Cluj, Joi, 27 Mov.

O M Ă S U R Ă B U N Á Unul din neajunsurile cele

mai mari, care împiedică astăzi drumul spre o desvoltare sănă­toasă a ţării, este desigur lipsa de învăţători în multe părţi de pe pământul românesc.

Adesea am auzit în Ardeal de la cei cu carte şi uneori de la cei fără de carte, plângerea du­reroasă pentru toţi, că sate în­tregi româneşti stau părăsite în uitare fără de învăţător sau chiar cineva, care să-i ţină lo­cul. Unele n'au avut învăţător decând sunt ele şi altele au ră­m a s de mulţi ani urgisite de soartă' în prada întunericului. Ar fi făcut bieţii oameni de prin satele noastre, înţelegători ai nevoilor neamului — şi sunt destui de aceştia — tot ce le sta prin putinţă să capete şi ei da­scăli cu carte, pe care îi doresc din răsputeri; dar aceştia puţini câţi erau abia ajungeau în lo­curile cele mai căutate şi mereu rămâneau atâtea goluri de um­plut. Astfel fiind lucrurile ne-am bucurat foarte mult aflând că în toamna aceasta — cu noul an şcolar — s'a hotărît de către au­toritatea şcolară ca mai multe sute de absolvenţi ai şcolilor normale să fie trimişi toţi în Ardeal. Este sigur că în chipul acesta se întregeşte mai simţi­tor lipsa cea mare de învăţători decât prin sădirea răsleaţă din când în când a câtorva dascăli într'un mediu necunoscut. Mă­sura aceasta este bună şi fiindcă se porneşte o muncă comună în aceiaş moment, dând putinţa unui plan de activitate, pe care să şi-i însuşiască deplin nouii dascăli crescuţi în aceiaşi şcoaîă şi cu aceiaşi pregătire didacti­că. Intre ei se realizează, prin aceasta chiar, o legătură de con­tinuitate prin vecinătatea tere­nului unde lucrează. Ei formea­ză, la locurile lor şi la posturile lor o massä continuă, o pânză care învăluie o parte a pămân­tului românesc, unde se plămă­desc de atâta vreme condiţiile unei vieţi asemănătoare şi ale unui mediu comun. Ei vin deci cu o atitudine identică în faţa aceleiaşi probleme, care este o problemă naţională.

N u este într'adevăr problemă mai naţională ca aceia a învă­ţământului şi, printre toate gra­dele lui, mai ales aceia a învă­ţământului primar. De la rezol-virea ei atârnă ce vom fi mâine după cum a atârnat ceia ce am fost ieri. Iar tinerii noştri învă­ţători sunt chemaţi şi trebuie s'o rezolve, nu prin rapoarte ofi­ciale, ci pe teren şi cu tot sufle­tul lor. М М — Ш В У И І і Г И Д Т Г - П Т Т Г Н Г Щ Я И

Dar spuneam tocmai mai sus că ei au o pregătire didactică si­milară, fiind produsul şcolilor normale dintro serie întreagă. Ne putem întreba însă dacă ei au toţi şi o pregătire sufleteasca asemenea şi chiar dacă au una. Fără îndoială, chestiunea este mai grea şi poate da de gândit. Ceia ce este sigur dela început e că unii din aceste tineri absol­venţi, duşi de entuziasmul vâr­stei fără multă energie, să se râsgândiască curând şi să în­cerce pe toate căile a părăsi po­sturile шаі înaintate, pe care le-au primit, socotindu-le prea grele pentru puterile lor. Acea­sta este o mare pierdere pentru învăţământ, căci nimic nu-i stri­că mai mult decât l ipsa aceasta de continuitate; ştiut fiindcă în continuitate stă condiţia indis­pensabilă a unui bun învăţă­mânt. E bine să luptăm din răs­puteri la îndeplinirea acestei condiţii, pe lângă asigurarea le­găturii de continuitate între cei dintro serie puşi la aceiaşi mun­că, cum am arătat mai sus. Or-cum ar fi, trebuie să recunoa­ştem că sunt destule greutăţi în calea nouilor dascăli; dar ele pot fi foarte mult uşurate prin grija mai mult părintească a autorităţii şcolare. Trebuie o conlucrare neîntreruptă a auto­rităţii şcolare şi a comunelor spre a asigura nouilor îndrumă­tori un traiu cât mai omenesc posibil, prin care ei îşi pot spori la max imum energia de muncă. Dacă se va face aceasta, printro înţelegere deplină a realităţii trăite, cei chemaţi la munca grea de învăţători vor da cât mai mult din prisosul sufletu­lui lor tineresc şi multe greu­tăţi vor fi doborîte numai prin voioşia de viaţă a tinereţii la 2 0 de ani.

Fără o merge mai departe să cercetăm dacă absolvenţii ace­ştia au o pregătire sufletească sau câtă au, ne mul ţumim să constatăm că, aşa cum sunt ei, îşi vor face datoria cu atât mai vârtos cu cât vor vedea în jurul lor mai multă râvnă pentru şcoală şi u n simţimânt obştesc pentru tot ce este românesc. Da­că ei nu sunt deplin pregătiţi pentru viaţa cea mare a neamu­lui — un rol pe care şi alţii mai vârstnici cu greu îl înţeles sau nu-1 înţeleg — va fi totuş în su­fletul lor o sămânţă rodnică de viitor, când i se pregătesc şi de cei în drept cele mai prielnice condiţii de a încolţi.

C. SUDEŢEANU profesor.

M O N U M E N T U L E R O I L O R

F e r i ţ i - v ă d e a m ă g i t o r i Sfân ta n o a s t r ă b iser ică or to­

doxă de r ă s ă r i t a găs i t de cu­vi inţă , în l u m i n a Sfântu lu i Duh, să î nd rep t e c a l i nda ru l ca­re l -am avu t p â n ă a c u m a . Acea­stă î n d r e p t a r e s'a făcut pe o ba­ză în ţ e l eap tă şi de că t re oamen i cu m u l t ă car te şi p l in i de evla­vie că t re Dumnezeu . Din cauza t i m p u l u i care n ' a p u t u t fi mă­s u r a t exact de oameni , a m r ă ­m a s cu 13 zile în u r m ă , î ncâ t d in ce în ce cu vremea , ne de­p ă r t ă m tot m a i m u l t de r â n -du ia la veche a bisericii noas t r e . Deşi Sfân tu l Sinod şi I. P . S. Mi-t ropol i ţ i a i ţăr i i noas t r e a u dat l ă m u r i r i scrise, cari s 'au citit p r i n biserici , deşi şi al te m u l t e feţe bisericeşt i m a i mic i şi ch iar laici, au scris şi r ă sc r i s în che­st ia aceasta , to tuş i p a r e c ă po­poru l de la sa te n u s'a l u m i n a t în de a juns . A m cerceta t şi eu care să fie cauza. S 'au iv i t o sumeden ie de amăgi to r i , fie din­t re fiii bisericii noas t re , fie din­tre cei de alte c red in ţe : catolici, p ro te s t an ţ i , advent i ş t i şi al ţ i i .

Ce fac aceşti amăg i to r i ? In-şală m u l ţ i m e a cu fel de fel de m i n c i u n i ames teca te cu m u l t ă r ă u t a t e .

— „Ne-am n e m ţ i t p ă r i n t e , de-acurna, ne -am dat cu catolicii, îmi zise u n u l în t r 'o a d u n a r e un ­de p red i cam.

— Ei, da c u m ne-am nemţ i t , vere? zisei eu.

— Pă i , avem legea lor deacu-ma, că ţ inem sărbă tor i le cu ei.

— Ce copilăr ie să crezi aceas ta — i-am spus eu. Nu-i adevăra t . Nemţi i şi catolicii îşi au legea lor, b iser ica lor, s lujba lor, sfin­ţii lor şi preoţ i i lor; i a r noi avem toate ale noas t r e c u m le-am avu t din moşi s t rămoş i . A m p u s noi în biser ică altfel de slujbă, s a u ' vre-un sfânt nou sau ma i şt iu eu ce?

— Nu, p ă r i n t e , d a r . . . vezi Sfta a şa vorbeşte lumea .

— Fer i ţ i -vă de amăgi tor i , căci n ' au suflet, n ' a u credin ţă .

Mai m u l ţ i creş t in i m ' a u în-t i rnpinat cu alte vorbe.

— Ni s'a stricat legea părin­tele, ce-i as ta cu ca l inda ru l a-cesta? C u m a m t ră i t noi oare de

datata v reme a şa n 'a fost b ine? De ce n u s'a sch imba t n imica p â n ă a c u m a ? C u m de aţi lăsa t

să n i se str ice legea? — Dragi i mei , n u s'a s t r ica t

legea, căci ea e s fântă . N imen i n'o poate a t inge, decâ t D u m n e ­zeu d in cer care a dat-o. Dar vă în t reb e u . . . altfel se slujeşte în biser ică a c u m a ? Altfel se bo­tează, se c u n u n ă , se î n m o r m â n ­tează, se face agheazma , altfel se face L i t u r g h i a în biser ică s au pomeni re le la mor ţ i ?

— Nu, pă r in t e , tot ca îna in t e . — N ' a v e m tot şase s ă p t ă m â n i

pos tu l C răc iunu lu i şi 7 săp tă ­m â n i al Paş t e lu i , aceleaşi aju­n u r i şi Mercur i şi Vineri , aceiaşi sfinţi cu slujbele dor?

— Ba da, p ă r i n t e . — Apoi as ta- i legea noas t r ă ,

dragi i mei , n u s 'a s t r i ca t n i m i c a din ea, nici u n A m i n m ă c a r . S'a s t r ica t însă r â n u u i a l a zilelor, iar n u legea. Fer i ţ i -vă de a m ă ­gi tor i ! A m t r ecu t cu 13 zile î na ­in te . Dar ce-are a face aceas t a? Nu şi p â n ă a c u m a Pas t i l e se m u t a u cu 10 zile s au cüiar 20 zile când îna in te , când în u r m ă ? Uneor i a v e a m Sf. Gheorgne a doua zi de Paş t i , a l teor i a v e a m Buna-Ves t i re în S â m b ă t a Paş t i ­lor. Ce făceam noi? Ne du­ceam d u p ă Paş t i . Nu c ă t a m că sare c u 10 s au 20 zile.

Chiar a n u l acesta . Catolicii au Pas t i l e î n a i n t e a n o a s t r ă .

Evrei i tot aşa . D u p ă ei, în Du­min ica care vine, avem noi Pas t i l e .

— Aşa. este pă r in te le s u n t e m lumina ţ i a c u m a .

— Advent i ş t i i prof i tă de acea­sta şi s p u n : da, vine t i m p u l de-a c u m a să vă faceţi ca noi.

— Nu-i adevă ra t , dragi i mei , nu-i credeţ i pe ş a r l a t a n i i ace­ştia. Ei a u S â m b ă t a ca Evrei i , noi a m r ă m a s tot cu Duminica noastră scumpă. Nimic n u s'a schimbat , nici n u se va s c h i m b a d i n aceia ce ne-a r ă m a s de veacur i î n b iser ica n o a s t r ă . Fe ­ri ţ i -vă de amăgi to r i i aceş t ia !

R o m â n u l n o s t r u a re biser ica lui, p r e o t u l lui, legea lui . El o ascu l t ă în biser ică şi vede că toate au r ă m a s nea t inse . D u m ­nezeu a fost cu noi şi va fi cu poporu l r o m â n în vecii vecilor. Amin .

Preot Petru Chirica Misionaru l Epa rh i e i Moldovei

Hi l i ţa - Iaş i .

ACEST MONUMENT S'A R I ' H O T ÎN FAŢA BISERICII „SILVESTRU" DIN BUCUREŞTI

Societatea pe acţiuni „Cultura Poporului" In urma propunerii venită din partea inimosului nostru prie­

tin G. C. Ghişescu din Girard, Ohio (America) prin care spune: „Nu s'ar putea pune în Cluj, bazele unei mari

societăţi pe acţiuni, la care toţi romanii din larga lume, să ajute pentru construirea unui măreţ palat, în гпгта Clujului, numit Palatul Cultural?

La a%tfei de societate cu dragă inimă aş ajuta şi eu cu cel puţin 20 sau *4ö mii de lei"

Şi datorită dragostei şi înţelegerii, ai miilor de cititori şi abonaţi ai noştri, cari sprijinesc această foae, am păşit un pas şi mai departe, luând hotărârea înfiinţării unei societăţi pe acţiuni numita „Cultura Poporului".

Fără nici un ajutor de nicăiri, ci numai cu contribuţia mo­destă a fiecărui cititor c e l avem, am putut, atâţia ani, să men­ţinem o foae care şi-a afirmat în destul însemnătatea ei ; o foae — cea mai răspândită săptămânală — care să ducă şi la ro­mânii din America şi la fraţii din Banatul sârbesc şi la aromâni, spiritul naţional, şi izoăvirea prin cultura noastră proprie şi prin credinţa neclintita în biserica străbună.

Şi activitatea noastră s'a împuternicit zi cu zi şi inimile bune şi sufletele cu dragoste adevărată de ţară, şi-au îndreptat nădejdiile în scrisul acestei foi: scris cinstit, cuminte, îndrumă­tor de fapte sănătoase şi care aduce în casele în care intră: lumina dreptăţii, a adevărului, a iubirii de oameni şi a contribuirii prin muncă i odnică la întărirea sufletească şi materială a României.

Pe calea aceasta „Cultura Poporului" şi-a câştigat local de cinste în presa românească, aşa de mult aşteptată, ferită de otrava invidiei,, a învrăjbirii, a comercializării sentimentelor naţio­nale şi a distrugerii armoniei sociale.

De aceia „Cultura Poporului" e iubită şi e învăluită de dra­gostea tuturor.

Dar această foae trebue mai bine întărită, ca foloasele ei să fie şi mai mari. A sosit vremea, când presa adevărat româ­nească, trebue să răspândească din belşug sănătatea ei isvorîtă din credinţe una cu ţara, una cu spiritul morţilor noştri, scumpi, cari dorm de veacuri în morminte, una cu glia şi cu idealurile împărtăşite mereu cu sângele acelora cari ne-au lăsat o moşte­nire sfântă, pe care trebue să o păstrăm, să o îmbunătăţim şi să o solidarizăm puternic sufleteşte.

Şi publicul românesc a înţeles chemarea aceasta. „Cultura Poporului" trebue să-şi întindă mai mult spiritul

ei de însănătoşire morală, spiritul ei sănătos constructiv răzi-mat numai pe munca fiilor ţării, fii cari să producă bogăţiile băştinaşe.

Presa românească, trebuie să fie puternică şi corespunzătoare cerinţilor pe cari le cere vremea şi populaţia acestei ţâri de atâtea milioane de români.

Nn mai putem trăi în condiţiuui ca sâ fim tot parcă în faşa dez­voltării ziaristicei, cn foi mici, sărace, pipernicite, ci am ajuns la matu­ritatea ca să posedăm o presă culturală şi economică, demnă.

Cultura ahor naţiuni chiar din mijlocul ţării noastre, ne îndritneşte, să ţinem piept, ba chiar să o întrecem prin tiparul românesc.

Şi „Cultura Poporului" e menita să ajungă o ţoae cât mai bogată în pajgini, cât mai folositoare şi chiar să apară zilnic.

Şi o astfel de presă are nevoie de sprijinul celor mulţi dar săraci de averi, celor mulţi cari numai prin carte vor învinge.

încrezători în cinstea celor dornici de cuvânt tipărit plin de lumina adevărălui şi a datoriei sfinte, înfiinţăm această societate pe acţiuni. Obolul celor cari ne-au înţeles de la început, obolul săteanului dornic de slovă creştinească şi cu dragostea din stră­buni, obolul preoţilor, învăţătorilor, obolul cărturarilor de la târ­guri şi ai acelora cari muncesc prin ateliere şi fabrici, picătură cu picătură, se va aduna la „Cultura Poporului".

Încrezători în dragostea românilor de peste ocean, că şi ei vor con­tribui, de departe, la înflorirea scrisulni şi cărţii româneşti, snntem siguri că societatea noastră pe acţiuni va fl una din cele mai puternice, în scopnl îmbunătăţirii presei naţionale.

Societatea „Cultura Poporului" are de scop, mai întâi, înfiinţarea unei tipografii, în care să se editeze o mare bibliotecă populară cu cărţi cu caracter religios, economic, indnstrial, gospodăresc, agricol, ş. a.

0 aeţiune va costa 200 de lei. Statutele societăţii le vom pu­blica în curând. Rugăm pe iubiţii noştri cititori şi abonaţi, să ne răs­pundă, deocamdată cu câte acţiuni s'ar înscrie fiecare. Răspunsurile vor fi adresate direcţiunii ziarului nostru. „CULTURA POPORULUI".

Scrisori din Jugoslavia — Dela redactorul nostru. —

Starea românilor din Banatul sârbesc

P r i n î m p ă r ă ţ i r e a B a n a t u l în două , ap roape 100.000 de r o m â n i au r ă m a s sub s t ă p â n i r e a sâr­bească. Şi, încă îna in te de a se împăr ţ i , ma jo r i t a t ea c ă r t u r a r i ­lor — în năde jdea une i revenir i , pot r iv i t t r a t a t u l u i d in 1916 — ne-a părăs i t .

Ba azi, ba m â i n e . . . v r emea a t recut , i a r f ront iera s 'a t r a s de­finitiv! Ne-am p o m e n i t de-oda tă în t r 'o ţ a r ă nouă , cu totul .

Biser ica şi şcoala, aceste două aşezămin te au cont r ibu i t în t re­cut la p ă s t r a r e a n o a s t r ă ca na ­ţ iune , şi la l u m i n a r e a poporu­lui nos t ru . Ăs to ra li se datoreş te s t a rea c u l t u r a l ă în care ne af lăm astăzi , căci d a c ă p u t e m vorbi despre cu l t u r a român i lo r din fosta Ungar ie în p r i m u l r â n d s u n t e m noi, d i n toate punc te le de vedere. Noi e r a m „fruncea"; sate cu ra t româneş t i , mar i , bogate şi f rumoase ca în pă r ţ i l e noas t r e nu se află nici as tăzi în România -Mare .

Efectul acestei s tă r i s'a p u t u t observa şi la alegeri le t recu te - - sub sârbi — când, de şi pu­ţini la n u m ă r , n e - a m ales u n depu t a t na ţ iona l î n p e r s o a n a d-lui dr . Ioan J i anu . Cine cu­noaş te s tăr i le ac tua le de l a noi, acela va şti şi v a judeca , ce în­s e a m n ă aici a-ţi alege u n depu­ta t r o m â n . Şi dela o m â n ă de oameni fără conducă tor i , e de­s tu l de f rumos.

Toate aceste l uc ru r i s 'au fă­cut, însă, de că t r ă o genera ţ ie c rescută în sp i r i t na ţ iona l , cu biserică şi şcoală r o m â n e a s c ă .

Şi cum s t ăm as tăz i? De biserică p â n ă as tăz i n u s'a

a t ins n imeni . I n unele locuri însă s'a lua t p ă m â n t u l de la bi­serici şi s 'a d a t colonişt i lor a-duşi din U n g a r i a şi vo lun t a r i ­lor sârbi . Acelaşi l uc ru s 'a fă­cut şi cu p ă m â n t u r i l e comune­lor. Astăzi toa te satele r o m â ­neşt i sun t împes t r i ţ a t e şi in t en -ţ i unea S t a tu lu i e u ş o r de în ţe ­les, — sâ rb iza rea cât m a i g rab ­n ică a român i lo r . Şi c ine ne asi­gu ră , că fiind şi ei „de j o lege" cu noi , m a i t â rz iu n u vor r id ica p re ten ţ i i şi a s u p r a b i se r i c i lo r?

Şcoala? Despre şcoală r o m â ­nească nici n u poate fi vorba , toa te şcolile s u n t s tat i f icate . Ce-i d rep t , legea şcolară ne dă şi une le d r ep tu r i , d a r la ce fo­los c â n d n ' a v e m învă ţă to r i ?

î nvă ţ ă to r i i t recuţ i î n a i n t e de a se ho tă r î definit iv soa r t a Ba­na tu lu i , s 'au s tabi l i t dincolo şi astăzi , de şi ar dori ca re va să se înapoieze, nu-1 p r i m e ş t e guver ­n u l din Belgrad .

Sate româneş t i , cu aproape sau peste şapte mii de suflete c u m e b u n ă o a r ă : Satu l -Nou, Pe t ruvas i l e , Uzdin, Toracele, Al ibunar , Deliblata, Doloave, Seleuşul , Sân-Mihaiu , ş. a. auria ma i au câte u n u l s au dtoi învă­ţă tor i , de res tu l sa te lor r o m â ­neş t i nici m a i vorb im. Guve rnu l din Belgrad ca să u m p l e golu­ri le a n u m i t î nvă ţă to r i de-ai să i ; aceşt ia , însă, n u ne cunosc l imba .

Din t re societăţ i le c u l t u r a l e une le încă se m e n ţ i n , d a r n u s u n t la n ive lu l de m a i îna in te f i indcă le l ipsesc conducă tor i i .

P r i n d e p u t a t u l n o s t r u d-1 dr. I. J i a n u s'a î na in t a t g u v e r n u l u i s ta tu te le p e n t r u re în f i in ţa rea Asoc ia ţ iune i ; p â n ă as tăz i î n să n ' a m p r imi t r ă s p u n s ; să s p e r ă m ca nici nu-1 vom p r i m i .

S u n t e m încă vii, d a r ce vii­tor p u t e m aş t ep t a dela o gene­ra ţ ie c rescută în spi r i t s t ră in , cu biser ică şi şcoală s t r ă i n ă ?

Toa tă n ă d e j d e a n e - a m legat-o de a r a n j a r e a ches t iune i biserico-şcolară, pe care de şapte an i tot o a ş t ep t ăm.

Vina este şi a g u v e r n u l r o m â n , de oarece nu v r e a să-se i n t e r e ­seze de noi . Când şi când, la câte-o confer inţă , îşi ma i aduc amin te , f ăgădu ind că vor încre­d i n ţ a câte-o comisie care să stu­dieze ches t iunea . Tr is t l uc ru în­să că în acele comisii , în loc să-se n u m e a s c ă şi o a m e n i de-ai noşt r i , n u m e s c o a m e n i fără cu­noş t i n ţ ă de s i tuaţ ie , a ş a comisi i apoi po t s t u d i a ches t iunea până - i l umea . Să se h o t ă r a s c ă ceva despre noi , fără noi, n u se poa te !

D'apoi cei de făcut? Nu ne r ă m â n e a l t a decât să

ne a d r e s ă m din nou g u v e r n u l u i r o m â n şi să-i cerem de u r g e n ţ ă a r a n j a r e a ches t iunei . Să se ho­t ă r a scă în t r 'o p a r t e : or i n i se dau aceste d r ep tu r i şi a t unc i v i i toru l ne este c a m as igura t , ori n u şi a tunc i s u n t e m n imic i ţ i . In acest caz t rebuie să găs im a l tă moda l i t a t e d e scăpare , căci ar fi p ă c a t să se n imicească o su­tă de mii de suflete r omâneş t i , când n e a m u l r o m â n e s c a re m a ­rc nevoie de noi .

Dator ia g u v e r n u l u i r o m â n este a face acest l u c r u !

I. S.

S C R I S O R I D I N V I E N A Dela redactorul nostru. —

î ncă cu-o l u n ă m a i îna in te , cum se obic inueş te la oamen i mar i , s'a a n u n ţ a t concer tu l c o m ­pozi torulu i i t a l i an P ie t ro Ma­scagni . Toţi a d m i r a t o r i i muzi -cei i ta l iene , pe ca re azi o văd rep rezen t a t ă la Viena p r i n Mascagni s ' au g răb i t să-şi rezer­ve locul p e n t r u sara , u n d e în­suşi m a e s t r u l d i r i jează o rhe ­s t ra compusă din cei m a i de sea­mă muzic ieni dela ope ra de stat , o rhes t r a s infonică şi ope ra popu la ră . Un p r o g r a m , ales cu mul t gus t ; g u s t u l i t a l i an , u n d e p r inc ipa lu l este va r i a ţ i a . Ca p r i ­m u l p u n c t s 'a ales compozi to­ru l ceh, S m e t a n a , i a r al doilea Tscha ikowsky . Bee thoven deci , nici n ' a m a i f igura t pe p r o g r a m , t r ecând dela genu l Beethove­n i an la Rossini ( u v e r t u r a Wi l ­he lm Tell), — apoi la însuş i com­poziţi i le m a e s t r u l u i "Mascagni . U l t imul punc t , a r ă m a s uver ­t u r a d in T a n n h ä u s e r .

Di r igentu l Mascagni , a scos la iveală, cu m u l t ă predi lec ţ ie mo­tivul ceh, ca r e se r e m a r c ă la S m e t a n a îndeosebi în u v e r t u r a din „Verkauf te B r a u t . "

In Tscha ikowsky , a r t a de-a dir i ja a m a e s t r u l u i , a î n t r ecu t aş tep tăr i le noas t re , a r ă t â n d u - n e şi 'n d i r i j a rea s infoni i lor de n i ­velul celei pa te t i ce că, e s t ă p â n pe baghetă .

A s t ă p â n i t o r h e s t r a d u p ă con­cepţ ia ea, care p a r e a fi profun­dă, bazându-se p e a r t a de a clădi î n t r e a g a sinfonie în tocma i ca vest i ţ i i d i r igen ţ i de ta l ia u n u i Nikisch. Din compoziţ i i le- i propr i i , c a r i au toa te acea n o t ă caracter is t ică , de -a r e d a a r i a p r in t r ' o deosebit de f rumoasă linie melodică — ne-a dir i ja t In termezzo din Ratcliff şi Ca­valer ia R u s t i c a n ă — p r e c u m şi-o viz iune l i r ică (p r ima aud i ­ţie l a Viena) .

In toate, Mascagni , r ă m â n e vechiul cu l t iva to r al melodiei , care n u vrea să-se l up t e cu p u ­tern icul , ci se m u l ţ u m e ş t e cu i n s t r u m e n t e l e de coarde, că ro ra le dă pâ r t i i de-o f r u m u s e ţ ă m i ­n u n a t ă , l ă sând c h i a r u n l u n g a c o m p a n i a m e n t de orgă , se îm­podobească î n t r e a g a a r m o n i e . In u v e r t u r a d in T a n n h ă u s e r , a fost exact, d a r m a i p u ţ i n su­perior , căci nu-i deloc dir i jor wagne r i an .

