Specificul Evaluarii La Adulti

R.M., Seminar Grundtvig, ian. 2004

SPECIFICUL EVALUĂRII ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR Concepte-cheie conexe: � Educaţia informală – “procesul ce durează pe tot parcursul vieţii, prin care fiecare persoană dobândeşte şi acumulează cunoştinţe, deprinderi, atitudini, precum şi înţelegerea anumitor fenomene din experienţele de zi cu zi şi din expunerea la mediul înconjurător.” � Educaţia non-formală – “este orice activitate educaţională organizată şi sistematică întreprinsă în afara cadrului sistemului formal pentru a furniza moduri selectate de învăţare unor subgrupuri speciale ale populaţiei, atât copii cât şi adulţi.” � Educaţia formală – “cuprinde sistemul educaţional instituţionalizat, gradat cronologic şi structurat ierarhic, cuprins între învăţământul primar şi nivelurile superioare universitare.” EVALUAREA EDUCAŢIONALĂ – “…este procesul de colectare sistematică, orientată de obiectivele definite, a datelor specifice privind evoluţia şi / sau performanţa evidenţiate în situaţia de evaluare, de interpretare contextuală a acestor date şi de elaborare a unei judecăţi de valoare cu caracter integrator care poate fi folosită în diverse moduri, prespecificate însă în momentul stabilirii scopului procesului de evaluare.” ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR PROCESUL DE EVALUARE:

� reflectă cel mai direct schimbarea de paradigmă de la evaluarea preponderent cantitativă la evaluarea calitativă;

� trebuie să fie orientat spre o abordare din perspectiva gândirii critice;

� poate avea un impact puternic metacognitiv.


COMPETENŢELE în Curriculum-ul Naţional românesc “Ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Ele permit identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice în contexte diverse”. Competenţele generale au un grad ridicat de generalitate şi compelexitate. Ele se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata învăţământului liceal. Competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata unui an şcolar. Ele sunt deduse din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora. În cercetările din psihologia cognitivă prin competenţe se realizează în mod exemplar transferul şi mobilizarea cunoştinţelor şi a deprinderilor în situaţii / contexte noi şi dinamice. Competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială: - comunicarea - gândirea critică - luarea deciziilor - prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe Aceste competenţe funcţionale de bază sunt necesare pentru continuarea studiilor şi / sau încadrarea pe piaţa muncii.


COMPETENŢELE Capacitatea “demonstrată” a individului de a utiliza know how-ul, deprinderile, calificările sau cunoştinţele pentru a îndeplini cerinţele şi a rezolva situaţiile ocupaţionale obişnuite şi pe cele în schimbare. Noţiunea de “competenţă” poate include calificări formale, ca şi alte elemente precum capacitatea de transfer a deprinderilor şi a cunoştinţelor într-o situaţie ocupaţională nouă, sau capacitatea de a inova. Nivelul sau tipul competenţei poate fi apreciat prin evaluarea abilităţii individuale de a utiliza propriile deprinderi. Competenţele pot fi specializate (de ex.: controlul procesului computerizat), metodologice (abilitatea de a gândi şi a decide, capacitatea de a inova) sau sociale (lingvistice, deprinderi de comunicare, capacitatea de a lucra în echipă). Identificarea competenţelor urmăreşte specificarea / definirea elementelor de competenţă fie fixate pentru un grup de indivizi, fie specifice unei activităţi sau formări, independent de modul în care au fost dobândite aceste competenţe. Procesul de specificare şi de definire a limitelor şi conţinuturilor competenţelor conduce la două categorii de competenţe: - competenţe dobândite în mod formal = în cadrul unei formări finalizate printr-o formă de certificare - competenţe informale sau nonformale = cele cu un caracter implicit Evaluarea competenţelor – poate fi realizată prin aplicarea diferitelor proceduri: 1. Competenţele dobândite prin învăţare informală sau non-formală pot fi apreciate cu ajutorul unor metode diferite şi utilizând

criterii sau puncte de referinţă diferite, în concordanţă cu nivelul de operare (întreprindere, sector, naţional, european, global etc.) şi / sau de control (piaţa muncii sau sistemul educaţional)

2. Competenţele dobândite prin învăţare formală sunt identificate în cadrul procedurilor de evaluare (testări, examene) care conduc la obţinerea unui certificat (de ex.: acordarea unei diplome, gradaţii etc.)

