1

anul LXII * nr. 5 (751) * mai 2011

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe ºi alMinisterului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu POEZIA CONTACTELORCULTURALE INTERETNICE 3

Eugen PavelNICOLAE IORGA ªILITERATURA ROMÂNÃVECHE (I) 1010101010

Irina Petraº „GRIGURCII”LA 75 DE ANI 12

Corin BragaMITUL PERSONAL AL LUIERNESTO SÁBATO 31

Felix Nicolau DE CE NU SE DÃ PLECATPOSTMODERNISMUL 35

Adrian MatusO PANTERÃ SUS, PECLAVECIN 45

Ruxandra CesereanuDIALOG CUGABRIELA ADAMEªTEANU 4Gabriela AdameºteanuMOªTENIREA FRAÞILORBRANEA 5

Olga ªtefan AMINTIRIDIN EPOCA PEREÞILORSUBÞIRI 8

În ospeþieINTERVIU CU ALEXANDRUªI MIHAIL VAKULOVSKI 14

Alexandru VakulovskiFOTOGRAFUL 15

Mihail VakulovskiTOVARêI DE CAMERà 17

Aurel RãuLUCIAN BLAGA 50 19

Ruxandra Cesereanu UN SUBMARIN POETIC ªIGALBEN ÎN ÞARA SFÂNTÃ 26

Bengt Berg POEM; Ruxandra Cesereanu POEMULZAN; Horia Gârbea ARBORELE ZAN 28

Braha Rosenfeld POEME 29

Gabriel Rosenstock POEME (traduceri de CarmenBorbély) 30

Marius Conkan LOGICA TERÞULUI INCLUSªI LUMILE ALTERNATIVE 33

Mircea Ioan Casimcea DOI PRIETENI ITALIENI 36

Valeriu Gherghel TABULA ROSA 37

Florin Mihãilescu O EPOCÃ ÎN RELIEF 39

Cronica literarãAlex Goldiº UN CREANGÃ DE CARTIER 41

Ovidiu Pecican LOCURILE INTACTE 42

Victor Cubleºan MOTANUL ªI ROMANUL 43

Maurice CoquiaudPLÃCEREA DE A TRÃIMISTERUL 46

HO

RIA

BÃ

DE

SC

U

Florica PrevendaTIMPUL REGÃSIT 47

Constantin CubleºanROMANUL CA PAMFLETPOLITIC 48

Vianu Mureºan POVESTE PENTRU STUDIOªI 49

VIO

RE

L C

AC

OV

EA

NU

HO

RIA

GÂ

RB

EA

2

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Florica Prevenda

CÃRÞIRebeca Toanã ÞINUTURILE SUDULUI, ÞINUTURILEMONOTONIEI 51

Ana Ionesei IPOSTAZELE UNUI APOCALIPSORFEIC 51

Cristina Moraru MIZÃ ºI REMIZÃ ÎNLITERATURA UNIVERSALÃ 52

Iulia Rãdac EL NU E DIN LUMEA ACEASTA 52

Cãlina Bora ZICUDUL SAU FUGÃ DE (DUPÃ)POEZIE 53

Niculae Gheran CHEF A CLEF 54

Emil Raþiu PE COLINA CELIO 55

Horea Porumb ÎN PEªTERÃ 57

Silviu Turculeþ CARICATURI 64

C.M.,VMM REVISTE 60

Alexandru Istudor CALIGULA 61

Virgil Mihaiu LUCIEN MALSONCONDENSÂND ISTORIAJAZZULUI (III) 62

Orn

ette

Col

eman

ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian PopescuRedactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu,Vlad Moldovan, Teodor TihanRedactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Leon Baconsky, Ion Pop,Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.

Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România,Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: steluta.pahontu@gmail.ro

ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

3

ED

ITO

RIA

LUniunea Scriitorilor dinRomânia, filiala Timiºoara, înparteneriat cu InstitutulCultural Român, Primãria ºiConsiliul Local Timiºoara auorganizat un Festivalinternaþional de poezie ºi odezbatere pe o temã extremde atrãgãtoare, la sfârºitullunii mai, anume „Poeziaregiunilor de contact etnic”.Participarea unor nume deprim plan, invitaþii Filialeiamintite, coordonate deCornel Ungureanu ºi MarianOdangiu, au asigurat nivelulexigent al discuþiilor ºi allecturilor publice la Timiºoara,la Lugoj ºi la Jimbolia. De ladiscursurile sapienþiale aleprozatorului VarujanVosganian la mesajele desolidaritate intelectualã ale luiGabriel Chifu, sau la eseurilespontane rostite de Ion Pop,ori la glosele adresate sãrbãtoritului septuagenar,originar din aceste locuri, Mircea Martin, totul a statsub semnul unei reafirmãri a puterii literaturii de ainteresa categorii diverse de cititori reali. „Poeziaregiunilor de contact” , tema colocviului, a meselorrotunde etc., a menþionat, pe bunã dreptate, Banatulca spaþiu prin excelenþã al interferenþelor de culturi,limbi, mentalitãþi, obiceiuri româneºti, germane,sârbeºti, maghiare etc. Aici, în zonele de graniþã,una care care separã, dar ºi pun în contact locuitoriiei, „se nasc geniile sau inadaptaþii”, a subliniatCornel Ungureanu. Adevãr demonstrat de creaþiaunui Eminescu, cel modelat de Bucovina multi-culturalã, sau de Paul Celan, unde inventivitatealimbajului sãu straniu se nutreºte din surseromâneºti, germane, evreieºti, nu doar din tragismulexperienþei sale, de cultura polimorfã a unui AlfredMargul Sperber, de lirica Rosei Auslender. Cetãþeniai Vârºeþului, ca inventivul poet Vasko Popa, orica Petru Cârdu, recent dispãrut dintre noi, ca IoanFlora, atras timpuriu de lirismul citadin, pe liniaantiretoricii clasice a optzecismului sunt tot atâteacazuri de rodnice îmbogãþiri stilistice trans-frontaliere. „Un tipar creativ cu totul particular”, celal analizei docte asupra „Mitteluropei perifeeriilor”(Cornel Ungureanu), se calibreazã aici, rod alinfluenþelor reciproce, ivind extrordinare iradiericulturale ce aparþin zonelor „margino-centrice”,dupã expresia distinsului profesor al Universitãþiidin Virginia, Marcel Corniº-Pop, care a oferitparticipanþilor, dar nu doar lor, bineînþeles, unconcept care strânge sub acolada sa originalãpoziþia privilegiatã a acestor localitãþi marginale ºicentripete ideatic, totodatã, din unghi cultural,multicultural.

Jimbolia poetului Petre Stoica, unde traducãtorullui Trakl a fondat un impresionant „Muzeu al presei

Sever Bocu” dar ºi o Fundaþieromâno-germanã, care-i poartanumele îndrãgit de cei de aici,fundaþie nãscutã prin dãruirea pânãîn ultima clipã a poetului, ajutatadministrativ ºi prieteneºte deprimarul Jimboliei, Kaba Gabor,este un exemplu strãlucit de„margino-centrism”, aºa cummonumentala „Istorie a culturiiliterare din Centrul ºi EstulEuropei”, a profesorului româno-american, plecat chiar din Jimbolia,o dovedeºte. Iar analizelemacrostructurilor literare, din tratat,nu doar urmãrirea uniei simpleevoluþii cronologice a culturii uneinaþiuni, au impus conceptele de„noduri”, temporale, topografice,institu-þionale, tipologice, sintagmeexcelent explicate de con-ferenþiar.Astfel naþionalul ºi universalul nuse mai contrazic, în istoria cultural-literarã, de tip actual, conceputã deMarcel Corniº-Pop, coordonator al

acestei sinteze, alãturi de un ilustru profesoruniversitar din Amsterdam. E un joc al convergenþelorºi al divergenþelor, al medierilor transnaþionale, de undeviziunea ansamblului cultural european iese îm-bogãþitã, nu simplificatã ideologic.

ªi Nicolae Prelipceanu, ºi Mircea Mihãieºsau Adriana Babeþi, sau Ion Cocora, sau GeluNegrea, Slavomir Gvozdenovici ºi Ivo Muncian,cei doi însoþindu-i pe românii de dincolo deStamora Moraviþa, pe poeþii Ion Baba ºi NicuCiobanu, ori pe sârbii Nikola Vujcic ºi BranislavVelikovici, au dat o þinutã remarcabilã acestorîntâlniri. Iar Marcel Tolcea, Petru Ilieºu, VasileDan, Ion Mateuþ, Adrian Bodnariu, Al. Ruja,Lucian Alexiu, Nicolae Sârbu, multi alþii, pe carespaþiul restrâns nu-mi permite sã-i enumãr,participanþi la manifestãrile amintite, au fost, deasemenea, alãturi de colegii lor de mai departe,cinstitori ai „Memorialului scriitorilor din Banat”ai celor care au plecat mai demult dintre noi, caprofesorul Eugen Todoran, sau mai recent, catraducãtorul ºi prozatorul Ioan Radin-Peianov.„Memorialul Scriitorilor”, iniþiativã a Filialei timi-ºorene, instalat în curtea casei dãruite de FranyoZoltan, colegilor sãi de scris, mai tineri, ne aducepoate aminte de timpul care nu iartã. Darinstituþiile ºi faptele culturale rãmân, ca temeinicialiceului din Lugoj, „Coriolan Brediceanu”, ca multealtele, ca atmosfera poliglotã, policulturalã azonelor de contact, unde se naºte poezia straniea interferenþelor culturale.

Poeziacontactelorculturale

interetnice

Adrian Popescu

4

R. C.: Dragã Gabriela, de ce adurat atât de mult scrierearomanului Provizorat (mai bine deun deceniu)? Ai fost marcatã,oare, de un imbold epopeic-perfecþionist?

G. A.: Scrierea efectivã aromanului Provizorat a durat doar5 ani, adicã exact distanþaobiºnuitã dintre cãrþile mele. Amînceput sã lucrez constant la el înprimãvara lui 2004 ºi l-am terminatîn primavara lui 2010, cu oîntrerupere de cca un an, când amrescris romanul Întâlnirea, ediþia adoua, cea din 2007.

Titlul Provizorat, ca ºi proiectulromanului, sunt mult mai vechi,de peste 30 de ani. Pînã în 2004,nu am reuºit sã scriu mulþumitordecât douã capitole, Clãdirea ºiTestul, pe care le-am inclus, în1989, în volumul de povestiri Varã-primãvarã. Nu am putut, multãvreme, sã scriu acest roman,dece? Nu ºtiu. Nimeni nu poatespune dece nu suntem în staresã scriem cãrþile pe care le vi-sãm. Lipsa experienþei, lipsa do-cumentaþiei, lipsa libertãþii deexpresie sunt doar o parte dinexplicaþii. Scrierea unui romaneste un proces misterios,incontrolabil, magic. Vorbeamacum câteva zile despre aces-te lucruri cu Dan Lungu, laFestivalul de literaturã de laValperga, din Italia. Mi-a povestitistoria celui mai recent roman alsãu, În iad toate becurile suntarse, tot un proiect mai vechi, dincâte am înþeles, fusese, laînceput, o nuvelã etc. Dan mi-aspus cã lucreazã la mai multecãrþi deodatã, fiindcã la uneledoar se gândeºte etc. ªi amrecunoscut procesul, cam la fellucrez ºi eu.

Cu perfecþionismul trebuie sãmã lupt la fiecare carte, pentru cãel aduce riscul sterilitãþii. Cât des-pre proiect epopeic, nici vorbã!Proiectul iniþial al Provizoratuluiînsemna un provizorat instituþio-nal ºi un provizorat sentimental (in-clusiv bovarismul pe care SandaCordos, l-a detectat, cu fineþea sa).Provizoratul istoric, ca sã spun aºa,a apãrut în timp ce scriam, prin2005, ºi documentarea pentru anii30-40 ºi anii ’70, când se petrece

acþiunea, a costat ceva timp.R. C.:Unii critici, când se rapor-

teazã la structura prozei tale, faco paralelã cu Hortensia Papadat-Bengescu. Cum percepi aceastãparalelã? Þine de o politicã gender?Sau de o matrice stilisticã?

G. A.: Paralela mã pune înîncurcãturã, de fiecare datã, fiindcãam mult respect pentru operaHortensiei Papadat-Bengescu, darºtiu sigur cã nu poate sã mã fiinfluenþat, am citit târziu, ºi doar înparte, romanele ei. Iar stilul meueste foarte diferit de al ei. Ca ofiloloagã ce sunt, mi-am detectatsingurã autorii români la carem-am raportat scriind: Camil

Petrescu, George Cãlinescuromancierul, Caragiale, EugenIonesco.Cum vezi, sunt doar scrii-tori, nu e nici o scriitoare. Dar criti-cii noºtri, dacã vor sã îþi facã oevaluare pozitivã, te alãturãHortensiei Papadat-Bengescu,fiindcã în mintea lor scriitorii ºiscriitoarele sunt aºezaþi ca altãdatã în bisericã, femeile de o par-te, bãrbaþii de alta. În bisericile deacum, însã, mulþimea este ames-tecatã.

R. C.: Este istoria României oobsesie pentru prozatoarea careeºti? Sau este doar un pretextpentru a scrie prozã?

G. A.: Pretext, în nici un caz,pentru cã nu abordez literatura înacest fel. Istoria nu mã obsedea-zã, dar mã intereseazã din copi-lãrie, tatãl meu a fost profesor deistorie, am avut un unchi arheologcelebru, Dinu Adameºteanu, amveri arheologi, foarte apreciaþi ºiei. Eu nu scriu despre istoria Ro-mâniei, eu scriu despre personajeºi poveºtile lor de viaþã pe care levãd înscrise în timp. Iar timpul areobligatoriu ºi o componentã isto-ricã, uneori covârºitoare. Deseoriistoria, ºi nu doar istoria României,modeleazã viaþa personajelor. ÎnProvizorat, dar mai ales în Întâl-nirea sunt referiri istorice la Italia,Germania. Am fost foarte bucu-roasã când, de curînd, un prieten,scriitor german, cãruia îi plãcuseÎntâlnirea, cititã in ediþia italia-nã, mi-a spus cã Germania dintimpul lui Hitler este foarte bineevocatã. Am totdeauna emoþiipentru partea de istorie dinromanele mele, mã întreb dacãam o perspectivã exactã asu-pra ei. Dar eu vãd viaþa perso-najelor extinsã în timp ºi supra-pusã, automat, peste curgereaistoriei.

R. C.: Cine reflectã pe cine maiadecvat în proza ta: istoria înderivã a unei ãri reflectã un destinindividual sau un destin devineemblematic pentru istoria con-troversatã a unei întregi þãri? Or,poate sunt valabile ambele va-riante interogative?

G. A.: Aici nu pot rãspunde eu ,

Scriereaunui roman

este unproces

misterios,incontrolabil

Ruxandra Cesereanuîn dialog cu

Gabriela Adameºteanu

Fotografie de Louis Monier

5

ci cei care citesc cartea.R. C.: Ovidiu Pecican vorbea,

într-o cronicã literarã (chiar aici, înrevista Steaua), de o epopeeoblicã în Provizorat. M-a frapatformula aceasta. În ce ar constaoblicul sau oblicitatea din punctualtãu intern (de autor) de vedere?

G. A.: Poate chiar în ceea cem-ai întrebat tu mai înainte, ºi nuam ºtiut sã rãspund. Dar vezi cãnu pot decât sã fac presupuneri.

R. C.: Dacã ai fi critic literar,cum i-ai caracteriza proza pe careo scrii?

G. A.: Am vrut sã fiu critic literar,dar se pare cã nu am dotarea oriinstrumentarul necesar. Cred cãsimt, la majoritatea scriitorilor,foarte bine cãrþile,dar nu suntmulþumitã de textul meu atuncicând le comentez. În orice caz,nu sunt capabilã sã dau o definiþiea prozei mele, fiindcã nu am o

perspectivã dinafarã, ci numaidinãuntru. Trebuie sã treacãdecenii ca sã mã recitesc ca peun autor strãin, dar nici atunci nuam distanþa necesarã uneidefiniþii.

R. C.: Cât de mult conteazãrescrierea unui roman? ªlefuireaeste întotdeauna binevenitã?Sau, uneori, prelucreazã totuºiexcesiv ºi irealizeazã…?

G. A.: Rescrierea poate sãînsemne cã lucrezi pe stil, lasuprafaþa textului. Aici nu exce-sul ºlefuirii poate atenta la spon-taneitatea scriiturii, ci lipsa degust a autorului. Sunt ºi autoricare lucrând pot sã îºi stricecartea, dar majoritatea o fac maibunã. Rescrierea poate sãînsemne mutãri de capitole,schimbãri de structurã etc. Suntoperaþii pe care le faci în timpulelaborãrii unui roman, rareoriromanul se compune dintr-o

suflare. În genere lucrezi o vreme,pe urmã laºi textul sã se aºezeºi atunci când revii vezi mai clarce e bine ºi ce este prost. Darînþeleg cã mã întrebi fiindcã s-acreat legenda cã îmi rescriucãrþile dupã ce ele au apãrut. Cuadevãrat am rescris aºa doar osingurã carte, Întâlnirea. Nuveladin 1989 am transformat-o înroman poematic, adãugându-ifiºe de dosar de Securitate, ºiromanul poematic l-am adus, câtam putut,mai aproape de unroman obiºnuit. Presa foartebunã ºi bogatã pe care am avut-o la el, în Italia, unde nu eraucunoscute avatarurile cãrþii estepentru mine o dovadã cã înacest caz rescrierea a fost bi-nevenitã. Dar la aceastã cartemotivul rescrierii este de fapt au-tocenzura ºi lipsa accesului ladocumente, în anii 1985-1988,când am scris prima versiune.Adicã e vorba despre un cazspecial.

Adresa Nanei ºi a lui Relu mi se afiºeazãinstantaneu pe ecranul minþii atunci când îmireamintesc viaþa mea din Romînia. Poate mi s-a fixatîn memorie fiindcã am scris-o, ani la rînd, de Paºte ºide Crãciun, pe coletele cu Jacobs Kafee pentru Relu,ciocolatã Milka pentru Claudia ºi deodorant Fa pentruNana: Familia Aurelian Morar Aleea Teilor, nr. 18-24,Bloc A 2, scara D, apartamentul 156, sector 6,Bucureºti, Rumänien. La Expeditor o puneam pe FrauPoldi ºi costa nemeritat de mult, 17,5 DM !

Nemeritat a fost ºi ca Nana sã-mi spunã,decurând, cã, înainte sã desfacã pachetul, totdeauna asperat sã gãseascã în el un Neckerman cu tipare ºimodele noi de rochii, care i-ar fi ridicat statutul în ochiicolegelor de cancelarie. Când aud lucruri de-asteadin gura ei, în primul moment mã întreb dacã oare eaîºi dã seama cã mã minte în faþã? Dar prietenianoastrã e atât de veche încât aproape se confundãcu viaþa mea ºi de fiecare datã îmi amintesc cã Nanaa fost totdeauna un pic mitomanã. În tinereþe secredea doritã în familia Buje, care a ajutat-o doar sãarunce într-un orfelinat copilul fãcut cu papagalul deSilviu despre care n-a mai vorbit niciodatã. Nana aveadoar poveºti cum cocheteazã cu unul ºi altul ei, ºicât de îndrãgostiþi sunt ei de ea, dar pînã nu i-am fãcut

Gabriela Adameºteanu

(fragment din romanul Gustul libertãþii)

cunoºtinþã cu Relu Morar, nu s-a mai gãsit altul cares-o ia de nevastã. ªi de-atunci vorbeºte despre ea ºiRelu, cãsnicia perfectã, aºa cum Claudia este, fireºte,copilul perfect!

*A trebuit sã trãiesc o viaþã ca sã mã conving cã

orice faci pentru cineva, tot nemulþumit rãmîne. Iaradevãrul de azi al Nanei e altul decât adevãrul ei din82 sau 85! Acum ea ºi Relu se considerã disidenþi,iar atunci ar fi fãcut pe dracul în patru sã nu se afle cãprimesc un pachet din strãinãtate, altfel de ce, laplecare, ne-am fi înþeles sã-i scriu pe adresa lui FrauPoldi? Stãteau amândoi cu capul între urechi, mai alesdupã ce exaltatul ãla de Marcu, fratele lui Relu, ºi-atrimis scrisoarea la Europa Liberã! Dupã ce în toateinstituþiile se prelucrase noua lege care interziceaorice legãturã cu strãinii, de unde ar fi putut spuneNana cã are revistele de modã nemþeºti? Caþele decolege de cancelarie din jurul ei, jumãtate fãceaurapoarte, jumãtate bârfeau în draci, ºi ajungea totacolo!

Dar Nana pare cã a uitat pînã ºi cum legumeakilogramul meu de Jacobs Kafee ºi îi dãdea Claudieidoar duminica o pãtrãþicã de ciocolatã Milka, fiindcã

6

acum nici nu le mai vede pe rafturile încãrcate de laMega Image! Vâneazã etichetele eco, suspinã cescumpe sunt, iar când îmi desfac valiza strîmbã dinnas dacã nu scot tablete de ciocolata neagrã, cucacao 85 %, ºi, fireºte, fãrã zahãr.

Aparatul de expresso zace, nefolosit, în cãmarã,doar ºtii Letiþia, cã eu ºi Relu suntem hipertensivi!Îmi muºc limba sã nu-i rãspund cã ar fi fost mai binesã-ºi fi luat tensiunea înainte sã mã fi pus sã-l carpînã aici! Nu-mi pot însã permite nici un fel de defulãripânã nu se terminã procesele ºi nu se face punereaîn posesie pe mãcar una din casele lui Caius Branea.

Nu am recuperat pînã acum decât terenul de laMogoºoaia al tatei,din care eu, oricum, aveam doara treia parte.

*

– Dacã-þi spun cât ajunsese metrul de teren laMogoºoaia înainte de crizã, sigur faci infarct, Lety !De ce te-ai grãbit sã vinzi, cum te-ai vãzut cucertificatul de proprietate în mânã? ªi dacã nu te-aºfi avertizat ! m-a certat ieri, chiar de la sosire, Dan,nepotul lui Relu .

Managerul Daniel –aºa îl numeºte , în derâdere,Petru. Dar Daniel chiar asta e.

– Ce era sã fac? Sã mã tocmesc prin avocat cufratele meu ? Se cheamã cã este fratele meu, chiardacã e vitreg ! Chiar dacã n-am avut niciodatã orelaþie de familie normalã …

În timp ce rosteam fraza, mi-am dat seama cãraþionamentul meu era ºubred în ochii lui Dan : dacãn-am avut o relaþie normalã cu un frate vitreg, de cear fi trebuit sã-i vând partea mea de moºtenire la preþulcare-i convine lui ? Mai ales dacã iau în calculveniturile lui Caius Branea Jr., secretar de stat cândvine partidul lui la putere ºi parlamentar când partiduleste în opoziþie! Iar de când averile oficialilor sunt peinternet, firmele lui Caius Jr. au trecut toate pe numelemaicã-sii, Floricica Branea, fostã Floare Moþ. Mamamea vitregã, la o adicã, deºi are doar vreo 5 ani maimulþi ca mine! Am înþeles de la Daniel cã se þine foartebine, dar la botezul lui Caius Jr., singura datã cândne-am întâlnit, arãta ca o þopicã.

*– Taicã-tu, campionul mezalianþelor! ricaneazã

Petru când îl pomensc, tot mai des de la o vreme, petatãl meu, pe care îl trecusem la index dupã ce s-aînsurat cu asistenta Floare Moþ.

Abia acum mã întreb ce-o fi simþit el când dãdea,dimineaþa, în pat, cu ochii de faþa ei buhãitã ºi pãtatãde sarcinã, iar sub plapumã de pîntecul pe care i-lumpluse altul, vizibil chiar ºi în fotografiile de lacununia lor civilã, civilã? Ori atunci când, cu în-demînarea ei de o viaþã, Floricica îi punea plosca ºiîl spãla la fund ºi peste tot, în ultimul lui an, când elera paralizat la pat? ªi din ce adânc iese în minesentimentul vinovãþiei pentru cã am imaginat viaþatrupeascã a pãrinþilor?

Managerul Dan nu a ratat ieri ocazia sã-mi deatoate informaþiile despre a doua familie a tatãlui meu.Iar în final a comparat costurile de viaþã din România

ºi Germania cu salariul meu de la clinicã, plus pensialui Petru.

– Cred cã þi-am mai spus ce învârteli a fãcut frati-tu, domnul Caius Jr. Branea, pe vremea cînd era laFPS ! Comisioane mari la fiecare privatizare! Trebuiasã mã laºi pe mine sã negociez cu el!

Vocea rãzboinicã a managerului Dan Izvoranuscãzuse. Iºi deschisese palmul ºi trimitea un mail.

Poate cã, într-adevãr, i-am vândut mai ieftin luiCaius Jr. partea mea de teren pentru cã am conºtiinþaîncãrcatã faþã de Victor Branea, cãruia de când amprimit moºtenirea, îi spun mai uºor în minte „tatã“, aºacum mi-a comentat, rãutãcios, Petru la telefonul deieri searã?

*ªi de ce Petru are în continaure un atuu asupra

mea? Asearã mi-am auzit cu neplãcere voceajustificându-se, umilã .

– Oricum fratele meu vitreg, Caius Junior, deþineadeja douã treimi din teren când m-am decis eu sãvând! A doua zi dupã punerea noastrã în posesie,maicã-sa, Floricica Branea i-a fãcut acte de vânzare-cumpãrare pe partea ei. ªi când te gândeºti cã acestCaius Jr. s-ar putea sã n-aibã nici o legãturã cu familiaBranea! Legãturã de sânge, vreau sã zic, dar nicispiritul de familie! Tatãl lui ar putea fi fostul director alspitalului unde era asistentã Floare Moþ. Mi-l amintescfoarte bine, îi vãd faþa cãrnoasã ºi mîinile mari carene-au aruncat, dispreþuitor, plicul cu bani, în timp cene certa cã am adus-o prea târziu pe mama.Pancreatita era avansatã ºi el nu opereazã cazurilepierdute ! Iar pe culoar, cu capul plecat, tata mi-a spusdespre el cã e mare fustangiu, dar doctor foarte cãutatºi n-am fi reuºit sã întrãm la el fãrã ajutorul asistenteide pe Salvare, Floare Moþ, care a dus-o pe mama laspital. Nu-mi amintesc numele doctorului, dar Nanaîncã i-l mai ºtie, fiindcã era un duºman de clasã, marein FSN, ba chiar ministru al ministru al Sãnãtãþii ! Nanaîºi aduce aminte de articolul din Romînia liberã unde,pe lîngã alte dezvãluiri cu afaceri ori Securitate, oriamîndouã, scria cã ar avea un fiu dinafara cãsãtorieºi ar fi fost presat de o anume Floricica Branea sã-lrecunoascã. Nana a fost miratã cu ce se ocupa vã-duva tatãlui meu, care pe urmã s-a reorientat, de laFSN, unde îl împinsese pe Caius Jr. sã intre, l-a trecutrepede la Convenþie, mai ales cã prezumptivul lui tatã,fostul ministru al Sãnãtãþii, avusese un infarct puternic,care l-a dat gata. Floricica Branea este din satul luiMãgureanu, ºtii care! Virgil Mãgureanu, fostul ºef dela SRI! Trebuie sã fi aflat de la el cã vine Convenþia laputere ºi de-asta …

– De ce pierdem noi bani ca sã îmi spui iar poveºtileîncurcate ale familiei tale din care nimeni nu înþelegenimic?! s-a enervat Petru.Cum ajungi în România tecontaminezi de atmosfera lor de bârfe ºi intrigi!

*

Am închis repede, chiar dacã nu erau banii noºtri,ci ai familiei Morar! Îl sunasem eu ºi vorbeam pe baniilui Relu ºi-ai Nanei, care fac multe mofturi când, la

7

plecare, le las douã trei-sute de euro, cu toate cã,amãrâþii de ei, plãtesc convorbirile cu America! Doarn-o sã-i sune Claudia!

Dar când ajung aici, în Aleea Teilor, sunt obiºnuitãsã-mi pun lacãt la gurã. ªi în primul rînd mã ferescsã-i aduc aminte Nanei cã fiica ei n-a mai cãlcat deani buni pe acasã, aºa cum de multe ori îmi stã pelimbã s-o fac.

O singurã datã am spus ceva de genul ãsta ºiNana mi-a replicat imediat:

– Dar tu nu te gândeºti, Letiþia, cît de departe e NewYorkul? Noi suntem fericiþi cã fetiþa noastrã a ajunsacolo prin puterile ei ºi cã e atât de apreciatã! N-aredecât sã colinde lumea în vacanþe, destul am stat noiîn cuºcã! Claudia ºtie cã atât cât ne-o mai da Cel deSus zile, ea are un aici, la noi, un punct fix unde sã seîntoarcã. ªi asta e valabil, Letiþia, ºi pentru tine!

Poate cã într-adevãr ºi eu þin minte Aleea Teilor,nr.18-24, etc.etc.,doar fiindcã prietenii mei de o viaþã,Morarii, nu s-au miºcat de aici de 38 de ani, pe când eu,pînã sã-mi iau zborul, mi-am mutat geamantanul ºipachetele cu cãrþi prin mai toate cartierele bucureº-tene.

Dar la fiecare din adresele mele succesive a locuitaltã Letiþie: cocurile tapate, tunsoarea bãieþeascã oripermanentul afro, fustele mini ori maxi, blugii evazaþisau tirbuºon, pelerinele largi ori balonzeidele soldã-þeºti, privirile adormite sau înfrigurate sunt ale unorfemei atât de diferite între ele încât sunt uluitã defiecare datã când dau de o fotografie veche a mea.Respiraþia mi se acceleazã, strâng pumnii ºi tot înghitnodul în gât pe care mi-l urcã o nostalgie inexplicabilã,nu, nu-mi face nici o plãcere sã mã întorc la vreuna dinvieþile mele seriale!

8

Povestea Letiþiei Branea(devenitã, în Provizorat, LetiþiaArcan) începe în Drumul egal alfiecãrei zile. Text autoconfesiv, naivºi ezitant, pe alocuri, naraþiune alcãrei substrat „scandalos” (în acord,totuºi, cu tematica romanelorobsedantului deceniu) este salvatde aspectul sãu asumat diaristic,romanul de debut al GabrieleiAdameºteanu contura persona-litatea ezitantã a unei adolescentea cãrei maturizare depinde demicro-tragedii cotidiene, dar ºi deumbra erorilor istoriei puse subsemnul indecidabilului. Adevãrulpersonal constrâns de rigorile uneiepoci a minciunii face ca acþiuneaprimului roman sã fie în per-manenþã voalatã de inserturimetaforice, ambivalente. Pole-mizând cu evazionismul acelaspecific romanelor obsedantuluideceniu, incipitul din Provizoratºi întreg constructul realitate-autoficþionalizare utilitarã, marca-jul traumatic al „petelor” din dosarºi practica devenitã curentã decontrafacere a istoricului familial,precum ºi anularea moralitãþii deingestia necontrolatã a dozelor devinovãþie incurabilã, trebuie citite încheia revoltei împotriva ipocriziilorde paradã. Introducerea temeiadulterului nu este doar un artificiudiegetic menit sã îi ofere textului osuculenþã senzorialã care era înpermanenþã inhibatã prin variiefecte de black-out, de branºarela sistemul unei realitãþi interioare.Sunt în mod voit maculate, ridi-culizate, cele câteva false valoricare fãceau obiectul discursurilorpropagandistice: familia (niciunpersonaj din roman nu este strãinde plãcerea relaþiilor ilicite),echitatea (ca sã ajungã un numeasociat unei fotografii în NouaLiteraturã, Letiþia trebuie sã pres-teze anumite favoruri sexuale. Înschimb, soþul ei rãmâne pentrutotdeauna un asistent aspirant încadrul Facultãþii de Litere dincauza trecutului pe care ºi-lasociazã prin cãsãtoria cu Letiþia,dar ºi din pricina unor gafe comisede prima sa soþie), egalitatea (în

Amintiri din epoca peretilor subtiri, ,Olga ªtefan

ciuda discursului fals feministpropagat de tiparul tovarãºeiangajate politic ºi social, condiþiafemeii rãmâne una precarã).

Umbra decretului din 1967 „for-þeazã” limitele fricii, instaurând-o îninclusiv raportarea la propriul corpºi la absenþa alegerilor în ceea cepriveºte funcþiile sale. Totodatã,constrângerile recomandândsalvarea aparenþelor reclamã oneputinþã surdã, atât de inevitabilãîncât mãºtile de orice tip devinaccesorii obligatorii la lumina zilei.Atenþia la detalii discursive revinecu violenþa sufocantã a înregistrãriilumii în format „macro”. Totul estepus sub lupa unor microscoape demoravuri în acord cu expectanþelespectrului „comunismului”. În modparadoxal, simþul vãzului este me-reu suprimat sau redus la insignifi-anþã. Informaþia este achiziþionatã,transformatã, transferatã în regimauditiv. Microfoanele montate înCasa Scânteii revin de câteva ori,sub ipostaza de suprapersonajesinistre, iar muzica franþuzeascã,aceeaºi de fiecare datã ºi pestetot, la petrecerile dezolante dincasele prietenilor-surogat ai soþilorArcan ºi în apartamentul vecingarsonierei în care se consumãrelaþia sexualã dintre Letiþia ºiSorin Olaru, apare ca un accesoriuintrodus în mod ironic în calitateasa de replicã accesibilã a uneinostalgii necuantificabile. Existã oobsesie a suprafeþelor, a atingeriiºi a gradelor de tandereþe aleacesteia, constituind un elementforte în pasajele care preiau re-ziduurile diaristice ale scriituriiLetiþiei, dar ºi o formã de fetiºizarea trecutului. Povestea coinciden-þelor dintre greºelile tactice ºi po-litice ale familiilor celor doi amanþideschide o parantezã punctatã nudoar de oroarea mutilãrilor uneiistorii violente, ci ºi o breºã deexotism obtuz la implicaþiile eticeale faptelor ca atare. Dincolo deconþinutul primordial tragic alacestei paranteze întoarse spretrecut se ghiceºte fascinaþia faþãde zonele de interdicþie ale aces-tui trecut. Destinele sociale ºi

provizoratul intimitãþii suntcondiþionate de o formã de misticãdivinatorie lugubrã: aceea ascãpãrii sau achiziþionãrii de detaliicare sã adauge umbre sau petede luminã tabloului personal careatârnã pe pereþii micro-închisorilordeghizate în apartamente de bloc.Ca în distopia orwellianã, mediulprovizoriu conjugat cu refugiul însex creeazã, la scarã micã, oreplicã jalnicã a libertãþii imposibile.

L’air du Temps

Femeile anilor 70 erau numite,în regimul alegorizãrilor vârstei deaur a Vãrsãtorului, „the daughtersof Aquarius”. În politica pereþilorsubþiri, femeile epocii comunisteputeau fi ipostaziate ca fiice aleacvariilor, mimetice ºi claustrofobe.Mediul „populat” de acestesimulacre care îºi trucheazãrealitatea, încercând s-ocondenseze în bomba cu ceas asuperficialitãþii marcate discursivde retortele limbajului de lemn estedefinit ca spaþiu esenþialmenteclaustrofobic de imaginea olfactivãa sufocantei ºi redundanteiprezenþe a parfumului L’air duTemps ca autentificare a accesuluila o sferã superioarã celeiîngãduite în mod curent. L’air duTemps, dincolo de o conotaþievãdit ironicã pe care o conþinevirtual (ºi pe care, prin repetiþie, ocontamineazã cu virusul uni-formitãþii funcþionând represiv lanivelul imaginarului colectiv alepocii, primind un atribut amar)este o fâºie decontextualizatã dinpromisiunile occidentale. Rezu-mat evanescent al personaju-lui Eleonorei, în care GabrielaAdameºteanu decanteazã toatãsuma de posibilitãþi încã latente înstructura pasivã a Letiþiei, parfumulpreia metonimic funcþiile uneifeminitãþi dezabuzate. Cochetãriacu disponibilitate spre amoralitateeste gânditã în simetrie cuserviabilitatea tendenþioasã a luiSorin Olaru, angajatul atent,politicos, hotãrât sã acceadã, înciuda formaþiunilor tumorale ale

9

dosarului familiei care îi condamnãidentitatea la boala anonimatuluitradus prin toleranþã ºi acceptabilnu sub pecetea resemnãrii, ci subaceea a recunoºtinþei. Cititorulresimte în prezenþa acestorpersonaje demarcate de aurarepulsivã a carierismului o formãde umbrã contracaratã justificativ.Sub umbrela tratamenteloranamnezice aplicate istorieirecente, laºitatea este, în modparadoxal, reconvertitã înrezistenþã, iar nonparticipativuldevine, tot într-un ton ambivalentintenþional, un apanaj al onestitãþii.Fãrã sã îºi epuizeze sauexorcizeze total fascinaþia faþã dezonele indeterminate ale istorieitrecute prin prea multe „retuºuri”(aidoma fotografiilor Tovarãºului),Provizorat propune ºi câteva pisteinterpretative în limite purnaratologice. Astfel, una dintremicro-alegoriile care propunidentificarea în grilã „metanarativã”a intenþiilor textului este aceea aspaþiului-acvariu, transparent pânãla ininteligibil: „aceste poveºtisecrete sunt ºtiute pânã în celemai mici amãnunte, de parcãzidurile birourilor, ale clãdirii, alepropriilor locuinþe ar fi transparente.De parcã Bucureºtiul întreg esteun acvariu strãveziu, cu apa zilnicschimbatã, anume ca poveºtile lorsã supravieþuiascã”.

Aceste poveºti sunt animate deresorturile ezitante ale unei serii descenarii deziderative abandonate.Erotismul non-erotic ºi sexualitatearudimentarã implicã o atenþierapace la detalii vulgare. Astfel, depildã, elementele de portret fiziccare, în Drumul egal al fiecãrei zile,exhibau ruºinea apartenenþei la ofamilie bolnavã de inadecvareistoricã ºi pasivitate autodestruc-tivã (moºtenirea fãlcilor late alebunicii paterne) capãtã, în Pro-vizorat, importanþa motivãrii con-structului de obiect dezirabil pecare mizeazã virajul resemantizantal personajului principal. Letiþiacâºtigã un chip real ºi o tridimen-sionalitate problematicã, dar ºi opoveste personalã care scapãconului de inocenþã care eraapanajul marcant al naratoarei dinprequel-ul publicat în 1975.Naratoarea de hârtie, mascaprotejatã de pactul autobiografic,

se racordeazã la funcþionalitateaimpudicã a regimului privirii dinafarã. Intervenþiile ei vin parcã sãconfirme privirea ostilã, parodiind,dinadins, retorica falselor publicaþiimondene ale timpului, a naratoruluiobiectiv a cãrui perspectivãpredominã textul. Divizat în feliispaþiale deopotrivã de angoasanteºi atent la impactul acestoraasupra modelãrii unei personalitãþilipsite de apãrarea unei atitudiniautolegitimatoare. Refugiul în scriseste o soluþie de supravieþuire amemoriei. Ceea ce nu poate ficonsemnat ca atare trebuieconservat în formolul ermetismuluiºi al distanþei retorice.

Dar ideea unui roman dereciclare a temelor feminitãþii estesusceptibilã de a se fi nãscut caposibil remediu pentru o carenþãde auto-conºtientizare. Din nevoiafixãrii unui coeficient de realitatepe baza scheletului indecis (încã)a ceea ce înseamnã sã trãieºtidupã normele unui chick-flick  înRomânia contemporanã. Cliºeelebizare, naive ºi, nu în ultimul rândînalt reducþioniste ale acestorpretenþii în arhi-dezacord cu ofertageneralã a coordonatelor vieþiinoastre cotidiene actuale, nascmonºtri. Iar parþiala adecvare lastatutul de victimã a modei incri-mineazã obtuzitatea practicatã cudiscernãmântul prudenþei asumateca pe un eºec existenþial. Dincolode lecþia nemenajantã de istorierevizitatã („nu viitorul ne aducecele mai multe surprize, ci trecutul,pe care nu încetãm sã îl recitimtoatã viaþa“), romanul GabrieleiAdameºteanu îºi poate arogafuncþia de a relua un fir marcat denenumãrate amnezii temporare ºitemporale. Pânã la urmã, fãrãponderea gravã a temelor traumeicontextuale, distanþa dintre pre-1989 ºi 2011 este una mai multconvenþionalã. Face aceastãiresponsabilitate faþã de adevãrulmoºtenit al miturilor urbane ataºatefeminitãþii sã parã mai puþin aceaprãpastie proiectatã discursiv ºi totmai mult o convenþie a timpuluicare nu vindecã problemelefundamentale ale celor nãscuþi subegida capriciilor sale? Conþinmodelele preluate haotic acelelement care îi spune derizoriuluiprea pe numele lui real? Sunt

experienþele femeilor care se potregãsi în vulnerabilitãþile unuipersonaj ca al Letiþiei din startdiscreditate doar pentru cãrecupereazã valorile desuete alepauperitãþii non-politizate? Con-damnatã la o viaþã pe tocuri joase,la datorii împovãrãtoare, partidede amor improvizate, cozi inter-minabile ºi ajustãri dupã aerulpoluat al timpurilor, fãcând partedintr-o specie intens stereotipizatãcare nu o putea tranasforma niciîntr-un personaj inspiraþional de tipflower-power, nici într-o autoare debestselleruri, nici într-o intelectualãcu morgã castratoare, LetiþiaBranea este ºi un fel de ºablonîncã valabil pentru simptomato-logia definitorie a feminismuluitimid aplicat în mediile alternativeactuale. Vaporii acestor scenarii curesurse limitate ºi deznodãminteprevizibile, dar nu mai puþineuforice, fac din acest personaj ocaricaturã sentimentalã cãreiabackgroundul istoric îi pune pe chipo mascã tragicã: o Emma captivãunui patetism care vorbeºtedespre turpitudinea provizorie aclopotelor de sticlã, într-o lumeaservitã bovarismului propriilorafectãri.

10

Istoric cu o vocaþie nedezmin-þitã a pionieratului, impunãtor prinfervoarea de a defriºa noi teritoriiculturale, Iorga ºi-a copleºit într-atât contemporanii prin pres-taþiasa, încât „a sorbit apa tuturor”, dupãexpresia lui G. Cãlinescu, rãpinddefinitiv multora dintre urmaºi„plãcerea de a intra într-o pãdurevirginã”. Acelaºi rol întemeietor l-ajucat ºi în câmpul istoriei literare,deºi nu aceasta a fost preo-cuparea sa de cãpetenie.Începuturile sale istoriograficestau sub semnul unui enciclo-pedism funciar, grevat pe oelocinþã debordantã, autorulîntrunind, încã din tinereþe, toateînsuºirile unui istoric literar de stir-pe aleasã, care avea, aºa cum îlpercepea Sextil Puºcariu, „cu-noºtinþe temeinice, putere demuncã, pricepere profundã,istoricã, însemnatã cu un gust finartistic, culturã universalã, iubirepentru subiect ºi talent deosebit îna caracteriza epoci ºi personalitãþi,în a reconstrui imagini din trecut ºia le evoca într-o formã caldã ºipoeticã”.

Dupã ce îºi face intrarea cu unamplu studiu, în 1899, asupracronicarilor munteni, revine, doi animai târziu, cu o sintezã solidã, îndouã volume, consacratã literaturiiromâne din secolul al XVIII-lea,scrisã special pentru Premiul

„Adamachi” al Academiei Române,neadjudecat însã. Apetenþa sapentru literatura veche se ma-nifestã apoi, cu aceeaºi intensitate,prin publicarea, în 1904, a tratatuluidespre literatura religioasã,surprinsã de la începuturi pânã laBiblia de la Bucureºti din 1688(apãrut iniþial ca introducere lavolumul VII din Studii ºi docu-mente). Aceste volume, comple-tate cu noi capitole, regânditeîntr-o nouã sintezã, vor fi reeditateîntre 1925 ºi 1933, dupã ce un alttratat masiv, dedicat veacului alXIX-lea, vãzuse între timp luminatiparului. Pe aceeaºi linie se cir-cumscrie ºi Istoria literaturii româ-neºti. Introducere sinteticã, din1929, ale cãrei prime expozeuridezbat aspecte privind crearealimbii literare ºi „cuvântul românescîn Scripturã”. Incursiunile în spaþiulliteraturii române din epocamedievalã ºi a modernitãþii timpuriinu lipsesc nici din cuprinsulvolumelor Sate ºi preoþi din Ardeal,Istoria bisericii româneºti ºi a vieþiireligioase a românilor, dupã cumele reapar ºi în unele capitole dincele zece volume ale Istoriei ro-mânilor. Alte investigaþii minuþi-oase sunt focalizate fie asupraornamentaþiei cãrþilor vechiromâneºti ºi a miniaturilor, fieasupra centrelor tipografice ºibibliotecile mãnãstireºti. Sem-

nalarea ºi descrierea Octoihuluidiacului Lorinþ sau descoperireaºi publicarea, în 1906, a unuiApostol fragmentar, dintr-oversiune necunoscutã din secolulal XVI-lea, completeazã tablouldivers al contribuþiilor salefilologice ºi de criticã textualã.Editarea unor texte, în special dindomeniul istoriografiei, îl vor captaîn egalã mãsurã. Puþini aveau, laacea vreme, plãcerea indecibilã adescoperirilor literare. De altfel,scormonitorul curios al arhivelorse întrezãrise încã din timpul cã-lãtoriilor sale atât de aplicate dintinereþe, când se afundase înbiblioteci ºi arhive din Berlin,Dresda, München, Veneþia,Roma, Milano, Florenþa, Londra,Viena, Budapesta sau Haga, caºi în cele din þarã. Roadele acestui„vagabondaj intelectual”, cumavea sã-ºi califice el însuºiaceastã perioadã de cãutãri,se vor regãsi în colecþiile im-presionante de documentepublicate în decursul anilor, întrecare Acte ºi fragmente cu privirela istoria românilor, adunate dindepozitele de manuscrise aleApusului (vol. I-III, 1895-1897),Scrisori de boieri, Scrisori dedomni, continuarea colecþieiEudoxiu de Hurmuzaki, precumºi monumentala serie Studii ºidocumente cu privire la istoria

140 de ani de la naºterea istoricului

Nicolae Iorga siliteraturaromâna veche (I)

)) )))

,

Eugen Pavel

11

românilor (vol. I-XXXI, 1901-1916).

