Subiectele pentru examenul de salubritatea alimentului

1. Riscuri fizice, chimice, biologice asociate alimentului şi mediuluiRiscul reprezintă un factor nefavorabil asupra stării de sănătate a consumatorilor şi care realizează un detriment în starea de sănătate a acestora.Riscurile fizice reprezintă prezenţa oricărei particule sau corp fizic care nu se găseşte în mod normal într-un aliment şi care poate provoca îmbolnăvirea sau rănirea unei persoane. Alte riscuri fizice sunt cele legate de temperatura, umiditate, presiune, radiaţii naturale/artificiale.Riscurile chimice pot fi:- substanţe chimice naturale – provenite din materia primă folosită- substanţe chimice adăugate: substanţe chimice agricole, substanţe interzise, aditivi alimentari, substanţe

provenite de la utilajeIn cazul aditivilor alimentari, nerespectarea condiţiilor de puritate şi insuficienţa cunoaştere a efectelor lor asupra sănătăţii duce la pierderea inocuităţii produsului şi transformarea intr-un factor de risc chimic.Pentru aditivii alimentari trebuie să se afle permanent în vedere faptul că avantajul adăugării lor trebuie să depăşească inconvenientul toxicităţii lor.Substanţele chimice agricole (pesticide, insecticide, îngrăşăminte etc) trebuie să respecte normele în vigoare privind utilizarea lor pentru minimizarea riscului.Pesticidele au efect benefic privind creşterea recoltei, scăderea pagubelor datorate dăunătorilor, scăderea bolilor vectoriale însă au efect de bioacumulare în lanţul alimentar, poluează mediul, perturbă echilibrul ecologic.Contaminarea alimentelor cu metale grele din sol, apa de irigare prezintă un risc chimic.De asemenea furajele incriminate cu metale grele care ajung în final în alimentele de origine animală.Riscurile biologice:- se referă la riscurile bacteriene, virale, legate de mucegaiuri, paraziţi şi toxinele asociate- alimentele prin compoziţia lor prezintă o sursă favorabilă de dezvoltare şi înmulţire a micoorganismelor.Mediul este elementul esenţial de dezvoltare a plantelor şi animalelor şi trebuie avute în vedere riscurile de contaminare ale acestuia asupra oricărui sistem viu.Datorită iresponsabilităţii înceea ce priveşte păstrarea calităţii mediului industria poate contamina aerul şi apa, ca urmare şi produsele alimentare cu multe substanţe periculoase printre care: - bifenilul policlorurat ce poate contamina:

o peştii şi moluştele prin intermediul apeio laptele şi produsele lactateo ouăle, carnea – prin intermediul furajelor consumate de animale şi păsări

- tetraclorbenzo-p-dioxina – una din cele mai toxice şi cancerigene subst o se acumulează în produsele care conţin grăsimi – lapte, peşte, carne vită grasăo este solubilă în apă

2. Influenţa factorilor fizici – temperatură, radioactivitate, pH etcTemperatura şi umiditatea contribuie la procesele de descompunere.Lumina scade presiunea şi creşte ionizarea – apar fenomene electrice.Temperatura sub limita normală, provoacă:- îngheţarea, precipitarea produselor, dezemulsionări, modificarea solubilităţii şi vâscozităţii produselorTemperatura peste limita normală produce:- dilatarea produselor, creşterea presiunii în recipiente, modificarea stării de agregare, separări de emulsii,

evaporarea produselor, topirea produselorIn anumite intervale de temperaturi exista riscul dezvoltării şi menţinerii prezenţei micoorganismelor. Ca urmare trebuie respectate condiţiile de temperatură privind păstarea alimentelor în scopul evitării dezvoltării microorganismelor. De asemenea trebuie respectate şi condiţiile de umiditate, pentru a nu se dezvolta bacterii, mucegaiuri.Nivelul de pH al produselor alimentare influenţează de asemenea activitatea microorganismelor. Majoritatea bacteriilor se dezvoltă la un pH de 6,5-7,5.Pe măsură ce valoarea pH se îndepărtează de aceste limite dezvoltarea încetineşte astfel încât la pH <4 sau pH >8 să stagneze.Drojdiile şi mucegaiurile în schimb preferă medii mai acide, unele putând să se dezvolte chiar la pH de aprox 2.Radiaţiile ionizante:- sunt radiaţii corăusculare sau electromagnetice care în urma interacţiunii directe sau indirecte cu materia

produc atomi sau molecule încărcate electric.- Sursele naturale sunt elementele radioactive pătrunse în organism odată cu apa, aerul, alimentenle- Sursele artificiale sunt cele care contaminează mediul (radiaţii produse în urma arderii cărbunilor) şi cele care

nu contaminează mediul dar determină iradierea internă (investigaţiile medicale)

La nivel molecular, radiaţiile ionizante au efect direct prin transformarea, denaturarea, inactivarea moleculelor ţintă (ADN, ARN, FL membranare), sau indirect, prin degradarea prin intermediul radicalilor liberi proveniţi din radioliza apei.La nivelul organismului pot avea în timp efect mutagen, fiind responabile de apariţia numeroaselor tipuri de cancere şi chiar nutaţii genetice care se pot transmite descendenţilor.

