DIMENSIUNILE MORALE ALE MORŢII VOLUNTARE

8/18/2019 DIMENSIUNILE MORALE ALE MORŢII VOLUNTARE

1/41

CUPRINS :

Precizări preliminare...........................................................................................

Capitolul I Să ştii să pleci la timp

Libertatea individului în a decide asupra propriei vieţi sau morţi...........

Condamnarea suicidului. Platon şi Aristotel........................................

Dezgustul de viaţă….........……..…………….....................................

Sinucidere şi bătrneţe......................................................................

Libertatea cetăţeanului !aţă de suicid……….......................................

Capitolul II Bazele teologice ale interdicţiei suicidului

Ambiguitatea poziţiei creştinismului primelor secole !aţă de suicid...........S!ntul Augustin şi interdicţia suicidului....…….……… …………….....

Sinuciderea. Act împotriva naturii" societăţii şi lui Dumnezeu..................

Capitolul III Sinuciderea de la acceptare la condamnare

Sinuciderea nu pre#udiciază nici natura" nici societatea" nici pe

Dumnezeu .........................................................................................

$poziţia religioasă…..........................................................................

Suicidul: %ebunie sau înţelepciune&………...........................................

Lipsa laşităţii ……………………........................................................

Suicidul şi calculul raţional..................................................................

'ant şi legea universală a naturii …………………......….......................

Capitolul IV Suicidul o problemă morală nemijlocită

Bibliograie…………………………………………….................................

(

)

*

+

,-

,(

,)

,+

(-

(

(/

,(

0

+

),

Precizări preliminare


2/41

Din punct de vedere !ilozo!ic e1istă o problemă morală oriunde e1istă o

ispită imanentă naturii umane. Ar !i poate su!icient să constatăm !aptul că

sinuciderea e1istă la toate popoarele şi în toate epocile" c2iar şi la pretinşii

primitivi mult mai !recvent dect am crede în general" pentru a dovedi că e

vorba de o ispită destul de răspndită printre oameni.

Pe de altă parte" însuşi !elul în care creştinismul se opune sinuciderii

stigmatiznd3o presupune e1istenţa unei ast!el de ispite. 4orala creştină este

singura care se opune sinuciderii într3un mod absolut !ără să vrea să !acă vreo

e1cepţie. 5ste su!icient să trăieşti şi să cunoşti ct de ct su!letul omenesc ca să

ştii că omul poate accepta ideea morţii. %u este adevărat că omul iubeşte viaţa

condiţionat şi întotdeauna. %atura su!erinţei umane !ace ca acolo unde e1istă o

ct de mică prezenţă de viaţă psi2ică să apară în mod necesar şi această ispită"

să e1iste momente în care omul să3şi dorească moartea. De îndată ce ne

încearcă ispita trebuie să ne apărăm. $menirea e1istă tocmai pentru că omul a

găsit pnă acum destule motive ca să rămnă în viaţă. Actul de apărare trebuie

să aibă un sens pozitiv" trebuie să adncească şi să !acă mai conştientă însăşi

viaţa noastră morală. 4arile ispite sunt !orţe ale mişcării necesare în evoluţia

morală a unei !iinţe e1trem de imper!ecte dar menite per!ecţiunii adică omului.

Simpla constatare a e1istenţei poruncii divine nu este de a#uns cnd omenirea

trebuie să se con!runte cu una din ispitele ei speci!ice şi ca să zicem aşa

(


3/41

!undamentale. 6rebuie să răspundă cu întreaga3i !iinţă" prin deplinătatea

e1istenţei sale" cu acţiunea" cu inima şi" de asemenea cu gndul. $rice !ilozo!ie

morală serioasă este e1presia teoretică a unei ast!el de lupte trăite împotriva

ispitelor imanente condiţiei umane.


4/41

!"! #ibertatea indi$idului %n a decide asupra propriei $ieţi sau

morţi

Antic2itatea este departe de a !i unanim !avorabilă omuciderii e1ercitate

asupra propriei persoane. 7n lumea greacă" !iecare şcoală !ilozo!ică importantă

are poziţia ei particulară" !iind reprezentată toată această pluralitate" de la

opoziţia categorică a pitagoreicilor pnă la aprobarea îngăduitoare a

epicureicilor şi a stoicilor.,

Din cele mai vec2i timpuri" gndirea greacă a pus întrebarea

!undamentală a suicidului !ilozo!ic. Cirenaicii" cinicii" epicurienii şi stoicii

recunosc cu toţii valoarea supremă a individului" a cărui libertate constă în

puterea de a decide singur asupra propriei vieţi sau morţi. 7n viziunea lor viaţa

nu merită să !ie conservată dect dacă reprezintă un bine" adică dacă este

con!ormă cu raţiunea" cu demnitatea umană şi dacă aduce mai multe satis!acţii

dect nenorociri. 7n caz contrar este o nebunie să o conservi.

7n interiorul aceste sc2eme generale !iecare sensibilitate accentuează un

aspect sau altul. Cirenaicii" !oarte individualişti" sunt pesimişti iar unul dintremaeştrii lor 8egesias a !ost e1ilat din Ale1andria pentru că provocase mai multe

, Această diversitate se regăseşte şi în domeniul dreptului unele cetăţi prevăznd sancţiuniîmpotriva trupului sinucigaşilor altele nu. 7nsă pretutindeni practica pare !oarte indulgentă şiistoria greacă este marcată de sinucideri răsunătoare autentice sau semilegendare din cele maidiverse motive

)


5/41

sinucideri. Cinicii practică o detaşare totală !aţă de viaţă dacă nu poate !i trăită

raţional. După Antistene" cei ce nu au o inteligenţă su!icientă ar !ace bine să se

spnzure. Discipolul său Diogene împinge acest principiu la e1trem. Pentru el"

moartea pe care nu o simţi dect cnd e prezentă" nu este de temut. %u trebuie

deci să eziţi să3ţi iei viaţa dacă nu poţi trăi raţional. Pentru a trăi bine" trebuie o

raţiune temeinică sau o !unie spunea el. Diogene Laertios îi atribuie numeroase

vorbe care se pot rezuma în întrebarea de ce să trăieşti dacă nu cauţi să trăieşti

bine& 7ntrebat de cineva dacă a trăi este un rău" el răspunse că nu" ci a trăi rău

este un rău. 5l repeta de asemenea neîncetat că viaţa ar trebui abordată cu o

minte sănătoasă sau să te spnzuri. Atunci cnd Antistene începu să se vaite şi

se întreba cine îl va scăpa de c2inuri Diogene arătndu3i pumnalul îi spuse

acestea.

