Bilantul Social

5/8/2018 Bilantul Social - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/bilantul-social 1/23

Capitolul 11

Bilanţul social

"Întreprinderea va r ă mâne întotdeauna în societ ăţ ile libere un loc de conflicte. Dar dac ă exist ă conflicte devastatoare ş i negative, exist ă ş i altele care sunt fructuoase, pentru c ă for ţ eaz ă întreprinderea s ă progreseze. Bilan ţ ul social poate reduce num ă rul primelor ş i s ă -l sporeasc ă pe cel al ultimelor.

Bilan ţ ul social î ş i propune s ă satisfac ă nevoia de informare social ă ..." 1

Din cuvântarea ministrului muncii, ţinută în Parlamentul francez

cu ocazia dezbaterii decretului "Bilanţul social", din 8 decembrie 1977.

Bilanţul social - instrument de gestiune a resurselor umane extrem

de nou - este utilizat în foarte puţine ţări; dintre acestea, Franţa este unadin cele mai avansate în folosirea lui cu succes.Coroborând acest aspect cu lipsa unei bibliografii suficient de vaste

pentru a ne permite elaborarea unei sinteze pe care să o adaptăm laspecificul conducerii resurselor umane din România, ne propunem, înacest capitol, să analizăm şi exemplificăm experienţa Franţei în acestdomeniu*.

1 J. Igalens, J.-M. Peretti, Le bilan social de l'entreprise, 1980* Autorii mulţumesc d-lui conf.univ, dr. Nicolae Lupu pentru amplul documentar realizat

de Domnia-sa în timpul specializării în Franţa, şi care a stat la baza capitolului.



Managementul resurselor umane

11.1 Structura şi prezentarea

•

Concept . Termenul de "bilanţ" poate fi înşelător. Contrar aparen-ţelor, bilanţul social nu este un tablou cu două coloane care să evidenţieze,la un moment dat, echilibrul dintre resursele (sociale) ale întreprinderii şifolosirea lor, între activ şi pasiv, după modelul bilanţului contabil şi dincare să rezulte dacă întreprinderea realizează profit sau pierdere2.

Bilanţul social este un instrument informaţional şi de gestiune,retrospectiv şi recapitulativ. El se prezintă ca un document elaborat anualsub forma unui tablou, cuprinzând un şir de informaţii exclusiv cantitative,necomentate, care exprimă starea socială şi condiţiile de muncă din

întreprindere.Termenul de "bilanţ" este deci înţeles în sensul unui inventar sau al

unei liste de probleme, al unei dări de seamă cu privire la personal, similar accepţiunii bilanţului de sănătate sau bilanţului unei legislaturi.

Prin difuzarea largă a bilanţului social, noul dialog social dinîntreprindere are ca suport o suită de indicatori obiectivi, aceiaşi de la unan la altul.

Prin legea din 1977, Franţa a fost prima ţar ă care a adoptat o astfelde reglementare de prezentare a datelor sociale3.

• Alcă tuire. Bilanţul social îşi grupează indicatorii în şaptecapitole; în cadrul fiecăruia identificându-se mai multe grupe deindicatori4 (vezi tabelul 10.1 şi anexa 12).

Numerotarea indicatorilor se face cu trei cifre, prima indicândnumărul capitolului, cea de-a doua numărul de ordine al grupei în cadrulcapitolului, iar ultima cifr ă numărul de ordine al indicatorului în cadrulgrupei. De exemplu, grupa "1.1. Efective" poate cuprinde nouă indicatori,începând cu "1.1.1. Efectiv total la 31 decembrie", "1.1.2. Efectiv

permanent", "1.1.3. Număr de salariaţi titulari ai unui contract de muncă la31 decembrie", "1.1.4. Efectiv lunar mediu în anul considerat" şicontinuând cu "Repartiţia efectivului total la 31 decembrie după sex,

2 R. Danziger, Bilan social, în Encyclopedie de gestion (sub redacţia P. Joffre, Y.Simon), vol. l, Editura Economica Paris, 1989, p. 244

3 B. Martory, D. Crozet, Gestion des ressources humaines, Editions Nathan, 1988, p.151

4 E. Vattevilte, Mesure des ressources humaines, Encyclopedie de gestion, vol. II,Editura Economica, Paris, 1989, p. 1893



Bilanţul social

vârstă, vechime, cetăţenie/naţionalitate şi calificare"5. Pentru o mare partedintre indicatorii capitolelor 1 - 5 se are în vedere o prezentare distinctă ainformaţiilor pe grupe de personal (cadre tehnice, administraţie, muncitori)şi, firesc, pe total.

Numărul indicatorilor, cuprins între 80 şi 170, difer ă în funcţie desectorul de activitate (întreprinderi industriale şi agricole, comer ţ şiservicii, construcţii şi domeniul public, transporturi) şi de numărul desalariaţi.

Urmărindu-se înregistrarea schimbărilor intervenite în timp, pentru afavoriza comparaţiile cu anii anteriori, fiecare indicator sunt prezentate petrei ani consecutivi, deci şi pentru doi ani premergători anului de referinţă.

Rezultatul este un volum impresionant de informaţii care nu poate fi

sintetizat în nici un fel şi care ridică delicate probleme de exploatare.