3. Influenta factorilor chimici - toxicitate, substanţe insolubile, metale grele asupra alimentelorContaminanţii chimici pot ajunge în alimente în timpul proceselor pe care le implică agricultura sau creşterea animalelor şi păsărilor. Dacă un agent contaminant generează un risc sau nu depinde de mulţi factori, inclusiv absorbţia şi toxicitatea substanţei, cantitatea în care contaminantul se găseşte în mâncare, cantitatea de mâncare contaminată consumată şi durata expunerii.În plus, indivizii diferă în ceea ce priveşte sensibilitatea lor la contaminanţi. De asemenea, alţi factori ai dietei pot avea impact asupra consecinţelor toxice ale contaminaţilor.Omul, consumând alimente vegetale, animale şi apa potabilă contaminate se pot intoxica, dezvoltând în timp diferite patologii. Astfel, monitorizarea contaminării alimentelor este un component esenţial al asigurării siguranţei alimentelor şi managementul riscurilor de sănătate la nivel mondial.Programul GEMS/Food implementat de OMS din 1976, propune ca principali contaminanţi chimici următorii:

- compuşi chimici cloruraţi – lapte, lapte praf, unt, ouă, grăsime vegetală şi animală, cereale, ulei, lapte matern, diete totale

- metale grele:o plumb (Pb) - lapte, carne, organe, peşte, cereale, moluşte, legume, fructe, sucuri de fructe, conserve

copii, diete totaleo cadmiu (Cd) – organe (rinichi), moluşte, cereale, vegetale, diete totaleo mercur (Hg) – peşte, preparate peşte, ciuperci, diete totale

- aflatoxine – lapte, preparate lapte, ouă, cereale, alune pădure (efect cancerigen)- ohratoxina – grâu, cereale, carne porc (toxic renal, hepatic)- alte pesticide – cereale, vegetale, fructe, diete totale- NO2/NO3 – nitriti, nitraţi – vegetale, alte produse, diete totale, apă de băutToxicitatea unui aliment este dată de o anumită doză. Susceptibiliatea la toxicitate este influenţată de anumiţi factori din dietă cât şi de factori de mediu. Ex. alcoolul, abuzul de medicamente.

Am mai citit în notiţele mele că nimeni nu controlează nivelul de substanţe farmaceutice care ajung în mediu – a dat exemplu cu ciobanul rezistent la antibiotice, datorită contaminării apei. Nu stiu unde sa bag asta.

4. Contaminarea chimica accidentală/continuă a alimentelor ???Contaminarea chimică accidentală este definită ca evacuarea de poluanţi în concentraţii ridicate, în mod neintenţionat. Ea poate intra accidental in agrosistem prin intermediul solului – prin irigare, prin aplicarea îngrăşămintelor accidental, prin depuneri atmosferice. Contaminarea chimică continuă – pentru multe substanţe nu există metodologia de analiză sau concentraţiile acestora sunt limite de detecţie, fiind astfel responsabile pentru contaminarea chimică continuă.

5. Clasificarea şi stabilirea nivelelor de risc privind substanţele periculoase din alimSiguranţa alimentelor trebuie să constituie o responsabilitate a tuturor celor implicati în domeniul alimentar, de la profesionişti la consumatori.De-a lungul lanţului alimentar sunt implementate diferite proceduri si mecanisme de control care să asigure că alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile şi că riscul de contaminare este redus la minim, aî să se asigure beneficii privind sănătatea populaţiei.Insă nici cea mai bună legislaţie şi cele mai performante sisteme de control nu ne pot proteja 100% împotriva acelora care au intenţii rele, deci riscul nu poate fi anulat.Riscurile asociate cu pericolele producţiei mâncării:Pericolele alimentare:1. Contaminare microbiologică –bact, viruşi, paraziţi, mucegaiuri şi toxine algale- în ţările în curs de dezv – nivel de risc foarte înalt- în ţările dezv – nivel de risc moderat2. Intoxicaţii ce apar natural în alim (alcaloizi, toxine din legume, glicozide cianogene)- în ţările în curs de dezv – nivel de risc înalt- în ţările dezv – nivel de risc scăzut3. contaminanţi în alimente (metale grele, comp chimici organici)

- în ţările în curs de dezv – nivel de moderat- în ţările dezv – nivel de risc scăzutStudiile au fost realizate pe animale înă nu se cunoaşte dacă substanţele periculoase au acelaşi efect asupra oamenilor.

6. Evaluarea directă a substanţelor periculoaseNecesită cunoaşterea măsurilor de control, selectarea indicatorilor pentru control, monitorizarea indicatorilor selectaţi.Nitriţii şi nitraţii:- se determină prin metoda colorimetrică cu reactiv Griess- valoarea se exprimă în mg/kg iar rezultatul final este media aritmetică pentru diferitele probeAflatoxinele :- se determină prin metoda imunoenzimatică ELISAMetalele grele:- se determină prin:

o spectrofotometrie cu absorbţie atomicăo spectrofotometria cu plasmă cuplată inductiv

- se exprimă în mg-kg sau ppm (părţi pe ml)Pesticidele, compuşii organocloruraţi:- se determină prin metoda gaz cromatografică - se exprimă în μg/kgSe trec apoi valorile în tabele separate, se calculează media şi se interpretează rezultatele.