Chiar dacã nu toate dintreteoriile ºi ipotezele lui Iorga aurezistat în timp, ele se remarcã,deopotrivã, prin originalitate ºierudiþie, prin patosul demonstrativºi „fantezia reproductivã”, dupãpropria sa exprimare, prin spiritulcritic ºi ambiþia sistemicã pe carese fundamenteazã. Primul textprogramatic care reflectã direcþiileconcepþiei sale istoriografice esteintroducerea la Istoria literaturiiromâne în secolul al XVIII-lea,reprodusã ºi în deschiderea celuide-al doilea volum al ediþieirevãzute din 1926. Unele idei seaflau deja in nuce în articoleleCritica literarã ºi anticii ºi Criticaimpersonalã, publicate anterior.Sunt indicate de la început cele treicoordonate ale oricãrei istoriiliterare, care se impune sã fie, înacelaºi timp, o operã de informaþie,de înþelegere ºi de expresie.Calitãþile ideale cu care ar trebuisã fie înzestrat un istoric literarsunt, aºadar, erudiþia, spiritul intuitivºi talentul literar, acea „putere decomunicaþie a imaginilor”. Oricât arfi de doctã, o operã de aceastãfacturã nu se poate reduce la un„simplu indicator biografic ºibibliografic”, asemãnãtoare cu o„banalã galerie” dintr-o salã deexpoziþie, în care sunt înºiruiteamorf exponate diverse,împrãºtiate. Elementele disparate,biografiile devin relevante numaidacã sunt asamblate într-un întreg,armonizate, relaþionate ºi judecateîntr-un context, în „miºcarea deidei” a epocii respective. O istoriea literaturii nu poate fi conceputã,dupã opinia lui Iorga, înafara istorieiculturale, deºi acestea nu trebuieconfundate – iatã o premisãteoreticã fertilã, reiteratã ºi încompendiul din 1929, pe care însãautorul nu a pus-o consecvent înpracticã. Pe aceastã viziuneorganicistã asupra fenomenuluiliterar, cu rãdãcini în estetica lui H.Taine, dar ºi în filosofia vitalistã alui J. M. Guyau, dupã cum observaLiviu Petrescu, se cristalizeazãliniile de forþã ale manifestuluiistoriografic elaborat de Iorga în1901. Dintr-o altã perspectivã, G.Cãlinescu, în Istoria ca ºtiinþãinefabilã ºi sintezã epicã, socotea

cã în istoria literarã, vãzutã tot caun capitol al istoriei generale, „suntmai puþin importanþi scriitorii în sine,cât sistemul epic ce se poate ridicape temeiul lor”. Criteriul culturaleste invocat ºi în disociaþiile deordin metodologic întreprinse deIorga în legãturã cu periodizareaistoriei literaturii române. Autorul îºipropune sã se delimiteze devechiul sistem de studierecronologicã ºi monograficã,întrucât ordinea în care estestructuratã materia „nu rezultã dincercetarea spiritului operelor, dinlegãturile intime ce existã între ele”.Nici sistemul de periodizare înfuncþie de evoluþia genurilor nueste împãrtãºit de istoric, cãciproduce un fragmentarism încadrul fiecãrei categorii literare, odispersare prin care „de hatârulformelor se neglijeazã sufletele, dehatârul metodei se sacrificãunitatea”. Singura metodã viabilã ise pare a fi aceea a curentelorliterare, prin care sã seurmãreascã „formarea lor, cursullor, lupta lor pentru întâietate,absorbirea lor de altele maiputernice sau victoria lor asupraaltora mai slabe”, numai acesteafiind capabile sã surprindã cuadevãrat „spiritul de care într-oanumitã epocã e însufleþit unpopor”.

Desigur, eºafodajul teoretic nuconducea implicit la o cantonareîn tipare prestabilite, însuºi Iorgapunând-l creativ în aplicare, printr-o adecvare ºi o îmbinare a criteriilorîn funcþie de materialul investigat.Dacã pentru secolul al XVIII-lea eldistinge, în preambul, mai întâi,câteva curente definitorii (curentulgreco-latin, curentul culturiireligioase, curentul de culturãardelean ºi curentul influenþelorapusene), discursul teoretictransleazã apoi în favoarea uneiistorii a generaþiilor, în sensul pecare îl va schiþa mai târziu AlbertThibaudet. Astfel, întreagaperioadã pe care o studiazã secoaguleazã în jurul a treipersonalitãþi emblematice: epocalui Cantemir, epoca lui Chesarie deRâmnic ºi epoca lui Petru Maior.În schimb, dispunerea cronologicã,pe secole, rãmâne operantã pentruIstoria literaturii religioase aromânilor pânã la 1688. Nici

analiza pe genuri literare, respinsãîn principiu, nu va fi total exclusãdin materia ordonatã în cadrulIstoriei literaturii româneºti în veaculal XIX-lea.

Fãrã a avea amplitudineaIntroducerii din 1901, textelesimilare ulterioare vor repune îndiscuþie principiile elaborãrii uneiistorii literare simpatetice, capabilãsã oglindeascã „istoria sufletuluiromânesc”. Este ºi punctul deplecare al microsintezei din 1929,în care reafirmã aceeaºi abordarecontextualã, globalã a fenomenuluiliterar, dar pare dispus sã-ºidepãºeascã propriile inerþii, dorindsã decanteze „marile legãturi” dinistoria scrisului românesc: „Nu vafi vorba nici de laturea filologicã aacestei literaturi mai vechi”, susþineistoricul, ci de acele „elemente dincare se alcãtuieºte forma literarãa culturii noastre naþionale, operanoastrã de creaþiune”. Primulvolum al noii ediþii revãzute esteprefaþat de o divagaþie cu o vãditãnotã comparatistã, intitulatã Loculromânilor în dezvoltarea vieþiisufleteºti a popoarelor romanice,aparent inadecvatã excursuluiistorico-literar care urmeazã. Darparalelismele ºi conexiunilestabilite cu miºcãrile de idei dinApusul romanic i se par comen-tatorului relevante pentru des-coperirea specificului literaturiinoastre, începând de la eposulpopular pãtruns prin Bizanþ ºipânã la declanºarea acelei„Renaºteri întârziate” a ªcoliiArdelene. Nu lipsesc însãaccentele protocroniste, autorulproclamând, fãrã ezitare,originalitatea ºi prioritatea noastrãabsolutã faþã de Apus, atât înceea ce priveºte „preocupaþianaþionalã” în literatura veacului alXVIII-lea, cât ºi a creaþiilor menitesã înalþe „idealitatea vieþii rurale lavaloarea de artã”. În esenþã, Iorgaa nãzuit înspre o cuprindere câtmai vastã a unor domenii culturalediverse, iar, pe de altã parte, istorialiterarã se interfereazã, în con-cepþia sa, cu istoria politicã ºisocialã, cu cea a ideilor ºi a men-talitãþilor, dar ºi a instituþiilor, astfelîncât el întruchipeazã, pe dreptcuvânt, „primul tip de istoricl i terar: acela enciclopedic”(Nicolae Manolescu ).

12

În toamnã, rãspundeam uneiîntrebãri lansate de Adrian AluiGheorghe pentru revista Conta:Gheorghe Grigurcu e mai alescritic ori mai ales poet? Care e maimare dintre cei doi? Rãspunsulpoate fi reluat ºi cu o nuanþã maisãrbãtoreascã, acum cândamândoi tocmai au împlinit 75 deani.

Dilema poate fi abordatã ºidintr-o perspectivã mai largã. Ammai spus-o: nu gândesc calitateade scriitor neapãrat pe genuri ºispecii literare. De altminteri, e greusã numeºti un scriitor mare care ascris pe o singurã coardã, fãrã nicio excepþie. Dacã instrumentulverbal îþi e la îndemânã, eºtiscriitor. Uneori, o paginã de criticã,istorie ori teorie literarã poate fi maiexpresivã, mai emoþionantã chiardecât una de prozã ori decât unpoem. Mai mult decât atât, dacã aiun har artistic, le ai pe toate saumulte dintre ele, chiar dacã în dozeºi cu performanþe diferite. Un bunfel de a te exprima îþi dã uºurinþã ºiîn celelalte feluri. E o rãscruce dedrumuri/cãi. Citirea criticã e ºi eamod de exprimare de sine prinalegerea ºi culegerea pe care lepresupune. Chiar ºi etimologic(legere).

Apoi, dilema se iþeºte ºi dinincapacitatea noastrã de a acceptapolivalenþa. Oricât de greu ne e sãcredem, sunt posibile mai multecãi de stãpânire (provizorie,iluzorie, dar stãpânire, totuºi,profund omeneascã!) a lumii dinjur. Gheorghe Grigurcu îimãrturisea Dorei Pavel într-uninterviu: „Absenþa scrisului îmicreeazã un simþãmânt torturant deinutilitate”. Vorbea, simplu, desprescris, acoperind sub acest termentoate modurile de a scrie care îisunt la îndemânã.

Pentru mine, reluând discuþiamai aproape de subiect, criticulGrigurcu e mai tare decât poetul.Dar sunt aproape sigurã cã ei,Grigurcii, nu se incomodeazã unulpe celãlalt. Un critic de poeziepoet el însuºi (Grigurcu nu deþinemonopolul acestei duble condiþii!Ion Pop, care va împlini în curând70 de ani, ºtie prea bine desprece e vorba!) poate fi remarcabil ºigraþie dublei priviri pe care oacordã textelor comentate: una

„Grigurcii“la 75 de

aniIrina Petraº

dinãuntru, cu recunoaºteri aleinstrumentarului secret al mariipoezii, alta din afarã, cu disecãri larece ale aceluiaºi instrumentar.Lectura sa îºi subordoneazã,deopotrivã, fineþea cutremuratã aunei stãri preponderent subiectiveºi tãietura neºovãielnicã a unuiconcept visând obiectivitateamaximã. În excelentul textconfesiv O provocare a destinuluispre care l-a stârnit „între-bãtoarea” profesionistã DoraPavel, scrie: „Se întâlnesc astfelrezerva, «glacialitatea» au-tocontrolului cu reflexul con-templativ, cu rãsfrângerea uneireverii ce murmurã, fredoneazã însubtext”. Cât priveºte criticaliterarã, o considerã „speþã suigeneris a creaþiei”: „Exerciþiul cri-tic e o încercare de transpunere încifru interpretativ a factoruluisimpatetic”. Lectura criticãînseamnã un fel aparte de îm-preunã. Criticul este, în fond, uncititor care îºi verbalizeazã ex-perienþele de lecturã, iar textul iesedin întâlnire marcat ºi el, miºcat.Marea Bibliotecã a lumii e chiar

aceastã continuã forfotã ºireaºezare.

Un Grigurcu tânãr, cel din Ideiºi forme critice (1973), defineacritica din perspectiva unei drameinventate, el însuºi încãlcândsistematic propriile precepte ºifãcând uz de farmecul scripturalal bisturiului critic. Sigur, dintr-oanume perspectivã, „Critica edrama unei sensibilitãþi ce nu sepoate exprima direct. Sensibilitatecaptivã dupã cum, aplicatã uneiteme sau alteia, e silitã a se mulape forme date, canalizatã, rãsucitãîn fluidul sãu, subtext al uneiconºtiinþe acute. În mod curent seobservã formele pe care le iaaceasta în scrisul critic, excluzândîn genere mãrturia pateticã.Conºtiinþa determinã socializa-rea sensibilitãþii critice. […] Ascrie criticã înseamnã a te situasub o zodie obiectivã, a aruncapunþi programatice înspre lume.Înseamnã a te integra unui lim-baj în care o disciplinare a sen-sibilitãþii sã devinã un plus decomunicativitate.” Peste undeceniu (Între critici, 1983), varenunþa în mare parte la exigenþeleobiectivitãþii absolute ºi va degustalatura capricioasã a criticului-scriitor: „Cronica literarã mi separe, în consecinþã, una dintre celemai importante întrupãri alespiritului critic, dornic de a se legi-tima legitimând. Ea trebuie sã fieo formã a pasiunii pentru creaþialiterarã, exprimatã în mod egalprin intensitatea afirmãrii ºi anegãrii, prin caligrafia lor on-dulatorie. […] Expresia criticului nupoate fi decât… literaturã.[...]Personal, citind criticã, am acelsentiment tipic literar al implozieiSensului în Neantul vecin”. În fine,scriind despre Marin Mincu ºiPanorama lui, înregistreazã ten-dinþa „dezontologizãrii” poeziei, darse desparte de uscãciunea unuiasemenea proiect: „Dar e oareposibilã, Doamne, o justificarea poeziei prin expulzarea onto-logicului? E oare acceptabil sãhipertrofiezi limbajul în aºa gradîncât fiinþa sã fie taxatã doar caun producãtor de limbaj, ca unsecretor inert al acestuia? Sãreprezinte individualitatea crea-torului exclusiv o mascã sau un ºirde mãºti lingvistice menite a

13

disimula nonsemnificaþia ori celpuþin derizoriul incurabil al trãirilor,al existenþialilor? Sã restrângempoezia la pura manifestare alimbajului, la o ars combinatoria defacturã semanticã precum unformalism sans rivages?”

Scrisul lui Grigurcu murmurã,fredoneazã, se înfioarã ondulatoriucu un patos devenit marcãînregistratã ºi în cele mai sobredintre întâlnirile sale. Ficþiunea sa(în sens larg, incluzând toatespeciile scrisului literar) e

instrumentul firesc ºi asumat degestionare a morþii ca referinþã degradul doi ºi ca suprem valorizatoral existenþei limitate. Dacã am fiveºnici, am avea determinãri clareºi posace în eternitatea lor. Numaiimprevizibilul, miºcarea vie potmuri ºi crea durabil. Adevãrulliteraturii e mereu relativ ºiprovizoriu, dar încãpãtor ºi, el,etern. Cred, alãturi de Gh.Grigurcu, cã „«moartea artei» edoar un spasm speculativ.Neschimbatã din antichitate pânã

azi în alcãtuirea ºi rosturile eimorale ºi spirituale, fiinþa noastrãs-ar cuveni sã le probeze încontinuare, în aliajul sãu strãlucitor,de avânt ºi catastrofã”.

Posteritatea (hai sã nu-i dãmnume!) va veni cu propriile saleunitãþi de mãsurã. Deocamdatã,chiar dacã eu îl numãr automat ºipe negândite la (mari) critici românicontemporani, poetul, eseistul,polemistul se descurcã foarte bineºi nu-mi par deloc intimidaþi defaptul cã criticul pare mai înalt.

14

Ruxandra Cesereanu: Aº dori(oricât ar fi de greu) un scurtautoportret de scriitor Vakulovski(Alexandru & Mihai).

Mihai Vakulovski: Vakulovski-literatura este existenþialistã, di-rectã, liberã, autenticã, anticen-zurã, anti-graniþe-vãmi-ochelari deiapã, experimentalã pe corddeschis, plinã de viaþã, nu-mãoftikistã, Tiuk! & Klu, TiuKlu,iar noi sîntem aproape ca lite-ratura pe care o trãim (doar cãceva mai puþin radicali, ne plãtimîntreþinerea ºi dijmele la stat ºi neiubim pãrinþii ºi soþiile).

Alexandru Vakulovski: Unaparat de filtrat realitatea. Dupãfiltrare apar mai multe feluri deliteraturã.

R. C.: Cum este sã fiþi fraþiscriitori? Vã suportaþi unul pe altul?Empatizaþi?

M. V.: Între noi sînt 6 ani de zileºi nopþi, de aceea am cam fostfiecare pe cont propriu, numitorulcomun fiind ºcoala literarã a tatãlui,doar cã frate-meu a avut deînvãþat ºi din experienþa mealiterarã (ºi nu numai literarã), deaceea a ars mai multe etape, ceeace l-a scos foarte repede în faþã,„Oedip regele mamei lui Freud” fiindo carte de poezie scrisã la 16 ani,de exemplu. Ne-am înþeles mereufoarte, foarte bine, ºi pe planexistenþial, ºi cînd a fost vorba deliteraturã, deºi noi nu le preadiferenþiem, literatura curgînd prinsîngele nostru de mai multegeneraþii. Am fost fanul lu’ frate-meude la debut pînã acum, îmi placfoarte, foarte tare cãrþile lui.

A. V.: Mai corect ar fi sãspunem: o familie de scriitori; nude alta, dar casa noastrã e pestrada Alexei Vakulovski – de la elvine tot ce e bun ºi rãu la noi. Celpuþin la mine, ca sã nu rãspundpentru alþii, deºi la capitolul ãstacred cã empatizãm. Ne-aþicaracterizat odatã: aþi spus cã unulpare angelic ºi celãlalt demonic.Probabil cã aþi simþit legãturaputernicã dintre noi. În rest – nuconteazã, se pare..

R. C.: Ce înseamnã astãzi ascrie poezie/prozã în Româniamileniului trei? Cât de modern ºi

postmodern este prozatorul/poetulromân în comparaþie cu cel strãin?Mai conteazã –ismele (tehnicvorbind) sau doar talentul ºipublicitatea ajung ca un scriitor sãfie vizibil?

M. V.: Probabil cã înseamnãacelaºi lucru cu sã scrii prozã saupoezie în general, toþi trei am scrisºi-n mileniul ºi secolul trecut ºi ºtimcã era exact la fel. Oricum, acumnu prea mai avem dreptul sãscriem „Rãzboi ºi Pace”, dacã nerespectãm cît de cît cititorii, nu maiputem sã scriem aceleaºi chestiica înaintaºii ºi în acelaºi stil. Rima,de exemplu, nu mai are dreptul laexistenþã, dacã nu e la miºto, cala Brumaru, Foarþã, Acosmei sauCrudu.

Curentele literare – ºi chiar ºiideile – cam zboarã în aer (iaracum ºi pe internet!), aºa cãscriitorii români sînt destul decontemporani (ºi în sens literar) cuscriitorii strãini. Avem scriitori carear face faþã lejer în marile literaturiale lumii, cel puþin poeþii, care mise par mai buni chiar ºi decît poeþiiruºi de acum. Da, -ismeleconteazã; nu poþi sã scrii acum caMiron Costin, Alecsandri, Coºbucsau Puºkin, chiar dacã eºti deo-sebit de talentat ºi ai un PR beton.Stilul conteazã, curentele literareconteazã, dar conteazã ºi carac-terul tãu uman, ºi personalitatea ta,ºi talentul, ºi cum scrii, ºi undepublici, ºi cum e distribuitã carteata ºi cine o citeºte – totul conteazã!

A. V.: A scrie literaturã acumînseamnã sã fii cel puþin un picnebun. Pentru cã nu ai timp. Pentru

cã nu eºti plãtit pentru asta. Foartepuþini câºtigã ceva pe seamaliteraturii. Oricum, eu nu mã potplânge atât timp cât faptul cã suntscriitor mi-a adus cetãþeniaromânã.

Scriitorul român este la fel cascriitorii strãini. Uneori existãnuanþe diferite, dar prea puþinepentru a face o diferenþã. ªiliteratura s-a globalizat, nu doarporumbul modificat genetic.

Ismele au contat. Adicã nu eraacelaºi lucru sã fii dadaist oritradiþionalist. În momentul în careau început sã nu mai conteze aapãrut postmodernismul. Suntemcu toþii postmoderniºti, chiar ºitradiþionaliºtii.

R. C.: Care sunt calitãþile (ºidefectele) unui prozator/poet careºtie ºi vrea sã fie prozator/poet?Voi scrieþi ºi una, ºi alta.

M. V.: Defectele unui poet carevrea sã fie poet ºi ºtie sã fie poet?Un prozator care vrea ºi ºtie sãfie prozator? Norocul lor cã ºtiu cevor ºi cã fac ce vor! ªi poeþii, ºiprozatorii au ºi defecte ºi calitãþi,fireºte, ca toþi oamenii:D.

A. V.: Nu ºtiu, probabil depindede ce fel de om este scriitorul.

R. C.: Credeþi cã veþi scrie pânãla senectute?

M. V.: Nu ºtie nimeni nici mãcardacã vã trãi pînã la bãtrîneþe…tata, de exemplu, n-a fost bãtrînniciodatã. Eu mã simt nemuritor,asta e adevãrat, chiar dacã sînt ºiautoironic pe tema asta, volumulmeu de debut numindu-se„Nemuritor în pãpuºoi”… Da, credcã voi scrie mereu, fie poezie (spersã nu ajung poet… bãtrîn!), fieteatru, prozã, criticã literarã saujurnal.

A. V.: Cred cã da. Chiar dacãam avut ºi o sã mai am pauze.Tata m-a infectat cu mirosul cãrþilorde când nu ºtiam încã alfabetul.Cred cã e incurabil.

(aprilie 2011, Cluj-Braºov-Chiºinãu)

Interviu (pe net) cuAlexandru & Mihail

Vakulovski

ª

Vakulovski-literaturasi aparatulde filtratrealitatea

,

15

În dimineaþa asta Aureliano Buendia copilul dinmahalaua noastrã la frumoasa vârstã de 700 de aniºi-a ridicat iarãºi barca pe umerii lui de copil puternicºi s-a îndreptat spre iaz. Avem o mahala gãlãgioasãcu copii mulþi ºi fericiþi: Buck Mulligan micul Vovaprietena noastrã comunã Elena ºi alþi foarte mulþiindivizi care deocamdatã în afarã de Aureliano ºi minenu meritã nici o atenþie. Eu la frumoasa vârstã de 700de ani în fiecare dimineaþã la ora ºapte îmi îndreptpaºii spre malul iazului la care micul Aureliano ºtie cãam sã vin eu de aceea îl gãsesc întotdeauna vâslindcalm. Mulþi ani Aureliano pur ºi simplu vâslea fericitdintr-o parte în alta a iazului. În ultimii 50 de ani noi amobservat cã adolescenþii ºi copiii s-au schimbat mult.Dacã înainte veneau la iazul nostru ca sã se scaldeîn fericire ºi sã piardã timpul aproape ca ºi noi acumei vin toþi cu genþi rucsacuri ºi ajutaþi de Aurelianofurã mere dintr-o parte a iazului ºi le transportã înpartea mea. Copiii îl iubesc pe Aureliano ca pe uncomplice ºi pe mine ca pe un paznic fidel al timpului.În schimb paznicii livezii care altãdatã erau prieteniiºi colegii noºtri de joacã nu ne mai suportã. Dar îi lasacum în pace cãci nu ne-au alungat niciodatã de aicideºi sunt sigurã cã ar putea. Nimeni niciodatã n-aºtiut cine suntem. În aceºti 700 de ani ai copilãriei auexistat sute de variante referitoare la viaþa noastrãaproximativã. Primii copii ai copilãriei noastre strãmoºiicopiilor din ziua de azi credeau cã suntem fraþi: fiiiunui pescar ce s-a înecat în iaz. Nimeni nu a zisniciodatã cã suntem debili. Copiii nu ºtiu ce-i asta.Cei care au avut norocul sã se plimbe cu barca luiAureliano au observat pe ea o inscripþie foarte vecheînsã accentuatã de el în fiecare zi: TE IUBESC. Eunu am vãzut niciodatã inscripþia deºi ºtiu cã fãrã nicio îndoialã Aureliano a scris-o numai pentru mine.Niciodatã nu ne-am vãzut de aproape dar nici nu ne-am despãrþit. Vara eu stau pe mal Aureliano vâsleºteiar iarna nimeni nu ºtie unde dispãrem. Când vãd cãnimeni nu e pe aproape ºi cã prietenul meu fidel mãpãzeºte atunci eu mã dezbrac rãmânând goalã numaipentru el ºi pentru soare. Aureliano nu este gelos pesoare. Vara se terminã ºi eu acum sunt negresã ca ºiAureliano. Pânã în vara viitoare eu mã voi decoloradevenind albã ca zãpada. Deºi sunt o copilã oameniicând mã vãd se opresc sã-i aud zicând cã aceastãfetiþã va creºte ºi va fi cea mai frumoasã femeie dincâte au existat vreodatã. Toþi mã urmãresc pânã lamoartea lor ºi nici unul nu a observat sã mã fi schimbatcu ceva în afarã de culoare. Iarna ºi eu ºi Aurelianodispãrem de aici ºi nimeni nu ºtie unde suntem. Nicieu nu vã spun.

De fapt el a murit. Nu eu. Toatã viaþa m-a urmãritîncercând sã-mi descifreze numele nemuritorA u r e l i a n o B u e n d i a. Acesta sunt eu. A descoperit opistã a existenþei mele care însã e greºitã. A þipat

pentru toatã lumea despre existenþa mea. Însã nimeninu l-a crezut. L-au lãsat singur cu manuscrisul sãu înacel îndepãrtat oraº columbian. A hotãrât cã trebuiesã mor. Ce sã vã spun? Ce sã-þi spun? Timpul tãu atrecut printre degetele mele.

E iarãºi aceeaºi îngrozitoare iarnã. La aceeaºimasã îmbibatã cu alcool. De care eu mã lipescîncercând sã adorm sã te visez alãturi de mine: tu pemal liniºtitã ºi fericitã ºi eu vâslind ºtiindu-te alãturi.La început eram întotdeauna alãturi. Cãutam altã varãîn altã parte a globului apoi pe alte universuri dar numai pot ºi tu nu mai poþi suporta sã privim cum varamor oamenii. Fugeam iarna cu tine departe fiindcãaici mor oamenii. Oricum va veni iarna ºi toþi vor muri.Fugeam ºi fugim de acolo din inerþie dar în timpul ãstadeºi în alte pãrþi e cald peste tot mor copiii. Doar noirãmânem cu memoria plinã de mii ºi mii de feþe fericitecare nu mai existã. Tu nu mi-ai vãzut niciodatã faþa ºieu nu þi-am vãzut-o. Însã toþi cei care ºtiu de viaþanoastrã relativã înþeleg cã noi suntem nedespãrþiþi.Doar iarna când mor copiii tu eºti departe de mine.Dacã vom trece ºi de aceastã iarnã îngrozitoare totulva fi bine. Iatã stau iarãºi la aceastã masã la care amstat cu atâþia prieteni în aºteptarea verii la care toþi aumurit alcoolizaþi. Eu unul singur de 700 de ierni amsupravieþuit.

(Un bar mic cu trei mese. Mulþi copii ºiadolescenþi beau votcã cafea ºi fumeazã. Majoritateasunt foarte obosiþi cu pãrul sur sau raºi pentru a nu-ºitrãda culoarea pãrului. Uºa se deschide ºi intrãBÃRBATUL TÃCUT ºi PAªA. Se aºazã la ultimamasã de la care se ridicã cei mai bãtrâni copii ºipleacã)

PAªA: Hai mai bine la terasã acolo e mai luminos.BÃRBATUL TÃCUT: Peste tot e la fel. Ce bei?PAªA: Tu?BÃRBATUL TÃCUT: Tu?PAªA: Ca de obicei.

(Se apropie un bãieþel ºi o fetiþã care dupã haineseamãnã cu chelnerii. Ambii au peruci. Pãrul bãiatuluie negru iar al fetiþei e blond)

BÃIATUL: Ce doriþi?BÃRBATUL TÃCUT: E frig.PAªA: Ieri am visat munþii. ªtii munþii ceia foarte

mari de cafea ºi cu zãpadã de zahãr.FETIÞA: Þigãri?PAªA: Am urcat pânã sus. Am auzit cã nici un

individ n-a coborât de acolo. Trupurile celor care auurcat au fost gãsite pe ºoselele oraºului de pemarginea munþilor.

BÃRBATUL TÃCUT: Aha!BÃIATUL: Douã pahare?PAªA: Sã fiu eu o excepþie?

ALEXANDRU VAKULOVSKI

16

(Bãiatul ºi Fetiþa pleacã. De la masa vecinã seridicã copiii îmbãtrâniþi ºi pleacã ºi ei. Toþi pleacã.

Tãcere absolutã.Uºa se deschide. Intrã FOTOGRAFUL. Odatã

cu venirea lui începe sã se audã muzicã. Se aºazãla masa vecinã ºi vorbeºte singur)

BÃRBATUL TÃCUT: Iarãºi aceastã muzicãtâmpitã despre râu trandafiri dragoste ºi moarte. Eun-am sã-mi ucid niciodatã iubita. Am sã-mi gãsescun fotograf foarte bun care va fotografia soareleamiaza în mijlocul verii. Voi aºeza iarna acestefotografii peste tot. Atunci copiii nu vor muri. Va fitotdeauna vara ºi ea va veni în barca mea ºi ne vomiubi acolo pânã la nesfârºit.

(Paºa îl priveºte suspect pe Bãrbatul Tãcut.Scotoceºte prin buzunare. Nu gãseºte nimic ºirenunþã gâfâind. Se apropie Bãiatul ºi Fetiþa cu douãtalgere. Pe talgerul Bãiatului e o sticlã de votcã ºi treipahare)

PAªA (priveºte uimit talgerul bãiatului): Suntemnumai doi!

(În tot acest timp Bãiatul a privit-o cu urã pe Fetiþã.Aºazã pe masã douã pahare votca þigãrile ºi cafeaua)

BÃRBATUL TÃCUT: Eu nu… (ºopteºte) suntnebun…

PAªA: Taci! De ce vorbeºti atâta? (toarnã votcaîn pahare)

(Bãrbatul Tãcut priveºte paharul se înroºeºte ºiîncepe sã transpire)

PAªA: Vreau sã beau numai cu tine!

(Bãrbatul Tãcut îºi împinge scaunul înapoi cupicioarele dând din cap în semn cã nu)

PAªA: Pentru mine!BÃRBATUL TÃCUT (îºi ridicã mâna dreaptã

tremurândã, aºazã þigara între dinþi o scuipã întindemâna spre pahar): NU!

(La început Paºa apoi Bãrbatul Tãcut îºi ridicãpaharele ºi ciocnesc)

PAªA: Sã fim fericiþi!BÃRBATUL TÃCUT: Sã fie soare!

(Tunã. Muzica se opreºte apoi continuã. Toarnãºi beau iarãºi fãrã nici un toast)

BÃRBATUL TÃCUT: Peste tot munþi ape…munþi… nu am sã gãsesc niciodatã…

PAªA: Ce tot aiureºti acolo?

(Bãrbatul Tãcut îl priveºte uimit)

PAªA: Când am sã mor ai sã vii laînmormântare?

BÃRBATUL TÃCUT (îl priveºte absent): Delirezi.PAªA (se întoarce ºi-l priveºte pe Fotograf care

vorbeºte singur): Îl vezi? Are draci. Nu mã întreba.Nu ºtiu de unde am luat-o dar sunt sigur. Are draci.

PAªA (cãtre Fotograf): Ce mai faceþi?FOTOGRAFUL: Bine.

(Paºa se întoarce spre Bãrbatul Tãcut.Hohotesc)

PAªA (cãtre Fotograf): Lucraþi aici?FOTOGRAFUL: Nu. Am aici mulþi prieteni.PAªA: Aici?

(Paºa ºi Bãrbatul Tãcut hohotesc)

PAªA (cãtre Fotograf): Îmi cer scuze. Ce prieteniaveþi aici?

FOTOGRAFUL: Foarte mulþi. Eu îl cunosc peJames Joyce pe Gabriel Garcia Marquez pe MateiViºniec pe Umberto Eco pe Ionesco ºi pe alþii. Eu amfoarte mulþi prieteni… (se întoarce spre masã ºivorbeºte singur)

PAªA (cãtre Bãrbatul Tãcut): Ce þi-am zis eu?BÃRBATUL TÃCUT: Trebuie sã plec. Devine

plictisitor.PAªA: Ai crezut cã deliram când þi-am spus cã

degrabã am sã mor?BÃRBATUL TÃCUT: Eu plec.PAªA: Ai sã vii la înmormântare? Nu te mint.

Am aflat acum cã am cancer la penis. Degrabã amsã mor. Hai într-o bisericã. Ai sã gãseºti soarele.

BÃRBATUL TÃCUT: Niciodatã. Plec.PAªA (ridicã paharul): Sã fim fericiþi!BÃRBATUL TÃCUT: Sã fie soare!

(Tunã. Paºa þipã se lipeºte de perete. Penisul ise umflã foarte mult. Apoi în ordinea aceasta: mâinilepicioarele capul. Este foarte mare. Lumina se aprindeºi se stinge. Se aude cum Paºa explodeazã.

Noapte.Se aprinde lumina. Barul este gol. La ultima masã

Bãrbatul Tãcut bea o cafea)

E iarãºi varã. Cât de bine mã simt pe acest malprivind cum Aureliano vâsleºte ºi accentueazã cuunghia pe barcã: TE IUBESC. Aceste cuvinte numaipentru mine. Aureliano vâsleºte pe iaz forma literelorTE IUBESC. ªi eu Aureliano TE IUBESC. Ce zifrumoasã. Iatã cã Aureliano se apropie de mine privindîn altã parte. Azi nimeni n-o sã moarã. Nici mâine.Nici poimâine. Cât de bine e vara. Dar Aureliano seapropie prea mult ºi-mi priveºte ochii ºi corpul gol. Îlprivesc ºi eu pe Aureliano.

Aureliano Buendia un foarte bun vâslaº privindu-ºi pentru prima oarã de aproape iubita pentru primaoarã în acei 700 de ani a suferit un naufragiu. Iubitalui care niciodatã nu a înotat l-a scos vitejeºte la mal.Aureliano nu mai respira. Atunci ea i-a fãcut respiraþieartificialã. S-au trezit ambii goi pe iarba verde. Eraufoarte vii foarte fireºti ºi copiii s-au apropiat de ei întimpul în care barca TE IUBESC se scufunda pentrutotdeauna la fundul iazului. Copiii aplaudau. Atunci auvenit paznicii sã-i alunge.

17

Era un rînd foarte mare la cãminul undeprimisem repartizarea, dupã o sutã de drumuri ladecanat – rectorat – birou social – administratorgeneral – administrator cãmin – rectorat – decanatº.a.m.d., ºtii tu. Un rînd din acela care-þi aminteºtede cozile din copilãrie, cînd stãteai între oameni ºinu puteai nici mãcar sã te miºti, þineai strîns-strînsîn mînuþa transpiratã moneta de-o rublã ºi… oscãpai… Toþi stãteau la coadã în picioare, secãlcau pe picioare, se certau, se uitau unii la alþiisperiaþi ºi bãnuitori, m-am dus sã vãd ce seîntîmplã, m-am aºezat pe fotoliul din hol. În cameraunde ducea rîndul era administratorul – Anci, la carefusesem, fiecare dintre noi, încã de cel puþin 3-4ori, ºi cu unu’ gras ºi cu pãrul negru lucios ºi lins.Era ºi unu’ uscat, cu privire fixã ºi cu barbã roºcatã,care fãcea parte, însã, din rînd, deºi pãrea dinacelaºi film cu þapul ºi grasul. Cînd ãla cu barbãroºcatã a ajuns la birou, Anci a strigat: „Mai sîntbãieþi care stau în rînd la cãmin?”

Mi-a dat un loc în în camera de lîngã WC, 50,etaj 3, cãmin 7, strada General Malinovskii, acumPan Halippa (pa!). O gãsiþi la locul ei, în þara meatotul e ca ºi-n proverbul cu albia rîurilor din þara ta.Roºcatul cu privire fixã se uita la mine din hol, undeieºise, examinîndu-mã ca pe-un viitor cal de curse,iar cînd am ieºit cu orderul semnat mi-a întins mîna:„Nicolae, poþi sã-mi zici ºi Colea, dacã tot va trebuisã stãm în aceeaºi camerã un an de zile. Cel puþin”.Era, deci, viitorul meu coleg de camerã, Colea,cãruia fizicianul cu care cãutasem dimineaþacãminul ºi cu care ne vom întîlni, ca într-otelenovelã, în camerã, în 50, îi va zice (între noi)badea Colea miliþionerul. Ironia sorþii e cã, dupã ce-a terminat-o cu facultatea, Colea s-a fãcut poliþist.Ei, Colea era o figurã. Noi nu eram decît niºte papã-lapte pe lîngã el, aveam cîte 17 ani, Colea fãcuseºi armata, era trecut prin viaþã, vãzuse multe, trãisemulte. Prea multe... Colea ne învãþa pe noi, ãºtiamai mici, multe chestii utile. Pe mine m-a sfãtuitcum sã mã bãrbieresc, sã mã rad împotrivacreºterii pãrului, dar n-am învãþat nimic din acestsfat util, pe Cristi l-a învãþat sã se spele pe dinþi,adicã sã maseze ºi gingiile, ceea ce e foarteimportant, asta am învãþat eu, nu însã ºi Cristi, separe, care poate cã a învãþat sã se bãrbiereascãcorect, sã se radã, cum zicea el, pe Andro l-aînvãþat, cu insistenþã, sã-ºi aºeze chiloþii lui degagicã pe sfoarã, adicã sã ºi-i întindã pe aþa-sfoarãnu cu faþa la vedere, ci cu fundul, sã nu se vadãacele goluri jenante, uite un sfat util, care mi-aplãcut ºi mie, un anti-chiloþi feteºti pe faþã, eu am

purtat dintotdeauna boxeri, „colhoznici”, ceea ce-þidoresc ºi þie, dacã nu eºti gagicã. Nu ºtiu de cemi-a venit în minte sintagma „vacã de muls pentrufiecare”…

Cînd intra în camerã, dupã ce bãtea tare înuºa pe care în secunda urmãtoare o izbea deperete, Colea se oprea, la cîþiva centimetri, se uita– doar cu ochii sãi ficºi de rechin – la fiecarecetãþean care se nimerea sã fie în camerã, veneaspre tine, cu paºi de robot, un fel de dans ritualicde break, ºi-þi întindea mîna, care venea spre tineca un ºarpe, apoi, cînd o strîngeai, devenea peºte.În acest moment, Colea se întorcea brusc spremasa din mijlocul camerei pe care sãrea dintr-omiºcare ºi se concentra încordîndu-se în aºa halîncît te mirai cã nu scapã bãºini. Nu (n)i s-aîntîmplat niciodatã. Colea nu se bãºeºte, fiindcãtovarãºul Colea era comunist convins ºi-ºi pãstracarnetul de partid în sertarul de la noptiera în caretotul era ca în mintea lui Vladimir Ilici, totul era brici,aranjat la milimetru. O datã, cînd nu era acasã,Radu, un coleg de la rusã, dar naþionalist, ce puiimei, a ales sã-ºi lege viitorul lui de limba rusã, darumbla cu albastrugalbenroºu în piept, se scremeasã nu mai foloseascã rusisme, s-a uitat la carnetulde comunist al lui Colea ºi, cînd a venit acasã, Coleaa luat o minã de tovarãºul generalissimus IosifVissarionovici Stalin ºi a zis: „Cine a umblat înnoptiera mea?” Radu a fãcut pe el, cã nu se aºteptala aºa ceva, n-aveai cum sã observi asta! Vizavide noi locuia, printre altele, ºi o colegã de grupã cuCristi, una Albu, care nu bãtea niciodatã la uºã.Minionã, þîþoasã ºi blondã, venea de cîteva zeci deori pe zi – dacî n-avem mai multî pîni, dacî n-avemmai multî sari, dacî nu-i putem repara scaunul-masa-faþa-imaginea, dacî ne-am fãcut temili lafoneticî-francezî-gramaticî istoricî-lexicolojii, dacîn-avem cartea ºieia sau aºeia, dacî ne-am fãcut laliteraturî, dacî ne-am fãcut la teoria literaturii, dacîam fost la filmu’ cari merji amuia la kinoteatru’ „40let VLKSM” ºî dacî ne-a plãcut ºî dacî nu merji ºinivaiºî cu „dînsa”, dacî poati sî ni punî o întrebari maipersonalî, dacî ni supãrãm, dacî... Pînã cînd o datã,cînd a nãvãlit, ca de obicei, fãrã sã batã la uºã,Colea – þup pe masã ºi ºi-a dat chiloþii în jos. Iacacuru, blea, suka. Curu’ lu’ badea Colea miliþioneru’.Fute-i un nas între bucile musculoase ºi bucurã-tede viaþã, blondino! Altã datã Colea a venit acasãfurios ºi disperat, cã de ce nu i-am spus cã favorituldin dreapta e un pic mai lung decît cel din stînga!Vai-vai-vai, ce tragedie… Apoi, dupã ce s-a mutatla o grãdiniþã unde era ºi paznic, Colea s-a cãsãtorit

MIHAIL VAKULOVSKI

18

cu o rusoaicã pe care o agãþase noul sãu coleg decamerã. Asta mi-a povestit Colea. Mult mai tîrziu.Oricum, toþi o terminãm nasol, unii ºi mai naºpa,sã nu arãtãm cu degetul.

În camerã deja era Serj fizi, stãtea întins într-un pat de la perete ºi se uita în tavan ºi se gruzea.S-a bucurat c-am nimerit în aceeaºi camerã, a zis:„Bãieþi, eu stau temporar aici, în cãminu’ vostru,cã sînt de la altã facultate ºi am sã mã mut în altcãmin”.

Temporar, adicã pînã a terminat facultatea,apoi, într-adevãr, a mai stat doar vreo 2-3 ani, dupãcare am plecat în alt oraº, în altã þarã, aºa cã numai ºtiu dacã s-a mai mutat fizi sau nu „în alt cãmin”.Cred cã da, totuºi, oricum, taicã-sãu întotdeauna îlavertiza ca nu cumva sã se însoare cu vreo dinasta… de la Filologie: „Nu vezi ce zoimãnoase ºileneºe sînt? Vezi ce gunoaie-s pe coridoareleastea? Aºa va fi ºi la tine-n casã dacã-þi vei lua ofiloloagã, Doamne fereºte”. S-a uitat mult în tavan,din 9 luni s-o fi uitat vreo 4 în tavan, restul timpuluibînd cafea, la uºã, ºi fumînd. Era virgin sau ziceacã e, zicea cã nu e bine sã te fuþi, cã transpiri. Semira cît de tare pot sã le creascã – femeilor – þîþele– „Cum le-o fi crescînd aºa tare þîþele? Nu înþeleg!”Se mira mai ales dupã ce trecea pe la el Adria,vecina care, cînd devenise asistentã, fu sen-sibilizatã de un student de-al ei, prieten ºi coleg defacultate cu Sachi, frate-meu, acum mare ziarist,ºi ºi-au tras-o chiar în aulã, cã era mãritatã ºin-avea timp de cafele, filme ºi alte cãcaturi. Fizicitea Bulgakov (aºa ºi nu mi-a mai dat înapoivolumul 5. ªi nici Lucrurile de Perec). Cu fizi m-amînþeles ca ºi cu Colea, dar ne simpatizam (ca ºi cuColea). În alt an, cînd nu mai locuiam în aceeaºicamerã, dupã ce se îmbãtaserã toþi invitaþii lui –nu-i vorbã, ºi cei de la mine erau cu toþii K.O. –Cristi, prietenul nostru, adormise în camera vecinã,parcã ºi vomitase pe acolo, da’ nu-i bai, s-a mutatîn alt pat, doar cã venise pentru el o gagicã foartemiºto, actriþã la Teatrul Naþional care jucase ºi-nHamlet ºi care, îþi dai seama, a rãmas cam tristã.Tipa care era cu mine, una de la istorie, cu care ne-o puneam numai la ea, nu ºtiu cum, dar nici atuncinu se întîmplase altfel, adormise îmbrãcatã, iar cîndm-am trezit, a doua zi, bora pe fereastrã, taman înfaþa cãminului, asta am vãzut cînd m-am trezit, dela zgomotele produse de acþiune, probabil:picioarele ºi fundul ei – restul era în partea cealaltã– deci, venise fizi la mine cã nu mai avea cu cinesã bea. ªi era Anul Nou, nu se putea sã te culcichiar aºa, ca fraieru’. La un moment dat (deja seîngemãna de zi) am convenit cã e timpul sãajungem ºi noi, totuºi, prin paturile cui ne are, doarcã a trebuit sã-l car pe Serîi în cîrcã, n-am avutmult de lucru, stãtea vizavi, cu Viorica, am ofotografie cu ea, habar n-am cum ajunsese – înfotografie – la mine în braþe, nici nu ºtiu cine ne-afãcut-o, ºtiu cã e la un chef, la ziua de naºtere aAlinei Aha, ºi mã þine de gît, cocoþatã la mine înbraþe; am bãtut la uºã, aºa, cu el în spate, cã oricum

l-aº fi rezemat – se rostogolea pe jos, ºi avea pesteo sutã de kile, vreun metru ºi nouãzeci ºi ceva…,nu deschidea nimeni, aºa cã am apãsat pe clanþã,am deschis uºa, i-am dat drumu’ amicului meu înpartea cealaltã, i-am tras una peste picioare sã potînchide uºa ºi m-am cãrat ºi pe mine peste drum.Serîi avea un cãþeluº cãruia-i dãdea drumu’ princãmin ºi-i zicea: „Hai, bãi Cuþu’, gãseºte-mi ºi mieo fufã. Asta-þi place?” Cînd stãteam deja în camera3, într-o noapte, pe la 3-4, mi-a bãtut în geam, sãmerg sã beau cu el ºi cu Nanu, cã doar nu pot sãse beþivãneascã în doi, ca alcoolicii. Pînã la urmãau mai tras la masã un scaun, pe care au pusfotografia lui Cantzon ºi, deci, au bãut în trei.