Evaluarea competenţelor este o formă de judecată de valoare care poate privi atât formabilii, cât şi formatorii, precum şi metodele de formare (evaluarea metodelor de formare face parte uneori din evaluarea cursului). Testul de evaluare este utilizat în mod normal pentru a descrie o evaluare desfăşurată cu ajutorul unor proceduri formale şi specificate care sunt aplicate pentru a garanta o fidelitate ridicată.


În formarea “informală” învăţarea rezultă din activităţile de zi cu zi legate de ocupaţie, familie sau de timpul liber. Învăţarea informală este o parte a învăţării non-formale, se numeşte uneori învăţare experienţială şi poate, într-o oarecare măsură să fie înţeleasă ca “învăţare accidentală”. Transferabilitatea competenţelor reprezintă capacitatea competenţelor de a fi transferate în contexte noi, fie ocupaţionale, fie educaţionale. Acestea constituie elementul cheie al mobilităţii individuale şi reprezintă o realizare reală pe piaţa muncii. Transferabilitatea competenţelor poate fi promovată pe diferite căi: - modularizarea curriculum-ului de formare - crearea de “centre de bilanţ” (ex.: Franţa) - crearea de portofolii de competenţe - validarea învăţării non-formale Toate aceste modalităţi pot facilita trecerea de la formarea vocaţională la cea academică şi / sau la învăţământul superior, precum şi transferul competenţelor de la un sector ocupaţional la altul. Tipuri de învţăţare legate în mod direct de competenţe: 1. Învăţarea prin descoperire (engl. learning by doing) ca tip de învăţare prin practicarea repetată a unei sarcini de lucru, dar fără

instruire preliminară. 2. Învăţarea prin utilizare (engl. learning by using) ca tip de învăţare prin utilizarea repetată a instrumentelor sau a facilităţilor, dar

fără instruire preliminară. Învăţarea permanentă este gândită ca un concept filosofic prin care educaţia este privită ca un proces pe termen lung, care începe o dată cu naşterea şi care durează de-a lungul întregii vieţi. Astfel, termenul acoperă toate formele, tipurile, situaţiile de învăţare. Validarea învăţării non-formale, în opoziţie cu certificarea formală, aceasta se referă la procesul de evaluare şi recunoaştere a unei game largi de deprinderi şi competenţe pe care oamenii le dezvoltă de-a lungul vieţii lor şi în contexte diferite, de exemplu prin educaţie, muncă şi activităţi în timpul liber. Validarea se referă de obicei la procesul de recunoaşterea unei game mai largi de deprinderi / abilităţi şi competenţe decât este în mod normal cazul certificării formale, care nu exclude o certificare formală. Acreditarea învăţării non-formale, întreprinsă de o instituţie independentă, poate conduce la o calificare formală (sau parţială), sau poate da dreptul persoanelor să primească unităţi de credit. În Marea Britanie şi Irlanda conceptul de acreditare a învăţării anterioare (engl. accreditation of prior learning – APL) este larg utilizată. (J. Bjornavold – CEDEFOP, “Making learning visible”

- CEDEFOP, “Systems of Vocational Training” – http://www.astrolavos.tuc.gr)


