Sistemul renal

Sistemul renal este alcatuit din rinichi si uretere (organe pereche) , vezica urinara si uretra (organe nepereche) . Rolul acestuia este de a mentine homeostazia mediului intern prin existenta unor procese fiziologice complexe de filtrare, absorbtie (activa si pasiva) si secretie. In urma acestor procese se formeaza urina prin intermediul careia sunt eliminati produsii reziduali ai metabolismului.  Urina formata la nivel renal trece si prin uretere si ajunge la vezica urinara unde stationeaza pentru perioade scurte de timp, dupa care este eliminata prin uretra.

Rinichii produc in medie pe minut aproximativ 125 ml de filtrat plasmatic. Din acestia 124 sunt reabsorbiti, iar 1 ml este eliminat prin urina. Diureza reprezinta cantitatea de urina excretata de rinichi in cursul unei zile si are o valoare de aproximativ 1500 ml.  Un alt rol al rinichilor este in mentinerea echilibrului hidro-electrolitic si la reglarea tensiunii arteriale (prin intermediul reninei) . De asemenea, rinichii secreta eritropoetina care este factor de crestere care stimuleaza eritropoeza si hidroxileaza prohormonul steroidian precursor in forma activa a vitaminei D3.

Anatomia si structura sistemului renal

1. Rinichii

Prezinta o margine concava catre medial (hilul renal unde se gasesc nervii, vasele sanguine, limfatice si ureterul) si o fata laterala convexa. Sunt localizati retroperitoneal, intinzandu-se aproximativ intre vertebrele T2-L3. Rinichiul stang este pozitionat de obicei superior de cel drept. Bazinetul renal este portiunea superioara dilatata a ureterului alcatuita din trei calice mari, fiecare din acestia ramificandu-se in mai multe calice mici.  Rinichii sunt situati retroperitoneal, intre vertebrele T12-L3, au o lungime de aproximativ 11 cm, latime de 6 cm si o grosime de 3 cm.  Principalele functii ale acestora sunt:- excretia majoritatii produsilor de catabolism, substante straine precum medicamente sau coloranti. - mentin constant volumul si compozitia lichidelor extracelulare prin control: hidro-electrolitic, al osmolaritatii si echilibrului acidobazic. - rol endocrin: prin secretia de renina, eritrogenina, 1,25 dihidroxicol- calciferol, prostaglandine. 

- reglarea tensiunii arteriale si a volemiei- producerea urinii

Rinichiului i se descriu:- corticala renala situata la exterior- medulara renala la interior (contine piramide Malpighi si piramide Ferrein care patrund in corticala renala) .  Rinichiul are aproximativ 1-4 milioane de nefroni. Nefronul este considerat a fi unitatea morfo-functionala a rinichiului. 

Nefronul este alcatuit din:-corpuscul renal-tub contort proximal- ansa Henle-tub contort distal- tubi colectori-ducte papilare Se diferentiaza nefroni:- corticali (80-85%) cu ansa Henle scurta si corpusculul renal in corticala externa- juxtamedulari (15-20%) : ansa Henle este foarte lunga iar corpusculul renal se afla in corticala profunda Glomerulii renali filtreaza intr-o singura zi o cantitate de patru ori mai mare decat toata apa din organism, de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare si de 60 de ori mai mult decat volumul plasmatic. 

2. Ureterele

Sunt doua la numar, au aspect tubular, o lungime de aproximativ 10-12 cm lungime. Sunt situate retroperitoneal, intre pelvisul renal si vezica urinara in care intra pe peretele posterior, oblic prin intermediul unei valve fiziologice. Trecerea urini in vezica urinara se face in jeturi intermitente odata cu undele de contractie.

