PROCESUL EPIDEMIOLOGIC

- totalitatea factorilor, fenomenelor şi mecanismelor biologice, naturale şi sociale, care concură, în mod determinant sau dinamizator - favorizant, la apariţia, extinderea şi evoluţia particulară a unei stări morbide în populaţie.

A. FACTORI DETERMINANŢI

I. SURSA DE AGENT PATOGEN• omul bolnav – formă tipică

- formă atipică (abortivă, subclinică,

asimptomatică)

purtător de agent patogen:

- preinfecţios (gripa, rujeola, HVB)

- sănătos

- fost bolnav (convalescent / cronic)

• animalele (inclusiv păsări) bolnave/purtătoare

• vectori biologic activi ( , , )

A. FACTORI DETERMINANŢI

II. MODURI ŞI CĂI DE TRANSMITERE• modul direct

- agenţi cu rezistenţă scăzută în mediu

- picături Pflügge - transfuzii de sânge

- transplacentar - contact sexual neprotejat

- contact direct cu leziuni tegumentare

• modul indirect

- agenţi cu rezistenţă crescută în mediu

- prin căi de transmitere contaminate:

→ aer, apă, sol,

→ alimente, obiecte, mâini,

→ vectori biologic pasivi

A. FACTORI DETERMINANŢIIII. ORGANISMELE RECEPTIVE→ starea de receptivitate depinde de:

1. rezistenţa generală nespecifică

(barierele mucoase, reflexul de tuse, strănut)

2. rezistenţa specifică (imunitatea)• naturală

- de specie

- dobândită activ

- dobândită pasiv

• artificială

- dobândită activ

- dobândită pasiv

O parte din bolile animalelor pot fi transferate la om

Ag

Ac

→ Trecerea prin boală

→ Transplacentar + prin alăptare

→ vaccinare

→ Ig, seruri imune

B. FACTORI DINAMIZATORI - FAVORIZANŢI

→ ajută la unirea celor 3 factori determinanţi

→ modulează formele de manifestare ale PE

I. Naturali:• Cosmici

- radiaţii, erupţii solare• Meteorologici

- temperatură, presiune atmosferică, curenţi de aer• Climatici

- latitudine şi altitudine• Geografici

- relief

B. FACTORI DINAMIZATORI - FAVORIZANŢI

II. Socio-economici: 1. condiţii de viaţă şi muncă:

- venituri- grad de pregătire- locuinţă- alimentaţie- asistenţă medico-sanitară

2. condiţii ocupaţionale:- calificare- vechime- spaţiul de muncă- agenţi de agresiune

Ancheta epidemiologică în

bolile transmisibile

ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ• totalitatea investigaţiilor efectuate în

diferite grupuri de persoane

• în scopul depistării cauzelor apariţiei şi evoluţiei bolilor (transmisible sau netransmisibile)

• pentru elaborarea măsurilor de prevenţie şi combatere a acestora

OBIECTIVE1. rezolvarea urgenţelor în epidemiologie

2. cunoaşterea FR implicaţi în producerea unor maladii netransmisibile

Exemplu: H. pylori → ulcerul gastro-duodenal Chlamydia → boala

ateromatoasă

3. elucidarea etiologiei multifactoriale a BNT cu extindere în populaţie

Exemple: fumatul, HTA, dislipidemiile, obezitatea, stressul - pentru BCV

4. realizarea de prognoze asupra evoluţiei naturale a bolilor transmisibile

OBIECTIVE5. evitarea “importului” şi “exportului” unor boli transmisibile

Exemple:

- “import” pentru România

→ malaria adusă din Turcia

- “export” pentru România

→ TBC în cazul persoanelor ce provin din zone unde boala este ţinută sub control (ţările din Vestul Europei) şi care călătoresc în România

6. orientarea producţiei de materiale biologice

7. îmbunătăţirea programelor naţionale şi internaţionale de prevenţie şi combatere

8. evaluarea eficacităţii măsurilor de prevenţie şi combatere aplicate în populaţie