Nanu e un personaj care a participat la multeaventuri de-ale lui Serîi. Aºa cã nu toate se pierdeaupur ºi simplu – destule rãmîneau în folclorulstudenþesc. O întîmplare poate sã fie minunatãsau... îngrozitoare, frumoasã sau stînjenitoare,naºpa sau miºto, însã – oricum ar fi – dacã nu estepovestitã, dacã nu este scrisã – se uitã, e ca ºicum n-a fost, ca ºi cum nu s-ar fi întîmplat. Într-adevãr, cãlãtoriile, acþiunile „scurteazã” viaþa, oîmping tot mai aproape de ultima lumînare, însãlecturile despre ele o fac, practic, fãrã sfîrºit, fãrãvize, fãrã graniþe, fãrã limite, fãrã vîrstã. Dacã nus-ar povesti – n-ar fi. La „Ig Iorc” Serîi a cumpãrataceeaºi ciocolatã de cinsprezece ori, nu cã n-armai fi cumpãrat-o încã o datã, dar i se fãcuse milãvînzãtoarei, cã Nanu, pre numele lui din pasportViorel – ca ºi Viorel Moldovan, Viorel Pãunescu,Viorel Ursaru, Viorel Ciobanu, Viorel Ciama ºi,evident, Viorel Dinca – Nanu era ocupat cu altceva– numãra de cîte ori poa’ sã cumpere fraieru decumãtru’so aceeaºi ciocolatã.

19

Se împlinesc 50 de ani de cândLucian Blaga nu mai este printrenoi decât cu opera sa nepereche,un termen folosit în legãturã cumarele fenomen eminescian.Formularea poate pãrea cumva li-mitativã, pentru cã atât poezia pecare o scria, cât ºi teatrul, filosofiaºi aforismul, cãrþile de eseuri, toateaceste entitãþi într-o memorieculturalã aveau cumva o existenþãde sine stãtãtoare încã în întregulpãtrar interbelic, independent deevoluþiile printre evenimente, aomului absorbit de o muncã îndiplomaþie, de „cronicar român unuinoroc schimbãcios”, prin frumoasecapiatale de þãri europene. Darexpresiei „printre noi” eu pot sã-idau o interpretare numai a mea,cum m-aº gândi o clipã la un altfelde buchet de flori, în bunã mãsurãdinspre atelierul sau experienþasau gruparea de scriitori mai tineridin redacþia ºi din preajma revisteiSteaua, fostã pânã în 1954Almanahul Literar, ºi unde, din1953 începând, el va fi, cuintermitenþe, pânã la sfârºitulvieþii, unul din colaboratorii sta-tornici, o realitate cu nume dar ºicu „trecãtor trup”.

„Cu nume”, deoarece, primadatã dupã o tãcere în „obsedan-tul deceniu”, în aceastã primãînjghebare publicisticã româ-neascã de dupã rãzboiul de-aldoilea, eminamente literarã,formatã, alãturi de condeie criticesau de câte un prozator, din vocipoetice mai constituite, ca MironRadu Paraschivescu ºi GeoDumitrescu, sau mai tinere, înordinea vârstei un Victor Felea,Aurel Gurghianu, A. E. Baconsky,Dumitru Micu, Ion Brad ºi sem-natarul acestor rânduri, el îºi reiaun drum, întâi cu traduceri depoezie, prima dintre ele din poemulFaust de Goethe, începând, în plinateism, cu chiar „Prolog în cer” ºiinscripþia de regie, o temeritate:„Domnul. Cetele îngerereºti. ApoiMefistofel. Cei trei arhangheli”;altele, din poeþi diferiþi; ca într-untârziu sã se ajungã ºi la poeziioriginale. ªi „trecãtor”, în sensul cãvizitând, de multe ori lunar,redacþia, spre a-ºi aduce personaltextele ºi pentru o discuþieîntotdeauna de o luminã sau defarmec, inclusiv ca de fost

întemeietor de revistã (Gândirea),sau de redactor ºi director înacelaºi timp, dacã e sã nu uiþiperioada sibianã Saeculum; ºistrãbãtând cotidian - ca un pietondecis, convins („creez ... în ritmulpasului”) - strãzile Clujului, de la odistanþã de circa 4 kilometri, câþisunt de la o locuinþã a lui cu chirie,perifericã, pânã în perimetrul unorinstituþii culturale pãrþi din propiaviaþã, între ele Universitatea ºifiliala Bibliotecii Academiei.

În Cluj, cum se ºtie, titularul lao catedrã de filosofia culturii în1939 ºi prin 1947-1948 poetulfigurând în colecþia de „definitive”dela Fundaþiile Regale, din 1942, cauna din vocile cele mai distincte alemodernitãþii ºi substanþei, era prinînceputul deceniului 5, literarvorbind - alãturi de o faimã în prozãIon Agârbiceanu, pornitã ºi mai dedemult, odatã cu veacul, ºi o alta,cu fluctuaþiiile ei, coborând dinsimbolism, Emil Isac - desigurprestigiul cel mai constituit, pânãla legendã. Acest fapt spunându-ºi mai aparte cuvântul, fireºte, ºiîn modul de situare a oricãrei noitentative de o înscriere în cursapentru o marcare în plan creativ apotenþialitãþilor printr-un îngheþ, dinzonã; sau pentru o expresie.Excepþie neputând face astfel nicipublicaþia cu „literaturã nouã”, care

suntem, un numãr de ani singurulloc posibil pentru o publicisticãliterarã româneascã în Ardealulreîntregit, ºi cu legitime ambiþii deo conturare a unei identitãþi; prinfirea lucrurilor ºi legi ale evoluþiei,dincolo de orice impuse tributuri înconjunctural. Evident, faþã defactura poeziei lui sau continentulliric de el impus, existau, în redacþieºi diferenþe de poziþionãri, de lacunoºtinþã de cauzã la admiraþie,sau grade diferite de receptare, niciuna de adversitate, cu toatãdominanþa unor delimitãri impuse,inevitabile, în fãgaºul unui scris înatâtea privinþe o apãrare de inform.Acestea, despre un cadru al unorraporturi în funcþie de proprii lecturiºi afinitãþi, determinãri.

Deci o situaþie cu specificitateaei, în care viaþa autorului deexcepþie o ia într-un fel înainteaoperei, o bunã bucatã de vreme,numai ca s-o protejeze, sau într-un chip paradoxal s-o îmbogã-þeascã la fel de major, printrerestricþii când din biblioteci ºi dinlibrãrii cãrþile care o aureolaulipsesc, în schimb publicului, câtde puþin informat, din oraºul de peSomeº, sau mai emancipat, dinoraºul multicultural ºi cu multeºtiinþe, nu i se poate retarge undrept de a-l avea subt priviri, ne-mijlocit, pe om, într-o altã accepþiea sintagmei „marele anononim”,timp de vreo patrusprezece ani. Unbãrbat numai la maturitate, de ostaturã înaltã, grav sau mereu gatade un surâs, de un cuvânt deglumã, care poate fi imaginat cavizitator nu de ocazie într-unmuzeu de istorie cu mari comoridacice ºi romane, sau altul, de artãplasticã. La fel, la mese de prânzla o cantinã „din oraº”, cu cevaritualic, în cercul unor medici maicu pretenþii sau mai citiþi; la unelereuniuni în familii, unde suntprezente ºi muze sau admiratoa-re; în vizitã la un prieten saucunoscut, din învãþãmântulsuperior, un Ion Breazu, un IonGoia, de unde prin vreo împrejuarepoþi împrumuta spre lecturã cãrþi de-ale lui, cu dedicaþii mai tandre; înieºiri la vreo cabanã „din munþiApuseni”, când nu doar la ogrãdinã Botanicã ori din câmp, cuºoptiri, adieri de eros; într-ocofetãrie preferatã; între cãrþile

Aurel Rãu

LUCIANBLAGA -

50

20

ªcolii ardelene dintr-o deltã detinereþe ºi freamãt care e oBibliotecã absolutã, ca nu palat,sau dintr-o rãscruce. Atâteaposibile premize, surse de evocãri,pentru o virtualã carte „în memoriacontemporanilor”, fãrã plusãri saupãrtiniri.

*Dacã prezenþa lui Blaga în

pagini de tipar poate fi, într-unnumãr de ani, numai cu traduceri,despre o preocupare care nu e ab-sentã, a redacþiei revistei Steauade a ºi-l avea ca un apropiat ºi prinproducþie poeticã proprie - înconsoananþã cu un program dedeschideri, de câte ori va fi posibil,pentru emanciparea liricului în-deobºte - o informaþie poate veniºi din importante însemnãri deagendã datorate unei receptivitãþidistinse care poartã numele PavelÞugui, din peisajul cultural ro-mânesc, reluate cu atâta profit înmonografia „Ion Bãlu, Viaþa luiLucian Blaga”, pe seama uneiîntâlniri, încã prin martie 1955, încolectivul nostru, la Cluj, în aceastãformulare: „Interlocutorii”, scriitoriide aici, „au stãruit mai mult asupraatragerii lui (...) spre viaþa literarã,îndeosebi aprobarea publicãrii ºia «scrierilor originale». A. E.Baconsky, Victor Felea, GeorgeMunteanu, Aurel Rãu, AurelGurghianu au vorbit «desprenumeroasele piedici, unele ex-terioare», ivite în calea realizãriiunui asemenea deziderat”. Într-unanumit grad, sub un „asemeneadeziderat” se fãcuse un aparentprim pas cu un an în urmã, înnumãrul ultim din 1954, cândreuºeam sã publicãm, ca onoutate, un articol tabletã descriitor, Rânduri pentru pace, cu omizã pe nota de „actual”, dar prinvirtuþile harului o construcþie ºi oesenþializare poematice, pe careni-l imaginam din vecinãtatea uneicomori de poetic propriu-zis,despre care un universitar IonMuºlea ºtie de prin 1952, cuinformaþia cã poeziile nepublicatear urca la o cifrã de simetrii: 88.

Va fi fost avutã în vedere, într-osperanþã, cu ocazia respectiveiîntâlniri, poate ºi apropierea luniimai, când poetul avea sãîmplineascã 60 de ani, lunã în care

numele lui va fi prezent în revistãdoar ca oricare altul din sumar, detraducãtor de astã datã din Schillerºi Petrarca - la o rubricã de„aniversãri”, semn cã memoriafuncþiona, fiind înserate nu unul citrei articole, consacrate însã numaiunor mari strãini, între care VladimirMaiakovski. Vor urma desigur,publicate într-un fel de mânie, prinacest an ºi prin 1956, poate toatetâlmãcirile, raritãþi, sãrbãtori, carevor da cuprinsul volumului din 1957„Din lirica universalã”, în câtevazile cu tirajul epuizat, undeaducãtorului pe româneºte îi esteasociat, în echivalenþele gãsite, ºipoetul original, prin creativitate. ªivor fi din nou ºi texte în prozã,articole, un text solicitat pentru ungrupaj aniversar Sadoveanu,Sadoveanu ºi Valea Frumoasei, iarîn 1957 un alt articol, de o marecomplexitate, despre adãstãrile înatelierul goethean, Cum l-amtradus... Cãci se vor interpune ºidoi ani de total pustiu în sumarelenumerelor din 1958 ºi 1959, deciudatã absenþã. Un interval cândîn Bucureºti un V. Voiculescu esteînchis ºi condamnat la 5 ani detemniþã grea, inclusiv pentrudelictul de a fi scris sonete, sau dea fi contribuit la un realism magicromânesc, iar în Cluj are loc unproces politic cu medici, toþivinovaþi ºi pentru cã Blaga le-a cititdin poeziile lui ºi îl întâlneau.

Evident nu trebuie satanizatnimic, inclusiv pentru acest inter-val investigaþii istoric-literareacceptând ºi nuanþa pot decelaunele înaintãri spre “mai deschis”,chiar dacã uneori numai la nivel deintenþii, câteva modificãri de opticãºi în cercuri de „îndrumare”,progrese în acceptarea unor marivalori, cum ar fi prezenþa din noucu versuri nu numai tematice a luiTudor Arghezi, apariþia unuivolum, cu poezii din toate etapele,„George Bacovia - Poezii”, re-considerãri de clasici români saustrãini, prin studii publicate de G.Cãlinescu ºi Tudor Vianu, unele înSteaua, sau despre modernicontroversaþi, ca repunerea îndiscuþie a operei în prozã a luiMateiu Caragiale, de cãtre A. E.Baconsky, un act de curaj,contiuarea ediþiei eminescienePerpessicius, dar ºi un gând

privind editarea ºi a unei culegeridin creaþia liricã a unuia din „ceitrei B”, din alfabet, ai tetradeiinterbelice, ungureanul de carevorbim. Despre acest „gând”însuºit parþial câte ceva rãzbateºi sub Feleac, ca un arc de cercîntors în punctul de unde a pornit,dacã e sã fie amintite (paralel cualtele, cu scriitori) discuþiile am-ple, sub un vânt de deschidere,pe cât desluºitoare pe atât ºinegociative, din timpul „eve-nimetelor din Ungaria”, dintre odelegaþie de la vârful partiduluicomunist, condusã de MironConstantinescu, ºi poetul autor ºial unui sistem filosofic „idealist”, laCluj, în biroul primului secretar,ceea ce apãrea ca o noutate.

Poate ºi faptul cã în convenireapentru o „culegere” au stat în aten-þie numai poeziile „antume”, va fifost un semn cã pentru publicareaunor altfel de poezii, în fazã demanuscris, timpul trebuia sã maiaºtepte. De altfel, suplinirea pecare o îndeplineau celelaltecategorii de colaborãri fãcea sãnici nu parã cã timpul trece. Laaceasta adãugându-se ºiatmosfera de mare comu-nicabilitate în care aveau locvizitele la redacþie, frecvente, aleautorului Paºilor profetului. Sesimþea întinerit, ºi în biroulredactorului ºef, unde eram invitaþiºi ceilalþi, îl auzeam exprimându-ºi acest sentiment. Ne spuneacordial pe nume, ºi accentuat,sacadat, „Dra-gã Baconsky!”, „Cefaci Fe-lea?”, „Gurghiene!”,„Rãule!”, ºi ne dãdea mâna, omânã lucioasã. Conversaþiile sepurtau într-o vreme în special peseama traducerilor, sau porneau dela ele, o Balada doamnelor dealtãdatã, de Villon (unde era atâtde mulþumit cã pentru rima„d’antan”, a gãsit expresia dinlimbajul þãrãnesc despre grâu, „dean”), un scurt poem de Lorca, undenu regretã cã pentru numelepropriu Còrdoba a folosit formaCordòva, atât de împãmântenitã,sau poemul erotic Caprifoliul deCostis Palamas, pe care i-ar fiplãcut sã-l fi scris el, cu acesteversuri pe româneºte: „... iar cine-n fereastrã ne va vedea / sã spunãcã eu sunt tulpina ta, / sã spunã tueºti floarea mea”, ºi pretextele se

21

iveau din belºug sã vinã vorba ºidespre iubirea la propriu, dincolode textura versurilor, din viaþaunor mari artiºti, ca odatã despreun senzual, contrar imaterialitãþiipicturilor, Rafael Sanzio. Causeur-ul dãtãtor de ton era A. E.Baconsky, cãruia îi este un bunaliat ºi imaginaþia, aþâþând maiadesea el focul într-un climat ex-terior stânjenirii sau adulaþiei, ºiproducând digresiunile ºi in-cursiunile cele mai abrupte saumai cu ºanse. Dar o contaminarese întâmpla ºi în sufletul oas-petelui, de o voie bunã, când nu temai puteai gândi cã s-au spuscândva ºi cuvintele „...e mut ca olebãdã”. Aºa întâmplându-seodatã când, revenindu-se asupratemei erotice din alþi poeþi mari, ereluatã opinia cã artistul trebuie maimult sã exprime ca nimeni altuldorinþa fizicã, decât s-o finalizeze,dintr-o relaþie pasionalã. ªi eldezvoltã o teorie, despre amantulcare e ºi creator în spirit, regalã:cã de înfiorarea mare fiziologicãtrebuie mai mult doar sã tefoloseºti, la o adecã, în sensultemporizãrii finalizãrii, în locultraducerii ei în fapt. Eventual numaiprelungind o stare de incan-descenþã, sub stãpânirea cãreiadoar sã fugi tot atunci în turnul defidelº, unde s-o con-verteºi pehârie sau în imaginea plasticã, învreun înalt muzical acord. Ce vorzice partenerele? Conteazã numaisublimarea, restul e treabã dejunker, de husar, existã în lume ºiei...

Dar din redacþie vor porni ºiunele sugestii în privinþa sumaruluipe care autorul îl considera ca ºiîncheiat, al viitoarei cãrþi cu poeþiiuniversali. Va exista receptivitatela opinia cã rãmânerea numai laSerghei Esenin, în ce-i priveºte peruºi, nu e cea mai inspirtã, ºi sprefinalul ºirului cu vreo câþiva modernioccidentali, dar ºi clasici, dincolecþia revistei pe doi ani, ne va fiadus spre publicare întâi un catrendin Nekrasov, iar pentru numãrul7 din 1956, an în care e aniversatLermontov, destul de amplu ºi înSteaua, o înfiorare gravã constânddin douã strofe, Iubire mândrã.Traducerile vor fi preluate apoi învolum, bineînþeles. În aceastãperioadã situându-se, ca o

încheiere a unei etape, ºipublicarea faimoasã a traducerilordin Rilke, însoþite ºi de un articoldespre poetul ucis de un trandafir– în sfârºitul de an. „Faimoasã”, ºiprin criticile care ne vor fi aduseulterior în presa din Bucureºti, cuetichetãri de „iraþionalism” ºi„misticism” (P. Dumitriu, în Gazetaliterarã; un articol nesemnat, înScânteia), urmate de „autocriticile”de rigoare (în una, din aprilie 1957,spunându-se, din redacþie: „Înacest articol, activitatea poetuluigerman e privitã unilateral ºi astfelprintr-o eroare de opticã sedenatureazã nu numai creaþia lui,ci ºi sensul real al dezvoltãriifilosofiei contemporane”), explicãri,între altele posibile, ale lungii – cuo singurã excepþie - absenþe, decare am vorbit.

Perioada care va urma, de ºap-te vaci slabe, coincizând cu feluritealte evenimente din ambiant ºi dinsumarele noastre, care pe lângãsemnificative punctãri în bãtãliile ei,traveresazã o zonã de... turbu-lenþã. Una din analizele dure, laComitetul Centaral al Partidului,unde trebuie sã fie contracaratecâteva calomnii, una constânddintr-o acuzã de „legionarism”, dinpartea unui poet supãrat pentruniºte critici, care i-au fost aduse,va avea drept consecinþã mo-dificãri în profilul revistei, deexemplu renunþarea la o rubricã„Opinii”, consideratã prea îndrãz-neaþã, dar pentru un timp ºi la orubricã de „Note ºi comentarii”, ºiimpunerea publicãrii unei serii dearticole „ideologice”, foarte „ferme”,privind comandamente de maimare „implicare” prin beletristic „înactualitate”. Iar în ceea ce îl priveºtepe el, între mai multe întâmplãricare îºi vor urma un curs, poate fiobservtã eliberarea din postul dedirector ºtiinþific la BibliotecaAcademiei, pe care îl deþinea.Spre o ilustrare a unei stãri de fapt,avându-ºi relevanþa ºi o referire laun numãr „100”, din revistã, cândsunt aniversate o sutã de apariþii,ºi unde într-un articol de bilanþ,„Scurtã retrospectivã”, numele luinici nu poate fi pomenit, lângã alunor alþi colaboratori de prestigiu,ca Tudor Arghezi ºi Tudor Vianu,G. Bacovia ºi Al. Philipide, G.Cãlinescu ºi Emil Isac. Sau i-l poþi

bãnui învãluit într-o aluzie, dintr-un„Salut” adresat redacþiei de„Uniunea Scriitorilor din R. P. R.”,din fruntea numãrului, unde în loculunei posibile remarci cã au fostpublicate ºi câteva minuni, caAnnabel Lee, de Edgar Poe ºi Odãla o privighetoare, de John Keats,e numai aceastã referire la unsector care scotea din mãrginit:„Revista n-a selecþionat cu grijãºi exigenþã nici traducerile, fãcândloc în paginile sale unor scrieri pecare nu ni le putem însuºi”.Formulare, urmatã dupã altereproºuri, ºi de concluzia: „Suntemconvinºi cã în urma criticilor ce is-au adus, redaþia (...) va ºti sãlichideze total ºi definitiv ( subl. n.)lipsurile ºi cofuziile ce i-au pututumbri o vreme activitatea”.

*Despre un început de

schimbare a unor consecinþe înrelaþie ºi cu „îndrumãri” cum ceade mai sus, se întâmplã sã vinã ozare tot dinspre însemnãrile deagendã pe care, promovat din 1955în funcþia de ºef al Secþiei ªtiinþãºi Culturã al P. M. R., le þine ºi ledeþine acelaºi înclinat spredeschideri în politicile culturale, cuun stagiu ºi în învãþãmântuluniversitar, autor acum, de maimulþi ani, al unor cãrþi de interesnu doar documentar, Pavel Þugui.Un amãnunt preluat de asemeni înmonografia menþionatã a lui IonBãlu, cã în martie 1959 el primeºte,trimise de mine, nu una ci mai multepoezii inedite, de Lucian Blaga:Fântânile, Pãrinþii, Toate drumurileduc, Ceas de varã ºi Ulise. Dartotodatã este menþionatã ºi oexpediere anterioarã, datatã 24februarie, tot din partea mea,evident spre cunoaºtere ºiaprobãri, de asemenea subsemnãtura Lucian Blaga, încernealã, un articol dactilografiat:Tehnicã ºi basm. Ambele acesteiniþiative, sau tentative, dintr-oredacþie, cu toatã distanþa dintreele, situându-se exact înainte cudoar un trimestru de diversiuneatristã care se va produce prinpublicarea de cãtre Mihai Beniucîn Gazeta Literarã, organ al UninuiiScriitorilor, a fragmentului de romanPe muche de cuþit, care în atâteaprivinþe vor încetini un început de

22

înseninãri printr-un cenuºiu.Pe cãi personale, de la

apropiaþi, de la unii cunoscãtori dinsfere demne de crezut, neparvenise zvonul, la un momnt dat,cã în redacþia revistei Tribuna,aflatã cam în al trielea an de exis-tenþã în viaþa culturalã din Cluj, cuunele conformãri mai zeloase unorimixtiuni în mediul literar, din parteafactorului politic, s-ar pregãti un„studiu” de „demascare” a „ca-renþelor” filosofului Blaga, în carecriticile ar fi extinse ºi asuprapoeziei – ºi la care trebuia cumvareacþionat. În sensul ca uneilucrãturi la care nimeni nu s-ar maifi aºteptat, de acum ºi cuanacronic, sã i se ia înainte, cuconcursul chiar al celui primejduit:publicând pur ºi simplu versuri, deel, ºi nu numai versuri. Versuri mai„sãnãtoase”, desigur. În care scopîl voi contacta, în clãdireaBibliotecii.

Pot pune în legãturã cu acestmoment sau aceastã iniþiativã, ºiapelul la arbitrajul mai luminat, saumai în cunoºtinþã de cauzã,bucureºtean. Cum din discuþiianterioare, în legãturã cu problememai generale ale revistei, lacabinetul la care mã adresam,eram la curent cu preocupãri ºiacolo pentru o ameliorare a relaþieicu poetul ºi a modului de a-i fiprivitã opera.

Nu-mi amintesc strict cuvinte-le pe care le voi fi folosit în argu-mentaþia mea, dintr-o discuþie pecare nu cred sã greºesc situând-oîn „bârlogul lui Faust”, recluziuneacare îi fusese pusã într-un timp ladispoziþie, numai lui, ºi la careajungeai nu urcând ci coborândniºte „nebãnuite trepte”, o camerãnu mare, cu uºa întotdeaunadeschisã, unde poetul bibliotecarera la o masã sub un mic geam,sau tocmai se ridica de pe ocanapea din spate, sau de lângãun perete lateral. Era clar cã oricediversiune îl putea plictisi, se vatrece de o frumoasã confesare, înideea cã de o poezie angajatã dinparte-i nu poate fi vorba, ar scrie-omai stângaci decât vreun viersuitorde ocazie, din publicaþiilemomentului, poezia e mai întâitransfigurare, proces autonom, lacare voinþa n-are acces - ºiconvenim asupra încercãrii cu

câteva fiice ale ale zeiþei Euterpe,de un caracter „solar”. Dupã cumn-aº putea ºti strict cã titlurile caresunt menþionate au fost ceea ceautorul va alege el singur pentruînceput, ºtiu cã nu mã voi teme înspecial, pe lângã prima din poeziilemenþionate mai sus, ºi de oîncântare Aràbida, unde nu se puteavedea nimic interpretabil nedorit, oscandam1, între prieteni, într-oaºteptare, dar pe care mistere detimp mi-o scot dintr-o evidenþã.

Teme de conversaþie, reluate ºiîn vreo alte douã întrevederi, înredacþie, într-o aceeaºi atmosferãdin anii traducerilor dar într-ocomponenþã mai restrânsã, cumA. E. Baconsky e de acum mutatîn Bucureºti, ºi când poeziileconsiderate mai cu ºanse ne suntîncredinþate, ca un dar; cu, dintr-omãrinime, ceva camaraderesc.

Lucian Blaga, cum s-a maispus, suporta cu stoicism un statutde solitar, pentru cã îºi avea unasociat în opera-i în continuãîntregire, ºi nu uºor, cu drumurileatât de închise în spre cititorii dinþarã cât ºi în þãri europene, unde elnu poate cãlãtori, decât printraduceri din poeziile lui, dintre careunele îi sunt necunoscute, în maimulte limbi; dupã cum ºi cu veºtidespre propunerea sa la PremiulNobel, ce-l aureola. Încât sã-ºiaibã semnificaþia ei, ca un fel deprogres, ºi mutarea aceasta pe otablã de ºah, nu de neobservat,când o micã primã selecþie dinscrieri originale poate trece ºi pela alte judecãþi – nu doar, cu afectiv,ale unor intimi. Cum, în sufletulmarelui poet, un sentiment alapartenenþei ºi regãsirii într-unorizont naþional nu va fi, în ciuda atot ce se petrece, niciodatã în vreoeclipsã. E cunoscutã ironia,memoratã de cineva2, pe care el i-o întoarce unei etichetãri strecuratãde cãtre Tudor Arghezi, traducãtordin Crâlov, într-un articol, împotrivapãrtaºului sãu de glorie, traducãtordin Goethe: sintagma „poetulclujean”, folositã tendenþios. ªicând existã prilejul acestei riposte,dinspre un eu care într-o confesarede tandreþe îi vorbise altcuivadespre sine ca despre „unEminescu mai mic”: „Deh, ce sã-ifaci. «Eu sunt poetul clujean, el epoetul român»”; o aluzie la o teorie

lingvisticã recentã, „dupã care î-ul din a nu mai avea nici ojustificare etimologicã în ortografiacuvântului român “, cum acesta n-ar deriva din „adjectivul latinromanus, ci din indianul rom”.

Doar scoase astfel de sub unobroc, poeziile originale circulã -„Grecia cãlãtoreºte”, ar spunepoetul grec Gheorghios Seferis -chiar dacã deocamdatã într-unspaþiu restrâns, dar ºi în cercuri cese lãrgesc, început în care rapor-turile sunt schimbate din nou, dintreom ºi scrisul lui. Cãci dintr-odistanþã de numai douã luni de laînsemnãrile despre primele douãexpedieri la Bucureºti, respectivprimiri, semnalizeazã, din aceleaºiînsemnãri de agendã, ºi aceastãinformaþie, reluatã ºi ea în volumulIV al cãrþii lui Ion Bãlu, care e tipãritdupã 40 de ani: „La 12 mai 1959C. Daicoviciu i-a dus lui PavelÞugui, personal, articolul O lãmurireºi patru poezii dactilografiate”,dintre care numai douã nu seaflau ºi în celãlalt grupaj, trimisde mine: Ulise ºi Rãsunet înnoapte. Un moment de asemeneafoarte de reþinut, dintr-o cronologie,cãci cu aceastã consecinþã:„Articolul a fost citit” de mai mulþi„ºefi ai partidului ºi «s-a hotãrât»publicarea articolului în Scânteia înprima parte a lunii iulie”. Deci oreîntoarcere, dacã þinem seamade rânduielile de acum din þarã,a scriitorului, cu uneltele sale, însapþiul public, pe uºa cea mai dinfaþã, a vremii. Cu adaosul: „iarpoemele” sã aparã, „în acelaºitimp, pe prima paginã a Gazeteiliterare”.

Semne dintr-un laborator, aces-te acum ºase poezii de toate, sãspui: la, ºi spre luminã; care cir-culã; dar poate mai multe. Si-tuându-se, ca imagini ºi abordãri,mai acuzat lângã naturã, cu maipuþin recurs la metaforã, pe un siajrostit încã din Nebãnuitele trepte,conform ºi unei pãrþi dintr-o altãmãrturisire din 19523: „E ocomunicare continuã, oriunde m-aºa afla, între naturã ºi eul meu,între lumea din afarã ºi mine”. ªicare sunt totodatã ºi nãscocire de„motive mitice”, iactanþe ºi o fluenþãde cântec, inflexiuni de erotic maifrecvente, un plus de stilizare ºi oundã folcloricã.

23

*E desigur un exces sã stãrui,

cum ai pune totul sub o lupã, într-oderulare calendaristicã, asupraunor fapte mai mult exterioaredomeniului scrisului, ºi încã dintr-un timp care, dupã o trecere de anischimbaþi, iatã în curând câþi aiRomâniei Mari, este în atâteaprivinþe însuºi de demonstrat, ºichiar, un asemenea trend ar trebuipãrãsit, în acest loc! pentru regãsiri„pe-aceleaºi vremuri” numai submetaforã, sau stricte consideraþiidespre caracterul de excepþie allãsãmântului blagian. ªi totuºi unfir al unor amãnunte, angajândpasiuni, frãmântãri, din sfârºitulunui deceniu, care pot fi ilustrativeºi într-un plan mai larg, cu ceva depermanent uman, din modulpovestit, parcã li te-ar mai vrea,pentru încã un an, prizonier.

Cum se ºtie, va trebui sã sescurgã întregul an literar 1959 fãrãfinalizarea deciziei care fuseseluatã pentru luna iulie la un nivelde atât de sus, ºi care va fizãdãrnicitã prin maºinaþiuni dinacelaºi front, al ideologicului ºipoliticului: un recurs la un arbitrajºi mai înalt, un fel de joc, fãrã voie,dublu. Articolul aºa-zis lãmuritor ºipoeziile care îl însoþeau, prevãzutesã aparã în cele douã publicaþiicentrale, vor fi retrase, cum se ºtie,în replicã, de cine le-a scris un„Memoriu”, punere la punct dras-ticã a penibilei denigãri beniucie-ne, pe care autorul Spaþiului Miori-tic îl va redacta amplu ºi îl va trimiteprin septembrie-octombrie cui i l-asolicitat, la Secþia de Culturã ºi Artãdela Comitetul Central, dupã ce înprealabil l-a dat spre lecturã unorapropiaþi, între care ºi nouã laSteaua, va avea ca rezultat numaio discuþie, „cu autorul”, la preºe-dintele Academiei, Athanase Joja,consideratã de cãtre domnul PavelÞugui, din urmã, mai mult „filo-soficã”. Astfel ca, de pe o scenãmare, a unor înfruntãri oricum înpolitica generalã ºi în problemeleunei întregi culturi, un reflector fieºi de razã redusã sã-ºi justifice ofixare din nou numai pe foile, demult pierdute, dactilo, pânã unaalta, cu planurile de numãr alelunarului nostru în propriiperseverãri.

Din acest nor ar merita sã-ºi

regãseascã un contur maipronunþat, decât simpla menþiune,circumstanþa care a fãcut posibilca într-un ºir de strategii mici oiniþitivã, ca o mãsurã în plus, dinspre redacþia Stelei, sã poatãocupa într-o cronologie un loc maila vedere. Cuprinzând un episodla care eu m-am referit într-oevocare, prin 1975, Etape LucianBlaga, pusã ºi-ntr-o carte, darunde a trebuit sã recurg prea multla formulãri eliptice ºi eufemism.De pe pãmânt fusese trimisãprima rachetã sovieticã spre lunã,un eveniment care impresionasemult, cum era ºi firesc, ºi oeventualã referire la o atare„realitate”, într-un articol, ca despreun succes al omenirii, dar care arputea fi considerat ºi unul al unuiîntreg „lagãr”, totodatã în cauzãafându-se doar un adevãr deºtiinþã, ar fi un avocat bun pe lângãpoeziile care mai aºteapã încã unrãspuns, îmi exprim o pãrere la oaltã întâlnire. Dar ar fi ºi un gest decondei, în speculativ ºi frumos, însine, dintr-un orizont de aºteptareal oricãror cititori.

Un articol, care va fi ºi scris,peste un numãr de zile, pe care lesituez în iarnã, o surprizã inclusivprin felul cum îmi va fi dat sã-l pri-mesc: prin intermediul unei vizitepe care autorul va avea iniþiativasã mi-o facã, dimineaþa, peneprevãzute, la mine acasã, fãrãsã mã fi anunþat anterior. Darvizitele vor fi douã, ºi se vor soldaºi cu douã autografe pe douã dinvolumele cu poeziile lui, pe care leam în bibliotecã, unde se vorbeºteºi despre („pentru”) „o amintirecomunã sufletelor noastre”, dinpeisaj geografic bistriþean-nãsãudean. Textul articolului, într-o structurare de poem, cu un leit-motiv folosit ca un semn al crucii,de tei ori, „tehnica e basm realizat”,îºi lua un avânt, la fel vehicululuiceresc de pe Terra, din „visulstrãvechi al lui Icar”, urca la„maºina de zburat” a unui „inginer”Leonardo da Vinci, ºi dupã un ocolprin alchimiºti fãcea o întoarcerepe „bãncile ºcoalei”, pentru oraportare la formulele lui Newton,conform cãrora „unui corp terestruar trebui sã i se imprime o vitezãde de 11 km. pe secundã spre apãrãsi câmpul de atracþie al

globului”, ca sã se ajungã iar înantichitate, la o comparare cu zeii- a materiei, care „s-a înãlþat la cer”.Îl voi asocia, trimiþându-l neîn-târziat, aceleiaºi cauze, cu un en-tuziasm nu mai mic, în calitatea pecare o am, de un timp, de redactorºef; ºi cu o speranþã mai mare, caun scutier de graþie.

Dar rãspunsul final nu va fi, niciacum, din pãcate, cel estimat.Dupã ce ne vom conforma, redac-þie ºi autor, unei cerinþe, care mi-itransmisã prin filierã localã, de ase face unele completãri, mai înapropierea subiectului, mai laconcret, ºi ne vom restrânge doarla adãugarea, precizarea: „o ra-chetã ridicatã de undeva de peteritoriul Uniunii Sovietice”, ceea cese va considera „prea puþin”,articolul pe care l-am crezutpledant nu va fi aprobat, cu toatecã au existat unele recomandãri înacest sens, o decizie ca vai decapul ei. Îl voi putea relua ºipublica, un obiect rãtãcit în spaþiu,abia dupã vreo 11 ani, dar s-aaprobat în schimb, sã publicãmversuri! Una singurã din poeziileplecate din redacþia noastrã, ºi cuschimbarea titlului (care într-o fazãnumai redacþionalã, era format dincuvintele primului vers: „Sapã frate,sapã, sapã...”), în Fântânile.

Când apãrem cu acest poempe piaþã, mai mult printr-o liniºte,suntem târziu prin cireºar, dacã nucu o întârziere mai spre varã, anule indubitabil 1960, ºi pe numãruldin revistã e scrisã cifra 5, capostura în fine nu de traducãtor apoetului sã se încarce tainic ºi deo semnificaþie de aniversarã. Opoezie sãrbãtorind singurã, credcã în toatã þara, împlinirea de cãtrepoet a 65 de ani de viaþã.

Nu ignor un demers paralel ºiconcomitent, ce-l implicã pe criticulGeorge Ivaºcu, acoperind lunileprecedente martie ºi april, în careredactorul ºef al Contemporanului,cu mandatare de la Leonte Rãutu,se deplaseazã la Cluj, pentru aobþine o angajare mai pe-nþeles, oluare de poziþie mai la obiect, saudirectã. Omul de anvergurã, cuformaþia lui de istoric literar, cufrancheþea-i de gazetar dezinvolt,înarmat cu argumente legatenumai de revista de la care venea,nu ale unui „emisar”, calitate la care

24

nu va face referire, bunãoarã tirajulpublicaþiei, de multe zeci de mii deexemplare, ºi cu o retoricãadecvatã, de negociator realist,„Dumneavoastrã vã mulþumiþi cufaptul cã versurile vã circulã trasela ºapirograf. Nu vã daþi seama cãsunteþi ameninþat sã rãmâneþi unnecunoscut?”, va obþine ce ºi-apropus. Va primi în curând un textdintr-odatã o ieºire din semiton, îlva duce la aprobãri ºi îl va publica,intitulat Probleme ºi perspectiveliterare, cum din editorialele vremii,întâi în Contemporanul, ca ladistanþã de o zi sã fie reluat înoficiosul Scânteia, în ultima zi dinapril.

Fãrã vreo identitate între douãgenuri de acþiuni, intermediere sauproprie iniþiativã, confluenþa îºi arecântecul ei ºi în dezlegarea pe careo obþinem numai acum, ºi care vaface ca o repunere în drepturi a doimari contemporani, într-o revistãcu preferinþe aparte pentru poetic,sã poatã avea loc între aceleaºicoperþi, ale unui numãr aniversarconsacrat „rivalului”, confatelui dinMãrþiºor, cu care autorul Paºilorprofetului împarte ºi o aceeaºi lunãa datei de naºtere ºi un statut desãrbãtoribili tot la 10 ºi la 5 ani, nunumai similare înãlþimi de cuvântºi gând. Ceea ce inspirat va numiun avocat dar ºi un poet, cu careBlaga se sfãtuieºte ºi în chestiunipractice, Bazil Gruia, într-unul dinvolumule lui cu documente ºiamintiri, ,„reluarea marelui zbor”, eîndeplinit acum numai la Steaua,definitiv.

ªi aceastã evoluþie, de subliniat,atâta timp cât factori exterioricapacitãþii de proprie opþiune aomului Blaga nu se interpun:realitatea cã printr-un întreg an1960, în care el trãieºte un sen-timent de regãsiri, de întoarcere,poeziile toate care vor fi tipãrite, înexcusivitate, au mereu o singurãadresã, strada Horia 17, aredacþiei noastre din acel timp.Trebuie sã treacã numai vreo lunãºi ceva, cum apariþiile revistei euîmi amintesc cã intraserã într-oîntârziere, de la publicarea dehotar – a unui poem unde setranspunea în limbaj figurat ofilosofie practicã a ripostei la oizolare pe orizontalã geograficã, ºianume prin cãutarea unui universal

în specific local, cu încifrarea saubucuria „Stele sunt ºi jos subt þarã”- pânã la o întâlnire care îmi estepropusã în oraº, cum am mairelatat, la o cofetãrie, Pescãruº,din vecinãtatea bisericii medieva-le Sfântul Mihail. Aici sunt invitatprintr-un telefon, pentru a-mi fifãcutã cunoscutã ºi înmânatãMirabila sãmânþã, pe care o voiduce spre redacþie ca pe un trofeu,ºi vom publica-o în numãrul 8, peaugust. Un text scris de mânã, încreion, amplu, pe ambele feþe aleunei foi. Dar pe care eu a trebuitsã-l citesc mai întâi singur, stândamândoi faþã în faþã, o lecturãînvãluindu-mã într-un „murmur deneam cântãreþ”; sau în care suntsub „o povarã de râu”. Poezia n-oºtiam, ºi voi remarca un flux devitalism ºi magic, de senzual ºievocativ, dar ºi atâtea plurise-mii, un ermetism numai aparent,inclusiv din nume proprii caEutopia ºi Marea de Est, lucruri lacare îmi pãru cã s-ar gândi ºi el înacelaºi moment.

Eu din aceastã întrevederepãstrez imaginea unui LucianBlaga relaxat ºi comunicativ,într-o stare neschimbatã a sã-nãtãþii, atât a trupului cât ºi a unuisuflet care te observã ºi este într-o plenitudine, pe care le pun ºi peseama informaþiei, nu venitã direct,cã ar mai fi scãpat de o datorie: arfi încheiat lucrul la ultima din trilogii,cosmogonicã, a treia, „ultimulvolum al operei mele filosofice”.Imagine care nu se schimbã niciîn întrevederi ce vor urma, spre anu slãbi un ritm: una când îi voisolicita, la un numãr monografic -pentru care redacþia e în relaþie cufoarte mulþi scriitori importanþi, dela Ion Agârbiceanu ºi Ion MarinSadoveanu la Mihail ªolohov ºiIllyés Gyula, contactaþi prinscrisori, inclusiv de la autorulBaltagului - un alt gând pentruMihail Sadoveanu, pentru lunaoctombrie; iar o alta când îmi vada un eseu pentru un grupajconsacrat unei aniversãri Tolstoi,pentru noiembrie, Personajul carefilosofeazã. În ambele cazuri eucãutând sã mã fac convingãtor cuargumente despre autoritatea ºiproblematica ºi farmecul operelorîn cauzã. ªi desigur, cu un altprilej, când vom fi singuri în

locuinþa lui, sã alegem poezii, dinnou nu puþine, la o fereastrã, fãrãalte prezenþe, printr-o melancolicãdupã-amiazã de-nceput detoamnã ºi-n „focuri de primãvarã”.

E drept, pânã la acest momentde apogeu se va pune în evidenþãºi o altfel de grabã – din iniþiatrivaexclusiv a autorului în ipostzã decritic literar. În chiar aricolul despreSadoveanu, Patriathul pãdurilor.De o subtilã ingeniozitate, pentruo broderie eseisticã numai peideea „lumea evocatã ºi descrisã”– „ o lume a organicului” – el vaaduce astfel din condei lucrurileîncât sã poatã afecta cel puþinjumãtate din succintul textraportãrii la anii sãi de fost ministruplenipotenþiar în Portugalia, care îivor furniza însãºi titlul volumului Lacurþile dorului: pentru a introduceideea despre “un anume dor deþarã”. Cu o motivare ca ºi-n articoluldin 1956: acolo, „lângã golfulTagelui”, singurul obiect vrãjitluat de acasã sã-i þinã loc de„dumbravã”, de „humã românes-cã”, de „codri”, erau cãrþile au-torului Zodiei cancerului. Iar în final,în continuarea afirmaþiei cã foºtiidoi colegi de Academie s-auîntâlnit în viaþã „doar de câteva ori,la rãstimpuri mari”, pentru aceastãsugestie de un virtual grup statuar:„Am stat de fiecare datã unul în faþaceluilalt mai mult tãcând”. Dar înlegãturã cu asocierea de „rai sorin”frumoasã, e grãmãditã ºi aceastãturnurã de frazã, în partea de-nceput a articolului: „gãsesc printrehârtiile mele unele însemnãri înversuri. Îmi îngãdui sã le dauluminii”, dupã care pur ºi simlplu eanexat, între douã aliniate, întregulscurt poem Soarele iberic, care învolumul Poezii din 1967 esteplasat în ciclul „Stihuitorul”. ªistratagema reuºeºte, cum ar fi pusun umãr ºi „oameni de pãdure,purtând în stema seminþiei lorzimbrul”, ºi înºiºi dacii, care „aufost strãmoºii noºtri”. Sau cum opoftã de râs îi joacã un renghi unuioficiu din discreþionar, care a spus„Nu” când trebuia sã lase drumliber, paginate separat, dar într-unacelaºi numãr, unei poezii lângãun articol, altãdatã.

Aici putând încãpea ºi oparantezã. Pentru o atenþionare avreunui îngrijitor de ediþie Blaga,

25

mai atent la original, din viitor. ÎnSteaua, forma poeziei, interpolatãdin motivele la care m-am referit,fãrã titlu, e mai fidelã facturiidiscursului liric din intenþiaîntregului, urmãrind în cadenþã unflux al respiraþiei, de o scriiturã cumodern. Va trebui colaþionat, ºidacã lucrurile se confirmã, sã sefacã restabilirea cuvenitã. Încurgerea versurilor nu intervine nicio distanþã de strofã, cum e în ediþilecare vor urma, între versurile 8 ºi9, distanþã care acum contravineunei tensiuni difuze, afecteazãunitatea de clipã, densã, ºi derostire, în contemplativ; iarversurile 2 ºi 3 sunt: „Dar înpãdurea de pini, de la Estoril, / subsoarele torid, / o umbrã nu gã-seºti...”, toate trei într-o perfectãdeschidere a unei evoluþii, în carete laºi antrenat - ºi nu: „Dar înpãdurea de pini / de la Estoril, subsoarele torid / o umbrã nu...”. Eunu cred cã autorului i s-ar datora oastfel de scurtare a versului 2, ºirespectiv o încãrcare inutil a ver-sului 3, cu finalul primei propoziþiidin versul urmãtor ce introduce ogâfâire, sau întrerupe o fluenþã, demodernitate. A observa cum ºi înversul 4 urmeazã o propoziþie cunimic accidentat, linã, cu afirmaþia,ideea expusã întreagã, pentru ocontinuare în aceleaºi alinieri denotaþii ca adieri de o brizã prin foide eucalipþi, dinspre „Oceanul cenu se vede-n zare”.

Dar contextul când poeziile maimulte, pentru o apariþie a revistei,proximã, pe decembrie, desprecare nu ºtim cã într-o privinþã vorfi ºi ultimele, sunt alese, într-olecturã în doi, pentru mine numaidin descoperiri, pentru el de reme-morãri, cu o grijã ca între liniile unuidefinitor profil. Grijã presupunândºi ferirea de unele cuvintecontravenind unui optimism, caunul în versurile „frumseþea ºi cumoartea / lucreazã peste noi”, dinpoezia Ulise - cel de al doileasubstantiv, motiv sã convenim, înciuda faptului cã pe „limanul” ei amputea ºi noi sã spunem: „ce bine-i/ sã stãm în necuvânt”, cã maipoate sã aºtepte, n-o includem.Dupã cum într-un chin se stã ºi dincauza celuilalt substantiv din citat,cu ceva de localism, frumseþea,formã care comploteazã din toate

pãrþile caietelor, aruncând într-oadevãratã dramã a alegerii. Vor ficomentarii, pe parcurs, înaintãri ºireîntoarceri, puneri de acord, cugândul numai la urºi la poduri; ºirestrângerea la numai patru poezii,care toate vor trece cu bine decenzurã, într-o alternanþã detonalitãþi ºi oficieri ºi modalitãþiprozodice. Chiar dacã selecþiafãcutã de noi nu se va fi restrânsla atât.