Anatomia si structura ureterului

Ureterul este un organ musculo-membranos care se intinde de la jonctiunea pielo-uretrala pana la ostiul uretral. Ureterul are o lungime de aproximativ 25-30 cm si un diametru exterior de aproximativ 5-10 cm, cel interior fiind de aproximativ 3 mm.  Cele doua orificii uretrale si orificiul uretral al vezicii urinare constituie unghiurile trigonului vezical Lieutaud.  Ureterul este inconjurat de o condensare a tesutului conjunctiv retroperitoneal numita fascia ureterala(„parangiul ureteral”) care superior se continua cu cele doua

foite ale fasciei renale, inferior se continua la nivelul spatiului plevis-subperitoneal cu densificarile tesutului conjunctiv de aici. 

Ureterul este un organ primitiv retroperitoneal caruia i se descriu trei portiuni:- una abdominala intinsa de la jonctiunea pielo-ureterala pana la nivelul liniei terminale a pelvisului osos. Aceasta este subimpartita de creasta iliaca intr-un segment lombar si unul iliac. - una pelvina, de la stramtoarea superioara a bazinului pana la vezica urinara. Este subimpartita in: segment parietal si segment visceral (liber) - una terminala, intraparietala/intramurala

Ureterul prezinta urmatoarele curburi:- in plan frontal: curbura juxtarenala si curbura pelvina- in plan sagital: curbura marginala determinata de trecerea peste vasele iliace si linia terminala. 

Calibrul ureterului este neuniform, descriindu-i-se:- trei portiuni ingustate: la nivelul jonctiunii pielo-ureterale numita stramtoarea superioara, la nivelul flexurii marginale, numita stramtoare marginala si la nivelul portiunii intravezicale a ureterului numita stramtoarea inferioara. - doua segmente dilatate: dilatatia abdominala si dilatatia pelvina. 

Peretele ureterului este alcatuit din trei straturi:- adventicea: stratul extern, fibros- musculara: cu fibre musculare netede longitudinalela periferie, circulare la mijloc si iar longitudinale la interior- mucoasa: tunica interna care captuseste lumenul ureterului

Vascularizatia arteriala a ureterului- in portiunea lombara:artera renala sau ramurile sale, artera suprarenala inferioara si artera polara inferioara, artera gonadala. - la nivelul flexurii marginale: ramuri din artera iliaca comuna sau artera iliaca interna- in portiunea pelvina: ramuri din arterele vezicala inferioara, rectala mijlocie, deferentiala (barbat) /uterina (femeie). 

Vascularizatia venoasa a ureterului- venele ureterale

Drenaj limfatic este realizat pe calea a trei retele capilare limfatice:- adventiceala

- musculara- submucoasa

Inervatia:- este asigurata de plexul ureteral alcatuit din fibre simpatic si parasimpatice provenite din:- plexul renal si plexul intermezenteric pentru peretele abdominal- plexul hipogastric pentru ureterul pelvin- fibrele simpatice preganglionare au originea in nucleul intermedi-lateral, segmentele T10-L1, luand calea nervilor splanhnic mic, renal Walter si lombari, apoi fac sinapsa in ganglionii plexului celiac, respectiv ganglionul hipogastric. - fibrele parasimpatice preganglionare au originea in nucleul dorsal al vagului si nucleul parasimpatic sacral S2-S4 si fac sinapsa cu neuronii ganglionari parietali.

Functia ureterelor

Ureterele transporta urina de la rinichi catre vezica urinara, iar urina nu-si modifica semnificativ compozitia pe parcursul acestui traseu. Ureterele trec prin muschiul detrusor si se deschid in vezica urinara in trigonul vezical. Fiziologic, ureterele strabat oblic peretele vezicii urinare pentru cativa centimetri. Segmentele terminale ale ureterelor sunt comprimate de muschiul detrusor, in acest fel prevenindu-se curgerea retrograda a urinei odata cu cresterea presiunii intravezicale (in timpul mictiunii sau compresiei vezicale). Fiecare unda peristaltica se deplaseaza de-a lungul ureterului determinand cresterea presiunii intrauretrale, in acest fel se produce deschiderea segmentului terminal intraparietal si evacuarea urinii in vezica urinara.

