3) O categorie de macrobariere este cea denumită generic, macrobarierele culturale.Contextul cultural are o semnificaţie majoră pentru determinarea eficienţei comunicării. Jean-Claude Abric observa faptul că “în sens strict, microcultura unei organizaţii, a unei instituţii, aunui grup social dat determină moduri de comunicare şi un sistem de interacţiuni care poate fi întotalitate specific, altfel spus care poate fi înţeles şi aplicat exclusiv în acest context limitat. Însens larg, fiecare dintre noi ştie din propria experienţă că tentativa de a comunica cu interlocutoriaparţinând altei culturi - în lipsa unor mijloace potrivite de codare şi decodare a informaţieitransmise – poate fi un demers de o dificultate extremă.” Probleme majore apar şi în ceea ce priveşte diferenţele religioase. Se ştie că diferitele doctrine religioase privilegiază anumitesimboluri, semnificaţii, comportamente, atitudini si practici care trec dincolo de experienţareligioasă, în experienţa

practică, inclusiv în cea de comunicare. De aceea, comunicarea întreindivizi sau grupuri umane cu

apartenenţe religioase diferite este pusă, uneori, în dificultate. Suntde notorietate dificultăţile actuale ale guvernului francez privind implementarea unei normelegale care interzice folosirea simbolurilor religioase în şcoli şi instituţii publice. La toate acestease adaugă diferenţieri legate de obiceiuri, tradiţii, mentalităţi încorporate în sisteme diferite demoral şi coduri etice diferite O macrobarieră culturală unanim recunoscută este bariera lingvistică. Comunicarea,îndeosebi în organizaţiile multietnice, este puternic afectată de diferenţele lingvistice dintremembrii acestor organizaţii. Se ştie, deja, că în tentativa unui mare număr de cetăţeni români dea găsi locuri de muncă în ţările dezvoltate, prima barieră este necunoaşterea limbii oficiale a ţăriirespective. Aceasta, întrucât prima grijă a managerilor firmelor angajatoare este aceea de a puteacomunica cu angajatul. La nivelul comunicarii dintre organizaţii, bariera este mai uşor decontracarat, prin pregătirea specială a unor interpreţi. La nivelul intern al organizaţiilor, însă, nicitimpul şi nici resursele organizaţiei nu permit folosirea interpretului. Iată şi câteva măsurigenerale de contracarare a macrobarierelor culturale în comunicare:• Dezvoltarea unor actiuni de cunoaştere reciprocă a culturilor aflate în relaţie decomunicare;• Identificarea acelor obiceiuri, mentalităţi, reguli de conduită ale partenerilor decomunicare care au semnificaţie pentru comunicare Respectarea credinţei religioase a fiecărui partener fără nici o discriminare. Suntcontraproductive atât discriminarea negativă (interdicţia, blamarea, opresiunea, obligarea), cât sidiscriminarea pozitivă (stimularea diferenţei, încurajarea prozelitismului, acordarea de

bonificaţii pe criterii religioase etc.) Sunt mai puţin tratate în literatura de specialitate macrobarierele social-politice. Neglijarea influenţei acestora asupra comunicării ar fi, însă, o greşeală, în condiţiile în care apar destul de des dificultăţi majore de comunicare provocate de acestea. Este suficient să evidenţiemdificultăţile de comunicare într-un grup uman în care membrii acesteia aparţin sau suntsimpatizanţii unor partide politice aflate în raporturi de opoziţie. Când aceşti membri au, înrespectivele partide, şi funcţii de conducere, prăpastia comunicării este şi mai evidentă, cu toaterecomandările celor care susţin că simpatiile politice pot fi eludate. Contracararea barierelor social-politice este aproape la fel de grea ca si cea a barierelor tehnico-economice

si dependentade ele. Ea înseamna actualizarea permanenta a legislatiei, deschidere internationala, asistentainterna si internationala pentru segmentele defavorizate ale societatii, iar în plan politicmaturizarea clasei politice, schimbarea mesajului politic, din unul distructiv în unul constructiv,asimilarea regulilor jocului politic intern si international

