1. Societatea comerciala-SRL-S.cu raspundere limitata.

2.Contractul de vanzare-cumparare.

societatea cu răspundere limitată al cărei obligaţii sociale sunt garantate cupatrimoniul social. Asociaţii sunt obligaţi numai la plata părţilor sociale.

1. Societatea comerciala-SRL-SOC.cu raspundere limitata.

CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

ACTUL CONSTITUTIV

Actul Constitutiv reprezintă denumirea generică utilizată de legiuitor pentru adesemna înscrisul şi/sau înscrisurile prin care se constituie societăţile comerciale.

În cazul societăţilor în nume colectiv sau în comandită simplă denumirea generică de Act Constitutiv se referă doar la obligativitatea redactării unui contract de societate, cualte cuvinte în cazul acestor societăţi actul constitutiv este contractul de societate.

În schimb, în cazul societăţilor pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi a celor curăspundere limitată, Actul Constitutiv este compus din două înscrisuri: contractul desocietate şi statutul.

De la această regulă există o singură excepţie, respectiv în cazul societăţilorcomerciale cu răspundere limitată constituite prin actul de voinţă a unei singurepersoane, se întocmeşte numai statutul.

CONŢINUTUL ACTULUI CONSTITUTIV

Conţinutul actului constitutiv este distinct după tipologia societăţilor. Astfel, actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau curăspundere limitatăva cuprinde:

a) datele de identificare a asociaţilor; la societatea în comandită simplă se vorarăta şi asociaţii comanditaţi;b) forma, denumirea şi sediul social;c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau înnatură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării. La societăţile cu răspunderelimitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărulpărţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său;e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratoriineasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să leexercite împreună sau separat; e1) în cazul societăţilor cu răspundere limitată, dacă sunt numiţi cenzori sau auditor financiar, datele de identificare ale primilor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar;f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;

g) sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţifără personalitate juridică – atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiilepentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;h) durata societăţii;i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde:

a) datele de identificare a fondatorilor; la societatea în comandită pe acţiuni vor fimenţionaţi şi asociaţii comanditaţi;b) forma, denumirea şi sediul social;c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;d) capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;e) natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acţiuniacordate pentru acestea şi numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominativesau la purtător; f1) dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni; f2) orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni;g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere; g1) puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, respectiv

membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat; h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar; i) clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiuniisocietăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie saumodul de stabilire a acestui număr;j) durata societăţii;

k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor; l) sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţifără personalitate juridică –, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;m) orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau până înmomentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordareaautorizaţiei în cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje;n) numărul acţiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni; o) cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire;p) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

.ÎNMATRICULAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE

Cererea de înmatriculare a societăţii comerciale va fi introdusă de fondatorii sau administratorii societăţii la Registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va aveasediul societatea, în termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv. Cererea va fi însoţităde următoarea documentaţie:societăţii;dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv;actele privind proprietatea aporturilor în natură, iar în cazul în care printre elefigurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobatede asociaţi;celelalte acte şi dovezi prevăzute de lege.Asupra legalităţii cererii de înmatriculare se va pronunţa judecătorul delegat deTribunalul în raza teritorială a căruia se află Oficiul Registrului comerţului.( Art. 1 dinLegea 84/2010 prevede:'' Prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privindregistrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şicompletările ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente,competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, după caz,a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat, pe o perioadăde maximum 4 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezenteiordonanţe de urgenţă, aparţine directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă

tribunal şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate de către directorul general alOficiului Naţional al Registrului Comerţului.")Judecătorul delegat, în cazul în care constată îndeplinirea condiţiilor legale, vaautoriza constituirea societăţii şi va dispune printr-o încheiere judecătorească,înmatricularea ei în Registrul comerţului.

De la data înmatriculării în Registrul comerţului, societatea comercială estepersoană juridică. Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data lacare încheierea judecătorului delegat a devenit irevocabilă.