METODE DE REALIZARE A A.E.1. anamneza cu bolnavul şi/sau cu anturajul acestuia

2. observaţia epidemiologică → semnalarea unui fenomen în populaţie

3. metoda descriptivă → prezentarea detaliată a unui fenomen

4. metoda analitică → identificarea, diferenţierea şi studierea părţilor componente ale unei probleme de sănătate cu scopul de a realiza caracterizarea ei, a populaţiei în care a apărut şi a factorilor care au concurat la declanşarea fenomenului morbid

5. metoda analitică + biostatistica → meta-analiza = procedeu sistematic de combinare a rezultatelor unor cercetări diferite asupra aceluiaşi subiect

METODE DE REALIZARE A A.E.5. experimentul epidemiologic → verificarea ipotezelor privind apariţia şi

evoluţia unui proces epidemiologic

6. comparaţia (istorică, geografică, populaţională – după vârstă, sex, profesie) → cunoaşterea istoriei naturale a unei boli, particularităţilor temporale şi spaţiale ale PE şi ale manifestărilor clinice

7. screeningul (triajul epidemiologic) → depistează într-o populaţie aparent în stare bună de sănătate persoanele probabil afectate de boală pentru a fi supuse unor investigaţii suplimentare sau pentru aplicarea precoce a măsurilor prevenţionale

8. biostatistica → asociată cu oricare dintre metodele enumerate anterior, le creşte eficienţa în sintetizarea şi interpretarea informaţiilor obţinute

9. metoda matematică → presupune transpunerea în ecuaţii matematice a parametrilor biologici, medicali şi sociali, cu ajutorul modelelor matematico-epidemiologice

Tipuri de anchetă epidemiologicăA. Ancheta epidemiologică operaţională– prevenţională – de combatere (de urgenţă)

B. Anchete epidemiologice speciale (de cercetare)1. descriptive (observaţionale transversale) – lansarea ipotezelor

- cazuri raportate- serii de cazuri- studii ecologice (de corelaţie)- studii de prevalenţă

2. analitice – demonstrarea ipotezelora) observaţionale etiologice:

- caz-martor - de cohortă

b) intervenţionale – trialuri clinice

3. metaanaliza – verificarea ipotezelor4. studii de analiza deciziei – aplicarea în practică

A. Anchete epidemiologice operaţionale

I. Ancheta epidemiologică prevenţională

• evaluează starea de sănătate a populaţiei şi riscurile la care aceasta este expusă

• starea de sănătate → indici care se referă la:- populaţia de (aparent) sănătoşi (ex. la angajare

etc.)- dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copiilor şi

adolescenţilor- durata medie a vieţii (F=75,8 ani; B=68,7 ani)

• se poate efectua unic sau repetat ~ pentru aceeaşi persoană, la întreaga populaţie sau numai la un eşantion

• A.E. de tip transversal • A.E. de tip longitudinal

II. Ancheta epidemiologică de combatere (de urgenţă)

• stoparea evoluţiei şi lichidarea unui proces epidemiologic

• utilitate practică în bolile transmisibile

• realizată de către medicul de familie din teritoriul urban sau rural

• se adresează tuturor categoriilor de persoane din focarul epidemic:

- bolnavi cu forme tipice sau atipice de boală

- suspecţi (persoane presupuse a prezenta forme atipice sau inaparente de boală)

- purtători cunoscuţi de agenţi patogeni

- foşti bolnavi aflaţi în stadiul de convalescenţă şi la care diagnosticul s-a stabilit retrospectiv

- contacţi direcţi şi indirecţi cu cazul sau cazurile index

Etapele A.E. de urgenţă

a) Etapa de orientare (preliminară)→ realizată de către medicul de familie

- depistarea şi diagnosticarea precoce a cazurilor de boală

- stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic

- elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă → izolarea bolnavilor, a suspecţilor şi a posibililor contacţi

- decontaminare, dezinsecţie, deratizare

- intensificarea măsurilor de educaţie pentru sănătate a populaţiei

- informarea operativă a unităţilor sanitare ierarhic superioare, privind situaţia epidemiolgică apărută şi măsurile preliminare adoptate (declarare)