Impresia va fi puternicã, pe careaceste poezii o vor produce, dupãieºirea pe piaþã, în toate mediileliterare, ºi de cititori, ilustrativeputând fi ºi aceste cuvinte dintr-oscrisoare pe care poetului i-oadreseazã Ion Agârbiceanuoctogenar: le-„Am citit cutremuratde frumuseþea lor”. ªi adaosul: „Num-am putut opri sã nu-þi arãtîncântarea în faþa acestui ºuvoi demare artã”; numind o unitate deciclu. Sau le poþi revedea ºi azi subun nimb de atunci. Un cântec, subt„pulberi de lunã”, scoþând dintr-oîncercuire de munþi într-unBucureºti de odinioarã, ºi re-înodând cumva etapa care vaduce recolta liricã blagianã, decare ºtiam, la un numãr de vreo280 de titluri, dublul a ce a fostpublicat pânã acum în volume, decãtre autor, cu mirajul de creaþieluzitan, de prin 1938, nu numaiprintr-o imagine aproape identicã,de particularitate: acolo, în una dinpoeziile luzitane, „prin þipãtulstrãzilor”, apariþia unui vânzãtor degreieri, „cu greeri / în pãr ºi pe braþe,ieºiþi din corfele pline”; iar aici, înevocarea unui peisaj citadin est-oriental, din 1919, apariþia unui altnegustor insolit, „un „oltean – pejumãtate / om aievea, ‘n restfântânã”, un sacagiu, „þinândsoarele în mânã”, ºi dând ºi el„nãvalã / cu un chiot în cetate”.Apoi Micã odã unei fete, o bijuteriede miniatural, iactant ºi tactil,despre care acelaºi autor alFefeleagãi, ºtiind cui îi scrie, maispune cã le „putem tãlmãci dreptmare pãrere de rãu pentru tot ce-ifrumos ºi trecãtor în lume”. Încontinuare, un recurs la articulaþiilesonetului, Cerbul, piatrã scumpãdin grãdina cerbului pentru oriceantologie a genului, la români,inclusiv ca perfecþiune formalã, darºi de mister existenþial. ªi Risipei

se dedã florarul, o revãrsare desentiment linã, descriptiv ºimeditativ, etern vegetal ºi uman -versurile „De pe stamine de aluni,/ Din plopii albi se cerne jarul”, „Peumeri cade-ne ºi-n gene”, „Pãdurice (...) niciodatã nu vor fi”, despreo cernere de polen, contemplatã„Tâmplã fierbinte lângã tâmplã”; ºio muzicã, din înmlãdieri, deromanþã fãrã cuvinte. Întregulgrupaj, poate un caz în premierãîn socialism: când poezia dedragoste e chiar de dragoste.

În legãturã cu ceeea ce adepãºit cadrul strictei arbitrãri învederea unei atari norocoaseselecþii, sau senzaþii de larg, lângãun geam nu de parter, o situaþie încare rolul îmi era într-un fel „ingrat”,întrucât „eu trebuia sã citesc cuvoce tare ºi sã-mi pot spunepãrerea tot atunci, la fiecare text”,sã optez ºi sã motivez - de ase-menea am mai relatat. Cum amrelatat ºi o discuþie în continuaredespre lucrãri de picturã, de pepereþii camerei unde ne aflam, ºiunde am observat, fãrã sã co-mentez, cã are, el are, pe o marginea mesei, dinainte, când scrie, lega-te egal, la dimensiuni mai mari,indiferent de formatul iniþial, înºi-rate toate cãrþile pe care le-a tipãrit,ca un zid de protecþie; ºi întâm-plãtor, despre starea mea desãnãtate de atunci, o astenieurmatã de insomnii, din care abiaieºisem, ºi încã mã îngrijoraverdicul unui medic de a-mi reducetemporar, destul de sever, orelede muncã prin zi. Când autorulLaudei somnului îmi dã sfatul sãnu mai citesc nimic dupã ora nouãseara, numai ziare, ca un remediudin care ºi-a fãcut o lege ºi el. Mãvoi împroprietãri cu detaliu bio-grafic: fusese ºi în cazul sãu, prinanii volumului de versuri numit,zeul Hypnos, zgârcit. Atunci el,poetul ºi filosoful, a crezut cã aterminat cu scrisul de orice fel, numai putea citi un rând, ºi totuºi aredactat ulterior toate Trilogiile.

În ochii lui, despre care s-a spuscã sunt demonici, ca în tabloul deElena Rãdulescu, pe care-l potprivi, era o luminã ce îl smulgea dinambiant, s-a spus: sofianicã. Darîn lumina prin care cãdeau dincolode geam, arar, frunze galbene, elera mai bolnav ca oricând.

26

RUXANDRA CESEREANU

Un submarin poetic si galben înUn submarin poetic si galben înUn submarin poetic si galben înUn submarin poetic si galben înUn submarin poetic si galben întara Sfântatara Sfântatara Sfântatara Sfântatara Sfânta

,,,,,,,,,,

Între 1-5 aprilie 2011 sunt invitatã, împreunã cu HoriaGârbea, la festivalul de poezie Nisan, organizat în satulMaghrar, Israel (anul acesta este cea de-adouãsprezecea ediþie). Cãlãtoria va fi una cu tâlc ºiisprãvi.

31 martie – 1 aprilie

Seara, la Bucureºti, am stat pânã la miezul nopþiicu Tavi ºi Florin, pe Lipscani, într-o cafenea, la poveºti:Lipscanii sunt doriþi a fi un soi de Bourbon Streetneworlinez! Hmmm. Apoi, la aeroport, am vorbit cuFlorin despre ideea de spaþiu poetic, extaz, Naum,Lygia, alteritate creatoare etc. Partenerul meu decãlãtorie este Horia Gârbea: simpatic, volubil, narativ.Dimineaþa ajungem la Tel Aviv: cãldurã umedã,palmieri disciplinaþi, flori galbene de stâncã, duneintermitente, marea aburitã pe margine, zgârie-norimediani, dar ºi blocuri în paraginã. Taximetristul nostru

e ursuz. Transpirãm firesc, dormim pe picioare deobosealã.

Nazareth. Odãile nu sunt gata, aºa cã o pornim încãutarea locurilor faimoase. Oraºul e un hibrid arabo-evreiesc, seamãnã ºi cu o insulã greceascã, dar ºicu un bazar musulman. Bisericile creºtine de culoareauntului. Minaretele verde-petrol. Dimineaþa avea sãmã trezeascã vreme de cinci zile glasul muezinului,seara, tot glasul lui avea sã mã îmbie sã ies peterasele violete. Aroma unei cafele proaspãt prãjitestrãbate oraºul ca o ºirã a spinãrii. Deasupra acesteiarome s-au suprapus damfurile kebabului ºimirodeniile aferente, salatele picante ºi dulcegãriileîncãrcate. În ultima zi, cumpãr cafeaua parfumatãpentru cei de acasã, dupã ce asist eu însãmi la prãjireaºi râºnirea ei, în odaia-prãvãlie a unui mãcinãtor arab.La bazar se gãsesc exact lucruºoarele vizibile petejghelele din piaþã ºi în România: eºarfe arãbeºtiieftine, electronice chinezeºti, jucãrii globaliza(n)te,bijuterii universale ieftine. Vizitãm izvorul Mariei ºibiserica Buneivestiri. Apoi asistãm, în centru, la o

predicã musulmanã extrem sonorizatã: oamenii staudesculþi sub un coviltir uriaº, aºezaþi în fund, pecovoare, ºi ascultã. Cumpãr vinul licoros Carmel ºimâini magice evreieºti, din fier, cu un ochi în palmã.Seara ne întâlnim gazdele: Naim Araidi ºi MoeinShalabia; plus câþiva poeþi cu personalitate histrionicã:Michael Augustin (din Bremen, Germania: surpriza ecã îl cunoaºte pe Andrei Codrescu ºi ºtie deSubmarinul iertat, scris de mine cu Andrei), Vito Intini(din Puglia, Italia), poetul irlandez Gabriel Rosenstock(care vorbeºte gaelica), Bengt Berg (din Suedia).Bengt are o legãturã aparte cu România, cel puþinprin unul din versurile sale hâtre: “România este înRomânia” – scrie el într-o carte de poeme. Prãjiturilearãbeºti mã dau gata: miez de nucã ºi cocos, înmuiateîn miere întunecatã, aproape viorie, ciocolatã cu seminþede susan. Mai fac pasiune cumplitã pentru humus(crema/pasta de nãut) ºi tahin (crema/pasta de susan)!

2 aprilie

Suntem aºteptaþi (Horia ºi cu mine) la Haifa, încasa Rozicãi ºi a lui Mirel, cu tihnita lor terasã ºi otartã delicioasã. Gazdele noastre sunt generoase: nepoartã la geometricele grãdini Bahai ale oraºului, maiaruncãm ocheade ºi dupã urmele templierilor haifiþide odinioarã, facem popas la turistica bisericã acarmeliþilor, apoi, în sfârºit, avem acces la mareazãritã mai întâi de sus, într-un abur de fãgãduinþã,apoi de aproape, unde e mai puþin magicã. Totuºi,culeg scoici (înrudite cu acelea din insula Mykonos,din vara lui 2010) ºi mã plimb pe dig. Pe drumul deîntoarcere zãresc un nume frumos de sat arãbesc:Zarzir. Ar putea fi un titlu de poem nebun. ªi tot dinspreHaifa spre Nazareth îmi sar în ochi pancartele cuQuessarya – e chiar numele meu firitisit în Þara Sfântã,gândesc eu mucalitã ºi mãgulitã în acelaºi timp.

Seara e un mic Turn Babel la festivalul pe poezieNisan: nu ºtim ce poeme ne sunt traduse în idiº ºiarabã, aºa încât strãinii, vom citi la nimerealã.Recitativele sunt de la început variate: sobre sau,dimpotrivã, exaltate; rostite limpede sau confuz; cuvoce albã sau cântate ºi muzicalizate. Se recitã pentrua epata publicul, dar ºi pentru a se scãpa de o obligaþieori pentru un minim autoportret oferit colectiv. Se recitãpoezie-ºnur, ca într-un tren de marfã. Ne grupãmdupã dispoziþii ºi stãri de a fi: mã integrez într-un grupvoios-ironic (autoporeclit al submarinului galbenbeatles-ian), ai cãrui membri sunt – neamþul Michael,suedezul Bengt, irlandezul Gabriel (ºi soþia sa Etna),eu ºi Horia Gârbea.

Banchetele de searã sunt copioase: la prima cinã

Bengt Berg ºi Michael Augustin

27

comunã avem parte ºi de un tânãr solist arab carenu se mai opreºte din cântat. În autocar, înainte desomnul binevenit, vorbim puþin despre centenarul EmilCioran ºi despre Gottfried Benn.

3 aprilie

Izbutesc sã isc o revoltã în autocar ºi sã schimbcãlãtoria la Haifa: vom merge spre Marea Galileii ºi laIordan, apoi la Acra. Suedezul Bengt m-a poreclitamuzat Regina autobuzului. O luãm spre lacul Tiberiasºi apoi spre Iordan, la locul botezului Domnului.Turismul religios este suprem aici. O rusoaicã din

grupul nostru se chiar scaldã în Iordan ºi se auto-boteazã! Din alt grup, o femeie în costum de baie bikiniscandalizeazã asistenþa pe bunã dreptate, pazniciivin sã o izgoneascã, dar bikineza se opune. Lamarginea Iordanului e plin de somni uriaºi, hrãniþi cubucãþi de pâine, ºi de bizami (eu i-am confundat laînceput cu niºte castori, dar m-a lãmurit Horia). Deºiar trebui sã fie o atmosferã sacrã, din pricina femeiibikineze ºi a suvenirurilor kitsch (dar foarte scumpe),aerul sfânt e rarefiat ori chiar negat. Grupul ironic-ºugubãþ nu e pasiv: Michael e botezat Heineken, eusunt botezatã Guinessa! Fireºte, fiecare din noi îºiare ideile ºi trãirile sale pe dinãuntru, dar pe dinafarãse vede doar scepticismul nostru în faþa kitschuluituristic religios, întreþinut teatral ºi demonstrativ. Scenabotezului Domnului e tradusã în vreo sutã de limbiale pãmântului, inclusiv în Hawaii Pidgin, în care sunãcaragialesc!

E duminica Predicii pe munte (Fericirile) ºi aVindecãrii lunaticului. Ne oprim la mormântul Rahelei(poetã evreicã, cu stil emoþional care a prins la mase),

Rux

andr

a C

eser

eanu

despre care ne vorbise poeta (de origine românã) RiriSylvia Manor, care ne ºi cãlãuzeºte spre mormânt.Rahel, moartã de tuberculozã la patruzeci de ani, înal cãrei spaþiu funerar se gãseºte, într-o cutie, carteaei de poezie, din care pot citi vizitatorii. Cel mai faimospoem al ei este despre bãrbatul pe care l-a iubit ºicare era însurat cu altã femeie; dar nu acest lucru adurut-o pe Rahel, ci copilul avut de bãrbatul iubit cucealaltã femeie. La mormântul Rahelei las un rãvaº.Apoi, pe malul lacului Tiberias (marea Galileii,Ghenizaret), culeg scoici. Poetul albanez UkeBucpapa are o crizã liricã pe malul lacului ºi vorbeºtecu el însuºi: ras în cap ºi îmbrãcat complet în negru,de-abia e urnit sã se urce în autocar. Peisajul emuntos, trecem pe lângã o închisoare, apoi, ociudãþenie, vedem capre pe care sunt cãþãrate egrete!

Cireaºa de pe tort a zilei este portul Acra (Akko),fief al templierilor, cu o fortãreaþã ca în insulele Rodosºi Kos, cu moschee ºi bazar. Îi cumpãr o pãlãrie tatãluimeu, gust o halviþã, apoi colindãm þãrmul cu stâncãrieºi turnuri flancate de gherete cu scoici. Benchetuimla prânz ºi discutãm în neºtire despre poezie, politicã,multiculturalism, fiecare are altã opinie despre toatecele. În timpul prânzului, o iau singurã pe ulicioare ºigãsesc Spitalul templierilor, precum ºi subteranele lor,

pe care le strãbat cu un grup de turiºti, ieºind încealaltã parte a oraºului. Acra este, probabil, orãºelulunde aº putea sã scriu o varã întreagã, cândva, dacãar fi sã mã sãlãºluiesc în Israel. Palmierii din fortãreaþãsunt primitori, miroase a peºte ºi a fructe de mare,miroase a pisici ºi a portocale storcoºite. Nu mai avemvreme de cafea, aºa cã lãsãm Acra în urmã, cudezolarea cã ne întoarcem în spaþiul arid ºi deluros.Urmeazã a doua searã de recitaluri: nu mai avempublic, aºa cã suntem doar între noi, ne auzim unii pealþii, unii citesc þipat, alþii, discret, alþii, alb. Unii vor sãdemonstreze ceva (numai ei ºtiu ce), alþii vor sã fie eiînºiºi. Spiriduºul italian Vito Intini circulã de la un grupla altul. Seara, târziu, grupul ºugubãþ-ironic din carefac parte cântã iar în autocar We all live in a YellowSubmarine, iar Gabriel propune resturi de muzicãirlandezã, secondat fiind de neamþul Michael.

4 aprilie

Discuþie la micul dejun despre mafia ºi mafiosi.

Horia Gârbea

28

Cum ºi noi, poeþii, suntem tot o sectã, propun termenulpoefiosi, acceptat cu amuzament. Urmeazã ceasuride discursuri oficiale, plus întâlnirea de show culiceenii din Maghrar: jumãtate din ei nu au poftã depoezie, altã jumãtate vrea circ. Profesorii îi ceartã,drept care câþiva dintre poeþi fac giumbuºlucuri.Recitativele sunt iar babelice: pretenþioase ori,dimpotrivã, minimaliste; teatrale ori, dimpotrivã,indiferente. Adolescenþii spectatori reacþioneazã ºi eicum pot. Apoi suntem invitaþi la primãrie: liderul localeste un arab, intelectual rasat, care discutã cu noidespre literaturã ºi pace. Urmeazã atelierul detraduceri: ne grupãm doi câte doi sau câte trei, ca sãtraducem, încruciºat, poemul celuilalt. Eu lucrez cusuedezul Bengt. Timpi morþi dupã atelier: o parte dinpoeþi fumeazã de zor pe hol, alþii moþãie, alþiiimprovizeazã un fotbal ºcolãresc. Le propun lui Horiaºi Bengt o micro-expediþie prin satul Maghrar, încãutare de rachiu arak (autentic) pentru cei de acasã.La supermarket se va petrece un adevãrat teatruabsurd, de care vom face haz câteva zile. La prânz,în restaurantul arãbesc zãresc o icoanã a SfântuluiGheorghe ucigând dragonul: pentru comunitateaacestor musulmani sectanþi Sfântul Gheorghe esteun profet. Seara, iar recital de poezie: de data aceastaavem parte inclusiv de lacrimi, întrucât poetul albanezUke Bucpapa vrea cu orice preþ sã trãiascã poeziape scenã. Recit (poeme din Coma) ºi cânt (Corbulnegru). Povestesc una-alta ºi cu alþi invitaþi: BrahaRosenfeld (al cãrei poem citit la festivalul Nisan mi-aplãcut enorm), Zvika Szternfeld, Metin Cenghiz, YulliyGugolev. Tot seara, la hotel, în hol, la alte ºi alte poveºtidespre poezie ºi festivaluri risipite prin lume, cânt cevaardeleneºte despre noroc ºi nenoroc, iar Gabriel cântã,la rându-i, ceva gaelic de dragoste. (Braha ºi Gabrielsunt traduºi, de altfel, chiar în acest numãr.)

5 aprilie

Ultima zi: rãtãcim prin oraº în cãutare de vin Carmel,mirodenii, amulete, arak, ciocolatã, cafea. Doar Horia,Bengt ºi eu, restul sunt în excursie la Haifa. Strãbatembazarul în sus ºi-n jos, iar la sfârºit adãstãm încafeneaua Zan: Bengt ºi Horia la bere, eu cu îngheþatadin fructul pasiunii. Afarã plouã, deºi e ora prânzului,lumina e întunecatã, miroase vag a ºofran, suntemmelancolici ºi somnoroºi, povestim neîntrerupt desprepoezie ºi ne îmbiem sã scriem toþi trei (fiecare) un micpoem despre cafeneaua Zan. Iatã cele trei texte:

Bengt Berg

[Poem]

Ploaia care cadeeste rãspunsul la necesaraîntrebare, noistãm în ultima zi,ascultându-ne unul altuia tãcerea.Vocile copiilor în stradãsunt la fel de ude precum ulicioarele oraºuluicând deodatã ne dãm seama cã mâinene vom trezi în altã parte.

Ruxandra Cesereanu

Poemul Zan

Cei doi bãrbaþi priveau ploaia prinbere ca un potop din Zansâmburii de mãsline pe farfurie erauochii mei de ascultãtoare cu nãravcei doi bãrbaþi aveau în spate otigaie de prãjit peºtemirosea a cafea ºi arakpe când poveºtile erau înghiþitecu încetinitorul între pereþii arabi.ªtiam cã doar un poem arfi putut sã opreascã timpulpe picioruºele lui de insectã.

Horia Gârbea

Arborele Zan

alãturi de copaculacela ciudatcu numele ZANîngerul vesti naºtereacând au trecut2011 ani pe sub frunzele luiîntre fântâna marieiºi bucãtãria eiunde ducea apãcreºteau arborii zanºi noilângã aceeaºi ploaieºi noi lângãaceeaºi bereºi noi nãscându-neiar la nazarethca niºte prunciai aceluiaºi copacai aceleiaºi ploi.

29

Braha Rosenfeld

Poetã ºi traducãtoare nãscutã în Germania ºiemigratã din Polonia în Israel în 1958. Absolventãa Facultãþii de filosofie ºi literaturã ebraicã aUniversitãþii din Tel Aviv, Braha Rosenfeld a începutsã scrie în limba ebraicã la maturitate, publicându-ºi poemele în patru colecþii lirice, intitulate Shulamitand the Man of Fire (1988), Girl of Fire, Girl of Water(1994), My Mother Paints (2008) ºi Then I was atGenesis (2010). Rosenfeld a fost preºedinta UniuniiScriitorilor din Israel.

Ea doarme

Dupã untablou de Lucian Freud

„ªefa serviciuluialocaþii dormind”

Trupul ei prestigios întins în inerþia-i imperialãplin de varã-aburindã pânã la putrefacþierozul ei e de plumb, caisa ei – stã sã dea înruginãcontururi reliefate de purpura amarãsporind cu excesul de sarcinã impusabundenþei sale de carne infinitã

Eadoarmeascultând jalea prãdãtorilor din pãduridensîntunecateîn vizuina trupului ei depunând zi de zi un abiscãscatîn uriaºul pântec înfometat de Scufiþã Roºiecare i-a-nghiþit pe lupul cel rãu, pe vânãtor, pebunicã ºi pe ea însãºiintrând, ieºindu-i prin buric.

Acumea doarme,Dar trupul i se miºcã într-o furtunã de tãcere: fluxºi refluxcu fiece inspiraþie ºi expiraþie, un tremur ciudat înnãrile ei,

în coapsele-i abundente, în braþele ei, în pânteculei imperialce se revarsã peste mal ºi în împãrãþia dublã asânilor ei—gemeni ce s-au fãgãduit prin legãmânt secretunul împotriva celuilaltºi toate peisajele înmugurinde ale cãrnii ei sepregãtesc de rãzboicontra fricii hãpãinde care-i denatureazã faþa ºi-iumflã rotunjimilecu propriile-i mâini îºi extinde frontierele de sineîntr-o forþã a dureriipãzind teritoriul-suflet pentru totdeaunadedicându-i-se Lordului Somnîn chenarul imaginii.

Cormorani negri

N-am estimat adâncimea laculuiIar tu n-ai fost atent la piatra plonjând

cormoranii negrii, probabil -

Vorbe cameleon au fost aruncateca scântei licãrindepãcãtuind pentru adevãr ca pentru minciunã.

N-am estimat adâncimea laculuicãscându-se-ntre noi.

Privim în el ca-ntr-o oglindã –umbrele negrilor cormoranine contorsioneazã chipurile.

Fata lui Modigliani

Fata lui Modigliani îi ºade în faþãpozând abandonul simulat,transmiþând reverii pe secrete canale,(el recepþionându-le) moi ºi bine ascunse,despre dorinþã, mutaþiile sobrede culoare ºi formãel amestecã pe paleta vechealb de titan cu strãlucirea de-o clipãcurgându-i contagiosde pe frunte pe-obraji ºi pe nas,pe bãrbia ei, pe delicatul sãu gâtlej alungit,pânã la coloanã vertebrã de vertebrã cu ascunsãteamã prinzându-i buzele,în timp ce-n golul pântecelui ei, pãsãrile luiLeonardo se rotescmagicã sarcinã cu pluri-fetuºi.Ea-ºi înclinã suplul trup,împreunându-ºi mâinile pe genunchi –se gândeºte: rostogolindu-sese gândeºte: camuflaj,dar floarea capului sãu cu corola chipului sãu petulpina gâtului sãu                                                                   ea seîntinde                                                                                    cãtre Cãlãul iubirii.

30

Gabriel Rosenstock

Gabriel Rosenstock este autorul/traducãtorul a peste150 de cãrþi, incluzând 13 volume de poezie scrise înlimba irlandezã (gaelicã). Este membru al Aosdána(Academia Irlandezã a Artelor ºi Literaturii). A publicatîn prestigioase reviste internaþionale precum Akzente,Neue Rundschau, die horen, Poetry, World Haiku,Review ºi Sirena. A tradus poemele unor SeamusHeaney, Rabindranath Tagore sau Georg Trakl înirlandezã, este referentul pentru limba irlandezã alrevistei de poezie THE SHOp ºi membru fondator alFundaþiei Haiku. Uttering Her Name/ Rostindu-i numele(Salmon Poetry) reprezintã debutul sãu liric în limbaenglezã.

Prefaþã

Cine este Dar Óma? Din punct de vedere „istoric”,sau mitologic, ea este fiica zeului Oghma care le-adat celþilor darul de a scrie. Cine sau ce este ea înaceastã suitã de poeme? O muzã, o zeiþã? Un vehiculprin care bhakti poate înflori în Occident.

5

Dar ÓmaNu aparþii încã timpului meunu mâncãm împreunãnu dormim împreunãnu rãsãrim împreunã

Mã voi trezi cu trei sute de ceasuri mai devremevoi prãji pâine în miez de noapteo s-o înãbuº în miere

luna va privi în fereastrãstraniu

afarã pe stradão vulpe citadinãcãutând hranã

coada sa captândprima luminã a zorilor

6

Dar Ómabatem împreunã ºoseleledin vestul Irlandeigânduri atlantice înecându-ne paºii

o vidrãne priveºte de pe-un râuca ºi cum am fi oameni

Te desfatã mirosul fumului de turbãrietãmâind cranii ovine

norii împrumutã modele

din ºterse manuscrise gaelice

culeg fucsia uitatão prind în pãrul Tãu

muzicã plutind dintr-un pubfluiere aiurite de tinichea

o cioarã se-aºeazã stângacipe-acoperiºul de paie ciufulit

Ating mâna Ta invizibilã

7

Dar ÓmaAm devenit paznic de noapte pentru Tinestau treaz ore în ºircu ochii mijiþi

odatã aproape am aþipitsesizându-team redevenit alertîncruntându-mã în oglindãmascã tibetanã

dacã o þin tot aºacu siguranþã mã vor onoracu un ceas de aur

topitrãsucitaºezat în jurul gâtului Tãu

9

Dar ÓmaAm devenit lãutar þigan pentru Tineªi-am cântat toatã ziuaºi noaptea modelatã ca o salciemelodii demult uitatedespre exil ºi aleanmi-am lãsat barba de-un alb rãºinos sã creascãam uitat sã mãnânco cusãtoreasã a leºinat la vederea mea

Am desenat la iuþealã polcimarºuri ritmuri lenteimnuri am cântat în pas sprinþar

lupii se prelungeau în jos pe dealuriºi se zbenguiau cu copiii

Am cântat la lunã ºi la stelela vânt ºi la ploaie am cântatºi morþii au sãrit din morminteau dansat ºi s-au îmbrãþiºat

Traduceri de Carmen Borbély

31

Ernesto Sábato a murit lavârsta de 99 de ani ºi a lãsat ooperã rotundã. Care este mitulpersonal al lui Ernesto Sábato? Nueste dificil de constatat, ºi de altfelautorul argentinian o spune explicitîn mai multe rânduri, cã arhi-temaprozei sale este orbirea. Cele treiromane ale sale, Tunelul (El túnel,1948), Despre eroi ºi morminte(Sobre héroes y tumbas, 1961) ºiAbaddón, Exterminatorul (Abaddón,el Exterminador, 1974), descriuistoria emergenþei progresive a unuisimbol grandios ºi tenebros, cel alSectei Orbilor. În termenii autorului,rolul naraþiunii ar fi chiar acela de aprovoca o „ontofanie” a unui adevãrobscur, de a permite, prin intermediul„substanþei de developare” care escrisul, manifestarea unei realitãþiascunse.

Omul total, afirmã Sábato (celpuþin în ipostaza de personaj pecare o asumã în Abaddón,Exterminatorul), nu se reduce laexistenþa lui „obiectivã”, el estedefinit în egalã mãsurã de viaþa lui„subiectivã”. O ontofanie ar trebuisã aducã în luminã realitateaintegralã a individului, atât ceaexterioarã, luminoasã, raþionalã,cât ºi interioarã, tenebroasã,iraþionalã. Conºtiinþa ºi incon-ºtientul, principiul realitãþii ºiprincipiul plãcerii în termenii luiSigmund Freud, se aflã într-orelaþie dialecticã ºi comple-mentarã. Omul Luminilor, carecultivã Raþiunea suveranã, estedublat de omul romantic, vrãjitinexorabil de sufletul nocturn. Or,în acord cu legea heracliteanã aenantiodromiei, pe care Jung oaplicã aparatului psihic, oriceinflaþie a cogitoului sfârºeºte prina provoca o întoarcere a refulatului(„inconºtientul se întoarce pefereastã”, spune Sábato), o luareîn posesie de cãtre umbrã, decãtre Furiile din Tartar.

La o primã abordare, orbii ar fisimbolul unei decompensãri asufletului inconºtient. Sábatovorbeºte aici nu doar în numepersonal, al unei experienþeindividuale, ci în numele omului

Mitul personal al lui Ernesto SábatoCorin Braga

modern în general. Orbul estecelãlalt din noi, fratele din umbrãde care ne este teamã dar pe carenu putem în definitiv sã-l ignorãmsau sã-l reducem la tãcere. Înparanoia sa, de altfel simptomaticãpentru maladia spiritualã a întregiilumi moderne, Fernando VidalOlmos din Despre eroi ºi morminte(capodopera lui Sábato) percepe

orbirea ca o transformaregeneticã, ca o involuþie a specieiumane la condiþia de ºopârlã saude liliac. Repulsia pe care i-oprovoacã orice contact cu orbii,impresia cã aceºtia au pielea receºi umedã precum peºtii saureptilele, nu este decât angoasasomatizatã trezitã de geamãnulterifiant care locuieºte în el însuºi.A pierde vederea înseamnã apãrãsi lumea protejatã a conºtiinþeidiurne ºi a plonja în „universultenebrelor”, a trece „din partealuminatã” în „zonele întunecate” aleexistenþei, a fi luat în posesie de„puterile nevãzute care aþioneazãasupra noastrã”.

Obsesia subteranelor ºi a pivni-þelor, care impregneazã în culorileei crepusculare toate spaþiile ima-ginare din opera lui Sábato, esteexpresia atracþiei morbide exercitatãde abisurile inconºtientului asuprapersonajelor. Scriitorul argentinianopune mitului platonician al lumii-cavernã simbolul vieþii ca tunel,sau ca reþea de tuneluri ce seîncruciºeazã ca niºte intestine,fãrã a se întâlni ºi fãrã a comunica

între ele. Aproape toate perso-najele sale sunt niºte rãtãciþi ºiniºte claustraþi în cotloanele ºifundãturile sufletelor lor.

Lumea sabatianã a orbilor esteun Hades modern. În rãtãcirile saledelirante, personajul FernandoVidal Olmos ajunge, prin canaleledin Buenos Aires, într-un spaþiusubteran gigantic. Populaþianocturnã a orbilor locuieºte într-o„cavitate care trebuie sã fi fostenormã”, un „enorm amfiteatru cese ridica pe o grandioasãsuprafaþã planã iluminatã de oluminã stranie, ceva între roºieticºi violaceu, de un astru cu multmai mare decât soarele nostru”.

Infernul orbilor apare, în acelaºitimp, ca Marea Cloacã. Pentru aajunge la el, trebuie traversatetuneluri fetide, strãbãtute decurente de apã impetuoase ºi rãumirositoare, cu pereþi respingãtori,lipicioºi ºi umezi. „Blestematele decanale de scurgere din BuenosAires! O, lume ascunsã ºi oribilã,patrie a murdãriei!”, exclamãFernando, descriind lumea orbilorca latrina în care este aruncatgunoiul din lumea vãzãtorilor, olume purã ºi sterilã. « Inter feceset urinas nascimus », spuneaSfântul Augustin, pentru a-i amintibunului creºtin condiþia cãzutã anaturii umane. Sábato reia aceastãalegorie pentru a imagina universulorbilor ca spaþiul unei gestaþii nuatât uterine, cât rectale.

„Zeul necunoscut” al acestuiunivers tenebros, al acestui Hadesanal, este un demiurg rãu. Medi-tând asupra originii rãului în lume,Fernando reface în mod spontanraþionamentele doctorilor gnosticide la începutul erei creºtine.Aceºtia se întrebaserã ºi ei Undemalum?, de unde vine rãul?Panoplia de rãspunsuri, mergândde la nihilism („Dumnezeu nuexistã”) la satanism („Dumnezeua fost învins în Epoca Preistoricãde Principele Întunericului”),trãdeazã viziunea tragicã ºinevrozatã, paranoicã ºi suicidarã,pe care personajul o are asupralumii. În Abaddón, Exterminatorul,

32

autorul-personaj Sábatoasumã, la rândul lui, într-o polemicãcu niºte tineri revoluþionari,concepþia conform cãreia „Rãulstãpâneºte pãmântul”.

Abaddón, Exterminatorul, îngerulmorþii, este, conform psihologieijungiene, umbra personificatã.Orbirea, intrarea în întunericul Sec-tei orbilor, simbolizeazã de omanierã generalã întoarcereainconºtientului, luarea în posesiea personajelor de cãtre demonulinterior. „Conluzia mea, mãrtu-riseºte Fernando în Despre eroi ºimorminte, mi se pare evidentã:stãpâneºte mai departe PrincipeleÎntunericului. ªi aceastã guvernarese exercitã prin Secta Sacrã aOrbilor”. În calitate de cititori, neputem întreba cu un frison dacãSábato se referã, în romanele sale,la orbii reali; ipotezã sulfuroasã, pecare autorul argentinian o evitãinvocând teoria esteticã a non-coincidenþei pãrerii autorului cu ceaa personajelor sale ºi, mai mult,tratându-l el însuºi pe Fernandodrept paranoic. Oricum ar fi,consideraþiile gnostice de mai susindicã limpede cã orbii nu sunt oimagine literalã, ci o alegorie sau oparabolã pentru cu totul altceva.

Fernando Vidal Olmos pare a fipurtãtorul unei torþe care împrãºtieîntunericul, care transformã lumeanormalã în infern pe pãmânt. E caºi cum el ar fi soarele negru dinlumea orbilor. CutremurãtoareaDare de seamã despre orbi este omãrturie din interiorul unui delirpsihotic, ceea ce de altfel nu îidiminueazã cu nimic valoareametaforicã, de parabolã a rãuluicare dominã natura umanã.

Darea de seamã despre orbi neface sã plonjãm tot mai adânc îninconºtientul unui bolnav mental acãrui suferinþã devine emblematicãpentru maladiile spirituale aleomului modern. Asemeni eroilor luiE. A. Poe, Fernando se plânge ºiel de o „luciditate feroce”, de oaplecare maladivã spre raþionare,atât de specificã pentru inflaþiaintelectualã ce însoþeºte apariþiapozitivismului, a scientismului, araþionalismului totalitar al mo-dernitãþii. Cãci chiar aceastã epo-cã, în care ar fi trebuit celebratãarmonia ºi luminile universale, estecea care a dat naºtere Gulagului,

Holocaustului ºi altor genocide,printre care Sábato aºazã ºiatrocitãþile juntei militare dinArgentina. „Ancheta sistematicã”desfãºuratã de Fernando asupraSectei orbilor urmãreºte emer-genþa, într-un personaj-martor, aunui inconºtient vulcanic ºiabominabil, a fiarei ascunse înomul aºa-zis civilizat.

Dincolo de alegorie, descindereainfernalã a lui Fernando nu înceteazãînsã a-ºi avea propria consistenþãfantasmaticã ºi ficþionalã, hrãnitãde complexele ºi obsesiilepersonale ale protagonistului.Scufundarea progresivã înnebunie este perceputã depersonaj ca o trezire ºi iniþiere înorbire. Primul moment din Dareade seamã (cunoaºtem importanþape care Freud o acordã primeiamintiri dintr-un jurnal) estereprezentat de sunetul clopoþeluluiunui orb pe care protagonistul,copil, îl aude în Plaza de Mai dinBuenos Aires. Acest clopoþel, care„încerca sã pãtrundã în straturilecele mai adânci ale conºtiinþeimele”, are ca efect deºteptarea luidintr-un „somn milenar”. El îl ajutãpe personaj sã ia cunoºtinþã deexistenþa continentului scufundat alinconºtientului, anunþã trezireapersonalitãþilor alternative ale luiFernando.

Cãci eroul evolueazã spre ceeace psihologia romanticã numeadedublare, iar cea actualã –personalitate multiplã. Procesul desciziune interioarã este amorsat deun vis recurent, emblematic ºipremonitoriu. Copil, Fernando seviseazã pe sine însuºi. Se priveºtepe sine ºezând, iar alter-egoul sãuîi atrage atenþia asupra umbreiunui zid. Dacã umbra începe sãse miºte de la sine, îl previne dublul,atunci se va întâmpla cevaireversibil. Or, iatã cã într-o zi,Fernando, adult, aºezat în camerasa, asistã terorizat cum o umbrãîncepe sã se miºte singurã. „Amsimþit un fel de ameþealã, mi-ampierdut cunoºtinþa ºi m-a cufundatîn haos”. Pentru personaj,imaginea realitãþii se sparge în miide fragmente. Din acest moment,Fernando va trebui sã îºifoloseascã permanent toatãputerea de concentrare pentru aîmpiedica lumea (lumea sa) sã

explodeze în bucãþi.În umbra miºcãtoare a obiec-

telor, Fernando îºi proiecteazãpropriile fantasme. Ceea ce începecu adevãrat sã se miºte nu esteumbra fizicã, ci umbra sa psihi-cã (Schatten, în sensul lui C. G.Jung), adicã inconºtientul sãu re-fulat. Atâta timp cât se strãduieºtesã pãstreze universul în limitelenormalitãþii, el menþine ºi inte-gritatea conºtiinþei, dominaþia euluiasupra celorlalte personalitãþi.Când haosul se instaleazã în lume,înseamnã cã principiul realitãþii aîncetat sã impunã o ordine ºicentrul conºtiinþei se dizolvã.Protagonistul trãieºte o „rupturãcatastrofalã” a personalitãþii. Iardupã ce firul identitãþii cu sine serupe, Fernando contemplã cumvaste regiuni din sine îi scapã desub control. Fizic, are senzaþiaangoasantã cã membrele nu îl maiascultã, „ca ºi cum trupul meu araparþine altcuiva ºi eu, neputinciosºi mut, aº privi cum încep sã seproducã pe acel teritoriu strãinmiºcãri suspecte, cutremurãriprevestind o nouã convulsie, pânãcând, încet-încet, din ce în ce maitare, catastrofa reuºeºte sã punãstãpânire pe trupul ºi, pânã la urmã,ºi pe spiritul meu”.

Orbii sunt personificareaacestor alþii pe cale de a se treziîn protagonist. „Ipoteza propriedespre pielea rece” este expresiarepugnanþei ºi a neliniºtii pe carepersonalitatea conºtientã a luiFernando le resimte faþã de dubliisãi. „Animale cu sânge rece ºipiele lunecoasã, avându-ºiculcuºul în hrube, caverne, beciuri,ganguri vechi, canale de scurgere,poduri, puþuri secate, crãpãturiadânci, mine pãrãsite cu infiltrãriliniºtite de apã”, orbii sunt niºte„ºantajiºti morali”, niºte „uzurpatori”veniþi din abisurile psihicului pentrua destitui eul conºtient ºi supra-euletic. Luarea definitivã în posesie apersonajului de cãtre umbra saeste simbolizatã de orbirea luiritualicã, care antreneazã otransgresare a rasei ºi a condiþieisale zoologice, o transformarefantasmaticã în liliac ºi în ºopârlã.

(Variantã prescurtatã a eseuluiErnesto Sábato – Orbire ºi incest dinPsihobiografii, Editura Polirom, 2011)

33

Abordarea transdisciplinarã alumilor alternative, fantastice saumiraculoase presupune o înþe-legere diferitã a nivelurilor derealitate, introduse de BasarabNicolescu, pornind de la logicaterþului inclus: „viziunea transdis-ciplinarã ne propune sã luãm înconsiderare o realitate multidi-mensionalã, structuratã la multipleniveluri, care înlocuieºte Realita-tea unidimensionalã, la un singurnivel, din gândirea clasicã” (Noi,particula ºi lumea).

Logica terþului inclus e gânditãde ªtefan Lupaºcu, în cãrþi precumExperienþa microfizicã ºi gândireaumanã (1940) ºi Principiul an-tagonismului ºi logica energiei(1951), drept o formã de dinamitarea logicii clasice, bazatã pe axiomanon-contradicþiei, conform cãreia Anu este non-A, aºa încât nu existãun al treilea termen T care sã fie înacelaºi timp A ºi non-A. Lupaºcu,în consens cu teoria cuanticã, vinesã nuanþeze aceastã axiomã anon-contradicþiei, afirmând cãexistã un al treilea termen T (terþulinclus) care este în acelaºi timp Aºi non-A. La rândul sãu, BasarabNicolescu amplificã aceastã logicãa terþului inclus, introducândconceptul de nivel de realitate,astfel: „Pentru a obþine o imagineclarã a sensului terþului inclus, sãreprezentãm cei trei termeni ai noiilogici, A, non-A ºi T, ºi dinamismelelor asociate printr-un triunghi lacare unul dintre vârfuri se situeazãla un nivel de realitate, iar celelaltedouã vârfuri la alt nivel de realitate.Dacã rãmânem la un singur nivelde realitate, orice manifestare vaapãrea ca o luptã între douãelemente contradictorii (deexemplu unda A ºi corpuscululnon-A). Al treilea dinamism, cel alstãrii T, se exercitã la un alt nivelde realitate, la care ceea ce apãreaca dezunit (undã sau corpuscul)este de fapt unit (cuanton), iarceea ce apare contradictoriu esteperceput ca noncontradictoriu”

(Noi, particula ºi lumea). Pornindde la logica terþului inclus, BasarabNicolescu va construi o complexãteorie a transdisciplinaritãþii,sintetizatã ºi demonstratã prin cãrþiprecum Transdisciplinaritatea,Noi, particula ºi lumea, Ce esterealitatea? (o carte care pune înluminã contribuþia fundamentalã alui ªtefan Lupaºcu în filosofiasecolului trecut, precum ºi func-þionalitatea logicii terþului inclus îndiverse domenii ale cunoaºterii),În oglinda destinului, care conþineeseuri autobiografice etc. Într-oteorie transdisciplinarã a lumiloralternative, un loc la fel de percutantîl ocupã conceptele de stare ternarã(a terþului inclus) ºi nivel de reali-tate, pe care vom încerca, în celece urmeazã, sã le abordãm dintr-o perspectivã ineditã.

Lume ºi non-lume

Lumile alternative (de tipul celorconstruite în Aventurile Alisei în araMinunilor, Peter Pan ºi Wendy,Cronicile din Narnia, Povestea fãrãsfârºit, Aventurile lui Pinocchio,Micul prinþ – deºi în cazul acestorultime douã cãrþi se impun anumiterezerve privind construcþia lumiialternative, care în Micul Prinþ esteintenþionat metaforizantã, iar înAventurile lui Pinocchio este in-tenþionat parabolicã ºi morali-zatoare) sunt în mod clar legate deo structurã binarã, compusã dindoi termeni antagonici, lume ºinon-lume; aceasta, la rândul ei,conþine o serie de elementecontradictorii, cum ar fi: realitate ºivis, raþiune ºi imaginaþie, cau-zalitate ºi non-cauzalitate, viaþã ºimoarte etc. Altfel spus, lumea,definitã drept cadrul general dereferinþã în care se situeazãpersonajul înainte de a pãtrunde înspaþiul-timp fantastic sau virtual,se raporteazã la lumea alternativãca la o non-lume irealã, nãscocitã,imaterialã, aspaþialã ºi atemporalã.Prin urmare, lumea se aflã într-o

relaþie de contradicþie cu non-lumea, iar potrivit logicii clasicelumea ºi non-lumea nu pot existaîn acelaºi timp. În schimb, dacãprivim aceastã problematicã dinperspectiva logicii terþului inclus ºia nivelurilor de realitate, lucrurileiau o întorsãturã neaºteptatã. Sãconsiderãm termenii antagonici,lume ºi non-lume, ca situându-sela un prim nivel de realitate. Untermen T, fãcând parte dintr-unnivel secund de realitate, va fisimultan ºi lumea, ºi non-lumea.Vom numi acest nivel secund derealitate drept cadru al lumiialternative. Cu alte cuvinte, lumeaalternativã este lumea ºi non-lumea personajelor; la nivelul se-cund de realitate personajele pot fimoarte în lumea din care provin ºivii în lumea alternativã; la acelaºinivel secund de realitate, timpulpoate stagna în lumea iniþialã ºipoate fi accelerat în lumea alter-nativã. Pentru a evita neclaritãþile ºiconfuziile, sã ne oprim puþin asupraunui exemplu. În al doilea volum dinseria Cronicilor din Narnia, intitulatªifonierul, leul ºi vrãjitoarea, mode-lul transdisciplinar al lumii alterna-tive este în mod limpede evidenþiat.Patru fraþi, Peter, Susan, Edmundºi Lucy, care locuiesc în Londra,pãtrund printr-un vechi ºifonier înþinutul magic al Narniei. Aºadar, laun prim nivel de realitate sesitueazã lumea Londrei aflatã înrelaþie de contradicþie cu o non-lume încã necunoscutã ºiimaterialã. La acest prim nivel derealitate, lumea Londrei nu poateexista simultan cu þinutul Narniei,întrucât acesta nu este intuit calume autonomã, ci respectãcriteriile de inconsistenþã ale uneinon-lumi. Nivelul secund derealitate este reprezentat de lumeaNarniei, aºa încât o stare ternarãrezolvã contradicþia din cadrulprimului nivel de realitate, dupã cumurmeazã. La nivelul secund derealitate, lumea Londrei ºi þinutulNarniei existã simultan ca lumi

Marius Conkan

Logica tertului inclus si lumilealternative

, ,

34

autonome, iar cei patru fraþi trãiescîn acelaºi timp atât în lumeaLondrei, cât ºi în Narnia. Dacã laprimul nivel de realitate timpulstagneazã, la nivelul secund derealitate, care conþine lumeaalternativã, timpul este accelerat.Astfel încât, cei patru copii care sematurizeazã ºi devin regi ºi regineîn þinutul Narniei, când se întorcîntâmplãtor în Londra prin acelaºiºifonier, conºtientizeazã faptul cã,la primul nivel de realitate, timpul aîmpietrit ºi cã ei au rãmas copii.

