Sociologie generala si juridica

I. Comunitati si grupuri sociale

Aspecte terminologice

Organizaţia – reprezintă un spaţiu social distinct, în care un număr deindivizi, interacţionând specific, îndeplinesc obiective comune, obiective pecare nici un individ singur nu le-ar putea îndeplini.

Instituţia- desemnează aspectele stabile ale societăţii, un set de reguli,cutume, obiceiuri şi modele de comportament care vin în întâmpinarea unorinterese sociale importante – justiţia, biserica, familia etc.

Comunitatea – unitate socială conştientă de sine – membrii ei au unsimţământ al identităţii de sine, al asemănării şi un puternic sentiment alapartenenţei şi care prinde indivizii într-o nouă unitate structurată spiritual (IlieBădescu, 2000)

Grupul social - Ansambluri de persoane diferite ca mărime, care au un gradmai înalt sau mai redus de structurare şi o durată mai mare sau mai mică ainteracţiunii şi influenţei interpersonale. Rupert Brown (1988)

Individ si societate

Grupurile pot influenţa comportamentele indivizilor în mod voluntar şiinvoluntar

Dorinţa de a rămâne în grup este “plătită” printr-un conformism la valorileacestuia.

Individul nu mai face ce vrea ci ceea ce trebuie, primind în schimb protecţie şiconfort psihologic

Conformismul la grup variază de la identificare totală cu grupul pâna la chiululde grup – tendinţa de a evita efortul de muncă intelectuală şi fizică, dacă acestlucru nu conduce la sancţionarea individului

Caracteristicile grupurilor sociale Interacţiunea Percepţia apartenenţei Interdependenţa Obiective comune Satisfacerea nevoilor Roluri şi norme Influenţa

Elemente de organizare a grupurilor sociale Mărimea grupului – grupuri mici şi grupuri mari Normele de grup - Aşteptări colective pe care membrii grupului le au cu

privire la comportamentul lor, unii faţă de alţii.

Tipuri de norme

Norme de loialitate Norme privind alocarea recompenselor Norme de performanţă Norme privind ţinuta Normele etice

Roluri in grup - Ele sunt aşteptări asociate acestor poziţii care se concretizeazăîn comportamente dezirabile.

Statutul in grup - Este rangul sau prestigiul acordat unui membru al grupului.Reprezintă aprecierea grupului faţă de un membru.

Tipologia grupurilor sociale- grupuri primare/grupuri sociale- gruuri de apartenenta/grupuri de referinta

Functiile grupurilor sociale( dupa David Krech şi Richard S. Crutchfield ,1952)

satisfacerea diferenţiată a nevoilor membrilor grupurilor; satisfacerea nevoii de încorporare socială şi de dominare (participare socială şi

respectarea tradiţiilor); îndeplinirea unor sarcini specifice şi auxiliare; crearea altor nevoi o dată cu atingerea scopurilor iniţiale.

(dupa Anne A. Schützenberg ,1971) integrare reglementare a relaţiilor intraindividuale şi interindividuale securitatea persoanei

II. Socializare si integrare sociala

Definirea socializarii proces social prin care orice societate îşi proiectează, reproduce şi realizeză,

prin conduitele adecvate ale membrilor săi, “propriul” model normativ, etic şicultural, în acest fel, socializarea facilitând existenţa normală a vieţii sociale(dictionar de sociologie)

procesul prin care învăţăm să devenim membri ai societăţii, atât prininteriorizarea normelor şi valorilor societăţii, cât şi prin deprinderea rolurilornoastre sociale – student, prieten, cetăţean, poliţist etc. (Gordon Marshall,1994)

vorbim de trei semnificaţii acordate socializării: semnificaţia psihologică – se referă la maturizarea copilului, prin

interiorizarea cerinţelor şi motivaţiilor sociale; semnificaţia culturală – se referă la internalizarea normelor şi valorilor unei

culturi;

semnificaţia sociologică – învăţarea unor noi roluri sociale, a drepturilor şiobligaţiilor asociate acestora.

Caracteristicile socializariiContinuitatea – procesul socializării nu se încheie niciodată.Există două tipuri de socializare în ordine cronologică – socializarea primară şisocializarea secundară.Cele două tipuri sunt complementare fiecare având rolul ei în finalizareasocializăriiDinamismul - într-un proces de socializare eficient, individul schimbă mediulsocial şi mediul social schimbă individulConştientizarea rolurilor sociale - oamenii se comportă în funcţie de rolurilesociale pe care le joacă. Prin socializare, individul este atenţionat să respectenormele propuse şi susţinute de societate, rezultând o uniformizare acomportamentelor.