Bariere profesionale ,barierele de natura diferentelor culturale apar si atunci când partenerii de comunicare au oinstructie culturala diferita sau apartin unor structuri culturale diferite. Comunicarea academica presupune parteneri cu pregatire academica. Atunci când unul dintre parteneri nu are aceasta pregatire, cel cu pregatire superioara trebuie sa utilizeze un registru de cuvinte accesibil celui cu pregatire inferioara. Altfel comunicarea este viciata sau chiar blocata. Se înteleg foarte bine peteme de specialitate medicii între ei, inginerii între ei, dar apar sigur dificultati atunci cândasemenea teme sunt abordate în relatia cu parteneri de dialog de alta specialitate. Tocmai deaceea este recomandabil să evitam punerea în discuţie a problemelor noastre profesionale înrelaţia cu cei de altă specialitate. Este recomandabil, moral si practic, “sa nu ne dam cu parerea”în probleme care nu sunt de competenţa noastră ştiinţifică.

Tot II

1)b) stereotipuri

Sistemul de imagini pe care partenerii şil formează unii despre alţii va influenţa comunicarea şi funcţionarea relaţiilor stabilite. În funcţie de acesta, individul va avea o anumită atitudine în raport cu cealaltă persoană sau cu celălalt grup. În teoria comunicării este foarte importantă realizarea distincţiei, în mod corect, dintre atitudine şi comportament. În timp ce comportamentul poate fi observat, atitudinile sunt maicomplexe. Altfel spus, eu pot avea un comportament faţă de un individ care să exprime o atitudine binevoitoare, chiar dacă de fapt disimulez acea atitudine. O comunicare armonioasă exclude orice conflict între atitudine şi comportament. În funcţie de obiectul atitudinal, atitudinile pot fi atitudini sociale, atitudini interpersonale (relaţii) şi atitudini intergrupuri Allport identifică următoarele componente ale atitudinilor intergrupale: cognitivă,afectivă şi conativă. Cea cognitivă se referă la un set de credinţ e cu privire la obiectul vizat:  stereotipul. Componenta afectivă vizează trăirile şi emoţiile legate de persoana sau obiectuldat, prejudecata. Componenta conativă surprinde intenţiile pentru o comportare particularăfaţă de persoană sau un obiect-discriminarea.Aşadar, prejudecata, discriminarea şistigmatizarea reprezintă expresia atitudinii intergrupale. II.Discriminare Iniţial grupul se confruntă cu prejudecăţi. Acestea determină un blocaj al comunicării şio dată cu trecerea la fapte, discriminare.Discriminarea constituie un comportament negativ orientat către indivizii unui alt grupdespre care avem prejudecăţi.6 Nu întotdeauna, un individ care are o prejudecată în privinţaunei minorităţi, spre exemplu, va acţiona discriminatoriu. Astfel, acest individ nu se va lăsacondus de impuls şi va conştientiza că poate fi pedepsit de lege sau sancţionat de către opinia publică. Ne confruntăm cu discriminarea şi atunci când este vorba despre tratarea diferită a unor persoane aflate în situaţii identice sau dimpotrivă tratarea identică a unor persoane aflate însituaţii diferite.7 De exemplu, atunci când unui copil infectatcu HIV i se refuză cererea deînscriere la şcoală deşi are vârsta şcolară împlinită, este vorba despre tratarea diferită a unor persoane aflate în situaţii identice. Atunci când unui student adventist i se refuză cererea de asusţine un examen în altă zi decât sâmbata, este vorba despre tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite.