Acest exemplu ne ajutã sãînþelegem atât aplicabilitatea logiciiterþului inclus în cazul lumiloralternative, cât ºi felul în careinteracþioneazã ºi fuzioneazãnivelurile de realitate. Întrucât terþulinclus de la nivelul secund derealitate nu soluþioneazã doarcontradicþia dintre lume ºi non-lume, ci marcheazã, mai ales, ofuziune a celor douã niveluri. Dupãîntoarcerea copiilor din þinutulNarniei în lumea Londrei, nivelulprim de realitate se va umple deconþinutul magic al lumii alternative.Aºa încât, deºi trecerea are locdinspre nivelul prim spre nivelulsecund de realitate, efectul va fitocmai invers, ºi anume nivelulprim de realitate va fi restructuratîn funcþie de nivelul secund.

Niveluri de realitate

Þinând cont de aceste aspecte,pot fi identificate douã tipuri de lumialternative: simple ºi complexe(pentru claritatea argumentãrii ºipentru evitarea preþiozitãþilor, ampreferat aceastã clasificarematematicã). În cazul lumiloralternative simple, modelul esteunul matricial: existã doar douãniveluri de realitate (unul careconþine termenii antagonici, lumeºi non-lume, iar celãlalt careconþine terþul inclus ºi lumeaalternativã), care fuzioneazã întreele, aºa încât nivelul prim derealitate sã fie reconfigurat înfuncþie de cel secund. În aceastãcategorie intrã lumi alternativeprecum Wonderland, Neverland,þinutul lui Oz etc.

Lumile alternative complexesunt cele care presupun niveluri derealitate multiple sau chiar infinite.Odatã rezolvatã contradicþia dintre

lume ºi non-lume printr-un nivel doide realitate, în care se situeazãlumea alternativã, în cadrul acestuinivel secund de realitate se va ivi,la un moment dat, o contradicþieîntre doi termeni, aºa încât va finecesar un al treilea nivel derealitate (implicit, o a doua lumealternativã), care sã soluþionezecontradicþia din nivelul doi. ªi totaºa, la infinit. Efectul acestei treceriprogresive de la un nivel la altul derealitate va fi resimþit tocmai deprimul nivel de realitate, care la final(dacã va exista un final) va conþinetoate lumile alternative din celelalteniveluri. Procesul e asemãnãtortehnicii matrioºka a povestirilor înramã, cu diferenþa cã, în cazullumilor alternative complexe, nive-lurile de realitate sunt autonome,adicã nu se conþin unele pe altele.

Structura ternarã a lumii alter-native vizeazã accederea la un pa-radis fantastic ºi miraculos, con-þinut de un al doilea nivel de rea-litate. Aceastã trecere dinsprelumea personajului înspre lumeaalternativã va desemna tocmaimetamorfoza primului nivel derealitate, adicã substanþa para-disiacã a lumii fantastice va con-tamina lumea iniþialã, dinspre cares-a declanºat procesul iniþiatic. Încadrul lumii alternative pot fiîntâlnite ºi o serie de elementedistopice, care încearcã sã dizolvetoposurile paradisiace ale fan-teziei, dinamizând procesul deiniþiere a personajelor care pornescdintr-o lume dezvrãjitã în cãutareaanumitor zone magice, capabilesã le reformuleze identitar. Fãrãaceste elemente distopice, confi-gurate ca forþe ale rãului (specificebasmului clasic), ca întruchipãri alecoºmarescului, ºi aflate într-o relaþieopozitivã cu paradisul fantastic,funcþia soteriologicã a lumii alter-native ar fi diminuatã, întrucât per-sonajele nu ar întâmpina astfel niciunobstacol în construcþia magicã aidentitãþii lor. Uneori, elementeledistopice reprezintã ele însele niºteniveluri autonome de realitate, dar,de cele mai multe ori, acesteelemente sunt inserate în cel de-aldoilea nivel de realitate, care includelumea alternativã paradisiacã (spreexemplu, invazia cãpitanului Cârligîn Neverland, din Peter Pan ºiWendy). În cazul în care structurile

distopice alcãtuiesc niveluriautonome de realitate, atunciputem vorbi despre distopiifantastice sau miraculoase, aºacum lumile alternative paradisiace(conþinute de niveluri autonome derealitate) pot fi considerate utopii(ori, mai degrabã, eutopii)fantastice sau miraculoase. Lumilealternative stratificate (complexe)pot, la rândul lor, sã fie compuseatât din utopii, cât ºi din distopii, darîntotdeauna distopiile folosesc, încadrul scenariului imaginar, laaugmentarea funcþiei cathartice autopiilor. Existã, însã, ºi situaþii încare structurile utopice lipsesc,aºa încât nivelul secund de rea-litate va include doar o distopiefantasticã. În acest caz, perso-najele care pãtrund în lumeaalternativã antiutopicã reuºescsau nu sã o reconstruiascã anaba-tic, iar personajele care trãiescdintotdeauna într-o distopie fan-tasticã reuºesc sau nu sã eva-deze într-un spaþiu paradisiac.

Douã niveluri de realitate au-tonome (cum ar fi, spre exemplu,lumea Londrei ºi Narnia), pot fi le-gate, pe lângã terþul inclus (carerezolvã contradicþia din cadrul unuinivel de realitate anterior), de oserie de niveluri intermediare derealitate, care se situeazã în chiarprocesul de soluþionare a con-tradicþiei dintre lume ºi non-lume ºide pãtrundere în lumea alternati-vã. Ele sunt asemenea unor „gãuride vierme” care leagã douã saumai multe universuri ºi care permittrecerea imediatã dintr-un universîn altul. În nivelul intermediar derealitate personajul se gãseºteîntre lumi, dar nu are decâtcertitudinea lumii din care provine,întrucât cea de dincolo de acestnivel intermediar este necu-noscutã sau chiar imaterialã. Deaici provine uimirea în faþa spec-tacolului magic, pe care lumeaalternativã îl pune în scenã ºi careizbuteºte sã absoarbã personajulîntru totul, cauzâdu-i uneori pier-deri de memorie cu privire laidentitatea sa în lumea iniþialã.Nivelul intermediar de realitate,care conþine zone ale nimãnui,declanºeazã, astfel, trecerea de lao spaþio-temporalitate la alta, de lao identitate a personajului la

(continuare în pag.44)

35

Felix Nicolau

De ce nu se da plecatpostmodernismul

)) )))

Despre postmodernism s-avorbit cu puþin înainte de „schisma”structuraliºtilor care au „deviat”înspre poststructuralism. Opoziþiilebinare, cum ar fi cea dintre subiectºi obiect, au fost contestate, la felca ºi metodele filosofiei analitice.Modernismul ºi structuralismul aufost atacate de Michel Foucault camodalitãþi de cunoaºtere „subjuga-te”, eurocentrice ºi propagatoareale canonului occidental.

Exact în acest sens anunþa ºiRoland Barthes Moartea Autorului(1968), deschizând epoca gândiriipostcoloniale. Moartea autoruluicoincidea cu „Naºterea cititorului”,adicã deschiderea textului înspreinterpretãri plurivoce. Aceastã des-chidere semnifica ºi acceptareapãtrunderii pe scena culturalã ºipoliticã a naþiunilor ºi etniilormarginalizate pânã atunci.

Între timp, multiculturalismul aînlocuit noþiunea de „melting pot” cucea de „salad bowl”, cu intenþia dea evidenþia convieþuirea culturalã.Riscul este de a se aluneca într-odevãlmãºie ce favorizeazãestetica rudimentarã, comercialã.Cine are forþa economicã de aproduce ºi difuza aceste produseready-made, va controla cerereamondialã ºi va crea o mentalitatecolectivã globalã. Rezultatulprevizibil este manipularea ºiconfuzia valorilor. Din acest motiv,reacþia la postmodernism (post-postmodernismul, performatismul,Noua Sinceritate, Manifestul poe-ziei europene a lui Friedrich Michaelº.a.) s-a focalizat asuprea întoarceriila mituri sau la o religie mai sensibilãla frumos, încurajând abordãrileafective holistice ºi marginalizareaironiei generatoare de scepticismaxiologic ºi consumism compen-satoriu.

Contestarea teoreticã a post-modernismului

În sensul criticii întreprinse depostpostmodernism, dar focalizatã

asupra limbajului ºi a aspectelormorale postetice, intervinedemersul eseistului Richard Milletcare, în cartea lui din 2007, L’enferdu roman. Réflexions sur lapostlittérature, Gallimard, 2010, searatã preocupat de coºmarulliteraturii. Richard Millet considerãcã am alunecat într-o epocãpostliterarã în care limba francezãeste contaminatã de englezaamericanã hollywoodianã, ceea cedegradeazã scriitura din romane.Printre efectele negative semna-late sunt proliferarea obscenã aromanului, diminuarea autentici-tãþii ºi invazia casandrinismului,deprimismului ºi a declinismului.Aceastã epocã a „prostituþiei me-diatice” este susþinutã de instru-mentul de seducþie care estecinematografia. Inacceptabile suntconsumismul ºi moralismulpostetic americane, dar ofensacapitalã adusã culturii estereducerea expresivitãþii limbii.Agramaticalitatea ºi limbajul ternsunt rezultate ale globalizãriinivelatoare.

Este remarcabilã convergen-þa miºcãrilor post- ºi anti-postmoderniste. Deºi manifeste-le noilor tendinþe au multe puncteîn comun, totuºi ele rãmân pul-verizate, incapabile sã impunãun nou arc stilistic. ªi în cazulpostpostmodernismului, efortu-rile de înnoire sunt concentrateasupra transcenderii ironiei post-moderniste cu ajutorul credinþei,încrederii, dialogului ºi al sinceri-tãþii. Arhitectul ºi planificatorulurban Tom Turner a întreprins ocriticã a principiului postmodernistconform cãruia „merge orice”. Înacelaºi timp, el solicitã tempera-rea raþiunii prin credinþã.

În 1999, Mikhail Epsteinpropunea prefixul „trans” pentru aanunþa un alt tip de poezie, non-ironicã, deci detaºatã de abordareapostmodernistã. A fost începutulrenaºterii conceptuale, în carevechile concepte au reapãrut,

redefinite, sub denumiri ca „trans-subiectivitate”, „trans-idealism”,„trans-utopianism”, „trans-ori-ginalitate”, „trans-lirism”, „trans-sentimentalitate” etc. Tendinþaa fost reflectatã în spaþiul literarromânesc de cartea lui TheodorCodreanu, Transmodernismul,apãrutã la Editura Junimea, în anul2005.

Mai degrabã profeþii, decâtteoretizãri

În anul 2000, teoreticianulcultural american Eric Gans aintrodus termenul de post-milenarism pentru a precizacoordonatele etice ºi socio-politiceale epocii ce succede postmo-dernismului. În opinia lui Gans,postmodernismului îi estespecificã o gândire victimizantã ceare la origine opoziþia eticã non-negociabilã dintre agresor ºivictimã, aºa cum a fost eaperpetuatã dupã experienþeletragice de la Auschwitz ºiHiroshima. Rolul post-milena-rismului, în consecinþã, ar fi sãinstituie un dialog non-victimizant,care sã reducã resentimentulmondial.

O miºcare es te t i zan tãsubsumatã postpostmoder-nismului este performatismul,propus de Raoul Eshelman încartea The Performatism, or theEnd of Postmodernity, apãrutã în2008. Miza acestui curent esteîncurajarea acelor opere care suntstructurate în aºa fel încât sãgenereze o experienþã unificatã ºiestetizatã a transcendenþei. Nouaoperã de artã trebuie sã-ºi obligeadmiratorii sã se identifice cupersonaje ºi situaþii simple ºi sãacceseze frumuseþea, iubirea ºicredinþa în condiþii speciale, straniidar ºi banale totodatã. Exemple deopere performatiste sunt filmulAmerican Beauty ºi felul în careSir Norman Foster a renovatclãdirea Reichstagului din Berlin.

În 2006, omul de radio JesseThorn a publicat pe blogul personal„Manifestul pentru Noua Sin-ceritate”. Formulãrile sunt cate-gorice ºi simple: opoziþia faþã deironia postmodernã ºi încurajareaunei bunedispoziþii generale. Un felde gândire pozitivã care ar putea

36

influenþa mersul lumii.Conºtient de naivitatea utopic-

sentimentalã a postpostmoder-nismului, cercetãtorul britanic AlanKirby a întreprins o evaluare socio-culturalã pesimistã a curentului.Acuzele se îndreaptã împotrivasuperficialitãþii cu care se practicãcultura în mediile virtuale: inter-net, telefoane mobile, televiziuneinteractivã º. a. Kirby a numitaceastã stare asemãnãtoare uneitranse ºi caracterizatã de igno-ranþã, fanatism ºi anxietate,pseudo-modernism.

Mai puþin pesimiºti ºi maiaproape de cerinþele perfor-matismului sunt TimotheuesVermeulen ºi Robin van den

Akker. În 2010, aceºtia au intro-dus în dezbaterea legatã detrecerea de la postmodernism lapostpostmodernism termenul demetamodernism. Propunereagraviteazã ºi ea în jurul sensibili-tãþii. Cealaltã axã de rotaþie esteplatoniciana metaxy, prin care seînþelege o continuã oscilaþie întrepoli. În cele din urmã, metamo-dernismul penduleazã nostalgicîntre modernism ºi postmoder-nism. Cerinþe ca decantarea ade-vãrului unic dar ºi negocierea luirelativistã, dorinþa de a atinge sen-sul suprem, dar ºi negarea abso-lutã a acestuia, precum ºi ezitareaîntre cunoaºtere ºi naivitate, toateacestea indicã bun-simþ ºi flexi-

bilitate metodologicã, însã foartepuþinã originalitate ºi orientareinovatoare.

Postmodernismul se dove-deºte un arc stilistic obsedant,probabil ºi datoritã relaþiei deforþã cu modernismul. Dispariþialui este anunþatã de cel puþin undeceniu, fãrã ca pânã în momentulde faþã sã se contureze o linie deevoluþie independentã. Ne aflãmîncã în faza contestãrilor. Nu vaexista însã niciodatã pericolul dea trece la post-postpostmo-dernism, întrucât postpostmo-dernismul este doar o etapãtranzitorie ce trebuie depãºitãînspre un curent liber de încãr-cãtura prefixului „post”.

Amalasunta, regina barbarã, deNeria De Giovanni, preºedintaAsociaþiei Internaþionale a CriticilorLiterari, ºi O iubire ascunsã, cartescrisã de poetul Bruno Rombi -ambii scriitori italieni contemporani-traduºi de Ileana Damian ºi ªtefanDamian, sunt cele douã cãrþi cucare m-am împrietenit.

Amalasunta, regina barbarã,cartea Neriei De Giovanni este defapt un roman modern, cu totuloriginal, în care personalitãþiostrogote ºi romane recapãtã viaþã,devin personaje viabile. De faptcele 19 capitole sunt scrise nu doarde autoare, sunt scrise ori dictatede însãºi Amalasunta, de erudiþiiistorici ºi oameni politici ai timpului,ca de exemplu Procopius dinCezareea ºi Cassiodorus Senator,dar ºi de alte personaje.Origi-nalitatea romanului mai esterelevatã de dispunerea capitolelor,de bucuria ºi fervoarea autoarei,prilejuite de documentare ºi deaflarea unor rãspunsuri prin Internet(v. capitolul Amalasunta pe Internet),în fine, în ultimul capitol (Întoar-cerea) autoarea descrie proprianaºtere, petrecutã cu o lunã maidevreme, fiindcã fetiþa se afla înpericol de a fi ºtrangulatã de cor-donul ombilical, însã salvatã priniscusinþa moaºei chemate grabnic:„De multe ori mama a povestit istorianaºterii mele, pericolul de a mãºtrangula, miracolul unei supra-vieþuiri dupã opt luni de gestaþie;Sã povesteºti ca sã trãieºti.

Amalasunta, adusã spre mine

din întunecimea apelor, a ajunsacum ºi în lumina din inima ta, carenu uitã. ªi ºtie.“ Cu aceastã frazãºi cu aceastã propoziþie simplã seterminã splendidul roman scris deNeria De Giovanni despre încân-tãtoarea, perspicacea ºi dârza saprietenã, regina Amalasunta.

Situatã la sudul insulei francezeCorsica, scãldatã de valurile MãriiMediterane ºi ale Mãrii Tireniene,insula italianã Sardinia, mai preciscãtunul Is Bascius, cât ºi împreju-rimile aflate la poalele lanþului demunþi Sulcis, constituie vatrafierbinte pe care scriitorul italianBruno Rombi aºazã aluatul de preþal dramei descrise în recentul sãuroman, al doilea în ordinecronologicã, intitulat O iubireobscurã. Cei doi traducãtori previncititorul, într-o succintã precizare,cã romanul „reface atmosferazonei Sulcis din sudul Sardiniei,într-o scriere care are caracte-risticile, ritmul, temperamentul ºiliniile de forþã ale tragediilorgreceºti”.

Cunoscut îndeosebi ca poet,Bruno Rombi demonstreazã cupri-sosinþã harul sãu de prozator,ajutat din belºug de poetul cu carecoabiteazã spornic. Viaþa luiAntonio/Antoniccu Basciu curgevijelios, întocmai apelor unui râude munte, care în cele din urmãse varsã în lacul de acumulare amemoriei.

Încântat de finalizarea impor-tantei lucrãri, dar ºi cu mâhnirepricinuitã de dispariþia salahoruluivârstnic, despre care era tot maiconvins cã este tatãl lui natural,inginerul Salvatore Cannas sauBasciu, se grãbeºte sã urce pecoama muntelui, mai aproape delocul unde vor fi slobozite apele.Acolo, din pãcate, se va prãvãlirâul vieþii lui Antonio, cãruia i se vaalãtura brusc pârâul vieþii in-ginerului. Ajuns în apropiereavârstnicului salahor, absolutînâmplãtor, tânãrul observã uluitcum un copac viguros, ale cãruirãdãacini s-au desprins din sol, seînclinã deasupra aceluia, motivpentru el sã sarã de la înãlþimeaunde se afla, pentru a-l proteja peAntonio. Izbuteºte astfel sã-isalveze viaþa, însã cu preþulpropriei vieþi, cãci copacul criminalîl doboarã peste stânci. Înspãi-mântat, Antonio Basciu cuprindecu braþele trupul fãrã viaþã ºi searuncã în apele adunate dincolode dig, spre a îneca, pentrutotdeauna, odatã cu iubirea regã-sitã ºi tristeþea lui fãrã margini.Corul tragediei anunþã îngrozitîmplinirea destinului celor doi –tatã ºi fiu! –, prin vãrsarea apelorrâului tumultos ºi ale pârâuluiînnegurat în lacul de acumulare,ca o certitudine pentru recolteleviitoare.

Consider cã ambele romane suntreprezentative pentru literatura ita-lianã contemporanã.

Mircea Ioan Casimcea

DOI PRIETENI ITDOI PRIETENI ITDOI PRIETENI ITDOI PRIETENI ITDOI PRIETENI ITALIENIALIENIALIENIALIENIALIENI

37

Inevitabil ajung ºi la Rose is arose is a rose is a rose. Ilustrulvers face parte din poemul SacredFamily, scris de Gertrude Stein în1913. Poemul a fost publicat învolum abia în 1922. Dupã aceastãdatã, versul lui Stein (uneori, învarianta „A rose is a rose is a roseis a rose”) a devenit pentru poeþi ºicritici o adevãratã obsesie. Chiarºi cei care nu au citit amplul poemSacred Family îl menþioneazãadmirativ. Oricum, l-a citat denenumãrate ori pînã ºi GertrudeStein. Uneori, l-a rescris.

Astfel, într-o versiune ulterioarã,„Rose is a Rose is a Rose is aRose”, enunþul devine aproape denerecunoscut prin raport cu „Roseis a rose is a rose is a rose”. Unnume propriu - de femeie, poate -este, desigur, altceva decîtdenumirea unei specii de flori.Dacã nu mã înºel, prin raport cusintagma „Rose is a rose” (cuminusculã), „Rose is a Rose”primeºte o semnificaþie opusã. Osemnificaþie ineditã ar primi versuloriginar ºi dacã l-am modificaastfel: a rose is Rose is Rose isRose. Floarea ar cãpãta numepropriu ºi ar sugera o persoanã.

Niciodatã interpretarea unuiautor nu poate fi mai relevantãdecît interpretarea celui mai puþininteligent dintre criticii sãi.Niciodatã nu vom ºti cu precizieintenþia unui autor, chiar dacã unautor are o intenþie (nu eobligatoriu!) ºi îºi exprimã intenþiaprin textul propriu-zis sau printr-onotã la textul propriu-zis, prinintermediul paratextului, aºadar.În pofida acestei aserþiuni indu-bitabile, voi consemna, totuºi, oprecizare auctorialã. GertrudeStein a pretins odatã cã Rose(primul substantiv al versului) e unnume de persoanã, nu de floare.În acest caz (ºi numai în acestcaz), fraza „Rose is a rose is arose is a rose” nu ilustreazã legealogicã a identitãþii, tautologia goalã,cum este interpretatã de cele maimulte ori. Miss Rose nu e o floaredecît la modul figurat. La propriu, eRose e Rose e Rose e Rose. ªi

Tabula rosaValeriu Gherghel

este, probabil, frumoasã, cum ºirozele sînt frumoase. În rest,versul „A rose is a rose is a roseis a rose” (care îi aparþine tot luiGertrude Stein) reprezintãîntotdeauna o tautologie, chiarmultiplã. Existã în aserþiunea poeteipatru roze ºi, în acelaºi timp, existãuna singurã. Roza este ea însãºiºi nimic altceva decît ea însãºi:roza.

În literatura de limbã englezã,versul lui Gertrude Stein a devenit,dupã 1922, un prilej de asiduãredescoperire, de parcã roza nuar fi fost niciodatã numitã de poeþipînã în 1913. Fecunditateaenunþului este impresionantã. Cînda compus Sacred Family, GertrudeStein însãºi s-a gîndit, poate, lareplica Julietei „What’s in a name?That which we call a rose / By anyother name would smell as sweet”(Romeo and Juliet, II, 2: 43-44), dara redactat o replicã la replicã dincare a exclus mireasma ºi apãstrat simpla identitate a rozei cusine. Mulþi scriitori au încercat sãreformuleze versul lui Stein ori l-au parodiat de-a dreptul. Amintescrapid numai cîteva exemple.Robert Frost a tipãrit, în 1929,poezia The Rose Family; pe careo reproduc mai jos. WilliamFaulkner a publicat în 1930povestirea A Rose for Emily.Ernest Hemingway a propus fraza„a stone is a stein is a rock is aboulder is a pebble” ºi, mai apoi, în1940, propoziþia cvasi-absurdã „arose is a rose is an onion”.

În sfîrºit, am alcãtuit, la rîndu-mi, o parodie glosolalicã. Sunãastfel: „Rose is the rose ist dieRose est la rose es la rosa è larosa est rosa e roza. Cititorul varecunoaºte, desigur, fãrãdificultate, prezenþa cuvintelorrose, Rose, rosa, roza din maimulte limbi: englezã, germanã,francezã, spaniolã, italianã, latinã,românã. Fireºte, în românã, esteposibil ºi jocul sinonimic dintre rozãºi trandafir. Comentînd, într-uneseu, titlul romanului lui UmbertoEco, Numele trandafirului, poetulªerban Foarþã a creat, cîndva, un

hibrid „joycian”: trandafirozã.Din pãcate, roza nu mai este de

mult un simbol veritabil. Înseamnãorice ºi nimic. În Marginalii ºi glossela ‘Numele rozei’, acelaºi UmbertoEco a consemnat cu melancoliedeclinul ei semantic. Dupã „rozaSharonului”, din Cîntarea cîntãrilor,dupã „rosa centifolia”, din Naturalishistoria a lui Plinius, dupã „rosa”din Metamorfozele lui Apuleius,dupã Le roman de la Rose, dupã„rosa fresca aulentissima” dinpoemul lui Cielo d’Alcamo, dupã„rosa candida” din Paradisul luiDante, dupã „roza fãrã de ce” a luiAngelus Silesius, dupã exclamaþia„O Rose thou art sick” a lui Blake,dupã „die volle zahllose Blume, /der unerschöpfliche Gegenstand”a(le) lui Rilke, dupã rozele luiMacedonski, dupã „roza albastrã”a suprarealiºtilor, în fine, dupãversul lui Stein „Rose is a rose isa rose is a rose”, din rozamagnificã de altãdatã nu s-apãstrat nicio semnificaþie. A rãmasdoar un nume van.

Gertrude Stein era convinsã defaptul cã stihul ei are darul de aresuscita floarea preferatã apoeþilor. Pentru prima oarã dupãmai bine de o sutã de ani, în SacredFamily, roza cãpãta virida viaþã viea florilor virgate: „I think that in thatline the rose is red for the first timein English poetry for a hundredyears”. Gertrude Stein subliniaastfel forþa generativã a versului,nu tautologia lui. Sublinia înfiinþareasubitã a rozei, nu identitatea cusine. Ivirea ei purpurie într-unpoem ºi, de asemenea, într-o lume,în 1913, nu persistenþa subiectuluilogic pe parcursul aceleiaºi fraze,în intervalul repetãrii.

Enunþul lui Stein ar trebui sã fieori limpede ori opac ºi e cît se poatede ambigu, nici foarte limpede ºinici cu totul opac. De obicei,tautologia e o rostire vidã (x estex), iar vidul nu se poate interpreta.Criticii literari nu au fost întru totulde acord. Au interpretat. Unii auvãzut aici o tentativã de a ilustrapoezia (ºi gîndirea) concretã. Alþiiau trimis la Archibald MacLeish ºila idealul imagist al liricii moderne.Dar cuvîntul nu devine niciodatãun lucru concret, o fiinþare inertã,ci rãmîne el însuºiun semn, adicão entitate aparte a cãrei esenþã e

38

aceea de a semnifica. În fine, cîþivaau fãcut constatarea cã de-a lungulenunþului repetitiv cuvîntul „rose”îºi pãstreazã funcþia referenþialã,deºi scriitoarea ar fi dorit, poate,sã goleascã substantivul de oricetrimitere la o rozã concretã. Toþi auremarcat însã ciudata însuºire aversului de a nu-ºi împlini menirea.Ar trebui sã fie vacuu, ºi nu e. Artrebui sã nu spunã nimic, ºi spune.Dacã Stein a avut un scop,rezultatul îl contrazice.

Într-un articol sãrbãtoresc (l-ascris, dupã propria-i mãrturisire,între Crãciun ºi Boboteazã), intitulatdupã o marcã de whiskey, „Stein’sFour Roses”, Robert F. Fleissnera numãrat florile ºi semnificaþiileversului. Rezultatul nu a fostsurprinzãtor. A gãsit patru roze ºitot atîtea înþelesuri. O semnificaþie„impresionistã”, mai întîi, întrucîtexpresia ar fi o formaþiune sonorã,o eufonie. Cuvintele ating auzulîntr-un chip plãcut. Versul emelodios. Sacred Family începe ºisfîrºeºte prin a impresionasimþurile. Produce un efect„fonologic” (e termenul autorului).Dar acesta e numai un fel de avorbi. Cred cã Fleissner greºeºte.Sonoritatea nu þine loc desemnificaþie. Efectul fonologic nueste neapãrat (ºi) un efect de sens.Oricum, „rose” nu reprezintã unsimplu zgomot indiferent, este uncuvînt englezesc ºi, pînã la urmã,am remarcat deja asta, un cuvîntuniversal. Semnificã în aproapetoate limbile pãmîntului. Îndeosebire de „unicorn”, sã zicem,„rose” are ºi referinþã, ºi înþeles.

Altminteri, cuvîntul „Phoenix” nuare vreo referinþã (ºi nici nu zboarãprin vãzduh!), dar înseamnã pentrutoatã lumea ceva: o pasãre cupene de culoarea smaraldului sauroºcate ca aurul, o pasãre caretrãieºte 93.312 de ani sau 7.006ani sau 1461 de ani sau 500 deani, o pasãre care îºi face un cuibdin plante aromate, din ambrã,cinnamon ºi mirt, care se aprindede la razele soarelui, o pasãre cesfîrºeºte în flãcãri ºi renaºteperiodic, o pasãre care este într-una ea însãºi, chiar ºi dupã cedevine cenuºã ºi nu a mai este eaînsãºi, o pasãre pe careLactantius a descris-o în elegia Deaue Phoenice, o pasãre care nu

poate fi un universal, o Formã,dupã cum stabileºte MasterVasletus, citat de Petrus Abailard,ºi care este, pentru cei interesaþide ontologie, o specie cu un singurindivid, o mulþime singularã.

În al doilea rînd, spuneFleissner, versul „Rose is a roseis a rose is a rose” are osemnificaþie tehnicã. Nu o potdeosebi foarte uºor de prima.Parafrazez: „Fiindcã forma nupoate fi cu totul separatã desemnificaþie”, chiar dacã Stein aîncercat, negreºit, sã anulezeprintr-o scriere „automatã” oriceînþeles, versul are o semnificaþietehnicã. În alþi termeni, semnificaþiaversului ar fi tocmai aceea de aavea o semnificaþie. ªi anume? Nupricep subtilitatea. Mai departe.

În al treilea rînd, roza trebuieluatã într-un sens material.Gertrude Stein nu a ales-oîntîmplãtor. Constituie însuºisubiectul versului „Rose is a roseis a rose is a rose”. Forma însãºia florii, crede Fleissner, a impusrepetarea cuvîntului „rose”, ca ºicum ai strãbate cu privirea omulþime nedefinitã de petale. Darpetalele sînt, în realitate, straturilefrumuseþii ei. Floarea invocatã deStein e mereu polipetalã sau, cuexpresia lui T. S. Eliot, este „amultifoliate rose”. Iar dacã Rosenoteazã, de fapt, numele uneidomniþe, care este, ea însãºi, orozã (ºi tocmai asta postuleazãenunþul), se înþelege cãfrumuseþea femeii are formamultiplã a acestei flori.

În sfîrºit, roza lui Stein nu e unaoarecare. ªtiam deja. Ea este, întermenii lui Robert F. Fleissner orozã misticã, o rozã anagogicã,întrucît, în momentul în care arepetat termenul „rose”, GertrudeStein a avut în minte tocmaiaceastã semnificaþie. Înaintea ei,nenumãraþi poeþi au perceput rozaca simbol al divinitãþii. Fleissnernumeºte pe Dante, pe RobertBurns (deºi „My Love is Like aRed, Red Rose” dezminte o ataresupoziþie), pe T. S. Eliot (The FourQuartets). Nu-i destul. Versul„Rose is a rose is a rose is a rose”trebuie comparat cu enunþul celmai faimos din Biblie: „Eu sînt celce sînt” (Exodul, 3: 14). Sau: eusînt eu sînt. Ehyeh asher ehyeh.

Ego sum qui sum. Influenþa acesteidefiniþii scripturare ar fi evidentã. Înconsecinþã, „Rose is a rose…”este o reformulare a unei declaraþiimetafizice. Dintre semnificaþiileidentificate de critic în versul luiStein, a patra e mai presus detoate. Ea este semnificaþiafundamentalã. Dacã primele treiînþelesuri, conchide Fleissner,aveau o rezonanþã existenþialã,doar ultimul este realmenteesenþial.

Nu voi interpreta, deocamdatã,poemul Sacred Emily ºi nici versul„Rose is a rose is a rose is a rose”.Dar dacã aº face-o (urmîndîntocmai prescripþia simplitãþii), artrebui sã accept din capul loculuicã enunþul nu are decît douã soluþiideopotrivã de banale. Expresia luiGertrude Stein este fie o metaforã,fie o tautologie. Dacã este ometaforã (Rose is a rose), trimitela Miss Rose ºi la frumuseþea eivegetalã. Dacã este o tautologie(a rose is a rose), aratã cã încuprinsul frazei e vorba de una ºiaceeaºi rozã, care nu se schimbã,nu devine, nu cunoaºteprefacerea, nu creºte, nu scade,nu-ºi scuturã petalele, nu seofileºte, nu moare. Mai mult:echivalenþa postulatã de Steinatestã faptul surprinzãtor cã o rozãeste chiar o rozã ºi nu un hipogrif,un stareþ, o ecuaþie matematicãsau o varietate de corindonstacojiu. Dar de ce cuvîntul „rose”apare de patru ori ºi nu de douã,de unsprezece sau de 1111 ori?La aceastã întrebare nu ºtiu sãrãspund.

Situatã într-o solitudine tau-tologicã, precum cel ce spuneEhyeh asher ehyeh, roza tauto-logicã se aflã, de fapt, în afaracurgerii timpului, în afara curgeriitimpului, în afara curgerii timpului,în afara curgerii timpului...

39

Privitã din perspectiva unui timpmai îndepãrtat, o epocã istoricã, fieea politicã, fie literarã, pare a sedefini printr-o anume unitate ºi fãrãîndoialã cã impresia este, cel puþinîn esenþa ei, pe deplin motivatã.Dacã n-am proceda pringeneralizare, n-am mai puteaînþelege evoluþia. Epocile sîntintervale de timp, în carefuncþioneazã o anumitã coerenþãparadigmaticã ºi structuralã. Nu eînsã mai puþin adevãrat cã, pentrucei care le trãiesc, ca ºi pentru ceicare le studiazã ºtiinþific ºiamãnunþit, ele îºi evidenþiazã odiversitate de multe ori neaºtep-tatã. Pentru cine o examineazã desus, perioada noastrã comunistãse împarte în douã secþiuni cro-nologice ºi mentalitare, concre-tizate în regimurile celor care audeþinut puterea supremã în stat:Gheorghiu-Dej ºi N. Ceauºescu.În interiorul fiecãreia, s-au petrecuttotuºi evenimente ºi schimbãri,s-au manifestat tendinþe diferite,uneori contradictorii, care le-au datrelief ºi vivacitate, dincolo deplatitudinea imaginii de ansamblu.De aici ºi utilitatea ºi dinamicasemnificativã a oricãrei periodizãri.

În cartea sa despre Literaturaromânã sub comunism (ediþia a II-a, Cartea Româneascã, 2010),Eugen Negrici se ocupã de epocaDej, mai precis de anii 1948-1964,dar va merge mai departe ºi la ceaurmãtoare, dintre 1965-1989, dupãcum precizeazã o menþiuneeditorialã ºi sugereazã discretulpunct de dedesuptul titlului. Vomavea deci, nu peste multã vreme,dupã cum sperãm ºi îi urãmautorului, o viziune integralãasupra celei mai aberante ºi maicumplite istorii pe care a trebuits-o strãbatã literatura românã,cultura naþionalã ºi, de fapt,întreaga noastrã societate peparcursul celor 45 de ani dedictaturã ºi totalitarism comunist.E uºor astãzi a face un fel deamalgam din aceastã aproapejumãtate de secol, dar e mult maiinteresant ºi mai profitabil de apãtrunde în meandrele ºi înmiºcarea ei interioarã, a-ireconstitui avatarurile, a intra încutele ei cele mai discrete ºi areînvia astfel adevãrul concret ºicît mai sensibil al unei lumi care nu

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

Florin Mihãilescu

mai este ºi a cãrei autenticitate seestompeazã din pãcate în tabloulgeneral, necesar ºi el desigur lascara istoriei mari. Deocamdatã eranevoie de un fel de „vie quotidienne”,din linia ºcolii Analelor, de o micãistorie a ideilor ºi practicilor literare,al cãrei realism sã dea senzaþia deviaþã trãitã ºi de varietate fireascãa celei mai directe experienþe. Esteexact ceea ce îºi propune în maremãsurã acest prim volum al cãrþiilui Eugen Negrici, care, aºa cumne atrage el însuºi atenþia, „nu esteo istorie literarã în accepþia obiº-nuitã a termenului” (p. 5), ci, în sensmai larg, mai curînd o panoramã amentalitãþilor, ipostazelor ºi me-tamorfozelor unei literaturi aflatepermanent „în regim de replicã”.Pentru autor, ca ºi pentru noi înºine,care am parcurs în cea mai mareparte aceastã nenorocitã epocã aregimului comunist, faptele sîntcunoscute nu numai din lecturi, ciîn primul rînd din împrejurarea dea le fi fost contemporani ºi victime,cobai ai unui experiment istoriccatastrofal, intrat acum, în ce nepriveºte, în conul de umbrã al unoramintiri care încã mai sîngereazã.Sînt amintiri pe care tinerii de azinu le mai au, din fericire, încîtimaginea lor despre trecutul co-munist e lacunarã, deformatã, iaruneori indiferentã. Lor le va folosi,înaintea tuturor, cartea coleguluinostru, care – dacã nu e într-adevãr o istorie propriu-zisã –poate fi consideratã, în orice caz,o veritabilã depoziþie de martor ºide participant involuntar, ostil saumãcar infidel. Conºtient deaceastã mizã, Eugen Negrici areadeseori prilejul sã semnalezemomente ºi circumstanþe ne-prevãzute, cînd o schimbare,putînd sã parã astãzi de-a dreptulbanalã, sau o nouã apariþie literarã,cu cîteva procente în plus de„curaj” îngãduit de autoritãþi, puteaudeºtepta în sufletul cititorilor, orimãcar al cîtorva critici o razã de

speranþã ºi de optimism, oricît detemperat. Pe drept cuvînt scrieEugen Negrici, referindu-se laprimul volum al Moromeþilor:„generaþiile postdecembriste nuvor putea înþelege niciodatãimpactul pe care l-a avut aceastãcarte asupra trãitorilor acelorvremuri, înfometaþi de literaturãadevãratã, cu atît mai mult cu cîtsituaþiile din roman, atmosfera ºimentalitatea eroilor le devin din ceîn ce mai strãine” (p. 284). Acelaºilucru s-a întîmplat ºi în alte cazuri,de la Bietul Ioanide ºi pînã laromanele lui Ivasiuc, Buzura, Paleretc., spre a duce traiectoria pînãspre anii ’80. O aºteptare refulatã,dar mereu la pîndã a fãcut ca, înnenumãrate rînduri, sã fiedescoperite semnificaþii promi-þãtoare în cele mai mãrunte mo-dificãri, fie ºi numai de accent.Oscilaþia dintre îngheþ (ideologic)ºi dezgheþ, dintre închidere ºideschidere a dat naºtere chiarunui „banc” al vremii, carecompara politica autoritãþilorcomuniste cu, horribile dictu,coloana lui... Brîncuºi.

O situaþie cu largi implicaþii,asupra cãreia ne îndreaptã atenþiaautorul, încã de la primele pagini,a fost indiscutabil pervertirealiteraturii ºi a totalitãþii producþieiintelectuale, sub influenþa factoruluipolitic. De aici necesitatea caexegeþii de mîine, puºi în faþa unorcondiþii atipice, sã facã apel la„alte cãi de abordare” ºi la „o nouãviziune, o situaþie (? – n. n.) realis-tã ºi un operator adecvat” (p. 18).Un exemplu ºi chiar un model dease-menea recalibrare a atitudiniine oferã însãºi cartea lui EugenNegrici. Ar fi multe de spus despreea, dar majoritatea observaþiilorposibile ar privi chestiuni de deta-liu ºi de nuanþã, pentru cã inter-pretarea globalã nu poate fi decîtîmpãrtãºitã, în cea mai întinsãmãsurã ºi, oricum, în esenþa ei. Eademonstreazã ºi direct, ºi indirectun lucru ce ni se pare fundamentalºi pe deasupra oricãror altele: ceamai importantã bãtãlie pe care apurtat-o elita scriitorimii române ºicele mai constante eforturi ale saleau fost îndreptate mai cu seamãîn direcþia recuperãrii autono-miei esteticului. Eugen Negricisubliniazã, de cîte ori are prilejul,

O epoca înrelief

)) )))

40

felul dificil, dar mereu reluat, în cares-au cîºtigat noi drepturi ºi înlesniri,sub presiunea timpului, pentru caliteratura sã-ºi redobîndeascã ºisã-ºi exercite statutul sãuemancipat de ingerinþe ºi obligaþiiextraestetice ºi creator de valorispecifice de sine stãtãtoare.Autorul nu-ºi cruþã cuvintele (ºi bineface!) pentru a dezvãlui ºi blamaperfidia cu care partidul unic amanipulat nu o datã conºtiinþelescriitorilor. ªi totuºi, în ciudavicleniei ºi a ipocriziei cu care s-amanifestat aceastã presiuneîn sensul îndoctrinãrii ºi alsupunerii, al modelãrii ºi al ori-entãrii ideologice, procesul de„reconquista” a recunoaºteriiautonomiei estetice a fost la unmoment dat încununat de un realsucces, fie ºi parþial ºi relativ.Eugen Negrici insistã asupra roluluiînainte mergãtor al poeziei,amintind efectul pozitiv al dezbateriicu privire la particularitãþile eiinalienabile, din anii 1954-56, lacare ar fi putut sã o adauge ºi peaceea despre spiritul modern dinGazeta literarã, sau pe cea despreneutralitatea ori, dimpotrivã,încãrcãtura ideologicã a tehnicilorartistice.

Însã reabilitarea ideii demodernitate ºi a modernismului camutaþie profundã în evoluþia arteidin secolul XX e pusã, cu deplintemei, pe seama grupului de larevista Steaua, în frunte cu A. E.Baconsky, nu fãrã a i se acorda ºilui Nicolae Labiº o cuvenitãconsideraþie, chiar dacã despreacesta mai rãmîn încã multe despus. De la alternanþa de pînãatunci între adoratio (faþã de re-gim) ºi imprecatio (faþã de „duº-manul de clasã”), poezia evolu-eazã acum spre confesiune, ale-gorie, peisaj, notaþie ºi reflecþie,spre diversificare ºi prudentãdepolitizare tematicã: „Problemapoeþilor de la Cluj (ºi nu numai alor) era aceea de a depolitizacontextul, de a renunþa la lentilaideologicã, prin care erau privite ºiînregistrate pînã atunci locurile ºianotimpurile, totdeauna pentruceva sau în vederea a ceva. Oriceinfim ascendent al atitudiniicontemplative în defavoarea celeiutilitare devenea în acele vremurio biruinþã a artei ºi încã un pas spre

autonomizarea ei” (p. 226).La rîndul ei, proza merge mereu

mai hotãrîtã cãtre un spor de com-plexitate psihologicã, abandonîndmaniheismul ºi schematismulpreceptelor ºi aplicaþiilor dog-matice ale doctrinei realist-socialiste. Interesul epicii de lafinele anilor ’50 ºi începutul celorurmãtori se deplaseazã de laregulã la excepþie, remarcã pedrept cuvînt autorul. Impulsul înaceastã direcþie a fost dat, printrealtele, dupã cum ne amintim bine,ºi de o discuþie care a fãcut valuri,despre eroii, respectiv personajele„cu pete sau fãrã pete”, pentru ca

puþin dupã aceea sã se ajungã ºimai departe cu dezinhibiþianarativã prin apariþia aºa-numiþilor„suciþi” în proza scurtã de laînceputul deceniului al ºaptelea:„Aprofundarea particularului ºipromovarea acestuia, disociat degeneral, însemna încã un pas sprebiruinþa literaturii ºi triumfulsubiectivitãþii” (p. 315).

Pe scurt, în toate planurile decreaþie, tendinþele se anunþã în-curajatoare. Cel mai bine o atestãprima jumãtate a anilor ’60, dupãrecrudescenþa virulentã a vechilorteze dogmatice din 1958-1959,declanºate cu ameninþãtoare furieºi chiar cu represalii fizice, înnumele luptei contra „revizio-nismului”, dar al cãrei suflu se vaistovi curînd, dovadã a uneislãbiciuni ºi a unei eroziuni din ceîn ce mai evident ireversibile. În

1960, intrã în literaturã o nouãgeneraþie de poeþi ºi prozatori, prinintermediul unei norocoase colecþii,botezate Luceafãrul, ºi iniþiate deEditura Minerva, pe atunci încãnumitã „pentru literaturã”. Un aerproaspãt revigoreazã din acelmoment atmosfera literarãromâneascã. ªi este absolutnecesar a mai pomeni uneveniment, pe care-l socotimcapital. În 1963, Titu Maiorescu,„duºmanul” culturii naþionale,vituperat cu straºnicã mînieproletarã în anii anteriori, ºi„reprezentantul monstruoaseicoaliþii burghezo-moºiereºti”, cualte cuvinte un soi de personajmalefic ºi odios, este adus îndiscuþie printr-un judicios ºiconvingãtor articol al esteticianuluiLiviu Rusu ºi treptat „reconsiderat”ºi „reabilitat”, cum se va întîmplaºi cu discipolul ºi continuatorul sãu,E. Lovinescu, puþin dupã aceea. Înrestabilirea statutului autonomist alartei, împrejurarea aceasta aconstituit o fericitã surprizã ºi aavut o contribuþie decisivã laameliorarea climatului literar, încîtne-ar fi plãcut ca eminentul nostruconfrate sã fi stãruit asupra ei maimult ºi mai persuasiv. Oricum,pentru anii 1958-1964, am fipreferat titlul de Resurecþie aspiritului estetic mai curînd decît adogmatismului, pentru cã semneleemancipãrii ºi destinderii ni se parmai numeroase ºi mai însemnatedecît cele care li se opun. Dar aici,desigur, „critici certant”, ca ºi„grammatici”, iar disputa lor nupoate fi decît fertilã.

Concluzia e limpede: EugenNegrici a scris o carte potrivitã custilul sãu obiºnuit, adicã incitantãºi inovatoare, iar pe deasupra ºiextrem de necesarã, ca parteconstitutivã în vastul procesintelectual al comunismuluiromânesc. Aºteptãm cu ºi maimare interes al doilea volum al ei,despre o epocã pe care ocunoaºtem cu toþii ºi mai bine, daral cãrei relief se va dovedi cusiguranþã mult mai accidentat ºitotodatã mai provocator în faþaoricãrei ambiþii critice.

