STRATEGIA UNIUNII EUROPENE PENTRU REGIUNEA · PDF filemembrii Parlamentului European solicită...
Click here to load reader
-
Upload
trinhtuong -
Category
Documents
-
view
212 -
download
0
Transcript of STRATEGIA UNIUNII EUROPENE PENTRU REGIUNEA · PDF filemembrii Parlamentului European solicită...
1
FIȘA DE INFORMARE NR. 93
STRATEGIA UNIUNII EUROPENE PENTRU REGIUNEA DUNĂRII
Altele 6
DATE DESPRE PROPUNERE
1. Data adoptării de către Comisie: 8.12.2010; responsabil: Johannes Hahn,
comisarul european pentru politică regională (DG Politică regională)
2. Denumire document: Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Strategia Uniunii
Europene pentru regiunea Dunării” – COM(2010)0715, și documentele de lucru
care însoțesc comunicarea: SEC(2010)1489; SEC(2010)1490 și SEC(2010)1491
3. Tipul documentului: comunicare (nelegislativ)
4. Stadiul actual: Calendarul Președinției ungare prevede aprobarea Strategiei în cadrul
Consiliului Afaceri Generale (CAG) din 18 aprilie 2011 și adoptarea acesteia cu
ocazia reuniunii Consiliului European din 24 iunie 2011. Parlamentul European a
adoptat Rezoluția TA(2011)0065 din 17 februarie 2011 referitoare la implementarea
Strategiei.
5. Alte observații: Potrivit IPEX, până în prezent (15.02.2011), parlamentele sau
camerele parlamentare din 2 state membre au organizat dezbateri asupra comunicării1.
1. CONTEXT
Cu o suprafață de aproximativ 800.000 de km2
(ocupând a cincea parte din suprafața UE) și cu
o populație de peste 100 de milioane, regiunea Dunării2 este vitală pentru Europa. Bazinul
dunărean beneficiază de o serie de avantaje care pot permite dezvoltarea sa rapidă: poziția
geografică (deschiderea către est); diversitatea culturală, etnică și naturală; surse importante
de energie regenerabilă (hidro, biomasă, eoliene și termale); avantajele care țin de mediu
(floră și faună, resurse de apă, Delta Dunării).
Regiunea Dunării are un potenţial de creştere economică insuficient exploatat. Fiind parte a
Coridorului pan-european de transport VII al UE, Dunărea3 reprezintă o cale navigabilă
semnificativă, care face legătura, prin reţeaua Rin-Main-Dunăre, între portul Constanţa,
centrele industriale din vestul Europei şi portul Rotterdam. Bazinul lărgit al Dunării cuprinde
state şi regiuni care ar putea beneficia în viitor de accesul direct la Marea Neagră, iar
importanţa conectării UE cu regiunea extinsă a Caucazului şi Asiei Centrale a fost deja
consimţită prin Sinergia Mării Negre.
1 Germania și Suedia.
2 Regiunea Dunării include părți din opt state membre ale UE (Germania, Austria, Ungaria, Republica
Cehă, Slovacia, Slovenia, Bulgaria și România) și din șase state non-UE (Croația, Serbia, Bosnia și
Herțegovina, Muntenegru, Ucraina și Republica Moldova). 3 Dunărea traversează zece ţări europene: Austria, Bulgaria, Croaţia, Germania, Ungaria, România,
Republica Moldova, Slovacia, Ucraina şi Serbia. Lungimea navigabilă a Dunării este de 2.414 km și
deservește peste 40 de porturi de importanță internațională. Dintre toate statele riverane Dunării,
România deţine cel mai lung sector.
2
În această zonă s-au produs și numeroase schimbări politice, cele mai recente fiind
reprezentate de căderea regimurilor socialiste și de valurile extinderii Uniunii Europene. Prin
prezența mai multor națiuni și istoria socială complexă, această regiune este una dintre cele
mai diverse din Europa, fiind totodată și una dintre cele mai vulnerabile.
