată în şiruri de case din lemn cu amenjări de piatră, cu o arhitectură evoluată. Cantitatea de ceramică creşte vertiginos.

La Miercurea Sibiului-Petriş se observă ornamente incizate, liniare, dar nu avem ceramica cu elemente organice, prezentă în cultura Banatului. Aici avem şi vasele capac, care sunt simple şi nu au moda acelora cu urechi, prezente în Banat. Apariţiile decorului liniar incizat pot arăta legături cu lumea liniară timpurie. Totuşi, formele sunt mai rotunjite, cu influenţe policrome. În Transilvania nu se dezvoltă aşezările pe verticală de tipul tell-urilor, ca în Banat, datorită dezvoltării unei arhitecturi bazate pe structuri din lemn. Inovaţia într-un spaţiu nu duce la o generalizare automată în întreaga arie vinčiană. Clădiri alcătuite dintr-un schelet de lemn şi pereţi de lut apar doar ca o excepţie în sud-estul Transilvaniei, fiind mai comune cele cu schelet de lemn şi podine de piatră. Plastica perioadei prezintă paralele cu cele mai vechi orizonturi din lumea vinčiană reprezentate prin apariţia idolilor de tip coloană, sau a celor cu mască triunghiulară.

Nu au fost recuperate clădiri care să fi îndeplinit rol de sanctuare, nu avem cimitire atestate, doar o descoperire importantă, rituală – celebra groapă de cult de la Tărtăria, cu fragmentele de oase umane şi cu cele trei tăbliţe de lut ars. Datele radiocarbon aduc tăbliţele la acest orizont cronologic. Legăturile tot mai stânse cu nordul Transilvaniei devin tot mai clare prin importuri din complexe, dar şi prin aparţia unei noi aşezări foarte apropiate de cea de la Limba, Alba Iulia-Lumea Nouă. Aceasta este perioada de creştere a procentajului ceramicii pictate de tip Lumea Nouă (Zau). Materialele de la Limba nu sunt însă publicate, iar cele de la Alba Iulia-Lumea Nouă nu oferă mai multe date.

În etapa următoare, arhitectura pare a reveni la bordeie, materialul ceramic decade. Nu este foarte clar ce se întâmplă, dar este posibil să se lege de aşa- numita etapă B1/B2 (în sistemul lui Lazarovici), când aşezările bănăţene sunt distruse sau incendiate şi începe un fenomen de retardare în zona Caransebeş-Balta Sărată, unde se continuă trăsăturile etapei B1, iar în ceramică au dispărut caracteristicile fazei A (LAZAROVICI 1979, 117). Zona este posibil să fi fost ruptă de evoluţia lumii vinčiene din Serbia şi să evolueze, cu posibile influenţe, către cultura Turdaş.


CCAAPPIITTOOLLUULL VVIIII.. DDEESSCCRRIIEERREEAA PPLLAANNŞŞEELLOORR DDIINN TTEEXXTT

Figura 1. Delimitarea României pe regiuni istorice şi cu împărțirea administrativă pe județe (în vigoare 2008). ........... 13

Figura 2. Delimitarea arealului culturii Vinča (partea centrală şi vestică a României ‐ cu albastru) şi delimitarea zonei la

care se referă lucrarea de față (sud‐vestul Transilvaniei ‐ cu roşu) (vezi Figura 262). ...................................................... 14

Figura 3. Harta altimetrică cu zona Carpaților Meridionali (imagine Teta Infoimpex SRL). ............................................. 15

Figura 4. Profil transversal prin Masivul Făgăraş (GEOGRAFIA 1987, fig.86). .................................................................. 16

Figura 5. Bazinul Dobrei. Zona de „plai” (GEOGRAFIA 1987, fig.102). ............................................................................. 17

Figura 6. Harta altimetrică cu zona Carpaților Occidentali (imagine Teta Infoimpex SRL)............................................... 18

Figura 7. Profil transversal prin Dealurile Hunedoarei (GEOGRAFIA 1987, fig. 132). ...................................................... 19

Figura 8. Podişul Hârtibaciului. (GEOGRAFIA 1987, fig.102). ........................................................................................... 20

Figura 9. Depresiunea Sibiului ‐ blocdiagramă. (GEOGRAFIA 1987, fig.209). ................................................................... 21

Figura 10. Depresiunea Apoldului ‐ blocdiagramă. (GEOGRAFIA 1987, fig.212). ............................................................ 21

Figura 11. Harta geologică a sud‐vestului Transilvaniei. Comunitățile vinčiene timpurii se stabilesc în zone formate în

perioada Holocenului Superior, pe locul depozitelor coluviale (conuri de dejecție, pornituri, depozite fluviatile,

bolovănişuri sau travertin) – qh2. (SAVU et al 1968). ....................................................................................................... 22

Figura 12. M. Vasić (1869‐1956)(SREJOVIĆ 1988, 5). ....................................................................................................... 23

Figura 13. Şantierul de la Vinča ‐ 1924. ........................................................................................................................... 23

Figura 14. Şantierul de la Vinča ‐1931. ............................................................................................................................. 23

Figura 15. Arealul Culturii Vinča aşa cum era văzut la nivelul anilor ’80 (CHAPMAN 1981, vol. II, 189, fig. 13) Pentru

Transilvania este cuprins şi arealul culturii Turdaş. .......................................................................................................... 27

Figura 16. Arealul (delimitat cu portocaliu) complexului balcano‐anatolian ‐ primul val reprezentat de culturile finalului

neoliticului timpuriu (prelucrare după BUDJA 2003, 348, Figure 1).................................................................................. 27

Figura 17. Strachină decorată cu bandă puctat incizată, Locuința 5, Can Hasan I nivelul 2B, diametrul la buză de 0,175

m (FRENCH 1962, Plate I, b). ............................................................................................................................................. 28

Figura 18. Grafic cu cele mai timpurii date radiocarbon pentru culturile Karanovo III (cu roşu), Vinča A2‐A3 (cu galben),

Dudeşti (cu albastru), Esztár şi Szakálhát. Can Hasan I, level 2B este sugerat cu bandă maro 5710‐5640 Cal BC. ......... 29

Figura 19. Zona centrală a Anatoliei şi Cilicia. Grafic de corespondență C14 a siturilor arheologice (THISSEN 2007). ..... 30

Figura 20. Imagine grafică a modificărilor climatice pentru perioada 12000‐0 Î.Chr. (cal BC).Se observă 2 evenimente

importante la 8600–8000 cal BP (Evenimentul “8200cal BP event”ar corespunde la 7300‐7200 cal BC‐ cu roşu) şi

intervalul 6300‐5500 cal BP (cu galben aprox. 5250‐4350 cal BC) care începe la sfârşitul fazei Vinča A (acestea

corespund unei aridizări importante în zona egeeană) (imaginea este modificată după CLARE et al 2008, fig. 1, noi am

adăugat datele calibrate din proiectul nostru IPCTE RADIOCARBON DATABASE

http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/download.htm). Cu verde‐ Vinča A. .............................................................. 31

Figura 21. Bazinul Mării Negre cu zona platoului continental (a.), astăzi sub nivelul mării, în care se observă urmele

albiilor marilor râuri (b.) (RYAN et al 2003, Fig.1, fig.4). .................................................................................................. 32

Figura 22. Harta cu frontierele dintre complexele Vinča, Starčevo‐Criş târziu (Starčevo, Körös sau Criş) şi Cermica liniară

veche (prelucrare după BÁNFFY et al 2007). .................................................................................................................... 35

258 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 23. Corespondențele datelor din baza de date IPCTE RADIO pentru Starčevo‐Criş cu datările pe secvențele

culturale adaptate cronologiei Lazarovici (LUCA et al 2008a).Vezi Anexa 1. ................................................................... 36

Figura 24. Cultura Starčevo‐Criş ‐ Procentajul siturilor datate față de total descoperiri în Transilvania. ........................ 37

Figura 25. Cultura Starčevo‐Criş – distribuția pe faze a numărului de puncte datate. ..................................................... 37

Figura 26. Calibrarea datelor din stațiunile Miercurea Sibiului, Limba, Gura Baciului şi Tărtăria. Datele Starčevo‐Criş (cu

literele SC în faza numărului probei, cu roşu datele târzii) şi datele vinčiene (cu literele V în faza numărului probei, cu

mov datele Vinča A). ......................................................................................................................................................... 38

Figura 27. Tabel comparativ cu diferite puncte de vedere în legătură cu evoluția culturii Starčevo‐Criş. (SCHIER 1995,

297). .................................................................................................................................................................................. 39

Figura 28. Evoluția din Transilvania cu stratigrafia de la Miercurea Sibiului, raportată la situl eponim. ......................... 42

Figura 29. Analiza statistică a celor mai vechi complexe adâncite de la Vinča cu procentajele materialelor culturii Vinča

şi Starčevo‐Criş, seriate. Se observă apariția materialelor vinčiene în nivelul Starčevo‐Criş şi imediata dispariție a

materialelor Starčevo‐Criş (SCHIER 1995, 293). ............................................................................................................... 43

Figura 30. Sisteme cronologice pentru fazele Vinča A şi Vinča B. (SCHIER 1995, 311). ................................................... 43

Figura 31. Evoluția sitului eponim de la Vinča‐Belo Brdo şi diferite sisteme evolutive propuse (SCHIER 1995, 318). ...... 44

Figura 32. Evoluția sitului eponim de la Vinča ‐ Belo Brdo, fazele timpurii racordate la culturile Starčevo‐Criş şi ale

Ceramicii liniare (AVK, Szatmár II) Pentru Banat, Slavonia, Alföd, Mureş‐Tisa şi Tisa superioară (SCHIER 1997, tabele 2).

.......................................................................................................................................................................................... 45

Figura 33. Localizarea aşezării Alba Iulia‐Lumea Nouă. ................................................................................................... 47

Figura 34. Fig. 182. O parte a terasei de la Alba Iulia‐Lumea Nouă, cu vedere spre valea Mureşului (a) şi către Alba Iulia

(b). ..................................................................................................................................................................................... 48

Figura 35. Plan de situație de la Alba Iulia‐Lumea Nouă cu sondajele din 1944‐1945. (după BERCIU 1949, fig.1) .......... 48

Figura 36. Terasa de la Alba Iulia‐Lumea Nouă cu posibilele locații ale săpăturilor lui D. Berciu (cu galben). ................ 48

Figura 37. Profil stratigrafic prezentat fără legătură cu textul, după dimensiuni (12x2,5 m) pare a face parte din

sondajele anului 1944, în zona captării de apă, Alba Iulia‐Lumea Nouă (BERCIU 1949, 40; fig. 31?). ............................. 49

Figura 38. Ceramică incizată de la Alba Iulia‐Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5‐6, fig. 3) ..................................................... 49

Figura 39. Fragmente de cupă (ceramică cenuşie) de la Alba Iulia‐Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5‐6, fig. 5). ................. 49

Figura 40. Ceramică incizată de la Alba Iulia, Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5‐6, fig. 4) .................................................... 49

Figura 41. Ceramică incizată de la Alba Iulia, Lumea Nouă (BERCIU 1949, 5‐6, fig. 11) .................................................. 49

Figura 42. Vas lobat, pictat de la Alba Iulia‐Lumea Nouă (după BERCIU 1949, fig. 7). .................................................... 50

Figura 43. Secțiunea VII, 1976, Alba Iulia‐Lumea Nouă (prelucrare după PAUL 1992, pl. IIIA). Cu galben – nivelul Ia şi Ib;

cu portocaliu ‐ nivelul IIa (LN IIa); cu albastru – nivelul IIb (LN IIb); cu mov –nivelul IIc (LN IIc); cu verde nivelul Petreşti;

cu haşuri oblice este nivelul roman. .................................................................................................................................. 52

Figura 44. Strachină profilată din 1976, secțiunea VII, carou 14, adâncime 0,6 m, Alba Iulia‐Lumea Nouă. Vinča C1.

(GLIGOR 2007, Pl. LXXXVII:1; Pl. LXVII: 2) ......................................................................................................................... 52

Figura 45. Planul topografic al terasei de la Alba Iulia‐Lumea Nouă, cu localizarea săpăturilor efectuate în 1995 (ALDEA

et al 1996). ........................................................................................................................................................................ 53


Figura 46. Profil stratigrafic (de est) SII/ 1995, Alba Iulia‐Lumea Nouă, desenat de Marius Ciută (Gligor 2007, Planşa

XXVII). ............................................................................................................................................................................... 53

Figura 47. Material din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia‐Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa L). ................................... 54

Figura 48. Material din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia‐Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa XLIX). .............................. 54

Figura 49. Material din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia‐Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa CLXXXVIII). Vas lobat. ..... 54

Figura 50. Vas pictat tip Lumea Nouă din Bordeiul B1 /S II 1995, Alba Iulia‐Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa CLXXX).

.......................................................................................................................................................................................... 54

Figura 51. Planul săpăturilor la Alba Iulia‐Lumea Nouă, campania 2002 (PAUL et al 2003,

http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/planse/009/thumbnails/tnFigura18.jpg). ......................................... 55

Figura 52. Secțiunea S I/2002, Alba Iulia ‐Lumea Nouă, campania 2002 (PAUL et al 2003, ............................................ 55

Figura 53. Profilul stratigrafic de nord (A‐C) pe ALN.03/SP. Mariş (GLIGOR 2007, planşa XXX). ...................................... 56

Figura 54. Protomă antropomorfă, Alba Iulia ‐ Lumea Nouă, SP II, Proprietatea Mariş, 2003, carou D1 (GLIGOR 2007,

Planşa CLI, 6). .................................................................................................................................................................... 57

Figura 55. Campania 2005, Alba Iulia ‐Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa II). .............................................................. 57

Figura 56. L1 ‐ Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită, Alba Iulia‐Lumea Nouă. ............................................................................ 59

Figura 57. Complexul L1 ‐ Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LIII, 7‐8), Alba Iulia‐Lumea Nouă.

Fragmente ceramice cu bandă punctat‐incizată. ............................................................................................................. 59

Figura 58. Complexul L1 ‐ Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LVI, 2,4). Picioare de cupă – partea

mediană. ........................................................................................................................................................................... 59

Figura 59. L1 ‐ Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LV, 4). Picior de cupă Alba Iulia‐Lumea Nouă. ........ 59

Figura 60. L1 ‐ Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LIX, 1). Vas bitronconic cu proeminețe şi alveole pe

circumferință, Alba Iulia‐Lumea Nouă. ............................................................................................................................. 59

Figura 61. L1 ‐ Sector D? ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LVII, 5‐6). Cupă cu picior (stânga ‐ întreagă, dreapta

‐ fragmentară ), Alba Iulia‐Lumea Nouă. .......................................................................................................................... 60

Figura 62. L1 ‐ Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LXII, 1‐2). Vase întregibile, Alba Iulia‐Lumea Nouă. 60

Figura 63. L1 ‐ Sector D, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LXII, 6‐7). Vase întregibile, Alba Iulia‐Lumea Nouă. 60

Figura 64. L2 ‐ Sector D ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LI, 5‐6), Alba Iulia‐Lumea Nouă. ............................... 60

Figura 65. L2 ‐ Sector D. ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LV: 1 şi planşa LVII: 4). Picioare de cupă, Alba Iulia‐

Lumea Nouă. ..................................................................................................................................................................... 61

Figura 66. L2 ‐ Sector A, ALN 05/SP. I Şoaită (GLIGOR 2007, planşa LXI:2 şi planşa LXIII:1). Vas bitronconic, cu pliseuri pe

partea superioară (stânga) şi fragment ceramic cu alveole pe buză, Alba Iulia‐Lumea Nouă. ........................................ 61

Figura 67. Bordei vinčian (nu este dat numărul) ALN 05/SP. I Şoaită,Alba Iulia‐Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa

XXXIV: 1). .......................................................................................................................................................................... 61

Figura 68. Plan complexe (A‐E) Lumea Nouă, ALN.05./SP. III, Alba Iulia‐Lumea Nouă (GLIGOR 2007, Planşa XV, b). ..... 62

Figura 69. B3 ‐ Sector C, ALN 05/SP. III Colda (GLIGOR 2007, planşa LIV: 1‐3), Alba Iulia‐Lumea Nouă. .......................... 63

Figura 70. B3 ‐ Sector C, ALN 05/SP. III Colda (GLIGOR 2007, planşa LVIII, 1‐2), Alba Iulia‐Lumea Nouă. ........................ 63

Figura 71. Fig. 209. B3 ‐ Sector C, ALN 05/SP. III Colda (GLIGOR 2007, planşa LVIII, 5‐6), Alba Iulia‐Lumea Nouă. .......... 63

Figura 72. G2 ‐ Sector C? ALN 05/SP. III Colda, (GLIGOR 2007, planşa LX, 3), Alba Iulia‐Lumea Nouă. ............................ 64

260 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 73. Localizarea sitului Aiud‐Cetățuie. .................................................................................................................... 64

Figura 74. Aiud – Cetățuie (CIUGUDEAN 1978a fig. 2). .................................................................................................... 64

Figura 75. Aşezarea de la Balomir. ................................................................................................................................... 65

Figura 76. Cupe cu picior de la Balomir, una cu pictură roşie (2)(VLASSA 1967, fig.4:1,2 ) .............................................. 65

Figura 77. Fragment cu barbotină de orizont Starčevo‐Criş/Vinča A de la Balomir (VLASSA 1967, fig. 3:2). ................... 65

Figura 78. Materiale de la Balomir descoperite în periegheză de Cristian Popa (POPA 2000, Pl.XII: 1‐3). ....................... 66

Figura 79. Caşolț‐Poiana în pisc, 1.Plan de situație (PAUL 1961, Fig.1); 2. Fragment vinčian timpuriu decorat cu bandă

punctat‐incizată (PAUL 1961, Fig. 6: 10). ......................................................................................................................... 67

Figura 80. Zona montană cu localizarea Peşterii Cauce. .................................................................................................. 67

Figura 81. Urmele săpăturilor din 1998 în Peştera Cauce. ............................................................................................... 68

Figura 82. Materiale din Peştera Cauce cu codurile interne. ............................................................................................ 69

Figura 83. Hunedoara, Biserica Sf. Nicolae. ...................................................................................................................... 70

Figura 84. Biserica Sf. Nicolae, Hunedoara. ...................................................................................................................... 70

Figura 85. Localizarea celor patru locații de la Limba: cu roşu – Bordane; cu portocaliu – Vărăria; cu galben – Vărar; cu

albastru deschis – Şesul Orzii. ........................................................................................................................................... 71

Figura 86. Limba–Vărar, plan de situație (Berciu 1949, fig. 14). ...................................................................................... 71

Figura 87. Limba, imagine actuală din satelit (2005). Se observă modificări ale albiei Mureşului în doar 50 de ani. ..... 71

Figura 88. Punctul Limba‐Bordane (stânga) şi Limba‐Vărăria (dreapta). ......................................................................... 72

Figura 89. Punctul Limba ‐ Şesul Orzii (stânga) şi punctul Limba‐Vărar (distrus astăzi de construcția de case, se pare

fără descărcare arheologică dacă analizăm Cronica Cercetărilor Arheologice). .............................................................. 72

Figura 90. Limba. Fragmente picioare de cupă şi fragmente punctat incizate (Berciu 1949, fig. 15, 17)......................... 73

Figura 91. Limba. Forme bitronconice, toarte şi butoni (Berciu 1949, fig. 16, 18, 19). ..................................................... 73

Figura 92. Limba. Ceramică incizată şi profil stratigrafic (Berciu 1949, 21,23). ............................................................... 73

Figura 93. Materiale redesenate din săpăturile mai vechi (LUCA et al 2000, fig.7). ........................................................ 74

Figura 94. Planul noilor săpături de la Limba (după 1995) (PAUL‐CIUTĂ 2000, Pl. 20). ................................................... 75

Figura 95. Fragmente ceramice Vinča A3 din B1/1995 de la Limba‐Bordane (COLESNIUC 2008, fig. 18, foto Gh.