7. Metode clasice distructive de determinare şi cuantificareSunt metode prin care se intervine asupra produsului determinând modificări ale acestuia (ce fel habar nu am!!!)8. Metode rapide nedistructive de determinare si cuantificareMetode prin care se intervine asupra produsului fără ca aceasta să sufere modificări: refractometria, metoda imunoenzimatică, spectrofotometria cu absorbaţie UV-VIS, cromatografia.

9. Principii şi criterii în metodologia de control a alimentului:a. Pilonul mediu:- Funcţiile de mediu sunt conectate cu managementul şi conservarea resurselor naturale ca şi fluxurile în cadrul

şi între aceste resurse. Resursele naturale asigurate de ecosistem sunt: apa, aerul, solul, energia şi biodiversitatea (habitatul şi resursele biotice). Cu excepţia habitatului, toate resursele naturale se pot caracteriza prin stoc şi flux (sau aprovizionare) indiferent dacă aparţin sau nu ciclului natural. Decizia de a exprima un principiu dat în termeni de stoc şi flux este arbitrar în mare măsură dar se bazează pe importanţa relativă a fluxului şi stocului în agrosistem. În plus, toate resursele pot fi evaluate în termeni de cantitate şi calitate. Ca urmare, 2 seturi de funcţii ale agroecosisitemului sunt considerate a fi următoarele:

o Asigurarea unei aprovizionări adecvate a resurselor variate pentru a fi folosite de un organism viu, resursa trebuind sa fie de calitate corespunzătoare

o De a asigura că fluxurile sunt suficient tamponate pentru a minimiza efectele dăunătoare asupra agroecosistemului

Aerul:- Aprovizionarea cu aer este considerată constantă. Prin urmare, în ce priveşte aerul, agroecosistemul

îndeplineşte 2 funcţii principale:o De a regla viteza vântului pentru a minimiza efectele lui dăunătoare (fcţ de reglare)o De a asigura o cantitate adecvată a aprovizionării cu aer de calitate (fcţ de aprovizionare)

Cu privire la calitatea aerului, 4 mari categorii de emisii sunt luate în considerare:- Gaze de seră ex. N2O, CH4 şi CO2- Emisii ce provoacă depuneri (sedimente) acidifiante şi eutroficante - Emisii de poluanţi ecotoxici - Emisii de particule materiale – ex. prafSolul:- Componenta sol se referă la faza solidă a solului, componentele aer şi apă fiind considerate ca parte a

resurselor de aer respectiv de apă.- Agroecosistemul are o funcţie dublă în ce priveşte solul: de a menţine un stoc suficient de sol şi de a menţine

calitatea acestui stoc. Solul este definit în termeni de stocuri şi nu de fluxuri.Apa:- 3 principii descriu funcţionarea sistemului referitor la apă: suprafaţa apei, apa din sol, apa subterană trebuie să

fie prezente în cantitate adecvată şi de calitate satisfăcătoare. În al treilea rând, in agroecosistem, suprafaţa de curgere a apei trebuie să fie tanponată/frânată (buffered).

Energia:- Agroecosistemul îndeplineşte 2 fcţ principale referitor la energie:

o Asigurarea unei cantit suficiente de energie pt agroecosistem pentru a îşi îndeplini funcţiile (fcţ de aprov)

o De a regla fluxul energetic, în principal consumul de energie al agroecosistemului (fcţ de reglare)Biodiversitatea:- Conceptul de biodiversitate în agricultură poate fi definit pe 3 nivele principale:

o Diversitatea genetică în cadrul speciiloro Nr speciilor dintr-o comunitateo Diversitatea de comunităţi din mediul înconjurător

Integritatea ecosistemului- În afara fcţ de reglare a stoc şi flux ale resurselor individuale, există un nivel superior de organizare la care are

loc reglarea: nivelul însuşi al ecosistemului. Acesta este definit ca integritatea sistemului şi poate fi privit ca un component integrativ al ecosistemului

- Include toate aspectele legate de controlul deţinut de ecosistem asupra fluxului de energie şi materie. Este o măsură a rezistenţei şi revenirii ecosistemului la perturbările naturale şi antropogenice. Rezistenţa ecosistemului este capacitatea acestuia de a rezista anomaliilor (perturbărilor) iar revenirea este capacitatea acestuia de a îşi regăsi starea iniţială după perturbare.

Pilonul economic:- Rolul economic al agrosistemului este de a asigura prosperitate comunităţii de fermieri deci se referă la

viabilitatea economică a sistemului- Activităţile economice de bază ale fermierilor acoperă 3 tipuri de activităţi:

o Activităţi de întreţinere, producţie şi procesarea produseloro Activităţi de marketingo Activităţi financiare

Pilonul social:- agroecosistemul are câteva funcţii sociale, atât la nivelul comunităţii de fermieri cât şi la nivelul societăţii- agroecosist trebuie organizat astfle încât să asigure condiţii optime pentru oamenii care muncesc în cadrul lui :

bunăstare fizică (condiţii de muncă şi sănătate) cât şi bunăstare psihică (educare, egalitate între sexe, acces la infrastructură şi activităţi, integrarea în societate dpdv profesional şi social, sentimentul de libertate)