EFECTELE ÎNCĂLCĂRII CERINŢELOR LEGALE DE CONSTITUIRE A SOCIETĂŢII COMERCIALE

Încălcarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte conţinutul actului constitutival societăţii atrage respingerea, prin încheiere a judecătorului delegat a cererii deînmatriculare. Când însă asociaţii înlătură neregularităţile constatate, judecătorul delegat valua act prin încheiere de regularizările efectuate.Dacă înmatricularea nu s-a făcut în termenul legal, asociaţii sunt eliberaţi deobligaţiile ce decurg din subscripţiile lor, după trecerea a 3 luni de la autentificareaactului constitutiv. Dacă un asociat a cerut îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg dinsubscripţie.Când sunt constatate neregularităţi după data înmatriculării societăţii, oricepersoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii, sub sancţiuneaplăţii de daune cominatorii, să le regularizeze.atea unei societăţi înmatriculate în Registrul comerţului poate fi declaratăde tribunal numai atunci când:– lipseşte actul constitutiv sau acesta nu a fost încheiat în formă autentică însituaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6) din Legea nr. 31/1990– toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societăţii;– obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;– lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;– lipseşte autorizaţia legală administrativă de constituire a societăţii;– actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate,aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris;– s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social subscris şi vărsat;– nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege. 14

Textul legal mai sus citat conţine o serie de neclarităţi de natură a crea confuzii îninterpretare. Astfel, terminologia juridică nu este utilizată corect, deoarece prin noţiunea de nulitate a societăţii legiuitorul se referă la vicii de fond sau formă cu privire la actulconstitutiv al societăţii (contract şi/sau statut)15, dar în acelaşi timp, înglobează şi vicii defond ale încheierii judecătoreşti de admitere a cererii de înmatriculare, acestea din urmă nefiind

imputabile fondatorilor.16

Contextul juridic special conferit noţiunii de nulitate a societăţii comercialerezidă şi din faptul că măsura reparatorie de înlăturare a cauzei de nulitate – invocată în cererea de anulare, înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal – determinăimposibilitatea declarării acesteia ca nulă17.Efectele declarării nulităţii unei societăţi ca urmare a intervenţiei unei hotărârijudecătoreşti devenită irevocabilă, constau în încetarea pentru viitor a societăţii şi intrareaei în lichidare.

Declararea nulităţii unei societăţi nu aduce atingere actelor încheiate în numele său,astfel încât nici unul dintre asociaţi nu poate opune terţilor de bună-credinţănulitatea societăţii.

DIZOLVAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE

Dizolvarea persoanei juridice este o modalitate de încetare a existenţei acesteia(dispariţie totală), în sensul că ea nu mai este un subiect colectiv de drepturi, prinpierderea capacităţii sale juridice.O altă modalitate de încetare a persoanei juridice este aceea de reorganizare a acesteia.18

Societatea comercială ca persoană juridică se dizolvă prin:a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;c) declararea nulităţii societăţii;d) hotărârea adunării generale;

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice,precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;f) falimentul societăţii;g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Faţă de aceste dispoziţii generale aplicabile tuturor societăţilor comerciale, existăcazuri particulare de dizolvare în funcţie de natura societăţii. Astfel, societatea pe acţiuni se dizolvă în cazul condiţiile prevăzute de art. 153 19;cândcapitalul social se micşorează sub minimul legal; când numărul asociaţilor scade sub minimul legal.Societăţile în nume colectivsau cu răspundere limitatăse dizolvă prin deschidereaprocedurii lichidării judiciare faţă de un asociat sau prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărulasociaţilor s-a redus la unul singur.

Acest din urmă regim juridic îlau şi societăţile în comandită simplă sau în comandită peacţiuni,dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditar sau comanditat.

Efectele juridice pe care le generează dizolvarea societăţii constau din deschidereaprocedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii sau divizării totalea societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege.Lichidarea unei societăţi comerciale presupune un ansamblu de operaţiuninecesare pentru încheierea afacerilor societăţii respective, transformarea activului înnumerar, plata creditorilor şi împărţirea sumelor rămase între asociaţi. Din momentuldeclanşării procedurii de lichidare societatea îşi păstrează o capacitate juridică restrânsăşi afectată realizării nevoilor lichidării. În acest sens este elocvent art. 233 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, care precizează că în cazul dizolvării societăţii " Societatea îşipăstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminareaacesteia".

. Regula introdusă de lege este aceea că întotdeauna " Dizolvarea societăţiiare ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare,în cazul fuziunii sau divizării totale a societăţii, sau în alte cazuri prevăzute delege "( art. 233 alin. 1). 1

FUNCŢIILE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. Funcţia de organizare, care presupune stabilirea structurilor interne, numireaorganelor de conducere şi control, precizarea modului de alcătuire şi a competenţei acestora, determinarea modului de transformare etc.