Lazarovici). ........................................................................................................................................................................ 75

Figura 96. Planul complexului (L1) descoperit în S IV/1996, Limba‐Şesul Orzii (DAISA 2001, fig.1). ................................. 76

Figura 97. Reconstituire aproximativă a complexului descoperit în L1,S IV/1996, Limba‐Şesul Orzii (DAISA 2001, fig.1). 77

Figura 98. Amfora descoperită în complexul de cult din L1, S IV/1996, Limba‐Şesul Orzii (FLORESCU 2007, fig.26). ....... 77

Figura 99. Secțiunea SXII/ 1999 de la Limba‐Bordane, profilul de sud. Cu albastru închis este nivelul Starčevo timpuriu;

cu albastru deschis – nivelul Starčevo târziu; cu galben‐ Vinča timpurie (A); cu mov deschis‐ Vinča B. Prelucrare după

(CIUTĂ 2005, fig23:B). La descrierea planşei se precizează că este profilul SX/1998. ...................................................... 80

Figura 100. Limba‐Bordane, vas blacktopped, bine lustruit, înălțime 7,5 cm, diametru maxim 16 cm (FLORESCU 2007,

fig.13, nr.inv. UAB‐IAS, 1055). .......................................................................................................................................... 81

Figura 101. Limba‐Vărăria, cupă, lustruită în exterior, factură fină, înălțime 18 cm, diametru maxim 17 cm (FLORESCU

2007, fig.14, nr.inv. UAB‐IAS, 2415). ................................................................................................................................. 81


Figura 102. Limba‐Vărăria, formă bitronconică, lustruită în exterior, doi butoni dispuşi simetric pe buza vasului, factură

fină, înălțime 13,5 cm, diametru maxim 21 cm (FLORESCU 2007, fig.15, nr.inv. UAB‐IAS, 1417). ................................... 81

Figura 103. Limba‐Vărăria, formă tronconică, lustruită în exterior, factură fină, înălțime 15,5 cm, diametru maxim 20,5

cm (FLORESCU 2007, fig.16, nr.inv. UAB‐IAS, 1415). ........................................................................................................ 81

Figura 104. Limba‐Vărăria, oală, netezită în exterior, cu două toarte, înălțime 18 cm, diametru maxim 14 cm

(FLORESCU 2007, fig.17, nr.inv. UAB‐IAS, 2420). .............................................................................................................. 81

Figura 105. Limba‐Şesul Orzii, fragment netezit în exterior, cu lustruit în exterior, factură fină, înălțime 10 cm, diametru

maxim 9,5 cm (FLORESCU 2007, fig.18, nr.inv. UAB‐IAS, 2416). ...................................................................................... 81

Figura 106. Limba‐Şesul Orzii, cupă cu picior, blacktopped, lustruit, factură fină, înălțime 7 cm, diametru maxim 11,7

cm (FLORESCU 2007, fig.20, nr.inv. UAB‐IAS, 2791). ........................................................................................................ 82

Figura 107. Limba‐Şesul Orzii, vas cu suprafața angobată şi lustruită, factură semifină, înălțime 11,6 cm, diametru

maxim 14 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB‐IAS, 2414). ....................................................................................... 82

Figura 108. Limba‐Şesul Orzii, vas troconic, cu 4 lobi uşor profilați, angobat, factură semifină, înălțime 11,6 cm,

diametru maxim 14 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB‐IAS, 2416). ........................................................................ 82

Figura 109. Limba‐Vărăria, oală, netezită în exterior, cu 4 butoni alungiți, înălțime 13 cm, diametru maxim 16,5 cm

(FLORESCU 2007, fig.17, nr.inv. UAB‐IAS, 2420). .............................................................................................................. 82

Figura 110. Limba‐Şesul Orzii, vas troconic, cu 4 lobi uşor profilați, angobat, factură semifină, înălțime 4,2 cm,

diametru maxim 8,9 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB‐IAS, 1655). ....................................................................... 82

Figura 111. Limba‐Şesul Orzii, vas bitronconic, cu 4 butoni dispuşi în zona mediană, bine lustruit, factură fină, înălțime

8,8 cm, diametru maxim 14,8 cm (FLORESCU 2007, fig.21, nr.inv. UAB‐IAS, 2417). ........................................................ 82

Figura 112. a.Localizarea punctului Nandru‐Peştera Curată. .......................................................................................... 83

Figura 113. a. Harta zonei Miercurea Sibiului cu localizarea sitului de la Petriş (prelucrare Dragoş Diaconescu). .......... 84

Figura 114. Planul topografic în format Stereo 70 al primelor două suprafețe săpate: SI şi SII la Miercurea Sibiului ‐

Petriş. ................................................................................................................................................................................ 85

Figura 115. Planul general al săpăturilor până în 2006 la Miercurea Sibiului‐Petriş (suprafețele I‐V) (Luca et al 2009,

planul general). ................................................................................................................................................................. 86

Figura 116. Miercurea Sibiului‐Petriş – Localizarea suprafețelor (SI‐SV; 2000‐2008). ..................................................... 87

Figura 117. Nivelul IIa, aşa cum este el relevat în SI şi SII. ................................................................................................ 89

Figura 118. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivelul IIa1. Vinča A2‐3, Planul bordeiului B4. ........................................................ 90

Figura 119. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa1. Vinča A2‐3. Bordei B4. Profil vestic SI. ..................................................... 91

Figura 120. Bordei B4. Imaginea complexului după golire. ............................................................................................... 91

Figura 121. Bordei B4. Ceramică. ...................................................................................................................................... 92

Figura 122. Bordei B4. Ceramică. ....................................................................................................................................... 92

Figura 123. Bordei B4. Ceramică vinčiană (a‐e). Fragmente pictate cu roşu/brun pe fond alb/crem (f). .......................... 93

Figura 124. a. Bordeiul din Valea Ciubotea (Bucegi). Aparține păstorilor care vin cu turmele din primăvară până

toamna târziu. b. Bordeiul de la Castranova (Muzeul Satului Bucureşti‐ http://www.muzeul‐

satului.ro/oltenia_54_castranova.php) ............................................................................................................................ 95

262 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 125. Interior de bordei (semibordei) contemporan de la Şaua Apa Cumpănița, aproape de Vf. Moaşa, Făgăraş,

se poate observa spațiul generos, modul de susținere a pereților. În acest caz este realizat cu piatră (adaptare la

condițiile geografice). Se observă trei structuri de lemn care realizează 3 locuri de dormit. Parii de susținere a acestor

structuri nu sunt înfipți în pământ, ceea ce face imposibilă detectarea lor arheologică. ................................................. 95

Figura 126. Miercurea Sibiului‐Petriş. .............................................................................................................................. 96

Figura 127. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa1. Vinča A2‐3. Bordei B12. ........................................................................... 96

Figura 128. Bordei B12. Ceramică. ..................................................................................................................................... 97




Figura 132‐ Bordei B12. Ceramică. ..................................................................................................................................... 99

Figura 133. Bordei B12. Ceramică vinčiană (a‐b). .............................................................................................................. 99

Figura 134. Bordei B12. Ceramică vinčiană (a‐b). ............................................................................................................ 100

Figura 135. Calibrarea datei din B18. INFORM : References ‐ Atmospheric data from REIMER et al 2004; OxCal v3.10

RAMSEY 2005; cub r:5 sd:1 prob usp[chron]................................................................................................................... 101

Figura 136. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa1. Vinča A2‐3. Bordei B18. Plan orizontal (stânga) şi imagine după golire.

........................................................................................................................................................................................ 102

Figura 137. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa1. Cultura Vinča A2‐3. Profil de vest, S II, zona B18. Bordei B18 (haşuri 4 şi

5) sub platforma L11 (haşură 2). .................................................................................................................................... 102

Figura 138. Bordei B18. Ceramică. ................................................................................................................................... 103







Figura 145. Palisada 1, SII, Nivel IIa1, plan (stânga ‐ a), imagine după golirea complexelor (dreapta‐sus‐ b), detaliu

(dreapta‐jos ‐c). .............................................................................................................................................................. 106

Figura 146. Bordei B5. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivelul IIa2. Vinča A3. Bordeiul B5. Plan orizontal cu cross sections (A‐B,

cu roşu, pe lățime; C‐D, cu albastru, pe lungime). .......................................................................................................... 107

Figura 147. Bordei B5. Plan vertical pe profilul de est al suprafeței S I. Se observă cele două niveluri de umplere (haşura

4 şi 5), dar şi că este suprapus de L11 (haşura 2). ............................................................................................................ 108

Figura 148. Vatra 3, (Bordei B5?) în SII. Se observă pe profil urmele L11. ........................................................................ 108

Figura 149. Bordei B5. Ceramică. .................................................................................................................................... 109


Figura 151. Bordei B5. Ceramică şi plastică. ................................................................................................................... 110

Figura 152. Bordei B5. Plastică........................................................................................................................................ 111


Figura 153. Bordei B6. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa2. Vinča A3. Plan orizontal. .................................................... 111

Figura 154. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa2. Groapa 8. Plan orizontal. ................................................................... 112

Figura 155. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa2. Groapa 19. Plan orizontal .................................................................. 112

Figura 156. Imagine după golire Groapa 8. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa2. .......................................................... 112

Figura 157. Groapa 8. Ceramică. .................................................................................................................................... 113







Figura 164. Bordei B8. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa2. Vinča A3. Plan orizontal. .................................................... 117

Figura 165. Bordei B8. Imagine după golire. ................................................................................................................... 117


Figura 167. Bordei B8.Greutate plasă de pescuit. ........................................................................................................... 117

Figura 168. Bordeiul B15. Miercurea Sibiului‐Petriş. Nivel IIa2. Vinča A3. ........................................................................ 118

Figura 169. Bordeiul B15. Documentarea stâlpilor pe profil. ........................................................................................... 118

Figura 170. Bordeiul B15. Ceramică. ................................................................................................................................ 119




Figura 174. Harta magnetometrică (a) şi interpretarea acesteia (b) cu delimitarea suprafețelor săpate şi a secțiunii de

control S5 (cu roşu) trasată pe linia profilului estic al SII şi SIV. ...................................................................................... 122

Figura 175. Nivel IIb. Structurile de suprafață. Vinča A3/B1. Miercurea Sibiului‐Petriş (până în 2005). Cu roz‐vetre, cu

albastru – hambar, cu galben – cuptor. .......................................................................................................................... 122

Figura 176. Planul platformei L11, suprafața S II(1‐ piatră, 2 ceramică, 3‐chirpic, 4‐ oase). ........................................... 124

Figura 177. Imagine platformei L11. ................................................................................................................................ 125

Figura 178. Locuința de suprafață L11. Ceramică. .......................................................................................................... 125











264 | C o s m i n I . S u c i u



Figura 191. Platforma alcătuită din L13 şi L14. Se observă colțul de piatră (haşura 1) şi vatra în partea de vest (haşura

5). .................................................................................................................................................................................... 131



Figura 194. Locuința de suprafață L13.Ceramică. ........................................................................................................... 133

Figura 195. Locuința de suprafață L13.Ceramică. ........................................................................................................... 133

Figura 196. (a‐d) Locuința de suprafață L14.Ceramică. ................................................................................................... 134

Figura 197. Structura L13. Vas plasat imediat sub structura de piatră a acestei locuințe, probabil ca ofrandă de fundare

........................................................................................................................................................................................ 134

Figura 198. Localizarea descoperirilor din periegheză de la Miercurea Sibiului‐ Luncă. ................................................ 135

Figura 199. Aşezarea de la Miercurea Sibiului – Pustia. ................................................................................................. 135

Figura 200. Miercurea Sibiului‐Pustia............................................................................................................................. 136







Figura 207. Materiale din depozitele Muzeului Sebeş de la Miercurea‐Gară................................................................. 138

Figura 208. Localizarea aşezărilor de la Faţa Vacilor şi La Roghină relativ la oraşul Ocna Sibiului şi zona saliniferă

(cu roşu).Cu săgeată mov este indicată aşezarea Starčevo-Criş de la Triguri. ............................................................. 139

Figura 209. Localizarea secțiunilor de la Fața Vacilor şi La Roghină în cercetările din 1959‐1960 (PAUL 1970, fig.1). . 139

Figura 210. Secțiunea I, profilul de est (a). Material atribuit Boian II (b. 3‐5), vas lustruit, negru cu pete galbene şi buton

(2) şi vas cu picior posibil Starčevo târziu. (După PAUL 1962, fig.2 şi fig.9). ................................................................... 140

Figura 211. Secțiunea III. Material pictat din nivelul 1 (a. 1‐8 – de tip Lumea Nouă, 9. ?, 10‐ nivel Petreşti). Profilul

peretelui de nord (b. După PAUL 1962, fig.8, fig.4). ....................................................................................................... 140

Figura 212. Părți ale profilului secțiuni IV de la Ocna Sibiului‐ Fața Vacilor. .................................................................. 141

Figura 213. Terasa de la Fața Vacilor văzută dinspre vest. Se observă în dreapta albia Visei. Săgeata indică zona de

rupere a terasei. .............................................................................................................................................................. 142

Figura 214. Material vinčian timpuriu din profilul afectat de râul Visa, în apropierea secțiunilor I şi IV ale lui Iuliu Paul.

........................................................................................................................................................................................ 142

Figura 215. Posibila localizare a punctului Orlat‐Poduri. Aflat la nord de comuna Orlat, zonă afectată de exploatările de

pietriş. ............................................................................................................................................................................. 142

Figura 216. Materiale de la Orlat‐Poduri (LUCA‐PĂREAN 1995‐1996, fig. 2/1‐2). ........................................................ 143

Figura 217. Romos‐ Făgădău. Stratigrafie (după Luca 1995‐1996). .............................................................................. 143


Figura 218. Romos – Plan. (după Luca 1995‐1996). ....................................................................................................... 143

Figura 219. Localizarea în teren a aşezării de la Romos –Făgădău. ............................................................................... 144

Figura 220. Material ceramic de la Romos‐Făgădău (LUCA 1995‐1996, Tabel I –stânga, Tabel II ‐dreapta). ............... 145

Figura 221. Material ceramic de la Romos‐Făgădău (LUCA 1995‐1996, Tabel III –stânga, Tabel IV ‐dreapta). ............ 145

Figura 222. Material ceramic de la Romos‐Făgădău (LUCA 1995‐1996, Tabel V –stânga, Tabel VI ‐dreapta). ............. 146

Figura 223. Localizarea terasei de la Sântimbru. ........................................................................................................... 146

Figura 224. Sântimbru. Zona cu fosta terasă măcinată de exploatarea de pietriş. ....................................................... 147

Figura 225. Şeuşa La cărarea morii‐plan de săpătură. ................................................................................................... 147

Figura 226. Şeuşa – La cărarea morii. Fragmente vinčiene (CIUTĂ 2004, Fig.1). ........................................................... 148

Figura 227. Aşezarea neo‐eneolitică văzută din halta Tărtăria. ..................................................................................... 148

Figura 228. Aşezarea neo‐eneolitică de la Tărtăria, cu localizarea săpăturilor. După (MERLINI 2008, fig.5). ... 149

Figura 229. Profil stratigrafic caseta A /1942 (HOREDT 1949, fig.4). ............................................................................. 149

Figura 230. a. Profil bordeiului din caseta B /1943 (HOREDT 1949, fig.5). .................................................................... 150

Figura 231. Tărtăria. Caseta E. Planul structurii de suprafață (HOREDT 1949, fig.6). ................................................... 151

Figura 232. Material selectiv publicat pe niveluri („Turdaş”, „Turdaş‐Petreşti”, „Petreşti‐Turdaş”). ....................... 152

Figura 233. Ceramică aşa‐ numită “primitivă”, pictată roşu pe fond alb, din partea inferioară a nivelului “Turdaş‐

Petreşti” (VLASA 1963, fig. 4: 6‐9). ................................................................................................................................. 152

Figura 234. Fig. Ceramică aşa‐ numită “evoluată”, pictată roşu pe fond alb, din partea superioară a nivelului “Turdaş‐

Petreşti” (VLASA 1963, fig.4:1‐5). .................................................................................................................................. 152

Figura 235. Tărtăria, secțiunea G, planuri, profile, amplasament, reconstituiri (LAZAROVICI et al 2006, fig. IIIa. 83). . 153

Figura 236. Posibil mod de asamblare (stânga), desene ale celor 3 tăblițe de la Tărtăria (dreapta)(MERLINI et al 1998,

Image 48). ....................................................................................................................................................................... 154

Figura 237. Tăblițele de la Tărtăria (LAZAROVICI et al 2008a, 80‐81). ........................................................................... 155

Figura 238. Imagine cu secvența cronologică a Orientului Apropiat şi regiunea studiată între 6000‐4600 cal BC

(prelucrare Böhner et al 2006, Near east chronological chart ‐ http://context‐database.uni‐

koeln.de/download/radiocarbon_CONTEXT_database_chronology_2006.pdf, la care s‐a adăugat Transilvania folosind

datele radiocarbon prezente la LUCA et al 2008a). ....................................................................................................... 155

Figura 239. Calibrarea fragmentelor de oase antropomorfe din groapa rituală de la Tărtăria. INFORM : References ‐

Atmospheric data from Reimer et al (2004);OxCal v3.10 Bronk Ramsey (2005); cub r:5 sd:123 prob usp[chron]. R‐1631 :

6310±65BP 68.2% probability ‐5340‐ 5210 cal BC. ........................................................................................................ 156

Figura 240. a. Figurină antropomorfă fragmentară de la Tărtăria, groapa rituală, P 420 (VLASSA 1963, fig. 6.1). Detaliu

partea superioară (b) (MERLINI et al 2008, Image 11, 13). ............................................................................................ 156

Figura 241. Figurină fragmentară antropomorfă, (P 420) de la Tărtăria, groapa rituală (MERLINI et al 2008, Image 14)

........................................................................................................................................................................................ 157


........................................................................................................................................................................................ 157

Figura 243. Idol de tip ancoră de la Tărtăria (P 414), groapa rituală (MERLINI et al 2008, Image 22) ......................... 158

266 | C o s m i n I . S u c i u


........................................................................................................................................................................................ 158

Figura 245. a. Fragment de statuetă antropomorfă de la Tărtăria (P 146), groapa rituală. b. Detaliu cu zona feței

(MERLINI et al 2008, Image 26, 27). ............................................................................................................................... 158

Figura 246. Fragment de statuetă antropomorfă de la Tărtăria (P 146) din alabastru (P 417)(MERLINI et al 2008, Image

28). .................................................................................................................................................................................. 159

Figura 247. Tărtăria - caseta SG1 deschisă de I. Paul în 1989- profilul de SE. Încadrările culturale aparţin lui I. Paul

în 2007 (PAUL 2007, Pl.IV). .......................................................................................................................................... 160

Figura 248. Tărtăria - caseta SG1 deschisă de I. Paul în 1989- profilul de SV. Încadrările culturale aparţin lui I. Paul

în 2007 (PAUL 2007, Pl.IV). .......................................................................................................................................... 160

Figura 249. Materiale din SG1 (-2,5 m şi -2.8 m). ......................................................................................................... 161

Figura 250. Tărtăria. SG1, nivelul III, Ceramică Lumea Nouă, etapa târzie (PAUL 2008, Pl. XVI). ........................... 162

Figura 251. Tărtăria. SG1, nivelul III, Ceramică cu note muzicale (PAUL 2008, Pl. IX,1). ......................................... 162

Figura 252. Forme de vase de la Tărtăria (SG1 şi SIII) din primele două niveluri (PAUL 2007, Pl.VII, VIII). ........... 163

Figura 253. Forme de vase de la Tărtăria (SG1 şi SIII) din primele două niveluri (PAUL 2007,Pl. XII, XIII). .......... 163

Figura 254. Vurpăr ‐ material ceramic vinčian timpuriu (LUCA et al 2000, fig. 15, 16). ................................................. 164

Figura 256. Granițele aproximative între lumea vinčiană timpurie (mov) şi lumea starčeviană târzie (galben) cu

influențele liniare sigure văzute de LUCA et al 2000 la: Pănade‐Tăul Pănăzii, Ciceu, Cluj‐Napoca‐Stăvilar, Dej‐Chichegy

şi Zăuan‐Dâmbul Cimitirului. Cu alb este reprezentată zona inițială de formare a Culturii Liniare (Alföd). ................... 170

Figura 257. Distribuția culturală, aşa cum este văzută dinspre Ungaria către ceea ce ei numesc „neolitic mijlociu”în

faza imediat următoare Ceramicii liniare timpurii, cu delimitarea ariilor culturale: 1. Esztár‐Pişcolt‐Raškovce‐

Sátoraljaújhely‐Lumea Nouă 2. Tiszadob, Szilmeg şi Bükk; 3. Szakálhát; 4. Vinča (include Cultura Banatului) (RACZKY

et al 2003, Fig.1). ............................................................................................................................................................ 171

Figura 258. Analiza cronologică pentru aşezările vinčiene târzii, dezvoltare spre orizontul Lumea nouă final. Analiza

datelor turdăşene de la Orăştie (1. cu săgeată albastră‐ moment de geneză Turdaş. 2. cu săgeată orange‐ ar

corespunde nivelului inferior de la Turdaş, 3. cu săgeată verde‐ nivelul inferior de la Orăştie şi cel intermediar de la

Turdaş, 4. Ar mai fi cel puțin o fază de evoluție marcată de nivelul superior de la Orăştie). Grupul Foeni ar avea trei faze

de evoluție în Banat şi două în Transilvania. În a doua fază are loc pătrunderea în Transilvania (ambele faze cu săgeată

galbenă). A treia fază este paralelă din nou pentru ambele regiuni (săgeată roz). ....................................................... 177

Figura 259. Hartă cu cele mai importante descoperiri ale culturii Turdaş. .................................................................... 178

Figura 260. Aşezarea de la Petreşti Groapa Galbenă. .................................................................................................... 180

Figura 261. Materiale aflate, posibil, la un orizont Vinča B ‐ Vinča C. Pentru primul fragment (P962) ar merge o

încadrare chiar mai timpurie. (Materiale din colecțiile muzeului Sebeş‐ mulțumesc muzeografului Radu Totoianu de la

Muzeul Sebeş şi lui Sorin Tincu pentru ajutor). ............................................................................................................... 181

Figura 262. Distribuția descoperirilor vinčiene timpurii din sud‐vestul Transilvaniei. .................................................... 182

Figura 263. Simulare traiect Caşolț‐Poiana în Pisc ‐ Valea Mureşului, urmând văile râurilor Cibin şi Secaş. ................ 187

Figura 264. Străpungător de cupru de la Balomir (mediul Starčevo‐Criş târziu). La nivel de Vinča A. ...................... 190


Figura 265. Distribuția malachitului şi azuritului în tell‐ul de la Vinča, pe adâncimi (ANTONOVIĆ 2002, graph 1). ...... 191

Figura 266. Detaliu cu zona de sud‐vest a Transilvaniei (MAREŞ 2002, Harta 1), cu zăcămintele şi ivirile de cupru din

România. Numerele corespund cu MAREŞ 2002, Anexa I. Cu mov este indicat arealul culturii Vinča în Transilvania. .. 193

Figura 267. Distribuția obsidianului Nord Carpatic (H) către Transilvania (Adaptare după CHAPMAN 1981, fig.108). 195

Figura 268. Obsidian de la Miercurea Sibiului‐ Petriş (BIAGI et al 2007a, fig. 4). ........................................................... 196

Figura 269. Calibrarea probei radiocarbon R‐1630: 6310±60BP. ................................................................................... 198

Figura 270. Distribuția comparativă a scoicilor Spondylus şi Glycymeris corelată pe adâncimi în tellul de la Vinča.

(DIMITRIJEVIĆ 2006a, fig. 10). ........................................................................................................................................ 200

Figura 271. Brățara Spondylus de la Tărtăria (inventar P413) (VLASSA 1963, fig. 6.3; MERLINI et al 2008, Image 20,21).

........................................................................................................................................................................................ 200

Figura 272. Fragment de „Spondylus”. Desenul piesei (a.‐PAUL 2007, fig. VI.2) şi fotografia (b.‐PAUL 2007, 48, XIV:6).

........................................................................................................................................................................................ 201

Figura 273. Grâul emmer şi grâul einkorn (XXX, 2005, Fig.36). ...................................................................................... 203

Figura 274. Mei (XXX 2005, Fig.21). ............................................................................................................................... 203

Figura 275. Linte (XXX 2005, fig.28). .............................................................................................................................. 204

Figura 276. Obiecte ceramice folosite la țesut: .............................................................................................................. 205

Figura 277. Reconstituirea unui război de țesut vertical la Muzeul Național Brukenthal Sibiu, în habitatul vinčian. .... 205

Figura 278. Modulul expozițional al Muzeului de Istorie al Transilvaniei, Cluj‐Napoca. Sectorul expozițional XVII. ...... 205

Figura 279. Modulul expozițional al Muzeului de Istorie al Transilvaniei, Cluj‐Napoca. Sectorul expozițional XVII

cuprinde uneltele tradiționale româneşti. ...................................................................................................................... 206

Figura 280. Fragment textil (1050) de la Limba‐Bordane din SII/1995 (a) şi mulajul său (b) (MAZĂRE 2008, Fig.1a, Fig.