Cu toate astea, mo t ivu l T a n n -h ă u s e r i a n l-a scos cu des tu lă energie d in g u r a i n s t r u m e n t e ­lor de suf la t î n evidenţă , care s u n ă î n t o t d e a u n a a t â t de mis t e ­rios.

E x p r e s i u n e a acestu- i „Miste-r iosso", a fost î n une le p ă r ţ i chiar p r e a exube ran tă , în ce p r i ­veşte ges tur ie d i r igen tu lu i , ceea­ce e o n o u ă dovadă că Mascagni e admi rab i l dir igent , d a r n u în muz ica lui W a g n e r , care e ch ia r opusă a t â t s t i lu lu i câ t şi con­cepţiei sale de compozi tor şi di­r igent .

T e m p e r a m e n t u l i t a l i an s'a dis t ins în pă r ţ i l e „a l legro" a t â t în S m e t a n a , c â t şi Tscha ikow­sky; etatea, d u p ă c a l e n d a r e de 60 de ani , i a r t e m p e r a m e n t u l m a e s t r u l u i p a r e a fi m i m a i de 30 an i . Acest concer t t rece la Viena ca u n m a r e even imen t muz ica l ; păca t că a fost p r i m u l şi u l t i m u l d in sezonul de faţă.

Ca îneheere voi scrie câ teva date biografice a s u p r a m a e s t r u ­lui Mascagni , c a r e e a t â t şi de a t â t ea ori g u s t a t de noi, r o ­mâni i , ca r i ne af lăm m a i aproa­pe în rud i ţ i cu s e n t i m e n t u l i t a ­lian. Născu t în Livorno , la a n u l 1863 (7 Decembrie) .

Es te u n u l d i n t r e cei m a i pu ­ternici r e p r e z e n t a n ţ i ai i ta l ie ­nescu lu i „Verismo." Ca şi conce­t ă ţ e a n u l s ă u Leoncaval lo , scrie cea ma i senza ţ iona l ă o p e r ă i t a -Нава „Cavaler ia r u s t i c a n ă " (1890).

Afară de aceas t ă ope ră a d m i ­rabi lă , ne m a i d ă încă câteva, d in t r 'o cari cele m a i î n s e m n a t e : „Rautzan" , „I r is" , „P r i e t enu l Fr i tz" , „Ratcliff 'f p r e c u m şi a l te piese p e n t r u o r h e s t r ă , i a r m a i nou „Lodolet ta ."

*

„Die Bühne" , cea m a i r ecen t ă rev i s tă s ă p t ă m â n a l ă (p r imul n u m ă r a p ă r u t 6 Noembrie) , d in Viena, r e d ă o sc r i soa re a d-lui Mihai l Kertész, reg i soru l p r i n ­cipal delà Sacha-F i lm, a d r e s a t ă celor ca r i doresc a i n t r a în r â n ­dul ac tor i lor de f i lme-cinema-tografice. Să cere n u m a i o fo­tografie, care v a a p a r e şi în r e ­vis ta s u s n u m i t ă , i a r j u r i u l v a alege d in t re cele m a i reuş i t e . Atât , ca să in t r i l a film. O d a t ă a juns , r eg i so ru l se v a ocupa, p e n t r u a te fo rma în a r t a cine­matogra fu lu i . A deveni ac tor de filme, se vede a fi u n l u c r u uşor ; g reu ta t ea cons tă în aceea de -a fi u n actor r euş i t pe pânză , ca­re î n t r ' u n t i m p re la t iv scur t îţi aduce şi s tabi leş te r e n u m e l e mondia l .

* Soar t a t ea t re lo r e cr i t ică , deo­

arece a m ă n d o u ă opere le d i n Vie­

na, m a i su s a m ă Volksoperu l se află în t r ' o cr iză f inanc ia ră , m a i bine de u n a n .

A vorbi d e s p r e sa la r ia ţ i i ace­s tu i ins t i tu t , î n s e a m n ă a ţ i ba te joc de a r t a c a n t u l u i . Voi in s i s t a ma i m u l t a s u p r a celui la l t ins t i ­tut , care e al s t a tu lu i , Opera m a ­re, care d e a s e m e n e a a ş t eap t ă zile m a i b u n e . î n s u ş i d i rec to ru l R. S t r a u s s e în p r a g u l demisiei sa­le. La o rep rezen ta ţ i e a „Fleder-m a n s u l u i " , î ncasă r i l e to ta le a r t rebu i să fie 200 de mi l ioane co­roane . Se încasează n u m a i 80-100 d e mi l ioane .

A m lua t „ F l e d e r m a n s u l " , căci d i n î n t r eg r epe r to ru l , a ceas t ă ope ră comică e m a i cercea tă .

Anga jamen te l e le p u t e m p u ­ne la 10-20 mi l ioane , a fa ră de o r h e s t r ă (fi larmonicii) , p e c u m şi m o n t a r e a , c a r e se ridică la s u m e f a n t a s t i c . Ce rezu l t ă de aici? Ar t i ş t i i cu r e n u m e l e une i Jer i tza , a r t i ş t i car i s u n t p lă t i ţ i cu 1000 de dolar i pe o sea ră , n u se m a i po t a n g a j a des de că t re operi le vieneze. î n s u ş i Jer i tza , favor i ta vienezilor , e anga j a t ă n u m a i o d a t ă pe an . In a n u l ace­s t a î n t â l n i m foarte a ra reo r i câ-te -un oaspe l a o p e r a de s ta t s a u cea p o p u l a r ă . In sezonul de i a r ­nă d in t r e cân tă re ţ i i m a i însem­na ţ i ai I tal iei , a m a v u t fericirea să a u z i m p â n ă a c u m n u m a i p e Carlo d e Galeffi şi Matt i a Ba-t is t in i .

*

F i u l m a r e l u i B a y r e u t h Sig-fried W a g n e r , se află în Viena, p e n t r u a di r i ja c â t e v a concer te s infonice. U l t i m u l concer t s in­tonie, d i r i j a t de Sigfried W a g ­ner , a fost ţ i n u t l a Viena în a n u l 1912.

J u rna l e l e de aici se ocupă m u l t d e aces t n u m e . Unii v r e a u să facă şi c o m p a r a ţ i a în t re t a t ă şi fiu . . . Se a ş t e a p t ă p r i m u l con­cer t , ca să n e conv ingem de t a ­len tu l f iului celui ma i m a r e compozitor , ce l-a a v u t c â n d v a p ă m â n t u l .

Filaret Barbu.

Scrisoare deschisa Stimate domnule Ghişescu,

în Girard, Ohio (America) Redacţia gazetei „Cultura Poporu

lui" din Cluj ne-a pus la dispoziţie scrisoarea D-voastră din care am în­ţeles multe celea şi mai ales deosebita dragoste ce o aveţi faţă de cultura ce­lor dela sate. In dorinţa de a contri­bui cât de mult la luminarea satelor, apelaţi şi la sprijinul unor tineri ini­moşi, tineri cari ştiu să-şi ţină cuvân­tul şi ştiu să fie în ajutorul altora. Co­horta „Fântânele" a cercetaşilor din Cluj primeşte cu plăcere oferta dv. şi prin aceasta avizăm şi redacţia „Cul­turii Poporului" că luăm un angaja­ment de a vinde săptămânal câte 20-25 exemplare cu ocazia excursiilor ce le facem în satele dinprejurul Clujului. Suntem mulţumiţi pentru donaţiunea ce ne-o faceţi prin faptul că toate în­casările rezultate din vânzare rămân la dispoziţia cohortei la fondul de excursii, întrucât abonamentul lor este plătit administraţiei gazetei de cătră d-voastră. VU comunicăm totodată că această gazetă culturală a luat un fru­mos angajament de a fi şi in serviciul cercetaşilor, publicând din timp în timp tot ce este de trebuinţă pentru instruirea lor.

Gestul Dv. avem nădejde că va fi urmat şi de alţi oameni de bine de ai noştri, trecuţi in lumea nouă, în Ame­rica, contribuind prin orice mijloc la cultivarea şi prin acesta cale a popo­rului nostru.

Vă mulţumim şi vă dorim din inimă multă sănătate.

SIMION ILIESCU Comandantul Cohortei „Fântănele."

Prof. AT. POPA Secretarul Cohortei „Fântânele."

ÎNSEMNĂRILE MELE Bombardarea Parisului la 1918

Se ştie că în 1918, Parisul a fost bombardat de. tunuri germane de foarte mare bătae.

Se vorbea de o bătae de 120 km. Găsim în revista americană

„Army Ordnance", câteva date, pe eari le împărtăşim cititorilor noştri.

„Pentru aceste piese germanii au întrebuinţat trei amplasamente (locuri) diferite :

a) Lângă Laon, la 122 km. de Paris.

b) La Ham, la 100 km. de Parie. c) Lângă Fere en Tardenois (la

16 km. N. de Chateu Thierry) la 80 km. de Paris."

îmbogăţiţi prin cal de curse Iată, ln ordine, numele câtorva

proprietari, cari au câştigat peste 300.000'franci: Prinţul Aga Khan (880.705), Baronul E. de Rotschild, A. Eknajan, Michel Lazard, Leon Mantaoheff, Marcel Konssac, E. Martineg de Hoz, Jean Stem (304820), etc.

Şi asta este o meserie. NICOI»

Pagina g CULTURA POPORULUI Numărul 87

P o r u n c i l e l u i D u m n e z e u D U M I N E C A A T R E I S P R E Z E C E A D E L V LUCA

De Iisus se apropie unii oameni ou gândul să-şi adape sufletul la isvorul cel de viaţă dătător al ade-vărului. Iar alţii numai ou gândul să-1 ispitească şi să-1 prindă în cuvinte. Un astfel de om apropiin-du-se de Iisus 1-a întrebat:

Invăţătorule ce voi face, ca să moştenescu viaţa de veci?

Iisus răspunzând i-a zis lui: — Poruncile le ştii. Să nu ucizi,

să nu curveşti, să nu fii mărturie mincinoasă. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mamă-tal

Aşadar viaţa de veoi o putem moşteni prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Acestea fac pe om fericit şi în viaţa aceasta şi în cea de dincolo de mormânt. Fraţi creş­tini, cari alergaţi ziua şi noaptea după fericire, vă zicem şi vouă : ţineţi poruncile!

înainte de toate Iisus ne aduce aminte de porunca aceea, care o-preşte tot ce poate să facă strică­ciune în viaţa trupească ori sufle­tească a noastră, ori a de-aproa-pelui. In viaţa trupească a noastră facem stricăciune atunci, când ne primejduim sănătatea ori viaţa primejduieşte şi acela, care se mânie, care e necumpătat în mân­cări şi băuturi şi care se ucide pe sine însuşi. Iar în viaţa sufletească îşi face stricăciune acela, care pă­cătuieşte, căci întocmai cum arma ucide trupul, păcatul ucide sufletul omului.

In sănătatea şi viaţa trupească a de-aproapelui face stricăciuni a-acela, oare se poartă rău cu el, îl chinuieşte şi chiar îl omoară. Uci­derea cu voia e un păcat strigător la cer, pentru-că sângele celui o-morît totdeauna strigă la cer după răsplătire.

In viaţa sufletească a de-aproa-pelui face stricăciune atunci, când dăm pildă rea, când îl sfătuim, ori Îndemnăm să păcătuiască. De oa­menii, cari ne învaţă la păcate trebue să ne ferim, pentru-că ei sunt ucigaşii sfletului nostru.

Altă poruncă este : sâ nu curveşti. In această poruncă Dumnezeu o-preşte toate gândurile, vorbele şi faptele necurate. Păcatul curviei este un păcat urât, căci ne otră­veşte şi sufletul şi trupul şi ne duo la ruşine. Păcatul curviei îl pedepseşte uneori şi în această viaţă, având ca urmări boale grele şi în­fricoşate.

Să nu furi, — zice mai departe Domnul nostru Iisus Hristos. Fur­tul este păgubiea de-aproapelui. Cel ce cu voie strică sau înstrăi­nează averea altuia, precum şi cel oe înşeală pe altul, păcătueşte greu împotriva acestei porunci. Un ast­fel de om se numeşte hoţ şi este o adevărată lepădătură a oamenilor.

Pe de-aproapele îl păgubim, când ii luăm averea pe neştiute, când îi luăm averea cu de-a sila, când facem bani mincinoşi şi când luăm camătă prea mare pentru banii împrumutaţi. Tot astfel şi când paştem vitele în locul altuia, când nu ne împlinim slujba la care suntem rânduiţi, când tragem din plata lucrătorilor sau servitorilor, când nu vrem să plătim datoriile ce le-am făcut şi când nu vrem să dăm adevăratului său stăpân lucrul aflat.

De păcatul furtului nu ne putem curaţi numai prin pocăinţă. Lu­crul furat, ori înstrăinat, trebue să-1 dăm înapoi, căci numai astfel ni-se iartă păcatul. Lucrul furat dacă ar avea glas, ar striga mereu hoţului: nu sunt al tău! Nu tu îmi eşti adevăratul stăpâni Iar plata lucrătorilor şi servitorilor strigă şi la cer după răsplătire, în tocmai ca şi uciderea.

Uneori omul se fură pe el în­suşi, o face atunci, când, îşi pră-dează averea pe lucruri netreb­nice. Omul cuminte lucrează şi cruţă, pentru-că Dumnezeu bine­cuvântează câştigul cinstit. Iar a-verea străină, luată pe nedrept, a-duce numai blăstem asupra ca­pului nostru.

Altă poruncă este : Să nu fii mărturie mincinoasă. Această po­runcă opreşte minciuna şi vătă­marea cinstei de-aproapelui. Min­cinos este acela, care spune un neadevăr. Mincinoşi sunt şi cei făţarnici, căci aceştia minţesc şi prin felul, cum se arată înaintea oamenilor.

Cinstea deaproapelui o vătăma aceia, cari* fără nici-o trebuinţă spun scăderile altora, cari clevetesc, cari îşi bat joc de alţii şi în sfâr­şit, cari bănuiesc, ori judecă pe deaproapele fără nici un temeiu. Mai ales obiceiul clevetelor e foarte răspândit între oameni. E un pă­cat foarte mare, pentru-că este un furt al cinstei de-aproapelui.

Cel ce a vătămat cinstea de-a­proapelui trebue să îndrepteze răul făcut. Aceasta o pofteşte legea cea vecnică a dreptăţii.

In sfârşit Iisus a mai adus a-minte omului din sfânta Evanghe­lie de porunca cinstirii părinţilor. Dumnezeu ne-a poruncit să cins­tim pe părinţi, să-i iubim şi să-i ascultăm. Părinţii sunt cei mai mari binefăcători ai noştri, prin urmare nu trebue să-i întristăm prin vorbe şi fapte rele. La bătrâ­

neţe şi când suntem îa necazuri trebue să-i ajutăm şi să ne rugăm pentru ei.

Acelora, cari îşi iubesc părinţii, Dumnezeu le-a făgăduit viaţă bună şi îndelungată şi toată binecuvân­tarea sa. Iar pe cei cari nu-şi cin­stesc ii aşteaptă pedeapsa lui Dum­nezeu, atât în lumea aceasta, cât şi în cealaltă.

Nu numai copiii au datorinţe faţă de părinţi, ci şi părinţii faţă de copii. Părinţii trebue să se în­grijească de creşterea copiilor, în-grijindu-i pe cărările oele bune. Pă­rinţii cari îşi cresc copiii în frica lui Dumnezeu, vor primi răsplata încă în lumea aceasta. Copiii ast­fel crescuţi vor fi adevărată mân­gâiere a părinţilor şi sprijini la bătrâneţe.

Firicit omul, care împlineşte a-ceste porunci. Omul din sfânta E-vangelie cfe astăzi se lăuda, că el a păzit poruncile din tinereţele lui. Aceasta a fost numai laudă goală, pe care auzindu-o Iisus, 1-a sfătuit să părăsească averile pământeşti, ca să aibă comoară în cer. Omul atunci s'a dus întristat, căci avea bogăţie multă. El îşi găsia fericirea în avere, nu în împlinirea porunci­lor lui Dumnezeu. Alipirea prea mare de bogăţiile acestei lumi de pe om nu-1 apropie de Dumnezeu, că mai vârtos 11 îndepărtează. Cei bogaţi se vor mântui aşa, cum am arătat în Duminicile trecute: im-bogăţindu-şi şi sufletul cu fapte bune. Şi împlinind poruncile lui Dumnezeu, după cum ne învaţă Iisus în sfânta Evanghelie de as­tăzi. SEPTIMW POPA

Din Careii-Mari Asociaţiunea Învăţătorilor din ju­

deţul Sătmar, secţia Careii-Mari, a ţinut în ziua de 9 Noembrie a-dunarea generală. La această adu­nare au luat parte foarte mulţi în­văţători. Dimineaţa, în biserica gr. oat. s'a oficiat liturghia şi paras­tasul în amintirea învăţătorilor morţi. După slujba bisericească, în localul şcoalei primare s'au ţinut prelegeri practice. S'au înscris mem­brii noi şi s'a citit raportul casi­erului; s'a fixat locul adunării ce se va ţine la primăvară şi s'au tă­cut mai multe propuneri.

La ora 11, s'a ţinut a doua şe­dinţă, în sala cea mare a préfec­ture!. Şedinţa a fost deschisă de d. preşedinte Gheorghe Pteancu, a cărui merite pentru ridicarea po­porului, sunt cunoscute.

S'a verificat procesul verbal din adunarea dinainte, iar d. secretar Theodor Boşca a citit raportul. S'au ţinut conferinţe prin care s'a arătat interpretarea nouei legi a în­văţământului primar. D-1 Dimitrie Alunar învăţător din Careii-Mari a ţinut o cuvântare despre aceasta.

D-nii Vasile P. Vălean şi Iuliu Fabian, au vorbit despre leafa cor­pului didactic. Da ! aici este şi cu­vântul nostru leafa învăţătorului. Dacă statul voieşte ca şi noi ro­mânii să înaintăm în cultură, atunci trebue să plătească acestor munci­tori cinstiţi, o leată corespunză­toare greutăţilor materiale de azi.

învăţătorii sunt săraci. Leafa e mică, dar încă o greşală şi mai mare, că de câteva luni n'au primit nimic. Iarna a venit; statul pre­tinde ca- învăţătorul să-şi facă da­toria, dar nu vrea să creadă că în­văţătorul are acasă o familie nu­meroasă, care se sbate cu frigul şi cu foamea ; statul nu vrea să vadă, nu vrea să audă nimic.

— Prin stăruinţa d-lui Alex. G. Pteancu, inspector general şcolar în Ardeal, d-sa fiind un fiu al o-raşului nostru, s'a putut înfiinţa o şcoală de arte şi meserii.

înfiinţarea acestei şcoli ou secţiile lemnăriei şi a ferăriei, face cinste oraşului nostru şi un mare bine întregului judeţ. Copiii mai săfaci, ai căror părinţi nu sunt în stare să-i poarte prin şcoli înalte, îi pot înscrie aici, — unde copiii pe lângă că vor primi o educaţie şcolară vor învăţa şi un meşteşug, care în viaţă le aduce cele mai mari foloase. Meşteşugul e brăţară de aur, zice un proverb românesc, şi mare a-devăr cuprinde, mai cu samă azi, oând greutăţile vieţii materiale sunt aşa de mari.

— Duminecă, în ziua de 9 No­embrie, a avut loc adunarea gene­rală a despărţământului „Astrei". la Careii-Mari, în sala mare a pre-

*fecturei judeţului. Programul adunării a fost urmă­

torul: cântece şi coruri cântate de elevii liceului „Vasile Lucaciu" sub conducerea maestrului Dimitrie Si-mea, şi corul şcoalei secundare de fete sub conducerea d-lui T. Boşca.

Publicul a răsplătit munca acestor doi îndrumători de muzică prin ro­pote de aplauze.

S'au mai ţinut câteva vorbiri frumoase din partea d-lui Ioan Cheri directorul liceului, d-1 Vaida şi M. D. Mureşan, canonic.

Am dori ca „Astra" care are de scop luminarea tuturor fiilor ţării, să ţie întruniri culturale cât mai dese aci la graniţa ţării.

6. S. Ardelenesou

D E LA SATE Din Oteşani (jud. Vâlcea)

In seara zilei de 6 Noemvre pe la ora 7, patru bandiţi s'au întro-dus în oasele d-lui D. Velcovici. Atât acesta, cât şi soţia sa au fost bătuţi în mod sălbatic, fiind înţe­paţi ou furculiţele şi trăgându-li-se carnea cu cleştele, spre a fi siliţi să le dea bani.

Tâlharii au furat mai multe bu­căţi de aur, hârtie monedă, cât şi lucruri de îmbrăcăminte în valoare de peste 40 mii de lei. Pe la ora 9 bandiţii au tras câteva salve de împuşcături, retrăgându-se în pă­durile de po valea Luncavăţului.

De câtva timp şi în părţile ace­stea — atât de liniştite de obicei — s'au ivit tâlhari, cari în scurt timp au dat câteva lovituri de o îndrăz­neală uimitoare. Locuitorii sunt neliniştiţi şi stânjeniţi în treburile lor. Ar fi bine ca cei însărcinaţi cu paza, să mai lase drumul câr-ciumei şi crailâcurile şi să-şi facă. datoria, că pentru aceasta sunt puşi şi plătiţi.

— Pentru lunile de iarnă preotul şi învăţătorii locali au hotărlt să ţină şezători cu sătenii. Se vor ţine cursuri oatihetioe, se vor face coruri, se vor constitui „sfaturi moraliza­toare" şi se va pregăti drumul pentru înfiinţarea unui „cămin cul­tural", c. N. D.

Din Foleşti (jad. Vâlcea) In ziua de 9 Noemvre s'a sfinţit

noul local de şcoală din această comună în prezenţa căpeteniilor judeţene, administrative şi şcolare. Noul local, care e dotat cu tot ce trebue unei şcoli — material didac­tic, sală de teatru, muzeu — e ri­dicat şi înzestrat prin stăruinţa celor doi învăţători locali : preotul Ilie C. Barbu şi V. Popeseu. s. A

Din Maladia (Ardeal). In ziua de sf. Mihail, în comuna

noastră, a avut loc sfinţirea bise­ricii reparată din nou. Slujba bi-sericiască a fost oficiată de S. Sa protopopul E. Blatet, pr. I. Ol­tean din Criştelic şi G. Groza din Doh.

Repararea bisericii şi pictarea ei din nou, se datoreşte dragostei către Dumnezeu a poporenilor delà noi, poporeni cari au dăruit obolul lor ca să îndeplinească această faptă mare precum şi a gospodarului Vancea Lazăr, care a dat suma de 4 mii de lei.

Toată străduinţa şi-a dat P. S. Sa Propopopul E. Oslatea. La sfâr­şitul liturghiei, părintele Ion Ol­tean, a ţinut o frumoasă predică, arătând rolul ce 1-a avut biserica în viaţa popoarelor creştine şi mai cu seamă în viaţa poporului român.

A. C.

Din Şerboeni (jad. Argeş) In ziua de 12 Octombrie s'a în­

fiinţat în comuna noastră un cămin .cultural din iniţiativa d-lor colonel Nicolescu Traian, căpitan Mihail Traian, învăţător Burcea, preotul satului, primarul şi învăţătorul Dăs-culescu.

Sătenii au venit în mare număr să asculte frumoasele îndrumări ce li-se dădeau şi să asigure pe învă­ţătorul Burcea, un neobosit luptă­tor pe tărâmul cultural, că vor veni întotdeauna ca să eie parte la şeză­tori literare şi sărbătoriri naţionale.

La cuvântarea ţinută de d-1 co­lonel Nicolescu Traian, a răspuns uncheaşul Ţiprian, care a făgăduit comitetului de conducere al cămi­nului, că el însuşi se însărcinează ca să adune mulţimea ţăranilor când se vor rândui adunările pen­tru răspândirea culturii.

Cuvintele moşneagului au umplut de bucurie sufletele celor din sală, căci fiecare vorbă a lui era o măr­turie, că timpurile de faţă, cari au adus atâtea schimbări, au pregătit şi sufletele vaşnicilor plugari pen­tru cerinţele impuse de timpurile de glorie ce ne-a fosi dat ca să le trăim.

Căminurile culturale şi ajutorul ce-1 dau sătenii pentru înfiinţarea lor este chezăşia pentru viitorul ţării ce se desprinde tot mai lim­pede din negurile trecutului nostru sbuciumat de suferinţele îndurate de popor de pe urma stăpânirilor străine.

Fundaţiei „Principele Carol" sub acărei ocrotire şi conducere se gă­sesc Căminele culturale, îi va reveni cu timpul pentru această frumoasă iniţiativă recunoştinţa întregului neam. т. н

Din Cicârlău (jud. Satu-Mare) In comuna noastră, de curând,

s'a deschis a oincea cârciumă, în dreptul şcoalei primare de stat, la o depărtare de 6 metri.

Atragem luarea aminte a au­torităţilor respective şi în special a d-lui prefect al judeţului, să pună frâu tendinţei de sporire a localu­rilor de desfrâu şi alcoolizară a poporului. I. s.

Din Cismeşti (jad. Satu-Mare) O mare durere a cuprins inimile

tuturora de pa aici, la vestea tristă că preotul nostru, St. Tăşădean, a murit în orăşelul Valea lui Mihai.

Cu opt zile înainte de a pleca la ceruri, părintele Tăşădean, a vizitat pe ginerile său Vasile Suta, profesor, şi sara a plecat cu trenul personal spre casă. Preotul coborînd din tren, în gara Valea lui Mihai, a căzut într'o groapă în care erau cărbuni şi s'a rănit la picior. Doc­torul 1-a sfătuit să rămâie în târ-guşor. Preotul a găzduit la otelul a cărui proprietăreasă era văduva Alex. Szabo.

Sf. Sa fiind ostenit a cerut un pahar cu vin. Peste noapte a înce­tat din viaţă. La proprietăreasă s'a

găsit portofelul preotului, ou suma de 1200 lei, pe când el avusese 20 mii de lei.