După epicurieni" înţelepciunea" ne s!ătuieşte să ne sinucidem cu calm

dacă viaţa devine insuportabilă. După ce am re!lectat pro!und" !ără pripeală"

putem să ne ducem !ără zgomot aşa cum am ieşi dintr3o cameră plină cu !um.

Stoicii recomandau de asemenea suicidul c2ibzuit" cnd raţiunea ne dezvăluie

că aceasta e soluţia cea mai demnă pentru a ne con!orma ordinii lucrurilor sau

cnd nu mai putem urma linia de conduită pe care ne3am trasat3o. 9iaţa şi

moartea sunt lipsite de importanţă căci totul se topeşte în universul panteist.

7nţeleptul poate cu dreptate să3şi dea viaţa pentru patrie şi prieteni şi să3şi ia şi


6/41

zilele dacă are dureri c2inuitoare" dacă şi3a pierdut un membru sau dacă are o

boală nevindecabilă. Diogene Laertios rezumă concepţia stoică a morţii

voluntare ilustrnd suicidul lui ;enon. 7n vrstă de nouăzeci şi opt de ani"

plecnd de la şcoală" s3a împiedicat" a căzut şi şi3a rupt un deget. Lovind

pămntul cu pumnul repetă versul din %iobe


7/41

!"& Condamnarea suicidului" Platon şi 'ristotel

Contrar curentelor precedente Platon şi Aristotel considerau omul" înainte

de toate o !iinţă socială" încadrată într3o comunitate. ?ndividul nu trebuie deci să

raţioneze în !uncţie de interesul său personal ci trebuie să ţină cont de datoriile

lui !aţă de divinitate" care i3a 2ărăzit un loc a lui PlatonB" şi !aţă de Cetate unde

are un rol de împlinit.

Platon abordează problema suicidului în P2aidon unde Socrate discută cu

prietenii săi înainte de a bea cucută. 5l a!irmă că suicidul nu este de dorit în

Cetate dar că moartea este într3att de dezirabilă înct !ilozo!ul nu poate dect

să şi3o dorească. Stăpnii noştri sunt zeii" le aparţinem şi nu avem deci dreptul

să !ugim din !aţa lor. >Poate deci că prezentnd lucrurile ast!el" nu mai e lipsit

de noimă să a!irmi că !iecare dintre noi este dator !aţă de zei să nu îşi ia singur

viaţa" ci să aştepte o constrngere divină de !elul celei care mă sileşte azi pe

mine.>

Poziţia lui Aristotel este marcată de o rigoare marţială. Suicidul este

absolut condamnabil" pentru că este o nedreptate pe care o comiţi împotriva ta

însuţi şi a Cetăţii" pentru că este un act de laşitate" !aţă de răspunderile noastre"

Platon" 3 Phaidon" 0,C" editura 8umanitas" @ucureşti" ,//(

*


8/41

pentru că se opune virtuţii. 6rebuie să rămnem prezenţi şi să în!runtăm cu

serenitate vicisitudinile e1istenţei

!"( )ezgustul de $iaţă

Acest tip de moarte voluntară apare în epoca războaielor civile şi la

începuturile imperiului. Pare să !ie legată de crizele civilizaţiilor" de momentele

de răsturnări la nivelul mentalităţilor colective şi de repunere în discuţie a

valorilor tradiţionale" a certitudinilor morale" a adevărurilor consacrate din

domeniul religios" ştiinţi!ic" intelectual.

5l priveşte o minoritate intelectuală pe care meditaţia la destinele

umanităţii o conduce la un pesimism radical asupra naturii omului.


9/41

Poetul Lucreţiu este !ără îndoială cel mai bun reprezentant al acestei

generaţii de intelectuali deziluzionaţi" !rămntaţi de angoasa e1istenţială avant

la lettre. Acest om solitar de un pesimism calm se arată plin de milă pentru o

umanitate măcinată de temeri" teama de moarte" teama de zei" teama de

pedepse" teama de boală şi de su!erinţă" c2inuri ale conştiinţei.

5l a!irma că !iecare încarcă să !ugă de el însuşi" evident !ără a putea să se

elibereze cu adevărat rămnnd legat de sine în po!ida propriei dorinţe"

tratndu3se cu dispreţ. $ asemenea angoasă nu poate să dispară dect odată cu

noi înşine.

Persoanele care nu găsesc nici în viaţa publică" nici în studiul solitar

satis!acerea pasiunilor şi a dorinţelor de împlinire personală" încercă în van să

!ugă de ei înşişi. De aici şi această nelinişte" dezgustul !aţă de propria persoană"

acest vrte# în care este prins su!letul" care nu se !i1ează de nimic" sumbra

îngri#orare pe care o provoacă propria noastră lipsă de acţiune" surg2iuniţi strict

într3o temniţă !ără ieşire pasiunile noastre se as!i1iază.


10/41

!ac să se învrtă con!uz în acelaşi cerc şi cum ştiui că orice noutate imposibilă"

abordează viaţa şi universul cu dezgust şi simt urcnd în ei strigătul su!letelor

pe care plăcerea îi corupe spunnd ei bine" mereu acelaşi lucruF>0

!"* Sinucidere şi bătr+neţe

Atta timp ct corpul şi mintea noastră se bucură de toate !acultăţile lor şi

ne permit să ducem o viaţă demnă" nu e1istă nici un motiv să3ţi iei viaţa a!irmă

Seneca. 7n sc2imb a continua să trăieşti în decrepitudinea şi în su!erinţele

provocate de o bătrneţe înaintată" cnd nu depinde dect de noi să ne eliberăm

de ea" este culmea prostiei.


11/41

!olos. %u crezi oare că e mai grozav să pierzi putinţa de a3ţi !orma viaţa dect o

parte dintr3însa. %3am să renunţ la bătrneţe dacă mă va lăsa întreg" prin ce3i

mai bun în mine. Dar dacă va începe să3mi scrntească sau sa3mi ia minţile"

daca3mi va lăsa nu viaţa" ci numai su!larea" voi !ugi din această 2ardug2ie

putredă şi pornită la vale. Dar dacă mă voi convinge că su!erinţa mea nu are

s!rşit" voi pleca nu din pricina ei ci !iindcă îmi este o piedică în tot ce este

scopul pentru care trăiesc. 5ste un nevolnic şi un ticălos cel care moare din

cauza durerilor dar est un nebun cine trăieşte numai să su!ere durere.>*

Lecţia va !i înţeleasă de mulţi dintre bătrnii patricieni romani de la

s!rşitul secolului ? şi începutul secolului al ??3lea !ormaţi în spiritul !ilozo!iei

stoice. Pliniu cel 6năr relatează cu admiraţie în scrisorile sale mai multe

e1emple de bătrni bolnavi care au 2otărt să părăsească demn această viaţă.