2). .................................................................................................................................................................................... 206

Figura 281. Fragmente textile: 3385 – stânga şi 3386‐ dreapta de la Limba‐Bordane(MAZĂRE 2008, Fig.3, Fig. 4). .... 207

Figura 282. Corelația factorilor discriminativi aplicată pe plastica neolitică la nivelul anului 1981 (BARTEL 1981) ...... 208

Figura 283. Imagine comparativă între statuetele de la Miercurea Sibiului‐Petriş (ordonate pe niveluri) şi cele de la

Tărtăria din groapa rituală (cu roşu) şi din apropierea acesteia, din nivelul II. .............................................................. 209

Figura 284. Tabel analitic cu numărul de fragmente pe specii domestice şi sălbatice de la Miercurea Sibiulu‐Petriş

pentru nivelurile culturii Vinča (LUCA et al 2006a, Anexa 1). ........................................................................................ 211

Figura 285. Reconstituire a bovinelor neolitice (stânga –specia sălbatică, dreapta‐specia domestică)(BARTOSIEWICZ et

al 2006, 30). .................................................................................................................................................................... 211

Figura 286. Reconstituire a suinelor din neolitic (stânga –specia sălbatică, dreapta‐specia domestică)( BARTOSIEWICZ

et al 2006, 30). ................................................................................................................................................................ 213

Figura 287. Tipologia folosită de dr. C. Beldiman în analiza materiilor dure animale (LUCA et al 2006, tabel 1). ....... 214

Figura 288. Lista abrevierilor folosită de dr. C. Beldiman în analiza materiilor dure animale (LUCA et al 2006, tabel 0).

........................................................................................................................................................................................ 214

Figura 289. Tabel cu piesele de os prelucrate intenționat de la Miercurea Sibiului‐Petriş şi Alba Iulia‐Lumea Nouă (vezi

Figura 288 pentru codurile tipologice şi Figura 289). ..................................................................................................... 215

268 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 290. Elemente de vârfuri de os, corn şi pe defensă de mistreț; netezitoare, lingură‐spatulă de os; pandantiv pe

defensă de mistreț (campaniile 2002‐2005) (LUCA et al 2006a). ................................................................................... 219

Figura 291. Eboşe, materii prime, deşeuri de os şi corn (campaniile 2002‐2005) (LUCA et al 2006a). ........................... 219

Figura 292. Materiale vinčiene din SIII, Miercurea Sibiului ‐ Petriş 2006 (LUCA et al 2007, Planşa I, Planşa II). ............ 220

Figura 293. Alba Iulia‐Lumea Nouă‐ unelte de os (GLIGOR et al 2007b). ...................................................................... 221

Figura 294. Miercurea Sibiului‐Petriş, faza Vinča A. ...................................................................................................... 222

Figura 295. Miercurea Sibiului‐Petriş, faza Vinča B. ...................................................................................................... 222

Figura 296. Situația statistică a fragmentelor ceramice identificate în complexele discutate în acest studiu. .............. 224

Figura 297. Ordonarea stratigrafică a complexelor cu reprezentarea categoriei ceramice. .......................................... 224

Figura 298. Grafic cu situația categoriei ceramice, ordonată stratigrafic pe complexe (cantitativ). ............................. 224

Figura 299. Grafic cu situația categoriei ceramice, ordonată stratigrafic pe complexe. ................................................ 225

Figura 300. Grafic cu oscilațiile procentuale ale categoriilor ceramice. ......................................................................... 225

Figura 301. Analize de clusteri (clase) pentru categoriile ceramice, seriere cu AplWin. ................................................ 225

Figura 302. Dicționar de coduri pentru culori folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului‐Petriş. ................ 226

Figura 303. Analize de clusteri (clase) pentru culoarea exterioară a ceramicii, seriere cu AplWin. ............................... 226

Figura 304. Analiza procentuală a culorii exterioare pentru complexul B18. Miercurea Sibiului‐Petriş. ......................... 227


Figura 306. Analiza procentuală a culorii exterioare pentru complexul B4. Miercurea Sibiului‐Petriş. .......................... 228




Figura 310. Analiza procentuală a culorii exterioare pentru complexul L11. Miercurea Sibiului‐Petriş. ......................... 229



Figura 313. Dicționar de coduri pentru netezirea suprafeței vaselor folosite în analizele statistice de la Miercurea

Sibiului‐Petriş. ................................................................................................................................................................. 230

Figura 314. Analize de clusteri (clase) pentru netezirea suprafeței ceramicii, seriere cu AplWin. ................................. 231

Figura 315. Analiza procentuală a netezirii ceramicii pentru complexul B18. Miercurea Sibiului‐Petriş. ........................ 231


Figura 317. Analiza procentuală a netezirii ceramicii pentru complexul B4. Miercurea Sibiului‐Petriş. ......................... 232




Figura 321. Analiza procentuală a netezirii ceramicii pentru complexul L11. Miercurea Sibiului‐Petriş. ........................ 233




Figura 324. Dicționar de coduri pentru amestecul pastei, folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului‐Petriş.

........................................................................................................................................................................................ 234

Figura 325. Analize de clusteri (clase) pentru amestecul pastei ceramice, seriere cu AplWin. ...................................... 234

Figura 326. Analiza procentuală a amestecului pastei pentru complexul B18. Miercurea Sibiului‐Petriş. ................ 235

Figura 327. Analiza procentuală a amestecului pastei pentru complexul B12. Miercurea Sibiului‐Petriş. ...................... 235

Figura 328. Analiza procentuală a amestecului pastei pentru complexul B4. Miercurea Sibiului‐Petriş. ....................... 235


Figura 330. Analiza procentuală a amestecului pastei pentru complexul B15. Miercurea Sibiului‐Petriş. ...................... 236


Figura 332. Analiza procentuală a amestecului pastei pentru complexul L11. Miercurea Sibiului‐Petriş. ...................... 237



Figura 335. Analiza cantitativă pentru arderea ceramicii de la Miercurea Sibiului‐Petriş. ............................................ 238

Figura 336. Grafic comparativ privind arderea ceramicii de la Miercurea Sibiului‐Petriş. ............................................. 238

Figura 337. Grafic comparativ privind arderea ceramicii de la Miercurea Sibiului‐Petriş. ......................................... 238

Figura 338. Dicționar de coduri pentru amestecul pastei, folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului‐Petriş.

........................................................................................................................................................................................ 239

Figura 339. Tabel cu analize de clusteri (clase) pentru amestecul pastei ceramice, seriere cu AplWin. ........................ 240

Figura 340. Grafic comparativ relativ relația între compexe relativ la numărul de fragmente ceramice. ..................... 240

Figura 341. Tabel comparativ privind procentajul fragmentelor ornamentate raportat la totalul fragmentelor ceramice

din fiecare complex. ........................................................................................................................................................ 241

Figura 342. Tabel comparativ privind procentajul fragmentelor ornamentate raportat la totalul fragmentelor ceramice

din fiecare complex. ........................................................................................................................................................ 241

Figura 343. Analize de clusteri (clase), distribuția ornamentelor pe vase, seriere cu AplWin. Elementele fără o corelație

minimă au fost eliminate din tabel (pentru codurile ornamentelor, vezi Figura 345; pentru vizualizarea ornamentului,

vezi cataloagele de la Figura 346). ................................................................................................................................. 241

Figura 344. Dicționar de coduri pentru tipurile de ornamente, folosite în analizele statistice de la Miercurea Sibiului‐

Petriş (NIȚU 2007, 50‐57). Pentru a corela cu imaginea ornamentului, vezi Figura 346. .............................................. 246

Figura 345. (a‐g) Catologul tipologic al ornamentelor de la Miercurea Sibiului‐ Petriş (NIȚU 2007, 89‐95). Pentru a

corela cu descrierea, vezi dicționarul de la Figura 345. .................................................................................................. 247

Figura 346. Analize de clusteri (clase) distribuția tipurior de buze pe complexe. Seriere cu AplWin. (pentru vizualizarea

imaginii buzelor corespunzătoare , vezi cataloagele de la Figura 348). ......................................................................... 248

Figura 347. (a‐j) Catalogul tipologic al buzelor de vas de la Miercurea Sibiului‐ Petriş (NIȚU 2007, 59‐68). ................. 249

Figura 348. Analize de clusteri (clase) distribuția tipurior de funduri de vas şi a picioarele de vas buze pe complexe.

Seriere cu AplWin. (pentru vizualizarea imaginii fundurilor şi buzelor corespunzătoare, vezi cataloagele de la Figura

350). ................................................................................................................................................................................ 250

Figura 349. (a‐g) Catologul tipologic al fundurilor şi al picioarelor de cupă de la Miercurea Sibiului‐ Petriş (NIȚU 2007,

69‐74). ............................................................................................................................................................................. 251

270 | C o s m i n I . S u c i u

Figura 350. Analize de clusteri (clase), distribuția tipurilor de toarte şi butoni pe complexe. Seriere cu AplWin. (pentru

vizualizarea imaginii toartelor şi butonilor, vezi cataloagele de la Figura 352). ............................................................ 251

Figura 351. (a‐i) Catologul tipologic al formelor de la Miercurea Sibiului‐ Petriş (NIȚU 2007, 75‐82)........................... 252

Figura 352. (a‐h) Catologul tipologic al formelor întregibile de la Miercurea Sibiului‐ Petriş (NIȚU 2007, 82‐89). ........ 254


CCAAPPIITTOOLLUULL VVIIIIII.. BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE

ALDEA et al 1996 I.Al. Aldea, M. Ciută, Alba Iulia - Lumea Nouă, în CCA – campania 1995 (1996), pp. 5-6. ALDEA et al 1996a I.Al. Aldea, M. Ciută, Raport preliminar asupra cercetărilor arhelogice din situl de la

Limba-Bordane, în Cronica Cercetărilor Arhelogice, Brăila, 1996, pp. 5. ALEXANDRESCU et al 1973

A.D. Alexandrescu, I. Pop. M. Marcu, Raport asupra săpăturilor de la Hărman, jud. Braşov (1961-1970), în Materiale şi Cercetări Arheologice, vol. X, 1973, pp.219-224.

ANDREESCU et al 2008 R.R. Andreescu, P. Mirea, I. Torcică, P. Zaharia, M. Dumitru, Măgura, com. Măgura, jud. Teleorman, în Cronica Cercetărilor Arheologice, Campania 2007, Iaşi, 2008, pp. 195-198.

ANDRIŢOIU 1979 I. Andriţoiu, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Hundoara, în Sargeţia, 14, 1979, pp. 15-34.

ANGEL 1971 J.L. Angel, Lerna –The people, în Princenton, 1971, 2. ANTAL 2003 L. Antal, Puterea probatoare a documentelor domnilor munteni în Ţara Făgăraşului în

secolul al XVII-lea, în Putere şi ideologie, Universitatea Bucureşti, 2003, http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ideologie/11.htm.

ANTONOVIĆ 2002 D. Antonović, Cooper processing in Vinča-New contributions to the thesis about the metallurgical character of Vinča culture, în Starinar, 52, 2002, pp. 27-45.

BACVAROV 2006 K. Bacvarov, Early neolithic jar burials in southeast Europe: a comparative approach, în Documenta Praehistorica, XXXIII, 2006, pp. 101-106.

BAILEY et al. 2002

D.W. Bailey, R. Andreescu, A.J. Howard, M.G. Macklin, S. Mills, Alluvial landscape in the temperate Balkan Neolithic: transition to tells, în Antiquity, 76, 2002, pp. 349-355.

BÁNFFY 2006 E. Bánffy, Eastern, Central and Western Hungary – variations of Neolithisation models, în Documenta Praehistoric, XXXIII, 2006, pp. 125-142.

BÁNFFY et al 2007 E. Bánffy, I. Juhász, P. Sümegi, A prelude to the Neolithic in the Balaton region: New results to an old problem, în A short walk through the Balkans: The first farmers of the Carpathian basin and Adjacent regions, Societa per la preistoria e protoistoria della regione Friuli-Venezia Giulia, în Quaderno, 12, 2007, pp. 223-237.

BARTEL 1981 B. Bartel, Cultural associations and mechanisms of change in Anthropomorphic figurines during the Neolitic in the Eastern Meditarranean Basin, în World Archaeology, 13, 1, 1981, pp.73-86.

BARTOSIEWICZ et al

2006

L. Bartosiewicz, V. Boroneaţ, C. Bonsall, S. Stallibrass, Size ranges of prehistoric cattle and pig at Schela Cladovei (Iron Gatesregion, Romania), în Analele Banatului, S.N., Arheologie-Istorie, XIV, 1, 2006, pp. 23-42.

BATÓ et al 2000 A. Bató, M. Bărbulescu, V. Cavruc, E. Chirilă, I. H. Crişan, V. Crişan, V. Vasiliev, Repertoriul arheologic al judeţului Harghita, Sf. Gheorghe, 2000.

BĂLĂNESCU et al 1979 D. Bălănescu, Gh. Lazarovici, Consideraţii privind tipologia şi evoluţia vaselor-capac din cultura Vinča (Descoperiri din Clisura Dunării), în Banatica, 5, 1979, 17-24.

BĂLTEAN 2005

I.I. Băltean, Stadiul actual al cercetărilor privind industria litică cioplită în neoliticul timpuriu din Banat, în Patrimonium Banaticum, IV, 2005, pp. 7-25.

BĂRBULESCU et al 2008

M. Bărbulescu, B. Bartók, V. Carvuc, Repertoriul arheologic al judeţului Covasna. Sfântu Gheorghe,1998.

BELDIMAN et al 2007 C. Beldiman, D.M. Sztancs, Spondylus Ornaments of the Early Neolithic found in Transylvania and Banat, în abstractele 13th EAA Annual Meeting, Croatia, Zadar, Spondylus in European Prehistory: New data and approaches, 2007. http://www.unizd.hr/Portals/20/Ifantidis.pdf, 17.10.2008.

BENKŐ et al 1989

L. Benkő, F. Horváth, N. Horvatiničić, B. Obelić, Radiocarbon and thermoluminescence dating of prehistoric sites in Hungary and Yugoslavia, în Radiocarbon, 31, 3, 1989, pp. 992-1002.

BERCIU 1949 D. Berciu, I. Berciu, Săpături şi cercetări arheologice în anii 1944-1947, în Apulum, III, 1947-1949, pp. 1- 43.

BERCIU 1961 D. Berciu, Contribuţii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări, Bucureşti, 1961.

BERCIU 1968 I. Berciu, Importanţa complexului neolitic „Lumea Nouă”, în Apulum, VII, 1968, pp. 53-60. BERCIU-POPA 1962 I. Berciu, Al. Popa, Săpăturile de salvare de la Sântimbru, în Materiale şi cercetări

272 | C o s m i n I . S u c i u

arheologice, 8, 1962, pp. 267-272. BEŞLIU et al 1992 C. Beşliu, A. Olariu, Gh. Lazarovici, Agatha Olariu, O piesă de cupru din Sălaj şi câteva

probleme teoretice privind analizele de cupru preistoric aflate în Muzeul din Cluj, în Acta Musei Porolissensis, XVI, 1992, p. 97-128.

BIAGI 2006

P. Biagi, B.A. Voytek, Excavations at Peştera Ungurească (Caprelor) (Cheile Turzii, Petreşti de Jos, Transylvania) 2003-2004: A Preliminary Report on the Chipped Stone Assemblages from the Chalcolithic Toarte Pastilate (Bodrogkeresztúr) Layers, în Analele Banatului, XIV/1, 2006, pp. 177-202.

BIAGI et al 2005

P. Biagi, S. Shennan, M. Spataro, Rapid rivers and slow seas? New data for the radiocarbon chronology of the Balkan Peninsula, în Prehistoric Archaeology & Anthropological Theory and Education, RPRP 6-7, 2005, pp. 41-50.

BIAGI et al 2006 P. Biagi, S.A. Luca, C.I. Suciu, Munţii Făgăraşului, zona Bâlea, jud. Sibiu-cercetare preventivă, în Cronica Cercetărilor Arheologice, Bucureşti, 2006, pp. 233.

BIAGI et al 2007

P. Biagi, B. Gratuze, S. Boucetta, New data on the archaeological obsidians from Banat and Transylvania (Romania), în A short walk through the Balkans: The first farmers of the Carpathian basin and Adjacent regions, Societa per la preistoria e protoistoria della regione Friuli-Venezia Giulia, în Quaderno, 12, 2007, pp. 129-139.

BIAGI et al 2007a P. Biagi, A.M. De Francesco, M. Bocci, New data on the archaeological obsidian from the Middle-Late Neolithic and the Chalcolithic sites of the Banat and Transylvania (Romania), în The Lengyel, Polgár and related cultures in the Middle/Late Neolithic in Central Europe, edited by Janusz K. Kozlowski and Pál Raczky, Cracovia, 2007, pp. 309-326.

BIAGI şi SPATARO 2005

P. Biagi, M. Spataro, New observations on the Radiocarbon Chronology of the Starčevo- Criş and Körös Cultures, în Prehistoric Archaeology & Anthropological Theory and Education, RPRP 6-7, 2005, pp. 35-40.

BOGAARD 2004 A. Bogaard, Neolithic Farming in Central Europe: An Archaeobotanical Study of Crop Husbandry Practices, Routlege, 2004.

BOGHIAN 2003 D. Boghian, Începuturile istoriei omenirii, Suceava, 2003. BOGUCKI 1993 P. Bogucki, R. Grygiel, The first farmers of Central europe: A survey Article, în Journal of

Field Archaeology, 20, 4. 1993, pp. 399-426. BOYADJIEV 1990

J. Boyadjiev, A contribution to the problem of the absolute chronology of the Eneolithic period (5th millennium B.C.) in the Balkan Peninsula, în Studia Praehistorica, 10, 1990, Sofia, pp. 194-209.

BRADAČ 2005 M.M. Bradač, The transfer of symbols and meanings: the case of the „horns of consecration”, în Documenta Praehistorica, XXXII, 2005, pp. 187-196.

BRAIDWOOD et al 1972

R. J. Braidwood, H. Campbel, B. Lawrence, C. Redman, R. Stewart, Beginnings of Village-Farming Communities in Southeastern Turkey-1972, în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, PNAS, 71, 2, 1974, pp. 568-572.

BRONIĆ et al 2007

I. K. Bronić, K. Minichreiter, 14C dating of early Neolithic settlement Galovo near Slavonski Brod in Northern Croatia, în Nuclear Instruments and Methods in Physics Research A 580, 2007, pp. 714–716.

BRONK 1995

R. Bronk. Radiocarbon calibration and analysis of stratigraphy: the OxCal program, în Radiocarbon, 37, 2, 1995, pp. 425–430.

BRONK 2001

R. Bronk, Development of the radiocarbon program OxCal, în Radiocarbon 43(2A), 2001, pp. 355–363.

BRONK 2005 R. Bronk, OxCal program v3.10. Online: http://www.rlaha.ox.ac.uk/O/oxcal.php. BUDJA 2003 M. Budja, Symbolic Systems in the context of transition to Farming in Southeast Europe:

Pottery and Boundaries, în Early Symbolic Systems for Communication in Southeast Europe, volume I, British Archaeological Reports Series S1139, ed. Lolita Nikolova, 2003, pp. 348-359.

BUDJA 2007 M. Budja, The 8200 calBP 'climate event' and the process of Neolithisation in outh-eastern Europe, în Documenta Praehistoric, 34, 2007, pp. 191–200.

BURLEIGH et al 1979 R. Burleigh, A. Hewson, British Museum Natural Radiocarbon Measurements XI, în Radiocarbon, 21, 3, 1979, pp. 339-352.

CENTRUL CPPI 1997 Centrul de Cercetări pre-protoistorice, Alba Iulia- Lumea Nouă, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania 1996, Bucureşti, 1997, pp. 2.

CHAPMAN 1981 J. Chapman, The Vinča Culture of South East Europe, în BAR International Series, 1981. CHAPMAN 2000 J. Chapman, Fragmentation in archaeology: People, places and broken objects in the


prehistory of South Eastern Europe, London, 2000. CIUGUDEAN 1978 H. Ciugudean, Noi descoperiri arheologice pe teritoriul judeţului Alba (I), în Apulum, 16,

1978, pp. 39-53. CIUGUDEAN 1978a H. Ciugudean, Săpături de salvare de la Aiud- Cetăţuie, în Acta Musei Napocensis, 15, 1978,

pp. 49-62. CIUGUDEAN 1996

H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1996.

CIUGUDEAN et al 2000

H. Ciugudean, S.A. Luca, A. Gligor, D. Ciugudean, A. Spânu, P. Scrobotă, Aiud, jud. Alba, punct Cetăţuie –campania 1999, în Cronica Cercetărilor Arheologice, 2000, pp. 8-9.

CIUTĂ 2004 M. Ciută, Contribuţii la repertoriul descoperirilor aparţinând fazelor timpurii ale culturii Vinča în Sud-Vestul Transilvaniei, în Patrimonium Apulense, IV, Alba Iulia, 2004, pp. 29-33.

CIUTĂ 2005 M. Ciută, Începuturile neoliticului timpuriu în spaţiul intracarpatic transilvan, Alba Iulia, 2005.

CIUTĂ 2008 B. Ciută, Cultivarea plantelor în pre- şi protoistoria bazinului Intracarpatic din România, în Lucrare de doctorat, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, 2008.

CIUTĂ et al 2004 M. Ciută, B. Daisa-Ciută, B. Zach-Obmann, Identificarea macroresturilor vegetale descoperite într-un sit arheologic aparţinând perioadei neoliticului dezvoltat, în Apulum, XLI, 2004, pp. 103-112.

CLARE et al 2008 L. Clare, E.J. Rohling, B. Weninger, J. Hilpert, Warfare in Late Neolithic\Early Chalcolithic Pisidiasouthwestern Turkey. Climate induced social unrest in the late 7th millennium calBC., în Documenta Praehistorica, XXXV, 2008, in press.