În acest context, ținând cont și de inițiativa lansată de România și Austria în 20084, Consiliul
European (18-19 iunie 2009) a solicitat Comisiei Europene să facă demersurile necesare
pentru adoptarea unei Strategii a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării până la sfârşitul
anului 2010, urmând modelul celei pentru Marea Baltică.
În luna ianuarie 2010, Parlamentul European5 a supus dezbaterii întrebarea orală „Strategia
europeană pentru regiunea Dunării”, care a fost urmată de adoptarea unei rezoluţii6 în care
membrii Parlamentului European solicită Comisiei Europene să lanseze această strategie, în
urma unui proces de consultare, până la sfârşitul anului 2010. Deputaţii europeni au subliniat
că Strategia UE pentru regiunea Dunării ar trebui să fie dezvoltată în următoarele domenii de
cooperare inter-regională: protecţie şi dezvoltare socială; dezvoltare economică durabilă;
infrastructura energetică şi de transport; protecţia mediului; cultură şi educaţie.
Ulterior, Comisia Europeană a lansat consultarea publică (februarie - iunie 2010) pe parcursul
căreia au fost organizate, în toate statele riverane, conferinţe, seminarii şi mese rotunde.7
Rezultatul acestor consultări a constat în elaborarea de către Comisia Europeană şi
prezentarea, în data de 8 decembrie 2010, a unei Comunicări pe tema Strategiei UE pentru
regiunea Dunării, precum şi a unui Plan de acţiune.
2. PREZENTAREA STRATEGIEI UE PENTRU REGIUNEA DUNĂRII
Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării vizează dezvoltarea potențialului
economic și îmbunătățirea condițiilor de mediu ale regiunii. Totodată, încurajează cooperarea
pe termen lung, atât între autoritățile locale și regionale, cât și între autorități, mediul privat și
ONG-uri, prin generarea de proiecte pentru dezvoltarea regiunii.
Ţările incluse în Strategie sunt cele acoperite de Procesul de cooperare dunăreană8:
Germania (landurile Baden-Württemberg şi Bavaria), Austria, Slovacia, Republica Cehă,
4 În anul 2008, România şi Austria au trimis președintelui Barroso o scrisoare prin care solicitau ca
Dunărea să fi e luată în calcul într-un mod mai sistematic în cadrul politicilor UE. Ulterior, au
promovat, la nivelul statelor membre ale UE şi a statelor terţe din bazinul Dunării, ideea unui nou
proiect de cooperare regională, sub forma unei Strategii a UE pentru regiunea Dunării, după
modelul Strategiei la Marea Baltică. 5 PE a sprijinit crearea strategiei UE pentru regiunea Dunării încă din luna septembrie 2008: Comisia
pentru transport şi turism a trimis o delegaţie în regiunea Dunării pentru a promova potenţialul acestui
mare fluviu european şi al regiunilor riverane. Una din principalele concluzii la care a ajuns această
delegaţie a fost crearea unui Intergrup în cadrul PE axat pe regiunea Dunării, al cărui președinte este dna
Sivia-Adriana Țicău (S&D, România). 6 Rezoluţia TA(2010)0008 referitoare la Strategia europeană pentru regiunea Dunării.
7 Contribuţia României la elaborarea acestei strategii a fost rezultatul colaborării dintre 11 instituţii
guvernamentale coordonate de Ministerul Afacerilor Externe: 10 ministere (afaceri externe;
transporturi şi infrastructură; dezvoltare regională şi turism; mediu şi păduri; economie, comerţ şi mediu
de afaceri; finanţe; agricultură şi dezvoltare rurală; administraţie şi interne; cultură şi patrimoniu naţional;
educaţie şi cercetare) şi Departamentul pentru afaceri europene. Coordonatorul naţional a fost dl Viorel
Ardeleanu, ales în luna octombrie 2009, iar rolul acestuia a fost de a reprezenta ţara noastră atât în plan
intern cât şi extern în cadrul procesului de elaborare a strategiei. 8 Procesul de Cooperare Dunăreană a fost lansat oficial la Viena, la 27 mai 2002, pe baza unei iniţiative
comune a Guvernelor României şi Austriei, a Comisiei Europene şi a Pactului de Stabilitate pentru
Europa de Sud-Est (PSESE). Participanţii sunt statele din bazinul Dunării, la care se adaugă Comisia
3
Ungaria, Slovenia, Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herțegovina, Muntenegru, România, Bulgaria,
Republica Moldova şi Ucraina. Dintre aceste state, opt sunt state membre ale Uniunii
Europene, iar celelalte sunt implicate în diferite iniţiative de cooperare cu Uniunea
Europeană, unele din ele cu scopul declarat de a deveni într-un viitor mai apropiat sau mai
îndepărtat membre ale UE.
