Cele 7 peceti reprezinta istoria Biserici lui Dumnezeu de la inceputul Erei Crestine si pana la a doua venire !

Pecetea 1 - Primul calaret (biserica pura)  îl reprezinta pe Iisus în calitate de conducator al Bisericii în era apostolica. Limbajul simbolurilor ne trimite la Apoc 19:11-14, 5:5, 2:1-3, Hab 3:8-9, Zah 9:13-14, Ps.45:2-7 si altele. Calul ca simbol al poporului lui Dumnezeu, al Bisericii care-L poarta în lume pe Christos, apare în Zah 10:3-5 si Is.63:13, Nu Biserica însasi aduce biruinta, ci Acela care o conduce.

Pecetea 2 - Calul rosu (biserica persecutata ) reprezinta Biserica persecutata de împaratii romani între anii 100-313, perioada paralela cu „Smirna" (The Edict of Milan in AD 313, is said to have granted toleration to Christians and allowed conversions to Christianity. Consatatine the Great )

Pecetea 3-  Calul negru (biserica corupta ) este un simbol al Bisericii imperiale dintre anii 313-538, când albul credintei apostolice s-a întunecat prin compromisuri si traditii pagane. Balanta calaretului subliniaza criza de hrana spirituala, dar o criza limitata. (The Balances. "The balances denoted that religion and civil power would be united in the person who would administer the executive power in the government, and that he would claim the judicial authority both in church and state. This was true among the Roman emperors from the days of Constantineuntil the reign of Justinian, when he gave the same judicial power to the bishop of Rome." [8]The Wheat and the Barley. "The measures of wheat and barley for a penny denote that the members of the church would be eagerly engaged after worldly goods, and the love of money would be the prevailing spirit of the times, for they would dispose of anything for money." [9]The Oil and the Wine. These "denote the graces of the Spirit, faith and love, and there was great

danger of hurting these, under the influence of so much of a worldly spirit. And it is well attested by all historians that the prosperity of the church in this age produced the corruptions which finally terminated in the falling away, and setting up the antichristian abominations." )

Pecetea 4 - Calul livid este simbolul Bisericii medievale condusa de papalitate. Aceasta este cea mai adânca decadere a Bisericii. Culoarea calului reprezinta teroare, moarte, morbiditate si putrefactie. Numele calaretului si a escortei lui aminteste de pasajul din Hab 2:4-12 în care Lacomia împaratului Babilonului este comparata cu moartea si cu locuinta mortilor.  Multe manuscrise grecesti, printre care cele mai vechi, nu contin decât invitatia „Vino!", fara adaugarea „si vezi". In acest caz invitatia este adresata calaretilor, nu lui Ioan. Dupa altii, invitatia ar fi adresata lui Iisus, ca în cap.22:17.20.1 (The Holy Scriptures were forbidden to the people; nobles, commoners and clergy alike were largely ignorant of the great truths they contain. For centuries the Christian world made no progress in science, arts or civilization. Millions lived miserable lives of ignorance and squalor )

Pecetea a 5 - Altarul de jertfa pe care au fost junghiati martirii, nu trebuie confundat cu altarul de aur al tamâierii din alte locuri din Apocalipsa. Altarul jertfelor se afla pe pamânt. In sanctuarul ceresc nu se aduc jertfe de animale, iar Mielul lui Dumnezeu a fost junghiat aici pe pamânt. Pamântul nostru este curtea templului ceresc. Nu constienta post mortem a sufletelor, nici locul unde sunt depozitate în rai, se are în vedere aici, ci se foloseste un limbaj simbolic, potrivit expresiei poetice din Gen 4:10, Hab 2:11-12, Iacov 5:4, Ev 12:24. Asemenea sângelui lui Abel, sângele (imaginat ca fiind scurs sub altar) al tuturor martirilor, striga la Dumnezeu. Striga din pamânt. Altarul fiind pe pamânt, „sub altar" înseamna „în pamant ». Perioada de timp - Following the period of papal persecution, the time covered by this seal would begin when the Reformation began to undermine the papal fabrication, and