III.Stigmatizarea Fiecare individ trăieşte cu anumite stigmate-fie că este prea mic de înălţime sau preaînalt, fie că este slab sau gras, că aparţine unei familii cu influenţă sau nu, că este prea bogatsau sărac, etc. Provocarea constă în a face faţă unor persoane care îl tratează ca stigmatizat şiîn a stabili relaţii

cu cei pe care îi stigmatizăm. Comunicarea nu se poate desfăşura atât timpcât individul se resemnează şi se identifică din ce în ce mai mult cu stigmatul.Stigmatul reprezintă orice atribut ori semn fizic sau social care devalorizeazăidentitatea unui actor social pînă acolo încât el nu mai poate beneficia de întreaga acceptare asocietăţii.Conceptul de stigmat şi stigmatizare se regăsesc iniţial în discursul sociologic al lui Goffman. Conform lui Gof fman, efectul fundamental al stigmatului constă în reducereaşanselor vieţii persoanei stigmatizate prin intermediul acţiunilor discriminatorii.Goffman identifică trei categorii de stigmat:diformităţi fizice ( membrelipsă,desfigurări faciale),  slăbiciuni sau defecte de caracter  (dominat de instinct, lipsit de voinţă,dependenţa de droguri şi alcool,comportament psihotic),apartenenţa la diferite grupuri sociale nedezirabile( grup etnic, religios, rasial). Punctul comun al acestora este reprezentatdeatragerea atenţiei din partea celorlalţi, atunci când o persoană care prezintă o astfel detrăsătură interacţionează cu aceştia.

4) Comunicarea eficienta presupune sa transmitem corect un mesaj pe care interlocutorul sa-l inteleaga asa cum trebuie.

Comunicarea eficienta ne ajuta sa intelegem mai bine o persoana sau o situatie si ne permite sa rezolvam diferite probleme pe care le intalnim. Desi pare simplu sa comunici, majoritatea problemelor cu cei din jurul nostru pleca de la deficientele de comunicare si interpretarea gresita a mesajelor transmise.Iti aratam 10 moduri prin care poti ajunge sa comunici eficient atat la serviciu cat si in viata personala.

1. Fa o pauza inainte de a raspunde. Cand cineva se grabeste si vrea sa transmita ceva, totul se intampla in graba, chiar si comunicarea.De aceea este recomandata o pauza inainte de a raspunde Oricat de grea ar fi cateodata aceasta pauza, vei vedea ca face minuni atunci cand vine vorba de comunicare; iti da timp sa intelegi ceea ce celalalt a zis si sa iti formulezi ideile.

2. Fii veridic si onest. Atunci cand ai cele doua calitati, comunicarea devine mai simpla. Nu trebuie sa te gandesti la ce vei spune gresit sau ca vei dezvalui un secret.Daca ramai onest, deschis si demn de incredere, vei comunica mai usor iar ceilalti vor dori sa discute cu tine.

3. Nu grabi comunicarea. Cand te grabesti si incerci sa termini mai repede conversatia, atunci lucrurile tind sa mearga gresit. Asadar, data viitoare, cand te gasesti in situatia aceasta, incerca sa incetininesti ritmul si sa fii intr-adevar atent.

4. Adapteaza-ti ideile la ceilati. Propriile idei sunt greu de prezentat celorlalti. Daca vrei ca cealalta persoana sa te asculte, trebuie sa inveti sa comunici idea intr-un mod in care sa fie inteleasa si de catre interlocutor. Asadar,invata sa iti cunosti audienta, pentru ca ceea ce vrei sa comunici sa fie acceptat.

5. Nu lasa altceva sa iti distraga atentia de la conversatie. Cand iti dedici toata atentia persoanei cu care comunici, cel mai probabil vei avea rezultate mai bune. Daca vrei sa iti transmiti gandurile intr-un mod eficient, trebuie sa ramai in prezent si sa iti asculti cu atentia partenerul de conversatie.

6. Fii atent la comunicarea non-verbala. Este esential cand vine vorba de comunicare eficienta, ca atentia ta sa fie indreptata si spre semnalele care vin dinspre interlocutor dar si la cele proprii. Foarte multe idei sunt transmise prin aceste semne.

7.Invata sa intelegi ascultand. Aceasta idee vine de la Stephen Convey si ne prezinta conceptul intelegerii a ceea ce percepem. Trebuie sa invatam sa ascultam cu adevarat. De obicei, noi nu incercam sa intelegem ceea ce auzim, ci mai degraba incercam sa gasim o modalitate de a trece direct la opinia noastra.