EUROPASS – este o metodă de înregistrare a formărilor întreprinse şi a deprinderilor / abilităţilor dobândite pe parcursul unei perioade de activitate, îndeplinită ca parte a unui program de formare în desfăşurare, într-o altă ţară europeană. Deşi nu reprezintă o acreditare formală, formatul standard al acestui document sub formă de paşaport intenţionează să garanteze un cadru consistent pentru recunoaşterea deprinderilor / activităţilor de către ofertanţii de formare şi angajatorii din toată Europa. Un exemplu de modalitate de completare a documentului Europass (recomandări pentru o instituţie britanică): EUROPASS este conceput să înregistreze realizările obţinute în până la trei plasamente separate de muncă în altă ţară europeană decât cea de origine (cunoscute uneori sub denumirea de European Pathway. Există scurte note de orientare în fiecare dintre cele 11 limbi comunitare, pe paginile 13-16 ale documentului EUROPASS. “Se completează în limba engleză: Pagina 2 (2) Numele instituţiei din UK care face plasamentul (4) şi (5) Data şi semnătura persoanei / tutorului responsabil din instituţia care face plasamentul (I.P.) (6) şi (7) Semnătura şi ştampila oficială a I.P. (10) Numele de familie al formabilului (11) Prenumele formabilului (12) Semnătura formabilului (pentru acord) Se completează în limba instituţiei gazdă, angajatoare: Pagina 4 (14) Sectorul ocupaţional al plasamentului (ex.: Inginerie, Administrarea afacerilor etc.) (15) Numele şi nivelul cursului, ex.: Nivelul 2 al NVQ (engl. National Vocational Qualifications) Industrie hotelieră şi de catering, Design şi Tehnologie etc. (Atenţie! Detaliile cursului trebuie să fie traduse, dar detaliile cursurilor echivalente din ţara gazdă nu trebuie să fie introduse) (17) Detalii succinte privind tipul de formare şi de activităţi practice întreprinse (prepararea antreurilor reci, repararea frânelor, design-ul unui website etc.). Detalii privind metodele de evaluare, ex.: colectarea datelor pentru portofoliul NVQ, activităţi pe bază de proiect întreprinse pentru a obţine o anumită calificare etc. (18) şi (19) Durata plasamentului, de ex.: de la 04/03/00 la 25/03/00. (20) Numele organizaţiei unde are loc plasamentul de muncă. (21) Numele şi titlul mentorului responsabil la locul de muncă în instituţia gazdă. (22) Semnătura mentorului din instituţia gazdă. (12) Semnătura deţinătorului (se semnează după completarea secţiunilor 14-22) Secţiunile (14-22) sunt apoi traduse în limba engleză pe pagina 5. Detaliile furnizate de către instituţia parteneră gazdă trebuie să fie traduse şi verificate atât de către instituţia gazdă a plasamentului, cât şi de către instituţia de formare sau de plasare iniţială. Pagina 6 se completează în limba deţinătorului care (engleză, în acest caz). În cazurile în care formabilii doresc să aibă informaţia înregistrată în limbi care nu sunt incluse printre cele 11 limbi comunitare, informaţia trebuie să fie verificată şi semnată de cître o a treia parte, ex.: un tutor sau un lider al comunităţii.


PORTOFOLIUL PROFESORULUI (ERIC Clearinghouse on Assessment and Evaluation Washington D.C. – AE Digest. ED385608) Portofoliul de formare al profesorului este o colecţie de activităţi întreprinse de către un profesor de-a lungul unei perioade de timp. Aşa cum un artist utilizează un portofoliu conţinând cele mai bune dintre activităţile sale pentru a-şi ilustra talentele, P.P. este creat pentru a demonstra talentele profesorului. Astfel, P.P. sunt elaborate de către profesori pentru a evidenţia şi a demonstra propriile cunoştinţe şi competenţe în procesul de predare-învăţare. Un P.P. oferă, de asemenea, şi mijloacele pentru reflecţie; oferă oportunităţi pentru a critica activităţile profesorului, ca şi pentru a evalua eficienţa lecţiilor sau a interacţiunilor personale cu elevii sau cu colegii. Elementele incluse într-un aseenea P.P. depind de modul în care va fi utilizat portofoliul. Exemplu Un asemenea P.P. poate include unele sau toate dintre următoarele: - Informaţii despre mediul de formare / socio-educaţional al profesorului; - Descrierea clasei / a claselor: orarul, nivelul, curriculum-ul predat; - Examenele / gradele didactice acumulate; - Formularea filosofiei educaţionale personale şi a scopurilor în procesul de predare / învăţare; - Documentarea eforturilor de optimizare continuă a propriei activităţi: programe, seminare etc.; - Planuri de lecţie implementate, suporturi de curs, note etc.; - Lucrări ale elevilor, corectate şi evaluate de către profesor: teste, lucrări, proiecte etc.; - Lecţii înregistrate video / audio; - Înregistrări ale observaţiilor de la clasă ale colegilor / inspectorilor / directorului etc.; - Reflecţii scrise privind desfăşurarea procesului educaţional; - Fotografii de la seminare organizate, proiecte, alte activităţi desfăşurate cu elevii. Atenţie! O formă frecventă de interpretare greşită a conceptului este aceea conform căreia P.P. este un dosar cuprinzând toate artefactele folosite în predare de către profesor, însoţite de diferite evaluări ale activităţii. În mod ideal, P.P. este un document creat de către profesor care relevă, relatează şi descrie activităţile, îndatoririle profesorului, expertiza sa şi evoluţia în proiectarea procesului de predare-învăţare. Fiecare afirmaţie din cadrul P. este într-adevăr documentată printr-un apendice sau prin referirea la materiale din afara P., precum: înregistrările video / audio sau înregistrări ale unor interviuri. Dimensiunile unui P. sunt variabile, dar de obicei acesta poate avea între 2-10 pagini, plus anexele.