Preotul era mai de mult timp suferind de stomac şi din cauza aceasta a murit; în urma lui au rămas cinci copii.

A fost un adevărat slujitor al lui Dumnezeu şi de aceea poporul 11 plânge. G. P. Fu'gerui

Din Buneşti (jud. Fălciu) Duminecă, în 9 Noemvre, în co­

muna noastră a avut loc cununia religioasă oficiată de pr. I. Nacu, a d lu i Simion Pavel cu d-şoara Valeria Trifănescu. Nuni au fost d-nii Victor Chiriac profesor din Hugi, Pavel Ghigha student în Iaşi şi d-şoarele Lucica Ghigha cu Va­leria Chiriac. După aceasta a urmat dansul şi apoi s'a servit masa. Au mai luat parte familiile : I. Chiriac, M. Mihail, I. Răducanu, I. Pamfil, C. Olăreanu, Şt. Condurache, d-na Ghigha, d-1 Dr. Moraru, Hamangiu student şi alţii. Const. Mihail

Din Barta (jud. Ismail) Duminecă, 2 Noembrie, în co­

muna noastră, s'a sărbătorit sfin­ţirea şi deschiderea frumosului lo­cal de şcoală, local care după o muncă de doi ani de zile s'a vă­zut isprăvit şi înzestrat cu 4 clase şi o sală mare.

Şi ca dovadă de însemnătatea acestei serbări, au luat parte dd. Gh. Gh. Doinaru, prefectul judeţu­lui, Teodoru inspector general, Ti-beica şi d-na Laurenţiu Gribincea-Bacalbaşa, inspectori ai învăţămân­tului primar, precum şi d. N. Stă­nescu, revizor şcolar.

Au fost întâmpinaţi în sat de către d. C. Vântu, subprefect şi de P. Dăscăliţa, primar, după obiceiul pământului, cu pâne şi sare.

După slujba religioasă au ţinut însufleţite cuvântări, d-1 Doinaru, prefec, arătând însemnătatea şcoa­lei pentru luminarea poporului. La amiază a fost un ospăţ dat de pri­mărie. In timpul acesta au cântat corul bisericii locale şi a şcoalei sub conducerea d-nei Maria Streni, învăţătoare şi a d-lui I. Postolache.

Cu acest prilej de sărbătoare cul­turală, la noi, a venit şcoala nor-nală din Ismail, cu 62 de elevi sub conducerea d-lui director Balanţof. Sara a avut loc o frumoasă şeză­toare, jucându-se şi piesa de tea­tru „Barbu Lăutarul"; s'au spus poezii populare şi s'au cântat cân­tece patriotice; d. director Balan­ţof a ţinut o conferinţă.

A doua zi dimineaţa, de către tinerii elevi normalişti s'au jucat danturi naţionale în faţa primăriei şi a şcoalei. D-1 primar a mulţămit în numele comunei, d lui director Balanţof pentru venirea cu şcoala normală, răspunzând şi directorul. După ce s'a luat masa, într'o dra­goste frăţească, elevii şcoalei nor­male au plecat.

Amintirea acestei zile a rămas adânc tipărită în inimele sătenilor din Barta.. M . COCIMÀR

Din Turdaş (Banat) Dumnezeu ne-a învrednicit să

putem serba cu deosebită mulţu­mire sufletească, sfinţirea bisericii şi a clopotelor din comuna noastră.

Un banderiu de flăcăi a aşteptat în piaţa mare din Orăştie, pe de­legatul Episcopiei din Lugoj, P. S. Sa protopopul Mihai Fitanea.

La intrare în comună, delegatul episcopiei a fost salutat cu multă însufleţire de către săteni, iar în faţa bisericii a fost aşteptat de pri­marul comunei, oare i-a urat bun venit în numele populaţiei.

Sfinţirea bisericii şi a clopotelor s'a oficiat de şapte preoţi în frunte cu P. S. Sa protopopul Ion lenea. După citirea sf. Evanghelii, P. S. Sa protopopul M. Jivancea, a ţinut o frumoasă predică despre „Tăria credinţei", iar la sfârşitul liturghiei părintele lenea, a arătat însemnă­tatea clopotelor în biserică.

Ia timpul slujbei religioase, a cântat corul bărbătesc din comuna Cugir. N. A.

Din Cerna (jad. Timiş) In ziua de 8 Noembrie, la noi,

cu deosebită însufleţire între rân­durile sătenilor, a avut loc sfinţirea bisericii, a şcoalei primare şi a spitalului de izolare.

La această măreaţă sărbătoare au luat parte dd. Iuliu Coste, pre­fectul judeţului, dr. Paul Obădanu deputat, P. S. Sa. protopopul Ion Ghete din Buziaş şi subrevizorul şcolar Nicoleanu.

Slujba bisericească a fost ofici­ată de P. S. Sa protopopul Ghete, înconjurat de preoţii Ioanovici, Gh. Cioooiu din Vucova, Gh. Clencean din Stamora română şi Ion Ciocoiu din Hitiaş. Corul ţăranilor din Che-vereş sub conducerea harnicului în­văţător Valeriu Minea a dat răs­punsurile.

P. S. Sa protopopul a ţinut o cuvântare, preamărind meritele nea­mului românesc, care prin credinţă şi-a păstrat limba, biserica şi şcoala.

După slujba bisericească, popo­rul credincios s'a îndreptat la şcoală unde s'a făcut sfeştania cuvenită. Aci a vorbit preotul Ivanovici, de­spre greutăţile întâmpinate până ce s'a clădit şcoala. Au mai vor­bit dd. dr. Coste subrefect şi Ni­coleanu, subrevizor şcolar. A." 8".

Premiile „Culturii Poporului" Ziarul „Cultura Poporului" învită

pe toţi ceice vor să concureze la premiile foii noastre să trimită până Ia 1 Ianuarie 1925 cnlegeri de des­cântece, vrăji, leacuri, plante medi­cale întrebuinţate în popor, se pot trimite şi plante ca nnmele popular şi cn modnl lor de întrebuinţare, credinţe în legătură cn medicina populară, procedee populare de tra­tament, insecte, şi altele.

a) Condiţiunile : Manuscriptele vor fl întocmite pe

o singură pagină, foarte citeţe, şi se va menţiona de unde s'a cules (localitatea, judeţul, materialul, delà cine, nnmele, vârsta). Manuscriptele pot fl însoţite de desemne, foto­grafii, etc.

b) Premiile: Premiul I. 1200 lei

„ II. 500 „ III. 300 „

c) Materialul va rămânea pro­prietatea „Culturei Poporului", care intenţionează să le publice în edi­tura ei, natura], menţionândn-se nu­mele culegătorului.

d) Materialul trimis va purta menţiunea: Pentru premiu.

Şi vor fi adresate : Redacţia zia­rului „Cultura Poporului", secţia ştiinţifică.

Sfaturi gospodăreşti Am văzut eă gutuile sunt fructe

foarte trebuincioase pentru gospo­dărie, căci din ele putem face o mulţime de lucruri bune şi folosi­toare. Spuneam cum se prepară mâncarea de gutui cu carne şi dul­ceaţa de gutui. Acum vom vedea cum se face :

Belteaua de gutui Se spală şi se taie bucăţi 3 kg.

de gutui şi un kgr. de mere cre-ţeşti. Le punem într'un vas smăl­ţuit bine, sau dacă e de aramă, vasul trebue să fie de curând co­sitorit (spoit), turnând peste ele 4 kgr. de apă. Se fierb până ce scade bine. Se strecoară zeama printr'un tulpan curat sau un tifon nou, şi punem apoi 4 pahare din această zeamă peste un kgr. zahăr. Paha­rele să fie de un sfert de kgr. Se lasă să se topească zahărul, apoi se fierbe la un loc potrivit până se leagă.

încercăm astfel: punem pe o farfurioară o lingură de sirop şi lăsăm farfurioara în apă rece până ce se răceşte. Dacă se încheagă ca piftia atunci e gata. Se dă jos de pe foc şi se răstoarnă în borcan după ce s'a mai răcit.

Pastă de gutui Din gutuile rămase după oe am

făcut belteaua putem se facem pas -ta de gutui destul de cunoscută. Dăm printr'un ciur mai de toate gutuile care au servit la beltea şi apoi le amestecăm cu un kg. de fiset. Le frământăm bine şi pe ur­mă se pun pe o tavă pe care se întinde într'un strat gros 2 degete. Se punem în cuptor unde se ţine până se întăreşte bine. Se taie bu­căţi, care se presară cu un praf de zahărtos şi se tin la un loc uscat în cutii sau chisele închise.

Compot de gutui Un compot bun de gutui obţinem

în felul următor: Tâem jumătăţii gutuile, Ie curăţim de miez, le pui nem într'o tavă cu coaja de asupra. Punem foarte mult zahăr pisat şi şi rece cât le acoperă.

Le dăm apoi la cuptor UD de le ţinem până se bagă bine siropul iar ele se rumenesc. Se păstrează în borcane de sticlă bine acoperite.

MARIUCA

Strigături la horă Tata-mi zice să mă 'nsor Să iau mamei ajutor; Mama zice, lasă, lasă Că mi-aduci pe dracu 'n casă De mă scoală delà masă Şi mă ia de păr prin casă.

Fetele delà Dăeşti Apă 'n vadră nu găseşti Dragoste câtă pofteşti.

Câte fete sunt pe vale Toate sunt date de şale, Numai mândruliţa mea E dreaptă ca secerea.

Câte fete sunt la noi Toate-s bune de cimpoi Numai una e mai slabă Şi e bună de carabă.

Gura delà fată mare Castraveţi muraţi în sare; Gură delà nevestică Castraveţi muraţi în sticlă.

Uiu i u l . . . şi iară, iară, Mă bate maica deseară Că şi-aseară m'a bătut Cam şezut la clacă mult.

Şi-am fost aseară la clacă N'am găsit fată să-mi p'mcă. Fata care-mi place mie La clacă nu vrea să vie.

§ş,v Nu ştiu maică-sa n'o lasă Sau e fata lenevoasă.

Bădiţă un om ca tine L'aşi face dintr'un anine Din anine noduros Tot ca tine de frumos.

Culese delà horă Лч D. Dlaoo nescu-DăeşA'

I T R M A R I L E B E Ţ I E I Nu de mult am fost scris că bău­

tura aduce multe pacoste asupra oa­menilor şi am dovedit aceasta cu pă­ţaniile lui Nechita lui Ionuc din Am-briciu, care din om cu stare bună a rămas fără nimic, s'au mai bine zis, a rămas gol ca napul, că nevasta a murit In cea mal neagră mize­rie şi că copii lui doi la număr ari servesc la oameni cu stare, iar el Nechita, capul tuturor relelor, azi ser­veşte pe cei cari odinioară l-au ser­vit pe el.

De curând, trecând pe dinaintea tribunalului din Cluj, am văzut o mulţime de ţărani, dintre care unul care se pare că era mai deştept mă întreabă cu pălăria în mână: unde este tribunalul? atunci când ei erau chiar în uşa lui. Curios de ceiace căutau ei la această înaltă judecătorie, mă duc pe urma lor până în sala de şe­dinţe, unde judecătorul află că dru­mul făcut pe jos de 20 km. de zece ţărani, este pentru a fi judecaţi trei dintre ei, cari au bătut grav pe un altul. Din spusele lor s'a adeverit că într'o zi de lucru, cel bătut a băut la căreiumă de dimineaţa până seara, când eşind s'a întâlnit cu un altul mai puţin beat şi pentrucă acesta nu a vrut să stea „drepţi" înaintea lui 1-a luat la bătaie. In vremea asta în ajutorul celui mai puţin beat a sărit tatăl lui, un om bătrân cu plete albe şi un frate mai mare. S'a încins bă­taie în toată regula, cu pietre şi cu­ţite de amândouă părţi, cel ajutat de tată şi frate a putut bate aşa încât a lăsat în nesimţire pe cel cu capul plin de băutură.

In urmă au fost arestaţi de jan­darmi, purtaţi fn vremea lucrului pe la judecătorie şi acum aduşi In faţa tribunalulu1. Aici au declarat din amândouă părţile că până ce li-s'a întâmplat acest bucluc, trăiau în rela-ţiuni de prietinie şi că nici odată nu au avut vreo ceartă.

Tribunalul i-a condamnat pe cei doi fraţi la câte 45 zile, iar pe bă­trânul lor tată Ia 15 zile închisoare, şi pe toţi la plata unei sume de 4 mii de lei. Toate acestea pentrucă ei în loc să-şi vadă în mod cinstit de treburile lor, au aflat de bine sâ bea până ce şi-au uitat de sine, în urmă s'au bătut ca sălbaticii.

Un alt caz. In vară treceam pe la băile din Bizuşa, iar la reîntoarcere în societatea unor domni am făcut cunoştiinţă cu unul dintre ei, care delà întâia vorbă mi-a părut că nu era în toată firea. Aflai în urmă că acesta a fost secretar comunal, — mi se pare în Ileanda-mare, — că era om bogat, iar acum era sărac lipit pământului şi că viaţa şi-o prelun­geşte cu mila oamenilor de bine. Mi-se spunea că era el beţiv, dar nu prea mare, însă cum era slab bău­tura 1-a ruinat trupeşte şi sufleteşte. Era întru'n hal de nedescris şi urcarea în vagon a trebuit să i-o ajut de oarece mâinile şi picioarele Ii tremu­rau şi era lipsit de puteri, deşi nu avea încă 40 de ani.

Cineva î-mi spunea că acest nepu­tincios, deşi târziu s'a lăsat de a mai bea, totuşi a făcut-o la timp, altfel murea cu siguranţă.

Aşi putea să înşir multe cazuri de felul acestora, din nenorocire cunosc foarte multe, cred însă că pentru oameni cari vreau să mă princeapă sunt destule.

Toate ca toate, ca om ce sunt în­ţeleg orice, ştiu să aleg binele din rău, dar nu pricep cum se poate ci­neva de dragul băuturei a se lipsi de avut, de hrană, de sănătate, cum cineva poate să-şi lase copiii servi­tori, muritori de foame, nevasta în mizerie, să facă luni şi ani de puş­cărie, când ştie şi vede nenorocirile ce îl pândesc.

Pentru ca să priceapă cineva acest lucru nici nu-i nevoie de prea multă minte. Care a băut vreodată n'are sâ zică că spun neadevăruri, că roadele beţiei se cunosc îndată. In ziua In care omul bea sau cel mult a doua zi, se îmbolnăveşte, îl doare capul şi zile întregi e fără poftă de mâncare, fără voie şi întrucâtva puterile îl pă­răsesc. Asta o poate constata fiecare. Unii se îmbolnăvesc astfel încât zac zile întregi în pat, iar dacă unii din­tre băutori se aleg ca boale mai uşoare e pentru că sunt sănătoşi, robuşti, şi nu se clatină aşa uşor; mai adaug că băutura încetul cu în­cetul face Ioc boalelor în corpul oame­nilor.

Un tânăr rău crescut — nu pot să-i zic altfel — îmi spunea că a auzit delà mulţi că băutura aduce poftă de mâncare. De fapt, In popo­rul nostru este răspândită această credinţă, dar oamenii în toată firea trebue să priceapă că atunci când stomacul chiorăe şi produce dureri pentru potolirea lor cel ce sufere ar mânca nu alimente, dar chiar cărbuni sau chiar pietre. Dacă durerile la unii nu sunt atât de mari, e pentrucă omul este puternic, iar boalele nu le prea simte, dar un proverb ne spune că „încetul cu încetul se face oţetul."

Cineva îmi adăuga că sunt şi în­tre „domni" unii cari beau. Celor cari se ţin de aceasta le amintesc proverbele „nu-i pădure fără uscă­turi" cum „nu-i nici codru fără lupi", astfel sunt şi între învăţaţi unii cari numai lucruri bune nu au învăţat In timpul cât au stat prin şcoli. Ade-văţii oameni învăţaţi nu beau, ei pro-povăduesc lucrurile bune prin exemple, fapt despre care ori cine se poate încredinţa.

Nu toţi câţi trec prin şcoli şi câţi poartă zdrenţe din postav sunt învă­ţaţi, titlul acesta se cuvine acelora cari de fapt au învăţat, ceilalţi câţi îl poartă sunt numai înşelători.

înainte de a isprăvi, am să mai dovedesc cu ceva că băutura pe lângă cele multe neajunsuri ce le-am înşirat mai duce şi la moarte şi că ea prescurtează viaţa oamenilor.

Toţi câţi trăim azi, ne dăm per­fect de bine sama că oamenii din zilele noastre mor la vârste tinere şi că sunt rari cazuri unde câte un om trece etatea de 60 ani. De ce şi pen- -tru ce? pentru că în trecut oamenii trăiau cu mult mai mult, erau mai robuşti, dovadă că dintre ei mai trăesc şi azi. Foarte pe scurt am să spun şi aceasta. In vremile vechi patima beţiei nu era aşa răspândită ca şi azi, la beţie se adaug boalele cari pe atunci iarăşi erau rare. Pe vremuri nu erau fabrici de băutură, pe acele timpuri băutura fabrica un om sau doi dintr'o comună, şi din câteva mierţe de prune. Odată aceasta con­sumată se termina cu băutul până la anul când pomii nu mai rodeau ş< fabricatul băuturei se amâna cu încă un an. Azi pungaşii dornici de câşti­guri, dornici de a strarea poporul de avut au umplut lumea cu fabrici şi împrăştie această grozavă otravă pen­tru bani. Oameni de azi, cari cei mai mulţi beau atât de bucurie cât şi de năcaz sunt sortiţi morţii timpurie, iar acei cari se nasc sunt şubrezi "cu să­nătatea, căci sănătatea se transmite din tată în fiu; un om bolnav rrti poate da naştere unui copil sănătos.

Acest lucru mi Ta spus moş Nico* lae din Ambriciu, care împlineşte 100 ani şi care are doi feciori pe cari când nu-1 ascultă pe amândoi deo­dată Ii ia la păruială. Moşul se laud» că în viaţa lui nu a încercat să bea fiind că totdeauna i-s'a făcut râu ?' el pentru avere muncită nu a erezia de bine să-şi cumpere otravă.

Las păcatele făptuite prin băutură deoparte, căci de aşi începe cu ele nu aş mai termina, de acestea va trebui să dea fiecare seamă înaintea Iui Dumnezeu.

Pentru ce în America nimenea пц bea, pentru ce acolo fabricarea şi vin­derea băuturei se pedepseşte cu tern-niţă grea ? Pentru că acolo oameni toţi ee pot numi învăţaţi, ei au învăţat carte, pe când noi avem de gând sä învăţăm! AT M'TOGNA

Scrisori delà oraşe DIN BLAJ (ARDEAL)

In ziua de 6 Novembre, Blajul a îmbrăcat haina de sărbătoare. Tot ce Blajul a avut mai ales s'a adunat la mă­năstire unde I. P. S. Sa. Mitropolitul Vasile, înconjurat de suita sa a ce­lebrat o liturgie pontificală şi a ţinut o însufleţită vorbire despre însemnă­tatea zilei. De aici în procesiune săr­bătorească a plecat la locul unde să ridică noua şcoală mare a Blajului şi bise­ricuţa unde vor fi aşezaţi spre veci-nică odihnă toţi arhiereii Blajului, bi­sericuţă care se ridică pe cheltuelile statului. La aceasta serbare a luat parte în numele d-lui ministru al cul­telor Alexandru Lăpedatu, dl director general Dr. Zenovie Păclişan, care în numele guvernului pentru şcoală a mai dat cu acest prilej încă 100 mii lei. La această serbare au fost de faţă toate şcolile Blajului cu pro­fesorii lor şi popor mult din Blaj şi împrejurimi, precum şi foştii elevi, cari au venit să se închine cu pietate înaintea şcoalelor In cari au fost crescuţi şi la înălţarea cărora au contribuit şi ei cu obolul lor.

Serbarea a fos cu atât mai înălţă­toare cu cât tocmai în aceiaşi zi se împlineau 170 de ani de când s'a deschis aici cea dintâi şcoală româ­nească, superioară, în Ardeal.

Ceeace a fost în trecut şcolile Bla­jului pentru neamul românesc, dorim şi noi din adâncul sufletului, să fie în viitor şcoala ce se ridică. o. N.

DIN COŢMANi Cu prilejul împlinirii a şease ani

delà alipirea Bucovinei la patria mamă, s'a oficiat un tedeum în bi­serica parohială din localitate de către păr. Tâutu în prezenţa auto­rităţilor aflătoare azi aci precum şi a şcoalelor, în frunte cu corpul di­dactic al fiecăruia. Răspunsurile le-a dat tânărul cor al elevilor li­ceului „Dimitrie Cantemir" din Coţ-mani. După slujba bisericească s'au adunat toţi cei cari au fost prezenţi în biserică, în faţa columnei, pe care se află inscripţia „Monumen­tul unirii", unde d. director al li­ceului, Leonida Bodnărescu, le-a explicat elevilor scopul adunării îa acel loc, vorbindu-le pe scurt, cu cuvinte foarte simţite, dpspre în­semnătatea zilei de 11 Noembrie pentru Bucovina, cât şi pentru Ro­mânia întreagă şi termină cu o urare pentru M. M. L. L. Regele şi Regina, cari onorează azi oraşul Cernăuţi — situat la o depărtare, de 24 km. de Coţmani — cu pre­zenţa Lor la desvellrea Monumen­tului Unirii. Corul liceului a into­nat „Steagul nostru", apoi a ur­mat în sala de gimnastică a liceu­lui serbarea şcolară ce a început cu o cuvântare rostită de d. prof. Ilie Gurău, care a făcut pe scurt istoricul Bucovinei delà 1359 până. azi, insistând şi asupra ţinutului; „Şipeniţului", stăpânit de Domnii; Moldovei timp de 416 ani până la* căderea sub stăpânirea străină, con­tinuând cu cântece patriotice şi de­clamaţii, executate de elevii liceu­lui, după care serbarea a luat sfârşit

Regretabil este că la astfel de serbări naţionale, chiar o mare parte din clădirile de pe ambele laturi a străzii principale din ora­şul nostru nu arborează drapele naţionale ; şi dacă le arborează, apoi acestea sunt aşa de mici şj au nişte culori aşa de şterse, că abia se zăresc.

ilie Bâoe

ABONAMENTUL: Pe un an 250 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 200 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an Cultura Poporului

Abonamentul ventru instituţii Anan-ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 400 Щ^Мт^^рщйіШ^Щ foaei тшітитгШОО ieftin\ Ahineriea 3 dolari. In Iugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate 450 lei pe-an

DELA REDACŢIILE NOASTRE DIN AMERICA.

î n s e m n ă t a t e a e r e d i n ţ i i . Dacă omul nu-şi va da socoteala, relele din unele părţi ale

străinătăţii sunt pentru noi focare de molimi pe care nu le aduc nici vântul, nici apa, ci moda, de prin oraşele în care trăim, zic, — dacă nu-şi va da socoteala omul, — îşi va vedea inima îngheţată faţă de

?semenul său, precum şi sufletul său pustiu de viforul necredmţii, şi al ispitelor, şi va fi expus la furtuni primejdioase.

Desigur sunt toarte puţini dintre românii nos­tru, cari au gustat puţin din ştiinţă. Şi din neferi­cirea aceasta avem o mulţime de români în Ame­rica, români cari se grăbesc să spună: că nu este Dumnezeu; că nu se vede nici cu microscopul, nici cu telescopul! Dar noi ouoaştem aceste glasuri de cobe.

Aceşti cârpaci cari voiesc a strica mintea oame­nilor, trebue alungaţi şi scoşi afară cu biciul din so­cietatea omenească.

Râu fac toţi acei, cari din duşmănie sau din idei rătăcite, ori din judecăţi preconcepute, sau din lipsa

- - de cultură, sau din ura de neam, caută să răpească, să smulgă din sufletul omului, tot ce are mai sfânt : credinţa în Dum­nezeu.

Nu-şi dau socoteala, sau nu ştiu, că puterea eredinţii în Dumne­zeu este mare şi nedescrisă, iar foloasele ei pentru om sunt nepreţuite. Uită aceşti oameni, că singura călăuză a omului în toate împrejurările vieţii este credinţa în Dumnezeu. Credinţa ne întăreşte în suferinţă şi In nenorociri, şi ne dâ putere în toate. Pacea, mulţămirea, siguranţa vieţii şi fericirea numai credinţa în Dumnezeu ni le dă. In lupta îm­potriva minciunii, nedreptăţii, împotriva răutăţii, nenorocirilor şi a su­ferinţelor, nimic nu-1 întăreşte pe om, decât credinţa în Dumnezeu.

Omul credincios zice: bun este Dumnezeu, o să treacă şi asta! Căci totuşi trebue să iasă adevărul şi dreptatea la lumină, ca untulde-lemnul deasupra apei. Şi fiind omul îaoonjurat în viaţă aceasta numai de întunecimi şi nesiguranţe, are nevoie de o lumină, de o călăuză, de ua braţ puternic, care să-l susţină. Şi aceasta este credinţa în Dum­nezeu, pentru fiinţa omului, care ca şi o corabie se luptă cu uriaşele valuri ale acestei vieţi.

Credinţa în Dumnezeu este balsamul mângăitor al omenirii, în viaţa aceasta a plângerii. Credinţa în Dumnezeu şterge laoămile săra­cilor ; credinţa în Dumnezeu dă răbdare tuturor asupriţilor şi - nenoro­ciţilor pe acest pământ. Fără de credinţă, înţelepţii lumii, oricât s'au ridicat la idei foarte înalte, cât stă în putinţa minţii omului; dar, de Dumnezeu şi despre sufletul omului, cu toată ştiinţa şi puterea lor de pricepere n'au ajuns, să ştie fără această lumină a credinţei, în Dumnezeu, pe care unii vor aă o stingă, să descopere de unde a venit omul, unde merge şi care este scopul său în lume.

Dacă cineva stărueşte în acest viţiu, îşi distruge cu desăvârşire sănătatea, inteligenţa şi în cazurile grave urmează numai de cât şi nebunia.