Tabelul 11.1Capitolele şi grupele de indicatori care intră

în alcătuirea bilanţului social

(după Decretul francez din 8 decembrie 1977)

Ca itol Gru e de indicatori1. Posturi de muncă 1.1. Efective

1.2. Muncitori externi1.3. Angajări1.4. Plecări1.5. Promovări1.6. Şomaj1.7. Handicapaţi1.8. Absenteism

2. Remunerare şi alte

cheltuieli aferente

2.1. Suma totală a remuneraţiilor

2.2. Ierarhia remuneraţiilor 2.3. Modul de calcul2.4. Alte cheltuieli aferente2.5. Încărcătura salarială globală 2.6. Participarea financiar ă a salariaţilor

5 J. Igalens, J.M. Peretti, op. cit.




3. Condiţii de igienă şisecuritate

3.1. Accidente de muncă şi pe drum3.2. Repartizarea accidentelor pe elemente

materiale3.3. Boli profesionale3.4. Comitetul de igienă şi securitate3.5. Cheltuieli pentru securitate

4. Alte condiţii demuncă

4.1. Durata şi organizarea timpului demuncă

4.2. Organizarea şi conţinutul muncii4.3. Condiţii fizice de muncă 4.4. Transformarea organizării muncii4.5. Cheltuieli pentru îmbunătăţirea

condiţiilor de muncă 4.6. Medicina muncii4.7. Muncitori inapţi

5. Formare 5.1. Formarea profesională 5.2. Concediu pentru formare5.3. Ucenicie

6. Relaţii profesionale 6.1. Reprezentanţi ai personalului şi delegaţisindicali

6.2. Informaţie şi comunicare6.3. Aplicarea dreptului muncii

7. Alte condiţii de viaţă care depind deîntreprindere

7.1. Acţiuni sociale7.2. Alte „încărcături” sociale

• Con ţ inut şi prezentare. Pentru întreprinderile care au organizatesubunităţi de sine stătătoare, cu un număr suficient de mare de salariaţi,separat de bilanţul social al întreprinderii se întocmesc bilanţurile sociale pentru fiecare subunitate6 în parte.

Natura informaţiilor reunite în bilanţurile sociale este foarteeterogenă, în general, se disting cinci niveluri ale măsurării sociale(inventarul, inputul, outputul, evaluarea rezultatelor, evaluarea procedeelor), prin conţinutul său fiecare indicator din bilanţurile socialeilustrând un nivel sau altul al măsur ării:

a) inventarul (recensământul acţiunilor iniţiate de întreprindere),

6 J. Igalens, J.M. Peretti, op. cit.



Bilanţul social

cuprinde enumer ări care sunt regăsite deseori în ziarele de întreprindere,alocuţiuni şi rapoarte anuale (indicatorii: experienţe de îmbunătăţire aorganizării muncii, avantaje sociale etc.);

b) inputul (individualizarea consumului de mijloace), exprimareaf ăcându-se direct în unităţi băneşti (masa salarială anuală totală, sumadestinată perfecţionării calificării etc.) sau în unităţi de măsur ă nemonetare(număr de ore consacrate diferitelor forme de reuniuni ale personaluluietc.), eventual însoţite de o evaluare monetar ă;

c) outputul (rezultatele obţinute), inclusiv informaţiile care reflectă rezultatele negative: efectiv instruit pentru securitatea în muncă, număr decontracte de ucenicie încheiate, număr de persoane expuse regulat la loculde muncă la mai mult de 85 decibeli etc.;

d) evaluarea rezultatelor (evaluarea valorii sociale a rezultatelor obţinute) se dovedeşte un nivel delicat al măsur ării sociale. De pildă,valoarea socială a unei acţiuni de calificare urmată de promovarea într-ofuncţie de conducere este adesea considerată a fi egală cusuma costurilor identificabile prilejuite de calificare, dar costul înlocuirii pe vechile posturi a persoanelor promovate nu poate fi exclus din acestcalcul; mai mult decât atât, unii susţin chiar integrarea cheltuielilor externe, anume a unei amortizări a costurilor de calificaresuportate de sistemul educativ şi de eventualele întreprinderi la care cel în

cauză a fost angajat anterior;e) evaluarea procedeelor (a procesului prin care resursele au fost

alocate şi consumate în vederea obţinerii unui rezultat), acest nivel almăsur ării fiind limitat în bilanţul social la un număr restrâns de indicatori,cum sunt: numărul de reuniuni ale Comitetului de igienă şi securitate, numărul de salariaţi cărora li s-a refuzat un stagiu decalificare etc.

Datele bilanţului social ilustrează cel mai complet outputul,

respectiv nivelul măsur ării brute a rezultatelor , ca şi aprecierea eforturilor desf ăşurate prin intermediul inventarului şi a inputului.Indicatorii cuprinşi în bilanţul social îmbracă forme de expresie

multiple: nominală (valoare absolută), ordinală (calificare a elementelor),statistică (medii, mediane), de raport (procentuală) sau binar ă (da/nu).Forma de expresie nominală este cel mai frecvent întâlnită, celelalte forme pretându-se mai mult la prelucr ări critice. Indicatorii binari sunt folosiţi înlipsa datelor măsurabile nemijlocit.

