REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 2, AN 2011112

PROTETICĂ7MODALITźI DE TRATAMENT LA PACIENTUL

EDENTAT PARºIAL. CAZ CLINICTreatment modalities in partially edentuluos patient. Clinical case

Conf. Dr. Simona Andreea Sandu, Prof. Dr. Emilian HutuUniversitatea de Medicinå ¿i Farmacie ,,Carol Davila“, Bucureşti

REZUMATTratamentul edentatului parţial implică în anumite cazuri clinice combinarea metodelor restaurative. Cazul clinic prezentat în continuare este relevant prin tratamentul maxilarului cu supraproteză agregată prin capse şi prin tratamentul mandibulei cu proteză scheletată ancorată prin croşete.

Cuvinte-cheie: edentat parţial, supraproteză, proteză scheletată

ABSTRACTThe partially edentuluos treatment involves, in few cases, a combination of restoration methods. The clinic case is important because of maxilary treatment with balls retained overdentures and mandibulary treatment with claps retained cast partial denture.

Key words: partially edentuluos, overdenture, cast partial denture

Adresă de corespondeţă:Conf. Dr. Simona Andreea Sandu, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, B-dul. Eroii Sanitari, Nr. 8, Bucureşti

Tratamentul edentatului parţial implică în anu-mite cazuri clinice combinarea metodelor restaura-tive. Cazul clinic prezentat în continuare este relevant prin tratamentul maxilarului prin supra-protezare şi prin tratamentul mandibulei prin pro-teză scheletată.

Pacienta edentată parţial s-a prezentat cu o eden-taţie termino-fronto-terminală maxilară şi cu o eden taţie termino-terminală mandibulară. Dinţii re s tanţi prezentau contacte dento-dentare, pacienta având ocluzie instabilă cu dimensiunea de ocluzie păstrată (Fig. 1).

Dinţii restanţi maxilari au prezentat distrucţii coronare întinse, în timp ce dinţii restanţi man-dibulari au fost indemni. Din aceste motive, soluţia de tratament aleasă, la maxilar, a fost de supra pro-tezare agregată prin capse Rhein, iar la mandibulă de proteză scheletată agregată prin croşete.

Dinţii restanţi maxilari au fost preparaţi pentru dispozitive radiculare. Pentru folosirea sistemului de capse extraradiculare este necesar un spaţiu

FIGURA 1. Aspectul clinic iniţial

protetic vertical de aproximativ 12 mm. În cazul clinic prezentat, spaţiul vertical a fost insufi cient pentru aplicarea sistemului de capse şi din acest motiv s-a recurs la efectuarea gingivoalveoloplastii-lor aferente fi ecărui dinte stâlp.

După perioada de vindecare gingivală s-a luat o amprentă de spălare la maxilar, pentru realizarea dis pozitivelor radiculare la care se va ataşa patricea capselor. În laborator s-au confecţionat dispozitivele

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 2, AN 2011 113

radiculare ce încorporează patricile sistemului de capse.

Dispozitivele radiculare se verifi că în cavitatea bucală, se poziţionează pe dinţii stâlpi (Fig. 2), acestea nefi ind cimentate. Cimentarea dispozitive-lor radiculare se face în şedinţa de aplicare a supra-protezei maxilare.

înălţime sufi cientă pentru poziţionarea acesteia. Conectorii secundari se aplică interdentar, bila-teral.

În laborator se confecţionează lingura indivi-duală, din materiale fotopolimerizabile, pe modelul preliminar, şi se trimite în cabinet.

În cavitatea bucală se prepară lăcaşele pentru pintenii principali şi auxiliari pe dinţii stâlpi. Pe dinţii stâlpi principali, premolarii doi, lăcaşele pentru pinteni au fost preparate în fosetele meziale. Pe dinţii stâlpi secundari, premolarii unu, s-au pre-parat lăcaşe în fosetele meziale, pentru pintenii auxiliari.

În continuare, se adaptează lingura individuală mandibulară şi se ia amprentă funcţională cu silicon de consistenţă medie.

În laborator, se toarnă modelul funcţional, se desenează planul scheletului pe model şi se pre-găteşte pentru duplicare. Se duplică modelul func-ţional şi se obţine modelul duplicat. Pe modelul du-plicat se realizează macheta scheletului metalic, care se ambalează cu acelaşi tip de masă de ambalat şi se toarnă, obţinându-se scheletul metalic. Sche le tul metalic se aşază pe modelul funcţional (Fig. 3), veri-fi cându-se adaptarea, iar la nivelul şeilor me ta lice sunt confecţionate borduri de ocluzie (Fig. 4).

FIGURA 2. Proba dispozitivelor radiculare

Fazele clinice şi de laborator, pentru confec-ţionarea supraprotezei maxilare, sunt similare cu cele pentru realizarea protezei totale, cu excepţia încorporării matricelor metalice în faţa mucozală a supraprotezei. Pentru aceasta, se ia o amprentă funcţională în lingură individuală. La îndepărtarea amprentei din cavitatea bucală, dispozitivele radi-culare rămân în amprentă.