Detroith, Mich. Preotul GHEQ96HE BRANuŢlu

V I A Ţ A L A P A R I S — D E L A R E D A C T O R I I Li N O S T R U —

Răsfoind zilele trecute un ziar ro­mânesc m'am uimit cetind că „—• delà o vreme, viaţa la Paris s'a ief­tinit — u . M'am gândit cu multă grijă la biata opinie publică, mistificată pen­tru singurul motiv de a prejudicia ac­tivitatea guvernului. Sunt atât de multe neadevăruri scrise într'o numita presă românească, încât consider ca o da­torie de a fi spulberate, înfăţişându-se marele adevăr. E drept, şi e chiar lo­gic ca o perturbare să domnească în toate domeniile, după un calvar atât de greu pe care ţara românească la suportat. E firesc ca viaţa să fie scumpă când vastele aparate de pro-ducţiune nu sunt încă perfect puse la punct şi când balanţa comercială poate garanta un mare avantaj ţărei, tocmai din ctuza nenormalizărei per­fectă a situaţiei, care nu se poate face brusc. Spiritul de negatiune care stă­pâneşte majoritatea oamenilor delà noi, şi negativitatea absolută ai unei prese din România sunt vina cea adevărată, căci in loc să corijeze şi să colaboreze pentru a construi, fac operă pur destructivă.

Pentru ca cititorii acestei gazete să fie lămuriţi asupra afirmării pe care spuneam câ am cetit-o zilele tre­cute într'un ziar românesc, am să arăt mai jos cum se trăeşte la Paris. Nu sunt nici închipuiri, nici informaţiuni prin diferite agenţii, nici misiuni, cele ce voi spune, ci observaţiunile unui om care trăeşte mai demult In acest oraş. Analizând cele ce vor urma, öri cine poate face o comparaţie cu ceeace este în România şi va ajunge, cred, la convingerea că nu sun­tem ţara cea mai nenorocita din lume, şi ca mai sânt şi alte ţări mai mari şi mai cu întâiatate, ca ţara noastră, cari se vaită la fel.

La Paris, masa cea mai ieftină posibil este 3 frc. 50, plus riscul — aproape sigur — de a te îmbol­năvi de stomac după 10 zile. Ca­meră, Ia otelul cel mai burghez nu gâseşti sub 10 franci pe zi, având şi aici toate probabilităţile sâ capeţi iarna un reumatism sau vara să mori de insolaţie, caci aici această suma de 10 frc. nu se poate împăca decât cu ideia de mansardă. Toate aceste preţuri se refera la o persoana, care nu tace menajul ln casă şi căreia îi trebue deci numai ca să mănânce şi să doarmă — fâră a-şi cumpăra măcar o batistă sau a-şi permite luxul să se suie vreodată ln tramvai — suma de 527 he. francezi pe lună, ceeace ar veni 5322 lei 70 b. pe cursul actual de 10 lei.

Un om însurat care face menajul In casă, îşi întunecă şi mai rău viaţa. 1 kg. de carne de vacă costă 14 frc. francezi, 1 kg. de carne de viţel, de porc sau de berbec costă între 18 şi 20 frc. francezi. Pâinea, care era 1 fr. 10 cent înainte, a suferit doua urcări sub actualul guvern ajungând la 1 frc. 40 cent. francezi kg. O singura camera mobilată de cea mai mizerabilă condtţiune 100 frc. pe lună. Un mic apartament tot atât de mizerabil dar nemobilat e cam 1000 frc. pe an.

Considerând acum un menaj ce re­duce la minimum cheltuelile sale, ajungem la concluzia următoare:

Un bârbat cu nevasta sa trebue să mănânce cel puţin, jumătate kg. de de carne de vacă pe zi, o pâine şi

de sigur de 2 frc. legume. Asta în­seamnă 10 frc. 40 cent pe zi. Ad­miţând acum că plătesc chiria de 1000 de frc. pe an, le-ar veni cam 83 frc. pe lună. Acest menaj redus la minimum de cheltueîi nu se poate cobori deci sub 405 frc. 40 cent pe luna (4094 lei 55 bani) numai pentru casă şi masă, excluzând îmbrăcă­mintea, transportul şi eventual copiii. Aceasla înseamnă m i z e r i e , căci un funcţionar public, care câştigă 600 frc. pe lună, e bme plătit. Un căpitan în armată are 800 frc. pe lună şi un general abia trece 1700. Şi el e ge­neral ! Pentru el chiria nu mai rămâne la 83 frc. pe lună, şi masa lui nu se mai compune dintr'o jumătate de kg. de carne de vacă, o pâine şi de 2 frc. legume. Asta trebue să dea mult de reflectat.

Un cinematograf delà mahala se plăteşte Intre 2 frc. şi 3 frc. 50 cent. Unul din centru merge pânâ la 12 frc. locul. Un teatru delà margine să plă­teşte delà 6—11 frc. Unul din centru delà 15 la 45 frc.

Transportul cu tramvaiul, auto­busul sau vaporul începe delà 35 cent şi se urcă până la 1 frc, după di­stanţă. O cursă cu taxi-metrul nu va costa niciodată mai puţin de 3—4 frc. ora.

In ultimul timp s'a anunţat ridi­carea pentru o dată foarte apropiată — a preţului ziarelor.

Din iarna trecută chiriile s'au scum­pit cu cel puţin 25%, şi alimentele depăşesc chiar acest raport. Chestiu­nea locuinţei e atât dé critică, încât de câţiva ani e cea mai la ordinea zilei.

Articolele de îmbrăcăminte îşi mă­resc şi ele mereu preţul şi tendinţa de neîncetată urcare e evidentă, ana­lizând sc'impetea în celelalte domenii.

Excluzând pe cei foarte bogaţi, lumea din Franţa şi mai ales cea din Paris, trăeşte foarte greu.

Franţa nu stă deci pe roze. Viaţa nu merge spre ieftinire cum spunea — desigur tendenţios — ziarul pe care l'am răsfoit zilele trecute. Şi în Franţa necazurile sunt tot ca şi la noi. tn Franţa există însă altceva, care nouă ne lipseşte. In Franţa există acea Înţelepciune, care îndeamnă pe toţi la colaborare, în Franţa nu există acel spirit negativ care stăpâneşte pe oamenii noştri şi -in special presa noastră şi care nărue in mod neno­rocit orice încercare de salt a celora ce guvernează.

In Franţa nu e fericire, dar e în­ţelepciune constructivă. Şi asta alină durerea şi activează progresul.

VÂLERUI CH. MU6UR

Moartea lui de Max In timpui şi în anii de după

răsboiu, una câte una, din cele mai mari şi mai curate glorii ale nea­mului românesc, s'au stins. Idili­cul şi clasicul Coşbuc, impetuosul şi inzestra'ul cu simţământ pito­resc, Delavrancea, duiosul şi largul înţelegător ai sufletului omenesc, cei mai psiholog dintre poeţii noştri, Vlahuţă, maestrul neîntrecut al sonorităţilor verbale, autorul sim­bolicei „Nopţi de Decembrie" Ma­cedonski, — rând pe rând au tre­cut la cele veşnice. Acum, o tristă veste, moartea marelui tragedian de Maz, — departe, în Parisul luminat, vine sâ îndolieze din nou arta şi simţirea românească.

Genialul artist aparţine deopo­trivă atât României cât şi Franţei: României, prin origina sa, — fiul doctorului Max, din Iaşi, — Fran­ţei, prm aceea, că alături de cei mai mari fii ai ei, a înălţat la cele mai înalte culmi de interpretare pe eroii dramei franceze, deia cla­sicii Corneille şi Racine, până as­tăzi. In „Britannicus," în .Prince d' Aurec," în „Repus du Lion", oaşi în atâtea piese ale autorilor francezi sau străini, prin jocul său magistral, prin înţelegerea nemăr­ginită a sufletului omenesc, din toate timpurile şi sub toate formele, a isbutit să dea, creaţii, ee vor rămâne de-apururea modele, pentru actorii generaţiilor viitoare.

Dar de Max n'a fost numai un mare artist. A fost şi un mare om, un mare prieten al tuturor ce aş­teptau delà el un cuvâut de încu­rajare şi de apreciere al debuturi­lor lor. Era prietenul duios şt sin­cer al tinerilor poeţi şi autori dra­matici, precum şi prietenul stimat şi iubit, de glorii universale ca Verlaine, Samain, Verhaeren, Os­car Wilde, Thaillade, etc. ale căror versuri le spunea ca nimeni altul.

In larga iui generozitate, fără nici o urmă de prefăcătorie, s'a ri­sipit ca un martir, în tot ce arta veacurilor a putut să întrupeze mai desăvârşit.

Plecat de mic depe plaiurile Mol­dovei, el nu şi-a uitat niciodată neamul din al cărui sin s'a ridi­cat. Iar simţirea lui, care oricum era a unui desrădăcinat, întotdea­una i-a fost iluminată de doinele tânguitoare ale codrilor noştri, de legendele aureolate de fantázia po­porului nostru, de aspiraţiile cloco­titoare, spre desăvârşire şi frumos, a tot ce avem mai sfânt între Tisa şi Nistru, pânâ dincolo de bătrâ­nul Danubiu.

De Max este gloria ou a cărei pierdere neamul nostru nu se poate mângâia uşor: împreună cu Mou-net Sully, fiind cel mai mare cre­ator de viaţă palpitantă şi eternă. Niciodată, acest mare inspirat nu şi-a desminţit origina sa. S'a sim­ţit mândru că e român, s'a sim­ţit fericit că alături de celelalte genii şi talente ale noastre : Iorga, Euescu, Elena Vàcàrescu, Ventura şi Întreaga pleiadă de purtători ai faimei româneşti, în largurile lumii, s'a simţit fericit că poate să con­tribuie, într'o măsură aşa de largă, la întinderea acestei faime.

Două morţi ilustre au svârlit vălul cernit asupra Franţei şi asupra omenirei civilizate: poetul cugetă­rilor universale şi profunde, Ana­tole France, şi primul animator al atâtor vieţi, fiu al neamului nostru, de Max.

Lacrimi de admiraţie varsă două neamuri pentru acela al cărui spi­rit, azi, urcă senin spre câmpiile Elysée! e BOBEI.

CONGRESUL CÂNTĂREŢI­LOR BISERICEŞTI

Asociaţia generală a cântăreţilor bisericeşti din România, a ţinut în Bucureşti un c o D g r e s cu delegaţii tuturor filialelor judeţene din ţară, în zilele de 8 şi 9 Octombrie a. c. Desbaterile au avut loc în palatul Seminarului Central, în prezenţa I. P. S. S. Mitropolit Primat, se­cretarul general al Ministerului Cultelor, primul ajutor de primar al Capitalei, Piea Cuviosul Arhi­mandrit Soriban şi alţii.

In desbateri, toţi delegaţii din ţară cari au vorbit, au cerut cu stăruinţă :

1. Statificarea şcoalelor de cân­tăreţi; 2. Stabilitatea în serviciu; 3 Cântăreţii să aibă reprezentanţi în Consistoriile eparhiale, pentru cazuri de judecată ; 4. Să se dea şi cântăreţilor chirii ca şi preoţilor şi 5 Sâ se dea gradaţii de merit cântăreţilor foşti mobilizaţi, ca şi preoţilor şi învăţătorilor.

Cine nu are astăzi 200 d e lei de prisos şi nu-i chel-tueşte pe te miri c e fără nici un rezultat b u n ? Ce faptă mare, însă, se îndeplineşte, când cu această sumă neînsemnată, s e ia parte la înfiinţarea unei tiparniţe româneşti. Şi această tiparniţă să fie în Ardealul cul­tural, cu trecutul lui aşa d e însemnat, şi de sub teas­curi să se imprime iarăşi spiritul cinstit, de demult, care ne-a mântuit neamul şi nu Га lăsat să moară. Poate rămânea cineva rece, la chemarea „Culturii Poporu­lui"? Poate cineva să nu contribue cu obolul lui, care nu se pierde, ci se fructifică, la înflorirea scrisului ro­m â n e s c ? O ştim cu toţii: e nevoe de cultură. Ea se răspândeşte prin carte. Şi cartea trebuie să fie spri­jinită. E. nevoie de o mare bibliotecă şi ea trebue să s e nască, de aici din Ardeal. Sprijinitori ai faptelor bune, răspundeţi, d e o camdată, cu câte acţiuni vă înscrieţi la Societatea „ C U L T U R A P O P O R U L U I".

C E T A T E A I S M A I L In privinţa originei numelui Ismail,

există în prezent o mulţime de pre­supuneri şi tradiţii, cari oricât s'ar baza ele pe principiul de conservare, au totuşi nevoie de un control rigu­ros, pentru că în Istoria Basarabiei au intervenit foarte multe schimbări şi prefaceri.

In desele etape pe cari a trebuit să le parcurgă această provincie, adevărul asupra unor lucruri a fost derutat şi In cele mai dese cazuri al­terat. Şovinismul rusesc a fost mult mai înrădăcinat ca cel maghiar, pen­trucă Ruşii urmăreau anumite sco­puri, cari după cum se vede au dat freş, ca orice politică care are la bază agresiunea şi scopuri meschine.

Versiunea care circulă mai mult în gura societăţii din Ismail şi de pre­tutindeni, cu privire la originea nume­lui cetăţii, este cu totul neîntemeiată. Cei mai mulţi pe cari i-am consultat In privinţa acestui punct, mi-au de­clarat că Ismailul poartă numele unui paşă turcesc, care avea acest nume. Cercetând însă această afirmaţie şi controlând-o, am ajuns la convinge­rea că Ismailul nu poate să aibă o aşa de tristă origină, mai ales că în sprijinul presupunerii mele vine şi faptul, că în tot timpul cât au stăpâ­nit Turcii această cetate, n'a existat nici un paşă cu numele Ismail. Ră­mâne deci ca originea numelui să fie căutată în altă parte.

Nu trebuie căutată originea acestui nume nici în faptul că In apropiera cetăţii, curgea In timpurile vechi un râu cu numele Ismail, al cărui albie mai dăinuieşte încă.

Originea numelui cetăţii Ismail este, fără nici o teamă de a fi desminţiţi, de provenienţa românească.

Şi iată pe ce se întemeiază această afirmaţiune. In timpurile vechi, Mol­dovenii, după cum am amintit la alte capitole, numeau cetatea Ismail cu diferite numiri. Astfel îi spuneau: Smil, Senil, Seninus, Cetatea Sneilor, Zmeu şi Zmeii sau Smeil. Am mai spus că Moldovenii vechi numeau această cetate Smeil, pentrucă lor II se părea că întrânsa locuiesc smeii. Pe acele vremuri, când se înfiripa neamul românesc şi se puneau baze solide la Dunărea de jos, această cetate vestita le apărea lor ca o ce­tate din basme şi am întâlnit-o dese ori în poveştile şi legendele pe cari întâmplător le-am auzit.

La 1595, când cetatea Ismail a de­venit provincie turcească, făcând parte din raiaua cu acelaşi nume, cetatea a primit numele de „Ismali", adică pe turceşte „să ne-ajute Dumnezeu !" După cum se vede Turcii nu au nu­mit cetatea cu numele de Ismail, ci i-au pus cu totul alt nume.

De unde vine atuaci numele pe care cetatea îl poartă şi astăzi?

Chestiunea se lămureşte delà sine, gândindu-ne numai la faptul că Mol­dovenii au numit cetatea aceasta Smeil, care după obiceiul turcesc de a se pune Înaintea cuvintelor proprii un ,1", a devenit Ismeil. Astfel de prefaceri linguistice am întâlnit în desfăşurarea evenimentelor istorice, când a fost vorba de cetatea Brăilei, care tot aşa a fost numită de Turci, Ibraila ş. a. m. d.

Cu timpul Ismeil a devenit Ismail sau Izmail, cum obişnuiesc foarte mulţi şi astăzi să numească .cetatea.

Fără teamă de a fi desminţit, men­ţin această afirmaţie, care a primit deja confirmare în sânul societăţii de aici şi în cercurile în cari am avut ocazia să vorbesc despre originea ce­tăţii Ismail. Astfel vechile legende şi tradiţii cad de la sine, neavând la bază nici un fapt istoric, care să le susţie până Ia sfârşit, mai ales că, după cum am amintit, în sprijinul acestei teorii vin afirmaţiile de mai sus.

Astfel stând lucrurile, avem mân­dria să afirmăm până la capăt că

originea numelui Ismail, îşi are izvoare adânci în comoara de vorbe a nea­mului românesc.

E numai o simplă coincidenţă, că numele Ismail se întâlneşte adesea în limba turcească, — şl era şi cert ca din vechiul Smeil sâ se facă Ismail, mai ales că în turceşte există un nume care se apropie mult de cel românesc.

Fiind lămuriţi asupra acestui în-semiat punct, care ' astăzi se arată într'o lumină nouă, putem trece cu curaj mai departe, la desfăşurarea evenimentelor istorice.

Tătarii dm Bugeac, cărora nu le mai dă mâna sâ plece de aici, au schimbat Bugeacul într'o provincie cu aspect oriental. Sub stăpânirea lui Cantemir Mârza, în 1624, ei se răscoala contra Turcilor şi vor să înfiinţeze un stat separat.

Această lndrăsnealâ a Tătarilor, avu ca rezultat condamnarea la moarte a lui Cantemir Mârza. Oastea Tăta­rilor fu înfrântă de Turci, cari au primit ajutor şi delà Matei Basarab şi Vasile Lupu, Domnii Ţărilor româ­neşti. Bătălia s'a dat chiar la Ismail în anul 1637. In urma acestei înfrân­geri, Tătarii se liniştiră.

Cu această ocazie, Domnitorul Va­sile Lupu, trecând prin Chilia şi ce­dând rugăminţilor creştinilor de acolo, clădeşte Biserica Sf. Nicolae, care şi astăzi mai dăinuieşte, fiind restaurată în timpul domniei lui Carol I. Şi astăzi se mai păstrează o inscripţie în care se arată că această biserică este ridicată de „Cuviosul şi de Hristos iubitorul loa Vasile Voivod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ţarii Moldovei."

In timpul Domniei lui Vasile Lupu, Ismailul avea o populaţie de 12.000 români şi bulgari, precum şi alţi streini.

In 1659, luă Domnia Moldovei Gheorghe Ştefan, care se învoieşte cu ducele Kievului, Alexe Mihailovici, să cucerească de la Turci Ismailul şi celelalte cetăţi dunărene, dar pla­nul deşi fu acceptat, însă nu s'a realizat niciodată.

Polonii, cari aveau şi ei oarecari aspiraţii la Mare, profitând de faotul câ Turcii au fost înfrânţi la Viena, plănuiesc un atac In raiale, cu sco­pul bine definit de a goni pe Turci delà Sud şi a obţine o ieşire la Mare.

De această întrângere a Turcilor, profită şi Petriceicu Vodă, care luând domnia la 1683, proiectează să alunge pe Turci din raiale şi capătă pentru această întreprindere, ajutor delà Ku-niţchi, hatmanul Ucrainei. împreună cu Hânceştii, Orheenii, Lăpuşnenii şi Sorocenii, pleacă delà Kişinău spre Ismail, în ziua de 28 Noemvrie 1683 cu 10.000 călăreţi şi 1000 pedeştri. Cuceriră mai întâi Tighina şi Cetatea-Albă, omorând peste 100.000 de Tă­tari. Cucerind în cele din urmă şi Chilia, se îndreaptă spre Ismail, cu scopul de a alunga garnizona tur­cească din cetate.

Ajungând In valea Ialpugului, Mol­dovenii uciseră o mulţime de Tătari, luând foarte mulţi în robie. Aproape de comuna Tabac de azi, ei dădură de cetele turceşti. Insă din cauza unor neînţelegeri, Moldovenii dădură îndă­răt, urmăriţi de Turci pânâ la Prut.

In 1710 iscându-se războiu între Petru cel Mare al Rusiei şi Carol al XII. al Suediei, acest din urmă rege este învins şi se retrage la Tighina, cerând ajutor la Turci. Dumitru Can­temir, domnitorul Moldovei, convine cu Ruşii asupra unui plan îndrisneţ: Ruşii în unire cu Moldovenii să alunge pe Turci şi pe Tătari din raiale, do­bândind neatârnarea Moldovei faţă de Turci. I. iuc*

S I T U A Ţ I A P O L I T I C A P A R L A M E N T U L

In adunarea deputaţilor s'a desbătut şi săptămâna aceasta răspunsul la cuvântul de deschi­dere al M. S. Regelui. Guvernul a lăsat deplină libertate depu­taţilor să-şi spună cuvântul, do­rind să cunoască părerile tutu­ror partidelor.

Fi ind vorbă de tulburările din ţară, d-1 deputat V. Toni din par­tidul naţionalist al poporului a declarat* că acest partid este potrivnic ori-căror neorânduieli, fiind încredinţat, că liniştea este cel mai bun temeiu al bună­stării cetăţenilor.

Deputatul Bujor a cerut gu­vernului să aducă o îmbunătă­ţire profesorilor şd învă­ţătorilor. A răspuns d-1 Ministru Vintilă Brătianu declarând, că guvernul poartă grijă de toţi a-ceia, cari muncesc în slujba ţării, aşadar şi de profesori şi învăţători.

A vorbit şi d-1 profesor Nicu-lae Iorga, conducătorul partidu­lui naţionalist al poporului, ca­re a cerut să se grăbească în-cheiarea lucrărilor de împro­prietărire aşa, ca ţăranii să a-jungă în stăpânirea pământului lor în toate comunele până cel mult în primăvara anului 1925.

După toate semnele, discuţia cu privire la cuvântul M. S. Re­gelui va mai ţinea încă vre-o două săptămâni.

SENATUL La senat a luat cuvântul şi

P. S. Sa Episcopul catolic-ungur Gustav Majlâth. Acesta a spus plângerile ce le-ar avea poporul ungar din România, cerând îndreptarea lor.

Senatorul Panaitescu şi-a spus părerea asupra tuturor partidelor politice din ţară. La urmă a arătat, că guvernul echemat să înfăptuiască toate le­gile rânduite de constituţie. A mai vorbit şi d-i ministru Du­ca, lăudând iubirea de ţară, le­ge şi neam şi hărnicia ţăranu­lui român. Iar d-1 ministru I. I. C. Brătianu a înaintat senatului noua lege administrativă, care e chemată să reguleze felul de ocârmuire a ţării în viitor, ce­rând senatorilor să se sfătuiască asupra ei.

Durpă acestea Senatul a votat răspunsul la cuvântul M. S. Re­gelui. S'a alee o comisie, care a dus Regelui acest răspuns. M. Sa în faţa comisdei a rostit ur­mătoarea cuvântare:

Domnilor Senatori! Vă mulţumesc din tot sufletul pentru dorinţele de bi­ne, ce-mi aduceţi din partea senatului. Mă bucur de cuvintele d-voastre, prin cari îmi spuneţi, că senatul se va sfă­tui asupra unor legi de mare însem­nătate pentru binele ţării. Unificarea ţării, atât în ce priveşte cârmuirea ei, cât şi 4n ce priveşte învăţământul şi drepturile bisericei sunt de mare şi grabnică trebuinţă. Nu mă îndoiesc, că legiuitorii îşi vor da toate silinţele să aducă şi legi, cari urmăresc ieftenirea vieţii. Imbunătăţrea stării slujbaşilor, va fi de-asmeenea. o datorie a. parla­mentului.

Mă bucur şi de grija ce văd, că o aveţi pentru înfăptuirea reformei agra­re, aceasta dovedeşte, că legiuitorii ţării iubesc pe ţăranul, care a luptat pentru întregirea hotarelor ţării. Insfâr­şit vă mulţumesc pentru simţemintele de dragoste ce-Mi arătaţi, dorindu-vă din tot sufletul muncă spornică şi vred­nică, spre binele ţării.

I l f T A R Ă Sfatul miniştrilor. In sfatul mini­

ştrilor din Miercurea trecută s'au mai cercetat odată venitele şi chel­tuielile ţării pentru anul 1925 Cele din urmă îndreptări ale acestora se vor face în sfatul din Miercurea viitoare al miniştrilor, după oare se vor duce în parlament, unde se va hotărî asupra soartei lor. Tot la acest sfat s'a hotărît să se aducă două legi noui, pentru împiedecarea tulburărilor. Aceste legi vor regula dreptul purtării armelor şi vor orândui pedepsele cuvenite pentru tulburătorii ordinei din ţară.

Desbinarea din partidul naţional. Comitetul partidului naţional român face sforţări mari, oa să împiedice desbinarea în sânul acestui partid. La Cluj sè ţin adunări peste adu­nări, în cari se încearcă o împă­ciuire între oamenii învrăjbiţi. Dealtoum, partidul naţional a ţinut Dumineca trecută adunări poporale în comunele Braniştea, Traian şi Serbeşti, precum şi în alte cumune ale judeţului Covurlui. In aceste adunări s'a votat deplină încredere

C O R M I X T C E V I I R A D E T A R Z I O R

( c â n t e c p o p u l a r d i n p a r t e a R e l a ş u l u i ) e n l e s ş l a r m o n i z a t d e L A U R I A l f I T I C O R E S C U

1 Ce vii bade târzior > Ori de mine nu ţi-i d o r ? | b l s

Ba mi dor mândruţo tare

Nu pot trece valea mare. Mândro, mândruliţa mea Mândro, mândruliţa mea.

2 Vină bade, vin' curând Dorul mă bagă 'n pământ Valea e cu bolovani

bis Nu pot trece de duşmani. Mândro, mândruliţa mea Mândro, mândruliţa mea.

d-lui Iuliu Maniu şi celorlalţi con­ducători ai partidului naţional.

Alte adunări. O mare adunare a partidului naţionalist al poporului s'a ţinut Dumineca trecută în Bu­cureşti, la care a luat parte şi d-1 Nicolae Iorga.

— Partidul liberal a ţinut o adu­nare poporală ln comuna Ruşeţa, la care au luat parte săteni din comunele judeţului Covurlui. Intre alţii, la această adunare au rostit cuvântări şi d-nii Leonte Moldovan şi Petre Jeou, doi fruntaşi ai par­tidului liberal. Aceştia, precum şi ceilalţi, cari au luat cuvântul au declarat, oă veştile despre schim­barea guvernului sunt neîntemeiate.