8. Fii rabdator si lipsit de prejudecati. Comunicarea, pana si cea mai simpla, poate fi grea uneori, de aceea trebuie sa avem in vedere rabdarea, cat si deschiderea. Probabil nu comunici eficient si tine minte sa fii rabdator cu tine.

9. Observa rezultatul a ceea ce ai comunicat. De cele mai multe ori, credem ca ceea ce am comunicat este exact ceea ce am si vrut sa spunem, insa nu este intotdeauna asa. Daca comunici cu cineva, asigura-te ca cel care a ascultat a si inteles.

10. Cere feed-back. Dupa ce ai spus tot ce aveai de spus, cel mai bun mod de a-ti perfectiona stilul de a comunica, este feedback-ul. Vorbeste cu cei cu care ai comunicat inainte si cere-le opinia asupra modului tau de a transmite o informatia. Este un mod eficient de a-ti imbunatati discursul.

4 b) Ascultarea active este procesul prin care se urmăreşte înţelegerea a ceea ceexprimă un interlocutor. Prin ascultarea activă se poate ajunge laempatie, careconstă în a te pune în locul interlocutorului pentru a încerca înţelegerea a ceea ceexprimă el. Empatiaeste voinţa de a înţelege interlocutorul într-o manierăobiectivă şi lucidă. Este aptitudinea de a-i asculta pe alţii fără a-i judeca. Prinascultarea activă se urmăreşte deosebirea adevărului de fals. Prin ascultareaactivă emitentul unui mesaj poate fi făcut să-şi precizeze faptele prin expresii deascultare activă, cum ar fi:" Dacă am înţeles bine, vreţi să spuneţi că…"" Poate greşesc, dar păreţi…"Ascultarea activă este o modalitate de a-l încuraja pe interlocutor săcomunice. Interesul pe care îl arătăm persoanei respective îl va determina să fiemai comunicativ. Faptul că nu îi criticăm gândurile şi sentimentele, îl va face săse simtă mai bine şi să se destăinuie mai profund în legătură cu anumite probleme de interes comun.Vorbim cu o viteză de aproximativ 125 de cuvinte pe minut, în schimb avemcapacitatea de a asculta 400 de cuvinte pe minut, ceea ce înseamnă că ascultămde trei ori mai mult decât vorbim. Din această cauză, principiile ascultării activesunt uneori încălcate: o luăm înaintea vorbitorului, gândurile noastre seîndreaptă în altă parte. Este deci important a exersa să ne concentrăm pe ceea cespune cu exactitate celălalt.

 Elementele definitorii ale ascultării activesunt :

•tăcerea •calmul •concentrarea •îndepărtarea factorilor perturbatori care distrag atenţia •privirea îndreptată spre cel care vorbeşte •focalizarea privirii în ochii vorbitorului •evitarea situaţiilor conflictuale (nici exterioare şi nici în gând,interioare) •concentrarea studiului pe personalitatea vorbitorului

5.5 Feed-Back Definitie: Feedback înseamna a descrie altei persoane comportamentul acesteia si ceea ce ati simtit ca reactie la acest comportament. Feedback-ul este un mod de a ajuta pe cineva sa se gandeasca sa-si schimbe comportamentul, înseamna a furniza cuiva aspecte ale comportamentului sau si efectele acestuia asupra dumneavoastra. Ca întrun sistem de rachete dirijate, feedback-ul ajuta individul sa afle daca comportamentul lui a avut efectul scontat; îl informeaza daca “ nu a gresit tinta” pe masura ce încerca sa-si atinga obiectivele. Criterii pentru folosirea feedback-ului: 1. Este mai curând descriptiv decât evaluativ. Este mai util sa va concentrati asupra a ceea ce a facut individul decât sa-i traduceti comportamentul într-o afirmatie despre ceea ce este individul respectiv; Exemplu: “Ai întrerupt trei persoane într-o jumatate de ora” poate ca nu este tocmai ceea ce si-ar fi dorit sa auda , dar este mai util decât “Esti un badaran”. 2. Se axeaza pe ceea ce simte persoana care a receptionat comportamentul si care ofera feedback-ul. “Ma simt frustat daca ma tot întrerupi” ofera individului informatii clare despre efectul comportamentului sau si în acelasi timp îi lasa libertatea de a decide ce sa faca relativ la acest efect; 3. Este mai curând specific decât general. De exemplu este probabil mai util sa afli ca “ ma enerveaza ca vorbesti asa de des” decât sa ti se spuna ca esti “dominator”; 4. Este îndreptat spre un comportament cu care receptorul sa poate face ceva. Frustrarea creste când unei persoane i se