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

ª

41

Dacã nu era cu totullimpede de la primelevolume, începând cu Sunto babã comunistã! a devenitfoarte clar cã miza lui DanLungu nu mai e literatura însine, aºa cum am fostobiºnuiþi într-o tradiþiedominatã de autonomiaesteticului, ci comunicareacu o masã cât mai largã decititori. Fapt care a stabilit,într-un fel, atât ritmul (autorulpublicã la doi ani câte un

volum), cât ºi modalitatea de construcþie a romanelor.În locul tematizãrilor complexe ºi a psihologiilorabisale, Dan Lungu propune, în toate cãrþile sale,meditaþii când serioase, când parodice – redactateîntr-un stil lejer, însã îngrijit – cu privire la tipologiiumane dintre cele mai banale. Ceea ce-l ajutã, dealtfel, pe prozator sã nu alunece decât rareori în cliºeunu e capacitatea de analizã a unor situaþii individuale,cât forþa ieºitã din comun de a sesiza – ºi de a prindeîn formule pregnante – cele mai colorate stereotipiiale cotidianului românesc din ultimii douãzeci de ani.Atât de pregnantã e aceastã forþã, încât nu-i exageratsã se spunã cã, luate în totalitate, romanele lui DanLungu alcãtuiesc cea mai expresivã culegere de„folclor urban” recent. Ce-i drept, ca orice „culegãtor”respectabil, Dan Lungu are capacitatea de atransforma – nu pur ºi simplu de a transcrie – celemai cliºeistice situaþii sau limbaje ale societãþiiromâneºti de azi. Puþin s-a observat, deºi era evidentîncã din Raiul gãinilor sau din Bãieþi de gaºcã, cãprozatorul ieºean e, mai degrabã decât un realist get-beget, un „estet” al cotidianului. Într-atât sunt desurprinzãtoare asociaþiile spontane ale Realuluiidentificate de ochiul ager al prozatorului, încât, deºinu se depãºeºte nicãieri cadrul cel mai strict alrealitãþii, limba lui Dan Lungu pare un produsfantasmatic.

Nu face excepþie de la aceastã formulã nici celmai recent roman, În iad toate becurile sunt arse(Polirom, 2011). Cartea nu e întru totul nouã, cãciautorul simte nevoia sã revinã într-un fel la ceea ceconstituia miezul volumului de proze scurte Bãieþi degaºcã, povestirea cu titlu omonim. Doar cã, transcrisãintercalat, în italice, aici ea nu mai are un sens desine stãtãtor, ci serveºte drept cadru simbolic aldestinului naratorului. Acþiunea romanului sedesfãºoarã contrapunctic, pe douã planuri completdistincte, conforme fiecare cu câte o etapã a vieþiipersonajului central. Deºi e vorba de una ºi aceeaºipersoanã, adolescentul poreclit Franzelã, vesel ºi

DAN LUNGU

Polirom, 2011

ÎN IADTOATE

BECURILESUNT ARSE

Alex Goldiº

Un Creanga decartier

)) )))

nepãsãtor ca un cal breaz, e cu totul diferit de posaculºi mizantropul Victor, afectat deja de toatedezamãgirile ºi decepþiile maturizãrii. Tema centralãa romanului e, probabil, ºi cea mai pretabilã la un pactcât se poate de fericit cu publicul cel mai larg. Nostalgiapentru copilãrie sau adolescenþã, dilemele maturuluiintrat în rutina cotidianã, încercarea de regãsire aidentitãþii – binecunoscutul slogan „Be yourself” nu-istrãin de morala romanului – au evadat de multiºordin literaturã, devenind bunuri simbolice de largconsum. Sigur cã, recondiþionate ºi problematizate,ele ar putea sã dea literaturã de cea mai bunã calitate.Din pãcate, însã, Dan Lungu nu cautã nicio clipãresorturile adânci ale psihologiei personajului central.Evoluþia de la adolescenþa freneticã la insuportabilastare de adult e descrisã, repetitiv, prin metafora ultra-uzatã a „morþilor succesive”, în timp ce pasajeledespre aspiraþiile personajului central seamãnã izbitorcu militantismul din reviste glossy pentru „libertateainterioarã” a individului: „Ani buni crezuse cã nimicdin acel trecut nu e recuperabil, cã fiecare moarte îlîndepãrteazã cu cruzime de el, cel de atunci. Nu, nuera neapãrat mai bun sau mai frumos, dar era mailiber ºi mai sincer. Iar toatã distracþia ºi vorbãria,cuvintele deocheate ºi mitocãniile de care îºiaminteºte cu drag ºi disperare, nu dupã ele tânjeºte,unele poate nici nu vor fi fost întocmai, ci dupãlibertatea, bucuria ºi inocenþa din spatele lor, pe care,odatã cu fiecare moarte, le crezuse îngropate tot maiadânc”.

Dacã resorturile interioare ale personajului rãmânmecanice iar dilema centralã cu totul falsã, ceea cesalveazã fie ºi parþial romanul de la eºec e modalitateade construcþie ºi inventitatea de limbaj la care trimiteammai sus. Transcrisã alternativ, în capitole mici, cutãieturi narative de efect, povestea adolescenþeifericite scurtcircuiteazã permanent starea dezabuzatãa maturitãþii. Într-atât de bine colaboreazã cele douãdimensiuni în romanul lui Dan Lungu, încât, de la unpunct înainte, încep se influenþeze reciproc. Un foarteinteresant joc de lumini ºi de umbre orchestreazãprozatorul în aceastã evoluþie simultanã pe douãplanuri: la capãtul ei, în bula copilãreascã pãtrundedeja prima decepþie (cãderea inocentei Olivia în pãcat),în timp ce maturitatea dezolantã îmbracã treptat aerulireal al redescoperirii metafizicului. Într-un anumit sens,evoluþia romanului respectã toate datele simbolice aleparcursului iniþiatic: prin acea „îmbarcare” aproapeinconºtientã în camionul cu cadouri pentru un centrude plasament, Victor nu numai cã iese temporar dinmonotonia de zi cu zi, ci are prilejul sã-ºi regãseascãaxul de mult pierdut al vieþii. Pelerinajul din ultimulcapitol – împreunã cu copiii pe care nu i-a avutniciodatã, dar pe care ºi i-a dorit fervent – la„mormântul lui Moº Crãciun” echivaleazã cu întregireaspiritualã a personajului central.

ªi mai interesantã în roman e alternanþapermanentã a scriiturii celor douã planuri. Cãci, dacãtraumele maturitãþii sunt transcrise într-un ton maidegrabã neutru, ºters, prin intermediul unor pasajenarative cât se poate de conformiste (doarcoºmarurile lui Victor mai nuanþeazã atmosfera), în

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

42

Locurile intacteOvidiu Pecican

AUREL RÃU

Dacia XXI, 2011

OCHIUL DEACVILÃ

schimb, timpul fericit al adolescenþei stã sub semnulexploziei de limbaj. Pe cât de „normalã” e viaþaadolescenþilor Franzelã, Fasolã, Vãru, Paganel,Capalb sau Bastârcã, pe atât e ea de coloratã subraportul expresivitãþii. E aproape imposibil de expusinventivitatea extraordinarã a prozatorului întranscrierea idiomului tinerilor puºi mereu pe nãzbâtii.Expresii miºtocãreºti, înjurãturi elaborate, comparaþiitrãznite, maxime ºi sentinþe „de cartier”, care de caremai fabuloase, compun limbajul autonom al acesteilumi, la care naratorul aderã aproape total. În acestunivers mucalit, în care demonul bãºcãliei vegheazãîndeaproape la pãstrarea bunei dispoziþii, „soarelecãca numai foc”, iar gândul la bere „se-nvârte în creierca musca în borcan”. Cele mai pitoreºti pasaje suntdedicate, totuºi, admiraþiei excitate a adolescenþilordintotdeauna pentru „sexul miºto” – cãruia imberbulFranzelã îi dedicã un adevãrat imn religios-licenþios:„Pe cinstea mea, chiar aveai la ce te benocla! Pemãsurã ce ni se perindau prin faþa felinarelor, dând,din reflex, zgura la o parte, îþi clãteai privirea cubucãþele una ºi una, fãceai inundaþie la plombe, mureaiºi înviai ºi de câteva ori într-un sfert de orã, le felicitaipe mamele care le-au nãscut, întrebându-te dacã ºiele, la rândul lor, sunt la fel de bune. Doamne, câtebuci am petrecut cu privirea! Dacã pentru fiecaredintre ele ar fi zornãit un bãnuþ în puºculiþã, acum aºfi fost miliardar ºi m-aº fi tolãnit la plajã pe Coasta deFildeº. Doamne, câte þâþuºte am mângãiat din ochi,arzându-mi sufleþelul, ºi câte perechi de bulane mi-au forfecat visele franjuri-franjuri. Câte gâturi lungi ºigraþioase, împufoºate, mi-au uscat cerul gurii dedorinþã, câte liceence futeºe am dezghiocat dinuniformã cu mintea”. De la Creangã încoace, avempuþini autori mai sensibili la farmecul ºtrengãresc alcopilãriei sau al adolescenþei, cu tot amestecul sãude inocenþã ºi de instinct necontrolat, ºi în acelaºitimp mai capabili de a inventa, fãrã sã-l falsifice, unjargon specific acestei vârste. Modelul îndepãrtat, darfoarte acut, al imaginarului nostalgic marca Dan Lungurãmâne, oricât de ciudatã ar pãrea paralela, clasiculmoldovean de la sfârºitul secolului trecut. Cãci, fãrãa pierde nimic din consistenþã, nostalgia lui Creangãîmbracã acum forma limbajului miºtocãresc, decartier, al eroilor lui Dan Lungu: „ªi tot aºa întindeammaþul, ba unul, ba altul, ºi ne simþeam al naibii de bine,ne durea la bascã de ºcoalã, de mizerie, de cozi, defrig, de foame ºi de toate bla-bla-urile celor caremâncau cãcat pe toate drumurile”.

În spatele lui Dan Lungu stã un prozator care,dacã s-ar lua mai mult în serios, ar putea produceromane nu doar plãcute, ci ºi durabile.

A existat cu puþini ani în urmã un prilej când,invitat în partea lusitanã a Iberiei, l-am avut companionºi pe Aurel Rãu, „poetul Stelei”. (ªtiu, Steaua a lansatºi a cultivat consecvent nu numai o pleiadã de poeþi,

ci ºi un anume fel de a scriepoezie, dar printre toatesiluetele stihuitorilor, în-cepând cu a lui A.E.Baconski, Aurel Rãudominã prin longevitate ºicaracterul neîntrerupt,statornic, al activitãþii lui).Ne-am înghesuit febril înîngustimea micului auto-vehicul al directoruluiCentrului Cultural de laLisabona, în lumina bui-mãcitoare a conjuncþiei

dintre mai ºi sud, lãsându-ne ghidaþi printre minu-nile coastei – vile placate cu azulejos, faruri medievaledestinate mai uºoarei navigãri, poduri kilometrice ºiarhitecturi explodate în sus, curbat, în cel mai recentcartier al locului, pieþe în trepte cu perspectivedeschise departe ºi strãzi înguste în pantã, cucafenele ºi un tramvai nostalgic -, iar explicaþiilorabundente ale lui Gil Mihaiu (alt poet al Stelei, dar ºiEchinoxist, precum Adrian Popescu ºi RuxandraCesereanu, din generaþiile 70 ºi 70 ale oamenilor delitere absorbiþi de redacþie), destul de aproape - caemisie aluvionarã ºi abundenþã informativ-anecdoticã- de retorica barocã a profesorului de portughezã aluniversitãþii clujene pânã în 2000, prea curând plecatulMarian Papahagi, Aurel Rãu, înghesuit între mine ºi,parcã, Ion Pop, nota febril într-un carneþel. Nu erau,nu puteau fi numai versuri. Aº fi putut întreba, comiþândo indiscreþie, cãci de tras cu ochiul, în paralizantaaºezare de pe bancheta din spate, nu putea fi vorba…Acum însã mi-e clar cã, dincolo de fulguraþiile liriceale momentului, unele, probabil, valabile, altelepãstrate pentru atelier, în spontaneitatea clipei, câteceva din materialul satural cultural ºi emoþionalurmeazã sã treacã în prozã.

Trecut în al nouãlea deceniu de viaþã îndeplinãtatea talentului ºi luciditãþii lui, Aurel Rãu apublicat primul lui volum de prozã artisticã. El anunþão trilogie intitulatã Spaþiu ºi timp, din care cel dintâitrofeu poartã nume heraldic: Ochiul de acvilã (Cluj-Napoca, Ed. Dacia XXI, 2011, 172 p.). Schiþe, prozecu o tentã memorialisticã mai accentuatã, paginileadunã retrospective ale unei subiectivitãþi antente laveacul prin care a trecut, selectând din el oglindireaclipei în bobul de rouã mai curând decât bulgãreleistoricizat al unei proze cu deschideri cãtre mareaistorie a timpului. Naratorul este copil sau, mai exact,priveºte prin ochiul copilului; o privire de acvilã avidãde prada aromelor, imaginilor, frânturilor de realitatetrãitã, în care gestul mecanic, cotidian, dobândeºtecalitatea ridicãrii la inspiraþia de facturã poeticã.Suntem, ca în amintirile sadoveniene – Anii de ucenicie– sau ca în prima parte din goetheanele Poezie ºiadevãr în etapa mirãrilor interiorizate asupra lumiidimprejur, cu un ritual al spunerii ce tinde sãreconstituie, sã surprindã, cumva, suspendarea ºiîncapsularea în uimire ºi în descoperire. Cuvintelese desprãfuie, dupã cum nici realitãþile de atunci nuapucaserã sã se banalizeze, oricât de umile ar putea

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

43

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ãpãrea… Nu e departe, într-o posibilã cartografiere avecinãtãþilor, nici de Hronicul vechimii vârstelor, dinaventura prozasticã a lui Blaga, astfel încât, într-oasemenea constelaþie, cartea vine sã completeze unloc ºi sã mãrturiseascã o disponibilitate pe care, laurma urmei, multe dintre eseurile poetului, ori consem-nãrile unora dintre întâlnirile mirabile cu alþi confraþi depe mapamond, chiar acasã, la Cluj, ori în alte orizonturi,o presimþeau.

Este clar: Aurel Rãu nu se poate – ori nu vreasã se poatã – elibera de ultimele constrângeri alepoeziei. El respirã pânã ºi prozastic într-o anumitãcadenþã, se joacã ºtiutor cu imaginile ºi succesiunealor ºi iscã starea liricã aproape din nimic, dacã „nimic”poate însemna pastã epicã modestã, ºi nu conduce,în chip înºelãtor, mult dincolo, cãtre sunetul ritmat însecret al unei permanente vibraþii. (Nu cumva ºirugãciunea isihastã a inimii vorbeºte tot despre oasemenea ritmare?)

De la o anumitã vârstã – unii se gânesc laorizontul multor decenii, dar eu cred cã etapa la caremã refer începe chiar din zorii creativitãþii artistului,de la tinereþe, adicã – fiecare carte se oferã ca un darizvorât dintr-o generozitate necondiþionatã. Cerelevanþã au, pânã la urmã, discursurile justificative(datorie, misiune, obligaþia mãrturisirii), când ceea cerezultã duce în altã zonã decât cea de, aºa-zicând,relevanþã etnologicã, socialã sau istoricã? Drumul aluat-o într-altã parte, ºi iatã-te, în urma autorului, pe opotecã îngustã ºi tot mai adâncã, pregãtitã sã te poarteîn luminiºul propriei biblioteci afective a autorului, înmuzeul imaginar, cum spunea Malraux, alsubiectivitãþii lui aºa cum se organizeazã ea într-olocuire desprinsã de contingent, într-un „acasã”…Poþi accepta invitaþia sau poþi trece mai departe,socotindu-te convocat din greºealã.

Prozele din Spaþiu ºi timp. I: Ochiul de acvilã facparte din acest mod de complicitate care, sã zicem,în cazul unei lecturi din Trakl, te plasezã într-un concertde mierle, lângã izvoare clipocinde. Este spaþiul uneicopilãrii „de pe Bârgaie”, simþi crescând un anumetopos, montan ºi românesc, dar fãrã contururi apãsate,fãrã sublinieri ºi îngroºãri compromiþãtoare pentru unanume gust literar ºi pentru o anume situare. Estelumea dintre rãzboaie, o Românie Mare ce trece înpaginã ca o fulguraþie, adiind, chiar dacã o lozincãelectoralã sarcasticã aici, un neaoºism preþuit înpalmã - ºi subliniat cu aldine în text, aºa cum Noicase oprea sã cântãreascã grãuntele de înþelepciune alimbii pe care îl ascundeau cuvintele umile împinsespre marginile interesului de noile úzuri ale limbii –dincolo, jaloneazã un teritoriu literar anume, un spaþiuºi un timp al memoriei scriitorului.

Suntem, care va sã zicã, în faþa începutului uneitentative memorialistice. Nu sunt de aºteptat de laaceasta nici judecãþi de valoare tranºante asupraepocii ºi nici analize abia camuflate de vreun pretextbeletristic. ‘i cu toate acestea, poetul se mãrturiseºte,se zice pe sine (de parcã ar putea face altceva!). Îmivine sã cred cã, dupã peripeþiile vieþii ºi tot felul dedetururi, Aurel Rãu descoperã cã istoria nu a afectatregatul peste care, odinioarã domnea: copilãria îl

aºtepta, deplinã ºi întreagã, chiar dacã abia în dozemici, cu o anume parcimonie, în cadre rupte dintr-uncontinuum nelaîndemânã de evocat. În asemeneaocazii însã nu te joci: iei ce þi se dã. Ceea ce, iatã, amºi fãcut, aºteptând, neresemnat, continuãrile.

Dintre toate „bãtãliile“purtate astãzi în prozaromâneascã, miza cea maiimportantã îi revine celeidate pentru cititori. Nu maieste de mult un secret sauo statisticã, ci pur ºi simpluun adevãr amar, faptul cã înRomânia nu se mai citeºte.ªi nu am sã mã plîng defaptul cã nu se mai citesccãrþi noi româneºti – nu semai citeºte prozã „deconsum“ precum romane

poliþiste de duzinã sau cãrþi SF adolescentine. Înaceastã situaþie tristã arunci vina pe costuri, distribuþie,putere de cumpãrare, sistemul educaþiei, presiuneatelevizorului ºi internetului. ªi încerci sã îþi cîºtigi cititori.Bãtãlia pentru expunere publicã ºi vînzare, bãtãliapentru promovare începe sã fie perceputã de cãtretoþi autorii ca fiind la fel de importantã precum ceapentru o receptare criticã favorabilã într-un sistem totmai dezorganizat. Aceastã tristeþe a pierderii lecturiie vizibilã în recentul roman al Doinei Ruºti, Patrubãrbaþi plus Aurelius, unde imaginea cãrþilor aruncatela gunoi sau abandonate ca maculatura, aparerecurent, aproape ritmînd universul romanesc.Nostalgia lecturii de altãdatã, a cãrþilor bune tipãritepe hîrtie proastã, a lecturii-devorare astãzi cãzutã într-o imposibilitate aproape fizicã de a mai deschide unvolum, de a parcurge mai mult de cîteva pagini,coloreazã o simptomaticã a unei teribile castrãri, aunei frustrãri semi-acceptate. Doina Ruºti nuînregistreazã doar simptomele acestei maladii a noiisocietãþi, ci încearcã sã o utilizeze ca subiect, astaîn timp ce propriul roman se vrea o încercare dereîntoarcere înspre cititor.

Precedentul volum de povestiri al autoarei, Cãma-ºa în carouri ºi alte 10 întîmplãri din Bucureºti, apãrutanul trecut, lãsase deschisã poarta spre aºteptãriridicate. Stilul discret, dar bine susþinut de frazareaprecisã, apetitul pentru ludic, simþul umorului ºi opropensiune aproape ºic pentru fantastic o recomandaucu prisosinþã pe Doina Ruºti, chiar dacã ansamblulpovestirilor nu se dovedea de o calitate unitarã. Patrubãrbaþi plus Aurelius se prezintã ca o continuare fireas-cã ºi aºteptatã a povestirilor, preluînd tonalitatea stilis-ticã ºi, parþial, universul precedentului volum.

Motanul siromanul

,

Victor Cubleºan

DOINA RUªTI

Polirom, 2011

PATRUBÃRBAÞI

PLUSAURELIUS

44

Proza Doinei Ruºti, fie cã e vorba de cea scurtãsau de roman, se prezintã ca o incizie într-o realitatereconstruitã doar parþial. Dacã o serie de romancieridin noul val par sã favorizeze încercãri de priviritotalizatoare, intenþionînd sã redea versiuni proprii,adeseori polemice, ale realitãþii româneºticontemporane, autoarea preferã izolarea într-ununivers minimal, cel mai adesea înepãrtat demainstream, în care doar elemente cu potenþialsimbolic trimit spre generalizãri. Patru bãrbaþi plusAurelius e o poveste care se deruleazã în lumeacãrþilor ºi a lecturii, într-un univers delimitat de o agenþieliterarã, un cãmin studenþesc, vreo douã baruri, unhotel ºi un cartier. Un minimalism rãsfrînt ºi asupranumãrului de personaje reunite, nu mai mult de oduzinã. Firul naraþiunii se învîrte în zona obsesiei ºi ajocurilor meta ºi para-textuale, brodînd elegant ºi îndirecþia unui fantastic bine temperat, totul turnat pecalapodul încercat ºi solid al intrigii poliþiste.

Alegerea genului poliþist ca punct de plecare estefãrã îndoialã un atu, aceastã formulã îndelungîncercatã oferind de-a lungul timpului soluþiicîºtigãtoare pentru romane dintre cele mai diferite.Misterul ºi elucidarea acestuia prin deducþii ºi revelaþii,tensiunea, incertitudinea ºi rãsturnãrile de situaþie aleunei „anchete“ sunt un bun punct de plecare încaptarea cititorului. Reversul unei astfel de construcþiieste necesitatea de a construi credibil eºafodajul dededucþii, de a permite cititorului sã urmãreascãsincron dezvoltarea intrigii. Or, aici, Doina Ruºtigafeazã. Povestea romanului este povestea naratãla persoana întîi a unei tinere literate care este prinsãîn jocul unor bãrbaþi „inevitabili“, care par a-i fi sortiþide un malefic motan, Aurelius. Cine este de faptucigaºul nefericiþilor „inevitabili“, toþi legaþi de numeleAnton (ºi derivate ale acestuia), cine manipuleazãucigaºul ºi ce se aflã în spatele ciudatelor evenimenteeste, în reducþie, baza narativã. Or, din pãcate,prozatoarea e mai interesatã de simbolisticã, depsihologie, de introducerea fantasticului, de cultivareaunei anumite zone uºor supra-realiste în carerealitatea se deformeazã, decît de verosimilul story-ului poliþist. Modul de anchetã al poliþiei române nu vaconvinge, aºa cum e prezentat, nici un cititor care aîntrebat, mãcar o datã un poliþist, cît e ceasul.Planificarea unei crime va decepþiona orice cititor allui Arthur Conan Doyle, iar o sumedenie de detalii alepuzzle-ului detectivistic sît pur ºi simplu implauzibile(precum testul de ADN aplicat unui întreg cãminstudenþesc). În momentul în care componenta poliþistãa roimanului cedeazã, construcþia ansamblului începesã scîrþîie, în final lãsînd locul mai degrabã unormomente narative bine dezvoltate legate precar întreele. Ceea ce rãmîne dupã lecturã e rezumabil la douã

personaje: Aurelius ºi George Cal.George Cal este unul dintre cele mai puþin

credibile, mai simpatice ºi mai antipatice personajepe care le-am întîlnit în ultimii ani. George Cal estetînãrul scriitor incult, trendy, egocentric, mitoman ºiagresiv pe care nu ai cum sã nu îl cunoºti din realitateaimediatã. Dar, în loc sã încerce propunerea unuipersonaj simptomatic, rezumativ, prozatoareaopteazã pentru crearea unei figuri puternicindividualizate. Junele, în loc de a fi reprezentativpentru o clasã, se legitimeazã prin apartenenþa la ea.Un traseu absolut incredibil ºi total implauzibilpompeazã, surprinzãtor, foarte multã viaþã în personaj,ºi, chiar dacã nu poþi fi decît perfect convins deimposibilitatea transpunerii în realitate a tribulaþii-lor sale, îi creioneazã o psihologie credibilã ºiconvingãtoare. George Cal nu citeºte nimic ºi, practic,reinventeazã orice carte prin propriile poveºti absolutaiuritoare, reuºind sã convingã publicul semidoct ºialimentînd propriul soclu de fin intelectual. George Caleste autorul care nu are decît o carte inexistentã, ocarte pe care nimeni nu a vãzut-o niciodatã, dar carea fost bine primitã de criticã prin cronici comandate.George Cal este autorul cu pozã de june intelectualla modã, dar în spatele imaginii neexistînd decît untupeu imens care, aidoma unui motor imens,propulseazã insolitul personaj înspre succesul social.Doina Ruºti reuºeºte performanþa de a da unul dinpersonajele care reuºesc sã se susþinã prin propriapoveste, nemaiavînd nevoie de contextul unui romanreuºit sau al unei poveºti pe mãsurã.

Aurelius, motanul malefic, este personajul care artrebui sã închege întregul roman, sã ofere principalelechei de lecturã ºi sã furnizeze suficient mister ºi simbolpentru a putea lega ºi dezlega iþele întregii povestiri.S-ar putea ca acesta sã fie cel mai spectulos motan dinliteratura noastrã, dar concurenþa e subþire, cu excepþiamîþului lui Filip Florian din Zilele regelui (ºi acela e unpisic care ar fi fost mai bine sã lipseacã) sau a motanu-lui Arpagic. Filonul diavolesc ascuns în Aurelius e tributarunor ºabloane care par sã nu se punã de acor nicicumîn acest roman, pisicul nereuºind nicicum sã intre cusucces în pielea marelui erou negativ.

Discursul despre sfîrºitul lecturii e unulconvingãtor, dar cititorul care ajunge sã citeacã unroman pentru a afla de ce nu mai citeºte nu esteneapãrat genul de cititor pe care vrei sã îl cucereºti.Pînã la urmã, Patru bãrbaþi plus Aurelius este un romandecent, cu pasaje delicioase pe alocuri, cu personajesimpatice, dar care îºi rateazã þinta. Doina Ruºti scriefrumos, dar îºi propune prea mult ºi rezolvã preasumar, din punctul de vedere al construcþiei. Un romanmediu, care nu va convinge decît cititorii care dejacredeau în talentul prozatoarei.

metamorfoza acestei identitãþi.O teorie ineditã asupra lumilor

alternative se revendicã, aºadar, dela logica cuanticã, a terþului inclus,formulatã de ªtefan Lupaºcu, ºi mai

(urmare din pag.34) ales de la conceptul transdisciplinarde nivel de realitate, gândit astfel deBasarab Nicolescu, pentru a ofericlaritate sensului terþului inclus.Consider cã o asemenea teorie, curamificaþiile ei, va contribui la

înþelegerea felului în care suntstructurate ºi funcþioneazã lumilealternative (fantastice ºi virtuale),care continuã sã fascineze omulactual, claustrat într-o lume plinã decontradicþii.

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

45

Volumul de poezie al lui HoriaGârbea, pantera sus, pe clavecin,anunþã un ultim ecou de sores-cianism în literatura românã.Apãrut la Editura Tracus Arte, înanul 2011, el cuprinde douãgrupaje autonome, ce trateazãteme diferite, într-un limbaj poeticdistinct. Astfel, dacã poemeleasimilate sub bolta „trecãtorului dinkarona” prezintã aspecte ale vieþiibanale, „lettres orientales” instituieo atmosferã a unei alteritãþiculturale.

Horia Gârbea anunþã pers-pectiva sa despre actul poetic înpoemul la început, unde chiar titlulsubliniazã debutul unei noi lumi cea fost zãmislitã din imaginihedoniste. Poezia este întocmaica o iubire, care este fie trãitã pânãla epuizare ( „la 20 de ani o iubeºtica un adolescent”), fie ignoratã („la45 ai uitat-o”). Procedeul para-lelismului construieºte un curs altrãirii lirice în faþa timpului, unproces la care, chiar ºi prinabsenþã, poezia a fost alãturi, caun confident secret: „ºi câte altechipuri/ ºi câte alte vârste/ altepoveºti/ dacã mai este timp/ dacãmai este”.

În fapt, poetul ne oferã acestinstrumentar din primul poempentru a explica prezentul volum.Poezia este o notã fugitivã a unuieveniment care produce o înstrã-inare a percepþiei senzoriale sauo însemnare a unui proces degândire. Mijloacele imagisticenu sunt prezente într-un modconstant; tocmai aceastã par-ticularitate marcheazã discursulliric, oferind nuanþe neaºteptateºi tensiuni în locuri în care cititorulse aºteaptã cel mai puþin cã sevor ivi.

Dupã parcurgerea primelorpoeme, am putea spune cãinexistenþa imaginilor este de-zolantã. Lucru ce se infirmã peparcurs, când vizualul esterecuperat în procedee din ce înce mai variate, de la insistenþãasupra detaliilor („poemul re-gãsit/ între brazde de iarbã”), laviziuni de ansamblu, cu nuanþe

O pantera sus, pe clavecin

)) )))

cinematografice („de peste lac/dinspre castel/ rândunelele aducprimãvara”). Horia Gârbea nu seopreºte la reproducerea mimeticãa unor peisaje, ci le imprimã uneoriun sentiment metafizic subtil.Acesta este prezent în poemulmilioane de dimineþi, unde asis-tãm la împletirea a douã planuri:cel al urbanului matinal, cu strãziadormite unde „petru îmbãtrâ-neºte singur/ ca un nefumãtor”, încontrapondere cu soarele vita-lizator, vãzut ca un Adevãr su-prem.

Poezia lui Horia Gârbea insistãasupra unor mici detalii din carereuºeºte sã sublinieze un înþelesneobiºnuit al „textului lumii”.Moartea capãtã valenþe teatrale(„dacã moartea mea ar avea/mereu alþi spectatori/ aº juca-o cuatâta/ însufleþire ºi aº citi/ cronicilefiecãreia/ de sute de ori”), amintindîn ºoapte, printre rânduri acel „Allworld’s a stage”. Doar cã deaceastã datã, moartea este vãzutãca o piesã de sine-stãtãtoare, lacare cititorul este chemat sãasiste, promiþându-i-se cã va fialtfel.

O altã particularitate a primeipãrþi este oralitatea discursului liric,ce uneori reproduce un dialogdintre douã voci; alteori, apar replicice nu aºteaptã vreun rãspuns.Aceste tehnici de construire adialogului îl fac pe cititor sã se simtãdrept pãrtaº la secretul vocilor.Adresarea directã poate constituiun avantaj pentru cei care cautãdinamism liric, dar poate constituiun punct vulnerabil pentrucategoria de cititori care doresc oliniºte textualã, o parcurgeredomoalã, facilã a poemelor.

Grupajul de poeme „lettresorientales” încearcã sã sublimezeo altã realitate decât cea din„trecãtorul din karona”. Tonalitateaeste una a unei lumi carependuleazã între un timp aleternului ºi cel al cotidianului. Uneledintre poeme au o conotaþiesocialã clarã, dorind sã omagiezemartirajele din Hogealî, Guba ºioraºul Shusha, distrus de cãtre

Armata Roºie. Mai mult decât înalte poeme, confesiunea estesubiectivã, iar imaginile suntcoerente, oferind o înºiruire clarãa ideilor: „cuvintele pe care/ nu le-am folosit niciodatã/ stau ca oarmatã/ împietritã/ le pot privi înfiecare searã”.

Cititorii obiºnuiþi cu imagini cesurprind tocmai prin naturaleþea ºiprin simplitatea lor, vor parcurge cuplãcere volumul pantera sus, peclavecin. Este un volum care seopune unei lecturi formale, ce oferãde-a gata gânduri ºi imagini.Poemele impun o complicitate, o„cârdãºie permanentã” din parteacititorului.

Adrian Matus

ª

46

La 20 aprilie 2011 membriiPEN-Clubului francez au avutplãcerea sã se reuneascã la sediulasocia-þiei pentru a-l omagia pescriitorul român Horia Bãdescu,poet, ro-mancier, diplomat ºimembru de un bun numãr de ani,ca ºi mine, al Centrului Internaþionalde Cercetãri ºi StudiiTransdisciplinare. Director alCentrului cultural român de la Parisîntre 1994 ºi 1998, el a fãcut multpentru dezvoltarea tradi-þionaleiosmoze intelectuale dintre þãrilenoastre.

Prietenul nostru a fost pre-zentat de un eminent membru alcomitetului PEN-Club, excelentulpoet Max Alhau, care ºi-a propussã ne facã sã pãtrundem înorizontul uneiopere apreciatenu numai înRomâ-nia, ci ºi înFranþa. Titlul unuivolum publicat în2010 la edituraL’Arbre à parolesexprimã pe depline s e n - þ i a l u ldemersului luiHoria Bãdescu:Parler silence/ Sãrosteºti tãcerea.Trãind o mareparte a vieþii salesub teribila dic-taturã comunistã,el a fost obligat,asemeni confra-þilor sãi, sã ex-prime indicibilul prin jocul secundal cuvântului. Nãscutã din tãcere,poezia bunã îºi gãseºte respiraþiaputernicã pentru a se puteaadapta. Cu subtilitate Max Alhau aºtiut sã ne facã sã observãm câtde adânc e pãtruns lectorulvolumelor prezen-tate deprecaritatea condiþiei umane, careatinge aici frecvent dimensiuniletragediei. Câte constatãridureroase în Syllogisme duchemin /Silogismele drumului:Esenþa drumului/ nu-i umbletul/ cinemiºcare, / trecerea-i numai/starea de reverie/ a drumului... pedrumul poemului/ rãtãceºtepulberea/ de pe tãlpile morþii.” ÎnAbattoirs du silence/ Abatoareletãcerii putem citi: „Nu mai eºtidecât rana/ în care neantul se-aºeazã/ la cinã.

În Le fer des épines/ Fierulspinilor, autorul pare cuprins dedisperare pe un pãmânt al su-ferinþei: „Doar tu precum un orb/ teîncãpãþânezi sã te izbeºti/ deumbrele lucrurilor”. Absenþã aluminii este o imagine care revine

adesea în opera autorului. Regimultotalitar pare a-i fi transformat peoameni într-o adunare de cârtiþelipsite de luminã. Tradus înfrancezã de cãtre poetul GérardBayo, Le vol de l’oie sauvage/Zborul gîºtei sãlbatice e un frumosroman plin de nostalgie, ale cãruipersonaje par sã vieþuiascã într-olume a penumbrei. Cea de a douaparte a volumului Parler silenceintitulatã Jurnal de subteranã sedeschide cu o afirmaþie teribilã : „Nune priviþi cu mânie,/ nu suntemdecât cârtiþele / lui Dumnezeu ».Aparent Dumnezeu nu face marelucru pentru a ne lumina.

A mã opri aici mi se pare a da oproiecþie realã dar incompletã aoperei lui Horia Bãdescu. MaxAlhau mi-a oferit cu gentileþeposibilitatea sã evoc splendidul

eseu La mémoire de l’Etre/Memoria Fiinþei, al cãrui subtitlueste Poezia ºi Sacrul, publicat laEditura Rocher în colecþia dirijatãcândva de Basarab Nicolescu.Regretatul nostru prieten, poetulMichel Camus scria în prefaþa saÎn fond Memoria Fiinþei este ooperã profeticã, de citit ºi demeditat, de la care plecând sepoate enunþa urmtoarea axiomã:Poezia viitorului va fi metafizicãsau nu va fi deloc. Sentimentelelui Horia Bãdescu nu aparþin uneireligii anume dar umanismul luipare impregant de un misticismcare transpare ici ºi colo înversurile sale. Sobolul ºtie cãlumina existã! Putem citi înApocrifele regelui Solomon: Sã ne

învelim în luminadivinã a vieþii! Unalt exemplu în Unjour entier/O’ntreagã zi: De-parte, foarte de-parte…/dar încãîn ochii tãi/ luminade-acolo,/ încã înochii tãi/ cerul desine însuºi/ uitat –/ pînã-n mãrunta-iele lui Dumne-zeu/ cerul. Ca unfizician cuanticpoetul se gãseºtedinaintea unuivechi principiufilosofic reînnoit ;

acela al noncon-tradictoriului con-trariilor. Autorul îl citeazã pe mare-le poet român Lucian Blaga: Eu culumina mea sporesc a lumii tainã.El explicã A nu dezvãlui misterulînseamnã, în acelaºi timp, a-l trãipe deplin, a participa la el, ºi prin ella Fiinþã. Ar însemna într-un fel sãte cufunzi în el, în forþa lui gravi-taþionalã pentru a-þi lua partea,devenitã putere a sufletului. Astfelse explicã acea complicitate degândire care mã apropie poetic deHoria Bãdescu. Neputînd sãdezvãluim Misterul, suferimatracþia lui…ºi trãim, amândoi,plãcerea de a ne scãlda în el!

Maurice CouquiaudVicepreºedinte

al PEN-Club francez

ª

Placereade a traiMisterul

)) )))

)) )))

47

Fiecare treaptã a destinului mi-a transformat parcursul profesionalîntr-un drum iniþiatic spre noiidentitãþi artistice care mi-aumarcat trecerea spre alte medii ºiforme sedimentate apoi în etapecreatoare.

Fiecare etapã s-a metamor-fozat printr-o cãutare obsesivã aceea ce mintea ºi sufletul meu auproiectat ca prelungire a existenþeimele în: CHIPUL FÃRÃ CHIP,NET PEOPLE, UMBRE ALEPREZENTULUI ºi recenta etapãTIMPUL REGÃSIT.

Dupã o fascinantã rãtãcireprofesionalã în era informaþionalã ºia înaltei tehnologii, dupãproblematizarea ei în termenicreatori, am simþit nevoia sã mãîntorc în timp, acel timp paralelsedimentat în inconºtient pe carenu-l sesizãm, prinºi fiind înaspectele iluzorii ale rutinei coti-diene. Astfel s-a nãscut dorinþareconstituirii acelui timp depozitat înabisul memoriei sub forma deimagini, senzaþii, percepþii, mul-tiplicat în „euri“ succesive ºi supusdegradãrii.

Am simþit cã nu voi putea sãrecreez acel timp decât printr-un

demers raþional-iraþional, fãcândastfel sã retrãiascã toate acele euritrecute, în încercarea de a re-constitui eul fragmentat.

Ca sã pornesc pe acest noudrum m-am gândit cã trebuie sãfolosesc probe ale trecutuluiconcretizate in imagini foto-grafice, iar dintre ele, sã caut peacelea care prin simpla vi-zualizare ar declanºa memoria

involuntarã, singura capabilã sãreleve ceea ce a fost depozitatîn inconºtient.

Cu momentul selecþionãriiimaginilor am intrat, practic, pepoarta reevaluãrii creative atrecutului încercând, totodatã, sãgãsesc mijloacele profesionaleadecvate.

Aceastã aventurã profesionalãa debutat în toamna lui 2004. Deatunci ºi pânã acum, în 2008, nu

Timpulregasit

)) )))Florica Prevenda

am fãcut altceva decât sãrecuperez acea sumã de faptecontingente ca pe o cronicã aintersectãrilor întâmplãtoare careau alcãtuit trecutul, cel absolut,(definitiv pierdut), ºi pe acelarecuperat în seria TIMPULUIREGÃSIT.

TIMPUL REGÃSIT înseam-nã oameni, oraºe, eurile mele,supuse reconstituirii ºi expusesecvenþial în globalitatea ciclului,derulându-se pe o schemãcompoziþionalã ce se vrea un„film“ derulat pe verticalã, uneorisub forma detaliilor supradimen-sionate, alteori reluate obsesiv.

Concluzia la care am ajunsdupã ce am traversat aceastãetapã profesionalã, a fost cãexistenþa noastrã se constituiedin prezentul concret ºi trecutulparalel (inconºtient) ºi cãîmpreunã, trecutul ºi prezentulalcãtuiesc „timpul nostru“, alfiecãruia. Prezentul este supusvitezei cotidiene, pe cândtrecutul, timp ideal format dinmultitudinea de imagini, senzaþii,percepþii, poate fi imortalizat prinopera de artã ºi redat astfelprezentului continuu.

48

Publicist de vocaþie, polemistºi atent observator al fenomenuluipolitic din þarã ca ºi din strãinãta-te, Viorel Cacoveanu ºi-a dobânditde-a lungul anilor notorietatea prinaducerea în spaþiul literaturii de fic-þiune a comentariului la zi al eveni-mentelor, mai mult sau mai puþinimportante în ordinea angajamen-tului politic – de strategie politicã, înesenþã – care au avut (au) un im-pact direct asupra naþiunii române,a spaþiului geografic (administrativ)al þãrii, al spiritualitãþii noastre º.a.Au rezultat – prin anii ’70-’80 – câte-va piese cu marcat caracter satiric,polemic, incomode pen-tru regimulde atunci, ce au stat pe afiºele unorteatre din þarã în duratã diferitã înfuncþie de vigilenþa organelor departid (de cenzurã) la nivel centralsau local.

Dupã 1989 Viorel Cacoveanus-a profilat – urmând o experienþãmai veche, a prozei satirice descurte dimensiuni (în ºcoala lui I.L.Caragiale) – pe un tip de epicãromanescã, în care conflictul dintrepersonaje, intriga propriu-zisã e maidegrabã pretext, autorul abordândcu vehemenþã (nu neapãrat curaj)ºi sarcasm o problematicã socialãºi mai ales politicã, de actualitate, lanoi ca ºi aiurea, în formula epiciipamfletare.

A publicat în aceastã cheiecâteva romane de analizã politico-istoricã, cu titluri incitante, ce ºi-auaflat curând numneroºi cititori,bucuroºi sã afle în cãrþi (nu doar laemisiunile T.V., care se pierd prearepede în neant, cu toate cã oarhivã specializatã a fiecãrui postde televiziune le pãstreazã, letezaurizeazã pentru a le putearepune pe tapet, treptat, fragmentar,ori de câte ori e nevoie la apelulmemoriei documentului) exprimategân-durile pe care înºiºi le vehi-culeazã în cercurile intime, fami-liale, de prieteni sau de simpatizanþiai unor partide (de obicei înopoziþie). Sunt romane pamfletare,scrise cu aplomb publicistic, in-cisive prin natura lor satiricã binedirecþionatã în epocã (în etapeleepocii), cu destule pagini eseistice

Romanul ca pamflet politicpe teme diverse, cu dialoguri antre-nante (deprins ale mânui, din prac-tica dramaturgicã) – o reþetã nutocmai originalã (cam pe aceleaºicoordonate literare se înscriu ºiproducþiile unor Radu Theodoru sauPavel Coruþ) dar sigurã ºi cu multeangajamente de atitudine evidentpersonale totuºi. Aºa este ºi cel mairecent roman al sãu, Pilat din port(Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2011), o farsã parodicã laadresa sistemului de guvernare deazi al României, în centrul cãruia seaflã însuºi preºedintele, cu me-tehnele lui din care se propagã,radiazã comportamentul subordo-naþilor, al colaboratorilor, execu-tanþilor, al susþinãtorilor etc. Nu estenumit niciunde dar nu e greu deidentificat.

Romancierul nu inventeazã unsubiect anume ci îl înfãþiºeazã peerou, ca protagonist al unorîntâmplãri pe care le ºtie toatãlumea, fiind amplu mediatizate, daracum vãzute cumva din interioruldesfãºurãrii lor, din perspectivaaceluia care le orchestreazã.Existã, desigur, ºi un conflict –schematizat cu bunã ºtiinþã – întreacest preºedinte, ca personajnegativ, malefic, grotesc, ºi un ºefde instituþie din subordine, careapare în postura de om cinstit (eroulpozitiv) ce cautã prin toate mij-loacele ce-i stau la îndemânã, sã lu-mineze ºefului starea realã defapt în þarã, propunând, dacã nudirect, soluþii, mãcar atitudini ce arputea îndrepta, într-un fel, lucrurile.În acesatã confrunatre, ViorelCacoveanu mizeazã pe modalita-tea analiticã de a-i prezentapreºedintelui adevãrata sa înfã-þiºare, în conjunctura evenimentelorpe care, de cele mai multe ori, leprovoacã însuºi. Aici, în acestepasaje de comentariu politic (istoric,sociologic, cultural º.a.) rezidã forþade penetraþie, de percuþie a ideilorpe care prozatorul îºi construieºteedificiul. Iatã, bunãoarã, un tip decomentariu eseistic, pamfletar, pole-mic pe tema identitãþii în istorie apoporului român: „Românii rãmânpeste vremi ca un popor ciudat,

deseori straniu. Efortul lor, zgârcitoricum, nu e unul pozitiv, creator,unitar, dedicat zilei de mâine, ci unulmai mult de formã, mereu orientat ºicantonat spre trecut. ªi nu e demirare. Mereu a fost dus cu vorba,minþit, i s-a promis, dar i s-a luat totºi fãrã jenã. Sluga prost plãtitã e unhoþ în casã, zice o vorbã de-a noastrã.ªi el a fost o slugã întotdeaunaprost plãtitã în þara ºi în casa lui. Nu-mai cã, dincolo de toate vicisi-tudinile istoriei ce s-au abãtut pesteel, românul are o slãbiciune, ometeahnã – cum ar zice Caragiale.Nu se gândeºte la viitor, nu-l vreatrainic ºi rodnic, ci mai degrabã vreasã afle ce a fost, culmea ironiei, cea trãit el ºi ai lui, cine l-a oropsit,umilit ºi de ce. El scurmã cu pa-siune în gunoaie, aflã câte ceva,ce nu-i slujeºte la nimic. Statul i-acreat ºi instituþiile care sã-l ajute,sã-l ducã, inutil, în anii ºi în decenii-le trecute. La mijlocul veacului alXIX-lea, statul ºi instituþiile lui totdemocratice – ca ºi azi! – au«creat» pentru el, pe bandã rulantã,eroi, patrioþi, revoluþionari, comuniºtiiubiþi, ilegaliºti sfinþi ºi, deopotri-vã, duºmani de clasã, legionari,fasciºti, deviatori de la linia par-tidului, sabotori ºi chiaburi. Þinta?Tot trecutul. Acum, la început deveac ºi de mileniu, statul ºiinstituþiile lui, ºi mai democratice,îi «creazã» luptãtori antico-muniºti, revoluþionari cu acte ºiprivilegii, democraþi, creºtini, mili-ardari, deþinuþi politici, torþionari,securiºti ºi comuniºti bandiþi, dedata aceasta. Þinta? Tot trecutul.ªi românul se întoarce mereuacolo ºi crede tot ce i se spune ºii se aratã, aºa cum un struþ în-ghite tot ce i se aruncã. ª.a.m.d.Asemenea pagini ar putea ficitate din abundenþã.