I N S T R Ă I N Ă T A T E

Programul de lucru al noului gu­vern englez. Cu prilejul deschiderii parlamentului englez d-1 Baldwin, primul ministru al Angliei a decla­rat, câ Înţelegerea fostului guvern englez cu Rusia la nici o întâm­plare nu va fi întărită. Guvernul Angliei nu e potrivnic unei înţele­geri cu Rusia, acesta înţelegere Insă va avea cu totul alte temeiuri. Anglia se va sili să trăiască în bună înţelegere cu toate statele, dar se va îngriji să nu se schimbe nimica din contractele de pace iscălite. D-1 Baldwin e de credinţa, că Europa se află pe calea cea mai bună a unei păci statornice. Ce priveşte primirea Germaniei în So­cietatea Naţiunilor, Anglia e în­voită, dar numai dupăce Germania va desarma pe deplin.

Intrarea Germaniei in Societatea Naţiunilor. Gazetele din Cehoslova­cia aduc ştirea, că Anglia, Franţa, Italia, Belgia şi Uruguai (o ţară în America de miazăzi), şi-au dat în­voirea, ca Germania să fie primită in Societatea Naţiunilor. Celelalte ţâri Încă nu şi-au spus cuvântul în această privinţă, dar hotărîrea lor se aşteaptă la începutul săptă­mânii viitoare. Cererea Germaniei pentru primire în Societatea Naţiu­nilor, după ştirile cele mai noui va fi Înaintată ln jumătatea cea dintâi a lunei viitoare.

Dorinţa fostului împărat al Ger­maniei. Wilhelm, fostul împărat al Germaniei, care în timpul de faţă se află în Olanda, a trimis o scri­soare cătră toţi nobilii, (boerii) din Germania. In această scrisoare îi roagă să nu-şi piardă nădejdea în reînvierea ţării lor şi să lucreze din toate puterile, ca Germania să ajungă la puterea de odinioară. Atunci, se va întoarce şi el în ţară şi îşi va ocupa din nou tronul.

Deschiderea parlamentului italian. La deschiderea parlamentului ita­lian, care s'a făcut săptămâna tre­cută, au luat parte numai deputaţii din partidul guvernului Mussolini. Deputaţii potrivnici guvernului au declarat, că nu vor Intra în parla­ment şi nici într'un chip nu vor lua parte la lucrările lui.

încurcăturile din iugoslavia. In vederea nouilor alegeri s'au înce­put luptele politice în toată Iugo­slavia. Guvernul are nădejde, oă în alegeri partidele, cari îl spriji-neso vor ieşi biruitoare. Partidul croaţilor a adus hotărîrea să nu ia parte la alegeri. După alte ştiri, vor lua parte la alegeri şi croaţii în nădejdea, că numărul deputaţilor croaţi se va înmulţi în chip sim­ţitor. Ei vor porni cea mai înver­şunată luptă împotriva guvernului Pasici. Rădici, conducătorul croa­ţilor, despre oare am scris şi noi, că a părăsit ţara, de teamă să nu fie arestat, s'a aşezat în Elveţia.

încercare de revoluţie în Spania. Gazetele din Madrid aduc ştirea, că în Spania s'a dat de urma unei întinse tovărăşii, care urmărea ră­sturnarea guvernului prin revoluţie. S'au făcut numeroase arebtări ln toate oraşele mai mari ale Spaniei. Mulţi dintre cei arestaţi au fost judecaţi la moarte prin împuşcare. Cercetările au dovedit, că îndem­nurile la revoluţie au venit din Rusia, care a dat revoluţionarilor însemnate ajutoare în bani.

Luptă Intre creştinii şi turcii din Muntenegru. Zilele trecute ln Mun-tenegru turcii au ucis doi tineri creştini. Pe urma acestui omor în­tre turcii şi creştinii din Muntene­gru s'a înstăpânit cea mai mare duşmănie. A avut loc şi o ciocnire între ei, pe urma căreia au rămas de amândouă părţile câţiva morţi şi foarte mulţi răniţi. Guvernul a trimis armată, ca să pună capăt înoăerărilor.

Bâtae in parlamentul din Mexico In parlamentul din Mexico sunt foarte rău certaţi deputaţii guver­nului cu cei ai opoziţiei. In ziua de 14 Novembrie a avut loc şi o încăerare, la care s'au tras mai multe focuri de revolver. Pe urma acestei încăerări, au rămas greu răniţi doi deputaţi, unul din parti­dul guvernului, iar celălalt din o-poziţie.

Un nou partid in Turcia. Ştirile sosite din Constantinopol spun, că generalul turc Klasinkara a Înte­meiat un nou partid politic care urmăreşte răsturnarea guvernului. Acest partid va lupta din toate pu­terile Împotriva streinilor aşezaţi în Turcia şi va împiedica întoar­cerea ln ţară a fostului sultan şi a familiei lu i

4. CULTURA POPORULUI Numărul 87

V i a ţ a ş i o p e r a I n i H a ş d e u Numele persoanei despre care mi-

am pus fn gând să scriu este numele eruditului şi scriitorului român, care a mers m fruntea întregei noastre mişcări intelectuale din a doua jumă­tate a veacului trecut. Fire extraordi­nară cu trăsături caracteristice uimi­toare, înzestrat cu o pătrundere şi o agerime de inteligenţă, de cercetare şi de muncă deopotrivă cu puterea sa fantastică, cu un spirit neîntrecut, cu alte cuvinte, o fire pasionată de idei măreţe şi iute în executarea ho-tărlrilor lui — imagina vie a popo­rului român de azi, — alcătuind fi­gura cea mai luminoasă şi mai inte­resantă a literaturei noastre.

Câmpul în care el a tras brazde de lumină, în decurs de aproape 50 de ani, este foarte variat şi întins. Istoric, filolog, etnolog, poet, drama­turg, în sfârşit om politic câtva timp, polemist, metafizic, iată căile pe cari cunoştinţele sale au putut străbate în massa poporului. Pe două însă din aceste căi a reuşit — să zic aşa — frumoasa carte a vieţei poporului ro­mân : pe calea istoriei şi a limbei Iui.

Familia Haşdeu se coboară dintr'o vechie obârşie din Basarabia. Ea apare în istorie, în secolul XVII ca pose-soară de moşii întinse în ţinutul Ho-tinului. Marele paharnic Ştefan Haşdeu — care fusese căsătorit cu Ruxandra, fiica marelui logofăt Toderaşco Petri-ceicu şi sora lui Ştefan Petriceicu, fostul Domn al Moldovei —, muri vitejeşte la 1663 luptând contra Turci­lor. Orfanii lui fii, Neculai şi Gheorghe Haşdeu, înfiaţi de Ştefan Petriceicu, îşi alipiră la marele nume de familie şi numele tatălui lor adoptiv. Tadeu Petriceicu-Haşdeu iu1 un bun poet, despre ale cărui poezii vorbeşte polo­nezul Bentkovsky în istoria literaturei şale. El avu trei băeţi, între care cel de al treilea fu Alexandru Petriceicu Haşdeu, un om învăţat şi scriitor di­stins, care, împreună cu Cavalerul Costake Stamate reprezintă în veacul trecut, toată viaţa literară a Basa­rabiei. El scrise o idee despre filo­zofie ca ştiinţa vieţei, despre Grigore Varsava filozof rus, Cântece Naţio­nale române, Discurs despre antica glorie a Moldovei, pentru care a fost persecutat de guvernul rusesc.

Alexandru Petriceicu-Haşdeu avu în căsătoria cu jupâneasa Elisabeta, doi fii : cel mai mic, Neculai, muri în vârstă de 18 ani, după ce studiase cu mult talent la academia de pictură din Petersburg. Cel mai mare Tadeu născut la 16 Februarie 1836, în satul Christineşti, în apropiere de Hotin, este eruditul despre care am să tratez.

Graţie principiului adopţiune! eredi­tare, în virtutea căruia, însuşirile de căpetenie ale unei familii cresc din

tată în fiu s'ar putea zice că Haşdeu se născu om de litere.

Provincie în care el s'a deşteptat, — provincia unde Românul a fost înmormântat de viu de către Muscal, — urma apoi fireşte să încresteze mai adânc în sufletul său sentimentul naţional. Ereditatea şi mediul şi-au dat mâna de astădată ca să unească un créer de elită cu o caldă simţire românească.

Anii copilăriei sale îi petrecură Ia Chişinău, unde se prepară în familie de studiele colegiale. La vârsta de 16 ani plecă şi a studiat ca şi tatăl său dreptul şi literile la Universitatea din Kharcof. Distins şi iubit de camarazii săi pentru spiritul său viu şi inde-pedent înfiinţa în Kharcof, un cerc Iiteraro-ştiinţific, ai căror membri se adunau la el şi ale căror producţiuni se scriau într'un volum, rămas în manuscris. In 1854 fu licenţiat în drept. Intrat în armată, după câtva timp — ca dovadă de un tempera­ment dornic de libertate — lovi peste obraz pe căpitanul său care-i făcuse aspre observaţii în front. Condamnat Ia exil în Siberia, el se réfugie în 1856 la Iaşi unde îl scăpă numai diplomaţia lui Cogălniceanu, ministru pe atunci. Trecând în Moldova el se lepădă de numele rusesc de Tadeu şi luă numele istoric de Bodgan. Ruşii atunci 11 desmoştenîră ca pe un trădător al lor. La 1857 fu numit membru al tribunalului din Cahul, dar după câteva luni fu .destituit, pentru că ar fi refuzat agenţilor lui Vogo-ride de a lucra, ca magistrat, în in­teresul lui în alegerea de domn. La 1858 veni la Iaşi şi deveni amicul intim al lui Anton Pan. In acest timp este numit profesor de istorie la Iaşi. Mai pe urmă este numit bibliotecar al Universităţii. După a'egerea lui Cuza este scos treptat din postul de bibliotecar şi profesorat din cauza intrigilor cari se ţesuse în contra sa.

Chemat la Bucureşti după reco­mandarea poetului V. Alecsandri, el ocupă mai multe funcţiuni ; însă după oarecare timp, este înlăturat. Se în­toarce iarăş la Iaşi unde scoate foi ştiinţifice şi literare ca : Din Moldova, care îşi schimbă numele în Lumina. Produce pe urmă: Răposatul Postel­nic, tragedie, Inducă Mămuca, nuvelă satirică, ş. a.

La 1864 el se căsători cu d-ra Faliciu, româncă din Abrud. Din ziua căsătoriei sale, activitatea sa literară se îndoi, obicinuind a zice — ca pe prima pagină a piesei Răzvan şi Vidra —, : „tot ce-am produs mai bun da-toresc nevestei mele".

Unicul fruc al acestei căsătorii fu Iulia, copila talentată care muri când de abea începuse să trăească.

Rado S Niculescu-Mislea

F A C E Ţ I - V A C A S E S Ă N Ă T O A S E

I n f o r m a t i u n i O Ă P T Ă M Â N A trecută, o furtună *^ groaznică, s'a abătut asupra judeţului Akerman din Basarabia. Comuna Siria, a suferit cea mai mult de pe urma acestei furtuni. TNR'O ŢARĂ din Africa de mia-* zăzi, făcând stăpânirea de acolo 0 numărătoare a locuitorilor, au găsit un bărbat care are 76 de neveste, însurat cu ele după legile de acolo, şi 184 de copii. Altul are 110 neveste, dară numai 83 de copii. D R I N STĂRUINŢĂ şi vrednicia * d-lui Gh. Rârnbu, învăţător s'a înfiinţat în satul Ionaşeni comună Vârful Câmpului jud. Dorohoi o „Casă de sfat şi cetire" pe lângă care se predau şi cursurile şcoalei de adulţi.

Sătenii, doritori de lumină vin în număr cât mai mare; iar vred­nicul invalid, învăţătorul Gh. Ram-bu; aci, ca şi pe front, işi face datoria neobosit, eu dragoste şi cu fruntea senină.

îndemnăm pe oamenii de bine să trimită câte ceva folositor de cetit pentru săteni. C E M E I L E din comuna Huedin, * jud. Cojocna, au trimis ca dar M. S. Regina Mana două rânduri de haine ţărăneşti foarte frumos lucrate. Intr'o scrisoare adresată d-lui prefect Septimiu Mureşaniu, M. S, Regina a mulţumit femeilor din Huedin pentru frumosul dar, care este în acelaş timp o dovada despre credinţa lor câtre patrie şi tron.

O DOAMNĂ, numită Pennick, dinu J un oraş din America, a

împlinit vârsta de 106 am. Dar cum e văduvă de la 86 de ani, prin urmare de 20 de ani şi cum atunci^ se măritase pentru întâia oară, americana nu mai poate duce singurătatea văduviei. De aceia dâuaa a hotărît sa se mările. IN CURSUL lunei Octomvrie, s'a * vândut peste graniţa, dm Ardeal, următoarele vite,: 20 bui dm judeţul Bihor pentru Ungaria, 50 de DOI din tíal»i oàï şi 10 porci pentru Viena, 4S boi din Şeiu pentru Praga, 20 0 0 1 din Sătmar pentru Cehoslo­vacia, 140 porci din Salonta Mare pentiu Viena, 222 porci din Bihor pentru Viena 2 tauri şi 15 vaci din Serman pentru Cehoslovacia, У8 vaci din Finghei pentru Praga, 4 boi şi 4 tauri din Bistriţa pentru Viena.

DÎN STREHAIA In oraşul nostru a luat fiinţă un

gimnaziu, deocamdată cu clasa 1. datorita stăruinţelor d-dui colonel Al. Brăescu, preşedintele comisiei interimare a oraşului. Director a fost numit d. D. lotta, fost profe­sor la liceul Traian din T.-Severin.

Anui acesta în cl. 1 sunt 60 de elevi, iar la anul vntor se vor mai înfiinţa clasa 2 şi a 3-a. V. N.

S L U J I T O R I I Ţ A R I I In fruntea postului de jandarmi

din comuna Tăşad, plasa Ceica, ju­deţul Bihor, am avut ca şef pe jandarmul sergent Nemet Ion, nas-

ION NEMET

eut în com. Criva, judeţul Hotin, în anul 1900.

Cât timp a fost în fruntea pos­tului, acest iscusit şi harnic sluj­baş al ţării, a împiedecai tot felul de delicte şi contravenţii şi a com­bătut alcoolismul. A sfătuit mereu pe săteni să-şi dea copiii la şcoli secundare.

Plecarea acestui jandarm dela noi e regretată. Cucu Florian fnv

Fapte bune de ale jandarmilor c In judeţul Prahova, o bandă com­

pusă din soldaţi dezentori In unire çu notarul comunei Burghele, înspăi­mântase! populaţia din regiunea Vă­lenii de Munte-Ploeşti, prin tâlhăriile şi furturile ce le făceau.

Jandarmul plut, major Ivan Gh., şeful secţiei Vârbilău, împreună cu jand. plut. Geambaşu M., şeful sec­ţiei Oraşna şi Petre Petrache, şeful postului Valea Călugărească, au reu­şit a-i descoperi şi aresta. Pentru această faptă jandarmi de mai sus au fost citaţi cu ordin de azi pe în­tregul corp al jandarmăriei, ca pildă şi celorlalţi camarazi,

In sara zilei de 27 August 1924, în comuna Cârtojani-Vlaşca, şi-a fă­cut apariţia o bandă de 5 tâlhari cu scopul de a ataca şi jefui bâlciul din aceea comună.

Jandarmul serg. instr. Vasile Marin, şeful postul Cârtojani, însoţit de câţiva păzitori comunali, făcea poliţia bâl­ciului şi simţindu-i s'a pus imediat în urmărirea lor.

La întâlnirea cu tâlharii, unul din aceştia a deschis focuri de revolver asupra jandarmului. El s'a culcat la pământ, iar un glonte i-a găurit bluza, în care timp hoţii au reuşit să se facă nevăzuţi in întunericul nopţii.

Urmănindu-i în cursul nopţii de 27 August, pe când tâlharii comiteau un furt, fiind văzuţi, aceştia au tras cu revolverele asupra jandarmului, dar jandarmul a împuşcat pe unul din bandiţi, ceilalţi reuşind să fugă.

Pentru această bravură şi devota­ment, jandarmul a fost citat prin or-dinde zi pe întreg corpul de jan­darmi, dându-se ca pildă celorlalţi camarazi. m

S'a isprăvit cu lucrul câmpului. Vă ve-ţi aduna cu mic ou mare

la gura sobei, — cum spune aşa de frumos neuitatul poet, Gheorghe Coşbuc, — unde ve-ţi face noui pla­nuri pentru munca ce va urma după o lungă iarnă, menită în parte, eă vă dea puţină odihnă şi putere pentru viitor. Este bine, că între socotelile ee aveţi, să luaţi şi planurile de clădire a adăposturilor pentru voi şi urmaşii voştri, căci poate vremurile ce vor urma nu vă vor da răgazul unui astfel de lucru. Apoi vorba e : ce poţi faee azi, nu lăsa pe mâine. Şi aici — bineînţeles — vorbesc despre acei oameni, cari şi de altfel au nevoe de casă sau de vre-un grajd, şură sau coteţ nou. Nicidecum nu vorbesc despre aceia, cari şi-au făeut deja adăpost cu ajutorul lui Dumnezeu şi n'au lipsă de vre-o clădire nouă.

Când îmi iese din condei cuvântul: casă, mă gândesc mai întâi la casa-mi părintească, unde odinioară pe vre­mea aceasta, orbăcăeam, ca mic şcolar, la lumina unei lămpi proaste, învăţând slovele şi alte lecţii pen­tru ziua următoare. Şi era rău de tot atunci, căci lampa era pe masă, departe de gura sobei, şi acolo îmi era frig, mai ales la picioare. Fo­cul deşi ardea cu flacără şi sforăiau lemnele, căindu-se par'că, dece au ajuns aşa verzi pe jăratic, nu mai da bunul Dumnezeu să se încăl­zească odăiţa, mai ales pe jos.

Şi totuşi aici, în această odăiţă rece, umedă, la lumina unei lămpi proaste mi-am învăţat lecţiile, şi aici şi-le mai învaţă atâţia zeci de mii de şcolari, pregătindu-se pen­tru ziua de mâine, poimâine, pen­tru lecţiile unei vieţi întregi.

Mă întreb: oare schimbatu-s'au aceste lucruri? . . . Tre­bue să răspund cu multă părere de rău, ou nu... Nu s'au schimbat din mai multe pricini. Mai întâi ţăranul nostru nu prea avea prilej să vadă o casă ţărănească bună şi sănătoasă. Casele dela oraşe erau străine de tot, împreună cu cei cari le locuiau. Preotul, învăţătorul sau alt cărturar din sat îşi clădeau case domneşti, tot cam ca cele dela oraşe.

După războiu s'au schimbat pu­ţin cunoştinţele ţăranului nostru şi la tot cazul în spre bine. Mulţi dintre ei, ajunşi prizoneri în ţări străine şi lucrători pe la gazde bune, au văzut case frumoase, să­nătoase, traiu mai uşor şi mai bun decât al lui de acasă. Şi negreşit s'au gândit foarte mulţi la întocmi­rea unei astfel de gospodării, trans­formate natural în felul nostru ţă­rănesc, însă până în prezent n'au putut face aceet lucru din diferite cauze.

Aş putea zice —- şi cred că nu mă înşel — că si aici, ca în tot locul, celce ar putea face cum ar trebui să se facă, nu înţelege sau se zgârceşte şi nu face, iar celce ar face nu prea poate face cum ar vrea să facă.

Dar să vedem cum sunt întoc­mite în general casele noaste pe la ţară. Mai întâiu de toate, casele nu prea sunt aşezate după un pian oarecare, formând rânduri lângă uliţe, ci sunt împrăştiate la întâm­plare, clădite pe un loc oarecare fie în apropierea altor case, în sat, fie afară din sat, dupăcum şi unde a avut pământ proprietarul. Ace­asta mai mult în locurile deluroase şi muntoase.

La şes găsim şi sate, unde casele sunt mai apropiate laolaltă. Oa­menii îşi zic : mi-oi tace casă mai departe de vecinul, ca să n'am sfa­dă cu el pentru galiţele, cari i-ar trece în ograda, ş. a.

Fiind casele astfel împrăştiate, satul de obiceiu este foarte întins. Unele case nici n'au eşire la stra­da. Oamenii, deşi nu prea au certe laolaltă, n 'au însă nici putinţa de a se întâlni mai des şi a schimba câte o vorbă despre aie gospodă­riei sau mersul treburilor în ţară şi lume. Copni, ca vai de ei, când e vorba să meargă la şcoală, lată deci, câ deşi trăesc mai în tihnă în aceste cazuri, n 'au posibilitatea să se întâlnească, fie chiar ia şe­zătoare unde le trece de urât prin poveşti, sau şezători organizate cu anumit scop instructiv, literar, cul­tural sau economic. Oamenii rămân tăcuţi, şi dacă n'ar fi crâşmele ar fi poate şi mai tăcuţi.

Casa în generai este aşezată pe vr'un ioc mai ridicat, cu faţa cătră soare. După mărime am putea de­osebi două leiun de case : una mai încăpătoare, proprietatea celor mai cu stare şi alta mai mică, a celor mai săraei. Cea mai încăpătoare este compusă din o tindă şi două odăi. Tinda este la mijloc, din care se deschide şi în dreapta şi în stânga câte o odae. La unii cup­torul (soba) este în tindă, la alţii este într 'una din odăi, mai ales în cea de către grajd, căci aci iocu-eso cu toţii peste iarnă. Cămară lângă casă mai peste tot nu este. Nici odăile, nici bucătăria, tinda nu este podită pe jos cu scânduri, nici acolo unde ar fi scânduri des­tule pentru acest scop. Unde cup­torul nu este în tindă, tinda nu se foloseşte peste iarnă, ci în cele mai multe locuri serveşte găinilor, mai ales scara dela pod, loc foarte potrivit pentru ele, nu însă prea sănătos şi frumos pentru gazdă.

Casele sunt învălite cu pae, tres­tie, şindrilă, draniţâ şi foarte rare cu ţigle sau eternit. Podul casei serveşte de magazie. Coşul (hornul) iesă în pod, uneori direct în sus, altădată însă în tindă, de unde fu-

u l pierdut i e s ă prin uşa podului

în pod şi de aici apoi sé strecoară pe unde poate.

Iată chipul une case ţărăneşti în general. Numai ferestrile s'au mai mărit la unele case mai nouă. Peste tot sunt un rând de fereşti închise bine de cu toamnă, nu cumva să intre prin ele aerul bine­făcător în cursul iernii.

Iată înfăţişarea milioanelor de case din ţara noastră.

Cum despre orice lucru se poate întreba, dacă ѳ bun cum este, sau poate fi în felul lui şi mai bun, mai corespunzător ; astfel şi despre casa ţăranului nostru se poate pune aceeaşi întrebare. Chestiunea este cu mult mai importantă, de-cum se pare la întâia privire. Este importantă, căci interesează viito­rul marei mulţimi a neamului nostru, dela care se aşteaptă, oa odată cu ridicarea ei în cultură să se ridice însăşi ţara noastră acolo, unde trăbue să fie.

Dela odihna ce am avut după zilele grele de muncă, depinde în mare parte şi gradul de muncă ce-i va urma. Odihnă binefăcătoare nu putem avea decât într 'un adă­post plăcut, în casă sănătoasă, în care ne vom recăpăta nu numai putere spre muncă, ci şi aer curat, căldură, fără prea multă cheltuială ş. a. Aici se va simţi bine nu nu­mai stăpânul casei, ci şi vecinii, cari în loc de a lua drumul câr-ciumei îşi vor găsi aici loc de în­tâlnire, sfătuire.

Construirea unei case trebue so­cotită ca una dintre cele mai de seamă fapte din viaţă. Casa este locul din care se petrec toate cele mai însemnate fapte în viaţă. Aici văd copilaşii cele dintâiu raze de lumină ; aici vor creşte ei mare şi se vor desvoltă sufleteşte. Aici vor învăţa ei ce şi cum trebue să faoă mai târziu în casele lor. Casa are prin urmare o înrâurire, nu numai asupra desvoltării sufle­teşti şi asupra sănătăţii, ci asupra vieţii. Şi nici nu se poate altfel, căci doar oricine ştie că această înrăurire se poate observa, chiar şi la animale. Cine a văzut vre-o dată un cal sau vacă frumoasă crescută într'un grajd păcătos ? Cu toţii ştim că şi animalele se des­voltă numai dacă au adăpost bun, hrană destulă, aer proaspăt, căl­dură necesară în cursul iernii, ş. a. Ei, şi cu toate acestea omul să se lase lipsit de acestea; omul, crea­tura lui Dumnezeu; copiii, aceste fiinţe nevinovate şi neputincioase să rămână mai neîngrijiţi decât animalele ? Nu 1.. căci atunci am rămâne mai pe jos de cât animalele. Omul trebue -să-şi facă locuinţă demnă de menirea lui pe această lume. El trebue să-şi facă casă să­nătoasă şi frumoasă Casa trebue făcută pe pământ sănătos, din ma­terial bun, înlăuntru largă, lumi­noasă, uscată şi caldă.

Pământul pe care clădim trebue să fie uscat, şi să nu se găsească in subsol apă la o adâncime mai mică de 4—5 m., căci apa aceasta prea uşor ar da umezeală păreţilor unde s'ar căpătui bureţii, cari ar putea pricinui reumatism şi ar slăbi organismul locuitorilor.

Casa nu se poate ridica pe um­pluturi sau alte locuri, unde altă­dată s'au ţinut gunoae. Să nu fie în apropiere mlaştini, căci aici tră­esc ţânţarii, cari ne dau frigurile (malarie). Să nu fie clădită pe vâr­ful vre-unui deal, expusă vânturi­lor, furtunilor, ploilor, căci iarna ar fi prea friguroasă.

Casa trebue să fie încăpătoare şi luminoasă, căci lumina ne dă nu numai sănătate ci şi veselie multă. Ea trebue făcută din material uscat : piatră, cărămidă, lemn, cărămizi ns-arse (chipic, văiog) ş. a. Celelalte materiale sunt slabe.

Casa trebue făcută după un plan oarecare Temelia casei să fie pu­ternică. Fiecare casă trebue să aibă două odăi despărţite la mijloc printr'o tindă şi o cămăruţă alăturea. Mâncarea să se fiarbă în bucătărie şi nu în casa de culcare care trebue să aibă totdeauna aer curat.

Fiecare odae îşi are rostul ei şi trebue să fie totdeauna curată, a vând o bucătărie, un dormitor şi o odae mai curată, în care să poată omul sta la poveşti sau să se poată separa bolnavul, în caz de boală.