2. Funcţia de concentrare a capitalului necesar unei activităţi profitabile. Volumul capitalului social necesar se dimensionează de fondator în funcţie deobiectul de activitate, de condiţiile impuse de lege, etc. Această funcţie se manifestă nunumai la constituirea societăţii, ci pe tot parcursul funcţionării, transformării, fuziunii saudivizării sale.

3. Funcţia de garantare a drepturilor creditorilor prin capitalul social. Gajul creditorilor este asigurat de capitalul social, iar distribuirile de beneficii nu pot afectacapitalul social, astfel încât creditorii au asigurată satisfacerea creanţelor lor.

4. Funcţia de satisfacere a intereselor economice şi sociale ale asociaţilor.

Mărimea beneficiilor nu este determinată de lege, ci numai de eficienţaactivităţii societăţii. Satisfacerea intereselor economice ale asociaţilor este facilitată dediversitatea formelor de asociere şi de prevederile legale ce reglementează acordarea dividendelor.

5. Funcţia lucrativă care deosebeşte societăţile comerciale de alte forme deasociere şi presupune realizarea unor activităţi specifice: comerţul, producţia, prestarea deservicii, executarea de lucrări etc.

2.Contractul de vanzare-cumparare

COMERCIALITATEA CONTRACTULUI

Sub aspectul structurii sale, vânzarea-cumpărarea comercială este asemănătoare celei civile. Deosebirile între cele două contracte este dată de funcţia economică contractului, în sensul că, în cazul vânzării-cumpărării comerciale se realizează interpunerea în schimb a bunurilor.

Cu alte cuvinte, în Dreptul Comercial cumpărarea se realizează în scop de revânzare şi a obţinerii de profit, după cum vânzarea are acelaşi scop.

Vânzarea-cumpărarea civilă urmăreşte de obicei satisfacerea necesităţilor individuale ale persoanei fizice, respectiv consumul sau folosirea în interes propriu a diferitelor bunuri aflate în circuitul civil, fără a se avea în vedere obţinerea de profit din vânzări- cumpărări repetate.

OBIECTUL CONTRACTULUI. PARTICULARITĂŢI

În concepţia Codului comercial, vânzarea-cumpărarea comercială nu poate avea ca obiect bunuri imobile, deoarece respectivele acte sunt considerate ca având o natură juridică civilă şi nu comercială. Acelaşi caracter civil îl au şi actele de închiriere al bunurilor imobile ca de altfel şi concesionarea lor.

DEFINIŢIE

Din dispoziţiile Codului comercial rezultă că principala trăsătură a vânzăriicumpărării comerciale este intenţia de revânzare. În aceste condiţii, cumpărarea este făcută în scop de revânzare sau închiriere, iar vânzarea este precedată de o cumpărare făcută în scop de revânzare.

Intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să îndeplinească trei condiţii: - să existe la data cumpărării; - să fie exprimată de cumpărător, respectiv cunoscută de vânzător; - să privească bunul cumpărat

Având în vedere cele de mai sus, contractul de vânzare-cumpărare a fost definit ca fiind acel act juridic prin care una din părţi – vânzătorul, se obligă faţă de cealaltă parte – cumpărătorul, să transmită proprietatea unui bun în schimbul primirii unei sume de bani cu titlu de preţ.

CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI

Contractul de vânzare-cumpărare are următoarele caractere juridice:

- este un contract bilateral; el dă naştere la obligaţii în sarcina ambilor contractanţi

- este un contract cu titlu oneros; astfel, ambele părţi ale contractului, atât vânzătorul cât şi cumpărătorul urmăresc obţinerea de avantaje patrimoniale

- este un contract comutativ; acest caracter relevă că părţile cunosc din chiar momentul încheierii contractului existenţa şi întinderea obligaţiilor ce le incumbă;

- este un contract consensual, deoarece pentru încheierea sa este suficient acordul de voinţă al părţilor;

- este un contract translativ de proprietate; el strămută dreptul de proprietate asupra obiectului vânzării de la vânzător la cumpărător.

CONDIŢII DE VALABILITATE

Ca orice contract şi contractul de vânzare-cumpărare trebuie să îndeplinească condiţiile de valabilitate prevăzute pentru convenţii de art. 948 C. civ., respectiv consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza.