=nul dintre prietenii săi în vrsta de şaizeci şi şapte de ani" paralizat de gută"

su!erind de pe urma durerilor cele mai incredibile şi nemeritate îşi ia zilele" ceea

ce a!irmă Pliniu sporeşte admiraţia mea în !aţa măreţiei sale su!leteşti.

!", #ibertatea cetăţeanului aţă de suicid

* Seneca" 3Scrisori către Lucilius LVIII " editura Gtiinţi!ică şi 5nciclopedică" @ucureşti" ,/0*" pp. ,)+3,)/

,,


12/41

Pentru oamenii liberi nu e1istă nici o interdicţie legală sau religioasă

împotriva suicidului. 9iaţa ne!iind nici dar al zeilor" nici emanaţie sacră" nici

drept al omului romanii pot dispune de ea după plac. Pentru Cicero suicidul nu

este în sine nici bun nici rău" este o conduită medie a cărei valoare depinde

înainte de toate de motive. De e1emplu suicidul lui Caton este modelul libertăţii

totale" căci lundu3şi zilele cnd viaţa nu îi era ameninţată s3a ridicat deasupra

destinului. 6otuşi" Cicero condamnă alte sinucideri în virtutea interpretării sale a

platonismului. Citează dialogul P2aidon pentru a a!irma că Platon interzice

suicidul atta vreme ct zeii nu impun această necesitate" iar în epublica spune

că nu avem dreptul să ne părăsim locul pe care zeii ni l3au atribuit. Aceleaşi

nuanţe se întlnesc la cei mai mulţi dintre istoricii romani" care condamnă

anumite sinucideri şi laudă altele" ca în cazul !emeilor care nu vor să

supravieţuiască soţului sau unui viol" şi al bărbaţilor care vor să scape de o

condamnare compromiţătoare" de un inamic" de degradarea bătrneţii" de

dezonoare.

9ergiliu repartizează de asemenea sinucigaşii după motivele !aptei lor

între ?n!ern şi Cmpiile 5lizee unde găsim sinucigaşii din patriotism" din cura#"

şi pentru a!irmarea libertăţii individuale" iar în ?n!ern sinucigaşii din dezgust de

viaţă care vroiau să revină la e1istenţa lor mizerabilă.

,(


13/41

&"! 'mbiguitatea poziţiei creştinismului primelor secole aţă de

suicid

,


14/41

%oul 6estament prin care creştinii se vor di!erenţia de lumea iudaică nu

abordează nicăieri subiectul în mod direct. 4oartea lui Cristos nu este o

adevărată sinucidere& Pusă sub această !ormă brutală întrebarea şoc2ează.

6otuşi atunci cnd ?isus spune prin ?oan


15/41

nu poate !i ucenicul meu.>,- >Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte

viaţa în această lumea o va păstra pentru viaţa veşnică.>,, >%u este mai mare

dragostea dect să3şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.>,(

%es!rşită e lista pasa#elor în noul testament în care Pavel" Petru" Luca"

?oan îşi invită credincioşii să deteste viaţa pămntească. evine constant tema"

această viaţă e demnă de dispreţ" este un e1il pe care trebuie sa ni3l dorim ct

mai scurt posibil. , spune S!ntul

Pavel !ăcndu3se ecoul a numeroase te1te din 9ec2iul 6estament.

Primele generaţii creştine aşa o înţeleg" în perioada persecuţiilor" lăsndu3

se pradă martiriului în mod voluntar. S!ntul ?oan a!irmă că ei nu şi3au iubit

viaţa c2iar pnă la moarte" şi îi plasează în cerc pe cei cărora li se taie capul din

pricina mărturiei lui ?isus şi din pricina cuvntului lui Dumnezeu. S!ntul ?ustin

îi ridică în slăvi pe creştinii care merg de bunăvoie la moarte" iar 6ertulian !ace

apologia martiriului voluntar.

Creştinismul se naşte şi se dezvoltă într3o atmos!eră ambiguă a!irmnd că

această viaţă pămntească" trăită în lume" e demnă de ură şi că trebuie să aspiri

la moarte pentru a3l întlni pe Dumnezeu şi viaţa eternă. Această tendinţă

prevalează în mod clar la începuturile @isericii.

,- ?bidem" Luca ,)" (0" p. ,,/,, ?bidem" ?oan ,(" (" p. ,((,( ?bidem" ?oan ,"," p. ,((*, ?bidem" Haptele (-" ()" p. ,(0

,


16/41

Dar moartea creştinească trebuie să !ie o mărturie de !idelitate adresată

lui Dumnezeu. 5a nu trebuie căutată ca scop sau din deznăde#de. 4oartea

senină a martirului contrastează cu moartea disperată a păcătosului.

S!ntul Atanasie deşi îi condamnă în principiu pe creştinii care se

sacri!ică" nu se poate 2otărî să3i blameze" gndindu3se la pilda lui Cristos.

S!ntul ?eronim nu dă înapoi în !aţa dezacordurilor" el îi condamnă pe creştinii

care se lasă pradă morţii şi le prea!ericeşte pe văduvele care pre!eră să moară

dect să se recăsătorească. Petru din Ale1andria îi condamnă pe cei care se

sacri!ică şi îi prea!ericeşte pe cei care nu dau dovadă de slăbiciune. $rigene şi

Dionisie din Ale1andria cu toate că a!irmă că ?isus s3a sinucis" îi s!ătuiesc pe

creştini să !ugă mai degrabă dect să se e1pună !ără a !i necesar. S!ntul Ciprian

recomandă o retragere prudentă. S!ntul Ambrozie condamnă suicidul şi totuşi

scrie ,)

7n această epocă" de cele mai multe ori" moraliştii creştini se încadrează

în curentul neoplatonic" care" deşi condamnă principiul suicidului" admite

anumite e1cepţii cum e bunăoară !aptul de a3ţi lua viaţa la porunca Cetăţii"

pentru a scăpa de umilirea sau pentru a evita o soartă prea crudă. Doctrina este

departe de a !i stabilită" dreptul canonic nu prevede nici o sancţiune împotriva

,) S!ntul Ambrozie apud Eeorge 4inois 3 Istoria Sinuciderii. Societatea occidentală în faţamorţii voluntare" editura 8umanitas" @ucureşti" (--(

,0


17/41

celor care atentează la propria viaţă" în timp ce disciplina este e1trem de strictă

şi cere o reconciliere publică pentru numeroase păcate.