Odăile să aibă cel puţin 5 metri lungime, 4 lăţime şi trei înălţime, bucătăria (cohea, culina) poate fi şi mai mică. Ferestrile să fie cât se poate de mari şi cu geamuri duble, căci altfel nu va ţinea căl­dură iarna şi se vor prea încălzi vara. Păreţii trebue văruiţi şi e bine dacă şi tavanul (plafonul) e văruit în alb, căci e mai luminoasă odaia.

Casa trebue necondiţionat podită cu scânduri, căci se poate spăla cu Іегіѳ cel puţin odată pe săptămână şi mătura cu o mătură udă baremi odată pe zi. Mătura uscată ridică praful în aer. Sobele sau cuptoa­rele de zid sunt cele mai sănătoase căci ele ţin căldura multă vreme. Focul în vatră afumă şi nu dă căldură plăcută.

Pentru luminat întrebuinţăm mai mult lampa eu petrol, care trebue bine îngrijită, căci fumul acestora este otrăvitor. Mobila trebue să fie simplă şi curată: o masă, câteva scaune, atâtea paturi câţi membri sunt în familie, acestea acoperite cu cearşafuri curate, perine, ş. a. Acestea sunt cele ee trebuesc în­tr'o odae.

Locuinţa t 'ebue ţinută curat. O-dată la săptămână lucrurile din casă trebuesc scoase afară şi tot ceeace este din lemn trebue spă­lat cu leşie, iar aşternutul patului şi îmbrăcămintea trebuesc scoase la soare.

Grădinuţa din faţa casei şi a doua mai mare, pentru legume şi pomi dau semn de belşug, gospo­dărie chibzuită şi gazdă harnieă.

Rânduiala şi curăţenia în toate face cinste gospodăriei.

Intr'o casă bună şi curată toate sunt bune şi curate. Boala intră mai cu greu, averea creşte, copi­laşii se desvoltă şi sunt cuminţi, bunăînţelegerea în casă arată, că binecuvântarea lui Dumnezeu le stă într'ajutor.

ТВАІ4Ч FLORIAN p r o f

L l C E i F A E Ideal.

_ « c M M T É

* P R I M I T E * "

Btbtwteca românească, No. 3 şi 4 sub îngrijirea profesorului T. Mure-şanu, a tipărit broşura: Mormântul lui Mihai Viteazul de Aurel Nanu. Preţul 10 lei. Cererile se vor adresa. „B.blioteca românească" Turda, Ar­deal.

Foaia Plugarilor, anul 4 No. 11 pe luna Noemvrie, Chişinău str. Go­gol No. 11.

Higiena, anul 13 No. 44 pe Noem-vre, Bucureşti, str. Paris No. 27.

Filosofia Luceafărului de St. C. Dumbravă, broşură editată de Liga Culturală, secţia Bârlad. Preţul 10 iei.

Biblioteca pentru toţi, No. 900-900 bis. Din trâmbiţele de aur, poezii, de Al. T. Stamatiad. Bucureşti, Calea Victoriei No. .27 . Preţul 10 lei. Re­comandăm cititorilor noştri să-şi pro­cure această carte, fiind scrisă de un talentat poet al nostru d-1 Stamaticd, care a fost premiat de Academia Ro­mână, pentru lucrările sale literare.

Săm&nătorul, revistă socială-econo-micâ, anul 8 No 10 pe Octomvre. Braşov, Piaţa Libertăţii No. 25.

Slove, revistă culturală, anul 2 No. 10 -pe Octomvre. Calafat, str. Cuza-Vodâ 19.

Apărarea Naţională, anul 3 No. 15 Bucureşti, str. Vasile Lazăr 40 bis.

Peninsula balcanică, revistă bilu­nară, anul 2 No. 6 pe Noemvre. Bu­cureşti, căsuţa poştală No. 328.

Cosinzeana, revistă ilustrată, direc­tor Sebastian Bornemisa. Anul 8 No 21 pe luna Noemvre. Redacţia Piaţa Cuza-Vodă 16 Cluj.

Făclia, revista membrilor corpului didactic primar din jud. Romanaţi. Anul 3 No. 1 pe Noemvre. Redac­ţia: d-lui Isidor Dumitrescu înv. Redea-Romanaţi.

Viaţa, revistă populară catolică, anul 10 No 11 pe Noemvre. Semi­narul Franciscan, comuna Hălănceşti, jud. Roman,

R'BRICA TINERETULUI ŞCOLĂB

M I - E D O R Mi-e dor de ceva scump şi sfânt De blândul, neaoşul pământ De satu 'n care m'am născut De vatra unde am văzut Cum flăcările pâlpâiesc In glas şi suflet românese.

Tu sat pierdut după coline Mi-e gândul pururea la tine La Mureşul bătrân de dor La viaţa liberă de păstor, Sub cerul rece şi 'nstelat Sub eare-am plâns... şi am visat...

Amurgă 'nfiecare sară Iţi umple sufletul de pară Şi-atâta e de dulce viaţa — Când cerul pare dimineaţa Un u r i a ş . . . cu plete vierzi Sub care te topeş t i . . . te pierzi.. .

Alud BAZi'IU GRUIA elev cl 6 liceu

PREA IUTE TRECI... Prea iute treci duioasă vară In plete cu balsam de flori, Când frsamătu-i glas de ghitară Şi când doinesc privighetori;

Iar firea farmece respiră Isvoarele toate din crâng Cu glasul lor duios de liră De dorul tău mereu tot plâng.

Aş vrea aşa de dulce zână, j £ Tu să rămâi în veci la noi Când te desmeardă te îngână Doina de fluer dela oi.

Dar treci aşa de zâmbitoare Urmând acelaş vecinie sbor Şi murmurele de isvoare Şi doinele te plâng cu dor...

E. VALER TÂRNĂVEANU Aiud elev. cl. 7 liceu

In sferele tăcute şi nepăt runs de-albastru Străluce şi clipeşte necontenit un astru. E atâta de departe, de cufundat în zări, încâ t de abia 1 văd în fund de depărtări .

Spre el m ă poartă mintea şi-ades-în al meu gând Mă văd din sfere 'n sfere spre dânsul alergând. Şi a tuncia bietu-mi suflet se umple de lumină, Ia r ochiul mi s 'aprinde de o flacără divină . . .

O, dragul m e u luceafăr, atât de scump îmi eşti! Dar sunt născut în t ină . . . Tu 'n sferele cereşti . . . Şi v remea o să se scurgă şi anii o să s 'ahmge Dar eu în veci de veci n 'o să te pot ajunge !

C K. DĂRVARESCU

N E P O F T I T U L — Am onoare să vă salut, dom­

nule inspector. Glasul răsună Innăbu-şit în cabinetul mobilat cu îndestulare iar paşii noului venit se perd în gro­simea covorului de pe parchet.

In faţa biuroului „Fin de Siècle", cu spatele spre intrare, domnul in­spector asudă în încurcătura unei so­coteli din care vede că profitul la 12 vagoane de grâu nu este pentru dum­nealui mai mare de 30.000 lei. Scrie nervos cifrele pe-un plic abia venit dela „Refacere" ; împarte, înmulţeşte, scade „acontul" primit, partea cuve­nită primarului, celor doi ajutori şi câtorva consilieri, dar tot nu ese fa capăt. întoarce plicul, scrie din nou, iar adună, iar s c a d e . . . In zadar. Atât ese: 30.000 lei! Caută ceva într'un sertar şi nu găseşte. Işi pleacă fruntea pe palmă şi cugetă: „Cum dracu a făcut Ghidale?"

Inelul gros de aur îi răcoreşte tâmpla. Scrie din nou, socoteşte, îm­parte, adună . . . Treizeci de mii, atâta ese.

La spatele său, noul venit, tuşeşte încet. Domnul inspector se încruntă. Cine o mai fi şi as ta? Şi ce-o fi vrând ? Să mai aştepte . . . ' '

Principalul este că nu i ese soco­teala aşa cum ar fi vrut. Ce dracu? Să-1 fi înşelat Ghidale ? Nu se poate! Doar nu „lucrează" acum întâia oară cu el. Atunci? Tot socoteala e gre­şită. De bună seamă. Şi t o t u ş i . . . A făcut toate cele patru operaţ i i . . . Ce mai trebue? Chestia e foarte simplă... Mai simplă ca o regulă de t re i . . .

Domnul inspector tresare. N'o fi trebuind oare o regulă de trei? Dar cum s'o fi făcând o regulă de trei? Domnul inspector închide ochii şi cugetă. Uite aşa : scrie aici cantitatea totala", dincoaci costul. Trage o linie orizontală sub cost. . .

Aşi ! Nu-i aşa ! Şi iar se gândeşte . . . Dar a făcut vre-odată domnul in

spector o regulă de trei? Işi silueşte amintirile, plecându-şi mai mult ochii pe hârtioira ingrată.

Din colţişorul batistei ce spânzură cu graţie din buzunarul jachetei, se desprinde un parfum suav de violete. Domnul inspector zâmbeşte . . . Par­fumul delà Cleo . . . Nostimă fată ! Pentru trei picături, trei mii. . . Dar face diavoliţa !

— Am onoare să vă salut, dom­nule inspector.

Domnul inspector se întoarce plic-tirit. Un tânăr în uniformă, cu bo­cancii rupţi, cu vestonul numai pe­tice, cu barba nerasă, cu aerul în­curcat . . .

— Ce pofteşti? — Domnule inspector, sunt învă­

ţător, ofiţer demobilizat şi am venit să vă rog pentr'un bon de stofă . . .

Domnul inspector sare fript. — Eram sigur! Ce alt îmi putea

cere un învăţător decât stofă? Ce alt gând aveţi Dv. decât găteala ? Ţara piere şi dumneavoastră vă arde de găteli ! De unde stofă, domnule ? Am eu fabrică?

— Mi s'a spus că dv. în calitate d e . . .

— Calitate ! N'am nici o calitate ! Şi mă rog, ce-ţi trebue stofă ? Te văd îmbrăcat.

— In adevăr, domnule inspector, nu sunt gol de tot.

— Atunci ? Ce pofteşti, atunci ? Nu-ţi dai dumneata ^socoteală, dom nule, că sunt alţii cari n'au un petic de stofă? Cui să dau? Lor sau du-mitale ?

— Pe cât se poate la toţi. — Iată îndrăzneală! Va să zică...

Nu spun eu? Am spus totdeauna că învăţătorii sunt nişte bolşevici !

— Nu e cazul, domnule inspector. Eu am fost prizonier ş i . . .

— Alta acum ! Şi'n loc să laşi pe alţii cari au stat mereu pe front, să-şi ia un metru de stofă, vii să ceri dta care ai întins braţele şi te-ai predat? Niciodată, domnule ! Niciodată ! Eu sunt român nu sunt trădător!

— Am fost rănit, domnule inspec­tor. Priviţi-mă, n'am o mână . . .

— Şi nu cumva vrei să ţi-o pun eu? Ce-mi spui mie asta? Ba nu zău, dta îţi închipui că dac'ai fost rănit trebue să te pui în fruntea bu­catelor ? Sau crezi că noi n'am sufe­rit, n'am luptat?

— N-'am zis asta, domnule ins­pector.

— Cum s'o zici ? Atât ar trebui ! S'o zici ! Scurt : n'am stofă :

— Domnule inspector, sunt mutat în Basarabia . . . Trebue să plec la p o s t . . . E ruşinos să merg aşa . . .

— Ce-ai zis? Ruşinos? Ei poftim! Ştii că ai haz? Va să zică d-ta te duci acolo să te fuduleşti, să faci curte rusoaicelor. In loc să lupţi pen­tru cucerirea sufletească a basarabe-nilor! Acolo trebue se mergi cu su­flet, domnule, nu cu haine! Halal! Nu, domnule, n'am stofă !

— Măcar trei metri, domnule in­spector.

— N'ai fi vrut să-mi ceri treizeci 1

Domnul inspector e numai apă. S e

şterge mereu cu batista. Parfumu delà Cleo îl aţâţă.

Cum să-i dea ăstuia stofă? de unde? Abia are pentru' Cleo, pentru Margot, pentru Lizzi . . . Le-a făgă­duit. Se poate acum face altfel? Ce animal, ce animal! Şi nu'nţelege, domnule, un lucru atât de simplu!

— A ! Bonjour, mon petit ! Ce înseminare pe figura domnului

inspector ! Ca prin farmec s'a schim­bat !

— Bonjour, mesdames ! Quel plai-s i r 4

Şi trei siluete, una neagră, una gris, una marron, umplu cu ciripi' cabinetul domnului inspector.

— Am venit după promisiune, zice una. Pentru mine şase metri gris Ş' şase negri.

— Mie marron şi gris . . . — Mie şase negri şi şase marron.-» — A vos ordes . . . Şi domnul inspector, drăgălaş, cur­

tenilor, le oferă scaune, apoi se î n„ toarce crunt spre nepoft'tul care aş. tepta încă:

— Dumneata ce mai aştepţi? N'am stofă domnule ! înţelege odată !

CA.VFEC P O P U L A R Fire ai mamă bîăstămată De ce on mui făcut o fată; Că ea umblă cu neframă Tot acasă-cu a ei mamă, Iar eu umblu ca străin Plin da dor, amar şi chin . . . Cântă cucui dintr'o cracă Rămas bun, tată şi maică; Cântă cucu 'n pruni cu flori Rămas bua, frate, surori . . . Că din sat când am plecat Ziua bună mi-am luat Salutând pe-lumea toată Ş'a mea mamă, ş'al meu tată, Şi grădiniţa eu flori, Şi pe frate şi surori; Salutând crinii 'nfloriţi Ş'ai mei prieteni şi iubiţi! . . .

Cules din satul ^rănceşti jud Rorj C. Z * M O R A

PUBLICAŢIUIVE Se aduce la cunoştinţă generală că

în ziua de 20 Decemvrie 1924 ora 10 a. m. se va ţine licitaţie publică pentru furnizarea a 500 (cincisute) bucăţi stâlpi de stejar drepţi 10 a. m. lungime, 17 20 cm. diametru la vârf, necesari Uzinelor Electrice.

150 buc. în termen de 30 ziie după aprobarea ofertei.

350 buc. dela 1 Martie 1925 până la 30 Mai 1925.

Locul de predare 300 (treisute) bu­căţi la uzina termică în curtea Uzinei, Str. Ilie Măceiar, iar 200 bucăţi pe linia de înaltă tensiune între Cluj-Uzina Hidroelectrica, Someşul rece.

Ofertele închise se vor înainta cel mai târziu pană la ora licitaţiei la Direcţiunea Uzinelor, în Calea Regele Ferdinand No. 30 etaj I. unde se pot lua şi'informaţiuni amănunţite. Ofer­tanţii se vor conforma art. 72 84 din legea contabilităţi publice al statului.

Directorul Uzinelor Inginer ROATĂ

Anunţuri G R A T A L T E ! B^VS abonaţilor noştri, — ea condiţia însă să nn fie nici negustori, nici comercianţi — primim epre publicare fără bani, anunţuri de vân­zări şi cumpărări, ori de altă natură.

. *

ŞCOALA INFERIOARĂ de agricul­tură şi horticultura din comuna

Filiaşl judeţul Dolj :, are vacant pos­tul de horticultor grădinar.

Doritorii se vor adresa înscris sau personal şcoalei, cerând informaţii.

ŞCOALA INFERIOARĂ de agricul­tură Filiaşi fostă până în auul

1915 la Strehaia ca elementară, roagă pe toţi absolvenţii acestei şcoli să comunice şcoalei adresele unde se găsesc, data absolvirei şi dacă se poate şi numărul certificatului de absolvire cum şi ce colegi au mai avut pentru a se putea întocmi ma­tricola şcoalei dela infinţare, matri­colă ce a fost distrusă ele ocazia războiului.

* p Ä T R E REUNIUNILE CORALE ŞI ^ SOCIETĂŢILE DE LECTURA, „Privighetoarea albă" operetă popo­rală de Oct. Moşescu, muzica de Fi-laret Barbu, jucată cu mult succes în Lugoj şi Caransebeş (Banat) s'a pre­lucrat rnai nou de Fiiaret Barbu în piesă populară cu cântece, în 2 acti, pentru a putea fi jucată de trupe de diletanţi sau coruri săteşti. Reuniunile corale şi societăţile de lectură, cari au interes de această frumoasă piesă ţărănească, cu o muzică foarte me­lodioasă, să se adreseze la autor. Vor primi atât libretul, cum şi cântările diferite; la cerere primesc şi acom­paniamentul de pian, ori orchestră. Adresa : Fiiaret Barbu Lugoj, str. Pre­fecturii Nr. 8.

CULTURA POPORULUI Lamfiieazítöe $i vei Ш — Voest© şi vei putea!

P r t a a - r e a a e î o r : C O K S T . C Ë H A N - R A C O V I i ' A

C A R T E A Е Э Т Б O P R I M A T A Spun lucruri ştiute. Dar le repet,

pentruca numai aşa amintite, cât mai des de către scriitori şi ziarişti, vor fi — poate — înfăptuite mai diu vreme.

Gâudurile, în nopţile acestea lungi de iarnă, îmi aduc cu nemiluita în minte rosturile, cari cer puterea lor de îndreptare socială, nu pentru un om îu parte, ci pentru un popor.

Gândurile îmi aduc icoana vieţii dela sate. Mă văd, cu imaginaţia în­viorată de adueerile-aminte ale copi­lăriei, într'o casă de ţară, c?i cum­păna fântânii la poartă şi cu feres­trele mici, parca erau două licăriri de candeli, înfipte îa depărtarea de argint. In o odaie cn busuioc în grindă, cu o sobă albă cât zilele de mari, cn perdelele de creton, era voie bună. Tată citea, iar mama îm-plet nd în fundul divanului moale, as­culta cu ceilalţi din casă istoriile frumoase din carte. Aşa treceau cea­surile din nopţile de iarna, fie la preot, fie la învăţător, fie la alt căr­turar.

Şi această viaţă — erau greutăţi şi atunci — se desfăşura cu aceiaş patriarhalitate şi simţ sănătos şi în casele târgoveţilor.

Numai ţăranii, cei mai mulţi, nn ştiau farmecul slovei tipărite. Se stingeau câţiva cărbuni în vatră, se stingea opaiţul de pe prichiciul hor­nului şi aceiaş întuneric al minţii cuprindea şi pe copiii de pe cuptor şi pe părinţi, robi ai sărăciei.

Iu privinţa aceasta stăteau mai bine ţăranii ardeleni şi chiar fraţii plugari din Bucovina.

Uflde am ajaas astăzi? Se citeşte mai puţin de către cărturari ca în trecut, iar ţăranii, deşi au şcoli mai mnlte ca odinioară, totuşi au rămas aceiaşi neîndreptăţiţi faţă de carte.

S'a adus numai o pojghiţă de cul­tură. In realitate: aceiaş popor în-ferecat în neştiinţă! S'a ocolit învăţă­tura. Cartea este oprimată. Cartea astăzi nu mai poate intra tn odaia cu busuioc în grindă. In zadar ar vrea să o aibă preotul sau învăţă­torul sau târgoveţul sau plugarul, dornici de împărtăşania ei. împărtă­şania aceasta binefăcătoare, se sus­trage. Şi sufletele rămân moarte. Odată, de demult, erau tiparniţi pe la mănăstiri. Prin ele a înflorit po­porul românesc. Odată scrisul era picătură sfântă din suflet curat.

Astăzi avem o literatură înflori-toare Ba ţ iona lă . Scriitori sârguincioşi şi demni de a fi cunoscuţi în litera­tura nniversaiă. Cum trăesc ei? Cum sunt răsplătiţi de ţară? Dumnezeu o ştie! Operile lor folositoare nn pot ajunge sub ochii cărturarilor, sub ргіѵшіе tineretului, de oar?ce я avea o carte în bibliotecă, însamnă o jertfă materială pentru omul care trăeşte cin­stit şi na se îndeletniceşte cu moravu­rile vremii.

Poporul poate trăi fără literaturi, fără artă dramatică, fără presă na­ţională cinstită; în schimb nu pot trăi politici&nii fára de a confunda averea ţării ca ce bruma mai au ei.

Popularizarea tiparului e nesoco­tită; de aceea suntem în inferiori­tate faţă de alte naţionalităţi chiar din cuprinsul ţârii noastre.

Prin sate nu străbat foi populare şi nici biblioteci eftine.

Slova celor chemaţi în literatură na poate fi răspândită din causa scnmpetei prea mari a tiparului şi e înăbuşită de mediocritatea scrisului acelora cari şi din tipar au fă­cut o tarabă de speculă.

Şi îndreptarea în privinţa aceasta o aşteptăm.

De unde va veni ea? Const. CEHAN RACOVIŢA.

D o c t r i n a p o l i t i c e i c u l t u r a l e In acţiunea politică s'au înglo­

bat totdeuuna preocupările admmi-stative, de apărare în interior şi în afară de expansiune economică sau teritorială a statelor. Nu putem vorbi, prin urmare despre o doc­trină a politicei culturale, tară a sdruncina complect sensul noçiunei în politică în acsepţiunea lui din toate vremurile, că, în anumite se­cole şi sub anumite regimuri po­litice, cultuva naţiunilor a ondulat uneori până ia complecta întune­care, iar alteori pâaă la uu grad superior de manifestare, aceasta nu însemnează, că intenţia oamenilor politici ai vremurilor era să facă mai intens, sau mai puţin, politică eulturalü. ín erele de pace, dupâ războaiele ee se ţin lanţ ln istoria omenirei, cultura era şi ea o reac-ţiune a vieţii, după pustiirile mor­ţei, tot astfel cum, odată cu ea, răsăreau, îu aceiaş nevoie elemen­tară şi înfloreau meseriile, comer­ţul şi artele. De ce s'a făcut tot­deauna politică economică şi de expansiune? Pentruca în toate tim­purile, regimurile politice erau aris­tocrate sau clericale, şi aceste două clase au avut interesul să nu lărgească sfera luminei în po­poarele pe cari ie ţineau subju­gate, pentru că aceste clase, cu sau fără rost, nu se credeau des­tul de bogate, spre a nu se mai gândi la averea vecinilor, şi pen­truca adesea ori, cu drept cuvânt, fragmentul de naţionalităţi opri­mate de către altele îo. virtutea dreptului celui mai tare, sau al inerţiei tradiţionale, se răsoulau cu o putere necesară şi îşi cereau li­bertatea Dationalä. Io asemeni în-prej urări, câod situaţia statelor era atât de nesigură şi neadevăratâ sub regimul aristrocraţiei sau cle­rical; când, cei de sus aveau un singur interes permanent: menţi­nerea sau mânuirea avuţiilor şi puterilor prin oprimarea poporu­lui incult, şi când cei de jos ade­se ori aveau de făcut o politică pentru ea, e nici o doctrină nu-i poate condamna : aceea a libertăţii naţionale, în această situaţie nu se putea face o politică culturală. Astăzi, examinând situaţia statelor putem vedea că în urma marelui răsboi chiar dacă s'au înfrânt multe ambiţiuni, chiar dacă s'au creat multe nemulţumiri unor popoare anumite, totuşi situaţia politică ge­nerală a statelor s'a ameliorat în sensul adevărului şi a dreptăţii, în sensul marei legi a naţionali­tăţilor.

Suferinţele de astăzi ale statelor cari pe drept au eşit micşorate din luptă, nu sunt decât un aspect for­mal Şi trecător al nemulţumirilor nedrepte si cele din urmă, trecă­toare.

Legda, ideea de dreptate, drep­tatea însămi a eşit răsbunată. Ea pluteşte astăzi deasupra popoare­lor înfrigurate, şovăitoare, fragede, în faţa unei stări a lor înşile, ca copilul în faţa complexului enig­matic al vieţii. Lucrurile sunt bune şi drepte. Deasupra lor, insă, pla­nează norul începutului de veac.

Politica cea veche astăzi nu mai are necesitate ; ea nu mai poate

fiinţa, nevoia de astăzi este nevoia alungărei norului ce acoperă gân­direa: singura care este nedreptă­ţită, singura, căreia nu i s'a dat libertatea. Această nevoie cere re­vizuirea vechilor noţiuni şi formule conducătoare, ea face posibilă chiar obligatorie noţiunea de : politică culturală.

Dar, se poate întreba: idealul social, al claselor muncitoreşti a iost şi el realizat în urma marelui răsboi? Sau a rămas el ca o ne­linişte în sânul naţiunilor, nelinişte care trebuia isbăvită, spre care trebue să încline atenţia oamenilor politici? Şi, atunci iarăş situaţia statelor cum nu poate fi fericită. Viaţa animalică, viaţa fizică îşi cere cu furie dreptul ei desăvârşit şi implicit nu putem face politică culturalo. Această situaţie de fapt nu numai a meseriaşilor, ci, în a-eeiaşi măsură a ţăranilor, nu nu­mai eă nu se opune ideii politicei culturale, ci, dinpotrivă ea, este forţa cea mai reală oare reclamă cu desnădojde această politică şi ca mijloc de demonstraţie şi de formulare a dreptului lor incontes­tabil şi ca scop — şi ca ideal şi per­manent ; pentru întreaga umanitate.

Aceasta ar fi situaţia generală a omenirei, care necesită politică cul­turală.

In speţă, însă, argumentele noas­tre, ale României ca naţiune, sunt mult mai tari, dată fiind situaţia noastră specială. Pentru noi poli­tica culturală, nu este numai un platonic deziderat de estetica, ci o nevoie de împlinire, de nivelare grabnică, cu naţiunile cari ne în­conjoară şi al căror nivel cultural este superior.

Toate revendicările de azi îna­inte, trebuesc făcute numai în nu­mele culturei, toate luptele date numai cu mijloace culturale şi nu­mai pentru scopuri culturale, căci însăşi bunăstare posibilă a clase­lor populare, care va urma nu tre­bue considerată, de cât tot ca un simplu mijloc pentru ridicarea cul­turii.

Idealul nostru, ca şi idealul ce­lorlalte naţiuni, este cultura. Fără cultură nimeni, nici omul cel mai bogat, sau poate mai ales, rl, nu este om liber. înainte de a te cu­noaşte pe tine, de a şti, tot ce-ţi trebue, de a-ţi pricepe rostul, în armonia societăţii şi în faţa împre­jurărilor vieţii, nu eşti om liber, nu poţi avea pretenţia de a te con­duce singur; esti tot sclav. Şi a te cunoaşte pe tine însuţi, a şti tot ce-ţi trebue, a-ţi pricepe rostul în armonia societăţii omeneşti, este sâ fii luminat, să ai cultură.