3. Vezica urinara

Este organ musculo-cavitar, cu mare plasticitate al carui principal rol este de a depozita urina.  Aceasta este alcatuita din corp si col.

Anatomie/structura vezicii urinare

Vezica urinara este segmentul dilatat al cailor utinare, un rezervor musculo- elastic care are rolul de a stoca si elimina urina. Vezica are forma ovoidala cu axul mare vertical (atunci cand este plina) si are o capacitate fiziologica medie de 250 cmc (valoare mai mare la femei comparativ cu barbatii) si un diametru vertical de 11-12 cm.  Vezicii urinare i se descriu patru portiuni:- apexul situat antero-superior

- fundul (baza), situat postero-inferior, de forma triunghiulara- corpul, situat intre apex si fundul vezicii. I se descriu patru fete: anterioara, doua laterale si una postero-superioara. - colul Din cauza dimensiunilor mici ale pelvisului fetal, vezica urinara se dezvolta ca organ abdominal peritoneal, fiind legata de peretele anterior al abdomenului prin intermediul unui mezou propriu numit mexocist, care este dispus sagital. Portiunea craniala a vezicii urinare se continua cu canalul alantoidian care in urma obliterarii formeaza apexul vezical. Portiunea obliterata a acestui canal se intinde de la apexul vezcii pana la ombilic, formand ligamentul ombilical median.  Vezica urinara este marginita de cele doua artere ombilicale, care se vor oblitera retrograd pana la originea ramurilor lor vezicale, arterele vezicale superioare dupa legarea cordonului ombilical. In primii doi ani de viata, concomitent cu dezvoltarea bazinului, vezica urinara coboara in pelvis, unde va si ramane definitiv.  Datorita acestui proces pe care il sufera vezica urinara:- mezoul sau se aplica pe peritoneul parietal anterior, cu care fuzioneaza, formand fascia de coalsecenta ombilico-prevezicala Ombredanne. - peritoneul visceral al fetei posterioare fuzioneaza cu peritoneul rectal anterior la barbat si cu peritoneul uterin anterior la femeie.  In urma acestui proces, vezica urinara devine organ secundar retroperitoneal, fiind initial preperitoneal si ulterior subperitoneal.  Mucoasa vezicii urinare este alcatuita din epiteliu de tranzitie, lamina propria din tesut conjunctiv lax si dens, apoi urmeaza o tunica musculara neteda. Atunci cand vezica urinara este in repaus, epiteliul este mai gros, fiind alcatuit din aproximativ cinci sau sase randuri celulare. Atunci cand vezica este destinsa, epiteliul fiind pus in tensiune, se reduce grosimea acestuia la aproximativ trei randuri de celule.  Peretele vezicii urinare are in componenta trei tunici:- seroasa (externa): peritoneul care acopera vezica pe fata postero-superioara si tesutul conunctiv lax care acopera restul. - musculara alcatuita din trei straturi musculare netede- mucoasa (tunica interna) care tapeteaza suprafata interna a vezicii urinare.  Vezica este situata in pelvis si are o forma globuloasa la adult, descriindu-se doua fete (anterioara si posterioara), doua margini (dreapta si stanga), o baza si un varf.

Vascularizatia arteriala - arterele vezicale superioare- artera vezicala inferioara- artera vezicala anterioara 

Vascularizatia venoasa- venele peretilor anterior si lateral dreneaza sangele in plexul venos prevezical Santorini- venele apexului si fetei postero-superioare dreneaza sangele in plexul venos de pe fetele laterale ale vezicii, de unde dreneaza spre vena iliaca interna. 

Vascularizatia limfatica- vase limfatice care urmeaza traiectul venelor, ajungand in reteau limfatica perivezicala de unde pleaca trunchiuri colectoare anterioare, mijlocii si posterioare. 