COLEMAN 1977 J.E. Coleman, Kephala – A Late Neolithic Settlement and Cemetery, Princeton, 1977. COLLEDGE et al 2004 S. Colledge, J. Conolly, S. Shennan, Archaeobotanical evidence for the spread of farming in

the Eastern Mediterranean, în Current Anthropology, 45, 2004. COMŞA 1996 E. Comşa, Viaţa oamenilor din spaţiul danubiano-pontic în mileniile 7-4 î.Hr., Bucureşti

1996. CONSTANTINESCU et al 2002

B. Constantinescu, R. Bugoi, G. Sziki, Obsidian provenance studies of Transylvania’s Neolithic tools using PIXE, micro-PIXE and XRF, în Nuclear Instruments and Methods in Physics Research B 189, 2002, pp. 373–377.

COSTEA 1995 F. Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov (I), Braşov, 1995. CRAIG 2002 O. E. Craig, The development of dairying in Europe: potential evidence from food residues on

ceramics, în Documenta Praehistorica, XXIX, 2002, pp. 97-107. CRIŞAN et al 1992 I. H. Crişan, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler, Repertoriul arheologic al

judeţului Cluj, Bibliotheca Mvsei Napocensis, V, 1992, Cluj. DAISA 2000 B. Daisa, Contribuţii la cunoaşterea vieţii spirituale a comunităţilor neolitice. Un vas cultic

descoperit la Limba-Şesul Orzii, în Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, 6, 2000, pp. 29.

DAISA 2001 B. Daisa, Practici magico-rituale la comunităţile de agricultori din perioada neoliticului dezvoltat, în Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, 7, 2001, pp. 21-25.

DERGACEV et al 2008 V. Dergacev, P. Dolukhanov, Black Sea levels fluctuations, Climate change and the Neolithisation of the North Pontic Area and the Balkans, în Acta Musei Varnaensis, VI, 2008, pp. 19-41.

DIMITRIJEVIĆ 2006 V. Dimitrijević, Vertebrate fauna of Vinča-Belo Brdo (excavation campaign 1998-2003), în Starinar, LVI, 2006, pp. 245-269.

DIMITRIJEVIĆ 2006a V. Dimitrijevic, B. Tripkovic, Spondylus and Glycymeris bracelets: trade reflections at Neolithic Vinča-Belo Brdo, în Documenta Praehistorica, XXXIII, 2006, pp. 237-252.

DOBRESCU 2007 R. Dobrescu, Obsidianul din aşezările aurignaciene din nord-vestul României, în Studii de Preistorie, 4, 2007, pp. 17-31.

DOLUKHANOV et al 2007

P. Dolukhanov, A.S. Gilbert, V. Yanko-Hombach, Controversy over the great flood hypotheses in the Black Sea in light of geological, paleontological, and archaeological evidence, în Quaternary International, 167–168 , 2007, pp. 91–113.

DRAŞOVEAN 1981 F. Draşovean, Cultura Starčevo-criş în bazinul Mureşului Mijlociu, în Apulum, XIX, 1981, pp. 3-45.

DRAŞOVEAN 1989 F. Draşovean, Observaţii pe marginea unor materiale inedite privind raporturile dintre culturile Starčevo-Criş, Vinča A şi lumea liniară în nordul Banatului, în Apulum, XXVI,1989, pp. 9-48.

DRAŞOVEAN 1996 F. Draşovean, Cultura Vinča Târzie (faza C) în Banat, Timişoara, 1996. DRAŞOVEAN 2003 F. Draşovean, Transilvania şi Banatul în neoliticul târziu. O contribuţie la originile culturii

Petreşti, în Apulum, 40, 2003, pp. 39-58.

274 | C o s m i n I . S u c i u

DRAŞOVEAN 2005

F. Draşovean, Zona thessalo-macedoneană şi Dunărea mijlocie la sfârşitul mileniului al VI-lea, în Apulum, XLII, 2005, pp. 11-26.

DRAŞOVEAN 2006 F. Draşovean, Burials în the area of the Foeni Culture Group, în Analele Banatului, serie nouă, Arheologie-Istorie, XIV, 1, 2006, pp. 129-134.

DRAŞOVEAN-LUCA 1990

F. Draşovean, S. A. Luca, Contribuţii preliminare asupra meterialelor neo-eneolitice din aşezarea de la Mintia (com. Veţel, jud. Hunedoara), în Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, 41, 1990 -1, pp. 7-18.

DRAŞOVEAN-ROTEA 1986

F. Draşovean, M. Rotea, Aşezarea neolitică de la Şoimuş. Contribuţii la problemele neoliticului târziu din sud-vestul Transilvaniei, în Apulum, 23, 1986, pp. 9-24.

DUMITRESCU 1984 H. Dumitrescu, Cercetările arheologice de la Tăualaş-Deva (partea I), în Acta Musei Napocensis, 21, 1984, pp. 3-44.

DUMITRESCU –LAZAROVICI 1985-1986

H. Dumitrescu, Gh. Lazarovici, Cercetări arheologice de la Taualaş-Deva (partea a II-a), 3-40, în Acta Musei Napocensis, XXII-XXIII, 1985-1986.

DURMAN et al 1989 A. Durman, B. Obelić, 14C Dating of the Vucedol Culture, în Radiocarbon, 31, 3, 1989, pp. 1003-1009.

EL SUSI 1996 G. El Susi, Vânători , pescari şi crescători de animale în Banatul mileniilor VI î.Ch. –I d. Ch., Timişoara, 1996.

EL SUSI 2008 G. El Susi, The comparative analyze of faunal samples from sites dated in Starčevo-Körös-Criş Culture – Phases IB-IIA, from Transylvania and Banat, în Acta Terrae Septemcastrensis, VII, pp. 91-110.

FERENCZI 1964 Şt. Ferenczi, Contribuţii la cunoaşterea aşezării întărite din epoca hallstattiană de la Someşul Rece, în Acta Musei Napocensis, I, 1964, 67-78.

FEURDEAN 2005 A. Feurdean, Holocene forest dynamics in northwestern Romania, în The Holocen, 15, 3, 2005, pp. 435-446.

FLORESCU 2007 C. Florescu, Cultura Vinča, în Ceramica Neolitică-O lecţie de istorie, Alba Iulia, 2007, pp. 31-41.

FRENCH 1962 D.H. French, Excavations at Can Hasan: First Preliminary Report, 1961, în Anatolian Studies, 12, 1962, pp. 27-40.

FRENCH 1963 D.H. French, Excavations at Can Hasan: Second Preliminary Report, 1962, în Anatolian Studies, 13, 1963, pp. 29-42.

FRENCH 1964 D.H. French, Excavations at Can Hasan: Third Preliminary Report, 1963, în Anatolian Studies, 14, 1964, pp. 125-137.

FRENCH 1965 D.H. French, Excavations at Can Hasan: Forth Preliminary Report, 1964, în Anatolian Studies, 15, 1965, pp. 87-94.

G. KOHL şi H. QUITTA 1964

G. Kohl, H. Quitta, Berlin Radiocarbon Measurements I, în Radiocarbon, 6, 1964, pp. 308-317.


G. Kohl, H. Quitta, Berlin Radiocarbon Measurements II, în Radiocarbon, 8, 1966, pp. 27-45.


G. Kohl, H. Quitta, Berlin Radiocarbon Measurements I, în Radiocarbon, 12, 2, 1970, pp. 400-420.

GARAŠANIN 1951 M. Garašanin, Hronologija vinčanske grupe, Ljubljana, 1951. GARAŠANIN 1990 M. Garašanin, Vinča und seine stellung im Neolithikum Sűdosteuropas, în Vinča and its

World, Belgrad, 1990, pp. 11-15. GHINEA 1996a D. Ghinea, Enciclopedia geografică a României, I, Bucureşti, 1996. GHINEA 1996b D. Ghinea, Enciclopedia geografică a României, II, Bucureşti, 1996. GLIGOR 2006 M. Gligor, Înmormântări multiple în aşezarea preistorică de la Alba Iulia-Lumea Nouă (jud.

Alba), în Romanian Journal of Legal Medicine 14, 1, 2006, pp. 16 – 21. GLIGOR 2007 M. Gligor, Aşezarea neo şi eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă în lumina noilor

cercetări, Lucrare de doctorat, manuscris, Alba Iulia, 2007. GLIGOR 2007a M. Gligor, Aşezarea neo şi eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă în lumina noilor

cercetări, rezumat al lucrării de doctorat, manuscris, Alba Iulia, 2007. GLIGOR 2007b M. Gligor, Grupul cultural Lumea Nouă, în Ceramica neolitică- o lecţie de Istorie –catalog

de expoziţie, Alba Iulia, 2007, pp. 43-49. GLIGOR et al 2006 M. Gligor - responsabil, C. Florescu, M. Breazu, T. Borşan, I. Maican, Ş. Lipot, C. Toth, P.

Mazăre, B. Ciută, Alba Iulia–punct Lumea Nouă, în Cronica Cercetărilor Arheologice (2005), 2006, pp. 55-59.


GLIGOR et al 2007b M. Gligor, C. Florescu, M. Breazu, P. Mazăre, T. Borşan, I.Maican, Ş. Lipot, C. Toth, C. Beldiman, D. Sztancs, Alba Iulia, Lumea Nouă, în Cronica Cercetărilor Arheologice 2006, 2007, pp. 39-54.

GREENFIELD 1999 H. Greenfield, The origins of Metallurgy: Distinguishing stone from metal cut-marks on bones from archaeological sites, în Journal of Archaeological Science, 26,1999, pp. 797-808.

GUROVA 2005 M. Gurova, Elements de faucilles neolithiques en silex de la Bulgarie: evidence et context, în Archaeologica Bulgaria, IX, Sofia, 2005, pp. 1-14.

HAIMOVICI 2007 S. Haimovici, Mediterranean species discovered among the animal remains from Dobrogea province, Neolithic –Eneolithic period, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza, seria Biologie animală, Tom LIII, 2007, pp. 291-302.

HANSEN 2001 S. Hansen, Neolithic Sculpture. Some remarks on an old Problem, în The archaeology of Cult and Religion, Budapesta, 2001, pp. 37-52.

HANSEN 2007 S. Hansen, Bilder vom Menschen der Steinzeit- Untersuchungen zur anthropomorphen Platik der Jungsteinzeit und Kupferzeit in Südosteuropa, Mainz, 2007.

HERTELENDI şi HORVATH 1992

E. Hertelendi, F. Horváth, Radiocarbon Chronology of Late Neolithic Sites in Hungary, în Radiocarbon, 34, 4, 1992, pp. 859-866.

HESKEL 1983 D.L. Heskel, A Model for the Adoption of Metallurgy in the Ancient Middle East, în Current Anthropology, 24, 3, 1983, pp. 362-365.

HILLER et al 1997

S. Hiller, V. Nikolov (editors), Karanovo -die Ausgrabungen im Sudsektor 1984-1992, Band I, 1, 1997.

HOLMBERG 1964 E.J. Holmberg, The Appearance of Neolithic Black Burnished Ware in Mainland Greece, în American Journal of Archaeology, 68, 4, 1964, pp. 343-348.

HOREDT 1949 K. Horedt, Săpături privitoare la epoca neo şi eneolitică, în Apulum, III, 1949, pp. 44-69. HOREDT 1956 K. Horedt, Aşezarea de la Sf. Gheorghe-Bedeháza, în Materiale şi Cercetări Arheologice, vol

II, 1956, pp.16-18. HORVATH şi HERTELENDI 1994

F. Horváth, E. Hertelendi, Contribution to the 14 C based absolute chronology of the Early and middle Neolithic Tisza region, în Jósa András Múzeum Évkönyve, XXXVI, 1994, pp. 11-133.

HORVÁTH 2003 F. Horváth, The Neolithic in the Southern part of the Great hungarian Plain, în Hungarian Archaeology at the turn of the Millennium, 2003, pp. 100-101.

HORVÁTH 2005 F. Horváth, Gorzsa. Előzetes Eredmények az Újkőkori Tell 1978 és 1996 Közötti Feltárásából, în Hétköznapok Vénuszai, Hódmezővásárhely, 2005, pp. 51-83.

HOWARD et al 2004

A.J. Howard, M.G. Macklin, D.W. Bailey, S. Mills, and R. Andreescu, Late-glacial and Holocene river development in the Teleorman Valley on the southern Romanian Plain, în Journal of Quaternary Science, 19, 3, 2004, pp. 271–280.

IMMERWAHR 1971 S.A. Immerwahr, The Athenian Agora, The Neolithic and Bronze Ages, 1971. IVANOVA 2008 M. Ivanova, Dunkle Übergangszeit? Wandel und Kontinuität im (End)chalkolithikum an der

Unteren Donau, în Acta Musei Varnaensis, VI, 2008 JACANOVIĆ et al 1998 D. Jacanović, D. Šljivar, Belovode, Vinča culture settlement and problem of the Early Copper

Metallurgy, în The Late Neolithic of the middle Danube Region, Timişoara, 1998, pp. 187-203.

JOVANOVIĆ 1982 B. Jovanović, Rudna Glava, NastarijeRudarstvo Bakra Na Centralnom Balkanu, Beograd, 1982.

JURIĆ 2005

I. Jurić, On the Y Chromosome Haplotype of the First Farmers in the Historical Territory of Croatia and the Directions of Agricultural Diffusion in Europe, în Agriculturae Conspectus Scientificus, 70, 4, 2005, pp.121-126.

KACZANOWSKA et al 2008

M. Kaczanowska, K.J. Kozlowski, The Körös and the early Eastern Linear Culture in the northern part of the Carpathian Basin: a view from the perspective of lithic industries, în Acta Terrae Septemcastrensis, VII, 2008, pp. 9-37.

KALICZ et al 1987 N. Kalicz, P. Raczky, The late Neolithic of the Tisza region. A survey of recent archaeological research, în The Late Neolithic of the Tisza region. Budapest – Szolnok: Szolnok County Museums, 1987, pp. 11-30.

KALICZ et al 2007

N. Kalicz, E. Kreiter, Z.M. Tokay, Die Rolle der Sopot-Kultur in der Entstehungder Lengyel-Kultur auf Grund der Neuen Ausgrabungen in Südwestungarn, în The Lengyel, Polgár and related cultures in the Middle/Late Neolithic in Central Europe, 2007, pp. 29-48.

KALMAR 1983 Z. Kalmar, Descoperiri neolitice la Ţaga, Acta Mvsei Napocensis, XX, 1983, pp. 359-369. KEENAN 2002

Keenan, Why early –historical radiocarbon dates downwind from the Mediterranean are too early, în Radiocarbon, 44, 1, 2002, pp. 225-247.

KILIKOGLU et al 1996 V. Kilikoglou, Y.Bassiakos, A.P. Grimanis, Souvatzis, A. Pilali-Papasteriou, A.

276 | C o s m i n I . S u c i u

Papanthimou-Papaefthimiou, Carpathian Obsidian in Macedonia, Greece, în Journal of Archaeological Science, 23, 1996, pp. 343-349.

KREUTZ et al 2005 A. Kreuz, E. Marinova, E. Schäfer, J. Wiethold, A comparison of early Neolithic crop and weed assemblages from the Linearbandkeramik and the Bulgarian Neolithic cultures: differences and similarities, în Vegetation History and Archaeobotany, 14, 2005, pp. 237-258.

LAKÓ 1978 Éva Lakó, Raport preliminar de cercetare arheologică efectuată la aşezarea neolitică de la Zăuan (jud Sălaj) în anul 1977, în Acta Mvsei Porolissensis, II, 1978, 1-15.

LAKÓ 1981 É. Lakó, Repertoriul topografic al epocii pietrei şi a perioadei de tranziţie spre epoca bronzului în judeţul Sălaj, în Acta Mvsei Porolissensis, V, 1981, 37-102.

LAKÓ 1988 É. Lakó, V. Rad, Raport preliminar de cercetare arheologică la Cehei-Misig (jud. Sălaj), în Acta Mvsei Porolissensis, XII, 1988, pp. 85-89.

LÁSZLÓ 1997 A. László, Datarea prin radiocarbon în arheologie, Bucureşti, 1997. LÁSZLÓ 2006

A. László, Az Erősd-Cucuteni Kultúra Időrendjéről, în Dolgozatok, I (XI), 2006, Kolozsvár 2006, pp. 7-34.

LAZAROVICI – KALMAR 1991

Gh. Lazarovici, Z. Kalmar Maxim, Vinča în Transilvania, în Cultura Vinča în România, 1991, pp. 93-102.

LAZAROVICI – NICA 1991

Gh. Lazarovici, M. Nica, Chalcoliticul Balcano-Anatolian, în Cultura Vinča în România, Timişoara, 1991, pp. 5-16.

LAZAROVICI 1970 Gh. Lazarovici, Cultura Vinča A în Banat, în Acta Musei Napocensis, VII, 1970, pp. 473-488.

LAZAROVICI 1973 Gh. Lazarovici, Tipologia şi cronologia culturii Vinča în Banat, în Banatica, 2, 1973, pp. 25-55.

LAZAROVICI 1975 Gh. Lazarovici, Unele probleme ale ceramicii neolitice din Banat, în Banatica, 3, 1975, pp. 7-24.

LAZAROVICI 1975b Gh. Lazarovici, Tipologia şi cronologia materialului vinčian de la Balta Sărată – Caransebeş (campania din 1963), în Acta Musei Napocensis, pp. 13-33.

LAZAROVICI 1977 Gh. Lazarovici, Periodizarea culturii Vinča în România, în Banatica, 4, 1977, pp. 19-44. LAZAROVICI 1977a Gh. Lazarovici, Gornea -preistorie, Reşiţa, 1977. LAZAROVICI 1981 Gh. Lazarovici, Die Periodisierung der Vinča – Kultur in Rumanien, în Praehistorische

Zeitscrift, Berlin, 1981, 169-196. LAZAROVICI 1985 Gh. Lazarovici, Sincronisme etno-culturale în neoliticul timpuriu din Sălaj şi din nord vestul

României, în Acta Mvsei Porolissensis, IX, Zalău, 1985. LAZAROVICI 1987 Gh. Lazarovici, Şocul Vinča C în Transilvania. Contribuţii la geneza eneoliticului timpuriu,

în Acta Musei Porolissensis, 11, 1987, pp. 33-55. LAZAROVICI 1987 – 1988

Gh. Lazarovici, Sincronismele Vinča-Starčevo-Criş, în Acta Mvsei Napocensis, XXIV-XXV, 1987-1988, pp. 17-28

LAZAROVICI 1991 Gh. Lazarovici, Grupul Lumea Nouă, în Cultura Vinča în România, Timişoara, 1991. LAZAROVICI 1994 Gh. Lazarovici, Der Vinča C Schock im Banat, 62-100, RTIH , Bucureşti, 1994. LAZAROVICI 1996 Gh. Lazarovici, The Proces of the Neolithisation and the Development of the first Neolithic

Civilisations in the Balcans, în The Neolithic in the Near East and Europe, Colloqvium XVII, 9, XIII ICPPS, Forli, Italia, 4-14, september, 1996, pp. 21-38.

LAZAROVICI 1998 Gh. Lazarovici, Metode şi tehnici moderne de cercetare în arheologie, Bucureşti, 1998. LAZAROVICI 1998a Gh. Lazarovici, About the neolithisation process of the second migration of the early

Neolithic, în The Late Neolithic of the Middle Danube Region, Intern. Simp. Timişoara, 1998, pp. 7-37.

LAZAROVICI 2000

Gh. Lazarovici, The main Problems of the Cultural Complex CCTLNI, în Analele Banatului SN 7-8, 1999-2000, pp. 35-52.

LAZAROVICI 2005 Gh. Lazarovici, Culturile Precriş I, Precriş II şi Postcriş I, Postcriş II, în Acta terrae Septemcastrenis, IV, Sibiu, 2005, pp. 23-78.

LAZAROVICI 2009 Gh. Lazarovici, Cultura Zau, Manuscris, 2009. LAZAROVICI et al 1976

Gh. Lazarovici, Z. Milea, Săpături aheologice la Bădeni, campania 1968, Acta Musei Napocensis, XIII, 1976, pp. 7-36.

LAZAROVICI et al 1995a

Gh. Lazarovici, D. Pop, C. Beşliu, A. Olariu, Conclusions to the Geochemical Analyses of Some Copper Sources and Objects, în Acta Musei Porolissensis, 32/1, 1995, pp. 209-230.

LAZAROVICI et al 2006

Gh. Lazarovici, M. Lazarovici, Arhitectura Neoliticului şi Epoca Cuprului din România, I, Neoliticul, Iaşi, 2006


LAZAROVICI et al 2008a

Gh. Lazarovici, M. Merlini, New information and the role of the Tărtăria discoveries, în (editor: Joan Marler) The Danube Script- exhibition catalogue, Sebastopol, 2008, pp. 39-52.

LAZAROVICI –KALMAR 1995

Gh. Lazarovici, Z. Maxim Kalmar, Gura Baciului. Monografie Arheologică, Cluj-Napoca, 1995.

LAZAROVICI-KALMAR 1991

Gh. Lazarovici, Z. Maxim Kalmar, Tărtăria, Cluj-Napoca,1991.

LAZAROVICI-MICLE 2001

G. Lazarovici, D. Micle, Introducere în arheologia informatizată, Timişoara, 2001.

LAZĂR 1995 V. Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Târgu Mureş 1995. LEKOVIĆ 1990 V. Leković, The vinčanization of Starčevo Culture, în Vinča and Its World, Belgrade, 1990,

pp. 67-74. LICHTER 2003 C. Lichter, Continuity and change in Burial Customs: examples from the Carpathian Basin,

în Early Symbolic Systems for Communication in Southeast Europe, I, British Archaeological Reports Series S1139, ed. Lolita Nikolova, 2003, pp. 135-152.

LUCA 1985 S.A. Luca, Săpăturile arheologice de salvare de la Liubcova-Orniţa, în Banatica, 8, 1985, pp. 43-54.

LUCA 1990-1993 S.A. Luca, Cea mai timpurie manifestre Vinča C în Clisura Dunării (I), în Apulum, 27-30, 1990-1993, pp. 73-78

LUCA 1995-1996 S.A. Luca, Die Vinča –Siedlung aus Rumess. Die A-Phase Der Vinča –Kultur în Siebenbürgen, în Sargeţia, 26, 1995-1996, I, pp. 45-62.