PAVEL MACEDONSKI

Vulgarizarea ştiinţii Nu toţ i oamen i i de ş t i in ţă

cred că e o p o r t u n i şi posibil de a o d i v u l g a ; cât p r iveş te posi­bi l i ta tea , uneo r i a u drep ta te . Cât p e n t r u o p o r t u n i t a t e n u c red ca n u m a i decât po t fi aprobaţ i , din po t r ivă s u n t de pă re re , că e t re ­bu inc ioasă o p u n e r e l a încerca­re, cu r iz icul de a ofensa, n u pe adevă ra ţ i i oamen i i de ş t i in ţa , ci pe snobi i ş t i inţ i i , ca r i n u s u n t p u ţ i n i .

P e n t r u u n divulgator , a da dovada de ceeace expune , poa te fi g reu , d a r n u e nici m ă c a r ne ­cesa r ; esenţ ia l e ca el să ştie p r e z e n t a rezu l ta te le ce divulgă , n u de fo rmate , ci expuse în aşa chip ca să p o a t ă in te resa , p ro ­duce ref lexiuni şi să împrăş t i e greşel i . Nu e necesar de a-ţi d a s e a m ă de cauza l i t a tea exactă a u n u i f enomen s au a u n u i eve­n imen t , perftru a te in teresa , a-ţi p roduce p l ăce re şi ref lexiune. T o t d e a u n a s 'a a d m i r a t specta­colul lumii , cerur i lor îns te la te , măr i lo r , p ă m â n t u l u i cu învel i­şul s ă u de c rea tu r i vii, fără a avea nici o no ţ iune exactă des­pre ele.

Cea m a i p u t e r n i c ă , cea m a i seducă toa re d i n t r e pas iun i ,

amoru l , r â d e de r a ţ i u n e . Dealt­fel e tocmai to ta l i t a tea emoţ iu-ni lor şi cur iozi tă ţ i lor ce trezesc aspectele şi sch imbăr i l e lumi i externe , ce î m p i n g l a cerceta­rea lor ; u n s a v a n t e îna in t e de toate şi m e r e u u n a r t i s t şi e u n interes estet ic ce-1 p u n e pe d r u ­m u l ce M u r m e a z ă p e n t r u cău­tarea a d e v ă r u l u i .

Atâ t a r a junge n u n u m a i pen­t ru a just i f ica ci şi a î n c u r a j a d ivu lga rea acelor descoper i r i ale ş t i inţ i i ce s u n t capabile de a in te resa şi de a s t imu la la s tud iu ; da r e încă o a l t ă ju s t i ­f icare. Şt i inţ i i ii t rebuesc m a r i mij loace b ă n e ş t i ; ета o vreme, când a jungea să se fi a d r e s a t pr inc ip i lor p e n t r u a le obţ ine ; c h i a r cei m a i sever i savan ţ i , t r ebu ia să-şi poves tească is to­r ia p r inc ipe lu i p e n t r u a-1 aca­p a r a .

Câte m i n c i u n i m a r i şi mici vor fi t r ebu i t spuse de oameni de valoare, car i n u m a i î n aces t chip p u t e a u să-şi p rocure m i j ­loacele p e n t r u c ă u t a r e a adevă­ru lu i . De b u n ă s e a m ă m a i m u l t e decât as tăzi , c â n d publ icu l t re ­bue măgu l i t , p e n t r u că b a n u l publ ic t r ebue să s u s ţ i n ă cerce­tări le şti inţifice. Dar astăzi se iäp tuest« u n al t p ă c a t : acela de a t r ebu i s ă se «xalteze p a r ­tea u t i l i t a r ă a şt i inţ i i p e n t r u a d e m o n s t r a c a b a n u l chel tu i t p e n t r u cercetăr i e produc t iv . In acest chip se subordonează ş t i in ţa b u n u l u i p l ac economic şi se s u p u n e a r b i t r u l u i capi ta­lişti lor or icâ t de in te l igenţ i a r fi sun t cu vederea scur t ă . P e n t r u a ocoli aces t per icol n u se poa­te, decâ t r ă s p â n d i n d ş t i in ţ a în ch ipu l de a in t e r e sa şi a mişca m a s s a m a r e l u i publ ic , s t r ă in in tereselor pa r t i cu l a r e , d a r se­tos de nou t ă ţ i şi de idei .

E u n fapt semnif icat iv ace­sta, că, m u l ţ i p r i n t r e cei m a i de s a m ă o a m e n i de ş t i in ţă ai t impur i lo r noas t r e (ajunge c i ta ­rea n u m e l o r lu i P a s t e u r , He lm­holz, Lo rdu lu i Kelwin, Ru the r -iord, Righi) au scr i s a s u p r a cer­cetăr i lor lor, căr ţ i des t ina te m a ­re lu i publ ic . Poa t e că ei, p r i n faptu l ca ideile lor s u n t p r imi t e cu in te res şi devin m a t e r i e de discuţie , f e rment activ în m a s s a cerebra lă a oamen i lo r culţi , da, însă n u ini ţ ia ţ i special , vă/d o uovadâ m a i m a r e despre p r e ­zen ţa în ele a u n u i oa reca re adevăr şi f rumuse ţe .

La aceste cons idera ţ iun i de ordin gene ra l t r ebue apoi să se adauge încă u n a . Un m a r e ziar ce se poate socoti că trece p r i n man i l e a zeci s au su te de mi i de pe r soane , p e n t r u mul ţ i , că­rora le cons t i tue u n i c a h r a n ă in te lec tua lă , a r e î n d a t o r i r e a m o r a l ă de a ţ ine in fo rma t pu ­blicul despre toate a r g u m e n t e ­le, car i formează obiectul cul­turi i , cari cont r ibuesc a consti­tui s t a rea de civilizaţie a ţăr i i . Nu n u m a i faptele t r ecă toa re ale politicii, cronicele tea t re lor , exerci ţ i i ior fizice, nou tă ţ i l e de ar tă , ci şi fazele evolutive m a i î n s e m n a t e ale ş t i inţ i i t r ebue să se facă cunoscu te şi cu a t â t m a i m u l t acelea ce a u în sine a t â t a pu te re de cuge ta re şi de suge-s t iune de a î n d r u m a tendin ţe le suf letului , de a. î n c u r a j a vre-o min te sfiită şi de a trezi încă vre-o înc l inare a scunsă .

Să se r idice î n a i n t e a m u l ţ i m i i dornice p e r d e a u a ce acopere o u imi toa re scenă p l i n ă de lumi ­nă şi de culori , pe care se desfă­ş u r ă ceva ce încă tuşează , sedu­ce, î ncân tă , deşi n u se dist inge, ceeace î n t r ' a d e v ă r se vede. Per ­d e a u a va c ă d e a înda tă , d a r va lăsa poa te a m i n t i r e a une i vi­ziuni ce are ceva d in d u m n e ­zeesc, va lăsa d o r i n ţ a de a ve­dea din nou şi m a i bine . Acea­sta e, dacă nu greşesc, da to r i a «ducă toru lu i .

VIGTW . JINBA

Societatea pe acţiuni „Cultura Poporului" In urma propunerii venită din partea inimosului nostru prie­

tin G. C. Ghişescu din Girard, Ohio (America) prin care spune: „Nu s'ar putea pune în Cluj, bazele unei mari

societăţi pe acţiuni, la care toţi romanii din larga lume, să ajute pentru construirea unui măreţ palat, în inima Clujului, numit Palatul Cultural?

La astfel de societate cu dragă inimă aş ajuta şi eu cu cel puţin 20 sau 25 mii de lei".

Şi datorită dragostei şi înţelegerii, ai miilor de cititori şi abonaţi ai noştri, cari sprijinesc această foae, am păşit un pas şi mai departe, luând hotărârea înfiinţării unei societăţi pe acţiuni numită „Cultura Poporului".

Fără nici un ajutor de nicăiri, ci numai cu contribuţia mo­destă a fiecărui cititor ce-1 avem, am putut, atâţia ani, să men­ţinem o foae care şi-a afirmat în destul însemnătatea ei ; o foae — cea mai răspândită săptămânală — care să ducă şi la ro­mânii din America şi la fraţii din Banatul sârbesc şi la aromâni, spiritul naţional, şi izbăvirea prin cultura noastră proprie şi prin credinţa neclintită în biserica străbună.

Şi activitatea noastră s'a împuternicit zi cu zi şi inimile bune şi sufletele cu dragoste adevărată de ţară, şi-au îndreptat nădejdiile în scrisul acestei foi: scris cinstit, cuminte, îndrumă­tor de fapte sănătoase şi care aduce în casele în care intră: lumina dreptăţii, a adevărului, a iubirii de oameni şi a contribuirii prin muncă rodnică la întărirea sufletească şi materială a României.

Pe calea aceasta „Cultura Poporului" şi-a câştigat locul de cinste în presa românească, aşa de mult aşteptată, ferită de otrava invidiei, a învrăjbirii, a comercializării sentimentelor naţio­nale şi a distrugerii armoniei sociale.

De aceia „Cultura Poporului'' e iubită şi e învăluită de dra­gostea tuturor.

Oar această foae trebue mai bine întărită, ca foloasele ei să fie şi mai mari. A sosit vremea, când presa adevărat româ­nească, trebue să răspândească din belşug sănătatea ei isvorîtă din credinţe una cu ţara, una cu spiritul morţilor noştri, scumpi, cari dorm de veacuri în morminte, una cu glia şi cu idealurile împărtăşite mereu cu sângele acelora cari ne-au lăsat o moşte­nire sfântă, pe care trebue să o păstrăm, să o îmbunătăţim şi să o solidarizăm puternic sufleteşte.

Şi publicul românesc a înţeles chemarea aceasta. „Cultura Poporului" trebue să-şi întindă mai mult spiritul

ei de însănătoşire morală, spiritul ei sănătos constructiv răzi-mat numai pe munca fiilor ţării, fii cari să producă bogăţiile băştinaşe.

Presa românească, trebuie să fle puternică şi corespunzătoare cerinţilor pe cari le cere vremea şi populaţia acestei ţări de atâtea milioane de români.

Nu mai putem trăi în condiţiuni ca să fim tot parcă în faşă dez­voltării ziaristicei, cn foi mici, sărace, pipernicite, ci am ajuns la matu­ritatea ca să posedăm o presă culturală şi economică, demnă.

Cultura altor naţiuni chiar din mijlocul ţării noastre, ne îndritueste, să ţinem piept, ba chiar să o întrecem prin tiparul românesc.

Şi „Cultura Poporului" e menită să ajungă o foae cât mai bogata tn pagini, «ât mai folositoare şi chiar să apară zilnic.

Şi o astfel de presă are nevoie de sprijinul celor mulţi dar săraci de averi, celor mulţi cari numai prin carte vor învinge.

încrezători în cinstea celor dornici de cuvânt tipărit plin de lumina adevărălui şi a datoriei sfinte, înfiinţăm această societate pe acţiuni. Obolul celor cari ne-au înţeles de la început, obolul săteanului dornic de slovă creştinească şi cu dragostea din stră­buni, obolul preoţilor, învăţătorilor, obolul cărturarilor de la târ­guri şi ai acelora cari muncesc prin ateliere şi fabrici, picătură cu picătură, se va aduna la „Cultura Poporului".

încrezători în dragostea românilor de peste ocean, că şi ei vor con­tribui, de departe, la înflorirea scrisului şi cărţii româneşti, suntem siguri că societatea noastră pe acţiuni va fi una din cele mai puternice, în scopul îmbunătăţirii presei naţionale.

Societatea „Cultura Poporului" are de scop, mai lutâi, înfiinţarea unei tipografii, în care să se editeze o mare bibliotecă populară cu eirţi cu caracter religios, economic, industrial, gospodăresc, agricol, ş. a.

0 aeţinne va costa 200 de lei. Statutele societăţii le vom pi -blica în curând. Rugăm pe iubiţii noştri cititori şi abonaţi, să ne răs­pundă, deocamdată cu câte acţiuni s'ar înserie flecare. Răspunsurile vor fi adresate direcţiunii ziarului nostrn. „CULTURA POPORULUI".

I M S E M ^ A R I L E M E L E T e i a u r n l n o s t r n d e l a M o s c o v a

» In Decembrie 1916, am traspor-tat la Moscova, incaşul Băncei Naţionale (eare garanta circulaţia biletelor de bancă), ln valoare de 315 milioane lei aur.

Ia August 1917, când începuse defecţiunea rusă, am transportat la Moscova noul depozit al Băncei Naţionale, ln valoare de un miliard 600 milioane lei (din cari, 5741/« milioane lei aur).

Casa de depuneri şi celelalte in­stituţii financiare din ţară, au tran-portat depozite în valoare de mai mult de 6 miliarde.

In total, avem la Moscova: 890 miloane lei aur şi depozite în va­loare de peste 7 miliarde.

In plus, în pivniţele Kremlinului sau a altor îustituţiuni, zac, poate şi acum, valorile, efectele şi toate obiectele de preţ depuse în păstrare de particulari, manuscrisele şi do­cumentele istorice cele mai impor­tante din arhivele statului şi dela Academie, cele mai preţioase ta­blouri din Pinacoteca Statului şi din celelalte muzee şi colecţii particu­lare, între cari şi cea mai însem­nată parte din opera marelui Gri-gorescu.

Şi toate aceste bogăţii, le depu­neam sub garanţia onoarei guver­nului rusesc şi cu girul puterilor aliate.

bir astăzi, ni se dă 1% din «des­păgubiri". NIC0L

C e v a d e s p r e e d u c a ţ i a fizică

învăţaţ i i noştri O seamă de Intelectuali: profe­

sori universitari, medici, ş. a. s'au hotărât să sărbătorească, aşa cum se cuvine pe doi de seamă Învăţaţi de ai noştri, cari au dus faima ştiinţei iiGastre medicale dincolo de hotare, pe profesorul dr. Victor Babeş, bacteriolog şi unul dintre eei mai mari anatomopatologi st al lumii şi pe profesorul dr. Mari nescu, neurolog cu renume mondial.

Prof. dr. V. Babeş împlineşte 70 de ani, iar prof. dr. Marineseu 60 de ani. Li urăm mulţi ani şi sănătate pentru folosul ştiinţei şi al lumii.

Fără îndoială că ideile geniale ex­primate de Jean Jacques Rousseau în celebra sa operă „Emile", unde preconizează întoarcerea la natură şi paralelismul între educaţia fizică şi educaţia sufleteasca, au exercitat o influenţă covârşitoare asupra renaşterii sportive de pretutindeni. „Vreţi să vă cultivaţi inteligenţa? Cultivaţi-vă for­ţele pe cari trebuie să le guverneze inteligenţa ei exercitaţi-vă corpul fără întrerupere" spunea J. J. Rousseau şi aceste principii au avut o repercusiune considerabilă asupra concepţiilor pe­dagogice, cari încetul cu încetul s'au lăsat pătrunse de preceptele celebru­lui dicton latinesc: Mens sana m corpora sano.

Este evident că dupăcum instruc­ţia şi educaţia spirituală poate mo­difica şi modela un intelect tot astfel anumite condiţiuni de regim şi anu­mite exerciţii corporale pot modifica organismul, împrimându-l — Intr'o oarecare măsură — calităţile dorite.

Un individ, pe care exercitarea pro­fesiunii II obligă sä utilizeze mai ales un anumit grup muscular, va constata că partea corpului supusă unei supra-activităţi fizice va lua o desvoltare mai mare decât alţi muşchi desvoltaţi în condiţiuni normale. In chipui acesta se poate ajunge chiar Ia adevărate disproporţii, pe cari ni le oferă cu de­osebire unele industrii, unde fie care lucrător are de îndeplinit o muncă uni­formă şi invariabilă, ceeace constituie unul din multiplele neajunsuri ale in­dustrializării exagerate. Dar nu asupra acestei chestiuni vrem să insistam. Pe noi ne interesează exerciţiile fizice armonice, făcute In astfel de condi­ţiuni, încât să intereseze economia întregului organism, pentru a-i păstra elasticitatea şi flexibilitatea, dându-i putinţa să reacţioneze cu cea mai mare perfecţiune la orice influenţă lăuntrică sau exterioară, care ar încerca să sdruncine echilibrul bunei sale func­ţionări.

Exemplele oferite de natură ne arată, că mediul acţionează într'un mod foarte puternic asupra Individu­lui, modificându l esenţa fiinţei din fundament. Aşa de pildă s'a constatat că anumite triburi din Peru care tră­iesc pe platouri 1* înălţime de 4—5 mii de metri, au plămâniii mai des­

voltaţi iar celulele pulmonare sunt mai numeroase şi mai voluminoase decât la omul normal, putând astfel să trăiască la altitudini mari, fără a fi incomodaţi de rărirea aerului dela acele niveluri înalte.

Organismul însă nu stă numai sub influenţa condiţiunilor naturale ci poate fi modelat şi prin exerciţiile fizice organizate în cadrele diferitelor spor­turi. S'a remarcat că anumite popoare prezintă o superioritate sdrobitoare faţă de altele în materie de concur­suri portive. înainte cu 30—40 de ani rezultatele campionatelor atletice dintre Englezi şi Francezi erau deza­struoase pentru aceştia din urmă, ceeace nu se putea explica printr'o eventuală superiositate fizica înăscută a rasei anglo-saxone. Secretul succe­selor englezeşti stă în altceva. E vorba de aceea îndeletnicire, pe cari sport-smanii o numesc antrenament. Şi care după Dr. Rouhet însemnează arta prin care omul îşi modelează muşchii şl întregul organism cu ajutorul unui regim special destinat sä ne dea în anumite exerciţii fizice maximum de rezultat şi să ne facă să suportăm cât mui uşor o muncă fizică dată.

Trebuie să spunem din capul locu­lui că niciodată nu vom putea excela Intr'o oarecare ramură sportivă dacă nu posedăm un sistem respirator de calitate bună. In primul rând trebuie să ne ocupăm de plămâni. Prin gim­nastica respiraţiei plămânii îşi măresc volumul fiind capabili de a primi o cantitate mai mare de aer în interio­rul lor iar necesitatea de a respira este cu atât mai mare cu cât e mai mare cantitatea de lucru mecanic să-săvârşit de muşchi într'un timp dat. Exerciţiile cele mai practice pentru desvoltarea aparatului respirator nu sunt — cum se crede de obicei — mişcările braţelor, ci mişcările gambe­lor şi ale coapselor. Exerciţiile mem­brelor superioare aduc mai ales o des­voltare a muşchilor părţilor superioare ale trunchiului cum e pectoralul şi bicepsul. Iată o lăture importantă a educaţiei fizice, care în ultimul timp a început să ia un avânt remarcabil şl la noi — ceeace ne Îndeamnă să revenim asupra acestor vitale prob­leme naţionale.

Dr. AUREL V01NA

iRPE ВІШЕШСА ŞI ŞCOALĂ Starea In care ne găsim ln aceste

vremuri, trebuie să ne umple de grije şi eă căutăm mijloace cât mai bune, cu efecte de îndreptare cât mai neîn­târziate. Panta pe care ne târâeşte curentul de după războiu şi pe care alunecăm din ce In ce mai jos nu ne poate duce decât în prăpastie, într'o prăpastie fără fund, din care nu va mai fi chip să ieşim.

Sufletele tuturor, de la vlădică pa­nă la opincă, s'au schimbat, s'au în­răutăţit, s'au înveninat. Zilnic citim în ziare şi autim lucruri despre cari bătrânii noştri s'ar fi cutremurat şl s'ar fi închinat cu amândouă manile, necrezându-şi ochilor şi urechilor. De jos până sua se fură, se înşeală, se minte şi se jecmăneşte ca odinioară tn codrul Vlăsiei. Copii cu priviri ne­vinovate îşi fură tovarăşii de joc; bătrâni cu părul alb ee dedau la fapte cari le necinstesc bătrâneţele; cei ce sunt puşi să păziască avutul statului, îl fură ; cei ce au sarcina de a îndruma, pe cei neştiutori, îi jecmănesc şi speculază; eei ce tre­buie să păziască ţara de uneltirile duşmane, se înfrăţesc cu duşmanii şi luptă împotriva ţării... Minţi în stare să aducă mult bine neamului, îşi în­dreaptă puterea lor de muncă pe drumuri rele, în paguba progresului, a societăţii şi chiar a ţării. Bandiţii ies la toate răscrucile, aţin calea, je­fuiesc şi ucid oameni cu cari nu au nimic de împărţit şi pe cari de multe ori nici nu-i cunosc... E o luptă de întrecere pe viaţă şi pe moarte, — indiferent mijloacele, — e o atare de anarhie sufletească, cum n'a mai fost vreodată...

Şi această situaţie, ln care ne gă-eim astăzi, e — desigur — o elabă prevestire a celor ce vor veni. Dela războiu şi până acum criza morală s'a tot accentuat, a cuprins în mre-jile ei tot mai mult sufletele şi ni­mic nu ne face să credem că ea va înceta să se accentuieze. Dimpotrivă, întâmplările şi descoperirile z?!nice ne întăresc bănuiala.

Cei de astăzi nu mai suntem, suf­leteşte, cei ce am fost odinioară. Doar bătrânii de-au mai rămas... „în urmă", la vechile credinţe. Din mijlocul nostru — a oamenilor noi — se desprind tot mai multe elemente rele, şi aceasta poate deaceia că aba­terile nu sunt totdeauna sancţionate. Vezi trădător de ţară, buni de îm­puşcat, cum se plimbă cu manile la spate pe străzile Bucureştilor şi ora­şelor de provincie. Hoţi de pus în fiare, voiajează In automobile cumpă­rate cu banii stânşi din sudoarea frunţii altora. Ucigaşi cu manile pline de sânge, vârite în mânuşi, se plimbă nesupăraţi de nimeni... N'ar trebui să rămână nici o faptă ori cât de mică şi a oricui, fără răsplata cuve­nită, căci nepedepsirea faptelor rele, ispiteşte pe cei slabi de înger şl tur­ma celor răi se tot Ingrosse.

Atâtea incendii pe la depozite, atâ­tea delapidări de bani, excrocherii

şi panamale şi atâtea banditisme şi bandiţi n'au fost niciodată în ţara românească ca acuma în aceşti ani de după războiu. Pentru cei ce aten­tează la siguranţa ori apărarea sta­tului, pentru cei ce izbesc cu ştiinţă In interesele vitale ală ţării, urmărind planuri criminale, pentru bandiţii cari asyârle poduri In aer, ori deşurubează şinele căilor ferate, cât şi pentru acele fiare, cari ucid pentru a jefui, pede­apsa cu moartea ar fi fost cea mai potrivită lege. Această pedeapsă o au multe state civilizate din apus, iar noi cu un lustru de civilizaţie şi în împrejurări ca cele actuale n'o avem! Şi aşa cum sunt, dacă legile s'ar putea aplica întotdeauna şi cu toată stricteţea, îndreptarea ar veni repede. Din nenorecire se întâmplă însă de­seori ca tocmai cei ce le fac, Ie ne­socotesc. Ce să mai zicem de muri­torii de rond!. .

Sancţiunile sunt prescrise pentru cei răi şl pentru slăbiciunile omeneşti. Răul sau slăbiciunile se pot smulge ori cel puţin reduce, mult mai uşor decât pe cale de reprimare, prin educaţie şi aceasta încă Ia început, când pornirile rele sunt de-abia în faşe. Acesta e rolul familiei, dar mai ales al bisericei şi şcoalei. Pe fami­lie nu se poate pune bază totdeauna. La ţară mai ales, rolul educativ al familiei e a aproape inexistent. Rămâne însă biserica şi şcoala. Actuala lege şcolară e bună, îndeosebi deaceia că asigură obligavitatea până la 18 ani împliniţi (adulţii). Cu învăţători bine pregătiţi, bine retribuiţi, ţinerile vlăs­tare ar căpăta educaţia şi instrucţia necesară unor buni cetăţeni. Armata ar contiunua şi desăvârşi opera şcoa­lei primare şi astfel la vârsta de 24—25 ani, când tinerii se eliberează, ar fi deja formaţi şl îndreptaţi pe ca­lea cea bună. Dela această vârstă, omul cu greu se mai schimbă. To­tuşi ar mai rămâne o straje: bise­rica. Aceasta ar veghia asupra Iui. Pentru mergerea la biserică nu există însă o lege obligatorie. Deaceia multe biserici sunt aproape goale. Nici chiar autorităţile comunale nu se duc, cu toate că aceasta li se impune prin lege. Şi aci ca ori unde, de la cap se strică peştele!

Viitorul se arată nesigur şi întune­cat. In faţa desordinel morale, care ne-a cuprins, tatinzându-se zi cu zi în toate straturile societăţii, nu tre­buie să desnădăjduim, dar nici să mai stăm pe gânduri. Toţi oamenii de bine din această binecuvântată ţară să-şi dea mâna pentru a salva, ceeace încă nu i'a rătăcit; iar noi, cei desculţi, flămânzi şi gol, — apastoli ai satelor, — să strângem împrejurul nostru turma cea mare a poporului de Ia ţară ! In sufletele acestea, cres­cute în religiozitatea casei bătrâneşti, cu busuioc şl lumânări pe la icoane, răutatea n'a prins încă rădăcini. Să le scăpăm Cât mai e vreme, îndru-mându-le spre biserică şi spre şcoală !

C. N DÀRVANF.8CU, înv,

Pagina 6 CULTURA POPORULUI ЯѴІІЮ&ГМ.І 8 7

C O M O R I L E Câţi dintre noi, mai ales în zilele

tinereţii, n 'a visat bogăţii şi aur mult, venite pe neaşteptate şi de eâte ori în nopţile lungi de iarnă nu s'a gândit la comorile îngropate în pământ de strămoşii noştri. Şi e drept, că în zile de grea cumpănă, de năvăliri străine şi de băjenie, bătrânii noştri neputând duce cu ei totul şi mai ales lucrurile de preţ, la îngropau în pământ şi dacă toţi mureau îngropate rămâneau. Poate dia acestea pe alocurea se găsesc de câte un norocos şi azi. Dar rari sunt acei cari au găsit comori de acestea. Azi comoara fiecărui om e munca şi economia.