• Limite ale experien ţ ei franceze. Începând cu anul 1978, Franţa a

introdus obligaţia legală, pentru toate întreprinderile şi subunităţile cu




peste 300 de salariaţi, de a întocmi anual bilanţul social7 indiferent deformă şi obiect de activitate. Fac excepţie administraţiile şi serviciile publice. Prin urmare sunt excluse de la această prevedere toateîntreprinderile mici şi mijlocii, adică tocmai întreprinderile care utilizează rareori alte instrumente de gestiune socială şi pentru care bilanţul social ar putea asigura un minim vital în acest domeniu. Organizaţiile sindicale s-au pronunţat pentru coborârea pragului de elaborare a bilanţului social la 50de salariaţi, ceea ce reprezintă numărul minim de salariaţi pentruconstituirea comitetului de întreprindere, în altă ordine de idei, statul nueste interesat să-şi supună propriile administraţii şi servicii unor obligaţiisuplimentare, iar pe de altă parte, în actuala formă a bilanţului,organizaţiile sindicale nu sunt suficient motivate, prin însăşi utilitatea lui

practică, pentru a susţine asiduu extinderea efectelor legii cu privire la bilanţul social.Adeseori, conducătorii întreprinderilor consider ă comitetul de între-

prindere - care avizează bilanţului social şi care constituie principaluldestinatar al acestuia - drept o "emanaţie" a organizaţiilor sindicale, iar examinarea bilanţului este apreciată ca o posibilă sursă de revendicări,ceea ce generează din partea conducătorilor reticenţă si scepticism.

De fapt, bilanţul social este considerat mai mult ca o formalitateadministrativă. Revirimentul aşteptat ar ţine - alături de alte măsuri de

"democratizare" supuse atenţiei în paginile următoare - de concepereacâtorva modele diferenţiate de bilanţ social, adaptate realităţilor din totatâtea întreprinderi-tip sau într-o concepţie de integrare, de elaborare aunui tablou socio-economic care ar evidenţia simultan situaţia globală si performanţele capitalului financiar şi ale capitalului uman alîntreprinderii8.

Conducerea întreprinderii şi reprezentanţii personalului - de comunacord, în funcţie de situaţia specifică - pot opera modificări şi adaptări ale

cadrului legal al indicatorilor. Se pot introduce noi informaţii, dar suprimarea unor indicatori este interzisă. Chiar dacă conţinutul şi modulde calcul al indicatorilor este reglementat unitar, la latitudineaîntreprinderii este lăsată stabilirea unor niveluri ale schimbării, precumtranşele de vârstă şi propunerile de remuneraţie. Toate aceste ajustări facgreoaie comparaţiile de la o întreprindere la alta, cel puţin pentru anumiţiindicatori. De altfel, comparaţiile între bilanţurile sociale ale unor întreprinderi diferite nu sunt încurajate.

7 R. Danziger, Bilan Social, în Encyclopâdie de gestion, vol. l, op. cit, p. 246-2478 Idem, p. 256



Bilanţul social

Aproape 80% din informaţiile necesare elabor ării bilanţurilor sociale sunt extrase din declaraţii fiscale şi sociale pe care întreprinderilele întocmeau şi înainte de 1978.

Textul legii nu stipulează nici o procedur ă de control sau decertificare a datelor de către un expert exterior întreprinderii.

Singura sancţiune prevăzută priveşte neprezentarea bilanţului social.Situaţiile de bilanţ incomplet, inexact sau de nerespectare a

termenului nu sunt prevăzute expres ca debite, dar desigur că reprezentanţii personalului şi alţi beneficiari vor fi informaţi desprecaracterul par ţial sau denaturat al documentului, ceea ce va avea efectulunei veritabile sancţiuni asupra reputaţiei celui sub conducerea căruia seelaborează bilanţul social - directorul întreprinderii. Atenţia delegaţilor şi

reprezentanţilor sindicali este atrasă de omisiuni, erori voluntare siîntârzieri nejustificate.

11.2 Elaborarea şi difuzarea

• Culegerea informa ţ iilor şi preg ă tirea proiectului. Elaborarea bi-

lanţului social nu se face, de regulă, printr-un procedeu bine structurat caîn cazul bilanţului contabil. Concret, este vorba de valorizarea

indicatorilor stabiliţi.Culegerea informaţiilor şi pregătirea proiectului, ca primă fază în în-

tocmirea şi valorificarea bilanţului social, ridică probleme de natur ă organizatorică şi tehnică.

Culegerea informaţiilor semnifică cercetarea şi concentrarea datelor provenite de la compartimentele structurii organizatorice a întreprinderii.

Circulaţia informaţiilor poate să se dovedească dificilă atâta timp cât între- prinderile nu şi-au dezvoltat suporturile de informaţii şi procedurile ad-hocde obţinere a acestora, în acest cadru, caracteristicile definitorii ale infor-

maţiilor trebuie să le constituie disponibilitatea şi accesibilitatea.Etapa culegerii informaţiilor este urmată de asamblarea, ordonarea

şi tratarea lor.În general, compartimentele de personal (resurse umane) dispun de

cel mai mare număr de informaţii - organizate, de dorit, într-un fişier al personalului - şi procedee pentru elaborarea bilanţului social, prin urmare,responsabilitatea întocmirii revine cel mai adesea acestor compartimente9.Compartimentele contabile şi financiare, precum şi eşaloanele ierarhice

9 J. Igatens, J.M, Peretti, op. cit.




superioare îşi aduc propria contribuţie la culegerea informaţiilor necesare.De asemenea, informaţii utilizate în elaborarea bilanţului social seregăsesc şi la nivelul altor compartimente.

Pentru o întreprindere f ăr ă subunităţi dispersate geografic, sarcina pregătirii bilanţului social îi revine compartimentului centralizat de personal. Şansele ca serviciul personal să fie deja în posesia tuturor informaţiilor necesare cresc în situaţia organizării întreprinderiipotrivit modelului funcţionării clasice (organizarea funcţională) (figura11.1.)10.