Folosirea agenţilor de socializare. - instituţii pe care societatea le foloseştepentru a se asigura de conformitatea membrilor săi. Primul agent de socializareeste familia, în care se realizează socialializarea primară, copilul recepţionândelemente de bază ale socialului.

Socializarea are ca finalitate: uniformizarea comportamentelor şi conformismul

Devianţa şi conformismul

Socializarea – proces de integrare sociala Integrarea sociala - “ un tip de relaţie între elementele unui sistem prin

intermediul căreia acestea acţionează laolaltă, pe de o parte, pentru a se evitadezmembrarea sistemului şi a-şi păstra stabilitatea şi, pe de altă parte, pentru acoopera în vederea funcţionării lui ca o unitate”. (Talcott Parsons ,“Essay inSociological Theory”, 1954)

Tipuri de integrare sociala Integrare culturala (realizarea armonizarii valorilor cu comportamentul si

interdependenta dintre valori, comportamente si institutii sociale). Integrarea normativa (integrare intre norme si persoane). Opusul ei este

starea de ,,anomie"*, de conflicte intre norme, de incompatibilitate intre normesi indivizi.

Integrare comunicationala (sistem de relatii definitorii pentru concordantadintre conduite si norme)

Integrarea functionala (vizeaza unitatea si echilibrul sistemului social,diviziunea si sincronizarea valorilor intr-un grup).

III. Norme sociale si norme juridice

Definirea normelor sociale Normele sunt, la modul general, aşteptări comportamentale comune care

semnifică ceea ce este dezirabil, acceptat sau conform cu dorinţele celor maimulţi oameni;

Reguli ce sunt adresate indivizilor prin care sunt descrise valorile care trebuierespectate şi comportamentele legitime asociate acestora (Dan Banciu, 1995)

Un model, regulă, prescripţie care reglementează comportamentul indivizilor,grupurilor, organizaţiilor şi colectivităţilor. (dicţionar de sociologie)

Caracteristici ale normei sociale Are drept scop încadrarea acţiunilor şi comportamentelor umane între anumite

limite care protejează interesele celorlalţi, Constrânge acţiunea şi comportamentul uman, stabilind modalităţile în care

acestea pot fi sancţionate, sintetizează o experienţă trecută acumulată, fie exprimă o necesitate prezentă,

fie proiectează un comportament viitor subordonat unui scop Se adresează în mod impersonal unor subiecţi sociali, nu unui subiect concret

ci subiectilor potenţiali ai unui raport social, reflectă contextul istoric în care a fost formulata Are caracter prescriptiv/restrictiv, spipulează ceea ce trebuie făcut sau ceea ce

nu trebuie făcut şi nu ceea ce a fost sau esteTipuri de norme sociale După domeniul de activitate – profsionale, politice, eonomice, ştiinţifice,

culturale, de comportament, După valorile încorporate – etice, juridice, estetice, religioase, După gradul de generalitate – generale, la nivelul societăţii, specifice, la

nivelul unor grupuri sociale, În funcţie de conţinut – prescriptive, indică ceea ce trebuie făcut, - restrctive,

indică ceea ce nu trebuie făcut, În funcţie de valabilitate şi funcţionalitate – ideale, prescriu conduite cu

caracter excepţional, identificate cu cele mai de seamă valori ale umanităţii,-reale, funcţionând ca determinante ale comportamentului

Efectele normelor sociale Standardizarea comportamentelor Predictibilitatea comportamentului Existenţa sancţiunii

Normele juridice Reguli cu sancţiuni organizate, susceptibile de a fi respectate şi aplicate cu

ajutorul forţei coecitive sau al presiunii exercitate de către autoritatea publică,recunoscută legal şi legitim într-o societate. (Dan Banciu, 1995)

Regulă de conduită cu caracter general şi obligatoriu, elaborată saurecunoscută de puterea de stat în scopul asigurării ordinii publice, ce poate fidusă la îndeplinire, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului (CosticăVoicu, 2004)

Caracteristici:

Au caracter general şi impersonal, se raportează la valori şi nu la persoane. Au caracter obigatoriu Au caracter de uniformitate Implică un raport intersubiectiv Formă şi structură – normele juridice implica redactarea scrisă şi structura

unitară care conţine – ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Sancţiunile – normele juridice se caracterizează prin sancţiuni

instituţionalizate, scrise, iar cele sociale prin sancţiuni neinstituţionalizate. Efectivitatea – normele juridice acţionând la nivelul întregii societăţi au un

grad mai mare de eficienţă şi validitate decât cele sociale.