Comorile acestea, după care mulţi aleargă, pierzând nopţi întregi, se caută de obiceiu noaptea şi fiindcă sub umbrele întunericului omul are multe vedenii, s'au scornit, pe seama comorilor şi căutătorilor de comori, multe povestiri.

Cum se află locul unde se află îngropata o comoara? In nopţile zilelor mari, ea sf. Vasile şi Anul-Nou, Ajunul Crăciunului şi al Bo-botezii,în seara dinspre sf. Gheorghe şi altele, banii îngropaţi în pământ „joacă", adică scot deasupra pă-mâutului o flacără albăstrie, care arată locul şi adâncimea la care e îngropată o comoară, după mărimea flăcării. Dar de multe ori cei ce văd asemenea focuri se înşeală, căci sunt diferite gaze cari ies din pământ şi acestea din cine ştie ce întâm­plare iau foc.

Iată ce i-s'a întâmplat unui să­tean, într 'o noapte, înspre Sf. Gheorghe, sta pe prispa casei, gândi­tor, trăgând alene dintr'o pipă mare de pământ, privind în neştire dealul care se ridica nepăsător, tăind o dungă negricioasă în lu­mina argintie a lunii, în faţa casei lui. Noaptea era frumoasă şi plină de lumină. Grădinile erau în floare şi în aer domnea un parfum îm­bătător. Vântul adia uşor, răspân­dind pe covorul de iarbă deasă şi mătăsoasă, petalele albe ca zăpada ale vişinilor şi zarzărilor Înfloriţi.

Ce amărît şi nemulţumit de viaţă era ţăranul nostru. Muncea din zi şi până în noapte şi „nu putea lega două în tei" după cum zicea el către care se plângea de vitregia soartei.

Luna se urcase de un copac de deal şi el sta mereu privind de­părtările. Când deodată tresări ca muşcat de şarpe şi ochii deschişi, mari, se aţintiră într 'un punct din dealul din faţă. Dintr 'un dâmb golaş se ridicase deodată o flacără albăstrie, care pâlpăi de câteva ori şi apoi se stinse.

„Acolo trebue să fie îngropată o comoară" îşi zise el în gând şi fixând cu privirile bine*locul, intră în casă, îşi svârli o haină pe spate, luă casmaua şi sapa şi porni, fără să spună nimănui, spre dâmbul din deal. 0

Era poate aproape de miezul nopţii când sosi la locul de unde văzuse ridicându-se flacăra albăstrie.

Repede, fără a mai sta o clipă pe gânduri, svârli haina jos şi se apucă de muncă. Săpa cu străş­nicie, nebăgând în seamă nimic, deşi oboseala îi sdrobea, muşchii şi sudoarea îj inunda faţa arsă de soare şi încreţită de nevoile vieţii.

Şi ca un rob a muncit până ce au cântat cocoşii de ziuă. El nici nu se mai vedea din groapa pe care o făcuse. Muncise aproape o noapte întreagă şi do comoară tot nu dăduse.

Dar deodată casmaua lovi ceva tare ca o bucată de metal, săteanul tresări plin de bucurie şi buzele lui uscate şoptiră :

„Comoară!" Dar în loc de aur, svârli cu cas­

maua pe mal, o bucată de sgură. Co se întâmplase ? Acuma câteva

zeci de ani locuise aci un ţigan fierar care dregea uneltele de muncă ale ţăranilor şi la cuşniţa lui se strânsese multă sgură, care, în unele nopţi, gazele cari se formau în pământ şi eşeau deasupra, se aprin­deau şi noaptea aceasta se întâm­plase ca să fie spre Sf. Gheorghe.

Şi desnădejduit omul nostru a eşit din groapă şi a pornit repede spre casă, unde a ajuns când în­cepuse a se lumina de ziuă ou în­crederea că numai prin muncă şi economie se poate strânge avuţie.

Bunica îmi povestea : Deasupra casei noastre, pe Capela

în sus, spre Priba, se află un loc, oare vara, când e secetă, sacă, a-proape rămânând uscat. Aci se afla un butoi (bolobiic) legat cu cercuri de fer şi, se spunea, că butoiul acesta, ar fi plin cu bani de aur, cari, însă, sunt dăruiţi diavolului.

Sunt multe comori, spun sătenii, de cari nu se poate atinge nimeni din cauză, eă sunt dăruite diavolu­lui sau au fost câştigate prin fur­turi şi omoruri.

Aşa şi cu banii, din butoiul dinspre Priba. Nimeni, spunea bunica mea, nu avusese curajul, ca să se apropie de butoi ; dar într'o zi câţiva săteni s'au hotărît ca să ridice din loc butoiul şi să-1 ducă acasă.

Zis şi făcut. Când 'a îuoptat, să­tenii noştri au pornit spre lac şi ajungând aici, au pus umărul şi ridicând butoiul pe mal, au început a-l rostogoli în vale, zicând:

— Ajută drace, ajută drace ! . . . Şi astfel l-au dus până lângă

gardul casei unuia din ei şi ou o ultimă opintire, l-au svărlit peste gard în curte ; dar unul din ei, fără să vrea, a zis, îndreptându-şi oasele:

— Dete Dumnezeu de făcurăm şi p 'asta!

Dar, o ! minune ! butoiul, ridicat de mâini nevăzute a trecut gardul înapoi şi cu un uruit îngrozitor a pornit din nou spre lac sub privi­rile pline de spaimă ale sătenilor.

Şi astfel diavolul şi-a dus ia locul ei comoara, care era a lui şi care nici până azi n'a mai fost ridicată de acolo. o. DIACONE C CIM>AFŞTI

M U L T E Ş I D I N T O A T E — P R O V E R B E —

„ Ţ i - a i m â n c a t c r e d i n ţ a ca ţ i g a n u l b i s e r i c a " Când cineva nu se ţine de cu­

vânt i se spune, când apelează iar la o persoană care-i cunoaşte ca­racterul : „Nu mai pot să te servesc, căci ţi-ai mâncat credinţa ca ţiganul biserica".

Iată de unde vine zicătoarea a-ceasta :

La începutul lumii, când Dum­nezeu a creat numai cu cuvântul cerul şi pământul şi 1-a dat în stăpânirea oamenilor, lumea era mult mai bună şi mai credincioasă decât azi. Tot omul, sărac şi bogat, căuta, pe cât îi permiteau puterile, ca să facă ceva spre lauda şi mă­rirea lui Dumnezeu.

Pe atunci, pe nişte locuri fru­moase şi bogate, acoperite ou pă­duri mari necălcate de picior ome­nesc şi ou păşuni întinse, acoperite de iarbă deasă ca peria, trăia un ţigan şi un român ; ţiganul se ocupa cu creşterea oilor şi românul cu lemnăria. Ţiganul colinda cu tur­mele văile şi păşunile, iar românul locuia la marginea pădurii într'o colibă mică de lemn.

Amândoi trăiau mulţumiţi, având toate din belşug, de aceia s'au ho­tărît ca să aducă şi ei un prinos lui Dumnezeu. Zis şi făcut. S'au apucat, fiecare în felul lui ca să facă câte-o biserică. Românul, care era lemnar, s'a apucat ca s'o facă din lemn, dar ţiganul ce şi-a z is : „dacă o fao de lemn putrezeşte, de fier rugineşte, hai, mai bine, s'o fac din caş, căci când o bate vântul, are să curgă untul". Şi s'a pus pe lucru.

După ani de muncă bisericile au fost terminate. Amândouă, una în marginea pădurii, din lemn, şi alta într'o poiană, din caş, se ridicau mândre către ceruri, cu turle înalte, cu ferestre luminoase şi împodobite cu fel de fel de podoabe, unele mai frumoase decât altele.

într 'o zi s'au întâlnit amândoi şi au început ca să se laude şi să se prindă că biserica unuia e mai fru­moasă decât a altuia. Şi ţiganul, mai nerăbdător, a zis că să se ducă să vadă mai întâi biserica lui. Ro­

mânul a primit şi amândoi, după un drum de câteva ore, au ajuns la biserica ţiganului. Şi într'adevăr era mândră şi frumoasă. Dar când s'au înapoiat şi au mers şi la bi­serica românului, nici aceasta nu a fost mai prejos.

A trecut timp, ani de zile poate, şi într'una din zile a isbucnit o boală grozavă între oile ţiganului. Mureau cu zecile pe zi în timp ce ţiganul privea cu jale prăpădul averii lui, neputând scăpa delà moarte nici măcar o singură oaie.

Şi a rămas ţiganul sărac şi mu­ritor de foame. Ce putea face ? S'a apucat şi a mâncat din biserica cea de caş. Azi o bucăţică, mâine alta, până ce n'a mai rămas nimic din mâcdreţea de biserică de mai înainte.

Şi astfel ţiganul a rămas fără biserică şi nici până In ziua de azi ţiganii n 'au lăcaşuri de rugă­ciune. Dar românul, milos şi pri­mitor din fire, a primit pe ţigan în biserica lui. o.

S â r â d e m

Ţiganul vizUiu Un ţigan se băgase vizitiu la un

boer şi plecând cu cocoana — ne­vasta boerului — la oraş, pe drum s'a frânt roata trăsurii. Ce era să facă? A plecat să găsească altă roată într 'un sat şi nimerind la popa, îl întreabă:

— Săru'mâna, părinte roată 1 N'ai vre-o lăpădătură dè popă, că se frânsă drumu 'n mijlocul trăsurii şi stă cocoana boerului înhămată de dau caii cu prăjina ? !

'on Martin-Brabova

Serbarea delà liceul Cantemir- Vodă" 99

Sâmbătă, 8 Noembrie, la ora 10 dimineaţa liceul „Cantemir Vodă" din Capitală, şi-a serbat cu deose­bită solemnitate patronul şcoalei. Cu ocazia aceasta s'a inaugurat şi noul pavilon, care va servi de la­boratoare şi cancelarie.

Serbarea s'a început cu o feşta-nie oficiată de pr. N. Rădulescu-Dichin şi pr. Popeseu-Moşoaia ; răspunsurile fiind date de corul şcoalei.

A urmat „Imnul Regal", cântat de corul şi orhestra liceului. După aceasta urmează cuvântarea direc­torului liceului, d-1 V. Şuteu, care a făcut istoricul liceului, arătând grelele împrejurări prin care a tre­cut liceul. Astăzi este unul din cele mai mari liceuri din România şi este o podoabă a Capitalei, având cele mai moderne instalaţii.

A răspuns d-1 ministru Dr. An­ghelescu; d-sa a făgăduit, eă la anul va continua şi cealaltă aripă a şcoalei; va ridica încă un rând (clădirea având două rânduri) şi va face şi internat.

După aceasta au urmat recitări, iar corul şi orhestra liceului au cântat următoarele cântece mult aplaudate: „Melodie din Ardeal" de G. Hohorcea şi P. Radu, „Hora Iufrăţirei" delvela şi „Frunză verde de rogoz" de I Brătianu.

După aceasta elevul N. Jojea din el. 7 r. a vorbit despre viaţa şi activitatea voevodului Dimitrie Can­temir.

Către sfârşit orhestra liceului a cântat „Frühlingsttäume" de Hei­delberg cu solo pentru vioară ou d nii Stăncesci! N. şi C. Becarian. La amândoi le întrezărim un viitor frumos. Cântecul a fost repetat după cererea publicului. Atât corul şi orhestra au fost "conduse foarte bine de d-1 profesor C. Meitert.

După coruri au urmat exerciţii şi jocuri atletice pe terenul de sport al liceului, sub conducerea neobositului profesor, d-1 D. Florian.

La urmă invitaţii, în frunte cu d-1 ministru al instrucţiunei, au vizitat vastele săli ale pavilionului, unde s'a servit şi o mică. gustare.

B . S . N.

Soarta Caiselor de c i ­tire şi bibliotecilor ro ­mâneşt i in Basarab ia

De sigur că a fost o iniţiativă lău­dabilă din partea celor In drept, cu doi ani în urmă, când s'a hotărât înfiinţarea de biblioteci şi case de ci­tire româneşti în oraşele şi târgurile din Moldova de peste Prut, unde lumina binefăcătoare a culturii româ­neşti pătrunde cu atâta greutate din cauza marelui număr de duşmani ai neamului, cari ascunşi sub diferite măşti, luptă cu cea mai mare îndâr­jire împotriva a tot ce a românesc.

Iniţiativa a fost frumoasă şi oamenii de suflet cari au înţeles-o — puţini la număr, dar totuşi destui, pentru a înfiinţa o temelie a culturii româneşti In Moldova de peste Prut — au de­pus toată stăruinţa şi tot zelul de care erau în stare şi In mai puţin de trei luni de zile, vedem înflorind, aici, un număr destul de mare de case de citire şi biblioteci româneşti.

Armata şi-a făcut şi acum ca în­totdeauna datoria şl aşezată la hota­rul de răsărit al ţării, nu a scăpat nici pentru un moment din vedere opera măreaţă de înălţare sufletească a neamului.

Astfel majoritatea caselor de citire iau fiinţă din iniţiativa şi cu concursul armatei şi înfloresc sub scutul pro­tector al acesteia.

Armata este însă un element ne­stabil ; datoria îi Impune să-şi schimbe mereu locul; ceeace e mereu perma­nent CHIAR şi In cel mai mic târguşor, sunt autorităţile administrative, cărora le revine înalta datorie de a conduce mai departe cu acelaşi zel, operile de binefacere înfăptuite de armată.

Acest lucru nu prea s'a văzut în ceeace priveşte casele de citire din Moldova de peste Prut.

In târgul Briceni, din judeţul Ho-tinului, se înfiinţare în anul 1922 din iniţiativa armatei ce se găsea depla­sată în acel târg, o societate cultu­rală sub numele de „Societatea Cul­turală Principele Carol" a cărei scop era luminarea şi înălţarea sufletească a poporului românesc din această parte, atât prin serbări, conferinţe şi şezători literare, cât şi mai ales prin­tr'o bogată bibliotecă.

Datorită bunăvoinţei Casei Şcoale­lor, în mai puţin de trei luni biblio­teca Societăţii Culturale Principele Carol, numără peste patru mii de volume, tot ce poate fi mai româ­nesc, mai frumos şi mal folositor.

Sunt doi ani de atunci. Târgul Briceni a rămas fără ar­

mată şi odată cu plecarea armatei, a apus ŞI steaua atât de strălucitoare a numitei societăţi culturale. |^ Azi n'a mai rămas nimic. „Socie­tatea Culturală Principele Carol" a dispărut cum au dispărut şi cele pa­tru mii de volume româneşti ale bibliotecei ei şi fondurile băneşti strânse din obolul oamenilor de ini­mă, — zicem n'a mai rămas nimic, . . . adică da : o frumoasă bibliotecă a „târgului" In plină floare, cuprin­zând vre-o trei mii de volume ruseşti şi peste şapte mii volume evreieşti şi nici unul românesc.

Autorităţile administrative din târ­gul Briceni, ce au de zis? o St. T.

D i n a c t i v i t a t e a s o c . „ Z o r i l e Societatea „Zorile" a ţinut Du­

minică, 9 Noembrie, o frumoasă şezătoare la Liceul „Lazăr". D-1 I. Bi'umărescu a rostit o conferinţă însoţită de experienţe ştiinţifice. D-1 Pavel Macedonski, preşe­dintele centralei, a rostit cuvântarea de deschidere.

La reuşita şezătoarei au contri­buit mult d-na Gabriella Anastasiu Vuculescu şi Nikita Macedonski, scriitor, dd. T. V. Andreescu, bari­tonul E. Covaci, Gr. Cristescu, O. Cornea, C. Negruzi, I. Bellu, Stoi-culeseu şi alţii.

— La şcoala primară din strada Antim, sub centrul cultural No. 4 al soc. „Zorile", s'a ţinut şezătoare culturală. A prezidat d. Pavel Mace­donski, care a vorbit despre „Lite­ratura egipteană. Au dat concur­sul : dd. Hyacint Macedonski, ar­tist al Teatrului Naţional, d. Me-reanu, AlüX. Ştefănescu Celebida-che, tenorul Const. Mihsescu, I. Cristescu, Oct. Cornea, T. V. An­dreescu. Corul subcentrul a înche­iat programul. Secretarul societăţei a anunţat că în fiecare Joi se vor ţine şezători la şcoala Antim de către societatea „Zorile".

— Vineri ora 8 seara, sub cen­trul cultural No. 6 Dealul Spiriva ţinut o reuşită şezătoare în saia „Ostăşimea" sediul Soo. Demobili­zaţilor şi apărătorilor patriei. A prezidat d-1 Pavel Macedonski, care a vorbit despre : Voinţă, virtute şi caracter. Apoi a urmat produeţium artistice-muzicale. A fost bine co­rul sub centrului şi dd. Ovid Ar-deleanu; artiştii D. Const. Mace-

donski, D. Mereanu, V. Cosmescu, I. Bellu, T. V. Andreescu, violo­nistul Niculeseu, T. Constantinescu, Cornea Angelescu şi I. Marino.

Dl Volanski a încheiat cu o fru­moasă cuvântare.

— La sub centrul „Zorile" din Floreasca, şcoala primară din Do­robanţi 185, Sâmbătă s'a ţinut o şe­zătoare săptămânală ca de obiceiu. D-1 Pavel Macedonski a ţinut o conferinţă despre „Politica lui A n s -totel şi grădina lui Academus". A luat apoi cuvântul d. T. Andreescu şi s'au afirmat cu declamaţii d-nii Cornea, Pândele Dimitriu, Oprescu, Ilie Ionescu, Buhuea, I. Antoneseu, iar corul societăţii a încheiat ser­barea la ora 11 seara.

— La casa de sfat a Lrgii „Ti­nerimii" din cartierul Tei, d. Pavel Macedoneki, Duminică seara, a vor­bit despre „Cruciada sufletelor". Au urmat apoi producţii artistice şi coruri patriotice.

— Trupa dramatică „Zorile" sub direcţia de scenă a d-lui D. Ms-reanu.a pus în repetiţie piesele de teatru pentru păstrarea datinelor strămoşeşti „Irod" şi „Moş-Crăciua" de d. Pavel Macedonski. Piesele de teatru vor fi reprezentate pela şco­lile primare cu ocazia pomului de Crăciun, organizate de so*. „Zorile".

— D 1 Inginer T. Brumărescu, a început ua ciclu de interesante conferinţe, însoţite de reuşite expe­rienţe ştiinţifice, aplicate asupra ge­nialelor sale invenţitmi. Conferin­ţele se ţin la şezătorile societăţii „Zorile" în fiecare Duminecă d m . la liceul Lazăr. M. FRUNZA

EEDACŢOLE NOASTRE IN BUCUREŞTI : Calea Şerban Vodă 42, redactor d. Tra­

ian Stoenescu. IN A M ERIC A: In oraşul Detroit Mich, 2980 Franclin St

redactor d. G. Branuţiu. In oraşul Yongstown, Ohio, 263 E. Front St. or P. O . Box 418, redactor d. M. T . Roman. In oraşul Saint Paul, Minnesota 854 Woodbridge St. redactor Grigoriu I. Coste In oraşui Uniontorow Pa. 260 N. Gallatin ave, redactor d. George E. Tempea. In oraşul Canton, Ohio, 1924 Garfleld Avenue I. W. d. Teodor Andrica. In oraşul Whitman wra, redactor Pascu Crişan.

IN VIENA : Wien I. Gonzagasse 11. IV. 24. redactor d. Fi­laret A. Barbu.

IN PARIS: Hotel Excelsior, Rue la Boetie 89 (8me) redactor d. Valeriu Mugur.

Niciodată nu vă va d e z i l u z i o n a ci întotdeauna vă va m u l ţ u m i

o ca fea preparată cu

VERITABILUL FRANCK* A c e a s t a este fapt adevărat î n c ă d e p e t i m p u l b u n i c i i .

* c u r â ş n i ţ a d e c a f e a .

Cu deplină garanţie ca înainte de războiu cele mai bune

C U R E L E 5

de următoarele specialităţi: Curele de piele pentru dinamuri, Compre-soare şi tot felul de piei pentru întrebuinţare teehnică — uferează

F R A Ţ I I R E N N E R & C O M P , SOCIETATE ANONIMA C L U 3.

1 3 - 2 1

99 "AGRICOLA S O C I E T A T E D E A S I G U R Ă R I G E N E R A L E

SEDIUL CENTRAL : BUCUREŞTI Este u n a din cele mai vechi societăţi de asigurare ro­mâneşti , care şi-a câştigat de mul t un renume de soli­ditate şi de culantă. — înfiinţată în anul 1906 cu un

capital iniţial de Lei 5,000.000 aur, care a fost sporit în urma la Lei 10,000.000. — Societatea de as igurăr i „ A G R I C O L A " a mers cu paşi repezi şi siguri pe d rumul progresului aşa, că a fost în măsu ră să achite, până la finele anulu i 1923, daune de circa 100,000.000 lei. încrederea, pa care publicul o are în acest institut se poate deduce din i'ap tul că numai în anu l i-a încredinţat spre asigurare valori de circa' 8 500,000,000 lei. Felul prevăzător cum este condusa „AGRICOLA" se poate constata

din fondurile de garantie ale Socităţei care însumau, la finele anulu i 1923, Le i 35.473,259 şi din faptul că imo­bilele Societăţei din Bucureşti , Cluj, Timişoara şi Brăila, dintre cari numai palatul Societăţei din Bucureşt i are o valoare de peste 100.000,000 Lei, sunt trecute toate oa avere, în bilanţ, numa i pe suma de Lei 5,827.213. Situa­ţia înfloritoare a acestui institut se datoreşte conducerii ei genera le , care este în manile distinsului publicist-economist d-1 profesor universi tar EM. M. BRANCOVICI, originar din Banat , vicepreşedintele Camerei dc Comerţ din Bucureşt i , preşedintele Societăţei Cerealiştilor din România , etc. — Publicul din Transi lvania şi Banat, care se va adresa Insti tutului condus de d-sa, poate fi sigur, că va fi în tâmpinat cu înţelegere şi cu toată atenţia cuvenită.

D i r e c ţ i u n e a R e g i o n a l ă a Societăţei Anon. de Asigurăr i Generale „AGRICOLA 2

C L U J , S t r a d a i¥. lorgra 11. Reprezentanţe şi Agenţii în toate oraşele mai însemnate

C o m e r c i a n ţ i ! P u b l i c a ţ i f i e . c l a m e l e d e C r ă c i u n i n foaia „ C u l t u r a P o p o r u l u i " ş i ve ţ i a v e a c e l m a i mare succes.

I 41—14 Mi

Prima FabricăRomână de Vagoane şiMotoare S. A. DIRECŢIUNEA GENERALA :

BUCUREŞTI, Str. Lascar Catargriu 11 Telegrame: VAGON ASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori: CĂSUŢA POŞTALA 136, BUCUREŞTI

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare şi de rentabilitate la cerere.

Camioane ou transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate ЗѴг tone.

Automobile-oisterne pentru transportul do uleiuri, benzină, şi petrol Capacitatea 3550 litri.

Automobile cu pompă de incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri.

8trunffurî de precizie pentru tăiareado ghevin-duri Withwor h, mili­metrice şi n od il. Dis­tanţă între vâr (uri ;000, 1200, 1600 şi 21W mm.

Piese cu excentric cu cursă de 30 mm. pre­siune de 8 tone.

Grupuri electrogene de 35 Kw, MO sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benzină de 6,14, 45, 60 şi 90 HP.

Maşini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc cu preţurile originale 4 d e fabrică la următoarele firme:

A R A D : întreprindere de Maşini şi Automobile, Str Alexandri 8. B R A Ş O V : „Silvania" întreprinderea Teehnică, Strada Spitalului G4. CiiV.T: Blaga Erai!, întreprinderea Teehnică, Piaţa Ştetan oe! Mare 3 L U G O J : Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. M E D I A Ş : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc O R A D E A - M A R E : .Economia" S. A. Comerţ şi Indust., P. M Viteacul 8ÂTMAR : „Mecanic", întreprindere Teehnică S I B I U : Departamentul Maşinelor al reun, agr. s. a suo S I G H I Ş O A R A : Departamentul Maşinelor al renn. agr. a a suo T A R G C - H U R E Ş : Biró E„ Ing. mech. ou dipl. Întreprinderea ieoh

' nici, Str. Ştefan Voda l/a. T I M I Ş O A R A t Sohwăbischer Landwirtechaitevereûi

Către sprijinitori noştri. — 1

Preoţ i , î nvă ţ ă to r i şi să teni căr­t u r a r i , v ă r u g ă m să r ă s p â n d i ţ i aceas t ă foae câ t m a i m u l t . Mij-; locul a r fi aces ta :

Să î n d e m n a ţ i pe p r ie ten i să o ci tească ;

Să ne t r imi te ţ i l is te cu n u m e ­le acelor gospodar i car i credeţ i că s 'ar a b o n a l a foae;

Cineva d in sa t , iubi tor de car­te, să ne ceară n u n u m ă r de foi, ca să le î m p a r t ă pe bani , l a ţă­r a n i . Dacă în sa t s 'ar găsi o p r ă ­vă l ie u n d e să v â n d ă foia a r fi şi m a i b ine .

O foae costă 4 lei iar pentru strădanie, dăm 80 bani, adică să primim numai 3 lei 20 bani.

Cu felul aces ta de î m p r ă s t i e -re a „Cul ture i Poporu lu i " , v o m fi î n s t a re să a d u c e m câ t m a i m u l t e î m b u n ă t ă ţ i r i l a ea.

« I »

Ä 4 f

Specialităţile fabricei de bere CZELL din Cluj

« «» «» «» «» «»

HERCULES" b e r e n u t r i t o a r e , s p e c i a l i t a t e a N E A G R Ă d i n m a l ţ d u b l a

„U U S II S" b e r e A L B Ă , m u l t p r e e i a t i

W din cauza calităţilor lor neîntrecute s'an dove- îl dit ca mărcile cele mai snperioare. Se capătă pretutindeni, \ \ «» «» «»

4 »

O RECLAMA folositoare se face în „CULTURA POPORULUI" care se tipăreşte în mii de exemplare

Tiparul Tipografie! „Viaţa", Cluj, Strada » e ç ! a a Maria 3«.