Ca şi în multe alte domenii lupta împotriva unor anumite curente eretice

are drept consecinţă o înăsprire a poziţiilor doctrinare şi disciplinare. Ca reacţie

împotriva donatismului" care proslăvea această practică sinodul de la Cartagina

condamnă alegerea morţii voluntare.,

7n anul +, episcopul 6imotei al Ale1andriei decide să nu se mai

rostească rugăciuni pentru sinucigaşi în a!ara cazurilor de nebunie dovedită"

ceea ce însemnă că omuciderile e1ercitate asupra propriei persoane sunt

condamnate.

9iaţa este demnă de ură dar trebuie să o suportăm" iar moartea este de

dorit" dar nu trebuie să ne sinucidem" acesta este di!icilul e1erciţiu pe care

trebuie să se bazeze viaţa creştină. 7nvăţăturile esenţiale aşa cum le găsim în

%oul 6estament" şi cum vor !i dezvoltat de curentele spiritualităţii" creează un

conte1t care predispune la moartea voluntară. 5ste nevoie de întreaga abilitate

teologică a gnditorilor creştini" întemeiată pe măsuri canonice disuasive"

pentru a crea o morală care să a!irme interdicţia sinuciderii.

&" & S+ntul 'ugustin şi interdicţia suicidului

, Acest lucru are loc începnd cu anul )+

,*


18/41

7năsprirea poziţiei împotriva suicidului este mai evidentă la S!ntul

Augustin. 5l enunţă în Cetatea lui Dumnezeu doctrina rigoristă care va deveni

poziţia o!icială a bisericii.


19/41

Dacă a încercat plăcerea" c2iar involuntară trebuie să trăiască pentru a !ace

penitenţă. %ici dorinţa de a scăpa de ispită" căci atunci comiţi o crimă sigură

pentru a scăpa de un păcat posibil !ără posibilitate de căinţă" nici !uga din !aţa

su!erinţelor şi a durerii" căci aceasta este laşitate" precum nici disperarea în !aţa

proporţiilor propriilor greşeli" ca ?uda care comite o a doua crimă. 7n nici un caz

nu avem dreptul de a desc2ide noi înşine poarta vieţii veşnice.

Această interdicţie absolută a suicidului este consecinţa simultană a

in!luenţei platoniciene dominante şi a unei reacţii e1cesive !aţă de donatism.

Platonicienii c2iar dacă admit anumite e1cepţii" consideră de !apt suicidul un

atentat împotriva drepturilor lui Dumnezeu. S!ntul Augustin apro!undează

acest principiu călăuzit de porunca să nu ucizi. 9iaţa este un dar s!nt a lui

Dumnezeu a!irmă el de care numai Dumnezeu dispune iar ereticii donatişti sunt

criminali atunci cnd apară martiriul voluntar.

Augustin nu evită nici încurcăturile" nici contradicţiile. Să !ie Samson un

criminal& Dar S!nta Pelag2ia care şi3a luat viaţa pentru a3şi păstra nepri2ănirea

şi pe care şi biserica o onorează& Pentru aceste e1cepţii care nu se încadrează în

sc2ema lui Augustin admite că ele trebuie să !i !ost urmarea unei c2emări

speciale venite de la Dumnezeu. Secole de3a rndul" att autorităţile civile ct şi

cele religioase nu vor scăpa de un parado1 şi anume !aptul că ne!ericitul care3şi

ia singur viaţa pentru a curma propriile su!erinţe şi pe cele a apropiaţilor" este

,/


20/41

un criminal" pe cnd moarte pe cmpurile de bătălie a mii de tineri în deplină

putere şi împotriva voinţei lor este un act meritoriu.

&"( Sinuciderea" 'ct %mpotri$a naturii- societăţii şi lui )umnezeu

Ale1andru din 8ales propune cinci argumente în !avoarea legitimităţii

suicidului care provin din Scriptură. Două e1clamaţii ale S!ntului Pavel şi & Apoi o

!rază din ?ov Cine îşi va pierde su!letul pentru mine îl va a!la>.,*

După aceasta el prezintă opt argumente contra care sunt preluate att din

Scriptură ct şi din !ilozo!ia păgnă. S!ntul Pavel declară că nu trebuie să !aci

rău în vederea unui bine. $ !ecioară vinovată nu este vinovată" deci"

sinucigndu3se ea ucide o inocenţă. A cincea poruncă interzice orice omor.

După Platon viaţa noastră îi aparţine lui Dumnezeu" potrivit lui Plotin ruptura

violentă a legăturilor dintre su!let şi trup nu poate să se !acă !ără pasiune

negativă. 6răind putem oricnd să ne îndreptăm. Păcătoşii trebuie să trăiască

pentru a !ace penitenţă. Patima este cea care ne împinge să ne s!rşim zilele mai

repede pentru a ne bucura de !ericirea eternă" însă patima este un păcat.

,* Ale1ander din 8ales apud Eeorge 4inois" 3 Istoria Sinuciderii! Societatea occidentală în faţa morţiivoluntare" 5ditura 8umanitas" @ucureşti" (--(" p. +

(-


21/41

Ale1ander propune atunci #udecata sa personală. Citatele din Scriptură

prezentate trebuie interpretate con!orm tezei că omul nu poate să o!ere dect

ceea ce nu antrenează un păcat" c2iar dacă trupul este o temniţă aceasta nu dă

dreptul de a ieşi din ea. A3ţi pierde viaţa înseamnă să renunţi la plăcerile

corporale" a3ţi dori moartea înseamnă numai să3ţi doreşti moartea în lume" omul

avnd porunca de a se iubi pe sine ast!el porunca să nu ucizi este intangibilă.

Deci în nici un caz" sub nici un prete1t" nu este permis să3ţi iei viaţa.

S!ntul 6oma dIAJuino în Summa 62eologiae reia problema pe care o

tratează într3o manieră mai !ilozo!ică iar soluţia sa va o!eri de3a lungul secolelor

argumentele împotriva suicidului. Argumente pentru" lundu3mi viaţa nu

comitem o nedreptate. Puterea publică poate să ucidă rău!ăcătorii. ?n consecinţă

acela care deţine puterea publică poate să3şi ia viaţa dacă este un rău!ăcător. A3

ţi lua viaţa îţi permite să eviţi nenorociri şi mai mari. Sinuciderile lui Samson şi

azis sunt lăudate în @iblie. Argumente contra 3 a cincea poruncă interzice să

ucizi. Soluţia 3 cele cinci argumente pentru sunt înşelătoare. A3ţi lua viaţa este

in#ust !aţă de Dumnezeu şi !aţă de societate. %imeni nu poate să se #udece

singur. A3ţi lua viaţa nu3ţi permite să eviţi nenorociri şi mai mari pentru că acest

act este în sine cea mai mare nenorocire care ne împiedică să ne căim şi să

!acem penitenţă.