Inervatia vezicii urinare- aferenta (majoriatar fibre parasimpatice) - eferenta (simpatica si parasimpatica) 

Vezica urinara este fixata de structurile vecine prin:- mijloace de sustinere: a) perineul: principalul mijloc de sustinere al viscerelor pelvine

b) ligamente: pubo-prostatice (la barbat) si ligamentele pubo-vezicale (la femeie) c) prelungiri ale tunicii musculare a vezicii spre rect (barbat) respectiv spre uter (la femeie). - mijloace de suspensie:a) fascia vezicalab) peritoneul vezicalc) ligamente ombilicale

Fiziologia vezicii urinare

Vezica urinara are rol in stocarea si eliminarea urinei. Vezica se umple progresiv pana in momentul in care tensiunea intraparietala depaseste valoarea-prag, aparand astfel reflexul de mictiune, care induce dorinta constienta de a urina sau chiar evacuarea vezicii.  Muschiul neted al vezicii urinare se numeste muschi detrusor si are rolul de creste presiunea intravezicala pana la 40-60 mm Hg atunci cand se contracta, fiind astfel implicat in procesul de evacuare a vezicii urinare.  Atunci cand vezica urinara este goala, presiunea intravezicala este aproape nula dar incepe sa creasca progresiv in momentul umplerii: daca in vezica sunt 30-50 ml de urina, presiunea este de 5-10 cmH20. Presiunea creste usor pana la atingerea unei valori de 300-400 ml urina cand presiunea incepe sa creasca rapid.  Pe masura ce vezica se umple, se produc contractii de mictiune supraadaugate datorate unui reflex declansat de stimularea receptorilor senzoriali de intindere din peretele vezical. Pe masura ce vezica urinara se umple, reflexele devin din ce in ce mai frecvente si mai puternice.  Odata ce a fost declansat, reflexul de mictiune are capacitatea de a se autointretine. Acest reflex consta in:- cresterea rapida si progresiva a presiunii- stationarea presiunii- revenirea presiunii la valoarea de baza Cand intensitatea reflexului de mictiune atinge un anumit prag, se declanseaza un alt reflex care inhiba sfincterul vezical extern insa daca la nivel cerebral inhibitia este mai puternica, se declanseaza mictiunea.

4. Uretra

Este un conduct musculo-membranos care are ca rol principal transportul urinii din vezica urinara catre exterior. Exista o diferentiere pe sexe: la femeie uretra are rol strict urinar pe cand la barbat aceasta asigura si transportul spermei.  Uretra masculina este mai lunga si prezinta patru segemente: prostatic, membranos, bulbar si penian.  Mucoasa din structura uretrei, in special a celei peniene, prezinta glande Littre (glande mucoase care se deschid la suprafata epiteliului mucoasei uretrale) . 

Uretra feminina este mai scurta (4-5 cm) . In portiunea mijlocie a acesteia exista un sfincteruretral extern aflat sub control voluntar. 

Anatomia/structura uretrei masculine

Uretra la barbat este un organ comun atat aparatului urinar cat si celui genital, indeplinind atat rolul in mictiune cat si in ejaculare.  Uretrea masculina strabate prostata, diafragma urogenitala si corpul spongios al penisului, pe sectiune avand forma literei „S” inversate, descriind doua curburi:- una posterioara (subpubiana), avand concavitatea spre anterior si superior. Aceasta portiune este fixa. - una anterioara (prepubiana): avand concavitatea spre inferior.  Calibrul uretrei nu este uniform, uretra prezentand trei dilatatii, cu un diamterul de 8-10 mm/10-12 mm la nivelul dilatatiilor.  Uretra incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina la orificiul uretral extern (meat urinar extern). Traiectul acesteia este initial antero-inferior, trecand pe sub simfiza pubiana, apoi anterior, impreuna cu corpul spongios penian, in acest fel realizand prima curbura (posterioara).  Uretra isi schimba din nou traiectul anterior de simfiza pubiana, avand directie descendenta, impreuna cu corpul spongios al penisului unde va descrie cea de-a doua curbura (anterioara).  Curbura anterioara este concava postero-inferior si dispare in momentul erectiei pe cand cea posterioara este fixa si orientata antero-superior. 