În acest caz, compartimentul personal este frecvent solicitat de cătredirecţia generală pentru întocmirea unor tablouri de bord, într-o aşamanier ă încât în multe întreprinderi este folosit ca tablou de bord lunar un

bilanţ social simplificat.Când întreprinderea are o structură "pe produse" sau "peregiuni" (cu subunităţi dispersate pe zone geografice (figura 11.2.)), problema culegerii informaţiilor este mai delicată, pentru fiecareresponsabil de linie prioritatea trebuind să o constituie respectareatermenului de înaintare a datelor.

Dacă întreprinderea are o structură de tip "matriceal" (figura11.3.) culegerea informaţiilor şi pregătirea bilanţului social au loc lanivelul compartimentului personal, în această situaţie, obişnuinţa de a fi

supuse presiunilor responsabililor operaţionali înarmează compartimentelefuncţionale cu o bună experienţă şi operativitate, astfel încât în pregătirea bilanţului social apar puţine dificultăţi.

Figura 11.1 Modelul organizării funcţionale a întreprinderii

10 V. Olteanu, Economia întreprinderii turistice, Universitatea Independentă DimitrieCantemir, Bucureşti, 1991, p. 39



Bilanţul social

Figura 11.2 Modelul organizării întreprinderii "pe produse" sau "pe regiuni"

Figura 11.3 Modelul organizării de tip "matriceal" a întreprinderii

Furnizarea informaţiilor pentru fiecare indicator poate fi repartizată pe compartimentele care dispun de aceste informaţii printr-o grilă derepartizare.

Un sistem informatic adecvat permite ţinerea la zi a fişierelor dedate şi editarea nu numai a bilanţului social anual, dar şi a unui tablou de bord social sub forma bilanţului social lunar,

• Avizarea proiectului se face diferit. Astfel:Pentru o întreprindere care nu deţine subunităţi cu bilanţ social

propriu, directorul transmite proiectul bilanţului social comitetului deîntreprindere cu 15 zile înainte de data reuniunii acestuia, dar nu maitârziu de 30 aprilie a anului următor celui pentru care s-a întocmit bilanţulsocial. Susţinerea proiectului se face în principal de către director, iar concluziile la care ajunge comitetul de întreprindere sunt evidenţiate prin




avizul cu caracter consultativ emis11. Proiectul este comunicat, deasemenea, şi delegaţilor sindicali, ei putându-şi prezenta observaţiile prinreprezentanţii sindicali de pe lângă comitetul de întreprindere.

Examinarea proiectului bilanţului social în cadrul unei reuniuni, aşacum propune legislaţia franceză, se poate dovedi în practică insuficientă pentru o analiză pertinentă. Soluţia o poate constitui supunerea spreanaliză a unor capitole înainte de data reuniunii în cadrul căreia se emiteavizul, pe baza informaţiilor disponibile în acel moment sau chiar examinarea unor indicatori de-a lungul întregului an, în reuniunile lunareale comitetului de întreprindere12, în acest fel, proiectul final al bilanţuluisocial dobândeşte un caracter recapitulativ al unor informaţii dejaanalizate şi competente şi se elimină neajunsurile care ţin de examinarea

în cadrul unei singure reuniuni a tuturor indicatorilor, adică a 3-400 deinformaţii cifrice, pe fondul capacităţii limitate de analiză şi înţelegere amembrilor comitetului de întreprindere, care nu au întotdeauna pregătireanecesar ă. Această capacitate limitată explică în practică unele situaţii deatitudine pasivă şi absenţă a comentariilor în cadrul unicei reuniuni deexaminare a proiectului bilanţului social.

Discutarea proiectului constituie ocazia pentru membrii comitetuluide a-şi exprima şi face publică poziţia lor în legătur ă cu politica socială aîntreprinderii. Discuţiile din cadrul reuniunii sunt consemnate într-un

proces verbal. Avizul se dă în scris şi el poate să privească atât forma, câtşi conţinutul proiectului.

În termen de 15 zile de la data reuniunii, bilanţul social - cueventuale modificări în conformitate cu avizul comitetului de întreprindere- împreună cu procesul-verbal al reuniunii comitetului sunt înmânateinspectorului de muncă.

Pentru o întreprindere cu subunităţi care-şi întocmesc bilanţulsocial distinct, înainte de examinarea bilanţului întreprinderii sunt

pregătite şi transmise comitetelor de la nivelul subunităţior bilanţurilesociale proprii. Ca şi în cazul bilanţului social al întreprinderii care nudeţine subunităţi independente, reuniunea comitetului pentru avizarea bilanţului subunităţii are loc înaintea datei limită de 30 aprilie a anuluiurmător, în termen de 15 zile de la data reuniunii, bilanţul social însoţit de procesul-verbal respectiv sunt transmise inspectorului de muncă.

Proiectul bilanţului social al întreprinderii, precum si bilanţurile sub-unităţilor şi avizele emise sunt prezentate comitetului central al

11 B. Martory, D. Crozet, op. cit., p. 151-15212 J. Igalens, J.-M. Peretti, op. cit.



Bilanţul social

întreprinderii înainte de data de 1 iulie. Avizul emis cu prilejul reuniuniiamintite priveşte bilanţul social al întreprinderii şi nu se extinde asupra bilanţurilor subunităţilor. Acţionează aici un principiu al delimităriicompetenţelor între comitetele de la nivelul subunităţilor şi comitetul deîntreprindere. Pe de altă parte, bilanţul social al întreprinderii nu se rezumă la o simplă însumare a bilanţurilor subunităţilor.

• Difuzarea bilan ţ ului social. În etapa avizării şi imediat după aceea, bilanţul social este adus la cunoştinţa membrilor comitetului de întreprindere sau instituţie, delegaţilor sindicali, precum şiinspectorului de muncă, ca reprezentant al administraţiei de stat, care poate astfel să verifice dacă anumite reuniuni ale Comitetului de igienă şisecuritate s-au ţinut.