(,


22/41

Suicidul este absolut interzis din trei raţiuni !undamentale. 5ste un atentat

împotriva naturii şi împotriva carităţii" deoarece contrazice tendinţa naturală de

a trăi şi datoria de a ne iubi pe noi înşine. eprezintă un atentat împotriva

societăţii" căci !acem parte dintr3o comunitate unde avem un rol de #ucat.

Suicidul este şi un atentat împotriva lui Dumnezeu" care este proprietarul vieţii

noastre. Cel care se privează de viaţă păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu la !el

ca acela care" ucignd un sclav" păcătuieşte împotriva proprietarului sclavului.

("! Sinuciderea nu prejudiciază nici natura- nici societatea- nici

pe )umnezeu

Situndu3se din capul locului în spaţiul materialismului" 8olbac2 nu e

deran#at de obiecţiile de natură religioasă. Potrivit opiniei lui pentru ca

((


23/41

sinuciderea să !ie pedepsită" în viaţa cealaltă" sinucigaşul ar trebui să3şi

supravieţuiască să3şi ducă în viitorul lăcaş organele" simţurile" memoria" ideile"

!elul lui actual de a e1ista şi gndi.

Sinuciderea" a!irmă el" nu dăunează deloc societăţii căci suntem legaţi de

societate printr3un pact care presupune avanta#e mutuale între părţile

contractante. Cetăţeanul nu poate să aibă cu societatea" cu patria" cu asociaţii săi

dect legături de bunăstare" iar cnd legătura e întreruptă acesta e repus în

libertate. 7n orice caz ce avanta#e" sau ce a#utoare ar putea să3şi asigure

societatea de la un nenorocit a!lat în braţele deznăde#dii" de la un mizantrop

copleşit de tristeţe" măcinat de remuşcări" care nu mai are motive să se !acă util

celorlalţi şi care se abandonează voluntar şi nu mai este interesat să3şi conserve

zilele.

%ici obiecţia sinuciderii ca act împotriva naturii nu mai este valabilă.

%atura înscrie în noi dragostea de viaţă" se spune. Gi dacă natura dintr3un motiv

sau altul ne inspiră dezgustul de viaţă. Dacă aceeaşi !orţă care3i obligă pe toţi

oamenii inteligenţi să3şi iubească viaţa" o !ace pe cea a unui om att de grea şi

de crudă înct o găseşte înspăimntătoare şi insuportabilă" iese din rndurile

speciei sale" ordinea e distrusă pentru el şi privndu3se de viaţă el împlineşte o

2otărre a naturii care vrea ca el să nu mai e1iste.


24/41

de mii de ani tot ce i3a stat în putinţă să plămădească în miezul pămntului

!ierul care trebuia să3i scurteze zilele.>,+

Contribuţia cea mai răsunătoare la literatura !ilozo!ică !avorabilă

suicidului este tratatul lui David 8ume. Cele trei părţi ale tratatului sunt

consacrate demonstraţiei că suicidul nu contrazice datoriile pe care le avem !aţă

de Dumnezeu" !aţă de aproapele nostru" !aţă de noi înşine.

Sinuciderea nu este o o!ensă adusă lui Dumnezeu căci omul ,/

Acest lucru este absurd deoarece toate !iinţele create au primit puterea de

a sc2imba cursul natural al lucrurilor pentru a3ţi asigura propria bunăstare.

Hiecare dintre acţiunile noastre sc2imbă cursul naturii. A te sinucide nu3l

sc2imbă mai mult dect oricare alt act voluntar. >Dacă deturnez o piatră care

cade pe capul meu sc2imb cursul naturii. Deci dacă dispunerea de viaţa

omenească ar !i şi ea rezervată ca domeniu particular al Atotputernicului" într3

,+ 8olbacK 3Sisteme ale naturii" editura Gtiinţi!ică" @ucureşti" ,/*" p. (0(,/ 8ume" 3 "ssa#s on Suicide and the immortalit# of the Soul " editura . 9. Price" col. 'eM6e1ts" @ristol" ,//(" p. /

()


25/41

att înct să se !acă din dispunerea de ea" o încălcare a drepturilor dumnezeieşti

ar !i un act criminal să acţionezi att pentru păstrare ct şi pentru distrugerea

vieţii.>(-

%oi acceptăm că trebuie să ne supunem Providenţei. Dar"


26/41

împiedică o persoană să !ie mult mai utilă societăţii" rezultă din asemenea

cazuri că re!uzul vieţii trebuie să !ie nu doar un gest nevinovat ci şi lăudabil.

7n partea a treia 8ume a!irmă că sinuciderea nu este o o!ensă !aţă de

mine însumi. %ici un om nu s3a lepădat de viaţă atta timp ct merita osteneala

de a !i păstrat3o. Sinuciderea este remediul nostru suprem. 9or e1ista oare mai puţină ordină şi mai puţină rnduială în univers

cnd su!letul îmi va !i despărţit de trup& Credeţi că această nouă aran#are este

mai puţin desăvrşită şi mai puţin dependentă de legi naturale& Că lumea a

pierdut ceva& Gi că operele lui Dumnezeu sunt mai puţin cuprinzătoare sau mai

degrabă mai puţin urieşeşti& Credeţi că trupul meu" devenit un spic de gru" o

pa#işte" un vierme" s3a pre!ăcut într3o operă a !irii mai puţin demnă dect ea& Gi(( ?bidem" p. ((

(0


27/41

că su!letul meu eliberat de tot ceea ce avea pămntesc a devenit mai puţin

sublim.>(

De !apt numai orgoliul nostru îşi înc2ipuie că suntem att de importanţi

înct moartea noastră ar sc2imba ordinea naturii.

$ abordare di!erită !aţă de cele precedente este cea a lui o2n Donne ()"

care meditează la problema suicidului în c2iar interiorul creştinismului. 5l se

situează din capul locului în teologia creştină şi nu utilizează dect argumente

religioase şi tradiţionale.