Uretra este impartita in patru din punct de vedere anatomic: 1. Portiunea preprostatica: intinsa intre orificiul vezical al uretri si limita superioara a prostatei. Are o lungime de aproximativ 1 cm, fiind inconjurata de sfincterul intern al uretrei 2. Uretra prostatica, avand o lungime de aproximativ 3 cm si strabate vertical prostata, prezentand pe peretele posterior creasta uretrala. Aici se gaseste coliculul seminal care prezinta deschiderea in fund de sac a utriculului prostatic, un canal mic. In jurul utricului se gasesc doua orificii de deschidere a canalelor ejaculatoare. Intre colicul seminal si peretii laterali ai uretrei se gasesc sinusurile prostatice la nivelul carora se deschid glandele prostatice. Creasta uretrala, coliculul seminal si fraurile crestei uretrale formeaza veru montanum.  3. Uretra membranoasa, avand o lungime de 1 cm, prezinta mai multe plici rezultate din bifurcarea crestei uretrale si orificiile glandelor uretrale, aceste glande fiind mai numeroase la nivelul peretelui anterior. Aceasta portiune este inconjurata de muschiul sfincter extern al uretrei.  4. Uretra spongioasa cu o lungime de aproximativ 10-12 cm, prezinta doua dilatatii: una la nivelul bulbului penisului (recesul bulbului/ fundul de sac al bulbului) si una la

nivelul glandului penisului numita fosa naviculara. Cele doua orificii de deschidere ale glandelor bulbouretrale Cowper se deschid la nivelul recesului bulbului. Lacunele uretrale Morgagni sunt depresiuni sapate oblic in in mucoasa peretelui uretral. La aproximativ 1-2 cm de meat, pe peretele dorsal al uretrei exista o plica transversala care formeazavalvula fosei naviculare. Uretra prostatica si cea membranoasa corespund clinic uretrei posterioare (pelvine) iar uretra spongioasa corespunde uretrei anterioare (peniene). 

Din punct de vedere al mobilitatii, uretrei i se descriu:- o parte fixa localizata intre prostata si perineu (se termina la unghiul prepubian) - o parte libera localizata la nivelul penisului (strabate partea libera a penisului). Este foarte importanta cunoasterea portiunilor prostatei, inclusiv particularitatilor de mobilitate, directie, pentru tehnica sondajului uretral.  Structural, peretele uretral este alcatuit din:- tunica mucoasa: elastica, friabila- tunica musculara: fibre musculare longitudinale dispuse la interior iar la exterior circulare.  Vascularizatia arteriala:- arterele iliace interne (uretra prostatica) - artera rusinoasa interna Vascularizatia venoasa:- plex venos din corionul mucoasei care dreneaza in venele dorsale profunde ale penisului, vena rusinoasa interna si plex venos periprostatic, ajungand in final in vena iliaca interna.  Vascularizatie limfatica:- noduli limfatici inghinali si iliaci externi (uretra spongioasa) - noduli limfatici iliaci externi si interni

Fiziologia uretrei masculine

Uretra este implicata atat in eliminarea urinii de la vezica urinara catre exterior cat si in ejaculare. - sfincterul vezical intern (in uretra posterioara) impiedica patrunderea urinii in uretra prevenind evacuarea acesteia pana in momentul in care presiunea intravezicala depaseste o anumita valoare-prag. - sfincterul vezical intern (de la nivelul diafragmei urogenitale) poate fi controlat voluntar, putand impiedica mictiunea chiar si in situatiile in care sunt impulsuri nervoase generate involuntar care comanda evacuarea vezicii urinare.

Uretra la femeie

Uretra feminina este scurta si reprezinta calea finala a aparatului urinar, prin care urina este eliminata la exterior.