10. Indicatori pt controlul alimentului şi scurtă descriere pt selecţia lorValidarea indicatorilor potenţiali a fost îndeplinită de către experţi. Indicatorii şi experţii au fost împărţiţi tematic în 4 grupe:- Sol şi apă- Biodiversitate- Socio-economic- Aer, energie şi integritatea ecosistemuluiCriteriile de selecţie ale expertizeiIndicatorii potenţiali au fost evaluaţi pe baza a 8 criterii de selecţie a expertizei:1, 2 – puterea de discriminare în timp şi spaţiu:- capacitatea de a discrimina în timp şi spaţiu între schimbările datorate factorilor externi şi a celor datorate

managementului3 – siguranţa analitică – un indicator trebuie să fie valid ştiinţific , de ex să poată fi măsurat şi/sau calculat în termeni tehnici şi ştiinţifici bine întemeiaţi4 – măsurabilitatea - un indicator trebuie măsurat uşor şi tehnic. Ca urmare, folosirea lui trebuie justificată în termeni de costuri şi

consumul de timp5 – transparenţa- semnificaţia unui indicator trebuie înţeleasă cu uşurinţă, claritate, simplu, fără să existe ambiguităţi6 – relevanţa metodei/strategiei - indicatorul trebuie să ajute la monitorizarea efectelor metodelor de măsurare şi la identificarea ariilor în care

este necesară acţionarea strategie7 – transferabilitate- indicatorul trebuie să aibă sens în tipurile majore de practici de implementare comune sau alternative

Explicaţie:Structura cadrului de lucru ierarhic al Nivelelor de susţinere a agriculturii belgiene:- scop – integrarea aspectelor de mediu, economice şi sociale prin agricultura de susţinere- principiu – condiţiile generale de asigurare a susţinerii, în legătură cu caracterul multifuncţional al

agroecosistemelor (ex. reglarea funcţiilor solului agroecosistemului va fi menţinut sau îmbunătăţit- criteriu – starea agroecosistemului care rezultă ca urmare a respectării unui principiu (ex. pierderea solului este

minimizată)

- indicator – variabilă cantitativă sau calitativă care poate fi evaluată raportat la un criteriu (ex. riscul de eroziune produs de apă conform predicţiei ecuaţiei USLE)

- valoare de referinţă – val de referinţă a indicatorului stabilit pentru a fi folosit ca regulă sau bază de comparaţie

11. Stabilirea valorilor de referinţă pt indicatorii de control a alimentului:Prin valoare de referinţă se înţelege nivelul dorit de menţinere/susţinere a fiecărui indicator. Valorile de referinţă oferă utilizatorilor orientare/călăuzire în procesul de îmbunătăţire continuă în vederea asigurării menţinerii.Abordarea întegului adoptată în cadrul de lucru al SAFE permite atât evaluarea relativă cât şi absolută. Evaluarea absolută se bazează pe existenţa valorilor de referinţă definite anterior. Evaluarea relativă se bazează pe compararea între ele a diferitelor sisteme.Valorile fixe includ valorile de referinţă ştiinţifice şi legale. Valorile fixe se pot împărţi de asemenea în valori ţintă şi valoare prag. Valorile ţintă identifică stările/condiţiile dorite în timp ce valorile prag pot fi exprimate atât ca nivele minime sau maxime sau ca interval de valori acceptate, care nu trebuie contrazise ? (crossed).Atât valorile ţintă cât şi cele prag trebuie să aibă o sursă ştiinţifică. Norme legale sunt reprezenate în mod tipic ca praguri, cu toate că în unele cazuri pot constitui ţinte.Pentru unele criterii, de ex cel economic, este fără sens să defineşti (fixezi) valori de referinţă la o scară spaţială locală. Valoarea de ref cm adecvată pentru ei este cea la scări spaţiale mai mari cum ar fi media de grup (ex. regional). Evaluarea relativă poate de asemenea să se bazeze pe compararea între sectoare. Pentru alte criterii, definiţia indicatorilor statici şi a valorilor de ref. nu are prea mult sens. În aceste cazuri indicatorii şi valorile de ref. trebuie definiţi pentru a evalua o tendinţă dorită. Dependenţa spaţio-temporală creşte cu deplasarea în jos în ierarhie. În timp ce principiile sunt universale, indicatorii şi valorile de ref. se vor modifica conform contextului de aplicare geografic, culturale şi temporal.Clasificarea valorilor de referinţă:- absolute :

o valori ţintă (valori ştiinţifice sau norme legislative)o Valori ţintă

- relative:o spaţial

media de grup/mediana media sectorială/mediana

o temporale – tendinţa în timp

13,14,15

Ce este Codex?

Comisia Codex Alimentarius (Codex Alimentarius Commission) (Codex) este organismul global principal care face propuneri către și este consultat de Directorii Generali ai World Health Organization (WHO) (Organizația Mondială a Sănătății, OMS) și Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO) (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite) în toate problemele care țin de implementarea Programelor Comune FAO/WHO de Standarde în Alimentație. Înființată în 1963, principalele scopuri ale comisiei sunt declarate în Manualul Procedural ca fiind: ocrotirea sănătății consumatorilor, asigurarea practicilor corecte în comerțul cu alimente și promovarea coordonării tuturor lucrărilor de standarde în alimentație întreprinse de organizații internaționale guvernamentale sau non-guvernamentele. Din păcate însă, și așa cum vom vedea, activitățile sale nu protejează sănătatea consumatorilor, iar comerțul internațional cu alimente este orice, numai corect nu.