EFECTELE CONTRACTULUI

Obligaţiile vânzătorului sunt cele prevăzute de Codul civil şi se referă la următoarele: - predarea lucrului vândut. "Predarea este strămutarea bunului vândut în puterea şi posesiunea cumpărătorului", înţelegându-se prin aceasta punerea lucrului vândut la dispoziţia cumpărătorului; - garantarea pentru evicţiune.

Vânzătorul este de drept obligat – conform art. 1336 C. civ. – după natura contractului de vânzare-cumpărare, a răspunde către cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect şi care n-ar fi fost declarate la facerea contractului; - garanţia pentru viciile ascunse.

Vânzătorul este obligat să asigure cumpărătorului calitatea lucrului vândut şi să răspundă faţă de acesta în cazul în care lucrul s-a dovedit necorespunzător destinaţiei sale economice, ori şi-ar pierde valoarea de întrebuinţare, ca urmare a unor vicii ( defecţiuni) ascunse, a căror cunoaştere l-ar fi făcut pe cumpărător să nu încheie contractul sau să nu accepte preţul ce i-a fost cerut.

Obligaţiile cumpărătorului sunt următoarele: - de a plăti preţul în ziua şi la locul determinat prin contract; - de a lua în primire lucrul cumpărat.

Principalul efect al contractului este acela de a transmite proprietatea asupra lucrului vândut de la vânzător la cumpărător.

În afară de regulile generale privind efectele contractului prevăzute de Codul civil, Codul comercial înserează o serie de elemente derogatorii privind: - transmiterea proprietăţii şi a riscurilor în cazul bunurilor determinate generic care circulă de pe o piaţă pe alta prin intermediul cărăuşului.

Având în vedere că, în general, în cazul bunurilor determinate generic proprietatea şi riscurile se transmit din momentul individualizării lor, problema care se pune este aceea de a şti, în ce moment şi în ce condiţii se face individualizarea în cazul bunurilor care circulă de pe o piaţă pe alta prin intermediul cărăuşului. În temeiul Regulamentului de Transport C.F.R. individualizarea mărfurilor se face la predarea lor pentru transport, de către vânzătorulexpeditor şi cărăuş şi constituie o condiţie de valabilitate a contractului de transport.

Dar această individualizare produce efecte şi în raporturile dintre vânzător şi cumpărător, în baza contractului de vânzare-cumpărare operând transferul dreptului de proprietate şi a riscurilor; - transmiterea proprietăţii şi a riscurilor în cazul bunurilor determinate generic aparţinând vânzătorului şi procurate de acesta. In cauză se va face aplicaţiunea art. 62 C. com.: "Când mărfurile vândute sunt arătate prin contract numai prin câtime, fel şi calitate, fără nici o indicaţiune de natură a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, la locul şi la timpul stipulat, câtimea, felul şi cantitatea cuvenită, chiar dacă mărfurile care au fost la dispoziţiunea sa în momentul formării contractului, sau pe care el şi le-ar fi procurat în urmă în executarea lui, ar fi pierit sau dacă expedierea sau sosirea acestor mărfuri ar fi fost împiedicate de vreo cauză oarecare"; - rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare comercială.

În dreptul comercial rezoluţiunea contractului se produce de drept când o parte oferă executarea, iar cealaltă nu îşi execută obligaţia sa. Din conţinutul art. 67 C. com. rezultă că, pentru a opera de drept rezoluţiunea, trebuiesc îndeplinite următoarele condiţii: una din părţi să facă oferta de executare a obligaţiei proprii – predarea lucrului sau achitarea preţului; oferta de executare să fie făcută înainte de împlinirea termenului convenit pentru executarea contractului; cele două obligaţii – de predare a lucrului şi de plată a preţului – să aibă acelaşi termen de executare.

Conform legii, partea aflată în culpă pentru rezoluţiunea contractului poate fi obligată la despăgubiri faţă de partea prejudiciată; - executarea contractului prin metoda coactivă.

Vânzarea-cumpărarea civilă urmăreşte de obicei satisfacerea necesităţilorindividuale ale persoanei fizice, respectiv consumul sau folosirea în interes propriu adiferitelor bunuri aflate în circuitul civil, fără a se avea în vedere obţinerea de profitdin vânzări-cumpărări repetate.