LUCA 1997 S.A. Luca, Aşezări neolitice pe valea Mureşului (I). Habitatul turdăşean de la Orăştie-Dealul Pemilor (punct X2), în Bibliotheca Musei Apulensis, 4, Alba Iulia, 1997.

LUCA 1998 S.A. Luca, Liubcova-Orniţa, 1998, Târgovişte. LUCA 1999 S.A. Luca, Contribuţii la istoria veche a Hunedoarei, Săpăturile arheologice sistematice din

Grădina Castelului – campaniile anilor 1996-1998, Hunedoara, 1999. LUCA 2001 S.A. Luca, Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noi cercetări arheologice la Turdaş-

Luncă. I. Campaniile anilor 1992-1995, Bucureşti, 2001. LUCA 2002 S.A. Luca, Recenzie la Zoia Maxim, Neo–Eneoliticul din Transilvania. Date arheologice şi

matematico–statistice, în Bibliotheca Musei Napocensis, XIX, din colecţia Istoria Transilvaniei, II, Cluj-Napoca, 1999, 314 pagini, ISBN 973-0-00866-3, Acta Terrae Septemcastrensis I, 2002, pp. 189-202

LUCA 2003 S.A. Luca, New discoveres of the Neolithic and Aeneolithic fine arts at Tărtăria and Lumea Nouă, Alba County, and matters concerning their typology and chronology, în Acta terrae Septemcastrensis, II, Sibiu, 2003, pp. 18-42.

LUCA 2003a S.A. Luca, Date noi cu privire la cronologia absolută a eneoliticului timpuriu din Transilvania - Rezultatele prelucrării probelor radiocarbon de la Orăştie–Dealul Pemilor, punct X2, jud. Hunedoara, în Banatica, 16, 2003, pp. 77-102.

LUCA 2005 S. A. Luca, Repertoriul arheologic al judeţului Hunedoara, Alba Iulia 2005. LUCA 2006 S.A. Luca, A short prehistory of Transylvania (Romania), Heidelberg – Sibiu, 2006

LUCA 2008 S.A. Luca, The Neolithic and Eneolithic periods in Transylvania, The Danube Script, Neo-

eneolithic writing in Southeastern Europe, Exhibition Cataloque, 2008, pp. 23-38. LUCA 2009 S.A. Luca, Câteva consideraţii despre legăturile zonei transilvănene cu cea nord-est ungară

la graniţa cronologică dintre neoliticul timpuriu şi cel dezvoltat, în curs de publicare.

LUCA et al 2008c S.A. Luca, C. Suciu, D. Diaconescu, F. Niţu, A. Şeulean, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Sibiu: O nouă aşezare vinčiană timpurie la Miercurea Sibiului-Pustia (Luncă), 2008, în curs de publicare.

LUCA et al 1995-1996 S.A. Luca, I. Părean, Descoperiri arheologice în hotarul comunei Orlat (Jud. Sibiu), în Sargeţia, 26, 1, 1995-1996, pp. 227-232.

LUCA et al 2000 S.A. Luca, H. Ciugudean, C. Roman, A. Dragotă, Faza timpurie a Culturii Vinča în România, în Angvstia, 5, pp. 37-72.

LUCA et al 2000a S.A. Luca, H. Ciugudean, C. Roman, A. Dragotă, Die frühfase der – Vinča – Kultur in Siebenbürgen. Anhaltspunkte des chronologischen und etnoculturellen horizontes, în Apulum, 37,1, 2000, pp. 1-50.

LUCA et al 2003 S.A. Luca, Z.K. Pinter, A. Georgescu, Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu, Sibiu, 2003. LUCA et al 2004

S.A. Luca, C. Roman, D. Diaconescu, (cu contribuţii de E. Orlandea, C. Suciu şi C. Beldiman), Cercetări arheologice în Peştera Cauce, I, Sibiu, 2004.

278 | C o s m i n I . S u c i u

LUCA et al 2006

S.A. Luca, D. Diaconescu, A.Georgescu, C. Suciu, Cercetările arheologice de la Miercurea Sibiului – Petriş (jud. Sibiu), Campaniile anilor 1997-2005, pp. 9-20, Brukenthal. Acta Musei, I. 1, 2006.

LUCA et al 2006a

S.A. Luca, P. Biagi, M. Spataro, D. Diaconescu, A. Georgescu, C. Suciu, C. Beldiman, G. El Susi, Miercurea Sibiului- Petriş, campania 2005, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania 2005, pp. 222-229. Planşe la: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2006/albume/117/117/album0.html (pl.1-5). Anexe la: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2006/rapoarte/117.htm

LUCA et al 2007 S.A. Luca, C. Suciu, Bază de date deschisă (14C) pentru neoliticul şi eneoliticul din zona carpato-danubiană, în Dimensiunea europeană a civilizaţiei eneolitice est-carpatice, Iaşi 2007, pp. 213-228.

LUCA et al 2007a S.A. Luca, D. Diaconescu, A. Georgescu, C. Suciu, Archaeological researches at Miercurea Sibiului-Petriş (Sibiu county, Romania). The campaings from 1997 to 2005, în Acta Terrae Septemcastrensis, 6, Sibiu, 2007, pp. 7-24.

LUCA et al 2007b S. A. Luca, P. Biagi, M. Spataro, D. Diaconescu, A. Georgescu, C. Suciu, C. Beldiman, G. El Susi, B. Ciută, M. Ciută, Miercurea Sibiului- Petriş, campania 2005, în Cronica Cercetărilor arheologice, campania 2006, pp. 233-236. Planşe la: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2007/albume/121/album0.html

LUCA et al 2008 S.A. Luca, C. Suciu, Migrations and local evolution in the Early Neolithic of Transylvania – The typological-stylistic analysis and the radiocarbon data, în Acta Terrae Septemcastrensis, VII, 2008, pp. 39-56.

LUCA et al 2008a S.A. Luca, C. Suciu, IPCTE Radiocarbon Data Base, Chronological radiocarbon data for the Neolithic and Eneolithic in Carpathian-Danube area (01.08. 2008) - 967 dates only without calibration charts. NEW (2008 update) http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/download.htm

LUCA et al 2008b S.A. Luca, C. Suciu, D. Diaconescu, F. Niţu, A. Şeulean, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Sibiu. O nouă aşezare vinčianătimpurie la Miercurea Sibiului Pustia (Luncă), în Buridava VI, 26-28.

LUCA et al 2009 S.A. Luca, C. Beldiman, B.D. Ciută, M. Ciută, D. Diaconescu, A. Georgescu, G. Natea, F. M. Niţu, A. Şeulean, F. Dumitrescu, C. Suciu, G. El Susi, S. Tincu, Miercurea Sibiului, jud. Sibiu, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania 2008, 147-149. Online la http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2009/rapoarte/049.html, cu planşele la http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2009/albume/049/imagepages/Planul%20general.html

MACREA 1957 M. Macrea, Şantierul arheologic Caşolţ-Arpaşul de Sus. Raport preliminar asupra rezultatelor din campania anului 1955, în Materiale şi cercetări arheologice, IV, 1957, pp. 119-154.

MACREA 1959 M. Macrea, Şantierul arheologic Caşolţ-Boiţa, în Materiale şi Cercetări arheologice, VI, 1959, pp. 407-444.

MAISELS 1998 C. K. Maisels, The Near East: Archaeology in the 'Cradle of Civilization', Routledge, 1998. MAKKAY 1977 K. Nándor, J. Makkay, Die Linienbandkeramik in der Grossen Ungarischen Tiefebene,

St.Arch. VII. MANTU 2000

C.M. Mantu, Relative and absolute chronology of the Romanian Neolithic, în Analele Banatului, VII-VIII, 1999-2000.

MAREŞ 2002 I. Mareş, Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României, Suceava, 2002. MARINESCU 1974 S. Marinescu Bâlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Bucureşti, 1974. MAXIM 1999 Z. Maxim, Neo-eneoliticul Transivaniei, Cluj-Napoca, 1999. MAZĂRE 2005 P. Mazăre, Artefacte de os descoperite în aşezarea neolitică de la Limba (jud. Alba), în

Omagiu profesorului Ioan Andriţoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani, Studii şi Cercetări Arheologice, Alba Iulia, 2005, pp. 237-312.

MAZĂRE 2008 P. Mazăre, Impresiuni de ţesături pe fragmente ceramice descoperite în situl preistoric de la Limba (Jud. Alba), în Apulum, XLV, 2008, pp. 315-330.

MELLAART 1958 J. Mellart, Excavations at Hacilar. First preliminary report, în Anatolian Studies, 8, 1958, pp. 127-156.


MERLINI 2008a M. Merlini, Evidence of the Danube Script in Neighboring Areas: Serbia, Bulgaria, Greece, Hungary, and Czech Republic, în (editor: Joan Marler) The Danube Script- exhibition catalogue, Sebastopol, 2008, pp. 53-60.

MERLINI et al 2008

M. Merlini, Gh. Lazarovici, Settling discovery circumstances, dating and utilization of the Tărtăria tablets, în Acta Terrae Septemcastrensis, VII, 2008, pp. 111-196.

MIHĂILESCU 1969 V. Mihailescu, Geografia fizică a României, Bucureşti, 1969. MILISAUSKAS 2002 S. Milisauskas, European Prehistory: A Survey, Birkhäuser, 2002. MIREA 2005

P. Mirea, Consideraţii asupra locuirii Starčevo-Criş din sud-vestul Munteniei, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, XXII, 2005, pp. 37-52.

MUZEUL ETNOGRAFIC 2008

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, www.muzeul-etnografic.ro, 15.05.2008.

MYLONAS 1941 G.E. Mylonas, The Site of Akropotamos and the Neolithic Period of Macedonia, în American Journal of Archaeology, 45, 4, 1941, pp. 557-576.

NANDRIŞ 2007 J. Nandriş, Adaptive mediation in the FTN: The nature and Role of the First Temperate European Neolithic, în A short walk through the Balkans: The first farmers of the Carpathian basin and Adjacent regions, Societa per la preistoria e protoistoria della regione Friuli-Venezia Giulia, Quaderno 12, 2007, pp. 11-23.

NESTOR et al 1973 I. Nestor, E. Zaharia, Raport preliminar despre săpăturile de la Bratei, jud. Sibiu (1959-1972), Materiale şi Cercetări Arheologice, X, 1973, pp.191-202.

NICA 1991 M. Nica, Cultura Vinča în Oltenia, în Cultura Vinča în România, Timişoara, 1991, pp. 87-92. NIŢU 2007 F. Niţu, Dicţionare şi cataloage tipologice privind cultura Vinča, faza timpurie, în

Transilvania, manuscris, Lucrare de licenţă, Sibiu, 2007. OBELIĆ et al 2004

B. Obelić, M. Krznarić Škrivanko, B. Marijan, I. Krajcar Bronić, Radiocarbon Dating of Sopot Culture Sites in Eastern Croatia, în Radiocarbon, 46, 1, 2004, pp. 245–258.

OPREAN et al 2007 C. H. Opreanu, S. A. Luca, Die Gräber der Völkerwanderungszeit von Miercurea Sibiului (Jud. Sibiu), în Archäologisches Korrespondenzblatt, 37, 2007, pp. 563-568

OROSZ 1908 E. Orozs, Újabban fölfedezett erdélyi őstelepec, în Erdély Múzeum, 25, 259, Cluj, 1908. OTTO 1985 B. Otto, Die verzierte Keramik der Sesklo- und Diminikultur Thessaliens, Mainz, 1985. ÖZBAL et al 2000 H. Özbal, A. Adriaens, B. Earl, Hacinebi metal production and exchange, în Paleorient, 25,1,

CNRS EDITIONS 2000, pp. 57-65. ÖZDOĞAN 2003 M. Özdoğan, The Prehistory of Northwestern Turkey - The synoptic overview of the latest

evidence, în D.V. Grammenos (editor) Recent Research in the Prehistory of the Balkans, Archaeological Institute of Northern Greece and the Archaeological Receipts Fund, Thessaloniki, 2003, pp. 329-368.

PARKINSON 1999 W. Parkinson, The social organization of early cooper age tribes on the Great Hungarian Plain, Michigan, 1999.

PARKINSON et al 2007 W. Parkinson, P. Duffy, Fortifications and Enclosures in European Prehistory: A Cross-Cultural, în Journal of Archaeological Research, 15, 2, 2007, pp. 97-141.

PAUL 1961 I. Paul, Aşezarea neolitică târzie de la „Poiana în Pisc” (com. Caşolţ, raionul Sibiu), în Materiale şi cercetări arheologice, VII, 1961, pp. 107-120.

PAUL 1962 I. Paul, Sondajul arheologic de la Ocna Sibiului (r. Sibiu, reg. Braşov), în Materiale şi cercetări arheologice, VIII, 1962, pp. 193-203.

PAUL 1969 I. Paul, Aşezarea neo-eneolitică de la Pianul de Jos, în Studii şi Comunicări Brukenthal, 14, 1969, pp. 33-89.

PAUL 1970 I. Paul, Săpăturile arheologice din vara anului 1960 de la Ocna Sibiului (jud. Sibiu), în Materiale şi cercetări arheologice, IX, 1970, pp. 98-106.

PAUL 1975 I. Paul, Săpăturile arheologice de la Mihalţ (jud. Alba), în Studii şi Comunicări Brukenthal, Sibiu, 1975, pp. 9-20.

PAUL 1992 I. Paul, Cultura Petreşti, Bucureşti 1992. PAUL 1995 I. Paul, Vorgeschichtliche untersuchungen in Siebenbürgen, Alba Iulia, 1995. PAUL 2007 I. Paul, Enigma tăbliţelor de la Tărtăria – Schiţă preliminară, Ceremonia de acordare a

titlului de Doctor Honoris Causa a Universităţii de Vest Timişoara, 23 mai 2007. PAUL et al 2002 I. Paul, M. Ciută, C. Florescu, P. Mazăre, M. Gligor, B. Daisa, M. Breazu, C. Şuteu, 131 bis.

Limba, com. Ciugud. jud. Alba, Punct: Vărăria Cod sit: 1106.03, în Cronica cercetărilor Arheologice din România - campania (2001), 2002, pp. 517-518. http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2002/rapoarte/131%20bis.htm la 16 iunie 2008 http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/planse/009/index.htm

PAUL et al 2003 I. Paul, M. Ciută, C. Florescu, P. Mazăre, M. Gligor, G. Rustoiu, Alba Iulia, punct Lumea

280 | C o s m i n I . S u c i u

Nouă- ferma romano catolică, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România (2002), 2003, 32. http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/rapoarte/009.htm, la 16 iunie 2008.

PAUL et al 2004 I. Paul, M. Gligor, C. Florescu, M. Breazu, T. Borşan, C. Şuteu, G. Rustoiu (DCCPCN Alba), Alba Iulia, Lumea Nouă (proprietăţile Pavel, Mariş, Păcurar), în Cronica Cercetărilor Arheologice (2003), 2004, 9. http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/text/009.htm, la 16 iunie 2008.

PAUL et al 2004b I. Paul, M. Ciută, C. Florescu, Cercetări arheologice preventive efectuate pe teritoriul Judeţului Alba în anul 2004, în Patrimonium Apulense, IV, 2004, pp. 138-146.

PAUL et al 2005 I. Paul, M. Gligor, C. Florescu, M. Breazu, T. Borşan, I. Maican, Alba Iulia -Lumea Nouă (proprietatea Bogdan), în Cronica Cercetărilor Arheologice (2004), 2005, 16. http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2005/rapoarte/016.htm.

PAUL-CIUTĂ 1997 I. Paul, M. Ciută, Limba – Şesul Orzii, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România-(1996), 1997, pp. 2-3.

PAUL-CIUTĂ 1998 I. Paul, M. Ciută, Limba – Bordane, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România-(1997), 1998, pp. 41-42.

PAUL-CIUTĂ 1999 I. Paul, M. Ciută, Limba – Bordane, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România-(1998), 1999, pp. 66-67.

PAUL-CIUTĂ 2000 I. Paul, M. Ciută, Limba – Bordane, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România-(1999), 2000, pp. 56.

PĂREAN 1999 I. Părean, Orlat, file de istorie, Sibiu, 1999. PERLÉS et al 2001 C. Perlès, G. Monthel, The Early Neolithic in Greece: The First Farming Communities in

Europe, Cambridge University Press, 2001 PIGOTT et al 1999 V.C. Pigott, T. Stech, The Archaeometallurgy of the Asian Old World, University of

Pennsylvania Museum, 1999. POP 1997 G. Pop, Introducere în Istoria României. Transilvania, Cluj-Napoca, 1997, I, pp. 5-62. POPA 2000 C.I. Popa, Descoperiri neolitice timpurii în bazinul hidrografic al Cugirului (judeţul Alba), în

Banatica 15, 2000, pp. 17-48. POPA 2004 C.I. Popa, Descoperiri din epoca fierului la Petreşti-Groapa Galbenă, în Patrimonium

Apulensis IV, 63-75. POPA et al 2001 C.I. Popa, R. Totoianu, Date noi asupra locuirilor umane de la Sebeş –Podul Pripocului (jud.

Alba), în Patrimonium Apulense I, 2001. POPOVA 2007 T. Popova, E. Marinova, Paleoethnobotanical Data in South-Western Region of Bulgaria, în

In the Steps of James Harvey Gaul, Vol. 2. The Struma/Strymon River Valley in Prehistory, Sofia, 2007, pp. 523–532.

RACZKY 1992 P. Raczky, The Neolithic of the Great Hungarian Plain and the Vinča Complex, în Balcanica, 23, 1992, pp. 147-165.

RACZKY et al 2003 P. Raczky, A. Anders, The internal relations of the Alföd Linear pottery Culture in Hungary and their characteristic of human representation, în E. Jerem, P. Raczky (eds), Morgenrot der Kulturen. Frühe Etappen der Menschheitsgeschichte in Mittel- und Südosteuropa. Festschrift fur Nándor Kalicz zum 75. Geburtstag. Archaeolingua, Budapest, 2003, pp. 155-182.

REIMER et al 2004

P.J. Reimer, M.G.L. Baillie, E. Bard, A. Bayliss, J.W. Beck, C. Bertrand, P.G. Blackwell, C.E. Buck, G. Burr, K.B. Cutler, P.E. Damon, R.L. Edwards, R.G. Fairbanks, M. Friedrich, T.P. Guilderson, A.G. Hogg, K.A. Hughen, B. Kromer, F.G. McCormac, S. Manning, C. Bronk Ramsey, R.W. Reimer, S. Remmele, J.R. Southon, M. Stuiver, S.Talamo, F.W. Taylor, J. van der Plicht, and C.E. Weyhenmeyer 2004, IntCal04 terrestrial radiocarbon age calibration, 0–26 cal Kyr BP, Radiocarbon 46, 2004, pp. 1029–1058.

REINGRUBER et al 2005

A. Reingruber, L. Thissen, CANeW 14C databases and 14C charts Aegean Catchment (E Greece, S. Balkans and W Turkey) 10,000 – 5500 cal BC, (last update 30 June 2005). Downloaded from http://www.canew.org/files/CANeW%20Aegean%20C14%20dbase%20(June2005).pdf in 21.05.2007, Hour 9.44

RESCH 1991 F. Resch, Typologische studie Kultischer Gesichtsdeckel aus der Jungsteinzeitlichen Siedlung von Parţa I, în Banatica, 11, 1991, pp. 186-192.

RODENBERG et al 1989-1990

J. Roodenberg, L. Thissen, H. Buitenhuis, Preliminary report on the archaeological investigations at Ilipinar in NW Anatolia, în Anatolica, XVI, 1989-1990, pp. 61-144.

ROSKA 1942 M. Roska, Erdély régészeti repertorium, Cluj, 1942.


RUTTER 1995 J.B. Rutter, Lerna- The Pottery of Lerna IV, III, Princenton, 1995. RYAN et al 2003 W. Ryan, C. Major, G. Lericolais, S. Goldstein, Catastrophic Flooding of the Black Sea, în

Annual Review of Earth and Planetary Sciences, 31, 2003, pp. 525-554.

SAVU et al 1968 H. Savu, M. Pavelescu, J. Stancu, D. Lupu, Carte Géologique. 26. Orăştie. Bucureşti, 1968. SCHIER 1997 W. Schier, “Proto-Vinča”: Zum übergang von der Starčevo-zur Vinča im Südosten des

Karpatenbeckens, în Ž. Mikić (ed.), ΑΝΤIΔΩΡΟΝ [Festschrift für D. Srejović], Belgrad, 1997, pp. 155-166.

SCHIER 1995 W. Schier, Tradition und Innovation in Spatneolithicum des zentrale Balkanraumes am Beispel der Gefabkeramik aus Vinča-Belo Brdo, monografie, Munchen 1995, 2 volume.

SCHIER et al 2004 W. Schier, F. Draşovean, Vorbericht über die rumänisch-deutschen Prospektionen und Ausgrabungen in der befestigten Tellsiedlung von Uivar, jud. Timiş, Rumänien (1998-2004). Cu contribuţii de H. Becker, E. Fischer, M. Rösch, A. Kadereit, S. Scharl, S. Suhrbier, B. Sponholz şi A. Tillmann, în Prähistorische Zeitschrift, 79, 2004, pp. 145-230.

SCHIER et al 2004

W. Schier, F. Draşovean, Vorbericht über die rumänisch-deutschen Prospektionen und Ausgrabungen in der befestigten Tellsiedlung von Uivar; jud Timiş, Rumänien (1998-2002), în Praehistorische Zeitschrift, 79.Band, 2004, Heft 2, Walter de Gruyter, Berlin, New York, pp. 145-230.

SPATARO 2006

M. Spataro, Pottery Typology versus Technological Choices: An Early Neolithic Case Study from Banat (România), în Analele Banatului, XIV, 1, 2006, pp. 63-77. ISSN 1221-678X.

SREJOVIĆ 1988 D. Srejović, The Neolithic of Serbia: A review of research, în The Neolithic of Serbia, Archaeological Research 1948-1988, ed. Dragoslav Srejović, Belgrade 1988, pp. 5-19.