2.1. SUBSIDIARITATE
Comisia consideră că este preferabil ca deciziile să fie luate la nivelul adecvat și măsurile să
fie puse în aplicare de către cei care dispun de cunoștințele și de competențele relevante.
Pentru aspectele de amploare europeană este posibil să se facă apel la instituțiile Uniunii
Europene, pentru aspectele naționale – la guvernele naționale –, iar pentru aspectele regionale
și locale – la regiuni și la orașe. Cu toate acestea, pentru aspectele macroregionale (care
vizează mai multe țări, dar nu întreaga Uniune Europeană și care implică, uneori, țări terțe)
este necesar să se stabilească un cadru de cooperare specific.
2.2. PLANUL DE ACȚIUNE AL STRATEGIEI9
Documentul cuprinde o analiză a situației actuale și identifică o serie de provocări:
amenințările la adresa mediului (poluarea apei, inundații, schimbări climatice); potențialul
neexploatat al transportului maritim și lipsa conexiunilor cu transportul rutier și feroviar;
surse insuficiente de energie și prețul ridicat al acesteia; dezvoltarea socio-economică inegală;
sisteme necoordonate de educație, cercetare și inovare; deficiențe în materie de siguranță și
securitate (traficul cu ființe umane, corupția, contrabanda).
Pentru soluționarea acestor probleme, Strategia conține un Plan de acțiune, care va fi
monitorizat de Comisia Europeană şi va fi actualizat periodic, în funcţie de evoluţia situaţiei
economice şi sociale din regiune. Planul este grupat în patru ”piloni” (axe principale) și
11 domenii prioritare.
(1) Interconectarea regiunii Dunării - Obiectivul este de a îmbunătăţi conectivitatea
regiunii Dunării cu restul Europei, în trei domenii prioritare: transport, energie și
cultură/turism. Interconectarea regiunii poate fi realizată prin îmbunătăţirea coordonării în
realizarea lucrărilor de infrastructură, îmbunătăţirea funcţionării sistemelor de transport şi
energie, schimburi de experienţă cu privire la energie curată şi promovarea culturii şi
turismului Dunării, iar obiectivele propuse sunt următoarele:
creșterea transportului de marfă pe fluviu cu 20% până în 2020, față de anul 2010;
înlăturarea blocajelor existente în calea navigației pe fluviu, până în anul 201510
(pentru a putea utiliza nave de tip VIb pe toată durata anului) prin implementarea
Programului de acțiune pentru transportul pe căile navigabile interioare
(NAIADES), precum și în baza „Declarației comune privind navigația interioară
și durabilitatea de mediu în bazinul fluviului Dunărea”;
timpi de călătorie îmbunătățiți pentru conexiuni feroviare competitive între orașele
importante;
Europeană şi Consiliul Cooperării Regionale (CCR), continuatorul PSESE, existând, de asemenea şi
câteva state cu statut de observator la Proces (Franţa, FYROM, Federaţia Rusă şi SUA). 9 SEC(2010)1489
10 Clasificarea internațională a căilor navigabile interioare din Europa (UNECE/TRANS/120/Rev.4, p.
28/29) din cadrul Acordului european privind marile căi navigabile de importanță internațională (AGN)
clasifică parametrii pentru navele cu motor și convoaiele împinse. În prezentul text, categoria VIb se
referă exclusiv la convoaiele împinse și nave de navigație interioară cu un pescaj de până la 2,5 m.
