Oamenii învaţă prin participare în comunităţi de practică, progresând de la novice la expert, prin progresare, mentorat „participare periferică legitimă” în activităţile comunitare. Ca şi constructivismul social, situativitatea accentuează contextele sociale de învăţare, însă acest context e posibil să fie aproape – sau identic – de situaţia în care studentul va practica în cele din urmă. Învăţarea bazată pe muncă, dezvoltarea profesională continuă şi instruirea practică sunt exemple tipice pentru învăţarea situativă. Autenticitatea mediului este cel puţin la fel de importantă ca şi suportul pe care aceasta îl prevede: atenţia este mult mai puţin acordată activităţilor de învăţare formală.

Teoreticieni importanţi

SKINNERGAGNÉ(Instructivism şi proiectare instrucţională)

Piaget PapertKolbBiggs

Vygotsky (Dezvoltare Socială)Lauri Llard şi Pasc (Teoria Conversaţiei)

Lave şi Wenger(Comunităţi de Practică)Cole, Engstrom şi Wertsch (Activitate Teorie)

Implicaţii pentru învăţare

Odinea activităţii organizate

Progres prin conceptele componentului sau abilităţi

Obective evidente şi feedback

Platforme individualizate conform performanţei

Construcţia activă şi integrarea conceptelor

Probleme structurate III

Oportunităţi pentru reflexie

Stăpânirea sarcinilor

Dezvoltare conceptuală prin activitate colaborativă

Probleme structurate III Oportunităţi pentru

discuţie şi reflecţie Distribuirea sarcinilor

Participare la practici sociale de cercretare şi învăţare

Însuşirea comportamentelor, atitudinilor, valorilor şi abilităţilor în context.

Dezvoltarea identzităţilor

Dezvoloatrea învăţării şi a relaţilor

profesionale.

Implicaţii pentru predare

Analiză în unităţile componentei

Secvenţe progresive ale abilităţilor de la componentă la complex sau concepte.

Abordarea instrucţională evidentă pentru fiecare unitate

Obiective bine focalizate

Medii interactive şi provocări adecvate

Experimentare motivantă şi descoperirea principiilor

Adaptarea învăţării la conceptele/abilităţile existente.

Meditarea şi modelarea abilităţilor meta/cognitive, reflecţia.

Medii colaborative şi provocări corespunzătoare

Expermientaremotivantă şi descoperire distribuită

Sublinierea conceptelor/abilităţilor existente

Meditarea şi modelarea abilităţilor, inclusiv a abilităţilor sociale

Crează+ medii sigure pentru participare

Susţine dezvolotarea identităţilor

Facilitează dialoguri de învăţare şi relaţii

Elaborează oportunităţi

Implicaţii pentru evaluare

Reproducerea precisă a cunoştinţelor sau abilităţii.

Performanţa componentei

Criteriu de evidenţiere: un feedback rapid şi sigur.

Înţelegerea conceptuală (cunoştinţe şi abilităţi aplicate)

Performanţă extinsă Procese asemănătoare

rezultatelor Diferite credite de

excelenţă Dezvoltarea

autoevaluării şi autonomie în învăţare.

Înţelegere conceptuală (abilităţi şi cunoţinţe alicate)

Perfomanţă extinsă Proces şi participare în

funcţie de rezultate Diferite credite de

excelenţă Dezvoltarea evaluării

externe independente şi răspândirea responsabilităţii

Credit participare

Performanţă extinsă inclusiv o varietate de contexte

Autenticitatea practicii (valori, idei, competenţe)

Implică evaluatori externi

Exemplu abordări pedagogice

Instrucţie asistată Exerciţii şi

practică Proiectare

instrucţională Dialoguri

socratice

Avansare treptată din punct de vedere cognitiv

Învăţare experienţială (bazată pe ciclul de învăţare al lui Kolb)

Învăţare expermienttală

Medii de învăţare contrsuctiviste

Învăţare bazată pe problematică

Învăţare bazată pe cercetare

Predare reciprocă Model conversaţional Învăţare colaborativă

(asistată pe calculator)

Perioada de pregătire (cognitivă)

Învăţare situativă

Participare (periferică legitimă)

Dezvoltare profesională (continuă)

Învăţare bazată pe muncă

Toate abordările sdubliniază:În învăţare

Importanţa activităţii din partea studentului Necesitatea integrării prin activităţi, de exemplu

- din punct de vedere asociativ (construind abilităţi şui cunoştinţe despre component într-o performanţă extinsă)- din punct de vedere constructiv (abilităţi şi cunoţtinţe de integrare, planificare, reflecţie)- din punct de vedere situativ (dezvolotarea identităţilor şi a rolurilor)

În predare/evaluare

- centrarea construcivă a activităţilor pentru rezultate şi a rezultatelor prin criterii de evaluare

- importanţa feedback-ului (instrinsec sau extrinsec)

Ele diferă prin :

- autenticitatea activităţii - formalitatea structurilor şi secvenţelor activităţii- rolul şi importanţa altor persoane în medierea activităţii- accentuarea conservării/reproducerii sau a reflecţiei/internalizării- poziţia controlului (tutor, student sau evaluator)