1.Definiiţi conceptului de marketing socila. Analiza comparată a marketingului social şi a marketingului classic

definiţie corectă este cea dată în anul 1989 de specialiştii germani Manfred Bruhn şi Jörg Tilmes: “Marketingul social reprezintă planificarea, organizarea, implementarea şi controlul strategiilor şi activităţilor de marketing ale organizaţiilor necomerciale, care sunt îndreptate, în mod direct sau indirect, către rezolvarea unor probleme sociale”.

Marketingul social Marketingul clasic

1. se aplică organizaţiilor, persoanelor, locurilor, ideilor, bunurilor şi serviciilor

1. se aplică bunurilor şi serviciilor şi, în mai mică măsură, ideilor

2. schimburile nu sunt, de regulă, de natură financiară 2. schimburile sunt de natură financiară

3. finalitatea activităţii este mai complexă, iar succesul sau eşecul nu pot fi măsurate strict în termeni financiari

3. finalitatea activităţii este reprezentată, în general, de sporirea profitului, a vânzărilor etc.

4. beneficiile grupurilor-ţintă nu sunt corelate, cel mai adesea, cu plăţile efectuate de acestea

4. beneficiile sunt corelate cu plăţile făcute de consumator

5. organizaţiile sociale se adresează, în cele mai multe cazuri, unor grupuri-ţintă cu o putere de cumpărare redusă, ineficiente din punct de vedere economic

5. întreprinderile se adresează doar segmentelor de piaţă profitabile

6. în general, piaţa organizaţiilor sociale are două componente: relaţiile cu grupurile-ţintă şi relaţiile cu subscriptorii

6. piaţa întreprinderii are o singură componentă: relaţia cu clientul

2.Sfera de cuprindere a marketingului social

Marketingul social presupune, în esenţă, utilizarea unor strategii de identificare, evaluare şi prognoză ale nevoilor consumatorilor, clienţilor şi subscriptorilor, în vederea proiectării şi prestării acelor servicii care satisfac optimal nevoile grupului-ţintă vizat.

În privinţa activităţilor desfăşurate de organizaţiile sociale, vorbind nu despre marketing social, ci despre campanii sociale, Philip Kotler şi Eduardo Roberto identifică următoarele domenii de acţiune:

reforme în domeniul sănătăţii: combaterea fumatului; eradicarea consumului de droguri; alimentaţia raţională; gimnastică de întreţinere.

reforme оn domeniul protejării mediului înconjurător: diminuarea gradului de poluare a apei şi aerului; întreţinerea parcurilor naturale şi a pădurilor.

reforme în domeniul educaţiei: creşterea gradului de alfabetizare; îmbunătăţirea şcolilor publice; creşterea performanţelor în însuşirea matematicii sau a ştiinţelor naturii; îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, văzută ca stimulent pentru cadrele didactice.

reforme economice: revigorarea vechilor oraşe industriale; ofensive în direcţia creşterii gradului de calificare a forţei de muncă; acordarea de stimulente pentru investitorii străini.

4.Obiectivele de marketing ale organizaţiilor sociale şi politice

obiectivele urmărite sunt mai clar precizate şi mai concrete. De regulă, ele se exprimăprin procentul de voturi care se doreşte a fi obţinut;

- caracterul discontinuu al activităţii. Chiar dacă marketingul electoral nu se aplică doar în campania electorală, există, totuşi, după încheierea unor alegeri, o perioadă destulde lungă de timp în care nu se desfăşoară activităţi de marketing electoral;- mare mobilizare de resurse financiare, umane etc. şi utilizarea acestora într-o perioadă de timp relativ scurtă;- înclinaţia mai mare spre acţiune, determinată de existenţa unei scadenţe: data desfăşurării alegerilor.În acelaşi timp, trebuie subliniat că se poate vorbi despre marketing în domeniul electoral datorită similitudinilor existente între activitatea electorală şi activitatea lucrativă a întreprinderilor, în cel puţin trei direcţii:- În ambele cazuri este vorba despre o situaţie concurenţială: o organizaţie (întreprindere / partid politic) îşi dispută cu alte organizaţii de aceeaşi factură atragerea unui anumit public(cumpărători / alegători), ceea ce presupune dezvoltarea unui avantaj comparativ faţă de concurenţi;- Atât cumpărătorii, cât şi alegătorii joacă, în esenţă, acelaşi rol, de decidenţi. În ambele cazuri, ei trebuie să aleagă între mai multe posibilităţi ce le sunt oferite, bazându-se pe informaţiile de care dispun şi în funcţie de interesele pe care le au. Mai mult, se constată o similitudine între procesul de luare a deciziei în cele două cazuri;- Canalele de comunicaţie şi de convingere de care dispun partidele politice şi candidaţiisunt identice cu cele utilizate de către întreprinderi, fiind vorba, în esenţă, desprecontactele personale sau comunicarea prin intermediul mass media.

7 Definiţia şi particularităţile cercetării de marketing social-politic

cercetarea de marketing social-politic ca fiind activitatea formală şi sistematică, prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode şi tehnici ştiinţifice de investigare, se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza şi interpretarea informaţiilor de marketing destinate organizaţiei sociale sau politice, în vederea cunoaşterii mediului în care activează, identificării oportunităţilor şi riscurilor, determinării variantelor optime ale acţiunilor de marketing social-politic şi comensurării efectelor acestora