Bilanţul social al societăţilor comerciale pe acţiuni, împreună cuavizul comitetului de întreprindere este pus la dispoziţia tuturor acţionarilor, în cadrul dreptului lor la informare, fiindu-le transmis lacerere, în aceleaşi condiţii cu documentele economico-financiare (bilanţulcontabil, contul de profituri şi pierderi)13. Societăţile care publică şidistribuie acţionarilor broşura anuală a întreprinderii includ aici integralsau o parte din bilanţul social.

În cadrul unei politici sociale dinamice, bilanţul social este difuzatîn mod obişnuit tuturor salariaţilor sau doar acelora care solicită aceasta în

mod expres.Dacă bilanţul social al subunităţii stă la dispoziţia salariaţilor respec-

tivi, în schimb nu este prevăzută regula ca acest document să fie primit saucerut de către acţionari.

Alături de aceste destinaţii cu caracter obligatoriu ale bilanţuluisocial, practica a consacrat şi posibilităţi de difuzare facultativă. Aceastacu atât mai mult cu cât se consider ă că, deşi este un document de uz intern,informaţiile prezentate în bilanţul social nu au caracter secret.

Similar broşurii anuale, bilanţul social constituie astfel un mijloc demai bună cunoaştere şi publicitate în relaţiile cu ter ţii, fie ei clienţi,furnizori, investitori, creditori sau consumatori, modalităţile de difuzaref ăcându-l, în cele mai multe cazuri, disponibil şi acestora din urmă. Uneleîntreprinderi susţin acţiuni speciale în acest scop: conferinţe de presă,transmiterea bilanţului social diferitelor centre de documentare,favorizându-se crearea unor bănci de bilanţuri sociale. Exploatarea bilanţurilor în presă conduce adeseori la comparaţii între întreprinderi.

În general, imaginea creată este aceea a unei întreprinderi care des-

13 R. Danziger, Bilan social, Encyclopedie du gestion, vol. I, op.cit, p. 247-248




f ăşoar ă o politică socială luând în calcul interesele salariaţilor săi, bilanţulsocial devenind astfel o sursă de reflecţie pentru potenţialii parteneriinteresaţi într-o afacere. Dar odată declanşată o politică de comunicare şitransparenţă din partea întreprinderii, aceasta nu va putea fi întreruptă înmomentul în care bilanţul evidenţiază evoluţii negative, ceea ce va pune ladispoziţia comunităţii informaţii pentru interpretări evident nefavorabile.

11.3 Utilizarea bilanţului social

• Instrument de informare. În această calitate, bilanţul social ac-ţionează în mediile în care se realizează difuzarea lui. Se identifică astfel o

informare internă şi o informare externă.

În principal, bilanţul social constituie un progres în domeniulinformării pentru trei categorii de beneficiari:

reprezentan ţ ii personalului, pentru care un document unicanual înlocuieşte datele dispersate puse Ia dispoziţie laintervale de timp diferite; salaria ţ i, bilanţul social afirmându-se în locul unei informări

fragmentare şi cu importante "pete albe";beneficiarii externi, în primul rând acţionarii.

Avantajele difuzării largi a bilanţului social sunt limitate decaracterul abstract al informaţiilor cifrice, de absenţa comentariilor, denecesitatea cunoaşterii conţinutului indicatorilor şi a metodei de analiză14.De aceea, condiţia prealabilă pentru realizarea obiectivului informării oconstituie capacitatea de a înţelege şi interpreta datele sociale concentrateîn bilanţ.

Dându-le posibilitatea de a cunoaşte mai bine politica şi performanţele sociale ale întreprinderii pornind de la elementele pe care eile ignorau înainte în cea mai mare parte, bilanţul social poate declanşacuriozitatea salariaţilor. Unele întreprinderi difuzează sistematicsalariaţilor bilanţurile sociale, în general prin poştă. Dezavantajul îlconstituie dificultatea de a pătrunde sensul tuturor informaţiilor, exclusivcifrice şi, implicit, aride. Soluţia o poate constitui completarea listeiindicatorilor cu comentarii explicative, cel puţin pentru indicatoriisemnificativi sau integrarea bilanţului într-un raport social care conţine şi

14 Idem, p. 249-251



Bilanţul social

comentarii, a căror obiectivitate trebuie să fie controlată, în eventualitatea prezentării unei sinteze a bilanţului social, trebuie asigurate mijloacele decontrol care să evite "manipularea" informaţiilor prin ascunderea factorilor nefavorabili şi accentuarea punctelor pozitive.

Este recunoscut că pentru a asigura înţelegerea şi interpretarea co-rectă a bilanţului social se impune şi îmbunătăţirea pregătirii beneficiarilor. Cu aportul unor specialişti din exteriorul întreprinderii aufost iniţiate cursuri de pregătire, care au debutat cu chestionarea personalului asupra propriilor nevoi de informare socială, r ăspunsurilefiind de natur ă să orienteze pregătirea prioritar înspre înţelegereaindicatorilor care prezintă interes. Inventarierea nevoilor de informare aevidenţiat interesul sporit acordat problemelor de remunerare şi securitate

la locul de muncă. Concluzia a fost că pregătirea pentru înţelegerea şiinterpretarea datelor sociale trebuie să fie precedată de o pregătireeconomică de bază.

Şi totuşi, în condiţiile în care relativa indescifrabilitate şiincompetenţa sunt un dat, factorii de decizie nu ar trebui să se resemnezeacceptând un anumit dezinteres din partea salariaţilor faţă de acestdocument?