PORTOFOLIUL ELECTRONIC (e-portfolio) “Un portofoliu electronic este un CV extins, dinamic, care stabileşte legături cu o bază de date online, care conţine realizările personale şi profesionale, rezultate ale activităţii în echipă şi toate datele relevante privind competenţa obţinută pe parcursul muncii şi al formării. Acesta oferă o oportunitate de a reflecta asupra propriei practici profesionale şi de a împărtăşi experienţele dobândite şi cu alţi membri ai comunităţii profesionale”. Portofoliul electronic poate ajuta la: 1. optimizarea cunoştinţelor şi competenţelor individuale 2. dezvoltarea profesională continuă 3. dezvoltarea cunoştinţelor şi a competenţelor organizaţionale 4. consolidarea comunităţilor de învăţare 5. formularea politicilor educaţionale şi de învăţare 6. optimizarea calităţii ofertei În vreme ce acum aproximativ cinci ani întrebarea principală care se punea era: ”Ar trebui (cu titlu de obligativitate!) ca fiecare elev / student sau angajat sa aibă o adresă de e-mail?”, astăzi întrebarea a devenit: “Ar trebui ca fiecare elev sau angajat să deţină un portofoliu electronic?” Astăzi ne aflăm abia la începuturile exploatării potenţialului deplin al portofoliului electronic ca reprezentant promiţător al tehnologiei în învăţare şi în evaluare.


PORTOFOLIUL DE FORMARE vs. PORTOFOLIUL DE EVALUARE

Portofoliul de formare / dezvoltare (de

predare / învăţare, engl. teaching l earning portfolio)

Portofoliul de evaluare

Scopul principal

Documentează procesul în ansamblu, exemplificându-i: scopul, obiectivele, programul, metodele, instrumentele, rezultatele, experienţele, dezvoltarea, arta personală, într-o manieră autentică

Documentează în mod structurat, sistematic şi credibil anumite competenţe stabilite prin schema de evaluare a portofoliului

Ce conţine

Eşantioane reprezentative şi selective, ilustrând modul de desfăşurare a procesului (de predare / învăţare, formare etc.), care este desfăşurat în împrejurări diferite, pe o perioadă mai lungă de timp

Eşantioane semnificative şi selective, ilustrând în mod transparent acele competenţe (deprinderi, abilităţi, unităţi de competenţă etc.) ce urmează să fie validate, certificate sau doar evaluate printr-un proces extern

Caracteristici şi efecte

�Poate conţine instrumente de evaluare şi autoevaluare destinate, în principal, stimulării reflecţiei metacognitive, dar baza o constituie artefacte ce documentează procesul de dezvoltare � Stimulează reflecţia personală sau în comunitatea profesională, asupra demersului proiectat � Poate conduce la o imagine complexă a evoluţiei profesionale personale � Poate orienta, stimula, susţine prin puterea exemplului, activitatea de mentorat, tutorat etc.

� Poate conţine instrumente de evaluare / autoevaluare cu scopul de a susţine procesul de evaluare, validare, certificare etc. � Stimulează reflecţia asupra propriei evoluţii profesionale � Documentează un profil al competenţelor personale � Poate argumenta comparaţiile, în condiţii / situaţii de selecţie (examene, concursuri, plasamente etc.)


ETAPE ÎN IMPLEMENTAREA UNUI PROGRAM DE ELABORARE A UNUI PORTOFOLIU DE EVALUARE

1. Debutează cu prudenţă! Introducerea evaluării pe bază de portofoliu, fie pentru nivelul elevilor, fie pentru dezvoltarea profesională personală necesită timp. Sunt necesari 1-2 ani pentru proiectarea, implementarea şi reglarea procesului de proiectare a unui portofoliu semnificativ.