restrain the persecuting power of the Roman Catholic Church. Daniel and Revelation by Uriah Smith Indreptatirea credinciosilor la Judecata (v.11). Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba. Iertarea si îndreptatirea data de Dumnezeu în mod gratuit, pacatosului pocait, prin credinta, este un act instantaneu al lui Dumnezeu, conditionat numai de marturisire, pocainta si credinta. Din comparatia cu Dan.8:13-14 este clar ca aceasta este Judecata casei lui Dumnezeu sau Judecata preadventa (pe care noi o numim Judecata de cercetare"), care este în curs începând cu anul 1844 . Putina vreme este timpul scurs de la începutul Judecatii ceresti (1844) si pâna la venirea lui Iisus când are loc razbunarea Mielului (v.17). Profetia arata destul de clar ca pâna la varsarea teribilelor judecati ale lui Dumnezeu asupra lumii, înca se va varsa sânge de martir. In special) sub ultima persecutie a lui Antichrist, gustul intolerantilor dupa sânge se va redestepta (Apoc.13:15, 16:4-6, 17:6, 18:1-5, 19:2, 20:4, vezi si comentariul de la Dan 12:7 u.p). Nu este nimic figurat sau simbolic cu privire la sensul martirajului de aici („omorâti ca si ei"). Fratii si tovarasii de slujba ai martirilor din trecut, eu sau dumneavoastra, vom mai trece printr-un fluviu de sânge. Ultimul din istoria lumii.

Pecetea a 6 - Semnele revenirii lui Iisus si "ziua maniei". - O împlinire - poate numai preliminara - a acestor semne prezise si în Mat. 24:29 etc, a avut loc între anii 1755-1833, deci în ajunul zilei judecatii care avea sa înceapa în 1844.

Cutremurul a avut loc la 1 noiembrie 1775, având epicentrul la Lisabona. A fost cel mai extins cutremur cunoscut, cu cel mai mare impact spiritual asupra credinciosilor. A zguduit trei continente. Orasul Lisabona a fost distrus complet, si chiar localitati departate au fost afectate. Contemporanii au recunoscut în el semnul prezis de Iisus.

Ziua întunecata si înrosirea lunii au avut loc la data de 19 mai 1780 pe o uriasa întindere a coloniilor nord americane unde erau cei mai multi credinciosi. De la orele 10 ziua si pâna noaptea târziu, atmosfera s-a umplut de un întuneric dens, ca într-o noapte înnorata. Când întunericul s-a mai risipit în timpul noptii, luna a aparut pe cer ca o pata de sânge. Savantii n-au reusit sa explice fenomenul care n-a fost o eclipsa. Pâna astazi nu se cunosc cauzele, s-au facut doar presupuneri. Contemporanii care studiau Biblia au recunoscut în acest fenomen al doilea semn, în ordine cronologica.

Caderea stelelor, în singurul sens real în care poate avea loc un asemenea fenomen, a fost impresionanta ploaie de meteoriti din noaptea de 12-13 noiembrie 1833, vazuta deasupra statelor estice ale Americii de Nord. Savantii au dovedit ca este vorba de un curent meteoric (al Leonidelor) prin care pamântul trece la interval de circa 33 de ani. In 1766, fenomenul fusese observat în zona sudamericana a Atlanticului. Pe la 1866 a fost vizibil deasupra unor întinderi din Europa si Asia. Istoria a mai înregistrat ploi meteoritice, dar se pare ca niciuna nu se poate compara cu aceea de la 1833. Apocalipsa ne arata ca aceste semne se vor realiza în final la scara mondiala si cu un plus de manifestari v.14-16. Biblia descrie în multe locuri solemnitatea acelei zile: Is.2:10-21, 13:9-13, Zaf 1:14-18. Lc. 23:30. Lumea din ziua revenirii lui Iisus arata ca si cum ar fi surprinsa în timpul unui conflict armat.