Potrivit a!irmaţiilor lui suicidul nu este contrar legii naturii deoarece

atunci ar trebui să condamnăm orice asceză" toate practicile care urmăresc să

îmblnzească propria noastră natură. %atura proprie omului este raţiunea" ea ne

deosebeşte de animale. aţiunea este aşadar ceea care trebuie să ne lumineze

asupra a ceea ce este bun sau rău pentru noi. Se poate cteodată să !ie mai

raţional să ne luăm viaţa. 4ai mult oamenii se sinucid peste tot şi în toate

timpurile" ceea ce arată că acest act nu est att de contrar înclinaţiei !ireşti pe ct

se spune.

5l nu este contrar nici legii raţiunii" pentru că raţiunea este cea care

conduce legile umane. 7nsă anumite legi" în special cele ale omei" nu

condamnă sinuciderea" şi nici măcar dreptul canonic nu a condamnat3o

( 4ontesJuieu" 3Scrisori persane" scrisoarea *0" editura 8Mperion" C2işinău" ,//" p. ,-/() o2n Donne" $iathanatos! 5ditura Penguin Londra " ,/+(" p. ,/

(*


28/41

întotdeauna. Anumiţi teologi" ca S!ntul 6oma" susţin că sinuciderea aduce

pre#udicii statului şi societăţii" deoarece le lipseşte de un membru util. 7nsă se

poate spune acelaşi lucru şi despre un general care se călugăreşte" sau despre un

emigrant. Gi în acest caz morti!icările e1cesive pot să !ie adevărate sinucideri

deg2izate pe care nici o lege nu le condamnă. Putem deci să renunţăm la viaţă

pentru un bine superior.

Sinuciderea nu este contrară legii lui Dumnezeu" a!irmă Donne" deoarece

nu este nicăieri condamnată în @iblie. 51istă într3adevăr să nu ucizi" dar dacă se

!ac e1cepţii pentru milioanele de omoruri comise în război şi în e1ecuţiile

capitale" de ce nu s3ar !ace şi pentru sinucigaşi mult mai puţin numeroşi&

4artiriul voluntar nu este un suicid& 4oartea lui Cristos după modelul @unului

Păstor" nu este suicidul prin e1celenţă& Ct despre argumentarea S!ntului

Augustin" după care Samson ar !i primit o c2emare divină" ea este o piră

presupunere.

("& .poziţia religioasă

Atitudinea este limpede din capul locului" a!irmă abatele @ergier ("

sinuciderea reprezentnd acţiunea de suprimare a propriei vieţi pentru eliberarea

( @ergier apud Eeorge 4inois 3 Istoria Sinuciderii. Societatea occidentală în faţa morţii voluntare"editura 8umanitas" @ucureşti" (--(" p. ((+

(+


29/41

de o nenorocire pe care nu ai cura#ul să o suporţi. Această conduită este din ce

în ce mai !recventă. Spre nemulţumirea abatelui" el constată că din multitudinea

sinuciderilor care au loc" cu greu se va găsi una singură care să nu se tragă mai

de aproape sau mai de departe din libertina#. omanii cel puţin se sinucideau

din motive autentice" spre deosebire de noi care o !acem atunci cnd ne3am

pierdut banii sau în e1cesul unei patimi nebuneşti pentru un obiect care nu

merită osteneala" a!irmă @ergier. 4ai mult" necredincioşii pretind că sinuciderea

nu este interzisă nici de legea naturală" nici de legea divină şi pentru a con!irma

aceasta se bazează pe atitudinea anumitor martiri" încuviinţaţi de S!inţii Părinţi.

5 tocmai ceea ce se anga#ează abatele @ergier să respingă. Dumnezeu ne

dă viaţa care este o bine!acere" şi numai el poate să dispună de ea. %oi primim

viaţa pentru a slu#ii societăţii" şi !iecare îşi are utilitatea sa" c2iar dacă n3ar slu#i

dect să dea o pildă de răbdare şi ar !i mult" şi nimic nu3l poate autoriza să

renunţe la viaţa sa. Celui care se sinucide îi lipseşte virtutea" căci nu e capabil să

su!ere. 4ai mult dacă se sinucide" e capabil să ucidă şi pe alţii" este un potenţial

criminal. %enorocirile pe care le îndurăm sunt întotdeauna meritate şi nu avem

dreptul să ne sustragem de la ele.

Sinuciderea privează societatea de un membru" ceea ce este mai grav

dect să o priveze de o naştere ipotetică prin celibatul preoţesc. Gi ?isus& %u s3a

sinucis& 7ntrebare străvec2e ridicată încă din vremea S!inţilor Părinţi" pe care

(/


30/41

anumiţi !ilozo!i nu au ezitat să o pună din nou pentru a pune biserica în

încurcătură. Ast!el" 8olbac2 scria în lucrarea lui Sisteme ale naturii

.(0

?isus" a!irmă abatele @ergier" îşi dă viaţa pentru a o salva pe cea a tuturor

oamenilor 3 aceasta nu este o sinucidere" ci un sacri!iciu" !ără a socoti că ştia că

va învia. 7n ceea ce3i priveşte pe martiri" nici în cazul lor nu putem vorbi de o

sinucidere" pentru ca intenţia lor nu era de a se distruge" ci de a arăta

persecutorilor inutilitatea strădaniilor lor.

("( Suicidul/ Nebunie sau %nţelepciune0

Ca răspuns absurd la problemele angosante ale e1istenţei" nebunia devine

cu repeziciune" criticul raţional al comportamentelor omeneşti absurde. De laSebastian @rant la 5rasm perspectiva se inversează. La primul căutarea morţii e

o nebunie căci moartea ne va găsi cu siguranţă. 7n timp ce al doilea se întrebă

(0 8olbac2 3Sisteme ale naturii" editura Gtiinţi!ică" @ucureşti" ,/*" p. (*,

-


31/41

cine sunt în mod special cei care dezgustaţi de viaţă au ales să moară& $are nu

se apropie ei de înţelepciune.

@rant consideră că trebuie să !ii nebun ca să te sinucizi. 5rasm că trebuie

să !ii nebun ca să rămi în viaţă. Ca să te convingi" spune el" e su!icient "lo%iul ne&uniei>" 5ditura Gtiinţi!ică" @ucureşti" ,/0+" NNN?

,


32/41

Sinuciderea nu este nici un act de laşitate. $mul nu se decide să !acă

acest lucru" dect atunci cnd nimic în lume nu este capabil să3l bucure sau să3l

distragă de la durerea lui. %enorocirea lui oricare ar !i este reală pentru el.