4
implementarea proiectelor prioritare din cadrul Rețelei trans-europene de transport
(TEN-T) și a celor 4 coridoare de transport feroviar de marfă11
care străbat
regiunea Dunării, astfel cum a fost planificat, în termen de 3 sau 5 ani;12
dezvoltarea, până în anul 2020, a unor terminale multimodale eficiente în porturile
de pe Dunăre, pentru a conecta căile navigabile interioare cu cele de transport
rutier și feroviar.
atingerea obiectivelor naționale pe baza obiectivelor energetice și climatice din
Strategia ”Europa 2020”.
(2) Protejarea mediului în regiunea Dunării
Strategia schițează trei priorități pentru conservarea biodiversității13
și protejarea calităţii
vieţii oamenilor care locuiesc pe malurile și în bazinul hidrografic al Dunării: restabilirea și
menţinerea calităţii apei; gestionarea riscurilor de mediu; conservarea biodiversităţii, a
peisajelor și a calităţii aerului și solurilor. Acţiunile ce urmează a fi implementate vizează
următoarele obiective:
– atingerea obiectivelor de mediu prevăzute în planul de management al bazinului
fluviului Dunărea, mai ales în ceea ce privește emisiile și substanțele poluante;
– reducerea nivelului de substanțe nutritive din apa fluviului pentru a permite
restaurarea ecosistemelor Mării Negre la niveluri similare cu cele din anul 1960;
– completarea și adoptarea Planului de management al Deltei până în 2013;
– implementarea planurilor de gestionare a riscurilor de inundații pe scară largă –
programată a avea loc în 2015, în temeiul Directivei privind inundațiile – va
include reducerea riscurilor de inundații până în 2021, având în vedere și
potențialele efecte ale schimbărilor climatice;
– elaborarea de planuri efective de management pentru toate siturile Natura 200014
;
– asigurarea unor efective viabile de specii de sturioni și alți pești indigeni în
Dunăre până în 2020, prin combaterea speciilor invazive;
– reducerea zonelor afectate de eroziuni ale solului de peste 10 tone/ hectar cu 25%
până în 2020.
(3) Creșterea prosperității în regiunea Dunării
De la cele mai înalte niveluri de trai din UE până la cele mai scăzute, de la personalul cu cel
mai înalt nivel de calificare până la angajaţii cu cele mai puține studii, de la unele dintre cele
mai competitive regiuni ale UE pâna la unele dintre cele mai sarace – în ceea ce privește
prosperitatea, Dunărea este o regiune a contradicțiilor. Strategia prezintă trei priorități care
vor reduce eterogenitatea regiunii: dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaștere prin cercetare,
11
Cele patru coridoare feroviare care străbat regiunea Dunării sunt:
Coridorul oriental: Praga – Viena – Bratislava - București - Constanța/Sofia – Thessaloniki - Atena
Coridorul Balt-Med: Gdynia (Marea Baltică) - sudul Poloniei – Slovacia - Republica Cehă – Viena
– Bratislava – Slovenia - nordul Italiei - Coasta adriatică
Coridorul Central nord-sud: Suedia – Hamburg - sudul Germaniei/ Innsbruck - Italia (Palermo)
Coridorul mediteranean: Spania – sudul Franței – Coasta mediterană – nordul Italiei – Slovenia –
Budapesta - Zahony (Ucraina) 12
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 913/2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un
transport de marfă competitiv. 13
Dunărea și Delta Dunării constituie un ecosistem unic și fragil, care adăpostește specii de plante rare,
amenințate din cauza poluării. 14
Regiunea Dunării cuprinde mai multe zone speciale de protecție și zone speciale de conservare în cadrul
Natura 2000. Totodată, din 1991, Delta Dunării și Budapesta, inclusiv malurile Dunării, fac parte din
patrimoniul mondial al UNESCO.