IV. Ordinea sociala

- ordinea socială se referă la existenţa unor restrângeri şi constrângeri a indivizilor,pentru a preveni actele de dezodine şi violenţă din societate;- ordinea socială se referă la existenţa unor reciprocităţi între indivizi – în viaţasocială conduita lor nu este întâmplătoare, ci reciprocă sau complementară faţă deconduita celorlalţi;- ordinea socială include elementul de predictibilitate, întrucât indivizii nu potacţiona social în mod raţional decât atunci când sunt siguri de reacţiile celorlalţi,când au idee despre ce pot “aştepta” unii de la alţii;- ordinea socială vizează persistenţa spaţială şi temporară a anumitor valori şinorme sociale fundamentale care trebuie să rămână neschimbate sau relativneschimbate pentru mai mult timp.(Dan Banciu , 1995)

Caracteristici ordinea socială se materializează într-o stare de echilibru sau, mai bine spus,

îşi găseşte împlinirea în stabilitatea socială. O ordine socială, fie sub forma contractului sau a consensului, are valoare doar dacă prin ea este asigurat

echilibru social. ea nu desfiinţează dezordinea socială ci, dimpotrivă, în acelaşi timp, menţine

dezordinea socială între anumite limite. este condiţionată istoric – în sensul în care o ordine socială este un produs al

sistemului cultural şi se modifică odată cu modificarea acestui sistem. este relativă. Nu există cea mai bună ordine sau o ordine eternă, imuabilă.

Relativismul ordinii sociale este o condiţie a capacităţii omului de a operfecţiona, de a căuta maniera cea mai eficientă de a regla raporturile dintreindivizi

Paradigme de explicare a ordinii sociale construcţia ordinii sociale s-a realizat pe două mari direcţii: o primă direcţie în care ordinea socială era văzută ca o emanaţie a autorităţii,

cu accent pe factorul coercitiv, pe controlul social instituit asupra conduitelorşi asupra sancţiunilor.

a doua direcţie, în care ordinea socială este văzută ca produs al totalităţiiacţiunilor şi intereselor generate de indivizii care participă la viaţa socială.

(Dan Banciu, 1995)

Teorii sociologice privind explicarea ordinii sociale

teorii ale contractului social includem aici concepţia lui Hobbes- ordinesocială bazată pe contract social spontan şi cea a lui Rousseau – ordine socialăbazată pe contract social raţionalizat.

teorii ale “intereselor” sau legitimării sensurilor reprezentanţi: Weber,şcoala americană – Parsons, Merton, Mills.

Teorii ale consensului – P. Cohen

Ordinea juridica ordinea juridică ca parte importantă a ordinii sociale, impune indivizilor să

exercite numai acele acţiuni şi să manifeste numai acele conduite compatibilecu prevederile legale.

sociologul Dan Banciu, citându-l pe J. Rawls, consideră că ordinea juridicăeste o ordine coercitivă a normelor publice adresate persoanelor raţionale, înscopul reglementării comportamentului lor şi asigurării cadrului necesarcooperării sociale.

V. Devianta si conformism

Hollander şi Willis văd conformismul ca un comportament desfăşurat cu intenţiade a îndeplini expectanţele normative ale grupului aşa cum le percepe individul încauză. Expectanţele grupului creează o presiune exercitată de grup asupramembrilor pentru a respecta normele E. Hollander, R. Willis, 1967Nivelele conformismuluicomplezenţa – interiorizareaconversiuneaindependenţa

Devianta socialadevianţa - ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le judecădrept neconforme cu aşteptările, normele sau valorile lor şi care, în consecinţă,riscă să trezească din partea lor reprobare şi sancţiuni. Maurice Cusson, 1997

Howard Becker afirmă că devianţa este creată de grupurile sociale prin stabilireade reguli a căror încălcare conduce la aplicarea unor etichete la adresa celor carenu se respectă. În felul acesta devianţa devine o construcţie artificială, deoareceeste produsul unui proces de definire arbitar.

Functiile deviantei- producerea unor schimbări necesare în cadrul sistemului social- definirea mai precisă a normelor sociale- creşterea solidarităţii grupului.

Teorii sociologice privind devianta socialateoria criminalului innascut - Cesare LombrosoTeoria dezvoltarii morale - Lawrence KolhbergTeoria asocierii diferentiale – Edwin SutherlandTeoria etichetării – Erving Goffman