recunoaste un defect pe care nu-l controleaza; 5. Este mai curând solicitat decât impus. Feedback-ul este mai util când receptorul simte ca are nevoie de el, când el însusi a formulat o întrebare la care pot raspunde cei care îl observa; 6. Este bine situat în timp. In general feedback-ul atinge maximul de eficienta când se produce imediat dupa observarea unui comportament dat, depinzând bine înteles, de cât de dispus este receptorul sa-l primeasca, de sprijinul pe care sunt gata ceilalti sa-l ofere, etc.; 22 Simona Iovanut 7. Este verificat pentru a asigura o comunicare clara. O modalitate de a realiza acest lucru consta în a-l determina pe receptor sa încerce sa reformuleze feedbackul sub forma unei întrebari pentru a verifica daca versiunea acestuia corespunde cu ceea ce a vrut sa spuna emitatorul; 8. Feedback-ul nu trebuie folosit pentru “a te descarca pe cineva”. Daca credeti ca trebuie sa spuneti ceva celuilalt întrebati-va mai întâi pe cine încercati sa “ajutati”. FEEDBACK difera de SFAT Celor mai multi dintre noi le place sa dea sfaturi. Aceasta sugereaza ca suntem competenti si importanti. Ne lasam prea usor ademeniti de rolul de “sfatuitor” fara a verifica daca sfatul este potrivit problemei sau abilitatii, temerii sau calitatii persoanei pe care încercam sa o ajutam. 9. Un feedback util are nevoie de urmatoarele: – încredere reciproca; – receptarea feedback-ului ca o experienta comuna; – ascultarea atenta, mai ales din partea emitatorului; – comportamentul emitatorului sa fie de natura a-l ajuta pe receptor sa vorbeasca. Ce trebuie sa stiti când dati feedback – fiti descriptivi: relatati în mod cât mai obiectiv posibil, ce ati vazut ca facea sau ce ati auzit ca spunea cealalta persoana; – nu etichetati cu un calificativ vag cuvinte ca ‘’imatur”, “neprofesional”, “iresponsabil” si “ cu “idei preconcepute” sunt “etichete”ce se asociaza unor intrigi grupuri de comportamente. Descrieti comportarea si renuntati la etichete. De exemplu spuneti mai bine: “ Nu ai respectat termenul pe care toti am fost de acord sa-l respectam” în loc de “ esti iresponsabil si vreau sa stiu ce ai de gând sa faci în legatura cu aceasta”; – nu exagerati; fiti precisi, a spune: “esti întotdeauna în întârziere cu termenele” este probabil neadevarat si în consecinta nedrept. Aceasta îl îndeamna pe cel ce primeste feedback-ul sa comenteze în contradictoriu exagerarea în loc sa raspunda la problema reala; – nu fiti “judecator”. Cuvinte ca “ bun”, “rau”, “ cel mai rau” si “ar trebui” va plaseaza pe pozitia unui parinte dojenitor. Aceasta îndeamna persoana care primeste aceste comentarii sa raspunda ca un copil; – vorbiti în numele dumneavoastra; nu va referiti la persoane anonime sau care nu sunt de fata. Evitati afirmatii de genul: “ multora aici prezenti la displace atunci când dumneavoastra…”. In loc de a prezenta nemultumirile altora, încurajatii pe ei sa-si expuna propriile pareri ; 23 Comunicarea – vorbiti întâi despre dvs , nu despre altii; folositi o afirmatie cu subiectul “eu” , nu cu subiectul “dumneavoastra” ; – formulati problema ca o afimratie, nu ca o întrebare. Comparati ”când aveti de gând sa nu mai întârziati la întâlniri” cu “ ma deranjeaza ca veniti târziu la întâlniri” ; – ajutati pe cei vizati sa auda si sa accepte complimentele dumneavoastra. Când dati feedback pozitiv, multi se simt stingheriti când li se spun lucruri bune despre ei si resping complimentul ( “O ! Nu a fost mare lucru. Altii au lucrat la aceasta tot atât de mult ca si mine ” ). Uneori cel care primeste complimentul schimba subiectul. Ajutati persoana în cauza sa auda complimentul, sa ia cunostiinta si sa-l accepte. Cum sa reactionati la fedback. 1. Respirati—acesta este un sfat simplu dar eficace. Corpurile noastre nu sunt obisnuite sa reactioneze la situatii stresante ca si când ar fi asaltate fizic. Muschii se încordeaza. Începem sa respiram scurt si rapid. Începând sa respirati adânc, corpul dumneavoastra se relazeaza si permite creierului sa fie mai vigilent; 2. Ascultati cu atentie—nu întrerupeti. Nu îl descurajati pe cel ce da feedback; 3. Puneti întrebari pentru clarificare—aveti dreptul de a primi feedback clar. Cereti exemple concrete ( “ Puteti descrie ce fac sau ce spun de ma face sa va par agresiv?”) ; 4. Acceptati feedback-ul—parafrazati mesajul în cuvintele dumneavoastra proprii pentru a face persoana sa înteleaga ca ati auzit si înteles ce a spus ; 5. Sortati fara graba ce auziti—aveti nevoie de timp pentru a tria sau verifica împreuna cu altii înainte de a raspunde la feddback. Puteti stabili cu persoana respectiva o noua întâlnire. Nu folositi timpul pe care îl aveti la dispozitie ca o scuza pentru a evita discutia problemeiExemplu pentru a da un feedback constructiv Succesiune Explicatie 1. “Atunci când dvs...» Incepe afirmatia : “ Când dumneavoastra..” ce descrie comportamentul fara a judeca,