5
educație și tehnologiile informației; sprijinirea competitivităţii în afaceri; investiţiile în
oameni și competenţe (resurse umane). Obiectivele ar putea fi următoarele:
– investirea a 3% din PIB în domeniul cercetării și dezvoltării până în 2020;
– acces la internet de bandă largă pentru toți cetățenii UE din regiune până în 2013;
– creșterea cu 50% a numărului de brevete obținute în regiune;
– creșterea cu 40% a tranșei de populație a UE în vârstă de 30-34 de ani cu educație
post-secundară sau echivalentă până în 2020.
(4) Consolidarea regiunii Dunării
Crima organizată și corupția reprezintă o provocare în anumite părți ale regiunii, iar Strategia
definește acțiuni pentru schimbarea acestei situații. Pentru impulsionarea creșterii economice
durabile și prosperității în această zonă, este necesară transformarea regiunii Dunării într-o
zonă în care se poate trăi în siguranță și consolidarea integrării acesteia în cadrul UE. Acest
pilon se axează pe două priorități care vor contribui la consolidarea regiunii: îmbunătățirea
capacităţii și a cooperării instituţionale; conlucrarea pentru abordarea problemei securităţii
și a crimei. Obiectivele propuse sunt următoarele:
– stabilirea de norme pentru e-Guvernare și reducerea birocrației excesive până în
anul 2012;
– maximum 4 săptămâni pentru obținerea autorizațiilor de înființare a unei societăți
până în 2015;
– schimbul eficient de informații între factorii de aplicare a legii relevanți până în
2015, în scopul îmbunătățirii securității și al combaterii infracțiunilor grave și a
criminalității organizate în cele 14 țări;
– cooperarea eficientă între factorii de aplicare a legii relevanți până în 2015.
2.3. SURSE DE FINANȚARE, IMPLEMENTARE ȘI GUVERNARE
Având ca model Strategia UE pentru Marea Baltică, Strategia pentru regiunea Dunării
urmărește principiul celor trei „NU”: fără instituţii noi, fără schimbări ale cadrului
legislativ existent, fără suplimentare de fonduri.
Resursele de finanţare ale strategiei vor fi asigurate din fonduri naţionale, regionale şi
europene, inclusiv din fondurile structurale și de coeziune ale UE pentru perioada de finanţare
2007-201315
, acordate de către Comisia Europeană pentru statele membre UE şi ţările
candidate, și anume: Fondul european de dezvoltare regională (FEDR); Instrumentul de
preaderare (IPA); Fondul de coeziune (FC); Instrumentul politicii europene de vecinătate
(ENPI); Fondul de solidaritate al UE; Programul FP7 pentru cercetare și dezvoltare
tehnologică; Instrumentul LIFE+ pentru proiecte de mediu și conservarea naturii; Fondul
european de garantare în agricultură (FEGA); Fondul european agricol pentru dezvoltare
rurală (FEADR); fonduri puse la dispoziție de către instituțiile financiare internaționale, BEI,
BERD etc.
În ceea ce privește implementarea, Comisia Europeană va facilita și va sprijini
demersurile și va oferi asistență pentru a se asigura că fondurile pe care le pune la dispoziție
sunt utilizate corect. Sarcina de a pune în aplicare Strategia revine țărilor implicate, prin
angajarea și implicarea practică a tuturor autorităților, naționale, regionale și de la alte
niveluri. În acest sens, Declarația Summit-ului de la București16
reprezintă un angajament
important.
15
Programele Operaționale derulate în acest context sunt avute în vedere doar pentru asigurarea continuității
cu acele proiecte care vor fi identificate prin intermediul Strategiei. 16
București, 8 noiembrie 2010.
6
Pentru inițierea și accelarea procesului de dezvoltare a regiunii și pentru consolidarea
cooperării între țările implicate, ar trebui să fie pe deplin exploatate Programele europene de
cooperare teritorială (ETC). Pentru perioada 2007-2013, aproape jumătate dintre aceste
programe vizează regiunea Dunării (41 de programe): 18 programe transfrontaliere; 7
programe transnaționale; 13 programe de cooperare transfrontalieră în cadrul Instrumentului
de preaderare (IPA CBC); 3 programe de cooperare în cadrul Instrumentului politicii
europene de vecinătate (ENPI).