- fişa de anchetă epidemiologică de urgenţă (de raportare)

b) Etapa de aprofundare (definitivă)→ medici de familie + epidemiologi + alţi specialişti → se

realizează A.E. definitivă şi se completează fişa de anchetă epidemiologică

– modul de izolare şi tratamentul bolnavului pe toată durata bolii– diagnosticul definitiv al bolii şi al formei evolutive – situaţia epidemiologică a bolnavului vindecat clinic şi externat →

purtător – dispensarizarea după revenirea în teritoriu – modurile şi căile de transmitere a agenţilor patogeni şi eficienţa

măsurilor de neutralizare a acestora → metodelor de DDD– supravegherea epidemiologică şi clinică a contacţilor

→ pe durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii respective

– evaluarea receptivităţii populaţiei (fondul imunitar etc.)– evaluarea măsurilor de prevenţie aplicate în focar şi perifocar– măsuri de educaţie pentru sănătate

Metodologia desfăşurării A.E.

I. Cunoaşterea particularităţilor factorilor PE prin culegerea, prelucrarea şi interpretarea datelor epidemiologice

II. Elaborarea măsurilor pentru lichidarea procesului epidemiologic şi evitarea reapariţiei lui

Metodologia desfăşurării A.E.

III. Verificarea aplicării corecte a măsurilor igienico-sanitare şi anti-epidemice şi

urmărirea eficienţei lor

IV. Întocmirea fişei de anchetă epidemiologică

I. Cunoaşterea particularităţilor factorilor PE prin culegerea, prelucrarea şi interpretarea

datelor epidemiologice

→ se realizează prin:

convorbire (anamneză sau interviu)

observaţie epidemiologică

investigaţii de laborator

informaţii speciale

1. Culegerea datelor

Convorbirea (anamneza, interviul) → obţinerea de informaţii referitoare la factorii

epidemiologici ~ de la bolnav şi/sau de la anturaj

– data probabilă şi circumstanţele contaminării

– data debutului real al bolii

→ permit stabilirea perioadei de incubaţie a bolii (retrospectiv)

– precizarea momentului infectant» identificarea unui singur moment infectant » uneori - mai multe momente posibil infectant

– asocieri posibile între primele simptome şi consumul de alimente, apă

Convorbirea (anamneza, interviul)

– relaţiile cu anumite persoane din familie, rude, colectivitate, loc de muncă, mijloace de transport în comun

→ printre contacţi se poate afla sursa de agent patogen

→ contacţii receptivi - măsuri de prevenţie (ATB, Ig)

- călătorii efectuate

- antecedentele patologice de tip infecţios şi ce preparate imunizante a primit

→ informaţii despre receptivitate

- existenţa în ambientul bolnavului a animalelor domestice, sălbatice, rozătoare, păsări, artropode şi relaţiile stabilite continuu sau accidental cu acestea

→ informaţii despre sursă sau despre MCT

Observaţia epidemiologică

• aprecierea condiţiilor igienico-sanitare ale locuinţei

• calitatea igienei corporale şi a alimentaţiei

• modul de îndepărtare a reziduurilor

• situaţia instalaţiilor tehnico-sanitare

• întreţinerea animalelor

→ în focarul epidemic / la locul de muncă / în întreaga colectivitate

Investigaţiile de laborator

• utile pentru:

– depistarea surselor de agent patogen

– cunoaşterea receptivităţii populaţiei

– cunoaşterea modurilor şi căilor de transmitere

Informaţiile speciale

– situaţia topografică a localităţii

– natura solului, a surselor de apă

– reţeaua de comunicaţii

– condiţii climatice şi meteorologice

–morbiditatea, mortalitatea

– situaţia bolilor transmisibile şi a vaccinărilor

– alimentaţia, aprovizionarea cu apă potabilă

sistematizarea informaţiile

includerea în variate documente (FAE, tabele, grafice, schiţe, hărţi etc.)

facilitarea aplicării măsurilor de prevenţie şi combatere

2. Prelucrarea datelor

3. Interpretarea datelor• analiza datelor din tabelul cu persoanele diagnosticate:

- repetarea aceluiaşi nume → existenţa unui focar familial- repetarea aceleiaşi adrese → existenţa probabilă a sursei în

locuinţa sau în colectivitatea respectivă- repetarea aceluiaşi grup de vârstă → indicaţii asupra receptivităţii la boală- menţionarea aceleiaşi profesii → caracterul profesional al

îmbolnăvirii• analiza schiţelor (hărţilor) localităţii sau a colectivităţii în care a

apărut focarul epidemic → posibila grupare a îmbolnăvirilor în zona din apropierea sursei de

apă potabilă sau de-a lungul apei curgătoare → informaţii asupra sursei de agent patogen, a modului şi căilor de transmitere

• datele prezentate grafic → concluzii referitoare la debut, modul de evoluţie în timp, vârful epidemiei, perioada de descreştere a acesteia etc.