exagera, eticheta, atribui sau mo- tiva. Doar mentionati faptele cât de des posibil. 2. “Eu simt ca…” Spuneti-le cum v-a afectat comportarea lor. Daca va trebuie un cuvânt sau doua sa descrieti ce simtiti, este probabil o variatie a sentimentului de bucurie, parere de rau, furie sau teama. 3. “Pentru ca eu…” Acum spuneti de ce v-a afectat în felul respectiv. Descrieti legatura între faptele pe care le-ati observat si sentimentele pe care le trezeste în dumneavoastra. 4. Pauza pentru discutii Lasati cealalta persoana sa raspunda 5. “As dori…” Descrieti schimbare pe care ati dori sa o aiba în vedere cealalta persoana 6. “Pentru ca….” …si de ce credeti ca schimbarea va usura rezolvarea situatiei. 7. “Ce credeti?” Ascultati raspunsul celeilalte persoane. Fiti pregatit sa discutati variante si sa faceti un compromis asupra solutiei. 25 Comunicarea Cum va functiona feedback-ul: Când dumneavoastra (faceti asta), eu simt (în acest fel), pentru ca (la obiect). Ceea ce as dori ca dumneavoastra sa luati în considerare este (sa faceti x) deoarece cred ca va rezolva, îndeplini (y). Ce credeti ? Exemplu concret: “Cand întarziati la întâlniri, ma supar deoarece cred ca pierdem timpul tuturor celorlalti membri ai echipei si nu vom fi în stare sa parcurgem toate punctele de pe ordinea de zi. As dori sa luati în considerare gasirea unei metode (cai) de a va programa timpul astfel încât sa ajungeti la aceste întâlniri la timp. În acest fel, vom putea avea întiâniri mai eficiente si vom putea sa ne respectam cu totii si urmatoarele întâlniri din ziua respectiva.