Un astfel de punct de vedere neglijează efectele benefice aleinformării: salariaţii neinformaţi nu posedă cunoştinţe şi nu pot face

sugestii; ei sunt puţin motivaţi si deci slab productivi. Informaţia socială

are, prin urmare, o vocaţie care depăşeşte satisfacţia în muncă; ea este ocomponentă a performanţei întreprinderii (figura 11.4).

Figura 11.4 Raportul informaţie-satisfacţie

în determinarea performanţei economice

Presa de întreprindere joacă şi ea un rol important prin aceea că esteun mijloc care permite publicarea, comentarea şi analiza bilanţului social.

Bilanţul se manifestă şi ca un instrument de informare pentru

cadrele de conducere cu responsabilităţi în domeniul gestiunii sociale.Informaţiile cuprinse în bilanţurile sociale stau la baza planificării unor




activităţi. Exemple pot constitui programele "ameliorarea condiţiilor demuncă", "igienă şi securitate" sau "formare". Neavând caracter prospectiv, bilanţul social constituie un instrument de informare incomplet - ceiinteresaţi nu găsesc aici proiectele de modificare a efectivelor de salariaţi,

proiectele de evoluţie a salariilor etc. - şi nu asigur ă definirea strategiilor sociale ale întreprinderii, în schimb, bilanţul social ofer ă elemente de

evaluare a politicii sociale a întreprinderii, prin aceasta contribuind ladiagnosticul social al acesteia. De asemenea, bilanţul social nu cuprindeindicatori ai măsur ării eficacităţii psihosociale a acţiunilor iniţiate, cumsunt climatul social şi satisfacţia în muncă.

Informarea sensibilizează cadrele asupra rolului lor în punerea înoper ă a politicii sociale şi favorizează implicarea acestora în chiar procesulde informare.

Interpretarea aceloraşi rezultate economico-financiare se face diferit pentru politici sociale diferite. O politică socială dinamică, cu implicaţiifavorabile pe termen mediu este apreciată de acţionari ca oferind premiseale unei stabilităţi financiare şi anticipând cu doi sau trei ani înainte

situaţia economică a întreprinderii. Studiile confirmă legăturile dintre performanţele sociale şi cele economice, deşi relaţiile de cauzalitate nusunt clare.

Larga difuzare în exterior facilitează în practică comparaţiile între

bilanţurile sociale ale unor întreprinderi diferite, iniţiatorii principali ai

acestor analize fiind organizaţiile sindicale. Exacerbarea funcţiei deinformare în mediul exterior face ca uneori bilanţul social să fie considerat

instrument de relaţii publice.• Instrument de aplanare a diferendelor . Punând la dispoziţie un

set de informaţii unanim recunoscute, pe baza cărora să se desf ăşoare ne-gocierile, bilanţul social satisface nevoia de informaţie socială corectă şi

completă cu ocazia diferendelor colective de muncă15. Aceasta facilitează stabilirea de înţelegeri şi încheierea de acorduri între păr ţi.

• Instrument de gestiune. Deşi nu a fost conceput cu această

funcţie, în măsura în care favorizează identificarea şi tratarea problemelor

sociale, bilanţul constituie şi un instrument de gestiune socială. Bilanţul social ofer ă un diagnostic al punctelor tari şi al

disfuncţionalităţilor din cadrul subsistemului social al întreprinderii.Eforturile de remediere trebuie integrate într-o strategie globală de

planificare şi gestiune socială. Sistemul global de gestiune socială al uneiîntreprinderi cuprinde o succesiune de instrumente, în conţinutul unora,alături de elementele de politică socială, regăsindu-se şi aspecte

15 J. Igalens, J.-M. Peretti, op. cit.



Bilanţul social

economico-financiare (tabelul 11.2)16.Tabelul 11.2

Elementele definitorii ale instrumentelor sistemului global

de gestiune socială

Instrumente ConţinutPlan socialBuget socialBilanţ socialTablou de bord social

obiectivemijloacerezultateabateri (corecţii)

Urmările unei astfel de strategii pot fi dintre cele mai variate:

includerea unui medic în comisia tehnică de achiziţionare a unor echipamente care vor avea repercusiuni asupra condiţiilor de muncă,constituirea unui grup care să se ocupe de primirea şi integrarea noilor

angajaţi etc.Dacă o întreprindere mare dispune de toate aceste instrumente, o în-

treprindere mică sau de dimensiuni medii, inclusiv cele cu până la 1000 de

salariaţi îşi pot asigura prin bilanţul social un instrument minimal pentruconducerea gestiunii sociale şi reducerea disfuncţionalităţilor neaşteptate17.

Demersul propriu controlului gestiunii necesită împăr ţireaindicatorilor bilanţului social în indicatori de structur ă, care exprimă situaţia la un moment dat (efectiv salariat etc.) şi indicatori de performanţă, care evidenţiază mişcările înregistrate (salariaţi promovaţi

etc.). Obiectivul constă în analiza celor două serii de indicatori, pentru atrage concluzii cu privire la măsurile adoptate. Astfel, dacă 40% din personal a fost sensibilizat prin cursuri speciale asupra urmărilor accidentelor de muncă, iar rata accidentelor a scăzut de la 3 la 2%, se poate considera cu legitimitate că există o relaţie între acţiunea întreprinsă

şi rezultatul obţinut.În general, presiunii conflictelor sociale de pe urma insatisfacţiilor şi

tensiunilor, care antrenează costuri f ăr ă compensaţii, îi este de dorit antici- parea aşteptărilor personalului, cu obiectiv final ameliorarea performanţelor întreprinderii.

