Smart defense și credibilitatea NATO

Am mai scris pe un ton foarte sceptic despre un concept paliativ, smart defense, lansat în NATO.

Reiau tema, mai mult provocat de un articol din JFQ -NATO ’ s Level of Ambition:Beyond

Strategic Reach by Dean A. Nowowiejki.

Este un articol care cântă prohodul actualului Concept strategic NATO. În condițiile unui nivel de

ambiție ridicat dar cu bugete naționale sărace pentru apărare, Conceptul strategic actual nu a reușit

decât parțial să răspundă unor provocări anterioare anului 2010. Nu ne ajută la tranziția din

Afganistan, nu a rezolvat problema NRFului, nu putem spune că avem mai multe capabilități la

dispoziția Alianței.

În acest context fără orizont, articolul lansează două propuneri.

Prima, autorul propune actualizarea Conceptului Strategic prin introducerea unui capitol de Smart

defense:”One is that the Alliance-wide strategic concept could use more tacit recognition of the

problem of means and the necessary dedication by members to the ambition of the Alliance through

defense spending. If Smart Defence proves successful as an approach, then maybe it deserves

inclusion in the published concept. As it is, the document is lean on recognition of the impact that

declining expenditures on the wrong things will have on the ability of the Alliance to execute its

desired missions. Since the draft of the strategy was produced in the office of the Secretary General

before Lisbon, perhaps the Secretary should now include his increasingly better defined Smart

Defence concepts in the published NATO strategy. This would give substance to the need to focus

on strategic means. ”. În principiu cred că se poate, formal și politic, dar oricum nu rezolvă

problema lipsei de voință politică. În plus conceptul, așa cum a fost negociat și acceptat de aliați nu

este un angajament ferm. Ar fi și imposibil să aplici cu adevărat principiul complementarității în

condițiile în care SUA este contributorul militar și financiar cel mai important. Dacă după mai bine

de 10 ani de Afganistan nu s-a reușit o complementaritate de tip nou (sigur că între SUA, UK,

Germania, Franța sau Turcia este mai ușor să realizezi complementaritatea care oricum exista și

înainte de Afganistan) în Alianță atunci trebuie să ne gândim la un cu totul alt tip de Smart defense

decât cel existent în Alianță, unul care să ia în calcul că politica națională de cheltuieli pentru

apărare este mai schimbătoare decât o știam noi din timpul Războiului Rece. În plus,

complementaritatea trebuie aplicată selectiv. De exemplu, când ai un buget de 20 de miliarde de

EURO pentru apărare poți alege să faci complementaritate de 3 miliarde, dar când ai buget de

avarie de 900 milioane de EURO, din care 70-80 % se duc pe salarii și pensii nu prea mai văd cum

să poate face complementaritate la achiziții.

A doua propunere, amendarea nivelului de ambiție pentru misiuni neplanificate, adică cele din sfera

apărării colective și descurajării: ”Contingency response is the core task most suspicious of

successful long-term execution. As governments realize that they cannot afford to pay for

reconstruction and stability operations for decades, perhaps this core task in the strategy needs

reexamination and further restriction in scope. Contingency response should pay as a reduced

strategic goal if NATO cannot come to terms with the reality of its modernization and defense

investment challenge ”. Propunerea în sine este un semnal pentru europeni, în special pentru

problemele permanente legate de limitările naționale care vizează nu doar Afganistanul ci și

obiectivele din sfera Articolului 5, de apărare colectivă.

Această propunere ridică și un semn foarte mare de întrebare privind modul în care evolueză

concepția americană despre Europa apărării, despre viitorul pe flancul estic al Alianțeiși despre

planurile de apărare în zona euro-atlantică.

Concret vor fi afectate direct două prevederi din actualul Concept strategic NATO, de la capitolul

Defence and Deterrence vezi citatele, iar indirect și alte prevederi din concept, de care nu discut

acum.

Para 19. ”-carry out the necessary training, exercises, contingency planning and information

exchange for assuring our defence against the full range of conventional and emerging security

challenges, and provide appropriate visible assurance and reinforcement for all Allies;”

Para 19. ”-develop the capacity to contribute to energy security, including protection of critical

energy infrastructure and transit areas and lines, cooperation with partners, and consultations

among Allies on the basis of strategic assessments and contingency planning;”

Ambele prevederi din paragraful 19 au fost amplu negociate și dezbătute anterior anului 2010, cu

multe concesii și compromisuri din partea celor două tabere, pro-atlantiștii și pro-europenii. În plus,

în baza acestor prevederi a fost configurată și politica americană de reasigurare strategică pentru

flancul estic. Deci, cu atât mai mult, această propunere ar trebui să fie un semnal de alarmă, un

indiciu privind punctul sensibil în care se află strategia SUA pentru Europa.

În cazul în care se vor intensifica propunerile americane privind actualizarea cât mai urgentă a

Conceptului Strategic, un răspuns european va trebui să fie livrat. Greu însă de spus cum va arăta

acest răspuns cu Federația Rusă, Siria și Iranul la ușă.