Anatomie/structura eretrei feminine

Uretra incepe  la nivelul orificiului uretral al vezicii urinare, la aproximativ 3 cm posterior de mijlocul simfizei pubiene, strabate diafragma urogenitala si se termina prinmeatul urinar exterior, situat la nivelul vestibulului vaginei.  Aceasta are un traiect oblic, descendent si dinspre posterior spre anterior. I se descriu doua portiuni: una pelvina si una perineala. Lungimea medie este de 3-5 cm lungime si lumen fusiform iar dimaterul este aproximativ 7-8 mm.  Uretra este usor distensibila, motiv pentru care se preteaza foarte bine cateterismului insa zona mai putin elastica este la nivelul orificiului extern.  Mucoasa uretrei prezinta pliuri longitudinale iar unul din acestea cu localizare posterioara poarta denumirea de creasta uretrala.  O caracteristica comuna uretrei feminine si a celei masculine este prezenta  lacunelor uretrale si a orificiilor uretrale.  Peretele uretrei feminine este alcatuit din: - mucoasa: este subtire si elastica si este alcatuita din epiteliu de tip uroteliu in partea superioara iar inferior din epiteliu cilindric straificat. I se descriu numeroase glande mucoase si prezenta unui plex venos la nivelul corionului. - musculara: prezinta un strat longitudnal intern si unul circular extern. - adventice.  Aparatul sfincterian al uretrei feminine este alcautit din: - sfincterul neted al uretrei (vezical/ intern): condensare a fibrelor circulare musculare, aflat in continuarea fibrelor vezicale, inconjoara partea initiala a uretrei. - sfincterul extern: este striat si apartine diafragmei urogenitale. Acesta inconjoara la exterior sfincterul neted si se intinde de la colul vezicii pana in diafragma urogenitala, fiind aderent la fasciile acesteia.  Ductele parauretrale Skene sunt doua canale simetrice acoperite partial de tunica musculara a uretrei si situate postero- lateral de uretra. Au o lungime de aproximativ 0,5-3 cm lungime si la nivelul lor se deschid glande mucoase uretrale.  Orificiul extern (meatul urinar extern) este localizat la nivelul vestibulului vaginei, la aproximativ 2 cm posterior de clitoris. Posterior prezinta o proeminenta a mucoasei vaginale numita carina uretrala, care reprezinta un reper important in cateterismul uretrei.  Vascularizatia arteriala a uretrei feminine: - segmentul pelvin: arterele vezicale inferioare si artera vaginala lunga (din artera iliaca interna) si arterele vezicale anterioare (din artera rusinoasa interna) - segmentul perineal: artere bulbare si bulbo-uretrake (din artera rusinoasa interna). 

Vascularizatia venoasa a uretrei feminine: - plex venos mucos drenand apoi in venele bulbare si plexul venos perivezical.  Vascularizatia limfatica a uretrei feminine: - dreneaza in nodulii limfatici iliaci interni si externi.  Inervatia uretrei feminine: - asigurata de plexul hipogastric. 

Fiziologia uretrei feminine

Uretra feminina este implicata in eliminarea urinii de la vezica urinara catre exterior, iar evacuarea urinii din vezica urinara in uretra este controlata de sfinctere vezicale: - sfincterul vezical intern (in uretra posterioara) impiedica patrunderea urinii in uretra prevenind evacuarea acesteia pana in momentul in care presiunea intravezicala depaseste o anumita valoare-prag. - sfincterul vezical extern (de la nivelul diafragmei urogenitale) poate fi controlat voluntar, putand impiedica mictiunea chiar si in situatiile in care sunt impulsuri nervoase generate involuntar care comanda evacuarea vezicii urinare.