Pentru coordonarea la nivel de politici, Comisia va fi asistată de un Grup la nivel înalt
reprezentând toate statele membre (coordonatorii de domenii prioritare). Comisia va consulta
Grupul în ceea ce privește modificările aduse strategiei și Planului de acțiune, privind
rapoartele și monitorizarea. Grupul va avea ca sarcină orientarea politică și prioritizarea.
Totodată, Comisia va fi asistată de Punctele naționale de contact. Acestea asigură coordonarea
în fiecare țară, identifică contactele relevante și, în special, propun aspecte practice ale
activității. În data de 3 februarie 2011, dl Johannes Hahn, comisarul european pentru politică
regională, a anunțat țările și regiunile care vor coordona cele 11 domenii prioritare de acțiune
în cadrul Strategiei.
Raportarea și evaluarea sunt efectuate de către Comisie, în parteneriat cu coordonatorii
de domeniile prioritare. Vor fi identificate progresele făcute în domeniul îmbunătățirilor pe
care le aduc acțiunile și proiectele, cele făcute în domeniul atingerii obiectivelor și vor furniza
periodic informații privind activitatea pe care o desfășoară. Pe baza acestora, Comisia
elaborează rapoarte, indicând evoluția Planului de acțiune. De asemenea, Comisia va organiza
un forum anual, la care vor participa statele, instituțiile UE și părțile interesate.
NR.
CRT. DOMENIU PRIORITAR ŢĂRI
1.
Îmbunătăţirea mobilităţii şi a intermodalităţii:
a) Căi navigabile interioare
b) Căi feroviare, rutiere şi aeriene
a) Austria şi România
b) Slovenia şi Serbia
2. Încurajarea energiilor durabile Ungaria
Republica Cehă
3. Promovarea culturii şi turismului, a contactelor directe între
oameni
Bulgaria
România
4. Restaurarea şi întreţinerea calităţii apelor Ungaria
Slovacia
5. Gestionarea riscurilor de mediu Ungaria
România
6. Conservarea biodiversităţii, a peisajelor şi a calităţii aerului şi
solurilor
Germania (Bavaria)
Croaţia
7. Dezvoltarea unei societăţi bazate pe cunoaştere (cercetare,
educaţie şi TIC)
Slovacia
Serbia
8. Sprijinirea competitivităţii întreprinderilor Germania (Baden-Württemberg)
Croaţia
9. Investirea în oameni şi în competenţe Austria
Moldova
10. Ameliorarea capacităţii şi a cooperării instituţionale Austria (Viena)
Slovenia
11. Cooperarea în domeniul securităţii şi al combaterii crimei
organizate
Germania
Bulgaria
7
2.4. OPȚIUNI DE POLITICĂ
Cadre de cooperare posibile Opțiunea preferată
Opțiunea 1 Comisia nu este implicată (scenariu de referință);
Comisia nu elaborează o strategie pentru
regiunea Dunării. În cadrul acestei opțiuni pot fi
prevăzute două scenarii:
1.1) nu există nicio strategie pentru regiunea
Dunării și
1.2) există o strategie, dar ea nu este elaborată de
către Comisie
Opțiunea preferată este opțiunea 3,
având în vedere obiectivele următoare:
– eficiența, întrucât ea permite o mai
bună armonizare a politicilor și a
fondurilor destinate regiunii;
– eficacitatea, întrucât facilitează
aplicarea unor măsuri concrete prin
rolul coordonator al Comisiei, prin
larga adeziune privind strategia pe
teren, precum și prin fezabilitatea
acțiunilor;
– acceptarea politică, deoarece
utilizând fondurile, instituțiile și
legislația deja existente și abordând
o adoptare globală, ea permite
tuturor părților să se identifice cu
strategia.
Opțiunea 2 Rolul Comisiei este limitat la elaborarea unei
strategii; Comisia elaborează o strategie, dar
punerea ei în aplicare are loc doar la nivel
interguvernamental, fără implicarea UE.