Polemistul Viorel Cacoveanuabandoneazã intervenþia gaze-tãreascã, efemerã. în favoarea unorcomentarii politice, tot polemic, darîncorporate unor construcþii deamploare, romaneºti, menite aînfrunta vremea ºi vremurile, ca omãrturie de sine a unei conºtiinþecivice, critice, a timpului sãu.

Constantin Cubleºan

49

„…tot ceea ce urmeazãeste o poveste”,

Dumitru Cornel Vîlcu,Orizontul problematic al

integralismului, vol. 1, p. 14

Desigur, un tânãr autor carevrea sã-ºi facã intrarea pe terenulºtiinþei în mod original îºi permitesã se joace cu termenii sperândcã noi vom înþelege gluma ºi,urmãrindu-l la lucru, vom vedea cãde fapt ceea ce face el este serios.Concret, tânãrul lingvist clujeanDumitru Cornel Vîlcu ne poatedestãinui amical cã teza sa dedoctorat este de fapt o poveste cufilosofi ºi lingviºti pentru cã mizeazãpe flerul nostru, ne crede destul dedescuiaþi la minte încât sãînþelegem cât de „ºtiinþificã” este,în realitate, povestea lui, care laurma urmei poate juca oricând rolulunei teze de doctorat. Ceea ce s-aºi întâmplat. Cartea pe care o avemîn faþã – Orizontul problematic alintegralismului, ed. Argonaut &Scriptor, Cluj-Napoca, 2011) – estede fapt teza sa de doctorat,susþinutã în 2007 la Facultatea deLitere a Universitãþii Babeº-Bolyai.

Cu inteligenþa lui zglobie – careuneori parcã se fascineazã de sineprecum pisicile de umbra propriepe pereþi, fãcând diverse miºcãridin urechi ºi din coadã ca sã-ºiverifice morfologia specularã –tânãrul autor îºi ia libertãþi de naturãretoricã atât cât e nevoie pentrua-i remarca noi originalitatea ºi, dealtfel, profilul personal al con-strucþiei sale ºtiinþifice, întrucâtpare de neclintit în convingerea cãproducþiile minþii umane, chiar ºicele mai abstracte, speculative,dianoetice sunt la urma urmei niºtepoveºti. Asta nu le sãrãceºtenicidecum caracterul expresiv,semnificant, nici nu le îngusteazãorizontul cognitiv, însã domoleºtepe cât se poate acea pretenþiegravã – comunã anumitor filosofiiºi „ºtiinþe ale spiritului” (Dilthey) –cã am avea de face cu „realitate”ºi „adevãr” în sensul cel mailimpede ºi neîndoielnic. Autorulriscã, cu ingenuitatea specificã

debutanþilor pe terenul teoretizãriisistematice, un „manifest” an-tipozitivist pe care ar trebui sã-lavem mereu în minte pe parcursullecturii ca sã putem plasaaserþiunile sale la locul semanticdorit: „Acesta e manifestulantipozitivist cu care trebuie sãdebuteze prezentul text; aceastaeste esenþa atitudinalã a lucrãrii înansamblul ei. E o afirmaþie ce pareinventatã doar ca sã ºocheze – dartot ceea ce urmeazã se întoarcespre a o întemeia: privite cu ochiulunei ºtiinþe care nu vede decâtpalpabilul, mãsurabilul, calculabilul,toate personajele, întâmplãrile ºiideile care urmeazã sunt ficþionale.Orice asemãnare a lor cu oameni,evenimente ºi esenþe reale eatinsã de contingenþã. Dar tocmaio ºtiinþã cum e cea pe care ampomenit-o nu ne poate interesaaici, într-o tezã de integralism;tocmai a cãuta confirmãri dinpartea ei ar constitui o gravã –fiindcã primarã – eroare ºtiinþificã.Realul în sensul în care am folositcuvântul mai sus, e chiar criteriulpe care teza de faþã îl va supune,constant, contestãrii. Nu pentrua-l înlãtura definitiv, ci pentru a-iafirma inevitabila, eterna, decãzutachiar – secundaritate.” (p. 13)

Cornel Vîlcu se asigurã pe sineºi ne asigurã pe noi, cã atunci cândgândim ceva singura realitate esteconþinutul ºi forma propriilorgânduri, dincolo de care nicimãcar o Gândire cu majusculã sauun Eu transcendental nu pot fipostulate, iar atunci când încercãmsã argumentãm nu ne sprijinim penimic altceva decât pe limbajulnostru, a cãrui funcþie în acelmoment este sã-l asigure pe celcu care comunicãm cã spunemceva care cuprinde sens ºi cãacestui sens îi poate corespundeun analog în propriul sãu spirit sau,sã-i zicem, intelect, iar dacã seajunge la convenþia cã oricãrui altintelect posibil acele expresii artransmite aceleaºi sensuri putemconcede cã e vorba de o teorie. Însine o teorie filosoficã nu are nevoiede mai mult decât consensul

intelectelor ce-o gândesc, iaracest fapt nu constituie la modulriguros un adevãr, pentru cã nuexistã instanþa externã care sã-lvalideze. Doar în ºtiinþã cercetãtoriibeneficiazã de avantajul cã din locîn loc apar realitãþi care urmeazãconstant traseele dispuse de unsistem teoretic. Dar nici mãcar aiciîntotdeauna ºi nu în orice sistemde referinþã.

Pentru orizontul în care doreºtesã se înscrie teza autorului nu enevoie de un „Real” ca atare. Estesuficientã o þesãturã semanticã,adicã o pânzã creatã din emanaþiileunui logos semantikos capabil sãconcureze pretenþiile, iar uneorichiar infatuãrile acelui logosapophantikos al raþiunii pro-ducãtoare de adevãr, respectivfalsitate (p. 55-56). Pe scurt autorulcrede cã o ficþiune denssemnificantã e de ajuns pentru acompune o teorie, iar referentulacesteia nu ar intra neapãrat înconflict cu pretenþiile Realului:„Ficþionalul nu este, în opinia mea,o devianþã de la real, ci invers,realul este o tristã sãrãcire a unuificþional care, oricum, îl precede defiecare datã. În spetele fiecãrui datstã un întreg edificiu constitutivcare doar el face ca datul sã neaparã ca atare.” (p. 19-20) Altfelspus, oricare real sau dat esteconstituit în asumãri de naturãintenþionalã, fapt care slãbeºtenecruþãtor dihotomiile clasicerealitate-ficþiune. La rigoare, chiarºi în domeniul cercetãrii ºtiinþificeexistã o conºtiinþã constituantãcare „dã formã” fenomenelorsupuse cercetãrii, aºa încâtrealitãþii în sine sau obiectivitãþiipure nu-i poate reveni decâtatributul transcendenþei de care,kantian vorbind, nu ne putemapropia.

Teza lui D. Cornel Vîlcu doreºtesã expunã reþeaua analiticã ceduce de la fenomenologia luiHusserl la lingvistica integralã a luiE. Coºeriu. Acesta e planul deprincipiu, pe care însã autorul îlrealizeazã prin tehnicile ocolului,ale apropierii ºi tatonãrii, exersate

Poveste pentru studiosi,Vianu Mureºan

50

atât de laborios ºi cu atâta pasiuneîncât ai uneori impresia cã a ui-tat þinta. O impresie, desigur,derutantã, întrucât la capãtulfiecãrui capitol sau paragraf îºirezumã mãnunchiul de teze ex-trase, indicând ºi rostul lor în eco-nomia ansamblului argumentativ.Pânã la capãtul primului volum altezei, cel publicat deja, toþi paºiifãcuþi au statutul unor seminariipregãtitoare, al unor lãmuririprealabile ºi ajustãri tematice învederea unui pas teoretic final pecare probabil îl vom parcurge în celde-al doilea volum al tezei. Evident,în filozofie ºi, mai amplu, în ºtiinþelespiritului toate temele mari se leagãîntre ele ºi de la Aristotel încoace,prin Descartes, Kant, Husserl ºiHeidegger putem urmãri destinulmarilor teme, inclusiv al limbajului.O retrospectivã în istoria gândiriise impune, deci, iar reperele aufost puse de cei care au parcursmai demult acelaºi drum, autoricare se regãsesc în „vastabibliografie”, cum se spune cuextaz prin referatele comisiilordoctorale, de parcã asta ar fi denaturã sã rãpunã orice dubiu în cepriveºte comprehensiunea temei.

Autorul probeazã, uneori pânãla nivel de rafinament ºi epatare,cã a studiat, înþeles ºi realizatlegãturile cele mai coerente întretezele ºi argumentele diverºilorautori supuºi analizei, însã parcãse aglomereazã excesiv cu texte,paragrafe copios reproduse, citateºi note infrapaginale copleºitoareîn demersul sãu, încât de la ovreme aproape cã se mulþumeºtesã coasã laolaltã textele ºigândurile altora. Sunt enorm demulte pagini, majoritatea de fapt,care par analize de seminar laparagrafe ample ale unor clasicisau specialiºti recenþi, aduºi înconcert de tema în discuþie, ºi mãîntreb dacã nu ar fi fost mairelevantã o rezumare a conþinu-tului ºi regândirea pe cont propriudupã direcþia indicatã de intuiþiaauctorialã? Evident, o tezã doc-toralã trebuie sã aibã armãturãºtiinþificã, dar nu e obligatoriu cagreutatea acesteia sã sufocegândul propriu, dacã el existã. Lamodul riguros, expunerea oricât deabilã ºi inteligentã a tezelor autoriloranalizaþi nu este încã o tezã

proprie, însã trebuie sã ne ferim afi categorici pânã vom vedea ºi celde-al doilea volum, cãci o jumãtatede nucã nu e încã „o nucã”. Abiacând va fi întreagã, vom puteapreþui ºi jumãtatea ei la justavaloare.

Aceste observaþii vizeazã strictforma ºi compoziþia lucrãrii, al cãreiconþinut bogat e o sursã de enormelãmuriri ideatice chiar ºi pentruintelectuali cu educaþie înaltã. Emeritul colosal al lingvistului D.Cornel Vâlcu de-a fi înþeles atât deacurat istoria ideilor filosofice, de-a fi pãtruns fenomenologia, care efãcutã parcã pentru minþi pre-destinate, foarte puþine, ºi de-a ficondus istoria lingvisticii înspresinteza coºerianã. Dar avemnevoie de volumul doi ca sã ovedem propriu-zis. Însã dupã acestexperiment didactic, autorul armerita sã-ºi foloseascã splendidainteligenþã în serviciul gândiriiproprii ºi cu un limbaj cât mai puþinprezumþios. E un test greu pentruorice om citit, sã poatã dezlegagândul propriu de depunerileimemoriale ºi, de fapt, continue alegândurilor celor studiaþi.

Dacã va reuºi sã se dispen-

seze de puzderia bibliograficãsufocantã ºi de terminologia acãrei inflaþie subþiazã conþinutulintuitiv al gândirii, atunci specialistulincontestabil „care este” ar puteaajunge un gânditor cu figurã ºiinstrument propriu. Pentru astatrebuie sã facã mai puþin pespecialistul ºi sã înþeleagã cã nu eimportant mereu ceea ce e preþios,ºi nu e semnificativ tot ceea ce e„riguros” ºi „corect”. Sã-ºi laseseminþele minþii sale prolifice ºiclare sã creascã de la sine,sãlbatice, sã-ºi aleagã singuredrumul prin limbã, despovãrate deprestigioasele cliºee universitare,iar povestea pe care doreºte s-ocompunã sã nu arate ca undiscurs esoteric. Personal cred îndestinul de gânditor al lui D. CornelVâlcu, a cãrui vervã inteligentã nuse poate mulþumi sã rumege lanesfârºit nutreþuri bibliografice.Teza lui va fi mereu utilã studenþilor,chiar specialiºtilor, dar pentru sineva avea nevoie de texte maicurate, adicã izvorâte din sursanearhivatã cultural a propriei firi.Ar fi pãcat sã insiste în spe-ializare, apanaj, de regulã, almediocrilor.

51

Þinuturile sudului, cel de-aldoilea volum al Andrei Rotaru,publicat în 2010 (Editura Paralela45), ne aduce în faþã un imaginarde facturã oniricã din categoriadelirului, diferit de întruchipareaFridei Kahlo din volumul precedentÎntr-un pat sub cearºaful alb, maiiraþional, mai subtil ºi mai matur. ªitotuºi... ceva lipseºte.

Fantasmele þinuturilor suduluiparalizeazã eul narator þintuindu-lfizic într-un spaþiu familiar în timpce imaginaþia pluteºte în atem-poral, iar realul se metamorfo-zeazã în funcþie de trãirile eului.Simþurile sunt amorþite ºi rãmândoar impresiile vagi ale locurilor, alefiinþelor, ale sentimentelor, ca într-o dimineaþã în care devenimconºtienþi de propria persoanã darnu ne desprindem încã de vis.Halucinaþiile, lasitudinea, iubireaneputincioasã, angoasele suntredate în mod admirabil de cãtrepoetã într-o liricã detaºatã depoezia „cartiereascã“ (condamnatãde poetã) pe care o abordeazã uniiautori contemporani. Toate aces-tea se observã încã din primelepoezii pe care le citim; apoi, însã,ele devin asemãnãtoare, repetitive.Apar fragmente interesante atuncicand sunt citite separat, dar carepromit ceva ce nu vine atunci cândcitim volumul ca pe un întreg.Având pe de o parte simplitate,refuzul unei intelectualizãri forþateºi pe de alta un imaginar limitat ºi omonotonie afectivã, se simtenevoia unei naturaleþi a stilului carenu apare, cuvintele ºi imaginilepãrând adesea cãutate, chiar voitermetice. Pe lângã fobiile ºiangoasele pe care poeziile le punîn cuvinte, cititorul are ocazia sãdescopere ceea ce pare a fi teamarealã a poetei, ºi anume aceea dea nu spune prea mult, de a nu fiprea explicitã. Aceste imper-fecþiuni nu reuºesc totuºi sã rã-peascã din frumuseþea versurilor.Ceea ce o face, însã, este o limi-tare de altã naturã.

O liricã oniricã impune, brutalchiar, o mare originalitate ºi

diversitate tocmai pentru cã temaeste atât de generoasã, oferinddescãtuºarea de orice formã dereal ºi libertatea imaginaþiei pure,incontrolabile a delirului. ªi totuºi,Andra Rotaru pare incapabilã sãse scufunde în aceastã mare (casã folosim metafore acvatice, înspiritul volumului), obligându-l ºi pecititor sã plonjeze într-o apãsuperficialã. Monotonia apare chiarla nivel lexical: leitmotivul acestuivolum este cuvântul „trup”, înlocuitpe alocuri cu sinonimul sãu perfect„corp”, pentru a se evita o repetiþiesupãrãtoare. Este surprinzãtorfaptul cã nu existã nicio poezie cuacest titlu. De fapt, cuprinsulvolumului reprezintã singureledouã pagini consecutive în care nugãsim niciunul dintre termeniipreferaþi ai poetei. Asistãm la unpermanent flux ºi reflux, o mare(nu prea densã) de imagini ºi trãiricare vin ºi pleacã ºi apoi vin dinnou, calm ºi previzibil. S-ar fi simþitnevoia unui oarecare punctculminant, eventual cu mici erupþiipe alocuri, câteva poezii maigeneroase, ieºite din propriul tipar,în locul suprafeþei uniforme. Darpoeziile Þinuturilor sudului sunãmai degrabã ca un început (încazurile cele mai fericite) sau, maidegrabã, ca un deznodãmânt.

Avem totuºi în vedere faptul cãpoeta nu a atins încã maturitateaartisticã ºi deci mai are timp sã îºicreeze un stil personalizat ºi sãexploreze libertatea imaginaruluiales pentru ca poezia ei sã poatãfi amintitã ani de acum înainte.

Rebeca Toanã

Þinuturile sudului,þinuturile monotoniei C

ÃR

ÞI

Ultimul volum de versuri sem-nat de Ioan Mãrginean, Anotimpuldin Patmos (Editura Brumar, 2010),reitereazã o parte din temelerecurente din creaþiile anterioa-re (Inevitabila cãlãtorie-2002,Pasãrea din cerul gurii-2004 ºiMonolog lângã lampã-2006),precum predispoziþia dialogicã ºiraportarea misticã la divinitate ºidragoste, nostalgia atmosferei

rustice ºi avatarurile tensiuniilãuntrice cvasi-perpetue.

Ceea ce pare a-ºi propune IoanMãrginean nu este atât subîn-tinderea unei avanscene apo-caliptice cât configurarea uneiapetenþe de a conjuga trei tipuri destãri simptomatice în devenireafiinþei, corespunzãtoare conjurãriidivinului, raportãrii prin iubire laCelãlalt ºi travaliului creator, iarfarmecul suitei de poeme derivãdintr-o orchestraþie iscusitã adialogului dintre membrii acesteitriade tainice.

Universul pe care-l circumscrieIoan Mãrginean are o pronunþatãcoloraturã atemporalã, întrucât înPatmos, anii trec ºi vin/cu vitezaluminii (VII), iar minimele date aleconcretului cotidian sunt excedatede contururile unui intervalcaracteristic, atopic (La poartadintre lumi vãmuiau oameni fãrãchip-XIX).

Aplicarea unei strategii aascunderii (ochii dominã simfonia,deci unde sã mã ascund? – XXVII)relevã de o intenþionalitate tipicexpresionistã, ce dizolvã realulîntr-o anticamerã unde se dezvoltãangoasa primã faþã de cântul gol(XVI) ºi se intoneazã speranþaprofeticã a unei resurecþii per-sonale.

Asemeni lui Dumnezeu, care,nevãzut, se strecoarã în cer, aninumãrând (VII) poetul se ascunderitualistic, într-un vad al pãtimiriiîntru cuvântul izbãvitor: În inimapãmântului se plânge încet:/scriuasta cu tãcerile mele,/ pe limbamea netradusã (XIV); Mã distilezîn versuri, n-am sã fug de mine/înnoaptea asta (LIII).

Din chilia ipoteticã a însân-geratelor cuvinte, ce cautã a se-nchega-n poem (X), transparapeluri criptice: Din coloana filmuluimut/ þi-aº scrie atunci un poem,/sau poate cu fulgere þi-aº scrie/numele pe toþi copacii (XXXI), oriecouri ale neputinþei de a se rostiautentic: întrebaþi-mã dacã voiplânge ºi-am sã vã rãspund/ cãdegetele cum un balaur seprelingeau printre cuvinte (XXXIII).

Volumul include ºi o suitã depoeme traduse în limba englezã decãtre Aida Hancer, Talking ToWindmills, care se evidenþiazã atâtprin prezervarea iscusitã a

Ipostazele unui Apocalipsorfeic

52

valenþelor incantatorii ale versurilororiginale, cât ºi prin amplificareapotenþialitãþilor stilistice aleacestora. În acest sens, uneoriversul ezitant dobândeºte vigoaregraþie transcripþiei, bunãoarã încazul pasajului median din „cântul”XVIII :

Nu trebuie sã te rãstigneºti,/Paganini cel mare n-a compusbocete/pentru clopot ºi cârciumi/ºinici bucuria trecãtoare n-a strânsîn ea glasul nemuririi./Voi ieºi lafereastrã grãbit ca ziua cecoboarã-n noapte,/sã nu las cerulsã ucidã copilãria mea,/nici osuferinþã vie sã nu se coboare-nmormânt versus no crucifixionneeded/The Great Paganini nevercomposed bell laments nor/drinking songs/ no voice ofeverlastingness was there in apassing fancy/I will be short at thewindow like a day fall to night/sothe sky won’t erase my childhood/may no alive agony reach thegrave.

Ecourile acestei ultime mãrtu-risiri lirice la care ne invitã autorulpoate fi socotitã o probantãmãrturie de autenticitate pe carecititorul (atât cel iniþiat în universulartistic generic al lui IoanMãrginean, cât ºi cel neofit) esteinvitat de a o depista ºi savura.

Ana Ionesei

Am pornit la drum cu Ceea cene desparte, epistolarul întreþinutde Vasile Ernu ºi Bogdan-Alexandru Stãnescu, crezând cãvoi gãsi în ea partenerul unordispute pe care le plãnuisemîndelung. Dialogul fals îndoliat întredoi autori care îºi împart marealiteraturã, disputa nesãþioasã întrecuvinte incapabile sã mairecupereze sensuri, pãreau sãindice colaborarea cu acest tip detext. Mã înºelam. Consistenþaopiniilor ºi argumentelor, mobi-litatea autorilor ºi a cititoruluiîn interiorul textului, demiterealimbajului pretenþios, fac din acestschimb epistolar un episod literarinedit.

Mizã ºi remizã înliteratura universalã

Vasile Ernu, cunoscut prinvolumele Nãscut în URSS sauUltimii eretici ai imperiului,împreunã cu Bogdan-AlexandruStãnescu, cronicar literar ºi editornelipsit din viaþa literarã româ-neascã a ultimilor ani, devin, înaceastã carte, ei înºiºi personaje.Cei „doi oameni care vorbescdespre literaturã, vise, obsesiipersonale, totul pornind de la unpariu infantil”, îºi prelungescexistenþa în interiorul unui spaþiucare, vãzându-se interogat cuatâta iscusinþã, se vede nevoit sãcedeze ºi sã creeze în jurul sãu ºial celor doi autori, elementelenecesare unei convieþuiri fireºti.Mãnuºa „aruncatã” de „nevinovatulde Nabokov”, cum îl numeºteVasile Ernu, capãtã, asemenea„nasului” lui Gogol, caracteristicileunei existenþe individuale. Atuncicând nu regizeazã momentele detensiune ale cãrþii (când nuîncearcã „sã dinamizeze acestschimb epistolar”, sã-l facã „maijurnalistic, mai atractiv”), cei doiautori renunþã la joaca „de-a tânã-rul contestatar” ºi se preschimbãei înºiºi în colportorii unor zoneabisale, care ascut privirea citi-torului. În acest teatru de impro-vizaþie împãcarea cu Dostoievski,descoperirea lui Tolstoi, apãrarealui Gogol, a lui Joyce, semnele deîntrebare adresate lui Nabokov,genereazã argumente pe care ceidoi autori nu sunt dispuºi sã leia de-a gata, ci îºi propun, maidegrabã, sã deconstruiascã ju-cãuº fiecare mizã lansatã, une-ori chiar de ei înºiºi. Se dezbat, înacelaºi mod, indicii ale opereilui Gogol, Joyce, Platonov,Grossman, Tolstoi, Dostoievski,Orwell, ªalamov, aptitudinile decritic literar ale lui Stalin, se cautãrãspunsuri la întrebãri cum ar fi: „dece nu reuºim sã literaturizãm«realitatea», «istoria cotidianã»”,„ce e de citit pe plajã”, ”care suntcondiþiile, mediul propice pentrunaºterea ºi dezvoltarea uneiliteraturi semnificative”, saustabilirea sensului literaturii ,provocarea iniþialã a cãrþii (cineeste cel mai mare autor al tuturortimpurilor-Gogol sau Joyce),ajungând, în cele din urmã, doarun pretext.

Titlul naºte, însã, în continuare

controverse. Ce îi desparte pe ceidoi scriitori? Sã fie faptul cã pleacãde pe douã poziþii diferite, unulsusþinând „hedonistul, estetulNabokov, cu argumente dinJoyce”, celãlalt combãtându-l cuargumentele lui ªalamov, sã fie„forma”, faptul cã celãlalt „sesustrage textului ºi evadeazãîn teorie”, aºa cum susþineB.A.Stãnescu? Faptul cã unul seocupã de literaturã, iar celãlalt decontext, sau faptul cã unul dãdovadã de „romantism tuberculos”,iar celãlalt e înzestrat cu „lucidi-tatea unui Terminator cu dinþi de oþelrânjind pe sub buza sfârtecatã”?În prezenþa atâtor argumente,suntem tentaþi sã ne cerem drep-tul la un alt rãspuns: ce îi uneºte,atunci, pe cei doi scriitori? Litera-tura, spun ei, dar ºi atitudineadezinteresatã în faþa acesteia.Literatura, care devine din subiectverb, nu literatura importatã în modvulgar, ci condusã, prin acurateþeaactului verbal, spre împlinireapotenþialului sãu, care genereazã,în mod repetat, mãºti ale unuisens aflat în continuã miºcare...Literatura ascuþitã pânã în pro-ximitatea afecþiunilor sale posi-bile ºi, în final, salvatã ca prinminune, de intervenþia, întotdeau-na binevenitã, a unuia dintre ceidoi scriitori.

În acest dialog tributarneprevãzutului, dar ºi aceluiartizanat literar ce marcheazãdeclinul discursului gol, o singurãîntrebare rãmâne fãrã pereche:cum rãmâne cu scriitorii sud-americani, care au devenitsubiectul unei rocade repetate lanesfârºit? Putem sã sperãm laun rãspuns?

Cristina Moraru

„Sunt prins în acest corp ºi nupot ieºi”(p. 93)

„Dacã fac poza, mã gândesccã pozele mint, ºi atunci reglez ºivãd limpede” (p. 21)

Efectul de peliculã se modificã.Numele meu e Dimitri, cel de-aldoilea volum semnat DimitriMiticov, apãrut anul trecut la edituraParalela 45, mizeazã ºi mai multpe perspectiva oferitã de camerade filmat / aparatul foto decât cel

El nu e din lumea aceasta

53

puternice. Lumea lui Dimitri econstruitã din diferite tablouri,reluate din unghiuri diferite: „Dacãbãieþelul ar ridica privirea, fereastrai-ar pãrea un tablou” (p. 15).Personajele sunt folosite ca pretextpentru ca Dimitri sã poatã privi prin„ecranul imens” al vieþii.

Numele lui e Dimitri. Lumea luiîncepe prin numire, se dezvãluieprin jocuri ritmice de emoþii ºitensiuni, de lumini ºi umbrecolorate, de amintiri ºi proiecþii; înurma ei, corpul nu mai putrezeºte.Cititori, schimbul meritã fãcut,„puneþi asta pe repeat pânã o sãfie ok”!

Iulia Rãdac

din 2006 (semnat RobertMândroiu).

Anunþat discret de formacâtorva poezii din Efectul depeliculã, Numele meu e Dimitripare a fi construit din secvenþenarative a cãror intrigã e – însã –substituitã de o metaforã. Titlurilenumerotate ca niºte capitole deprozã, corpul poemelor — bazatpe sintaxa ºi paginarea epicului,personajele, toate contribuie laconfigurarea unei imagini formatepe retina ce „remixeazã / pesuprafaþa vâscoasã a pere-þilor”(Efectul de peliculã, p. 85)tâmplelor. Cum devine imagineapoezie? Prin ritm. Ritmul mãsuratcu stetoscopul. Ritmul prin careDimitri simte pulsul vieþii. Cititorule ajutat sã-l recunoascã ºi sã-lperceapã ca intrinsec poemelorprin structura formalã. Andrusha 13SMS trebuie citit cu o anumitãcadenþã datã de frecvenþa celor 13SMS-uri, în Erika timpul se scurgeinvers, anumite imagini se repetãîn contextele unor poeme diferite:„o viaþã de neatins, deºi o simt tottimpul lângã mine, urmându-mã” (p.40 sau p. 60), cele douã refrene:„Numele meu e Dimitri” ºi „Uiteviaþa” revin periodic amplificândsenzaþia de ritmicitate. Pe alocuri,notaþiile lui Dimitri au în mod voitrimã, deºi aceasta e privitã ca odereglare chimicã (p.71).

Perspectiva lui Dimitri diferãpentru cã el „nu e din lumea aceas-ta” (p. 80). Dimitri e hipersensibilºi are capacitatea sã vadã întot-deauna altfel ºi mai mult decâtceilalþi: „Dacã trenul s-ar opri amputea sã vedem frunziºurile cumse leagãnã în vânt. Dar trenulgoneºte.” (p. 9). Dimitri nu are ne-voie de „cercul subþire desenat cudegetul / pe un geam aburit” (Idem,p. 55) ca sã priveascã realitateaºi nici de camera de filmat („Aºa,Erika, acum zâmbeºte sprecamerã” (p. 33)). Oricât ar ºtergeAndrusha sau celelalte personajepânza de pãianjen de pe geam, eava reapãrea, pentru cã Dimitri esingurul pregãtit sã vadã realitateacrudã. Claritatea imaginii revineobsesiv: „am vãzut totul limpedeîn capul meu” (p. 23), „am pututvedea foarte clar” (p. 23), fie cãfocalizeazã obiecte minore sauevenimente care îi induc emoþii

Ultimul volum al lui Andrei Zanca,Zicudul (Grinta, Cluj-Napoca, 2010),este o prelungire a celorlalte cãrþide poezie, dintre care amintescAbisul (Limes, Cluj-Napoca, 2007)ºi Oprirea (Grinta, Cluj-Napoca,2009), întrucât urmeazã aceeaºidirecþie structuralã, aceeaºi manierãde construcþie a imaginilor poetice,izul modern al poemelor fiind redatmai degrabã prin modalitateastranie de aºezare în paginã aversurilor decât prin întrebuinþareavreunei tehnici inovatoare la nivelde construcþie poeticã. Fiecarepoem, din aceastã cauzã, pare a fio telegramã prin care cititorul estesfãtuit sã înþeleagã ce vrea, înfuncþie de pregãtirea minþii ºi ainimii.

Libertatea în interpretare nu estede lepãdat, cu atât mai mult cu câtunele poeme, contrar fracturãrii lor,aratã cã între ideea poeticã ºimodul structural prin care ea esteredatã poate exista o interferenþãde tip sincretic. Pe mãsurã însã cedezechilibrul întervine, structuracãpãtând o mai mare importanþãdecât ideea ºi, poate, mesajulpoemelor - întrucât se simte insis-tenþa transmiterii unui mesaj poe-tic -, se instaleazã artificialitatea.Aceasta din urmã transformãpoemele într-un mãnunchi deconfetti care demonstreazã, pânãla finalul volumului c-au fostdislocate din întregul lor într-o

manierã barbarã ºi lipsitã de gust,doar din sârguinþa poetului de a seînscrie într-un trend literar. Dinaceastã cauzã, modernitateaforþatã pe care Zanca o încearcãnu numai cã devine, de la unmoment dat, ºcolãreascã ºipateticã, dar ajunge inclusiv sãtransforme unele poeme în banaleproduse distorsionate, din care seînþelege doar fuga poetului depoezie.

Atunci care este miza poezieilui Zanca?, întrucât un posibil sensal ei apare, categoric, numai dupãce cortina limbajului fracturat, închip de tindere înspre modernita-te, se prãbuºeºte. Ratarea ei esteredatã, în primul rând, de dis-crepanþa instalatã între ceea cevrea poetul sã transmitã, cumtransmite ºi ce ajunge sã trans-mitã. Cititorul sãu, chiar dacã arvrea, nu mai poate aºteapta ivireasensului poetic, pe existenþã cãruiapoetul marºeazã, tocmai din cauzaacestei indecizii sau fugi de ºidupã poezie. De pildã, în foartepuþine cazuri, iar asta se întâmplãnumai atunci când poemele suntconstruite izbutit, din poezie rãsunãtrãirea ºi suferinþa poetului,încercarea de a cunoaºte ºi de ase cunoaºte: „tu fiind geamãnul, tuviaþa, mã auzi oare? / auzi cum mãîncearcã cu praºchia cinevaacum?”, iar asta se întâmplã numaicând poetul decide concret ceeace vrea sã transmitã ºi reuºeºtesã iasã dintre maldãrele propriilorversuri.

Aºadar, problema volumului defaþã este datã de îndârjirea cu carepoetul vrea sã nascã o poezie mo-dernã, fie ºi cu preþul distrugerii pu-þinelor imagini poetice existente,chiar sub privirea cititorului. Astfel,poezia devine o uzinã, în care, înloc sã se sudeze ceva funcþional,deºi modern, se dezasambleazãîntr-o manierã lipsitã de tact. Încazuri fericite, în urma acesteidizlocãri reuºesc sã supravieþu-iascã întrebãri ori afirmaþii ce, larândul lor, nefiind valorificate, cirupte de contextul firesc, cad îninsignifiant. „Poetul în fugã” aparesfâºiat între dorinþa transmiteriiunui mesaj poetic ºi cea de a scriemodern, dar este, în cele din urmã,ºi singurul supravieþuitor alZicudului. Chiar dacã ajunge sã

Zicudul sau fugã de(dupã) poezie

54

piardã pariul cu propria sa poezie,el este cel ce deþine iureºulîntrebãrilor, fie cã structuraversurilor îl ajutã, fie cã nu. Pentrucine vrea sã fie încolãcit în centrulsau periferia unui iureº, fugãrit înºi dupã poezie, experienþaZicudului e binevenitã.

Cãlina Bora

Cartea lui Alexandru Pecican,Istoria Secretã a Copilãriei, estecompusã din 46 de povestiri à clefreprezentând paºi arhetipali dinparcursul copilãriei. Operapenduleazã între real ºi ficþionalamestecând trãiri veritabile cu alteîntâmplãri ce construiesc atmos-fera realismului magic. Ea conþineºi elemente SF, deºi ele nu abundãpe parcursul textului. Tomul estecompus dintr-un hibrid de stiluricare nu poate fi încadrat într-ocategorie exactã, scriitorul maidegrabã mizând pe rolul po-vestirilor decât pe o puritate astilului care oricum nu mai e lamodã de ceva vreme.

Autorul îmbinã scriitura cuimagini presãrate pe tot parcursulvolumului, imagini care, unele maimult, altele mai puþin, contribuie laformarea sensului povestirilor ºidau volumului un iz de manuscrisiluminat. Metoda aleasã de autoraduce aminte de cea a poetului sigravorului englez William Blake,care la rândul sãu foloseaintersecia dintre arte, imaginilefuncþionând ca niºte chei pentru a„sublinia” sensul din spateletextului. A nu se înþelege cãAlexandru Pecican se ridicã laaltitudinea lui Blake, însã folosireaunei metode înrudite estebinevenitã pentru ceea ce îºipropune, caracterul revelator alpoveºtilor. Imaginile nu suntplasate aleatoriu, ci se aflã într-orelaþie de comuniune cu textulliterar propriu-zis. Volumul estemenit buchiselii, în nici un caz nu îlrecomand celor care se plictisescîntre douã staþii de tramvai ºi caatare se apucã de citit. Unele po-vestiri necesitã reflecþia, deoarece

Chef à clef – IstoriaSecretã a Copilãriei

autorul ascunde atent sensulprintre cuvinte, nu îl lasã în luminareflectoarelor pentru ochi nean-trenaþi în ale literaturii. O a doualecturã se poate impune canecesarã datoritã stilului sãucondensat, minimalist, care cereatenþie în lecturã.

Este pertinentã, într-adevãr,trimiterea lui ªerban Pralea dinincipitul volumului la Dimineaþamagicienilor, urmãtorul fragmentfiind definitoriu pentru miza cãriimai mult chiar decât cel adus îndiscuþie în Prefaþã: „Nu trebuie sãavem incredere in imagini! Eleservesc la a transporta la un nivel

mai jos de conºtiinþã ideea cã nuputem respira decât la o altãaltitudine. [...] Singurele imaginicapabile de a vehicula o ideesuperioarã sunt cele care creeazãîn conºtiinþã o stare de surprizã, odepeizare, proprii a o inãlþa pânãla nivelul unde trãieºte ideea închestiune, unde ea poate fi captatãîn prospeþimea ºi forþa ei.”1

Aºadar, o carte numai bunã decitit!

Niculae Liviu Gheran

1 (1994) Louis Pauwels si JacquesBergier, „Dimineaþa magicienilor”,Nemira, pp. 35-37

55

EMIL RAÞIU

PPPPPE CE CE CE CE COLOLOLOLOLINA CELINA CELINA CELINA CELINA CELIOIOIOIOIO...............

ITINERAR ROMAN

Pe colina Celio se aflã unul dintre ultimele colþuride paradis ale Romei. Numele aminteºte cerul(„caelum” în latinã), dar originea sa este diferitã,provenind de la numele etruscului Celio Vibenna, carea cucerit colina în secolul VI î.Hr. Oricum, coincidenþacu numele de cer este foarte potrivitã.

Urcând colina de la Porta Capena – locul deînceput al Viei Appia – pãºeºti într-o cãlãtorie în timp.Drumul ºerpuitor ajunge, dupã câteva zeci de metri,în faþa unei biserici cu faþadã impunãtoare: bisericaSan Gregorio Magno. Pe dedesubt trecea ViaTriumfalis, pe care se întorceau odatã legiunile romanebiruitoare. Faptul cã în evul mediu au fost tãiatelegãturile acestei coline, puternic urbanizate înantichitate, cu marile strãzi imperiale Appia,Tuscolana, a dus la depopularea ei, rãmânând pânãastãzi în bunã parte nelocuitã, cu o vegetaþieabundentã ºi cu întinse grãdini. Astfel, a devenit ooazã paradisiacã în inima Romei. Pe vechiul drumroman, Clivus Scauri, pãstrat ºi rãmas ca acum douãmii de ani, se ajunge repede,trecând pe lângã biblioteca papeiAgapit din secolul VI ºi pe subcontraforturile în formã de arc ale bisericii Sfinþilor Ioanºi Pavel, în faþa intrãrii unei clãdiri pe care scrie simplu:Case romane del Celio.

Acestea au fost închise mult timp ºi abia recentau fost redeschise vizitatorilor. Sunt case romane,aproape intacte, aºa cum arãtau acum 2000 de ani.Timpul s-a oprit, materializat în aceste ziduri. Înãuntrusunt camere întunecoase, peste care s-au ridicat alteconstrucþii, luminate azi de lãmpi electrice; suntîncãperi largi, înalte de 4-5 metri, cu tavanul boltit ºicu pereþi în bunã parte acoperiþi încã de picturi,reprezentând scene campestre, pãuni, pãsãri, bãrbaþiºi femei aparþinând unei alte lumi, totuºi atât deapropiate, înveºtmântaþi în ciudate tunici, singuri sauîn scene de grup, cu fauni, zei, Venus, scenemitologice, banchete, într-o ambianþã atât de seninã,a unor divinitãþi parcã lipsite de mister... Casa a fostridicatã în secolul II d.Hr., fiind una dintre numeroaseleconstrucþii populare ale Romei, chemate „insulae”,adicã edificii masive cu mai multe etaje, ale uneimetropole ajunse la apogeul puterii, cu aproape douãmilioane de locuitori. Zona azi atât de idilicã a colineiCelio era pe atunci o zonã puternic urbanizatã. Laparter, pânã spre secolul III, erau prãvãliilenegustorilor, bodegile, apoi acestea au fosttransformate în apartamente de locuit. Pe scãri maimult sau mai puþin întortocheate, se ajunge la un etaj,unde se vãd pe pereþii încãperilor aceleaºi fresce cugenii, amoraºi, se coboarã prin „cunicule”, coridoarestrâmte, din care unele erau exterioare, între douãclãdiri vecine, se vede un bazin de apã, în timp ceparcurg peste douãzeci de încãperi subpãmântene(hipogee), adâncindu-mã în misterul unui timp pierdut...

A la recherche du temps... În fond, în acele case ºi-au trãit viaþa de zi cu zi, clipã de clipã, cel puþin câtevageneraþii de oameni, cu gândurile, visurile, speranþele,suferinþele lor. Îmi pare a auzi o altã limbã, suneteleclare ºi sobre ale latinei, regina limbilor. Dar punctulmaxim de trãire este atunci când citesc o placã demarmurã în latinã ºi-mi dau seama cã sunt înîncãperea în care au fost uciºi, în timpul împãratuluiIulian Apostatul (361-363), sfinþii martiri Ioan ºi Pavel.Îmi închipui, îmi pare a retrãi câteva clipe, o scenãasemãnãtoare aceleia a decapitãrii Sfântului IoanBotezãtorul, pe care am vãzut-o în tabloul luiCaravaggio, din catedrala Sf. Ioan de la Malta.

Peste brutalitatea gãrzilor, ferocitatea cãlãului saucãlãilor, strigãtele de groazã ale celor ce asistau laexecuþie, s-a aºternut, de peste o mie ºi ºase sutede ani, tãcerea... Où sont les neiges d’antan?

Mã desprind din aceastã încãpere, ca dinincandescenþa unui arc voltaic, aruncat peste veacuri.Timpul îºi urmeazã inexorabila lui scurgere, la vreo

douãzeci de ani de la martiriul sfinþilorIoan ºi Pavel, cãtre sfârºitul secoluluiIV, „insula”, „casa de raport”, sau

„blocul” cu apartamente de închiriat, cum am numi-oazi, s-a transformat într-o casã patricianã, un„domus”, o vilã, în interiorul cãreia apare spre sfârºitulaceluiaºi secol IV un „titulus”, adicã un loc de cultcreºtin ridicat pe mormântul unui martir. În secolul V,în locul vilei probabil ruinatã, un senator roman, al cãruinume este Pammachio, construieºte prima bazilicã,în amintirea sfinþilor martiri Ioan ºi Pavel, dar dedesubtrãmân încãperile, treptat uitate, redescoperite abia în1887. Peste abia câteva zeci de metri, pe stradaromanã Clivus Scauri, pe care am venit, se deschideo piaþã, în care, strãlucind în splendida sa policromie,se ridicã, ca un imn bucuriei ºi frumuseþii, clopotniþa(„campanile”) de la începutul secolului XI, al baziliciiSfinþilor Ioan ºi Pavel! Aceastã bazilicã este con-tinuatoarea bazilicii lui Pammachio, peste care autrecut, distrugând-o, invazia Vandalilor lui Alaric la anul410, invazia ºi distrugerea de la 1087 a cetelornormande ale lui Robert Guiscard, ºi alte oºtiri ºiprãdãciuni din care Roma, ca printr-un destin ei hãrãzit,a izbutit sã se ridice, ajungând pânã la noi, exempluunic de viaþã neîntreruptã ºi nestrãmutatã, timp deaproape trei mii de ani. Fundamentele bisericii suntacelea ale bazilicii lui Pammachio din secolul V, subcare s-a pãstrat aproape neatinsã de timp, casaromanã din secolele II-IV, unde au fost martirizaþi sfinþiiIoan ºi Pavel. Doar la Ierusalim am mai vãzut o ataresuprapunere verticalã de lãcaºuri ºi epoci...

Ieºind din bisericã, la vreo 50 de metri, pe acelaºidrum roman, Clivo Scauri, se ajunge la vechea PortaCelimontana, prin care se trece în Piaþa dellaNavicella. Aici, în faþa unei fântâni, ale cãrei apeþâºnesc dintr-o sculpturã romanã din secolul III în

56

formã de navã, de unde numele de „Piazza dellaNavicella”, se aflã biserica Santa Maria in Domnica,construitã în secolul V, pe temeliile cazãrmii cohorteia V-a de „vigiles” (corp de pazã); la începutul secoluluiIX, ea a fost reparatã de Papa Pascal I, pãstrând pânãazi, neschimbatã, forma sa originarã, din secolul V.Este o bazilicã cu plan clasic, dispusã pe trei nave,despãrþite de douã ºiruri de coloane de marmurã. Decum intri, puritatea marmurei imaculate, lumina cepãtrunde pe ferestrele aºezate deasupra naveicentrale, ce accentueazã caracterul de puritate almarmurei, te transpun dintr-odatã într-o altã realitate.Senzaþia este aceeaºi ca ºi la bazilica Santa Sabina,tot din secolul V, de pe colina Aventinului, cealaltãmare înfãptuire a arhitecturii romane creºtine. La felca ºi acolo, coloanele scandeazã spaþiul ºi senzaþiace o degajeazã, este ca aceea a unei muzici,percepute direct de suflet, care transcende simþurile.Nava centralã largã, repetiþia regulatã a coloanelorde marmurã, creând o miºcare cãtre un punct ce tindela infinit, imprimã în suflet senzaþia de limpezime, deordine ºi mãsurã, quasi-geometrice, ale unei miºcãrice vrea a revela parcã misterul Universului. Esteacesta punctul maxim al arhitecturei romane, cusobrietatea ºi claritatea sa, transmis în evul mediucatedralelor romanice: senzaþia gravã ºi seninã deechilibru, de ordine a lumii, într-un cuvânt, de„cosmos”. La capãtul acestei biserici, cosmosul esteîncreºtinat; miºcarea ajunsã la punctul ei final, sedizolvã într-o explozie de beatitudine ce prevesteºteparcã cetatea cereascã! Pe absida altarului,reverberaþia cromaticã a unui minunat mozaic de laînceputul secolului IX atrage spontan privirea,impunându-i-se prin echilibrul culorilor ºi simetria,liniºtea perfectã a figurilor. Pe planul superior, deasupraabsidei, este reprezentat Isus, înconjurat de o parteºi de alta de îngeri ºi de apostoli. Dedesubt, în parteasuperioarã a absidei, este Maica Domnului, aºezatãpe tron cu pruncul Isus pe genunchi.