SUCIU et al 2006 C. Suciu, M. White, Gh. Lazarovici, S.A. Luca, Progress Report – Reconstruction and study of the Vinča architecture and artifacts using virtual reality technology. Case study at Parţa and Miercurea Sibiului sites, în Acta Terrae Septemcastrensis, 5, Sibiu, 2006, pp. 7-24.

TARCEA et al 1996 L. Tarcea, Gh. Lazarovici, Zeus, sistem pentru gestiunea şi prelucrarea datelor arheologice, în Acta Musei Napocensis, 31,1, Cluj Napoca, 1996, pp. 683-689.

TASIĆ 1989

N. Tasić, The Neolithic of Serbia Archaeological Research 1948-1988, editor Dragoslav Srejović, Beograd, 1989.

TASIĆ et al 1989

N. Tasić, D. Srejović, B. Stojanović, Vinča, Centar neolitske kulture u Podunavlju, Beograd, 1990.

THISSEN 2001 L. Thissen, Time trajectories for the Neolithic of Central Anatolia, în Canew project fişier pdf http://www.canew.org/files/Thissen%20lecture.pdf, 23.11.2001, pp. 1-26

THISSEN 2007 L.Thissen, CANeW Central Anatolia and Cilicia 14C Chart, în Canew project, http://www.canew.org/cachronobox.html, updated at 16.03.2007.

TOPAN et al 1996 Gh. Topan, Gh. Lazarovici, A. Balint, Despre analizele metalografice ale unor topoare de aramă şi cupru arsenic, în ActaMN, 33, 1, 1996, p. 646.

TYKOT 2002 R. Tykot, Chemical Fingerprinting and Source Tracing of Obsidian, în Accounts Of Chemical Research, 35, 8, 2002, pp. 618-627.

URSULESCU 1984 N. Ursulescu, Evoluţia culturii Starčevo-Criş pe teritoriul Moldovei, Suceava, 1984. URSULESCU et al 1991 N. Ursulescu, V. Dergačev, Influences de Type Vinčadans le Neolithique Ancien de Moldavie,

în Banatica, 11, 1991, pp. 157-172. VARVARA et al 2007 S. Varvara, B. Fabbri, S. Gualtieri, P. Ricciardi, M. Gligor, Archaeometric investigations on

the technological aspects of the “Lumea Noua” painted pottery from Transylvania (Romania), 27 pagini. Manuscris, 2007.

VASIĆ 1930 M.M. Vasić, Excavations on the Neolithic site at Vinča, on the Danube, Man, 30, 1930, pp. 197-200.

VASIĆ 1932a M.M. Vasić, Praistorijska Vinča vol.I , Belgrad, 1932. VASIĆ 1936a M.M. Vasić, Praistorijska Vinča vol.II , Belgrad, 1936. VASIĆ 1936b M.M. Vasić, Praistorijska Vinča vol.III, Belgrad, 1936. VASIĆ 1936c M.M. Vasić, Praistorijska Vinča vol.IV, Belgrad, 1936. VĂLEANU 2003 M.C. Văleanu, Aşezări Neo-Eneolitice din Moldova, Iaşi, 2003. VIRAG 2008 C. Virag, Problematici ale neoliticului din nord-vestul României şi zonele învecinate, în

Studii şi comunicări Satu Mare, XXII, I, 2005, ( apărut 2008), pp. 13-25.

VITELLI 2007 K.D. Vitelli, Lerna - The Neolithic Pottery of Lerna, volume V, Princenton, 2007.

VLASSA 1959 N. Vlassa, Cultura ceramicii lineare în Transilvania, SCIV, 10, 1959,2, pp. 239-246

282 | C o s m i n I . S u c i u

VLASSA 1963 N. Vlassa, Chronology of the Neolithic în Transylvania in the light of the Tărtăria Settlement’s Stratigraphy, în Dacia Nouvelle Serie,VII, 1963, pp 485-484.

VLASSA 1967 N. Vlassa, Unele probleme ale Neoliticului Transilvaniei, în Acta Mvsei Napocensis, IV, 1967, pp. 403-424.

VLASSA 1970 N. Vlassa, Săpăturile de salvare de la Iernut, MCA, 9, 1970, pp.167-177. VLASSA 1976 N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei – Studii, articole şi note, Cluj-Napoca, 1976. WACE et al 1912 A. Wace, S. Thomson, Prehistoric Thessaly being some account of recent excavations and

explorations in North-Eastern Greece from Lake Kopais to the borders of Macedonia, Cambridge, 1912.

WATERBOLK 1963

J.C. Vogel and H.T. Waterbolk, Groningen Radiocarbon Dates IV, în Radiocarbon, 5, 1963, pp. 169-202.

WEINBERG 1959 S. Weinberg, Excavations at Prehistoric Elateia, Hesperia, 31, 2, 1962, pp. 158-209. WEINBERG 1970 S. Weinberg, The Stone Age in the Aegean, în The Cambridge Ancient History, Third Edition,

Volume I, Part 1, în Prolegomena and Prehistory, Cambridge, 1970. WENINGER et al 2007 B. Weninger, E. Alram Stern, E. Bauer, L. Clare, U. Danzeglocke, O. Jöris, C. Kubatzki, G.

Rollefson, H. Todorova, T. Van Andel, Abrupt Climate Forcing observed at Early Neolithic sites in South-East Europe and the Near East, în In the Steps of James Harvey Gaul, Volume 2. The Struma/Strymon River Valley in Prehistory, Sofia, 2007, pp. 7–28.

WHITTLE 1996 A. Whittle, Europe in the Neolithic: The Creation of New Worlds, Cambridge, 1996. WHITTLE et al 2002

A. Whittle, L. Bartosiewicz, D. Borič, P. Pettitt, M. Richards, In the beginning: New radiocarbon dates for the Early Neolithic in Northern Serbia and South East Hungaria, în Anteus, 25, 2002, pp. 63-117.

WILD et al 2001

E.M. Wild, P. Stadler, M. Bondár, S. Draxler, H. Friesinger,W. Kutschera, A. Priller, W. Rom, E. Ruttkay and P. Steier, Chronological Frame for Young Neolithic Baden Culture, în Radiocarbon, 43, 2B, 2001, pp. 1057–1064.

WILLIAMS 2004 D. Lewis-Williams, Constructing a Cosmos: Architecture, Power and Domestication at Çatalhöyük, în Journal of Social Archaeology, 4, 2004, pp. 28-59.

WILLIAMS et al 2003 C.K. Williams II, N. Bookidis, Corinth – The Centenary 1896-1996, Athens, 2003. XXX 1987 XXX, Geografia României: Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, volumul III,

Editura Academiei, 1987. XXX 1991 XXX, Cultura Vinča în România, Timişoara, 1991. XXX 1995 XXX, Repertoriul arheologic al judeţului Alba, în Bibliotheca Mvsei Apvlense I, Alba Iulia

1995. XXX 2005 XXX, Prehistory and early middle ages of Little Poland-Exhibition Guide Catalogue,

Cracovia, 2005. XXX, 1995 XXX, Munţii Carpaţi, Sibiu, 1995. ZAHARIA 1979 F. Zaharia, Şt. Cadariu, Urme textile pe ceramică neolitică descoperită în judeţul Caraş-

Severin, în Banatica, 5, 1979, pp. 27-34. ZOFFMANN 2000 Zsuzsanna K. Zoffmann, Anthropological sketch of the prehistoric population of the

Carpathian Basin, în Acta Biologica Szegediensis, 44, 1-4, 2000, pp. 75-79. ZSÉKELY 1970 Z. Zsékely, Săpăturile Muzeului din Sf. Gheorghe (1959-1966), în Materiale şi cercetări

arheologice, IX, 1970, 297-316.


AANNEEXXAA 11 ––LLIISSTTAA DDAATTEELLOORR RRAADDIIOOCCAARRBBOONN ((BBPP)) România şi regiunile înconjurătoare

Secvenţa de cronologie absolută pentru datele cuprinse între 6700 şi 5650 BP http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/download.htm

Proiectul RADIO DATABASE, ULBS

ID Cultura Faza Aşezarea LABNR BP Error

Description Literatură

2411 Starčevo- Criş III B Giulvăz GrN-284546

6720 80 secţiune 2, cm 60-80

Biagi et al 2005, 49

2435 Starčevo- Criş IB-IIA, White on red

Endrőd 119 OxA-9589

6720 45 Biagi and Spataro 2005, 36

3066 NI Nivel 2 Elešnica Bln-3244

6720 70 cărbune, nivel 2, quad. K1, pit 4

Reingruber et al 2005, 19

3056 Karanovo I Čavdar Bln–906 6720 100 cărbune,nivel II, square G 11


2838 Starčevo- Criş III Peştera La Hoţu Sac-2001

6710 80 Băltean 2005, 10

2987 Karanovo I, horizont 1 Karanovo Bln-4335

6710 55 Holzkohle, Qu. Q19/II Niv.207.04-206.99

Hiller et al 1997, 381

3083 NI Nivel II.8 Gălăbnik Bln–4092

6710 60 charred wheat, II.8,qu. 32, 2.2–2.4m, casă 238


2387 Starčevo- Criş Late Körös Battonya -Basarága

BM-1862R

6710 110 Horvath and Hertelendi 1994, 123

3002 NI MN Servia BM–1105

6706 53 cărbune, MN destruction phase


2425 Starčevo- Criş Linear Phase, IB-IIA

Zadubravlje Z-3 nec 6705 95 Biagi and Spataro 2005, 36

2431 Starčevo- Criş IB-IIA, White on red

Biserna Obala-Nosa

OxA-8553


2927 Neolithikum EN I (‘Early Ceramic’)

Argissa Magoula

UCLA–1657E

6700 130 os,from spit 28b, treat with precaution


3130 NI III Anza III UCLA-1705C

6700 80 os (ovis), III, square L, nivel 20


3019 NI MN Sesklo P–1675 6694 87 cărbune, Acropolis, post


2999 NI MN Servia BM–1106

6690 83 cărbune Reingruber et al 2005, 13

3108 Karanovo II Okrazna Bolnica-Stara Zagora

Bln-1163

6688 150 cărbune, nivel IV, casă


3045 Karanovo I Čavdar Bln–1160

6680 100 cărbune, Nivel IV,square H 15


2347 Karanovo I Tell Azmak Bln-297 6675 100 Area 100-a in Nivel I-3, 2.16 m high

G. Kohl and H. Quitta 1966, 33

3084 NI Nivel II.8 Gălăbnik Bln–3576

6670 70 charred grain, II.8, qu. 32, 2.00m, casă floor


2476 Starčevo- Criş IIB-IIIB liniar si

Trestiana GrN-17003

6665 45 Mantu 2000, 98

284 | C o s m i n I . S u c i u

spiral 3052 Karanovo I Čavdar Bln–910 6665 100 cărbune,Nivel

III,square J11 Reingruber et al 2005, 19

2412 Starčevo- Criş III B Parţa GrN-28459

6660 60 secţiune II, square 5, cm 290, bos sp., ulna


3095 NI III Kremenik Bln-2553

6660 60 cărbune, nivel III, quad. P 15, oven


2622 NI Eneolitic ???

Băile Herculane Lj-3532 6660 60 László 1997, 264

2388 Starčevo- Criş Körös Méhtelek-Nádas Bln-1332

6655 60 pit 4-5/a Horvath and Hertelendi 1994, 123

2354 Karanovo I Tell Azmak Bln-224 6652 150 Nivel I-4, 2.18 m high.


2479 Starčevo- Criş IIB-IIIB liniar si spiral

Sacarovca Bln-nec2 6650 100 Mantu 2000, 98

3003 NI LN Servia BM–1887R

6640 150 Cervus Reingruber et al 2005, 13

2777 Bug-Dniester Gard 3 Ki-6687 6640 50 Telegin et al 2003, 460

2897 NI phase I Sitagroi Bln-779 6625 170 cărbune, ZA 67 Context Database test version, 2004

2389 Starčevo- Criş Körös Méhtelek-Nádas GrN-6897

6625 50 pit 4-5/a Horvath and Hertelendi 1994, 123

3026 NI Aşağı Pınar Bln–4992

6625 38 cărbune, nivel 6, secţiune 8P, casă APA


3138 Starčevo- Criş late Limba Bordane GrN-29052

6620 60 Biagi et al 2007, fig.6

3092 NI II Kremenik Bln–2554

6620 100 cărbune, nivel II, quad. P 12, floor


3058 NI Nivel 1 Dobrinišče Bln-3785

6610 50 cărbune, nivel 1, test secţiune 2, casă 2


3004 NI LN Servia BM–1107

6606 55 cărbune, LN destruction


2451 Starčevo- Criş IB-IIA Anza II LJ-2345 6600 110 Biagi and Spataro 2005, 35

2471 Starčevo- Criş IIB-IIIB liniar

Golokut Vizic OxA-10147


2534 Dudeşti Early Cârcea Viaduct Bln-1978

6585 65 Mantu 2000, 99

2413 Starčevo- Criş III B Limba - Bordane

GrN-28457

6580 60 section X 1998, square 6, cm 180-200


2356 Karanovo II ? Karanovo Bln-201 6573 100 burned building horizon in northern profile of Sector III. Sample, associated with Karanovo II potsherds, was taken at 1.40 m above ground nivel.


2998 NI EN Servia BM–1885R

6570 210 os collagen (Bos) Reingruber et al 2005, 13

2776 Bug-Dniester Pugach 2 Ki-6679 6560 50 Telegin et al 2003, 460

2519 Cultura Banatului

I, Vinča A3-B1

Parţa Lv-2145 6560 140 Mantu 2000, 98





3053 Karanovo I Čavdar Bln–910A

6555 100 cărbune,Nivel III,square J11


3099 NI IV Kremenik Bln-2550

6550 60 cărbune, nivel IV, quad. P 16






6550 50 cărbune and grain, Nivel VI, Square B 13


2348 Karanovo I Tell Azmak Bln-298 6540 100 Area 100-a in Nivel I-3, 2.16 m high.


2446 Starčevo- Criş IV sau Cârcea III

Cârcea Viaduct Bln-1981


2373 Starčevo- Criş IIB-IIIB Anza III UCLA-1705

6540 120 square L, nivel 19 Horvath and Hertelendi 1994, 127

3196 Sopot IB Županja—Dubovo-Košno

Z-2973 6530 100 Cărbune No.214 from earth hut, SU148, square F-38, western part

Obelić et al 2004, 252


6530 50 cărbune, nivel III, quad. P 15, casă









2368 Karanovo III, inceput Karanovo Bln-1382

6510 70 begin Horvath and Hertelendi 1994, 127

2378 Karanovo III middle Karanovo Bln-3462


2978 Karanovo III, horizont 11

Karanovo Bln-3717H

6510 60 Huminsaure der probe, Qu.Q17/II Niv.210.20 (Bln-3587, Bln-3717)


2861 Tripolie ? Bernashovka Ki-6681 6510 55 Telegin et al 2003, 462

2448 Starčevo- Criş IIB-IIIB Anza III LJ-2185 6510 110 Biagi and Spataro 2005, 35

3020 NI MN IIIB Sesklo P–1672 6504 85 fine dark soil, Acropolis, room 12 (burnt nivel)



II, Vinča B1-B2, B2

Parţa Lv-2147 6500 130 Mantu 2000, 98

2357 Karanovo II ? Karanovo Bln-234 6500 150 Cărbune (Quercus cf. pubescens Willd.) from same building horizon as Bln-201, but taken from eastern profile of Sector III.



Karanovo Bln-3464

6500 50 Samen, Qu.P18/II Niv.210.00


2762 Bug-Dniester Soroki 5 Bln-589 6495 100 Telegin et al 2003, 460

2349 Karanovo I Tell Azmak Bln-301 6483 100 Area 70-g in Nivel I-4, 2.41 m high.


2515 Starčevo- Criş III / IV? Valea Răii- Copăcelu

KN-I.102

6480 75 Mantu 2000, 98


6480 60 cărbune, nivel III, quad. P 14, floor


286 | C o s m i n I . S u c i u


Karanovo Bln-3461

6480 60 Holzkohle (verbrannter Balken), Qu.P18/II Niv.210.00


3126 Karanovo II-III Tell Azmak Bln–140A

6476 100 grain, nivel II (=I-6) Reingruber et al 2005, 23

2377 Starčevo- Criş Starčevo end

Starčevo GrN-9033


3139 Vinča A2 Miercurea Sibiului-Petriş

GrA-33127

6475 40 pit 18 Biagi et al 2007, fig.3


6475 40 cărbune, nivel III, quad. P 15, casă


2309 Vinča Vinča GrN-13155

6470 170 Tasić 1989, 46


I, Vinča A3-B1

Parţa Lv-2146 6470 150 Mantu 2000, 98

2363 Vinča A (Banat) so-called Banat group(originally)

Ószentiván VIII Bln-479 6460 80 nivel VIII/e 2, pit 2, 65-90 cm

G. Kohl şi H. Quitta 1970, 411

3093 NI II Kremenik Bln–2552

6460 60 cărbune, nivel II, quad. Q 15, pithos



6450 100 cărbune, nivel IV, quad. P 13, oven



Karanovo Bln-3717

6450 60 verkohlter samen, Qu.Q17/II Niv.210.20 (Bln-3587, Bln-3717H)


2390 Starčevo- Criş Körös Hódmezővásárhely-Kotacpart

Bln-115 6450 100 potsherd Horvath and Hertelendi 1994, 123

2391 Tiszadob ? Korlát Bln-119 6440 100 potsherd Horvath and Hertelendi 1994, 123


Karanovo Bln-3458

6440 60 Holzkohle, Pfostenloch, Qu.P18/II Niv.210.00



Karanovo Bln-3460



2862 Tripolie ? Bernashovka Ki-6670 6440 60 Telegin et al 2003, 462

2392 Szamos ? Sonkád nec? 6430 60 casă 1 A-B Horvath and Hertelendi 1994, 124

2445 Starčevo- Criş IV sau Cârcea III



2350 Karanovo I Tell Azmak Bln-300 6426 150 Area 132-b in Nivel I-4, 2.14 in high.


2896 NI phase I,Neo. / MM

Sitagroi Bln-778 6425 100 cărbune, ZA 70I Context Database test version, 2004


Karanovo Bln-3459




Karanovo Bln-3465

6410 60 Samen, Qu.P18/II Niv.210.00


2393 Starčevo- Criş Early Körös Szarvas 23 BM-1865R

6400 170 Horvath and Hertelendi 1994,


124 2475 Starčevo- Criş IIB-IIIB

liniar si spiral

Gura Baciului Lv-2157 6400 90 mormânt M6 Mantu 2000, 98


6400 100 cărbune, Nivel IV,square G 16, casă


2517 Starčevo- Criş IV, Cârcea III


6395 60 Mantu 2000, 98

2477 Starčevo- Criş IIB-IIIB liniar si spiral

Trestiana Lv-2155 6390 100 Mantu 2000, 98


Z-3046 6380 100 Cărbune SU 308, square H-49d, PU 228



Karanovo Bln-3587

6380 60 verkohlter samen, Qu.Q17/II Niv.210.20 (Bln-3717, Bln-3717H)


2979 Karanovo III Karanovo Bln-3904

6375 70 Holzkohle, Pfostenloch von oben, Qu.Q18/I Niv.209.35-05 (Bln-3585)


2481 Szakálhát Tápé-Lebő A Deb-1643

6370 60 Nivel 17(12), feature 39 (cărbune)

Horvath and Hertelendi 1994, 124

2394 Starčevo- Criş Katalszeg Katalszeg Bln-86 6370 100 Horvath and Hertelendi 1994, 124

2919 Neolithikum ‘earliest painted pottery’ (MN) ? pottery’ (MN)

Elateia GrN–2454

6370 80 humic fraction, secţiune 1, NE quadrant,floor at 2.30m (1, 3)


2482 Szakálhát Battonya -Parázs tanya

Bln-1966

6370 60 pit 13 Horvath and Hertelendi 1994, 124

2318 Vinča Selevac-Staro selo

Z-233 6366 100 secţiune VII, layer 2 Tasić 1989, 46

2358 Karanovo II ? Karanovo Bln-158 6360 100 Sector IV in NE side of mound, Nivel38 G. Kohl and H. Quitta III, 8.90 m below surface 38 G. Kohl and H. Quitta III, 8.90 m below surface.


2278 Vinča A2 Phase 3 la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-16661

6353 66 8,7 m Schier 1995, 322

2270 Vinča A3-B1la Luca


GrN-29053

6350 130 Nivel IIb. Luca et al 2006, 17


6350 60 cărbune, nivel IV, quad. P 16



Karanovo Bln-3463

6350 60 Samen, Qu.P18/II Niv.210.00


2535 Dudeşti Dudeşti -Vinča B


6350 60 Mantu 2000, 99



Parţa Lv-2143 6340 100 Mantu 2000, 98

2483 Esztár Berettyóújfalu-Szilhalom

Bln-2580


288 | C o s m i n I . S u c i u



Parţa Lv-2139 6330 140 Mantu 2000, 98

2860 Tripolie ? Okopi Ki-6671 6330 65 Telegin et al 2003, 462

2484 Esztár Berettyóújfalu-Szilhalom

Bln-5579



Z-3045 6320 100 Cărbune, SU 1804, square Z-43d, PU 339


3183 Cucuteni A3? Scânteia Gd-6387 6320 110 László 2006, table 1

3054 Karanovo I Čavdar Bln–907 6320 100 pea,Nivel III,square F 15


3021 NI MN Sesklo P–1676 6317 84 fine dark soil, floor context


2509 Vinča A Grivac Bln 870 6315 100 Sonde B, Bogdanović 2004, 499

3250 Vinča A3-B1 Tărtăria R-1631 6310 65 ritual pit, Tărtăria Lady oss

Merlini et al 2008, 156

2485 Tiszadob Tiszavasvári - Keresztfal

Bln-505 6305 100 pit III . -160-180 cm cărbune


3260 Starčevo- Criş Galovo Z-3583 6300 80 pit casă 37 2538 Dudeşti Dudeşti -

Vinča C Cârcea Viaduct Bln-

2287 6300 55 Mantu 2000, 99

2282 Vinča B1b, Phase 5b la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-16733

6293 79 7,0 m Schier 1995, 323


6290 60 nivel 16, pit 53 os Horvath and Hertelendi 1994, 125



Parţa Lv-2141 6290 80 Mantu 2000, 99

2414 Starčevo- Criş IV Limba - Bordane

GrN-28112

6290 50 L3 casă, square 6-8, cm 110-130


3302 Vinča A3? Limba GrN-28112

6290 50 nivel?