În momentul scrierii acestui articol, Comisia prezidează peste 27 comitete subsidiare active și grupuri de lucru interguvernamentale ad hoc, ale căror funcții principale gravitează în jurul elaborării de standarde, linii directoare și alte texte legate de alimente, inclusiv suplimente alimentare. Odată completate aceste texte, ele sunt prezentate Comisiei pentru aprobare finală și adoptare de noi standarde globale.

Cum vă afectează Codex, pe voi și sănătatea voastră?

Organizația Comercială Mondială folosește liniile directoare și standardele Codex ca piatră de hotar în adjudecarea disputelor comerciale internaționale care implică alimentele. Sediul său, în imaginea de mai sus, se află la Geneva, Elveția.

Deși adoptarea de către state a diferitelor standarde și linii directoare dezvoltate de Codex este teoretic opțională, crearea World Trade Organization (WTO, Organizația Comercială Mondială) la 1 ianuarie 1995 a schimbat în mod esențial statutul lor internațional, prin aceea că acum ele sunt utilizate din ce în ce mai mult de către WTO ca piatră de hotar în adjudecarea disputelor comerciale internaționale, care implică alimente. Ca atare, potențiala amenințare de a fi implicat în - și a pierde – o astfel de dispută face acum adoptarea standardelor și liniilor directoare ale Codex efectiv

obligatorie, astfel încât nu lasă țărilor membre WTO aproape nici o opțiune decât aceea de a se supune acestora. De aceea, având în vedere că 149 țări sunt în prezent membre WTO, și de asemenea că standardele și liniile directoare ale Codex acum există în mod virtual pentru orice aliment la care v-ați putea gândi, aceasta înseamnă efectiv că activitățile Codex afectează acum vasta majoritate a oamenilor de pe planetă.

În afară de a se ocupa cu alimentele obișnuite însă, Codex stabilește de asemenea standarde și linii directoare pentru, printre altele: suplimente alimentare cu vitamine și minerale; mențiuni de sănătate; alimente organice; alimente modificate genetic; etichetarea alimentelor; aditivi alimentari și reziduuri de pesticide. De aceea este semnificativ, așa cum vom vedea în cele ce urmează, că în toate aceste domenii dovada este acum indubitabilă: Codex pune din ce în ce mai mult interesele economice – în special pe cele ale industriei chimice și farmaceutice – înaintea sănătății umane.

Liniile directoare ale Codex pentru suplimentele alimentare cu vitamine și minerale

Standardele și liniile directoare Codex există acum în mod virtual pentru toate alimentele.

Liniile directoare pentru suplimentele alimentare cu vitamine și minerale au fost adoptate de Comisia Codex Alimentarius ca un nou standard global la intalnirea de la Romea, Italia, în iulie 2005. Proiectate pe baza restrictivei Directive a Suplimentelor Alimentare a a Uniunii Europene, liniile directoare obligă la stabilirea de limite superioare restrictive în dozarea vitaminelor și mineralelor și interzicerea declarațiilor că suplimentele cu vitamine și minerale ar fi potrivite pentru administrare în vederea prevenirii, ameliorării, tratamentului sau vindecării unei boli. Ca rezultat, și păstrând în minte muntele de dovezi în continuă creștere, care demonstrează impresionantele ameliorări ale sănătății care pot fi obținute prin utilizarea suplimentelor nutritive, se poate vedea că, departe de a ocroti sănătatea consumatorilor, impunerea globală a acestor linii directoare va face ca produsele de sănătate curative, preventive și terapeutice vor rămâne domeniul exclusiv al industriei farmaceutice.

Mențiuni de sănătate

Liniile directoare pentru suplimentele alimentare cu vitamine și minerale au fost adoptate de Comisia Codex Alimentarius ca nou standard global, la reuniunea de la Roma, Italia, în iulie 2005.

Există deja diferite texte ale Codex care pun restricții asupra beneficiilor de sănătate ce pot fi atribuite produselor alimentare și poate cel mai semnificativ dintre acestea este Codex General Guidelines on Claims. (Liniile directoare generale ale Codex asupra mențiunilor de sănătate). Adoptate în 1979 și revizuite în 1991, aceste linii directoare sunt în anumite privințe însăși rădăcina problemei Codex – prin aceea că ele caută efectiv să se asigure că singurele produse care pot emite pretenții privind prevenirea, ameliorarea, tratamentul și vindecarea bolilor sunt medicamentele farmaceutice. În mod specific, și printre alte lucruri, Liniile Directoare Generale ale Codex cu privire la mențiunile de sănătate interzic orice declarație cum că o dietă echilibrată sau alimentele obișnuite nu pot oferi cantități adecvate din toți nutrienții și orice declarație că produsele alimentare sunt potrivite pentru a fi utilizate în prevenirea, ameliorarea, tratamentul și vindecarea bolilor. Ca atare, se poate vedea că acestea protejează esențialmente patentul controlului industriei farmaceutice asupra sistemelor noastre de asistență medicală.

Alimente organice

 

Liniile directoare generale ale Codex asupra mențiunilor de sănătate protejează patentul controlului industriei farmaceutice asupra sistemelor noastre de asistență medicală.