Opțiunea 3 Comisia coordonează acțiunile la nivelul UE
(utilizând structurile UE); este elaborată o
strategie coordonată utilizând structurile
existente ale UE, Comisia având un rol de
facilitare. Strategia este elaborată de Comisie, dar
viitoarele decizii vor fi luate în parteneriat de
către instituții.
Opțiunea 4 Comisia susține crearea unui nou organism dotat
cu puteri financiare și legislative; este creată o
nouă organizație internațională, având
competența de a adopta noi legi pentru regiunea
Dunării și de a gestiona fondurile destinate
finanțării proiectelor transnaționale
Opțiuni geografice Opțiunea preferată
Opțiunea a Opțiune limitată la fluviul Dunărea; această
abordare vizează teritoriile situate de-a lungul
fluviului (state membre și țări terțe) și se
concentrează astfel doar pe aspectele legate de
acesta din urmă, precum navigabilitatea și
mediul.
Opțiunea preferată este opțiunea b,
în cadrul căreia regiunea Dunării este
extinsă la întreaga zonă geografică
funcțională. Această abordare vizează
regiunea Dunării în ansamblul ei (state
membre și țări terțe) și, prin urmare,
are potențialul de a aborda toate
problematicile principale ale întregii
regiuni a Dunării, contribuind la
eliminarea barierelor și a lacunelor
administrative și politice.
Opțiunea b Opțiune extinsă la zona geografică funcțională;
această abordare vizează toată regiunea Dunării
(state membre și țări terțe) și poate aborda astfel
o serie de provocări legate de regiune (și nu
exclusiv de fluviu). Această opțiune ia în
considerare „regiunea Dunării” ca fiind o zonă
funcțională și include actorii necesari unei
cooperări privind diferite aspecte, indiferent dacă
este vorba despre statele membre ale UE sau
despre țări terțe.
Opțiunea c opțiune extinsă dincolo de fluviu, dar limitată
doar la statele membre din regiunea Dunării;
această abordare se bazează pe opțiunea b, dar
8
este limitată la statele membre ale UE.
3. POZIȚII
În data de 17 februarie 2011, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în care solicită
pași concreți și un program de implementare a Strategiei, care să fie adoptat de statele
membre până în luna iunie a.c. Membrii PE consideră Strategia UE pentru regiunea Dunării
o șansă unică pentru stimularea cooperării transnaționale și pentru a determina o dezvoltare
economică şi culturală durabilă în centrul şi estul Europei, în beneficiul cetățenilor din această
zonă.
Având în vedere că regiunea Dunării cuprinde 14 state membre UE şi state din vecinătatea
imediată, eurodeputații solicită o abordare macroregională, considerând că aceasta ar putea
crea o nouă dinamică. Membrii PE consideră că, dacă sunt implicaţi toţi actorii, inclusiv
societatea civilă, Strategia ar putea determina o mai bună coordonare şi finanţare a proiectelor
cofinanţate de UE în regiunile din vecinătate, a cooperării la mai multe niveluri şi investiţii
strategice. În plus, Strategia ar putea ”avea o contribuţie semnificativă la depăşirea vechilor
diviziuni ale continentului, concretizând astfel integrarea UE”. Strategia reprezintă ”o ocazie
excelentă pentru întreaga Uniune de a-şi dezvolta cooperarea politică şi economică cu
Balcanii”.
4. LISTA DOCUMENTELOR RELEVANTE
COM(2010)0715 - Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Strategia Uniunii Europene
pentru regiunea Dunării” și documentele de lucru care însoțesc comunicarea:
SEC(2010)1489; SEC(2010)1490 și SEC(2010)1491
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010DC0715:RO:NOT
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SC1489:RO:NOT
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SC1490:RO:NOT
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SC1491:RO:NOT
TA(2011)0065 - Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la
implementarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+MOTION+P7-RC-
2011-0129+0+DOC+XML+V0//RO
Întocmit: Alina PITULICE și Mihaela ZĂVOIANU
Data: 17.02.2011