2. Obţine acceptul celor din jur! Este extrem de important ca, atât administratorii, cât şi profesorii şi / sau elevii să accepte să

utilizeze portofolii. Dacă administratorii nu relaţionează importanţa şi utilitatea portofoliilor cu profesorii, proiectul va eşua. La fel, dacă profesorii nu apreciază demersul pe bază de portofoliu, nu vor depune efortul necesar pentru garantarea succesului.

3. Imprimă asumarea autoratului! Profesorii / colegii trebuie să fie implicaţi, de la bun început, în proiectarea programului.

Trebuie să aibă sentimentul asumării direcţiei şi utilităţii programului. 4. Comunică etapele procesului de implementare tuturor participanţilor! Participanţii trebuie să cunoască, în mod explicit,

cum va fi folosit portofoliul elaborat. De exemplu, dacă acesta va fi folosit pentru promovare, atunci structura aşteptată, ca şi metodele de evaluare a portofoliului trebuie să fie explicate în detaliu.

5. Utilizează modele! Multe modele de portofolii create de către alte instituţii sunt deja disponibile, în special pe Internet. Acestea

pot fi cu uşurinţă adaptate şi oferă exemple pentru proiectarea altor portofolii. 6. Fii selectiv! Portofoliul NU trebuie să includă absolut orice produce un profesor sau un formator. Trebuie să fie incluse doar

acele elemente alese cu atenţie care reflectă şi ilustrează în mod real expertiza şi realizările cuiva. 7. Fii realist! Portofoliul este doar una dintre formele de evaluare autentică. În consecinţă, acesta trebuie să fie utilizat doar ca o

parte a procesului de evaluare / autoevaluare, în combinaţie cu alte metode.


STRUCTURA PORTOFOLIULUI DE EVALUARE A COMPETENŢELOR FORMATORULUI - Propunere pentru discuţie -

I. Formatul (“standard”): - biblioraft, dosar, mape etc. - datele de identificare / personalizare a portofoliului (nume, prenume, fişă educaţională şi

profesională) - scopul portofoliului de evaluare (eventual susţinut de profesiunea de credinţă a formatorului,

mission statement etc.) - opis al conţinutului portofoliului II. Conţinut: - lista competenţelor stabilit a fi documentate - documentul de referinţă, oficial, pe baza căruia au fost selectate competenţele (standardul,

cadrul de referinţă, lista de solicitări a angajatorului etc.) - instrumentele de autoevaluare şi de evaluare care documentează existenţa şi evoluţia

competenţelor, însoţite de: - sistematizarea datelor şi împrejurărilor de aplicare - formularea judecăţii de valoare / apreciere - un scurt comentariu reflexiv privind semnificaţia aprecierii

- date, documente susţinând modul în care a fost optimizată proiectarea ulterioară a procesului de formare ca urmare a feedback-ului realizat prin evaluare

III. Anexă: conţinând o selecţie de instrumente, date etc. considerate ilustrative şi semnificative


LISTA COMPETENŢELOR / UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ PROPUSE SPRE DISCUŢIE

I. Metodologice: � Conceperea propriei activităţi de formare ca formator (“identificarea” profesională) � Elaborarea strategiei personale de formare şi de autoformare II. Comunicaţionale / relaţionale: � Stimularea comunicării în echipă şi în afara acesteia � Proiectarea activităţilor de muncă în echipă III. De proiectare: � Proiectarea cursurilor / stagiilor de formare / seminarelor (financiară, administrativă, profesională etc.) � Selectarea modalităţilor şi procedurilor de lucru şi performarea programelor de formare � Evaluarea nevoilor beneficiarilor, a produselor şi a programelor IV. Manageriale: � Prospectarea pieţei nevoilor şi programelor şi promovarea programelor de formare �Organizarea şi monitorizarea sesiunilor de formare � Asigurarea feedback-ului şi a serviciilor de consiliere V. Generale: � (Auto)dezvoltarea profesională continuă a formatorului (gândire critică, deprinderi de analiză metacognitivă, autoevaluare etc.) � Proiectarea şi gestionarea documentelor administrative � Optimizarea continuă a abilităţilor de operare cu computerul � Optimizarea continuă a proficienţei lingvistice în 1-2 limbi de circulaţie europeană

Specificul Evaluarii La Adulti

Documents

Transcript of Specificul Evaluarii La Adulti