2364 Vinča A (Banat) Tiszasziget Bln-1631


2360 Linienbandkeramik

Alföld Tarnabod Bln-123 6280 100 G. Kohl and H. Quitta 1966, 39

3304 Pişcolt prima fază, etapa mijlocie?

Ciumeşti ? 6280 100 Maxim 1999, 133


Bln-1967

6280 60 casă 4 cărbune Horvath and Hertelendi 1994, 125

2351 Karanovo I Tell Azmak Bln-430 6279 120 Area 85-a in Nivel I-5, 2.24 m high.



Z-2969 6270 140 Cărbune No.152 from pit SU 160,square H-38


2365 Vinča A (Banat), A2

Satchinez Deb-2579



Ószentiván VIII Bln-477 6270 80 nivel VIII, pit 4, 100-120 cm



Bln-1971

6270 65 casă 5 (cărbune) Horvath and Hertelendi 1994, 125


2895 NI phase I,Neo. / MM

Sitagroi BM-648 6265 75 cărbune, Tumulus niv. 2A67

Context Database test version, 2004

2276 Vinča A3, Phase 4, la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-14235

6264 22 8,5 m Schier 1995, 322

3311 Tisza Vésztő-Mágor Bln-1628

6250 0 Casă in Nivel 3 Parkinson 1999, table 4.1


Transdanubia

Petrivente-Újkúti-dűlő

Deb-8713

6250 50 110.1 l. a. Kalicz et al. 2007, 44

2536 Dudeşti Dudeşti -Vinča B


6250 40 Mantu 2000, 99

2275 Vinča A3, Phase 4, la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-14184

6249 31 Grube 9.3 adancime Schier 1995, 322


Târpeşti nivel I Bln-801 6245 100 nivelul I Boyadjiev 1990, 199


6240 45 Tasić 1989, 46

2894 NI II, Neo. / MM

Sitagroi Bln-884 6240 100 cărbune Context Database test version, 2004


HAR-3217

6240 100 secţiune 14, nivel 5 Tasić 1989, 46


I, Vinča A3-B1

Parţa Lv-2142 6240 80 Mantu 2000, 98


I, Vinča A3-B1

Parţa Lv-2151 6240 70 Mantu 2000, 98



Parţa Lv-2148 6240 70 Mantu 2000, 99

2880 Sredny Stog Dereivka Ki-2195 6240 100 settlement Telegin et al 2003, 462

3306 NI CCTLNI? Zau de Câmpie Ly-8934 6230 55 Nivel Zau Ia ? Maxim 1999, 133 2489 Szakálhát Tápé-Lebő A Deb-

1189 6230 60 nivel 15-16 (12-14) Horvath and

Hertelendi 1994, 126


HAR-3222

6230 100 secţiune 15, layer 10

Tasić 1989, 46

2859 Tripolie ? Korman' Ki-6225 6225 60 Telegin et al 2003, 462


Z-2998 6220 100 Cărbune from earth hut SU 1144, square R-38/39


3251 Vinča A3-B1 Tărtăria R-1655 6215 65 pit casă bottom Merlini et al 2008, 156


6210 60 nivel 15 cărbune Horvath and Hertelendi 1994, 126

3132 NI IV Anza IV LJ-2329 6210 60 Reingruber et al 2005, 26

3252 Vinča A3-B1 Tărtăria R-1630 6200 65 cleaning the Hored excavation profile

Merlini et al 2008, 156


6200 60 nivel 14-15, pit 32 cărbune


3137 Vinča B, possible Lumea Nouă?


GrA-30500

6200 60 area G44? Biagi et al 2007, fig.3

2863 Tripolie ? Babshin Ki-6656?

6200 55 Telegin et al 2003, 462

2286 Vinča "Sfârşit de A", A3, Phase 4, la Schier

Vinča Bielo-Brdo

GrN-1546

6190 85 circa 8.0 m Schier 1995, 323, la Tasić 1989, 45 eroarea este de 150 ani, WATERBOLK 1963

3162 Sopot Petrivente-Újkúti-dűlő

Deb-10378

6190 70 713 obj. Kalicz et al. 2007, 45

2510 Vinča C ? Grivac Bln-871 6190 100 Sonde A, iz IV Bogdanović 2004,

290 | C o s m i n I . S u c i u

499; Tasić 1989, 46

3308 NI CCTLNI? Zau de Câmpie Ly-8932 6185 55 nivel Zau IIa Maxim 1999, 133 3140 Linienbandker

amik Transdanubia

Becsehely-Bükkaljai-dűlő

VERA-3081

6185 30 328 obj. Kalicz et al. 2007, 44

2858 Tripolie ? Voronovitsy Ki-6677 6180 60 Telegin et al 2003, 462

2279 Vinča B a, Phase 5a la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-16636

6180 40 7,8 m Schier 1995, 322

2793 Dniper-Donetsa

Kamenna mohila

Ki-4024 6180 90 horizon Telegin et al 2003, 460

2292 Butmir I Obre II Bln-639 6175 80 Obre II, nivel I Boyadjiev 1990, 199

2566 Vinča B2 Liubcova Bln-2133

6175 85 László 1997, 260

2287 Vinča "3. Wohn horizon von hunten"

Vinča Bielo-Brdo

GrN-1535

6170 85 Schier 1995, 323


Târpeşti nivel I Bln-800 6170 100 nivel I Boyadjiev 1990, 199

2866 Tripolie ? Grebenyukuv yar

Ki-6165 6165 55 Telegin et al 2003, 462



Parţa Lv-2138 6160 100 Mantu 2000, 99



Parţa Lv-2149 6160 90 Mantu 2000, 99

2746 Szakálhát Tarnazsadány-Sándorreséze

Bln-676 6155 80 Pit 1. G. Kohl şi H. Quitta 1970, 412


Z-233b 6152 90 secţiune VII, layer 2 Tasić 1989, 46




Transdanubia


Deb-8769

6150 70 44.2 obj. Kalicz et al. 2007, 44

2271 Vinča B, possible Lumea Nouă Group horizont?


GrA-26606

6150 40 area G44? Luca et al 2006, 17

2277 Vinča B1a, Phase 5a la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-14110

6149 63 7,8 m Schier 1995, 322

2281 Vinča B1b, Phase 5b la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-16864

6145 34 7,1 m Schier 1995, 322



Parţa Lv-2140 6140 80 Mantu 2000, 99


Alföld Szamossalyi Bln-404 6136 100 dwelling pit G. Kohl and H. Quitta 1966, 39

2972 Karanovo III Karanovo Bln-3585

6130 60 Holzkohle, Pfostenloch von oben, Qu.Q18/I Niv.209.35-05 (Bln-3904)



Transdanubia


VERA-3082

6130 30 110 obj. Kalicz et al. 2007, 44

3168 Sopot Bálaka Deb-2509

6130 40 grube 9 Kalicz et al. 2007, 45

2745 Szakálhát Tarnazsadány-Sándorreséze

Bln-506 6120 100 lower part of Pit 1, 1.60 m



Transdanubia

Kustánszeg Bln-1203

6120 100 Kalicz et al. 2007, 44

2792 Dniper-Donetsa

Kamenna mohila

Ki-4023 6120 80 horizon Telegin et al 2003, 460


Ki-6673 6120 50 Telegin et al 2003, 462


2316 Vinča Selevac-Staro Selo

Z-233a 6113 80 secţiune VII, layer 2 Tasić 1989, 46

2513 Starčevo- Criş II Cuina Turcului Hd-17919

6105 51 Mantu 2000, 98


Transdanubia


VERA-3536

6105 35 282 obj Kalicz et al. 2007, 44

3305 NI CCTLNI? Zau de Câmpie Ly-8933 6104 55 nivel Zau IIIa Maxim 1999, 133 2322 Vinča Selevac-Staro

Selo HAR-3220

6100 70 secţiune 15, layer 7 Tasić 1989, 46

2857 Tripolie ? Sabatinovka 2 Ki-6737 6100 55 Telegin et al 2003, 462


Deb-8767

6100 70 23 obj. Kalicz et al. 2007, 45



Parţa Lv-2144 6100 80 Mantu 2000, 99

3261 Starčevo- Criş Galovo Z-2935 6100 130 smaller pit 15 2537 Dudeşti Dudeşti -

Vinča B Cârcea Viaduct Bln-

1980 6100 60 Mantu 2000, 99

2379 Vinča B Anza IV LJ-2178 6100 250 Horvath and Hertelendi 1994, 128

3299 Foeni ? Cărbune to early!!!

Lumea Nouă Poz-19490

6090 50 B1/Sp.II-2006, 1.4-1,5m , cărbune

Gligor 2007, 231

2284 Vinča C1, Phase 6 la Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-16639

6081 68 6,4 m Schier 1995, 323

2314 Vinča Selevac-Staro Selo

LJ-2521 6080 70 secţiune VII, layer 2 Tasić 1989, 46

2542 Dudeşti II-III Fărcaşu de Sus Bln-2285

6080 60 Mantu 2000, 99

2856 Tripolie ? Sabatinovka 2 Ki-6680 6075 60 Telegin et al 2003, 462



Parţa Lv-2150 6070 90 Mantu 2000, 99


Ószentiván VIII Bln-478 6070 100 Pit VIII/e 5, 1.20 -1.50 m, cărbune


2500 Turdaş Orăştie–Dealul Pemilor, punct X2

Deb-5765

6070 70 B2 al doilea nivel de călcare 120 cm, calotă umană

Luca 2003

2307 Vinča Grivac Bln-878? 6070 100 Tasić 1989, 46 2507 Vinča Grivac Bln-868 6070 100 Bogdanović 2004,

499 3131 NI IV Anza IV LJ-2411 6070 190 Reingruber et al

2005, 26 3167 Sopot Petrivente-

Újkúti-dűlő VERA-3087

6060 40 976 obj. Kalicz et al. 2007, 45

2337 Vinča Gomolava Ib GrN-13165

6060 35 Ib Tasić 1989, 47

3307 NI CCTLNI? Zau de Câmpie Ly-8931 6050 55 Nivel Zau Maxim 1999, 133 2283 Vinča B1b, Phase

5b la Schier Vinča Bielo-Brdo

Hd-17525

6050 34 6,9 m Schier 1995, 323


HAR-3211

6050 70 secţiune 18, nivel 9 Tasić 1989, 46


HAR-3221


Tasić 1989, 46


Transdanubia


Deb-10397

6050 70 85 obj. Kalicz et al. 2007, 44


Ószentiván VIII Bln-480 6050 100 Pit VIII/e 3, 0.75- 1.00 m cărbune


3142 Linienbandker Transdanubi Becsehely- VERA- 6050 30 133 obj. Kalicz et al. 2007,

292 | C o s m i n I . S u c i u

amik a Bükkaljai-dűlő 3084 44 2326 Vinča Selevac-Staro

selo HAR-3232

6040 70 secţiune 16, layer 9 Tasić 1989, 46


Transdanubia


Deb-10395

6040 90 742 obj. Kalicz et al. 2007, 44


Transdanubia


6040 100 Kalicz et al. 2007, 44


Ki-6672 6040 65 Telegin et al 2003, 462


6040 100 Ib Tasić 1989, 47

3177 Lengyel formative phase

Esztergályhorváti

OxA-6367

6040 55 Kalicz et al. 2007, 45

3153 Sopot Becsehely-Bükkaljai-dűlő

VERA-3083

6040 30 6 obj. Kalicz et al. 2007, 45

2952 NI Uivar Hd-22737

6036 22 Ui-112, Befund 205,Hausbefund, unter Wandversturz,

Schier et al 2004, 202

3215 Sopot II Privlaka—Gradina

Z-727 6030 100 Cărbune from a partially burned beam in casă floor, hill-fort Gradina



Transdanubia


6025 100 Kalicz et al. 2007, 44


6025 35 Ib Tasić 1989, 47


6022 28 Ui-106, Befund 205, Hausbefund, aus Brandversturz


3206 Sopot IIA Vinkovci—Sopot

Z-3139 6020 100 Cărbune from casă SU 23, probe 3,square A-8, depth 3.89–3.99 m


2300 Vinča Divostin II Bln-865 6020 100 II Tasić 1989, 46 2333 Vinča Gomolava Ib GrN-

13163 6015 35 Ib Tasić 1989, 47


Z-3140 6010 100 Cărbune from casă SU 23, probe 3,square C-6, depth 3.61 m



6010 150 Tasić 1989, 46


Deb-10381

6010 80 208 obj. Kalicz et al. 2007, 45


6008 27 Ui-037, Befund 1046, Rechteckgrube





5996 60 Ui-019, Befund 370, Verfüllung Grubenhaus (schneidet 351/373)


2752 Tisza younger phase

Kiskőre-Gat Bln-179 5995 80 pit (XVII,6), 0.80-1.60m


3219 Sopot II/III Nova Gradiška—Slavća

Z-3291 5990 900 Cărbune from SU 110, probe 1, square C-4



Esztergályhorváti

OxA-6272

5990 80 Kalicz et al. 2007, 45

2539 Dudeşti Dudeşti -Vinča C


5990 55 Mantu 2000, 99

3323 Lengyel I Aszód-Papi földek

Bln-1211

5990 100 Parkinson 1999, table 4.1



5989 26 Ui-036, Befund 1021, Verziegelte Rechteckgrube liegendes Holz



Transdanubia

Pári Bln-5985

5985 100 Kalicz et al. 2007, 44

2545 Boian IV / Spanţov

Căscioarele Bln-335 5985 120 Mantu 2000, 99


VERA-3086

5985 30 161/10 obj. Kalicz et al. 2007, 45

3291 Tiszapolgár Tiszapolgár-Basatanya

Deb-357 5980 200 grave 84 Csongor 1985, 305

3218 Sopot II/III Nova Gradiška—Slavća

Z-3290 5980 90 Cărbune from SU 37, probe 1, square BC-3


2336 Vinča Gomolava Ib GrN- 3094

5980 15 Ib Tasić 1989, 47




5970 80 Nivel 3 Parkinson 1999, table 4.1

3314 Tisza Hódmezővásárhely-Gorzsa

Fra-108 5970 100 Nivel 16 Parkinson 1999, table 4.1


Fra-95 5970 100 Nivel I Parkinson 1999, table 4.1

3288 NI D Gorzsa Fra-108 5970 100 Benkő et al 1989, 1000


Esztergályhorváti

OxA-6271

5970 90 Kalicz et al. 2007, 45


Esztergályhorváti

OxA-6275

5970 70 Kalicz et al. 2007, 45


Z-3141 5960 100 Cărbune, SU 6, SU 23,probe 3, square D-11, depth 2.74 m



Deb-8766

5960 60 l.i. Kalicz et al. 2007, 45


Deb-10374

5950 100 97 obj. Kalicz et al. 2007, 45


5949 38 Ui-010, befund 351/373, hausbefund, aus Brandversturz



5947 41 Ui-115, Befund 54,Hausbefund, Rotlehmversturz/Ascheschicht



5945 50 Ib Tasić 1989, 47

3178 Cucuteni A Malnaş-Băi Gd-5858 5940 60 nivel I/II László 2006, table 1

3327 Herpály Berettyóújfalu-Herpály

Bln-2936

5930 60 nivel 9 Parkinson 1999, table 4.1

3169 Sopot Ajka Deb-2517

5930 40 Kalicz et al. 2007, 45

2293 Butmir I Obre II Bln-657 5925 80 Obre II, nivel I Boyadjiev 1990, 199


Esztergályhorváti

OxA-6273

5925 65 Kalicz et al. 2007, 45





5920 100 Ib Tasić 1989, 47

2511 Vinča C ? Grivac Bln-872 5915 100 Sonde A, iz VII Bogdanović 2004,

294 | C o s m i n I . S u c i u

499 3166 Sopot Petrivente-

Újkúti-dűlő VERA-3088

5910 35 1194 obj. Kalicz et al. 2007, 45

3289 NI C1 Gorzsa Fra-114 5910 100 Benkő et al 1989, 1000

2540 Dudeşti Dudeşti -Vinča C


5910 50 Mantu 2000, 99

2855 Tripolie ? Luca Vrublivetska

Ki-6684 5905 60 Telegin et al 2003, 462


Sitagroi BM-649 5904 66 Cărbune Context Database test version, 2004


Esztergályhorváti

OxA-6208

5900 75 Kalicz et al. 2007, 45

2492 Petreşti A Daia Română Bln-1197

5900 100 S. V / 1971 Maxim 1999, 133


5896 36 Ui-051, Befund 1043,Verfüllung innerer Innengraben,∆77,12 m



5895 35 Ib Tasić 1989, 47



2751 Tisza younger phase

Kiskőre-Gat Bln-515 5890 120 fireplace in pit (XVII,6) 1.60


3286 NI D Gorzsa Z-2011 5890 110 Benkő et al 1989, 1000


Bln-16781

5885 65 Kalicz et al. 2007, 45

2543 Hamangia III GrN-1986

5880 70 Mantu 2000, 99

2559 Precucuteni III Poduri- D. Ghindaru

Bln-2803

5880 150 Mantu 2000, 100


Deb-10398

5880 80 89 obj. Kalicz et al. 2007, 45

3179 Cucuteni A?? Malnaş-Băi Gd-5861 5880 80 nivel I/II László 2006, table 1

2503 Vinča C1 Hodoni Deb-1963

5880 60 Groapa 4, os Draşovean 1996, 115

2544 Hamangia III Baia Hamangia GrN-1980

5880 70 Mantu 2000, 99

2911 Vinča Vinča C Gornea BM-1124

5871 54 Secţiune 23, Sq 1, Pit 21, cărbune

Burleigh et al 1979, 350

3287 NI Tápé-Lebő Z-2007 5870 110 Benkő et al 1989, 1000


Deb-10382

5870 90 1 obj. Kalicz et al. 2007, 45

2504 Vinča C1 Hodoni Deb-2018

5870 60 Neindicat Draşovean 1996, 117

2570 Gumelniţa A2 Căscioarele Bln-332 5865 150 László 1997, 261 2541 Dudeşti Dudeşti -

Vinča C Cârcea Viaduct Bln-

22904 5865 95 Mantu 2000, 99


5862 32 Ui-052, Befund 1043,Verfüllung innerer Innengraben,∆77,86 m


2854 Tripolie ? Grenovka Ki-6683 5860 45 Telegin et al 2003, 462


5860 70 Ib Tasić 1989, 47

2301 Vinča Divostin II Bln-898 5860 100 II Tasić 1989, 46


2447 Starčevo- Criş IV ? Neveridică

Cârcea Bln-2354


2285 Vinča D1, Phase 8b ? La Schier

Vinča Bielo-Brdo

Hd-17374

5855 27 4,1 m Schier 1995, 323

2397 Foeni Foeni Deb-5771

5855 85 Draşovean 2005, 20




VERA-3538

5855 35 93 obj. Kalicz et al. 2007, 45


Radovanu Bln-nec1 5850 70 Mantu 2000, 100


Deb-8720

5850 50 11 obj. Graben Kalicz et al. 2007, 45

2288 Vinča D2 Vinča Bielo-Brdo

GrN-1537

5845 160 haus 3, 48 m sau 33, 2,98 m?

