StudiuAm citit cu mare satisfaciune, n gazete, c o band de paznici albanezi a fost prins opernd spargeri n dauna stpnilor. Cum zic, m-am bucurat foarte mult. De ce? vei ntreba. Iat pentru ce:

N-a putea spune de cnd dateaz obiceiul, dar e cert c atunci cnd un proprietar de vie, de moie sau de hotel are nevoie de un om de ncredere, caut numaidect un turc, adic un albanez. Albanezii sunt specializai n brana oameni de ncredere, n care nici o alt naiune se pare c nu poate izbuti.

La uile hotelurilor, caselor de raport, a cinematografelor i a depozitelor ntlneti foarte adesea nite indivizi pe jumtate adormii, cu flci bestiale i vorbire grohit i incomprehensibil, indivizi care par cu totul lipsii de funciunile superioare ale umanitii. Inaciunea i somnolena le dau o nfiare de extrem stupiditate i acea agresivitate lent a portarilor care sunt iritabili la orice tulburare i plini de demnitatea lor. Am jigni nobila naiune albanez dac ne-am nchipui c aceti specialiti ai credinei sunt albanezi. Cine tie ce vag cloac balcanic le d natere? Cnd credina nu e ajutat de inteligen, ea e puin lucru. S-au vzut criminali scondu-i legturile cu lucruri de furat sub ochii somnoleni i osndii ai acestor paznici. Alteori excesul de zel ciuruie cu gloane trupul unui copil care a furat un ciorchine de strugure sau sugereaz legarea de coada calului a unui ran cu o vit prea lacom.

Un lucru mi se pare cu totul ciudat. Cum e cu putin ca o naiune s ajung la convingerea aceasta nestrmutat c e lipsit de anumite nsuiri morale? Poi oare s-i nchipui c un francez care n funciunile de rspundere s doreasc turci, convins fiind c lui i lipsete aceast calitate? Educarea unui popor pe acest temei de scepticism moral devine aproape cu neputin. Nimic nu ntrete o virtute mai mult ca ncrederea. Pune un copil s fac o aciune de nalt rspundere i i-o va face. Fenomenul albanezului om de ncredere este semnul unei deficiene morale ngrijortoare i se poate traduce mai literar aa: Nu m pune s-i pzesc averea, c sunt cam ho. []