Maica Domnului stã într-o pajiºte, la fel ca ºiaceea din mozaicul din registrul superior, unde esteIsus; se vãd flori cu tulpini lungi, cu o corolã roºie ºicu centrul alb, pe un fond verde, de un verde atât defrumos, ca cel al ierbii proaspete, vii. Personajelecompoziþiei în mozaic au o þinutã hieraticã, din carese degajeazã privirea Maicii Domnului, deosebit debunã, nicidecum indiferentã la cei din jur. De o parteºi de alta a absidei sunt doi sfinþi, în dreapta estesfântul Pavel, cu înfãþiºare romanã, fãrã barbã,îmbrãcat într-o tunicã albã cu o togã cãrãmiziedeasupra, cu braþul întins în semn de binecuvântare,în stânga este sfântul Petru, cu aspect oriental, cubarbã ºi mustãþi, îmbrãcat cu o tunicã aurie ºi opelerinã strânsã în jurul trupului; deasupra lui este uncrâmpei de cer albastru, la fel ca ºi deasupra lui Isus.La picioarele Maicii Domnului este reprezentat unpersonaj, mai mic ca dimensiuni decât ceilalþi, cu oaureolã care nu este rotundã, ci pãtratã, semn cãpersonajul este în viaþã; este papa Pascal I, cel carea renovat aceastã bazilicã.

Arta cea mai adevãratã a Romei este aceea abazilicilor, cu limbajul spaþiului lor viu, a cãrui miºcare,

scandatã de coloanele conducând cãtre un punct lainfinit, conduce la esenþã.

În secolul IX, papa Pascal I, inspirat probabil deacest simþãmânt, reîncepe o vastã campanie deconstrucþie, având ca model bazilicile din secolul IV,ridicate de Constantin, primul împãrat creºtin, întrecare bazilica sfântul Petru de la Vatican, demolatã însecolul XVI, pentru a face loc actualei biserici enorme,baroce. Profunzi cugetãtori –Berdiaev ºi nu numai-considerã cã a urmat o decãdere a artei, pe care oextind ºi la civilizaþie. Philippe Daverio, eminent istoricde artã, considerã cã în Italia nu a existat, în cei o miede ani ai evului mediu, vreo întrerupere a artei anticeºi dã exhaustive exemple în acest sens, unul pentrutoate, inexistenþa, sau aproape, a stilului gotic în Italiacentralã (Latium). Dupã renaºtere, barocul, a anulatritmul, jocul spaþial al coloanelor, fuga lor cãtre un punctla infinit, coloana devenind un subiect autonom ºistatic, exponat de mãreþie, atenþia îndreptându-sespre alte elemente, spre statuile frãmântate, spre„horror vacui” a spaþiului, anulând echilibrul iniþial,Cosmosul. Spaþiul este astfel decãzut, pe primul plantrece materia, încep avatarurile spiritului, care vorduce la despãrþirea de transcendenþã, bazapreocupãrilor umane devenind materia, semnpremergãtor al timpurilor noi. Ca un exemplu alpredominanþei materiei în societatea barocã, va fi ºioroarea acesteia faþã de moartea fizicã, dedescompunere, spre deosebire de societateamedievalã, a cãrei atenþie se îndrepta spre suflet, spreviaþa viitoare. În ciuda marilor descoperiri ale ºtiinþei,reflectarea ordinei ºi echilibrului Cosmosului, esteiremediabil distrusã.

La câteva zeci de metri de bazilica Santa Mariain Domnica este o poartã, deschisã în zidul masiv alunei construcþii romane, prin care se intrã, se trecedeodatã, ca într-o altã lume; într-o oazã, un spaþiuplin de vegetaþie, cu arbori seculari, alei umbroase,fântâni, amenajat în secolul XVI, Villa Celimontana.Un spaþiu magic, ca ºi numele... La câþiva paºi suntruinele templului „Divinului Claudiu”, care se întind peo vastã zonã cãzutã în paraginã, aproape pustie,unde acum se îngrãmãdesc gunoaie, ºi care nu maispune nimic sufletului. În faþa acestei priveliºti dezolateîmi rãsunã în minte, în minunata limbã spaniolã,versurile lui Quevedo: „Oh Roma! En tu grandeza,en tu hermosura, huyo lo que era firme, y solamentelo fugitivo permanece y dura”. ( O, Roma, în mãreþiaºi frumuseþea ta, a pierit ce-a fost statornic ºi numainestatornicia rãmâne ºi dureazã). Desigur, dacã Romanu ar fi întâlnit Verbul ºi nu ar fi avut martirii sublimeiaventuri a spiritului, aºa ar fi fost... Urbea ar fi rãmaso ruinã, splendidã, dar moartã... Asemeni templului„divinului” Claudiu, îmi spun, depãrtându-mã, cuprietenul Adrian, pe aleile Villei Celimontana, grãdinacu nume de zânã...

ª

57

MottoVoi, occidentalii, aveþi

ceasornice, dar n-aveþi timpniciodatã.

Gandhi

Tocmai îmi gãsisem echilibrulîn viaþa cotidianã: serviciu,familie, casã, copii, toate pãreaupotrivite. În timpul liber (timp libernu ai decât dacã þi-l faci)cutreieram natura, încercam sãrealizez acum, dupã ce-am trecutde zenitul vieþii, ceea ce n-amavut rãgaz sã fac pe vremeacând eram tânãr.

Un serviciu bun e acela care-þi dã posibilitatea sã cãlãtoreºti ºisã faci sport. Banii conteazã maipuþin. Darwiniºtii puriºti ºimarxiºti sã mã ierte, dar nu vãdcum am explica evoluþia speciilordoar prin adaptare la mediu învederea supravieþuirii, fãrã sã-iacordãm ºi o altã finalitate. Omulacþioneazã dincolo de necesitãþilelui de supravieþuire. Avid dedominaþie ºi de posesiune,“adaptarea” lui la mediu a merspânã la capacitatea ce-o are sãepuizeze resursele naturii ºi sãdistrugã planeta!

Avansam veseli pe drumul deþarã, eu, Liviu, de care nu mãdespãrþeam atunci când eravorba de mers la munte, ºi unpaznic “erudit”, purtând inscrip-þia ranger pe piept, care s-a oferitsã ne însoþeascã, fãrã sãtrebuiascã sã-l rugãm, sau sã-lcorupem. Vãzuse cã eramechipaþi pânã-n dinþi, inclusiv cucizme cu talpã de cauciuc alb, pecare urma sã le încãlþãm laintrarea în peºterã, aºa cã nici n-a cerut sã vadã autorizaþia cucare eram înarmaþi.

Strãbãteam niºte locurimisterioase. Eram la un izbuc.Apa rãbufnea din strãfundurimaiestuoasã, calmã ºi cristalinã,ca apoi sã se reverse zgomotosîntr-o parte, peste un bolovãniº,urmând sã se amestece, pestecâþiva paºi doar, cu unda tulburea pârâului vecin. Izbuculcomunica cu peºtera pe care

Horea Porumb

În pestera

)) )))

,

urma s-o explorãm mai încolo.M-a amuzat titlul de ranger.

Aflu cã se obþine prin concurs:- Au fost primiþi doar candidaþii

cu studii silvice, îmi spunepaznicul, proaspãt pe post. Mainormal era sã fi primit din cei careau fãcut facultatea de mediu.

- Ba nu, zic eu, acolo nu seînvaþã decât minciuni ºidemagogie.

- Nici la silviculturã nu-i altfel:acolo te învaþã doar cum sã tai,sã exploatezi, sã scoþi bani.

Dupã mai bine de un ceas deurcuº pieziº am ajuns pe buzaunui aven. Era un fel de pâlnie,un hãu aproape cilindric, profundcât 10 etaje de bloc, acoperit cumuºchi ºi punctat ici-colo de câteun trunchi rãsturnat, agãþat de-a-ndoaselea. Pe la jumãtateaadâncimii plutea un noriºoralburiu de ceaþã. În dreptul lui, unbrâu de floricele tapeta peretelede jur-împrejur. Aceste plantevesele înfloresc imediat dupãtopirea zãpezii, primãvara,deasupra, iar apoi, pe mãsurã ce“anotimpul” înainteazã înspreprofunzimi, ele înfloresc laadâncimi tot mai mari.

Am coborât cu frânghia, înrapel.

... V.I.T.R.I.O.L.1, acronimalchimist: Cãlãtoreºti spreadâncul pãmântului, spremãruntaie, spre a-þi gãsi parteanobilã, ascunsã în tine, ca-nfiecare lucru. “Sapã frate, sapã,sapã / Pânã când vei da de apã”,îmi amintesc versuri din Blaga.Zâmbesc, rememorând o vorbãde altãdatã: “Taci ºi sapã.”Tãcerea? Da, în liniºte dialogulinterior devine preponderent:“Gnosi seauton” - cunoaºte-te petine însuþi, fã ordine în tine,descoperã cine eºti. Prea multãtãcere stricã, însã. Atunci cândomul e singur, ego-ul sãu preiamonopolul justificãrii ºi alvalorizãrii individului, careconduc adesea la un autoportretcu calitãþi nemeritate, cum ar fiînchiderea nejustificatã în sine,

credinþa cã doar ceea ce ai gândittu e legitim... Mentalul omuluicufundat în tãcere este unservitor care s-a fãcut stãpân...

Jos, la baza avenului, am datde zãpadã. Într-o parte sedeschidea peºtera, care începeacu o salã vastã, precum ocatedralã, “pardositã” cu un blocde gheaþã fosilã. Partea de susa blocului creºtea în fiecare an,o datã cu iarna, iar cea dededesubt se topea progresiv,astfel cã grosimea stratului degheaþã rãmânea aceeaºi. Gheþiide sus îi trebuiau secole ca sãajungã jos. Cea care tocmai s-atopit la bazã îl cunoscuse, poate,pe Ötzi, omul de acum cinci miide ani, descoperit “intact” într-ungheþar din Tirol. La vremeaaceea, “de aur” (“de cupru”, aºzice), mai funcþionau încãsanctuarele de la Aosta,Stonehenge, Carnac.

Am cunoscut ºi eu un druid.Druid înseamnã preot, aºa cã eun pleonasm sã spui preot druid,tot aºa cum e inexact sã spui cãcelþii erau druizi, sau invers. Celþiiau fost instruiþi de druizi. Druiziisunt mai vechi decât celþii.Construcþiile megalitice nu le-aufãcut însã ei, druizii, ci alþii,înaintea lor; druizii le ºtiu, însã,“citi”. Druizi existã ºi astãzi. Eise ascund în mãnãstiri, de obiceiortodoxe, sau practicã medicina.Când poþi vorbi cu vreunul dintreei, aºa cum am avut eu norocul,rãmâi marcat! Nu uiþi.

Pe una dintre laturi, blocul degheaþã lãsa un spaþiu larg întreel ºi peretele de stâncã ºi peacolo se putea descinde pânã labaza lui, ca pe o falezã. Ocoborâre de vreo 40 de metri,dupã care începea o lumesubteranã care se adâncea ºimai mult. Sus, pe platoul degheaþã, era frig. Mai jos se vaîncãlzi, însã.

Cãlãuza noastrã desfãcuscara de frânghie ºi-i petrecucapãtul, în diagonalã, peste piept,slobozi restul în prãpastie ºi sepropti cu picioarele largdesfãcute. Deºi perfect admisã,ideea omului-stâlp nu-misurâdea, cine va þine scara

58

ultimului care coboarã? Dar laurcare? Îmi arãtã un odgonjegos, legat imprecis de o“stâncã”... de gheaþã: el se vafolosi de odgon. Nici asta nu-miplãcu, dar n-aveam de ales.Începui coborârea. Nici gheaþa nuera aºa cum mã aºteptam, preaera udã, ºi strãbãtutã de un felde crevase. ªi deodatã, buf! Omasã enormã s-a desprins dinlatura falezei, iar eu am fostproiectat o datã cu o avalanºã debulgãri de zãpadã, ca pe untobogan, pânã la intrarea îngaleria de fund. Necazul era cãprãbuºirea a închis completcalea de ieºire. Eram prizonier înadâncimi.

Spun de la bun-început cãn-am avut nici o clipã teama cãnu voi fi scos de acolo cumijloace adecvate. În cãdere, numã despãrþisem de lampa defrunte ºi de un proiector cu diodeluminescente. Am avansat peculoarul care se lãrgea ºi creºteaîn înãlþime, în timp ce coboravertiginos. Parcã eram încoridorul din interiorul piramidei luiKeops! Acelaºi pasaj cu pereþiidrepþi, imenºi. Printr-o crãpãturãuriaºã, pãtrunsei apoi într-oîncãpere vastã. Din peretelelateral se “revãrsa” o stalactitãenormã, ca limba scoasã a unuidiavol, din care picura apã într-un lac de cleºtar. Un “baraj” decalcar diviza lacul exact lajumãtate. Mai încolo, el eramãrginit de o serie de bazine mici,ca niºte scãldãtoare, din careapa se prelingea apoi gingaº maideparte.

Temperatura era suportabilã.Am cãutat un loc ºi m-am aciuatpe un fel de plajã uscatã, undem-am aºezat cu picioareleîncruciºate. Eram singur. Eraliniºte. Am stins lampa, ca s-oeconomisesc, cãci începea sãpãleascã. Noapte.

Abia atunci am fost inundat dezgomot. Nu era un zgomot deafarã, ci zgomotul din creºtet. Îmicurgea parcã prin urechi.Obiºnuit cu larma vieþii cotidiene,pânã atunci nu-mi dãdusemseama cum creierul i se opuneaprintr-un contra-zgomot cu cares-o atenueze. Acum acest

contra-zgomot mi se revãrsa printimpane!

Nu ºtiu câte ceasuri a duratvacarmul înainte de-a se ficalmat. Dar liniºtea tot n-arevenit. Acum îmi auzeam corpul:fiecare articulaþie, bãtãile inimii,dilatarea plãmânilor, înghiþitulsalivei, viscerele, circulaþia,pulsul, frecarea dintre trup ºiîmbrãcãminte.

Am înfulecat cele douãnapolitane pe care le aveamasupra mea, cãci mi se fãcusefoame. Altã mâncare nu maiaveam. Mi-am poruncit sã dorm.Cât am somnolat, nu-mi dauseama.

M-am trezit zgribulit. Ai mei orfi plecat sã aducã ajutoare. Eraclar cã trebuia sã aºtept mãcaro zi - douã. Oricum, în adâncurinu conºtientizezi trecereatimpului la fel ca afarã. Mi-amorganizat “spaþiul vital”, mi-amimpus sã mã ridic din când încând.

În fine, liniºte. Clipocitul uneipicãturi în beznã.

... “Vorbeºte, dacã ai cuvintemai puternice decât liniºtea, denu, rãmâi tãcut”2. Într-o situaþieca aceasta, devine important sãºtii ce faci cu gândurile: sauvisezi - dar atunci înnebuneºti,sau îþi impui sã cugeþi. Platonspunea cã gândurile sunt limbajulnostru interior, a gândi înseamnãa-þi vorbi þie însuþi. Doar limbajuldã formã gândurilor, care rãsarinforme, trunchiate, obscure ºi selimpezesc de îndatã ce le pui încuvinte. În schimb, sentimentelenu sunt gânduri, sunt senzaþiicare se lipsesc de verb.Eventual, le evoci ulterior princuvinte, dar ele sunt trãiri pe carele-ai înregistrat altundeva, altfel.Când iubeºti, când suferi, nugândeºti! Existã, oare, un limbajal sentimentelor?

Din când în când se auzeapleoscãitul unei picãturi mai mari.În rest, tãcere.

... Pentru Hegel, “sã vrei sãgândeºti fãrã cuvinte e o tentativãnebuneascã”. Cum ar fi sã nu potvorbi? Surdomuþii trãiesc într-unfel de liniºte, de absenþã averbalizãrii, chiar dacã percep ºi

ei sunete, pe care le vizualizeazãuneori prin culori. Sunt privaþi,însã, de cuvinte, deci deposibilitatea de-a comunica. Odatã ce învaþã limbajul semnelor,sunt ca la o a doua naºtere:înainte nimic nu le era structurat,conºtiinþa le era în stadiul natural,sãlbatic, quasi-instinctiv, gân-deau, cu siguranþã, dar ce?! -nimeni nu poate sã-ºi amin-teascã! Tot aºa ºi copilul nou-nãscut, pluteºte într-o stare dehalucinaþie – zic specialiºtii – încare nu poate diferenþia întrevisuri fugare ºi stare de veghe.

S-a auzit parcã un fâºâit, apoi,iar, acalmie.

… În lipsa limbajului, în liniºteaincapacitãþii de-a comunica fie ºicu tine însuþi, nu ai cuvinte princare sã-þi descrii trãirile. ªi nicisã le memorezi. Dar trãirileexistã. Nou-nãscutul are ca-pacitatea de-a înþelege intuitivintenþiile, sentimentele. Intuieºte,probabil, chiar mai multe, infinitde multe. Asta i se citeºte dinprivire. Trãieºte un sentiment decontinuitate, primitiv, deexpansiune a sinelui. Ulterior îlpierde, înecându-l în micul “eu”,care-i pe cale sã seconstruiascã. Din aceastãcunoaºtere primordialã, uitatãulterior, îi mai rãmâne doar unlicãr - pe care tot restul vieþii vacãuta sã-l reaprindã!

În acest timp, afarã...Liviu nu putuse escalada

peretele avenului servindu-se decoarda de care ne-am folosit lacoborâre. Ar fi urcat cu scara defrânghie, dar aceasta fuseseînghiþitã de avalanºã. A fostnevoit sã rãmânã jos, pe zãpadã,ºi sã aºtepte la rându-i venireaajutoarelor. Gãsi o cazmaabandonatã ºi se puse sã sapetrepte în blocul de gheaþã, fiindcãi se fãcuse frig stând nemiºcat.Dar apoi îºi dãdu seama de risculde prãbuºire. Se ghemui într-uncolþ, stoic. Ceilalþi au apãrut abiaa doua zi, cu unelte. Mai întâi s-au ocupat sã propteascã, cutrunchiuri ºi scânduri, blocul degheaþã care se disloca, aºa cumsusþii peretele unui ºanþ adânc.Ajunºi aproape de intrarea în

59

galerie, au început apoi sã scoatãzãpada, urcând-o cu coºurile.

Iar eu nu ºtiam nimic din ceeace se petrecea dincolo.

Dupã o vreme am încetat sãmai sufãr de foame. Atunci mi-am dat seama de un lucruformidabil: cea mai mare parte aenergiei noastre o consumãmpentru digestie! Devenisem uºor,mobil, lucid, în armonie cu toateorganele mele interne.

Întunericul, vidul, neantul,imponderabilitatea au durat aºaun rãstimp - cât, nu pot spune.Apoi, dintr-o datã, se fãcu luminã!Dar nu era lumina venitã de-afarã.

Auzeam freamãtul pãmântului,auzeam cum vibreazã stânca,apa, aerul, întunericul, palpitam odatã cu ele, eram unu cu Natura.

Eram liber, eram pretutindeni.Eram unu cu Dumnezeul deluminã. Luminã purã, constantã,clarã, sigurã, fãrã strãdanie ºimereu prezentã. Cunoaºtere,prin excelenþã, cãci adevãratacunoaºtere înseamnã iden-tificare cu obiectul. Gnozã –contemplare, liniºte ºi astâmpãral oricãrei senzaþii.

... “Dumnezeu, în bunãtatealui, nu cere omului sacrificii,acestea sunt invenþii lumeºti”,îmi spusese un înþelept de laMuntele Athos. În coliba unuiermit, care toatã viaþa s-a limitatla apã ºi fructe din pãdure ºi carea refuzat sã vorbeascã cusemenii lui, s-a gãsit o inscripþie:“Dumnezeu nu existã”. Astadescoperise el, în singurãtatealui. Fraierul! Ignorantul! S-achinuit o viaþã întreagã sãmeargã pe o cale greºitã. Caasceþii cu care se întovãrãºise ovreme Siddharta Gautama,Buddha.

Lumina care mã-nvãluia nuavea asemãnare cu cealumeascã. Eram transportat peun alt tãrâm. În fond, trupul nicinu mi-l simþeam.

... Eºti dator sã ºtii sã tepriveºti în faþã, sã ºtii sã ieºi dinpropriul cadru ºi sã observilucrurile “de la distanþã”, sãschimbi planul de abordare. Unalchimist vestit scria: “Cercetezi

materia ºi dai de spirit. Atuncicerceteazã spiritul ºi vei da dematerie. Dar ea nu mai e caaceea pe care o cercetai înainte,e mai purã, mai densã. ªi tot aºa,progresezi în spirale, urcând defiecare datã câte un etaj.”

Mentalul, servitorul devenitstãpân, nu te lasã sã vezi cã aimai urcat o treaptã. Te ocupã cubazaconii. Existai ca sã gândeºti.Dar gândeai tu cu adevãrat?

Mã abandonasem liniºtii,pãcii, luminii. Eram surd ºi mut,dar ce mulþumire! Evacuasemraþiunea, ºi am înþeles atunci cumaceasta poate face loc credinþei:

Deviens tel un enfant,Rends-toi sourd et aveugle!Tout ton êtredoit devenir néant,dépasse tout être et tout néant!...Ô mon âme,Sors! Dieu entre!” 3

...Intuiþia, moment privilegiat, ostrãfulgerare a înþelegerii care-þitraverseazã conºtiinþa ºi sub-conºtientul. E ca ºi cum douãpersonaje ar comunica, nu princoncepte ºi raþiune, ci punându-

1 Visita Interiora Terrae Rec-tificandoque Invenies OccultumLapidem.

2 Euripide.3 Le grain de sénévé, de Meister

Eckhart (1260-1327).

ºi la un loc totalitatea fiinþelor lor.

“Vedeam” literalmente prinîntuneric bolta înstelatã. Cerneamlumina care rãzbea pânã la minevenind parcã de dincolo de aºtri.Am reuºit sã trec de la “aînþelege” la “a simþi”.

Mi s-a spus cã atunci când auajuns la mine m-au gãsit ºezândprecum Cuminþenia pãmântului,strângându-mi cu braþelegenunchii la piept, cu bãrbiasprijinitã pe genunchi. Nu-iobservasem când agitau luminilereflectoarelor.

- Ei, cum eºti? Ne auzi?Apoi m-au învelit într-o folie

lucioasã ºi mi-au dat sã înghit uniaurt.

Eram mut.Nu eram grãbit sã ies de

acolo. Visul se terminase, însã.Nu ºtiu dac-a fost un vis, saucontrariul, o deºteptare.

Paris, 1 noiembrie 2010

60

Zilele revisteiCaiete Silvane

Între 25 -26 martie, la Zalãu ºiJibou a avut loc cea de-a IV-aediþie a zilelor Caitelor Silva-

RE

VIS

TENoua revistãCorpul T de la Sibiu

Delimitându-se tranºant deorice înseamnã istorie/teorieliterarã, revistã glossy sau discursstrict academic, proaspãtapublicaþie Corpul T a Facultãþii deLitere din Braºov ne propune, defapt, un tur de forþã pe cele 136 depagini cu ºi despre literaturã. Subconducerea lui Andrei Bodiu ºiAlexandru Muºina, studenþii promito angajare totalã pentru ceea ceînseamnã o privire atentã asupracelor mai recente producþii literareromâneºti dar nu numai. Re-marcãm cã aceasta e oprovocatoare ºi singularã ofertã,având în vedere disponibilitateacelorlalte reviste de culturã caremizeazã pe cât mai multe zoneexpresive. Obstinaþia celor de laBraºov se datoreazã poate ºi uneinevoi de comprehensiune exhau-stivã a literaturii de astãzi, încer-când o apropiere analiticã care aremenirea de a ghida cititorul printrecalupurile generaþioniste. Demnede semnalat sunt atentele recenziisemante de Cristiana Dragoº,Mihaela Alecu, Cosmin Cristescusau dezbaterea lui Naomi Ionicãîn marginea controversatei an-tologii propuse de Daniel D. Marin.

Nici în categoria evenimentelor,Corpul T nu se dezice depromisiunea livrãrii stricte deliteraturã. Atât “Maratonul dePoezie”, cât ºi relatãrile cenacluri-lor ºi workshopurilor de creativewriting par a fi consemnãri live aefectelor literaturii ca discurstransgresiv. Probabil cea maiinteresantã apariþie în acest primnumãr este ciclul de poeme“American Experience” a lui AndreiDosa, scriitor care îºi arogã din startun instrumentar estetic puernic ºi ofalie socialã mai puþin exploratã. Înmod cert Corpul T poate deveniun punct de referinþã pe piaþaculturalã româneascã. C.M

ne.Evenimentul organizat deprimitoarea echipã a revistei,condusã de domnul Daniel Sãuca,s-a derulat în douã etape. Astfel înprima zi invitaþii au rostit un cuvântde bun-venit în sala Porolisum aConsiliului Judeþean unde a avutloc de asemenea o serie de foarteinteresante lansãri de carte dar ºiun foarte potrivit intermezzomuzical al Grupului Liceului de Artadin Zalãu „Tradiþii”. A doua zi a fostpetrecutã în ambianþa relaxantã aGrãdinii Botanice din Jibou. Aici,în sala de conferinþe a Centrului deCercetãri Biologice, s-a desfãºuratsub semnul Dezbaterile CaietelorSilvane un foarte incitant dialog pemarginea temei propuse în acestan: „Viaþa în artã ºi arta în viaþã”.Moderatorii acestei dezbateri aufost poetul Viorel Mureºan ºi poetulDaniel Sãuca. Programul s-aîncheiat cu un recital al poeþilorinvitaþi la aceastã reuºitã ediþie aîntâlnirilor silvane. Dintre invitaþiiacestei ediþii îi amintim pe Trainaªtef, Ioan F. Pop, Ion Moldovan,Claudiu Groza, ªtefan Manasia,Ioan-Pavel Azap, Vianu Mureºan,Lucian Scurtu, Aurel Pop, ViorelCampean, Ioan Radu Vãcãrescu,Silviu Guga, Olimpiu Nuºfelean,ªtefan Doru Dãncuº, Florica Bud,Daniel Mureºan, Artemiu Vanca,subsemnatul ºi alþii. Cu mulþumiriºi un la mulþi ani pentru revistaCaiete Silvane, revista Steauasalutã profesionismul ºi atenþia decare gazdele au dat dovadã înorganizarea acestei sãrbãtori.

Revista Podium(Austria) – la 40 de

aniÎnfiinþatã în 1971 – revista Po-

dium a devenit progresiv unadintre cele mai importanteplatforme de expresie a scriitorilorvienezi ºi aparþinând AustrieiInferioare. Mai întâi subconducerea lui W.Szabo, urmândca apoi sub A. Vogel ºi M. Chabot– revista s-a dezvoltat ca punctfocal ce a atras o largã gamã deautori din toate direcþiile literaturiiºi artelor. Definindu-se prindeschidere faþã de noile forme deexpresie apãrute în ultimele de-cade, dar aplicând concomitent

criteriul valoric al autenticitãþii cre-ative, revista a iniþiat de-a lungulanilor o serie de acþiuni importanteatât pentru promovarea autoriloraustrieci în strãinãtate (lecturipublice, antologii, simpozioane)cât ºi pentru iniþierea uneicomunicãri cu literaturile altor þãri.Aflatã la o ediþie jubiliarã, împlinind40 de ani de existenþã, tânãraredacþie actualã a realizat unalmanah documentar în care suntevocate punctele cheie dar ºi deturnurã ale traiectului cultural alrevistei. Un lucru surprinzãtor ºiplãcut pentru revista Steaua estereproducerea documentarã înacest numãr jubiliar a unor pagini(p.106-108) cu texte apãrute înrevista noastrã în anul 1981.Paginile atesteazã un prim con-tact fertil dintre redacþiile acelorani. Cu speranþa ca aceastãcolaborare sã se reînnoade odatã– îi salutãm ºi le mulþumimcolegilor noºtri din Viena. V.M.M.

61

Printre premierele acestei sta-giuni la Teatrul Maghiar de Stat,Cluj-Napoca, se numãrã spec-tacolul Caligula sub regia lui MihaiMãniuþiu. Având la baza piesaomonimã a lui Albert Camus,producþia gloseazã, mai degrabã,pe construcþia unui sens apropiatdiscursului puterii, dictaturii,experimentelor extreme ºi gro-teºti ale împãratului roman, lãsândîn subsidiar natura absurd-exis-tenþialã a textului camusian.

Spectacolul se deschideprintr-o scenã premergãtoarepiesei lui Albert Camus. Caligula,respectând într-o primã fazãacurateþea vestimentarã a lumiiromane, contemplã de pe untopogan corpul neînsufleþit alsurorii sale, Drusilla. Câteva detaliiimportante contureazã o primãimagine a relaþiei dintre Caligula ºiDrusilla. Textul lui Camus aveapremisele unui incest între împãratºi sora sa, conturându-se astfel orelaþie puternic sexualizatã. Înschimb, în acest spectacol existão intenþie clarã de a ºterge oriceimplicaþie sexualã între cei doi,imaginea Drusillei fiind cea a uneisurori infantile care bântuie pe totparcursul spectacolului, anunþândsfârºitul iminent ºi prezenþa morþii.Primul gest al lui Caligula denotã oanumitã paternitate, luând în braþetrupul surorii sale, contemplând lapierderea sa ºi încercând înacelaºi timp sã mimeze un joc cucadavrul Drusillei. Decorulcontribuie substanþial la aceastãidee, constituindu-se din diverse„accesorii” prezente într-un parcde joacã: topogan, leagãne, ba-lansoar, dar într-o atmosferãaproape infernalã prin muzica defundal ºi light design. TrupulDrusillei este pus, pe rând, înaceste accesorii ale copilãriei cuscopul de a performa un ultim joc.Ulterior, atât dialogurile dintresenatori, cât ºi intervenþiileCaesoniei sau ale lui Helicon voraminti de pierderea lui Caligula,omiþând orice detaliu al uneiposibile relaþii de dragoste. Astfel,

se amplificã ideea cã pierdereasurorii ºi nu a iubitei reprezintãpunctul de plecare în demersurileabsurde ale împãratului roman.

O a doua caracteristicã înconstrucþia acestui spectacolvizeazã relaþia lui Caligula cusenatorii romani, aceºtia per-sonificând în mod evident ele-mentele unei societãþi care aravea potenþial sã i se împo-triveascã împãratului. Piesa luiAlbert Camus avea în vedere oformã de fascinaþie a senatorilorfaþã de Caligula, chiar ºi atuncicând acesta recurge la diversegesturi brutale, de neînþeles pentruraþiunea umanã. Drept dovadã,obedienþa lor mergea pânãaproape de final când decid sã-lasasineze. Exista o formã defascinaþie faþã de absurdulexistenþial pe care Caligula îltransmitea tocmai prin creareaunor situaþii unde ei erau cobai.Cuvinte precum pedagog,maestru, apãreau adeseori în text,

atrãgând atenþia cã senatorii selãsau „modelaþi” ºi prin voinþa lor.Spectacolul lui Mãniuþiu tinde, maidegrabã, sã sublinieze naturacoercitivã a relaþiei dintre Caligulaºi senatorii romani. Împãratul îºifoloseºte puterea absolutã pentrua-i teroriza, uneori chiar cu formeincipiente de torturã. Într-o primãfazã, hainele lor imperiale suntînlocuite cu cele ale unor deþinuþi.Este un gest al deposedãrii deputere prin care senatorii devin unsimplu grup, lipsit de individualitãþi,

care îºi acceptã tratamentul fãrã aschiþa gesturi clare de revoltã.Ulterior, dupã asasinarea luiCaligula din finalul piesei, senatoriiromani îºi recupereazã vesti-mentaþia iniþialã, într-un ultim gestde re-umanizare. Pe parcursulspectacolului se constituie un jocal puterii prin care Caligula vizeazãdepãºirea limitelor, constituindpentru ceilalþi stãri de teamãperpetuã ºi dezumanizare: se-natorii denotã fricã în com-portamentul lor, fiind întotdeaunatemãtori cã împãratul i-ar puteaasculta din umbrã sau su-praveghea. Este un joc careîmparte personajele de pe scenãîn douã tabere: pe de o partevictimele, terorizate ºi incapabilede a se ridica împotriva lui Caligula,pe de altã parte grupul puterii dincare fac parte împãratul roman,Caesonia ºi chiar Helicon, pealocuri. Caesonia este un personajmult mai complex în piesa luiMãniuþiu, fiind de remarcat rolulputernic pe care actriþa Imola Kezdiîl face. Caesoniei îi este atribuit undublu rol. Pe de o parte, este ounealtã de torturã psihologicãºi supraveghere a celorlalþi,asistându-l pe Caligula în acestdemers. Pe de altã parte, ea are ºio componentã puternic sexualiztã,urmându-l pe Caligula pânã lapropriul sacrificiu anunþat cu multînainte de gesturile împãratului.Forma de fascinaþie pare a existadoar în cazul Caesoniei.

Producþia se constituie ca undemers al sentimentelor extreme,colaborat cu abuzuri ale puterii ºiefectele acesteia asupra celorlalþi,care are meritul de a „miºca”spectatorul, fie prin jocul foarte bunal actorilor, fie prin efervescenþa ºiritmul cu care se desfãºoarãevenimentele. Secvenþa de în-cheiere este revelatorie în raportcu construcþia spectacolului ºi seconstituie ca una dintre cele maiinspirate ºi memorabile scene:trupul mort al lui Caligula esteridicat într-o lunã, sugestia de finalfiind cã astrul mult râvnit de cãtreîmpãrat (luna) poate fi atins doarprin (propria) moarte.

CaligulaAlexandru Istudor

TEA

TRU

ª

62

Lucien Malson condensând istoriajazzului (III)

JAZZ

CO

NTE

XT

Prin faþa noastrã se perindã, cuviteza unor video clip-uri, epocilesuccesive ale jazzului: tendinþacomplementarã faþã de bopreprezentatã prin cool; tentativelede apropiere faþã de muzicaeruditã, reunite sub titulatura thirdstream; corifeii hard-bop-ului;influenþele exotice, provenite înprimul rând din America Latinã;dezarticularea limbajului din free,pe care eu personal nu încetez s’oasociez cu expresionismul ab-stract iradiind din Statele Unite înaceeaºi perioadã... ªi numele demarcã ale timpului respectiv(comentate cu nuanþãri specificejazzologiei franceze): DizzyGillespie, Mel Lewis, CharlesMingus, Clifford Brown, Bill Evans,Gerry Mulligan, Cecil Taylor, JohnColtrane, Sonny Rollins... Uneori,viitoare star-uri sunt anunþate încãde la primii paºi – cum ar fiorganistul Jimmy Smith, cu trio-ulsãu din 1955. Surprinzãtor pare azisã-i vezi incluºi în capitolul dedicatanilor 1948-1953 pe unii muzicienicare au rãmas extrem de activi/influenþi pânã ºi în secolul 21:saxofoniºtii Ornette Coleman,Wayne Shorter, Pharoah Sanders,Steve Lacy, Jimmy Lyons, PhilWoods, pianiºtii Ahmad Jamal,Horace Parlan, Tommy Flanagan,ghitariºtii Jim Hall, Larry Coryell,percuþioniºtii Paul Motian, AndrewCyrille, Ed Blackwell, contra-basistul Richard Davis, vibra-fonistul Bobby Hutcherson,flautistul Herbie Mann...

Un element de atractivitate alopiniilor jazzologului francez esterefuzul închistãrii în clasiceledogmatisme stilistice. Ceea ce-lintereseazã cu prioritate estevaloarea muzicalã în sine,indiferent de eticheta sub carepseudo-criticii ºi pseudo-jazzofiliivor încerca s’o fixeze. De aceea,Malson nu se sfieºte sã le acordeatenþie ºi unor muzicieni situaþi la„liziera” dintre genuri – OtisRedding, James Brown, Ike Turnerºi mulþi alþii. Nu sunt neglijate nici

influenþele (mergând pânã lareciprocitate) dintre jazz, blues,beat, rock ºi chiar pop. Deexemplu, în cazul Rolling Stones-ilor (al cãror nume provine chiar dela o piesã a lui Muddy Waters), nise reaminteºte cã una dintrecompoziþiile lor de început (TheLast Time) s’a inspirat dintr’o temãa grupului de gospel The StapleSingers, pentru ca mai apoi celebraSatisfaction sã fie preluatã de OtisRedding. Chiar dacã numai fugitiv,e relevatã inspiraþia afro-americanã a unor formaþii britaniceprecum Yardbirds (cu EricClapton), Animals (cu EricBurdon), Bluesbrakers (cu JohnMayall), Them (cu Van Morrison –rãmas însã nemenþionat). Apoi,posibilele filiaþii dintre Soft Machineºi muzica lui Monk & Coltrane;inevitabila paralelã dintre JimiHendrix Experience ºi Cream;influenþa exercitatã de bluesman-ul Screamin’ Jay Hawkins asupravocalistului Phil May al formaþieiPretty Things...

Pe de altã parte, la antipoziirhythm-and-blues-ului ºi rock-uluie plasat „dadaismul muzical” dindescendenþa lui Ornette Coleman(sub al cãrui gir fusese înregistratistoricul album Free Jazz,interpretat de dublul sãu cvartet, înanul de graþie 1960). Temele nu maisunt decât „niºte germenimelodici”, se renunþã la canavauaarmonicã, deºi gustul pentrusincopã subzistã la nivelul unorsecþii ritmice ai cãror bateriºti ºibasiºti menþin o excitaþie rimicãinsistentã. Extremismul unuiAlbert Ayler capãtã accentesuicidare, dincolo de care jazzulriscã pulverizarea în haos. Încontrapartidã, spirite mai lucide,mai puþin abandonate frenezieimomentului – cum ar fi Gil Evans,în aranjamentele sale pentru MilesDavis, dar ºi Bill Evans, GuntherSchuller, Martial Solal, FriedrichGulda, George Russel – lasã pesuprafaþa partiturilor spaþii libere, încare „soliºtii pot sã menþinã viu acel

bun preþios al jazzului care esteimprovizaþia”.

Uneori, Lucien Malson îºicombinã (deja elogiatul) talent decondensare a faptelor istorice ºiestetice, a ideilor ºi opiniilor proprii,cu o anume astuþie retoricã. Iatãcum, printr’o asemenea subtilã„sofisticã”, ce nu exlude o ar-borescenþã quasi-alemanicãa frazei, figura lui John Coltranee relaþionatã cu alþi lampadoforiai miºcãrii novatoare din de-ceniul al ºaptelea: „Fãrã a ne-ga necesitatea, pentru artacontemporanã, de a zgudui con-cepþiile rigide despre «unitate» si«delimitare» a operelor, Coltranenu abjurã de la credinþa sa înnecesitatea nativã a artei muzicale,

oricare ar fi ea, de a deveniexpresia unei coerenþe, a unui drumcãtre desãvârºire, reprezentareaimaginarã a unei alte lumi, ireale,care, într’o zi, ar putea inspira realulînsuºi, ireal care denunþã urâþeniachiar în momentul în care oreprezintã, pentru cã o dominã, odepãºeºte supunând-o în scopestetic. John Coltrane i-afrecventat mult pe muzicienii defree jazz ºi, pe parcurs, i s’aîntâmplat sã se asocieze cu ceimai mari dintre ei.” ªi urmeazã listacelor ce urmau sã marcheze, ºidupã dispariþia lui Coltranesurvenitã prematur în 1967,muzica nouã: Eric Dolphy, OrnetteColeman, Cecil Taylor, AlbertAyler, Archie Shepp, PharoahSanders...

În context, sunt trecute înrevistã experimentele sonor-vizuale ale faimoaselor Sun RaArkestra ºi Art Ensemble of

Virgil Mihaiu

Ornette Coleman,initiatorul

free jazz-ului.Fotografie de

Art Maillet,1971.

63

Chicago, precum ºi acþiuneaconstant inovativã a AACM(Association for the Advancementof Creative Musicians), fondatã decãtre Muhal Richard Abrams,Anthony Braxton ºi RoscoeMitchell în aceeaºi capitalã anonconformismului, Chicago. Pede altã parte, apare fenomenul deinterferenþã numit jazz-rock (cuderivatul sãu ulterior, mai vag darmai vast, fusion). Grupuri precumBlood, Sweat & Tears ºi ChicagoTransit Authority (cãrora l-aº adãu-ga fãrã ezitare pe Santana) începsã captiveze enormul public tânãral scenei beat-rock-pop, ce îºiatinsese zenitul tot spre finele anilor1960. Dar, evident, momentulcrucial e marcat de convertirea luiMiles Davis la electric jazz, înasociere cu cohorta sa de nou-veniþi, ce aveau sã devinã reperelemuzicii de jazz de atunci pânã înzilele noastre – Joe Zawinul,Wayne Shorter, Keith Jarrett,Herbie Hancock, Chick Corea,John McLaughlin, Ron Carter,Dave Holland, Jack DeJohnette,Hermeto Pascoal, Tony Williams,Airto Moreira, Bennie Maupin, DonAlias, Larry Young & co. Printr’oinexplicabilã omisiune, sagacelecritic francez nu menþioneazãtitlurile celor trei albume funda-mentale pentru evoluþia jazzului dinultimele patru decenii, înregistrateîn fasta perioadã 1969-1971: In ASilent Way, Bitches Brew ºi Live/Evil (recent prezentate în paginileJazz Context ale revistei Steaua,din toamna 2010). Malson preferãsã se refere la piese disparate, cumar fi Shh/Peaceful din deschidereaprimului album, care îl „fascineazãcu modul sãu de sol pe re, cudiscursul sãu amestecat cu treipiane electrice ºi cu ritmul sãuinsinuant, cãþãrãtor, ascuns.Bateristul menþine o pulsaþiepermanentã. Totul este delicios detulbure ºi, deasupra acestui freamãtcontinuu, planeazã ca un nor durabilsunetul vãtuit al lui Miles.”

Îmi permit aici o parantezã:aceste muzici de impact universalau apãrut în fasta perioadã 1969-1971, care coincide cu intervalulcând fondatorul jazzului deexpresie româneascã, RichardOschanitzky, ºi-a înregistratpropriile capodopere împreunã cu

fabulosul sãu Freetet. ªtiu bine cãasemenea modele de emancipareau apãrut ºi în destule alte þãri –amintesc aici doar exemplelenotorii ale lui Jan Johansson înSuedia, Vagif Mustafazade înAzerbaidjan, Pedro Ituralde înSpania, Krzysztof Komeda înPolonia... Faptul cã toate acesteuniversuri paralele rãmân quasi-ascunse publicului mondial este oanomalie, ce va necesita oadecvatã corijare în viitoarele istoriiale jazzului. Doar astfel se vavedea cât de parþialã ºi dedeformatoare este actualmentevetusta credinþã cã jazzul ar firãmas o muzicã eminamente afro-americanã.

Constrângerile de spaþiu îldeterminã pe Lucien Malson sã-ºireducã schiþele de portret laanumite aspecte, uneori excentricefaþã de trãsãturile deja consolidatede „canonul critic”. Sã luãmexemplul lui McCoy Tyner, afirmat

ca pianistul de referinþã alformaþiilor conduse de Coltrane.Cu referire la piesele interpretatede Tyner în deceniul 1970 – cândacesta ajunsese „personalitateaanului” în ierarhia stabilitã deprestigioasa publicaþie inter-naþionalã Jazz Forum de laVarºovia – Istoria lui Malsonapreciazã cã ele „sunt un bunantidot la «rock beat», apologie arigiditãþii ºi care propovãduieºte, înciuda miºcãrii, inerþia sau mine-ralizarea omului. McCoy Tyner nu-ºi striveºte auditoriul sub decibeli,nu practicã efectele de ºoc cãroraWalter Benjamin le atribuie funcþiade a adapta oamenii la brutalitãþilecivilizaþiei dispreþului. Muzica sa seopune demersurilor umilitoare,practicilor asurzitoare prin caresubiecþii sunt obiºnuiþi sã se lasedoborâþi, tocaþi ºi reduºi liniºtit lastadiul de obiecte.”

Pe bunã dreptate, când vinevorba de deceniile 1970-80,Malson nu uitã sã sublinieze roluljucat de casa de discuri ECM(Editions of Contemporary Music)fondatã ºi condusã de idiosin-craticul producãtor münchenezManfred Eicher. Faþã de vacarmulsonor în creºtere la scarã pla-netarã – unde spaþiul public e totmai agresat de disco, turbo-folk,pimba, manele ºi alte distrofii-kitsch pseudo-muzicale –albumele ECM promoveazã oesteticã definitã prin sintagma „celmai frumos sunet pe lângã tãcere”.O asemenea atitudine progra-maticã ne reaminteºte oarecumreacþia cool faþã faþã de turbulenþelebebop, din urmã cu douã decenii.Malson noteazã cã „firmagermanã înclinã spre blândeþeaclaviaturilor acustice ale lui PaulBley, Chick Corea sau KeithJarrett. Ea este preocupatã declaritate în captarea sunetului ºioferã, cu efecte de reverberaþie ºide ecou, sentimentul unei muzicicare se revarsã în vastitateacatedralei sau în intensitãþilemuntoase. Copertele discurilorîntãresc aceastã impresie prinsubiectele lor emblematice...” Înacest caz, lista muzicienilorfurnizatã de Malson suferã de ooarecare lipsã de intuiþie, limitându-se cu precãdere la cei de originescandinavã, cu adevãrat frapanþila începuturile fenomenului ECM(care îºi înregistra numeroasediscuri la Talent Studio din Oslo).Dar chiar ºi aºa, figureazã doarnorvegienii Jan Garbarek, JonChristensen, Terje Rypdal, NilsPetter Molvaer sau danezul PalleMikelborg, însã lipsesc (fãrã niciojustificare) suedezii Bobo Stensonºi Palle Danielsson. Ca sã nu maivorbim de absenþa din context alegendarilor brazilieni EgbertoGismonti, Nana Vasconcelos,Dom Um Romão, sau a unor per-sonalitãþi inconturnabile, precumMal Waldron (protagonistul întâiuluialbum purtând marca ECM – Freeat Last din 1969), Gary Burton,Paul Motian, Enrico Rava, RalphTowner, Arild Andersen, JohnAbercrombie, Codona, ArtEnsemble of Chicago etc.

JAZZ

CO

NTE

XT

Finalul eseului va fi publicat înproximul numãr

Manfred Eicher,spiritus rectoral influenteicase de discuriECM.

64

caricaturaSILVIU TURCULEÞ