6ocmai din această nenorocire găseşte !orţa de a3şi depăşi teama de moarte. Dar

nu sunt motive de îngri#orare şi nu trebuie să e1iste temeri cu o epidemie de

sinucideri. %atura a avut su!icientă gri#ă în acest sens" speranţa şi teama sunt

resorturi puternice de care ea se slu#eşte pentru a opri prea adeseori mna

ne!ericitului gata să se lovească. $mul este !ăcut în aşa !el înct pre!eră să

îndure toate su!erinţele dect să3şi pună capăt zilelor. Apostolii sinuciderii ne

spun că este îngăduit să3ţi părăseşti casa cnd eşti dezgustat de ea. De acord" dar

cea mai mare parte a oamenilor pre!eră să se culce într3o casă murdară dect să

petreacă noaptea sub cerul liber. 5ste tocmai ceea ce constată şi bătrna din

Candide şi anume !aptul că a vrut de nenumărate ori să se sinucidă" dar iubea

încă viaţa. Această derizorie slăbiciune este poate unul dintre păcatele noastre

cele mai !uneste. Căci e1istă oare ceva mai ridicol dect să vrei să duci continuu

o povară de care ai vrea tot timpul să te lepezi&

Puterea instinctului de conservare este att de mare" înct îţi trebuie o

tărie de caracter e1traordinară pentru a te sinucide. De aceea 9oltaire recuză

(


33/41

acuzaţia de laşitate utilizată !recvent împotriva celor care se sinucid.(+ 6rebuie

un spirit puternic pentru a depăşi ast!el instinctul cel mai puternic al naturii.

Această !orţă este cteodată cea a unui nebun" însă un nebun nu e slab.

(", Suicidul şi calculul raţional

62omas 8obbes este un adversar declarat al suicidului. 5ste adevărat că

el se re!eră numai la dreptul natural şi la raţiune atunci cnd scrie în Leviatan.

(/ 8obbes nu !ace dect să abordeze în treacăt subiectul care pentru

un teoretician al puterii absolute a statului nu pune nici o problemă. Statul nu

poate să tolereze dezertarea membrilor comunităţii civile" care dacă ar !i admisă

ar risca să conducă la dezorganizarea şi la ruina sistemului.

Descartes" contemporan cu 8obbes" este şi el un adversar al suicidului"

dar din motive mult di!erite. 5l este !inalmente !oarte aproape de 8amlet" şi seîntreabă dacă este într3adevăr raţional să rişti călătoria spre aceste ţinuturi

(+ 9oltaire" Lettres O 4onsieur de 9oltaire sur la %ouvelle 8loQse" în 9oltaire 4langes"5ditura Pleiade" Paris" ,/0," p.)-)

(/ 62omas 8obbes" 3 Leviatan" editura Pelican" Londra" ,/+*" p. ,+/


34/41

nee1plorate de unde nici un călător nu revine. Această viaţă nu este întotdeauna

!ericită" dar ea comportă cteva consolări" şi este posibil c2iar ca totalul celor

bune să le depăşească pe cele rele. Aici cel puţin ştim la ce să ne aşteptăm pe

cnd dincolo misterul e deplin. A te sinucide în speranţa unei sorţi mai bune

înseamnă deci să lepezi prada pentru umbră" certitudinea pentru incertitudine.

@ineînţeles" @iserica a!irmă un anumit număr de lucruri despre lumea de

dincolo" dar în ce priveşte raţiunea aceasta nu ne spune nimic. 7n absenţa

dovezilor matematice mai bine să rămnem în lumea noastră şi să îndurăm

măruntele noastre nenorociri.

?ată s!aturile pe care !iloso!ul le dă admiratoarei sale într3o scrisoare.

>e!eritor la starea su!letului dincolo de moarte am mai puţine cunoştinţe dect

dI?gbM" căci lăsnd deoparte ce ne învaţă credinţa" mărturisesc că numai prin

raţiunea naturală" putem să !acem cu uşurinţă numeroase presupuneri în

avanta#ul nostru" şi să nutrim plăcute speranţe" dar nici un dram de certitudine.

?ar în ceea ce priveşte cele pe care aceeaşi raţiune naturală ne învaţă de

asemenea că în această viaţă posedăm mai multe lucruri bune dect rele şi că nu

trebuie ctuşi de puţin să renunţăm la cele sigure pentru cele nesigure" mi se

pare că ea ne învaţă că nu trebuie cu adevărat să ne temem de moarte" dar şi că

nu trebuie niciodată să o căutăm.>-

- Descartes R "uvres et lettres" 5ditura Pleiade" Paris" p. ,-+

)


35/41

Cu Descartes suicidul pare să devină un calcul de mic negustor. La

întrebarea lui 8amlet" el răspunde invocnd o balanţă şi anume" greutatea totală

a plăcerilor pămnteşti pe care poate să ni le !urnizeze raţiunea bine !olosită

depăşeşte greutatea totală a su!erinţelor. Cum de cealaltă parte nu putem să

punem nimic pe talgerul balanţei" pentru că acolo incertitudinea este cu

adevărat deplină" ei bine" să rămnem în viaţăF 5 decizia raţiunii şi a bunului

simţ.

Pentru Descartes" c2iar dacă nu o spune" Lucreţia " Cato" @rutus şi ceilalţi

au !ost nişte neg2iobi. Să mori pentru o idee nu e o socoteală bună. La drept

vorbind dintre toţi adversarii suicidului întlniţi pnă aici Descartes este în

acelaşi timp cel mai modest" cel mai temperat şi mai liniştitor. Pentru că

gndeşte pornind de la date cunoscute şi veri!icabile" şi nicidecum în virtutea

unor principii abstracte" întotdeauna îndoielnice şi susceptibile de a !i repuse în

discuţie" care nu pot să antreneze consimţămntul dect printr3un act de credinţă

întotdeauna aleator. Dezbaterea se derula pnă atunci în numele lui Dumnezeu"

al naturii" societăţii" onoarei. Descartes raţionează în !uncţie de ceea ce !iecare

poate să vadă şi să simtă" evidenţe cum le numeşte el pentru a conc2ide că este

mai raţional să nu3ţi iei viaţa.

("1 2ant şi legea uni$ersală a naturii


36/41

Pentru !iloso!i libertatea de sinucidere nu poate în nici un caz să !ie

eri#ată în principiu" căci aceasta nu ar putea să satis!acă e1igenţa imperativului

universal al datoriei. aţionamentul este următorul3

suicidul este motivat de sentimentul iubirii de sine or" ar !i o contradicţie să3ţi

distrugi viaţa în numele unui sentiment al cărui rol este c2iar să !avorizeze

viaţa. aţionament puternic" dar de a cărui e!icacitate ne putem îndoi pentru că

decizia de sinucidere depăşeşte principiile de contradicţie logică.