Schier 1995, 323

2853 Tripolie ? Luca Vrublivetska

Ki-6685 5845 50 Telegin et al 2003, 462

3209 Sopot IIB Vinkovci—Sopot

Z-3143 5840 100 Cărbune from SU 53 (nivelation of casă SU 20),probe 3, square G/H-7, depth 3.58–3.99 m


2294 Butmir II Obre II Bln-656 5840 100 Obre II nivel II Boyadjiev 1990, 199


Bln-2928



Bln-2940



5835 35 Ib Tasić 1989, 47

2398 Foeni Foeni Deb-5725

5835 40 Draşovean 2005, 20


5835 100 Maxim 1999, 133

2562 Precucuteni III Târgu Frumos Lv-2152 5830 100 Mantu 2000, 100 2963 Karanovo VI Karanovo Bln-154 5830 250 verkohltes Getreide,

Sector III, t. 2.70m Hiller et al 1997, 379


Bln-2925

5830 70 nivel 8-7 Parkinson 1999, table 4.1


Bln-2933



Deb-5762

5825 60 B1, femur de bos, primul nivel de călcare al bordeiului

Luca 2003

2302 Vinča Divostin II Bln-863 5825 100 II Tasić 1989, 46 2558 Precucuteni II Poduri- D.

Ghindaru Bln-2804

5820 50 Mantu 2000, 100

2295 Butmir II Obre II Bln-638 5820 80 Obre II, nivel II Boyadjiev 1990, 199

3285 NI C1 Gorzsa Z-2010 5820 110 Benkő et al 1989, 1000


5820 70 Ib Tasić 1989, 47


Bln-2924



Bln-2670


2852 Tripolie ? Grenovka Ki-6682 5800 50 Telegin et al 2003, 462


Bln-2929


2891 NI III, Neo. / SN

Sitagroi Bln-882 5795 100 Cărbune Context Database test version, 2004

296 | C o s m i n I . S u c i u


Z-2753 5790 125 Cărbune di casă, probe 1,square C/D-4, depth 1.05–1.25 m



Deb-8751



Deb-5775

5790 55 B2 Luca 2003

2904 Boian Spanţov Lăceni (com. Orbeasca, Teleorman)

Beta-148762

5790 40 Baley et al 2002, p. 353


Bln-2935


2395 Foeni Foeni HD-22658

5782 27 Draşovean 2005, 20

2560 Precucuteni III Poduri- D. Ghindaru

Bln-2782

5780 50 Mantu 2000, 100


Radovanu Bln-1233

5770 100 Mantu 2000, 100

3297 Foeni ? Lumea Nouă Poz-19377

5770 40 G1/Sp.III-2005, 1,1 mandibulă

Gligor 2007, 231

3338 Herpály Esztár- Fenyvespart

Bln-1679



Bln-2926



Bln-2937





Deb-8750


2942 Turdaş Cauce Cave GrN-28994

5760 40 Os, Bos tibia sx, gr. 104, depth cm 50 from surface

prof. P.Biagi information


Bln-2584



HAR-3230


Tasić 1989, 46

3184 Cucuteni A3 Scânteia Gd-4685 5750 110 László 2006, table 1


5750 50 G1/Sp.II-2003, 0,9 m, maxilar

Gligor 2007, 230




Bln-2668


3324 Lengyel I Aszód-Papi földek

Bln-1208



5740 55 Ui-056, Befund -,Verfüllung2, Ausengraben Süd


2296 Butmir II Obre II Bln-637 5740 80 Obre II, nivel II Boyadjiev 1990, 199




Esztergályhorváti

OxA-6274

5730 80 Kalicz et al. 2007, 45


Bln-1924



Bln-2932


2947 NI Uivar Hd- 5726 77 Ui-050, Befund Schier et al 2004,


22930 1029,Verfüllung äuserer Innengraben, 1.4 m unter OK

202

2890 NI II,Neo. / MM



5720 140 Ib Tasić 1989, 47

2567 Gumelniţa A2a Gumelniţa GrN-3025

5715 70 László 1997, 261

2290 Vinča C Tuzla Bln-349 5710 100 Boyadjiev 1990, 199


5710 60 Ib Tasić 1989, 47


5710 100 Maxim 1999, 133

2615 Sălcuţa II Curmătura Bln-1977

5710 45 László 1997, 264


Bln-2927



Bln-2930


2312 Vinča Vinča -Pločnik

Banjica GrN-1542

5710 90 Tasić 1989, 46; după Waterbolk 1964, 184


Bln-2706



Căscioarele KN-I-149

5705 65 Mantu 2000, 100



2851 Tripolie ? Timokovo Bln-3191

5700 70 Telegin et al 2003, 462

2850 Tripolie A /Precucuteni III

Rogozhany Bln-2426

5700 55 Telegin et al 2003, 462

2563 Precucuteni III Rogojeni I Bln-2426

5700 55 Mantu 2000, 100

3216 Sopot III Privlaka—Gradina

Z-728 5700 80 Wheat grains in soil 1.7 m below floor of the burned casă, hill-fort Gradina



5700 50 B1/Sp.II-2006, 1.0m , cărbune

Gligor 2007, 231

2396 Foeni Foeni Hd-22653

5699 37 Draşovean 2005, 20


5695 35 C1/Sp.III-2005, 1,85-1,9 m, maxilar

Gligor 2007, 231

2582 Cucuteni A1 (?) Poduri- D. Ghindaru

Bln-2783

5690 50 László 1997, 262


5690 40 C1/Sp.III-2005, 1,55-1,6 m, mandibula

Gligor 2007, 231

2583 Cucuteni A1 (?) Poduri- D. Ghindaru

Bln-2784

5680 60 László 1997, 262

3347 Herpály Berettyóújfalu-Szilhalom

Bln-2675



Bln-2939



Z-2752 5675 120 Cărbune from basement of casă, probe 1, square E-6, depth 1.05–1.25 m


2571 Gumelniţa A2 Căscioarele Bln-605 5675 80 László 1997, 261 2280 Vinča B1b, Phase Vinča Bielo- Hd- 5672 34 7,3 m Schier 1995, 322

298 | C o s m i n I . S u c i u

5b la Schier Brdo 17401 2319 Vinča Selevac-Staro

selo HAR-3218

5670 80 secţiune 18, nivel casă 2

Tasić 1989, 46


5670 40 C1/Sp.III-2005, 0.80 m, maxilar

Gligor 2007, 231


Fra-77 5670 100 nivel 10 Parkinson 1999, table 4.1



2596 Cucuteni A2-A3 Malnaş-Băi Hd-14118

5663 42 nivel I-II László 1997, 263


Bln-2494


3210 Sopot II Otok—Mandek’s Vineyard

Z-2761 5650 120 Grain from ceramic pot, square 10/ij,depth 0.70–0.80 m


3214 Sopot II Osijek—Hermann’s Vineyard

Z-2831 5650 100 Human os, depth 1.9 m



5650 40 G1/Sp.II-2003, 1.00 m, mandibulă

Gligor 2007, 230


Fra-76 5650 110 nivel 10 Parkinson 1999, table 4.1


Bln-2493



EENNGGLLIISSHH AABBSSTTRRAACCTT The Vinča Culture in Transylvania The outstanding discoveries at Vinča tell, performed by Miloje M. Vasić in 1908

revealed a civilisation which innovated and developed remarkable elements for the mankind evolution in the Anatolian-Balcani area, at the end of Early Neolithic. Sadly, discoveries from Transylvania had a terminology that started being rectified only a decade ago through the materials from Romos, published by Prof. Sabin Adrian Luca, and by reinterpreting materials from Tărtăria by prof. Gh. Lazarovici. These redefinitions were determined eight years ago through the publishing of a short synthesis which aimed at marking the sites containing early Vinča materials, and their connection with the late Starčevo-Criş stage, also the presence of linear ornaments (PhD. Sabin Adrian Luca, PhD Horia Ciugudean, PhD Aurel Dragotă).

The topic was established by PhD Gheorghe Lazarovici and PhD Sabin Adrian Luca who have guided me in the critical approach and understanding of complex phenomenon and outlined the research directions. Of great importance was the help offered by PhD Sabin Adrian Luca, coordinator of the archaeological site at Miercurea Sibiului-Petriş, who gave me the opportunity to participate at the excavation campaigns which he coordinated, and study the materials resulted from systematic excavations during the last 12 years. Very important was also the help of my colleague Dragoş Diaconescu, head of excavation system, who supported me and contributed greatly to the success of this project. In addition to this contribution, I benefited from an extraordinary bibliographic support, which led to a better understanding of the general context. Last but not least, our debates represented a starting point and a feedback necessary to a difficult and complex project. The artefacts discovered at Miercurea Sibiului-Petriş, come from closed cultural complexes, which have been completely excavated and analysed from different view points (analysis of bone industry – Ph. D. Corneliu Beldiman, archaeozoological analysis- PhD. Georgeta El Susi, partial analysis of obsidian, flint - PhD Paolo Biagi, archaeobotanical analysis- PhD. Beatrice Ciută). I used mainly the materials resulted from campaigns in 2000-2007. The Lucian Blaga University of Sibiu and The National Brukenthal Museum of Sibiu brought their considerable contribution and financed these excavations.

I have also benefited from contract CNCSIS, no. 534/1.10.07, TD type, which offered a minimum support for journeys to most of the sites mentioned. PhD. Sabin Adrian Luca, Ph. D Gh. Lazarovici, Dragoş Diaconescu, dr. Marius Ciută, Sorin Tincu, and dr. Silviu Istrate Purece helped me identify the sites and have access to materials from deposits or walking surveys. I also registered GPS data of each site by using a Garmin E-Trex Vista device, with an estimated error of 1-4 m geopositional and approximately 1-3 m height.

Moreover, the Marie Curie research scholarship offered within ARCO project, financed by the European Community, at the Sussex University, offered the support in understanding architecture elements and tridimensional modelling of the habitat.

The two-week session, in 2003, on the Caransebeş-Balta Sărată site, resulted in the implementation of statistic analysis system of artefacts and forming the first statistics team in 2003. Statistics analysis developed considerably in 2004, through the support of the student Niţu Florina who improved dictionaries and catalogues used in statistics, continued analytical processing of artefacts. The data bases built so far represent important elements within the research process. Standard evidence was used for colour analysis, for comparisons, classification into a group being

300 | C o s m i n I . S u c i u

important. Dictionaries and catalogues have been defined for each category (remade and systematized by Niţu Florina) in order to classify artefacts in well defined groups. In order to meet a common comparison standard, the data was loaded in an Access system database, and the discriminatory analysis was made by AplWin archaeological analysis programme. To verify results, they were doubled by quantitative and percentage analysis.

Regarding absolute chronology, together with Ph. D Sabin Adrian Luca, we implemented the project IPCTE Radio Database, which consists of more than 1100 radiocarbon data for Romania and its surroundings, an excellent tool (partial in Annex 1). Participating at Project FEPRE gave me the opportunity to classify the early Neolithic sites and to understand the changes brought by the arrival of Vinča communities.

Other two projects benefited from my contribution to the permanent exhibition The Prehistoric Habitat in the South-West of Transylvania and the exhibition The Danube Script. Neo-eneolithic writing in South-East Europe, both coordinated by PhD. Sabin Adrian Luca.

The survey has more objectives: - The most important objective aims at a re-evaluation of the sites with uncertain

chronology and at offering a detailed image of sites and artefacts available to research. - A second direction is represented by statistic analysis of pottery and their correlation with

relative and absolute chronology. - A third direction is represented by the description of internal structure of Vinča

settlements and communities. This research work dedicates one chapter to the geographical presentation of the

researched area (Chapter I). Another chapter is dedicated to the origin, terminology and the most important theoretical research of Vinča culture, in general, but also an image of the prior culture - Starčevo-Criş in Transylvania (Chapter II). The discoveries repertoire is presented in chapter III, in alphabetic order. For each settlement I tried to reconstitute the research record and to identify excavation plans, closed sites and affiliated materials. Chapter IV continues Chapter II, with absolute chronology, connections with other cultural phenomena, but also the way in which the Vinča phenomenon reaches completeness as culture in itself. The last part of this chapter focuses on various comparative analysis of the habitat and the elements of every day life of communities. One last chapter is dedicated to statistic analysis of pottery from Miercurea Sibiului-Petriş. I preferred to include drawings in text, due to their colour publishing, which provides a better resolution and the possibility to visualize sites entirely, but also because of the limited number to be researched. Moreover, this kind of presentation makes their publishing online easier. All drawing boards and tables were implemented in a unique system of numbering, which enables a more efficient search of the image.

This work includes three annexes: Annex 1, radiocarbon data lists, which can be consulted, with extra comments, more complete at http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/download.htm., Annex 2, represents an addenda to images, text and the tables recently added and which will be included in the format to be published; Annex 3 – the list of Starčevo-Criş sites from Transylvania, accomplished within the FEPRE project, and which includes only published data, for those taken, with the approval of authors, from unpublished books, I preferred not to include them yet.

The usual abbreviations were used, such as: m=meter; km=kilometre; -„n”m = depth of „n” meters; 46°16'45.65"N, 23°42'37.71"E = 46 grades, 16 minutes, 45,65 seconds north latitude and 23 grades, 42 minutes, 37,71 seconds east longitude; GPS= Geo Positional System; Figure „n” = image, table, graphic „n”; GrA-33127, 6475±50 BP, 5450calBC (50.6%) 5370calBC = radiocarbon data, with number GrA (Groningen, laboratory AMS), at present 6475, plus/minus 50 years, uncalibrated, calibrated between 5450 and 5370 B.C, with a probability of 50,6%.; P 146= fragment with inventory number P 146 from the collection of the National Museum of


Transylvania, Cluj-Napoca; diam.= diameter; nr.inv. UAB-IAS, 1417 = fragment with inventory number 1417 from the University of Alba Iulia, Sistematic Archaeology Institute.

Bibliographic notes are inserted in text in format: „NAME et al year, page”, where et al means „ and others”.

In this work we focus on the south-west area of Transylvania (Alba, Sibiu and Hunedoara

Counties) because the Vinča discoveries are concentrated here. In this direction, particular attention is given to the geographical features of these areas, but peculiarities of the entire area within the Carpathians are presented.

The name of the culture comes from the eponymous settlement, situated 14 km from Belgrade, on the right side of the Danube, and covers approximately ten hectares of land. The position of the site permitted a permanent living, the river on one side – for fishing, and with Bolecica Valley on the other side, which connected the Vinča settlement to a resourceful region (ore –Avala, Rudnik, Majdanpeck; fertile land; hunting).

Vinča culture spreads on a large area which covers Macedonia, Kosovo – Metohia, Croatia, Bosnia, west of Bulgaria, Oltenia, Banat, Vojvodina, south of Hungary, Transylvania, but it also has influences on other cultural areas which exceed its origin area (LAZAROVICI 1977, 19; CHAPMAN 1981, 1).

In early Vinča area, the Turdaş terminology is improperly used to define the first levels with Vinča A pottery in the settlements at Miercurea Sibiului-Petriş (PAUL 1992, 141), Tărtăria (VLASSA 1963), Ocna Sibiului-Faţa Vacilor, La Roghină (PAUL 1962; PAUL 1970), Lumea Nouă (BERCIU 1949, PAUL 1992, 26-27) and Limba (BERCIU 1949). For Ocna Sibiului walking survey revealed artefacts of best early Vinča quality without any Turdaş materials, an issue partially confirmed by the researches of the colleagues from the Brukenthal National Museum in Sibiu, Dragoş Diaconescu and Florina Niţu, who noticed this aspect when reorganising deposits. I. Paul’s description of materials, also confirms this situation (PAUL 1963). The Miercurea Sibiului-Petriş settlement is relevant: referred to as Turdaş settlement (PAUL 1992, 141), but where no Turdaş pottery remains were found in the last 11 years.

Vinča culture is part of the second great wave, of south origin, and marks the end of early Neolithic. It is considered part of the “Balcano–Anatolian Chalcolithic” (BERCIU 1961, 36; LAZAROVICI 1977, 20; LAZAROVICI 1987 – 1988, 17; LAZAROVICI –NICA 1991, 5; URSULESCU et al 1991, 157; LAZAROVICI 2000, 276; MAXIM 1999, 63; CHAPMAN 1981, 2; LUCA 2008, 26; ÖZDOĞAN 2003, 352; HORVÁTH 2003, 100; GARAŠANIN 1951). As it is defined in Romania, this phenomenon can be traced starting with the third stage of early Neolithic in all civilisations and Balkan groups, up to Central Europe areas (LAZAROVICI –NICA 1991, 5).

The “The Balcano–Anatolian Chalcolithic” complex does not involve the existence of similar cultures on the large area spreading from the Danube to the east flank of Taurus mountain chain. The term is more suitable for active interactions, similar phenomenon as parallel developments occurring without being able to define a starting area point. This episode is known as Vinča or Karanovo III in Balcani, traced also in the Anatolian area of the Marmara Sea (black pottery, grooved decoration and incised, pedestal pots, bitronconic pots, large storage pots, rebirth of bone and horn industry etc.).

Even if the results are fragmentary and we are not at the end of the project, most of the data will not suffer dramatic changes; there is no evidence of dislocations of Starčevo-Criş communities from the area settled by the early Vinča communities. This dislocation is noticed also in the Vinča materials that appear in the late Starčevo-Criş period from Transylvania, Moldavia and the fortifications of the period.

In absolute chronology, Vinča culture spreads on a period of 700 years BP. There are unknown evolutions on A1 stage, as they were defined in Banat (Lazarovici

1977, 1979) even if some authors attributed materials from Transylvania to the A1 stage

302 | C o s m i n I . S u c i u

(information Gh. Lazarovici). Moreover elements from A1 are found A2 (LAZAROVICI 1979, 113-115).

Stage A2-3 appear for the first time in Transylvania, shortly after 6500 BP and it is attested at Miercurea Sibiului-Petriş by radiocarbon data from B18 (GrN-33317), which dates level IIa1 and level IIa2.

A3 / B1 stage is evidenced between 6350 and 6200 BP. The ritual complex with tablets from Tărtăria, and the surface dwelling levels from Miercurea Sibiului-Petriş (level IIb), belong to the end of this stage. At Satchinez, A2 stage still exists or the date may come from the complex at A3 level.

This is already traceable in Oltenia, and we have the first Vinča-Dudeşti data (6500-6100 BP).

Stage B1 is dated between 6250 and 6050 BP and slightly correlated by radiocarbon. At this level Lumea Nouă pottery becomes generalised.

There is not much evidence about B2 stage, but we may consider a parallel evolution with B1 stage (aprox. 6175 BP). Towards the end of the period it evolves to Turdaş Culture which will be formed starting with the first elements of Vinča C shock.

The first Vinča C1 data appear around 6080 BP. This cultural horizon lasts for about 200 years. It is now that we have the first Turdaş evidence (6070 BP), a culture that will endure until 5760 BP.

The last Vinča culture evidence is estimated between 5850 BP and 5700 BP. It is now that the Dudeşti data appear (5990 to 5860 BP). This is also the Foeni horizon (5855 BP in Banat and lasts until 5650 BP). This presence overlaps the first Petreşti data (5900-5700 BP– but there is little evidence for this culture, and thus great risk of error).

Conclusions The Vinča Culture is part of the second great wave, of south origin, and marks the end of

the early Neolithic. It is considered to be part of the Anatolian-Balcanic Chalcolithic. Within the Balcani there is a blending of two phenomena: 1) one with monochrome pottery (black, brown, grey, red), blacktopped pottery, of good quality mixed with fine or very fine sand, well burned, well polished, mostly with mica; 2) another one with polychrome colour, mixed with sand and chaff, and sometimes there is another category of grey or black paste, considered Vinča A.

In Transylvania, Vinča Culture developed since its earliest stages. It seems that Vinča A1 communities enter Transylvania through the Ţara Haţegului basin, from Banat, a route marked by artefacts from caves in Poiana Ruscă Mountains towards Hunedoara, Mureş Valley, and from here to Transylvania. We can attribute to this stage, some materials from Nandru-Peştera Curată, Romos –Făgădău (LUCA et al 2000, 43) and possibly from Limba-Bordane15. We link the arrival of these communities to the control of salt resources and the route used to bring obsidian from the north, attested by the presence of Pişcolt pottery imports, Zau pottery (known in older literature as the pottery type Lumea Nouă). The occurrence of obsidian in centres which didn’t have traces of splinter processing too, proves that the raw material was brought from the north-Carpathian area for local usage and trade. Distribution maps prove that this obsidian headed farther to south or east. The presence of jewels, spondylus type, only in the northern area of the culture supports a trade (or influences) related to the late Starčevo-Criş stage and then, with Linear Pottery world, as the final beneficiaries. Undoubtedly, the distribution area was crossing the area of the settlements on the Mureş (Limba, Alba Iulia-Lumea Nouă, Tărtăria), where from they came from Banat or Oltenia.

15 Gh. Lazarovici, who observed the material at Limba, thinks that some of the materials in the pit houses at Limba–Bordane are of A1/A2 stage (Figure 100) (or A1 longer series, using W. Schier typology)


Still, these were not traced at Miercurea Sibiului-Petriş. We must not forget the abundance of copper ore, from the south-west of Transylvania.

These elements strengthen the relations of new communities with the southern area, at least at Vinča A2 level. This connection with the south is supported by radiocarbon data at Miercurea, for a level close to stage A2. This second route of penetration, from Oltenia, with the discovery from Căpăţânii Mountain (Peştera cu vas/Pot Cave-LUCA 2000, 41) in the south, was crossing the smooth peaks of Lotru-Cindrel Mountains. Subsequent researches are to solve this issue.

In general, in Transylvania, Vinča materials are organically linked more to the Serbian area than to Banat, through Timok Valley. The pottery present in A2 stage settlements from Miercurea Sibiului-Petriş, Orlat, Vurpăr, Limba-Bordane brings elements connected with Serbian version and the polychrome world, possibly through Oltenia (LUCA et al 2000, 49). This evolution can be traced at Miercurea Sibiului-.Petriş, until level A3-B1. This second set of radiocarbon data, which shows it is subsequent to prior data from Dudeşti and Karanovo III from the south area. Radiocarbon data from B18 leads to a horizon close to A2 , in the Schier system.

We don not have evidence for synthesis phenomena with Starčevo-Criş, as they appear in Banat.

At the present moment only Miercurea Sibiului-Petriş benefited from statistic analysis of pottery. These show a dynamic in evolution, with technological diversity clearly noticeable at all levels of pit houses and surface dwellings. The evolution is continuous and linear , the types of forms from base levels is continued in the superior ones. It was demonstrated also at Miercurea Sibiului-Petriş that these early communities use different systems of fortifications, from those with palisade, in earlier stages, to the most complex systems with earth wave, in later ones. During this time settlements increase in number, in addition to main settlements nearby Secaş or Mureş, secondary settlements appear, most of them just supposed, (Miercurea Sibiului-Pustia-Luncă) which shows demographic increase, but also systematic exploitation of habitat, noticeable in elements of intensive agriculture, animal breeding, fishing. Bone processing technology, but also the increasing number of finished articles as compared to the previous stage, reveal communities with artisans and possibly workshops. There are no Vinča-Starčevo-Criş synthesis phenomena and the percentage of barbotinate material is insignificant. These elements continue to Vinča A3-B1 levels when settlements are larger, with architecture organised in rows of wood houses with stone design, developed architecture. The pottery quantity increases significantly.

In Miercurea Sibiului-Petriş, we can notice linear and incised decorations, but there is no pottery with organic elements, found in Banat culture. We find here lid pots, simple not with ears like in Banat. The presence of incised linear decoration can show connections with earlier linear stages. Still, the forms are more rounded, with polychrome influences. In Transylvania vertical settlements, tell type, do not appear like in Banat, because of the development of wooden structures. Innovation within an area does not necessarily lead to generalisation in the entire Vinča area. Wood structure buildings and clay walls are an exception in the south of Transylvania, those with wood structure and stone floors being more frequent. The plastics of the period shows similarities with the earliest stages of Vinča culture, represented by the presence of idols, column type or those with triangular mask.

Sanctuary buildings have not been recovered, or there is no evidence of cemeteries, only an important ritual discovery –the famous cult hole at Tărtăria, containing human bone remains and three tablets of burned clay. Radiocarbon data place these tablets into this chronological horizon. The stronger connection with the north of Transylvania become more evident by imports from other cultures but also by the appearance of a new settlement very close to the one from Limba, Alba Iulia-Lumea Nouă. This is the period of development of the painted pottery of Lumea Nouă type (Zau). The materials from Limba are not yet published and the ones from Alba Iulia-Lumea Nouă do not provide more information.

304 | C o s m i n I . S u c i u

During the next period, architecture goes back to pit dwellings, and pottery declines. It is not obvious what happened but it may have a connection with the so called B1/B2 stage (Lazarovici system), when Banat settlements are destroyed or set on fire and a regression phenomenon starts in the Caransebeş-Balta Sărată, where characteristics of B1 stage continue, and in pottery the characteristics of stage A disappeared (LAZAROVICI 1979, 117). This area may have been separated from the evolution of Vinča world from Serbia and evolve with possible influences, towards Turdaş culture.

Suciu C. I. - cultura Vinča in Transylvania

Documents

Transcript of Suciu C. I. - cultura Vinča in Transylvania