Alimentele organice au beneficiat de atenție sporită din partea Codex în ultimii ani iar acum este din ce în ce mai clară încercarea Comitetului Codex pentru Etichetarea Alimentelor de a dilua standardele organice globale pentru a permite utilizarea de substanțe cum ar fi dioxidul de sulf care poate cauza reacții alergice la unele persoane; nitritul și nitratul de sodiu care sunt potențial cancerigene și au fost implicate în hiperactivitate la copii și caragenanul pentru care există dovezi că este asociat cu formarea de ulcere și tumori canceroase la nivelul intestinelor. Ceea ce este încă și mai rău este aprobarea recentă a Comisiei Codex Alimentarius pentru a începe includerea etilenei în Liniile Directoare Codex pentru Producția, Procesarea, Etichetarea și Comercializarea Alimentelor Produse Organic. Etilena se folosește pentru a induce coacerea artificială a fructelor și legumelor când ele sunt în procesul de coacere și ca atare aprobarea acesteia pentru utilizare asupra alimentelor organice ar reprezenta un pas tulburător către acceptarea impusă de WTO a acelorași practici agricole dubioase și nenaturale cărora deja le sunt supuse alimentele ne-organice.

De ce dorește Codex să dilueze standardele organice în acest mod? La nivel de bază este doar pentru că hrana organică este mai scumpă decât cea simplă, neorganică și ca atare marii producători de hrană neorganică vor avea o oportunitate ușoară de a intra pe piața produselor organice și a face profituri mai mari. Totuși, la un nivel mai profund, alimentele organice promovează o sănătate mai bună decât cele neorganice, în virtutea faptului că ele conțin niveluri mai ridicate de micronutrienți. În plus, desigur, alimentele organice nu conțin pesticide, reziduuri de medicamente veterinare sau organisme modificate genetic. Ținând cont de faptul că o bună sănătate nu este în interesul ”afacerii cu boala”, în ultimă instanță cererea crescândă de alimente organice devine o amenințare la adresa industriei chimice și farmaceutice; nu doar pentru că alimentele organice promovează o bună sănătate, ci și pentru că asta înseamnă o cerere mai scăzută de pesticide, medicamente veterinare și alimente GM (modificate genetic) - și deci, profituri mai scăzute.

Mai mult, și spre deosebire de semințele modificate genetic, semințele organice nu pot fi patentate. Ca atare, dat fiind faptul că unii dintre jucătorii majoritari din industria chimică și farmaceutică cum at fi Bayer și BASF, sunt de asemenea jucători majori în industria biotehnologiei, se poate vedea cu ușurință că popularitatea în creștere a alimentelor organice nepatentabile este de fapt o amenințare serioasă și crescândă asupra profiturilor " afacerii cu boala" a industriei farmaceutice.

Alimentele modificate genetic

 

Popularitatea crescândă a suplimentelor alimentare, a practicilor naturale de sănătate și alimentelor organice este o amenințare senioasă la adresa afacerii cu boala a industriei farmaceutice.

Comisia Codex Alimentarius a adoptat primele sale linii directoare și principii pentru alimente modificate genetic (GM) în 2003. Aceste texte au devenit ulterior instrumentale în Statele Unite, Canada și Argentina lansând, și câștigând o dispută a WTO împotriva Uniunii Europene (UE), unde s-a discutat faptul că UE aplicase un moratoriu asupra aprobării și importării de alimente care conțin material modificat genetic (GM).

Alte linii directoare și standarde pentru alimentele GM sunt acum în curs de a fi proiectate de Codex. Eventuala adoptare a acestor texte va contribui mai departe la a face aprobarea și importul de alimente GM conforme cu ele, obligatorii pentru toate țările membre WTO. De aceea, crucial este că, Statele Unite, Canada și Argentina fac de asemenea presiuni pentru a nu se cere producătorilor și exportatorilor de alimente GM să dezvăluie prezența organismelor modificate genetic pe etichetele produselor lor. Aceasta este exact ceea ce doresc marii producători de GM, desigur, după ce au înțeles că din ce în ce mai mulți oameni se opun alimentelor modificate genetic și mai mult, că nu vor putea schimba curând opinia publică asupra acestor produse.

Spre deosebire de semințele pentru alimente obișnuite, semințele pentru alimente modificate genetic pot fi patentate. Aceasta este esențialmente motivul cheie pentru care companiile de biotehnologie sunt atât de disperate să forțeze aceste produse pe piețele mondiale, deoarece profiturile potențiale pe termen lung sunt atât de colosale încât se pot compara favorabil cu cele ale industriei farmaceutice. De aceea, având în vedere că unii din jucătorii majoritari din industria farmaceutică, cum ar fi Bayer și BASF, sunt de asemenea jucători majoritari în industria biotehnologică, se poate vedea că industria farmaceutică se poziționează încă o dată ca beneficiar cheie al Codex.

Ca atare – în ceea ce privește industria farmaceutică – singurele produse care merită fabricate sunt cele care sunt patentabile. Din acest motiv, creșterea popularității suplimentelor alimentare, practicilor naturale de sănătate și chiar a alimentelor organice reprezintă o amenințare serioasă la adresa industriei farmaceutice. Grupurile de interese financiare din spatele Comisiei Codex Alimentarius știu asta foarte bine, desigur, și ca atare acum sunt angajate într-o luptă disperată pentru a-și menține monopolul asupra industriei asistenței medicale și a se extinde în producerea de alimente modificate genetic.