Patologii associate sistemului urinar

1. Tulburari de mictiune-polakiuria (cresterea numarului mictiunilor) . Printre cele mai frecvente cauze : cistita acuta/ tuberculoasa, calculi vezicali, adenom de prostata, compresia vezicala-disuria (dificultatea actului mictional) . Exista disurie initiala (in adenom de prostata, carcinom de prostata), terminala (cistite, calculi vezicali) si totala (in mielita, uretrita, lueconevraxita) . -mictiune dureroasa (durere si usturime la urinat) provocata de aceleasi cauze ca si in cazul disuriei. - retentie urinara (incapacitatea vezicii urinare de a elimina urina) . Poate fi completa sau incompleta, de tip acut sau cronic. - incontinenta urinara (pierderea functiei de rezervor a vezicii urinare) . Poate fi falsa (bolnavii cu retentie) sau adevarata (afectiuni medulare S3-S5 sau dupa interventii chirurgicale la nivelul prostatei. -eurezis (pierdere involuntara de urina) la copii cu spina bifida- mictiune imperioasa (nevoia urgenta de a urina imediat dupa instalarea senzatiei de mictiune) . Tenesmele vezicale apar in cistite, afectiuni uretra posterioara si sunt mictiuni imperioase, dureroase si ineficiente. - mictiune rara (1-2 mictiuni pe parcursul unei zile. Apare cu oligurie in IRA si glomerulonefrita acuta. Cu diureza normala apare in megavezica congenitala sau dobandita  2. Tulburari de diureza- poliuria (cresterea diurezei peste 2 L pe parcursul a 24 ore) . Aceasta poate fi

fiziologica/ patologica, tranzitorie/permanenta. Cauzele pot fi renale sau extrarenale- oligouria (diureza are valori de 500-800 ml/24 ore) . Poate fi fiziologica (reducere marcata a aportului de apa, transpiratii excesive) sau patologica de cauza prerenala (scadere filtrat glomerular ca reactie la hipotensiune sau soc hipovolemic) sau renala (glomerulonefrita acuta, insuficienta renala cronica) . -anuria (scadere diureza sub 300 ml/24 ore) . Este mereu patologica, poate fi reversibila (insuficienta renala acuta) sau ireversibila (stadiu final insuficienta renala cronica) . Cauze: functionale (hipovolemie, hipotensiune arteriala, acidoza) sau organice (glomerulonefrite, nefropatii) . -oligoanuria (diureza intre 500-300 ml/24 ore) . - nicturia (diureza nocturna e egala/ o depaseste pe cea diurna, fiziologic volumul diurezei nocturna reprezinta o patrime din cel al diurezei diurne. ) Cauze: insuficienta renala cronica compensata, insuficienta cardiaca dreapta sau globala, ciroza hepatica decompensata. - opsiuria (eliminarea urinei intarziat fata de momentul ingestiei de lichide) . In mod normal lichidele sunt eliminate in decursul a patru ore de la ingestie. Cauze: ciroza decompensata, hiperestrogenism.  3. Edemul renal nefrititc (in glomerulonefrita acuta) sau nefrotic (prin scaderea presiunii coloid-osmotice a plasmei) .  4. Hematuria (urina cu sange provenit din tractul urinar situat superior de uretra anterioara) . Poate fi microscopica sau macroscopica. Cauze: boli hematologice, de colagen, sau cauze renale (glomerulonefrita acuta/ cronica acutizata, tumori renale, guta, tuberculoza renala, litiaza) .  5. Piuria si leucocituria (puroi in urina) . Poate fi microscopica (cel mai frecvent) dar si macroscopica. Cauze: neoplasm, tuberculoza renala, nefrita interstitiala, cistita, uretrita s. a.  6. Chiluria (limfa in urina)  7. Lipuria (lipide in urina)  8. Pneumaturia (gaze in urina)  9. Proteinuria (glomerulara, tubulara, de flux) 

Sindroame renale:1. Sindrom nefritic acuta2. Sindrom nefritic cronic3. Sindrom nefrotic4. Sindromul nefropatiilor interstitiale5. Sindroame tubulare6. Sindroame renale vasculare7. Litiaza reno-urinara

8. Insuficienta renala acuta9. Insuficienta renala cronica