La mandibulă se ia amprenta preliminară şi se obţine modelul preliminar. În vederea realizării protezei scheletate, modelul preliminar se analizează la paralelograf. Particularitatea cazului clinic pre-zentat este dată de înclinarea accentuată a pre mo-larilor mandibulari spre lingual, ducând la linia ecuatorului protetic înaltă pe faţa linguală, cu con-secinţa plasării braţelor opozante, supra ecua torial, aproape de faţa ocluzală. Pe faţa vestibulară, reten-tivitatea favorabilă vestibulo-distală, de 0,50 mm, a permis folosirea croşetelor divizate în „T“ pentru menţinerea protezei scheletate.

După analiza modelului preliminar la paralelo-graf, se desenează planul protezei scheletate pe model. Astfel, proteza mandibulară prezintă două şei terminale, fi ind agregată prin două croşete di-vizate în ,,T“, plasate pe dinţii stâlpi principali, premolarii doi bilateral. Pintenii principali ai croşetelor divizate se aplică în fosetele meziale ale premolarilor doi, pentru a diminua efectul negativ al basculării prin înfundare asupra dinţilor stâlpi. Pe dinţii stâlpi secundari, premolarii unu, se aplică elementele antibasculante în fosetele meziale, care opresc bascularea prin desprindere a protezei sche-letate. Conectorul principal ales este bara linguală, procesul alveolar în zona linguală centrală având o

FIGURA 3. Verifi carea adaptării scheletului pe modelul funcţional

FIGURA 4. Confecţionarea valului de ocluzie pe schelet

În cabinet, în aceeaşi şedinţă, se verifi că adaptarea scheletului metalic în cavitatea bucală şi se determină relaţiile intermaxilare. Pentru aceasta, s-a confecţionat şi şablonul de ocluzie maxilar. Verifi carea adaptării scheletului metalic în cavitatea

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 2, AN 2011114

bucală urmăreşte poziţionarea exactă a acestuia pe pre paraţii, exact ca pe modelul funcţional. Even-tualele interferenţe, care pot împiedica inserţia adecvată a scheletului metalic, se pun în evidenţă cu hârtie de articulaţie foarte subţire sau cu spray de ocluzie. Elementele turnate (conectorul principal, conectorii secundari, şeile) nu trebuie să exercite presiuni pe ţesuturile moi subiacente.

Determinarea relaţiilor intermaxilare presupune realizarea curburii vestibulare, a nivelului şi direc ţiei planului de ocluzie la şablonul maxilar. Se de termină apoi D.V.O. şi se înregistrează relaţia centrică. Şa-bloanele solidarizate se trimit în labo rator pentru con fecţionarea machetelor (Fig. 5 şi Fig. 6).

Pentru supraproteza maxilară se introduc în faţa mucozală matricile capselor (Fig.9.).

FIGURA 5. Macheta protezei scheletate

FIGURA 6. Macheta supraprotezei maxilare

În cabinet, la proba machetei se urmăreşte as-pectul estetic, fonaţia şi ocluzia. Supraproteza maxi lară trebuie să se înscrie în armonia facială. Verifi carea ocluziei impune contacte dento-dentare uniforme pe dinţii restanţi şi artifi ciali şi îndepărtarea contactelor premature şi a interferenţelor (Fig. 7). În cazul supraprotezei maxilare cu montarea dinţilor frontali în supraocluzie normală cu inocluzie sagi-tală se verifi că propulsia fonetică a mandibulei.

FIGURA 7. Machelete în ocluzie

În laborator, machetele maxilară şi mandibulară se ambalează şi se confecţionează protezele (Fig.8.).

În cabinet, se aplică protezele în cavitatea bucală şi se verifi că menţinerea, stabilitatea, aspectul es-tetic (Fig. 10) şi ocluzia.

FIGURA 8. Proteza scheletată mandibulară

FIGURA 9. Fixarea matricelor în faţa mucozală

FIGURA 10. Aspectul estetic fi nal

Proteza scheletată mandibulară inserată în cavi-tatea bucală nu trebuie să exercite presiuni pe cres-tele alveolare sau pe dinţii restanţi (Fig. 11).

FIGURA 11. Aplicarea protezei scheletate

Echilibrarea ocluzală urmăreşte coincidenţa dintre IM şi RC, precum şi contacte ocluzale uni-forme, simultane şi multiple în intercuspidare maximă. Se recomandă ca echilibrarea ocluzală a protezelor mobile să se realizeze complet încă din

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 2, AN 2011 115

prima şedinţă de aplicare a acestora în cavitatea bucală (Fig. 12).

În sfârşit, se cimentează dispozitivele radiculare cu patricile capselor la maxilar, pacienta fi ind in-struită să aplice proteza după priza fi nală a cimen-tului.

Întrucât protezele au fost atent verifi cate în şedinţa de aplicare, iar echilibrarea ocluzală s-a realizat complet, pacienta nu a necesitat şedinţe de retuşuri.

FIGURA 12. Protezele în ocluzie

Bratu D., Bratu E., Antonie S.1. – Restaurarea edentaţiilor parţiale prin proteze mobilizabile, Ed. Medicală, Bucureşti, 2008 Ionescu A.2. – Tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze mobile, Ed. Naţional, Bucureşti, 1999Sandu Simona Andreea3. – Realizarea dezideratului estetic la restaurările protetice, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti, 2004

Sandu Simona Andreea, Păuna Mihaela4. – Protetică Dentară, Ed. CermaPrint, Bucureşti, 2007Sandu Simona Andreea5. – Corelaţia dintre aspectul facial şi corectitudinea determinării relaţiilor intermexilare la restaurările protetice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009

BIBLIOGRAFIE