Etichetarea alimentelor

Un comitet specific al Codex care se ocupă de problema etichetării alimentelor, Codex Committee on Food Labelling (CCFL)(Comitetul Codex pentru Etichetarea Alimentelor), există încă din 1965. Problema etichetării alimentelor este deosebit de crucială pentru răspândirea ulterioară a informațiilor despre sănătatea naturală care poate salva viața, deoarece restricțiile asupra conținutului scris al etichetelor de alimente contribuie, alături de cele pentru reclamă, la împiedicarea producătorilor de suplimente naturale să informeze oamenii asupra beneficiilor dovedite ale suplimentelor alimentare. De aceea în mod crucial, CCFL a refuzat să recunoască rolul nutriției optime în prevenirea, ameliorarea, tratamentul și vindecarea bolilor și ca atare, în loc să protejeze sănătatea consumatorilor, poate fi văzut acționând in interesul ”afacerii cu boala” a industriei farmaceutice.

Reclama

Disputele despre dacă sau cum Codex ar trebui să intervină în probleme de publicitate au continuă încă din 1972.

Aceste dispute continuate la Întâlnrea CCFL din mai 2006 la Ottawa, unde s-au centrat pe întrebarea dacă ar trebui inițiată o definiție a publicității, și dacă da, unde anume (adică în textul Codex) ar trebui ea plasată. După discuții considerabile asupra acestei probleme CCFL a decis că lucrul la o definiție a publicității trebuie într-adevăr început.

Din perspectiva sănătății naturale totuși, definiția propusă este departe de a fi satisfăcătoare:

"Reclamă: orice reprezentare publică, prin orice mijloace, altele decât o etichetă, care intenționează sau este susceptibilă să influențeze și să modeleze atitudinea, convingerile și comportamentele, pentru a promova direct sau indirect vânzarea alimentelor”

Formularea acestei definiții propuse ridică mai multe întrebări cheie.

De exemplu, pe lângă faptul că există posibilitatea de a interzice promovarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică fundamentate, cu referate privind oportunitatea publicării, publicate, există şi posibilitatea de a împiedica organizaţiile non-profit ce susţin tratamentele naturiste să ia atitudine şi să pledeze în favoarea vânzării suplimentelor nutritive?

În mod similar, ar putea anumite restricții asupra publicității, care se bazează pe aceste definiție, să fie declarate ca și contravenind dreptului la libertatea de opinie și expresie și/sau la libertatea de a avea opinii fără interferențe și de a căuta, primi și distribui informații și idei prin intermediul mijloacelor media și fără frontiere (ambele fiind includse în Articolul 19 din Declarația Universală a Națiunilor Unite asupra Drepturilor Omului)?

În orice caz totuși, având în vedere că ”afacerea cu boala” a industriei farmaceutice depinde, pentru supraviețuirea sa, de restricționarea oricăror și tuturor mijloacelor prin care consumatorii pot avea acces la informație despre sănătatea naturală, posibilele restricționări asupra publicității sunt în mod clar o problemă cheie a Codex.

Aditivi alimentari

Codex are un comitet specific care se ocupă de siguranța aditivilor alimentari, una din funcțiile sale principale fiind stabilirea nivelurilor maxime ale acestora. În total, Codex Food Additive Index (Indexul aditivilor alimentari ai Codex) cuprinde în prezent un total de 300 aditivi individuali – atât sintetici cât și naturali – care sunt permiși a fi utilizați în alimente.

Totuși, deși unii aditivi artificiali sunt în esență siguri când sunt consumați în cantități mici și separat unii de alții, realitatea este că nu a existat o considerare substanțială din partea Codex asupra faptului că aceste chimicale sunt consumate nu separat, ci împreună unele c celelalte. Ca atare, și spre beneficiul producătorilor acestora, efectul cumulativ pe termen lung al consumului de multiple produse chimice patentate și aditivi artificiali asupra sănătății consumatorilor, a fost ignorat pe scară largă.

Bolile cauzate sau agravate de consumul de pesticide pe termen lung mărește piața potențială a medicamentelor farmaceutice.

De aceea, în mod revelator mulți aditivi artificiali sunt produși de unele dintre aceleași firme chimice și farmaceutice care vor să interzică suplimentele cu vitamine și să forțeze alimentele modificate genetic în farfuriile noastre. Și, așa cum este cazul și cu medicamentele farmaceutice și semințele modificate genetic, motivul principal pentru care cele mai multe din aceste substanțe există este pentru că pot fi patentate – iar patentele înseamnă profituri mai mari.

Pesticidele

Comitetul Codex pentru Reziduuri de Pesticide s-a format în 1996 și este responsabil pentru stabilirea limitelor maxime pentru reziduuri de pesticide în anumite produse alimentare sau în grupuri de produse. Încă o dată însă, siguranța sau nu a oricărui pesticid este în mod general examinată în izolare, iar efectul pe termen lung pe care l-ar putea avea prezența lor colectivă asupra organismului uman este ignorat. De aceea, având în vedere că multe din aceste produse chimice periculoase sunt fabricate de companiile chimice și farmaceutice, nu este greu de imaginat că răspândirea lor pe scară largă poate fi văzută de aceste industrii ca având un beneficiu financiar dual, prin aceea că ele cresc în mod potențial dimensiunea pieței - și implicit profiturile ce se pot face de aici – pentru medicamentele patentate folosite ca tratament pentru orice boală ce poate fi cauzată de consumul acestora pe termen lung.