Contabilitatea se dovedeşte incapabilă de a ţine socoteala costului

unei disfuncţionalităţi sociale, cum ar fi absenţa unui muncitor de la postulsău. Absenţele, ca şi nerespectarea detaliilor tehnologice sau a calităţii în-

16 J. Igalens, J.-M. Pereţii, op. cit., p. 15217 B. Martory, D. Crozet, op. cit., p, 152




carcă costul de producţie, la originea acestor neajunsuri stând o proastă gestiune a capitalului uman.

Bilanţul social identifică câmpul de analiză al unor astfel deneajunsuri prin anumiţi indicatori care cristalizează insatisfacţiile şi

tensiunile. Pentru absenţe, de exemplu, la costurile directe măsurabile seadaugă costurile provenind din reglarea adoptată (ore suplimentare sau

subutilizarea capacităţii de producţie) şi costurile difuze (subactivitate,gestiunea absenţelor). In materie de politică socială se pune frecvent problema acestor aşa-zise "costuri ascunse". Categoria costurilor ascunsetrebuie luată şi în calculul raportului costuri/avantaje în domeniul

investiţiilor. De pildă, într-un studiu, eliminarea lucrului de noapte antrenao investiţie de 7000 unităţi băneşti şi avantaje de 2300. Însă îndeterminarea sumei avantajelor au fost avute în vedere numai economiile

realizate prin nemaiacordarea sporului pentru munca de noapte şireducerea personalului de întreţinere. Pentru o justă fundamentare adeciziei vor trebui luate în calcul şi alte tipuri de avantaje, anumecategoria "avantajelor ascunse" (creşterea productivităţii, reducerea

absenteismului etc.).



1. Bilanţul social este:a) un tablou care evidenţiază echilibrul dintre resursele sociale ale

întreprinderii şi folosirea lor

b) un tablou ce exprimă starea socială şi condiţiile de muncă dinîntreprinderec) ambele r ăspunsuri sunt corected) nici un r ăspuns nu este corect

2. Bilanţul social se elaborează:a) anual c) trimestrial b) lunar d) semestrial

3. Prima ţară care a adoptat o reglementare cu privire la prezentareadatelor sociale sub formă de bilanţ social a fost:a) SUA c) Franţa b) Marea Britanie d) Italia

4. Capitolele bilanţului social sunt: posturi de muncă, remunerarea,condiţiile de igienă şi securitate, alte condiţii de muncă, formare,alte condiţii de viaţă şi:a) relaţii profesionale c) promovări b) acţiuni sociale d) formare profesională

5. Informaţiile necesare bilanţului social sunt extrase din declaraţiifiscale şi sociale în proporţie de:a) 50% c) 70% b) 60% d) 80%

6. Câte niveluri ale măsurării sociale se disting în general în cadrul

bilanţului social?a) 3 c) 7 b) 5 d) 9

Autoverificarea cunoştinţelor

din capitolul 11




7. Outputul reprezintă în cadrul bilanţului social:a) unul dintre nivelurile măsurii

socialec) rezultatele negative

b) rezultatele obţinute d) toate r ăspunsurile sunt corecte

8. Cel mai delicat nivel al măsurii sociale se consideră:a) invetarul c) evaluarea procedeelor b) outputul d) evaluarea rezultatelor

9. Nivelurile măsurii sociale cel mai complet ilustrate în bilanţul socialsunt:a) outputul, inputul şi evaluarea procedeelor

b) inventarul, inputul şi evaluarea procedeelor c) invetarul, inputul şi outputuld) nici un r ăspuns nu este corect

10. Comparaţiile între bilaţurile sociale ale întreprinderilor suntrelevante?a) da c) da, pentru că ele cuprind aceleaşi capitole de indicatori b) nu d) doar într-o mică măsur ă în cazul întreprinderilor

asemănătoare

11. Cel mai adesea responsabilitatea întocmirii bilanţului social revine:a) compartimentului de personal c) departamentului administrativ b) managerului de resurse umane d) unei echipe special constituite

12. Dacă o întreprindere este organizată "pe produse", atunciprioritatea în culegerea datelor pentru bilanţul social estereprezentată de:

a) găsirea tuturor informaţiilor necesare b) respectarea termenului de înaintare a datelor c) familiarizarea cu datele ce trebuie culesed) realizarea tablourilor de bord

13. Susţinerea bilanţului social în cadrul comitetului de întreprinderese face în principal de către:a) director c) biroul de personal b) managerul de resurse umane d) serviciul de personal



Bilanţul social 14. După ce comitetul de întreprindere şi-a dat avizul, bilanţul social:

a) este înmânat inspectorului de muncă b) este comunicat directorului generalc) se întoarce la departamentul de resurse umaned) e arhivat

15. Difuzarea bilanţului social presupune informarea mai multorcategorii, printre care:a) comitetul de întreprindere, delegaţii sindicali şi salariaţii b) comitetul de întreprindere, acţionarii şi salariaţiic) inspectorul de muncă, acţionarii, delegaţii sindicali şi salariaţiid) toate r ăspunsurile sunt corecte

16. Ca instrument de informare, bilanţul social este destinat:a) mediului intern c) atât mediului intern, cât şi celui extern b) mediului extern d) macromediului