=n om ca urmare a unui şir de nenorociri care au s!rşit prin a3l aduce în

pragul deznăde#dii" presimte dezgust pentru viaţă" rămnnd totuşi stăpn pe

propria raţiune pentru a putea să se întrebe dacă nu ar !i o violare a datoriilor

!aţă de sine să atenteze la propria viaţă. Ceea ce caută atunci este dacă

principiul acţiunii lui poate să devină o lege universală a naturii. Dar iată

principiul lui" din dragoste pentru mine însumi" pornesc de la premisa că trebuie

să3mi scurtez viaţa dacă prelungind3o am a mă teme mai mult de nenorociri

dect să sper satis!acţii. 7ntrebarea este deci doar de a şti dacă acest principiu al

iubirii de sine poate să devină o lege universală a naturii. Dar atunci constatăm

curnd că o natură a cărei lege ar !i să distrugă viaţa însăşi" c2iar prin

sentimentul a cărui !uncţie speci!ică este să îndemne la dezvoltarea vieţii ar !i în

0


37/41

contradicţie cu ea însăşi" şi ast!el nu ar supravieţui ca natură. Acest principiu nu

poate aşadar în nici un !el să ocupe locul unei legi universale a naturii" şi este

consecinţa contrară principiului suprem al oricărei datorii.

7ncercnd să evite pre#udecăţile" 4ontaigne e1aminează atent problema

suicidului. 4oartea nu încetează să3l preocupe" ea e cea care con!eră preţ

e1istenţei şi constituie în acelaşi timp vanitatea acesteia. Putem să aşteptăm sau

să devansăm moartea" şi 4ontaigne încearcă să3i înţeleagă pe


38/41

pentru că erau sătui de această viaţă" iar alţii în năde#dea unei vieţi mai bune în

lumea de dincolo.>,

Problema îl intrigă" îi consacră un paragra! în urnal de călătorie şi vreo

treizeci de pasa#e din eseuri" ca şi un cuprinzător capitol" >Costume de Cea>"

adevărat tratat de sinucidere. Ansamblul" vădit calculat" structurat" con!igurat"

reprezintă un studiu !ăcut în deplină libertate de gndire.

$ primă parte e1primă doctrinele antice !avorabile suicidului cu o

asemenea !orţă de convingere şi cu !ormule att de meşteşugit cizelate înct par

să trădează o aprobare. Dacă trăieşti în su!erinţă laşitatea ta e de vină. Pentru a muri nu trebuie dect

să vrei>"


39/41

măsură să pro!ităm de ea. %eantul nu este o soluţie" este negarea a tot"

(

După raţionamentele care nu rezolvă nimic se va trece la analiza

e1emplelor concrete. 4ontaigne consideră" pe bună dreptate" că suicidul nu este

o problemă de morală abstractă despre care se poate discuta în absolut pentru a

a#unge la concluzii universale" ci este o problemă de morală nemi#locită. 5 o

soluţie care i se o!eră unui individ con!runtat cu un conte1t di!icil" pe care doar

el o poate aprecia în toate dimensiunile în adncul !iinţei sale. 9ăzut din

e1terior" suicidul la ceilalţi apare mai mult sau mai puţin #usti!icat după

perspectivele din care îl abordezi. Deşi trece în revistă o mulţime de e1emple

celebre att păgne ct şi creştine" 4ontaigne îşi e1pune părerea despre !iecare"

dar nu propune o soluţie generală. 7n panorama e1emplelor celebre pe care o

realizează el este în general admirativ" dar cteodată şi critic sau c2iar ironic.

@rutus ar !i !ăcut mai bine să rămnă în viaţă pentru a3şi susţine idealul.

$ decizie nu e posibilă dect atunci cnd eşti con!runtat personal cu

această situaţie.( ?bidem" 9olumul ??" p.

/


40/41

Aristotel" 'etafi(ica" 5ditura 8umanitas" @ucureşti" (--,

Camus" Albert" 'itul lui Sisif " 5ditura Pentru Literatură =niversală"

@ucureşti" ,/0/.

Descartes R "uvres et lettres" 5ditura Pleiade" Paris.

Diogene Laertios" espre vieţile )i doctrinele filo(ofilor " 5ditura

Academiei omne" @ucureşti" ,/0.

Donne" o2n" $iathanatos" 5ditura Penguin" Londra" ,/+(

5mil" DurK2eim" espre sinucidere" ?nstitutul 5uropean" ?aşi" ,//.

Erise" . Le Suicide dans la Rome antique" Paris" 5ditura Labour" ,/+.

)-


41/41

8obbes" 62omas" Leviatan" 5ditura Penguin" Londra" ,/+*.

8olbac2" Sisteme ale naturii" 5ditura Gtiinţi!ică" @ucureşti" ,/*.

8ume" "ssa#s on Suicide and the immortalit# of the Soul " editura . 9.

Price" col. 'eM 6e1ts" @ristol" ,//(.

'ant" ?mmanuel" $a(ele metafi(icii moravurilor " 5ditura Antet"

@ucureşti" ,//.

Landsberg" Paul" Ludig" "seu despre e*perienţa morţii" 5ditura

8umanitas" @ucureşti" ,//(.

4inois" Eeorges" Istoria sinuciderii Societatea occidentală în faţa morţii

voluntare" editura 8umanitas" @ucureşti" (--(.

4ontesJuieu" espre spiritul le%ilor " 5ditura Gtiinţi!ică" @ucureşti" ,/*0.

4ontesJuieu" Scrisori persane" 5ditura 8Mperion" C2işinău" ,//.

4ontaigne" "seuri" 5ditura Gtiinţi!ică" @ucureşti" ,/00.

Platon" Phaidon" 0,C" 5ditura 8umanitas" @ucureşti" ,//(.

S!ntul Augustin" e civitae ei" 5ditura Pelican" Londra" ,/+(.

6oma dIAJuinos" Summa theolo%iae" 5ditura Penguin" Londra" ,/+.

9oltaire" Lettres + 'onsieur de Voltaire sur la ,ouvelle -lo/se" în

9oltaire 4langes" 5ditura Pleiade" Paris" ,/0,

DIMENSIUNILE MORALE ALE MORŢII VOLUNTARE

Documents

Transcript of DIMENSIUNILE MORALE ALE MORŢII VOLUNTARE