Concluzie

Codex nu se referă doar la suplimentele nutrivite. De fapt, este câmpul principal de luptă politică unde războiul are ca temă cine va reglementa și controla aprovizionarea globală cu alimente, de la fermă până la furculiță. Acest ”război” se duce de către o rețea din ce în ce mai densă de autorități globale, mari interese financiare și de afaceri și ca atare, comerțul și profitul sunt scopurile lor principale - și nu sănătatea umană.

Indicațiile curente sugerează că învingătorii pe termen lung în bătălia de a obține controlul asupra aprovizionării cu alimente a lumii sunt susceptibile să fie industriile chimice și farmaceutice; în special dat fiind că adoptarea liniilor directoare ulterioare ale Codex pentru alimente derivate din biotehnologie acum pare aproape inevitabilă. Ca rezultat, libertatea noastră de a alege, sănătatea și mediul nostru în viitor sunt clar expuse unui risc.

Nutriția bună și sănătatea optimă amenință ”afacerea cu boala” a industriei farmaceutice deoarece micșorează dimensiunea pieței pentru medicamente sintetice. Totuși, alimentele care nu conțin reziduuri de pesticide, aditivi artificiali și alți agenți de contaminare pot apărea, prin definiție, doar ca rezultat al unei utilizări globale mai scăzute, sau ideal a eliminării integrale a acestor chimicale. Aceasta, desigur, nu ar fi în interesele financiare ale companiilor farmaceutice și chimice care produc asemenea substanțe, întrucât ar genera în mod clar profituri mai mici, sănătate mai bună pentru întreaga populație și ca o consecință, reducerea utilizării de medicamente sintetice.

De aceea, în concluzie, deși pare să fi fost recent ”în afara luminilor rampei”, susținerea ”afacerii cu boala” de către Comisia Codex Alimentarius a continuat neabătută iar spectrul larg al activităților sale le face să fie un pericol semnificativ pentru sănătatea viitoare a umanității.

Dorim sp vedem o lume în care accesul nostru la hrană sigură și nutrivită și suplimente alimentare eficiente este restricționat și controlat de interesele chimice și farmaceutice? Dacă nu, atunci trebuie să acționăm acum, înainte să fie prea târziu.

12

MICOTOXINELE O problemă veche, dar nouă pentru siguranţa alimentară

Prof. univ. dr. Mihai Berca

Negulici Felicia Nutritie an III

1. Definiţie Micotoxinele sunt considerate substanţe naturale, dar sunt denumite şi produse secundare de schimb, care apar în timpul dezvoltării ciupercilor parazite la plante în câmp sau la materialul depozitat şi utilizat apoi în hrana oamenilor şi a animalelor. Ele mai pot fi considerate şi ca metaboliţi primari, substanţe toxice atât pentru oameni, cât şi pentru animale. Funcţiile formării micotoxinelor în procesul de schimb al substanţelor la ciuperci nu sunt, până în prezent, cunoscute. Cercetările în acest domeniu de-abia au început. 2. Unde se formează micotoxinele

Există în momentul de faţă circa 300-400 micotoxine (intervalul este dat de diferiţi autori, aparţinând la 24 de grupe chimice de toxine care pot apărea în condiţii din cele mai diferite în producţiile agricole şi în diferitele alimente obţinute din acestea.

În cazul cerealelor şi porumbului sunt cunoscute următoarele toxine foarte periculoase: Fumonisin b1 (FB1) produs de Fusarium Verticiloides şi Fusarium proliferatum (prezente mai ales la porumb, dar şi de speciile Fusarium napiforme, Fusarium anthophilum, Fusarium diamini şi Fusarium nygami, prezente mai ales în Canada, SUA, Africa de Sud, Nepal, Australia, Tailanda, Filipine, Indonezia, Mexic, Franţa, Italia, Polonia şi Spania. Deoxynivalenol (figura 1), produs îndeosebi de Fusarium graminearum şi care este foarte prezent în spaţiul românesc, îndeosebi la grâu şi triticale şi foarte rar pe secară şi orz. Foarte frecvente şi periculos de abundente sunt aceste micotoxine în grâul dur (Triticum durum).

Acţiunea biochimică a acestor toxine constă în inhibarea sintezei proteice la nivelul ribozomilor din celule, ori în ribozomi se sintetizează cea mai mare parte a ADN-ului şi ARN-ului celular şi, în consecinţă, se inhibă diviziunea celulară, mai ales la copii.

Cereale infestate cu ciuperci otravitoare (microfungi)

Aspergillus Penicillium Fusarium Alternaria Claviceps

11

Negulici Felicia Nutritie an III

Dacă intoxicarea este de lungă durată, este deranjată formarea organelor interne, inclusiv a sistemului nervos. DL50 oral oscilează între 46 şi 78 mg/kg şi ca toxicitate sunt asemănătoare pesticidelor din grupa a II-a de toxicitate. La porci, DL50 = 9-10 mg/kg. Acest animal este foarte sensibil. Nu avem date amănunţite despre efectul lui la oameni.

Ştim că amândouă toxinele prezentate sunt foarte periculoase pentru sistemul imumologic şi că în mod special D.O.N.-ul provoacă şi tumori renale.

Nu s-a constatat la nici o toxină efect mutagen la Salmonella thyphiumurium. În procesul de reproducţie sunt de asemenea periculoase 1-2 mg/kg, reducând greutatea la naştere a descendenţilor. La doze mai mari riscul este foarte mare.

12