II. Elaborarea măsurilor pentru lichidarea procesului

epidemiologic şi evitarea reapariţiei lui

1. Măsurile igienico-sanitare (comune, generale)

- recomandate de legislaţia de profil

- au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de igienă individuală, de familie sau de colectivitate, a mediului ambiental natural sau ocupaţional

2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de control)

a) Măsuri faţă de bolnavi- depistarea activă şi precoce a cazurilor - izolarea bolnavilor în spital sau la domiciliu- declararea nominală sau numerică - măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare

b) Măsuri faţă de suspecţi - aceleaşi ca şi faţă de bolnavi până la clarificarea diagnosticului.

2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de control)

c) Măsuri faţă de contacţi

- izolare în familie sau în colectivitate, carantinarea

- supraveghere pe durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii

- examen clinic, termometrizare

- examene de laborator

- chimio- /antibiotico- /sero- /imunoglobulino /vaccino – prevenţie

- măsuri de D.D.D.

- educaţie pentru sănătate

2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de control)

d) Măsuri faţă de purtători

- evidenţa şi dispensarizarea acestora

- sterilizarea microbiologică prin diferite metode

- supravegherea

- educaţie pentru sănătate

- excludere temporară sau definitivă din diferite sectoare cu risc populaţional

2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de control)

e) Măsuri faţă de convalescenţi

- dispensarizare (supraveghere)

Exemplu - convalescentul după hepatită virală B cu evoluţie favorabilă1. supraveghere clinică şi cu laboratorul timp de un an de zile:-la 1 lună, la 3 luni, la 6 luni:

-examinarea dimensiunilor ficatului-TGP, bilirubină

-la 1 an:-TGP, bilirubină-proteine totale-antigen HBs

2. excluderea de la donarea de sânge pentru toată viaţa

3) Alte măsuri - vaccinare, revaccinare în focare, perifocare sau în populaţie

- imunoglobulinoprevenţie şi chimioprevenţie

- testări în populaţie pentru stabilirea gradului de receptivitate (ex. IDR la tuberculină)

- măsuri speciale prin sistarea temporară a activităţii în unele unităţi de interes public

- educaţia pentru sănătate a populaţiei

III. Verificarea aplicării corecte şi urmărirea eficienţei măsurilor igienico-sanitare şi anti-epidemice

• se controlează modul în care fiecare cadru medico-sanitar execută anumite activităţi (măsurile propuse) – medicul de familie şi personalul mediu

• se stabileşte durata supravegherii speciale în focar

→ durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii respective din momentul depistării ultimului caz

• data şi persoana care va realiza declararea lichidării focarului, odată cu analiza acţiunilor desfăşurate (programe prevenţionale).

IV. Întocmirea fişei de anchetă epidemiologică • fişa de anchetă epidemiologică (FAE) = documentul metodologic cel mai

important elaborat la apariţia fiecărui caz de boală transmisibilă • utilizată pentru culegerea informaţiilor epidemiologice, dar şi ca act

medico-legal• stă la baza sistemului de raportare în cazul bolilor cu declarare

obligatorie

• în BT ~ are 7 capitole:- date despre bolnav- date despre sursa de agent patogen- date despre modul şi căile de transmitere- date despre gradul de receptivitate- date despre intervenţia factorilor favorizanţi- date despre măsurile elaborate- concluzii (sursa ~ nominal/neidentificată; MCT; măsuri elaborate;

durata supravegherii focarului).

COMBATEREA – măsuri:

7. Decontaminare, dezinsecţie, deratizare (DDD)

8. Măsuri de igienizare (mediu, individ, alimente etc.)

9. Educaţia pentru sănătate a celor implicaţi

10. Evaluarea purtătorilor de agenţi patogeni

11. Instruirea personalului medico-sanitar

12. Supravegherea focarului:

- durata maximă a perioadei de incubaţie calculată din momentul depistării ultimului caz