17. Date fiind ariditatea informaţiilor bilanţului social şi capacitateascăzută de înţelegere a beneficiarilor, managerii trebuie să accepteun anumit dezinteres din partea salariaţilor?a) da c) da, pentru că nu s-ar justifica costurile de instruire

b) nu d) nu, pentru că se neglijează astfel efectele benefice aleinformării

18. Bilanţul social poate fi utilizat ca instrument de:a) informare c) gestiune b) aplanare a diferenţelor d) toate r ăspunsurile sunt corecte

19. Indicatorii bilanţului social pot fi împărţiţi în:

a) de structur ă şi de performanţă c) endogeni şi exogeni b) primari şi secundari d) simpli şi complecşi

20. Între instrumentele sistemului global de gestiune socială nu senumără:a) planul social c) bilanţul social b) tabloul de bord social d) programul social




Întrebarea R ăspunsul Întrebarea R ăspunsul1. D 11. A2. A 12. B3. C 13. A

4. A 14. A5. D 15. D6. B 16. C7. D 17. D8. D 18. D9. C 19. A10. D 20. D

R ăspunsuri corecte



Bilanţul social

1. Ce efect pozitiv are bilanţul social asupra organizaţiei, potrivitministrului muncii din Franţa?a) reduce numărul conflictelor fructuoase b) sporeşte numărul conflictelor care for ţează progresulc) stabileşte un echilibru între resursele sociale şi folosirea lor

d) informează retrospectiv şi recapitulativ

2. Bilanţul social cuprinde informaţii:a) exclusiv cantitative c) cantitative şi calitative b) calitative d) comentate

3. Bilanţul social cuprinde o serie de indicatori care:a) sunt acceaşi pentru toate sectoarele de activitate b) difer ă în funcţie de sectorul de activitate

c) difer ă în funcţie de sectorul de activitate şi numărul de salariaţid) se împart în 20 de capitole

4. Între limitele experienţei franceze privind utilizarea bilanţuluisocial se numără:a) IMM-urile nu sunt obligate să întocmească bilanţ social b) managerii îl privesc cu reticenţă c) este apreciat ca o posibilă sursă de revendicări

d) toate r ăspunsurile sunt corecte5. Bilanţul social cuprinde informaţii pentru:

a) 1 an c) 3 ani b) 2 ani d) 5 ani

6. Între nivelurile măsurii sociale nu se numără:a) inventarul c) evaluarea procedeelor b) inputul d) evaluarea satisfacţiei

Verificarea cunoştinţelor

din capitolul 11




7. În cadrul bilanţului social masa salarială anuală reprezintă unindicator al nivelului de măsurare:a) inventar c) output b) input d) evaluare a rezultatelor

8. Ştiind că nivelurile măsurării sociale sunt: inputul (1), outputul (2),evaluarea procedeelor (3), evaluarea rezultatelor (4) şi inventarul(5), ierarhia lor este următoarea:a) 1, 2, 3, 4, 5 c) 5, 3, 4, 1, 2 b) 5, 1, 2, 3, 4 d) 5, 1, 2, 4, 3

9. Indicatorii cuprinşi în bilanţul social ce au expresie binară suntfolosiţi:

a) frecvent c) doar la evaluarea rezultatelor b) în lipsa datelor măsurabile

nemijlocitd) la evaluarea procedeelor

10. Etapa de culegere a informaţiilor nu ridică probleme dacă informaţiile sunt:a) disponibile şi structurate c) accesibile şi structurate b) disponibile şi accesibile d) structurate şi complete

11. Probabilitatea ca serviciul de personal să aibă toate informaţiilenecesare întocmirii bilanţului social este mai mare dacă firma are ostructură:a) funcţională c) pe produse b) matriceală d) pe regiuni

12. Cele mai multe dificultăţi în realizarea unui bilanţ social apar încazul întreprinderea este organizată:a) funcţional c) pe produse

b) matriceal d) toate r ăspunsurile sunt corecte

13. Pentru ca analiza bilanţului social să fie pertinentă se recomandă ca:a) proiectul să fie comunicat delegaţilor sindicali b) indicatorii să fie examinaţi pe parcursul întregului anc) ambele r ăspunsuri sunt corected) nici un r ăspuns nu este corect



Bilanţul social 14. În cazul întreprinderilor cu subunităţi care î şi întocmesc distinct

bilanţul social, avizul comitetului central al întreprinderii priveşte:a) numai bilanţul social al

întreprinderiic) ambele r ăspunsuri sunt

corecte

b) numai bilanţurile subunităţilor d) nici un r ăspuns nu este corect

15. Difuzarea facultativă a bilanţului social se referă la:a) informarea delegaţiilor

socialec) valorificarea unui mijloc de mai

bună comunicare cu ter ţii b) informarea acţionarilor d) posibilitatea salariaţilor de a se

informa

16. Limita esenţială a bilantului social este dată de:

a) absenţa comentariilor c) număr de indicatori consideraţi b) lungime d) obiectivitate

17. Informarea salariaţilor cu privire la aspectele sociale din întreprindere pe baza datelor din bilanţul social reprezintă:

a) o componentă a performanţei c) un mijloc de informare externă b) o activitate ineficientă d) o nevoie rar satisf ăcută

18. Există legături, deşi relaţiile de cauzalitate nu sunt clare între:

a) performanţele economice şi cantitatea informaţiilor bilanţului social b) performanţele sociale şi cele economicec) performanţele sociale şi cele ale politicilor d) performanţele economice şi instrumentele gestiunii sociale

19. Mişcările înregistrate în cadrul salariaţilor sunt un indicator:a) de structur ă c) de performanţă b) complex d) calitativ

20. Conţinutul bugetului social este dat de:a) obiective c) rezultate b) mijloace d) abateri

Bilantul Social

Documents

Transcript of Bilantul Social