VV

CALATORESCSINGTJRA

@w

-l[deditura rao

4t

alter Henriksen stitea la masa din bucitlrie qiincerca in zadar si minAnce micar o parte dinmicul dejun pe care i-l pregitise solia lui. Oui cu

bacon. Hering, salam gi piine proaspit scoasi din cuptor. Un ceaide ierburi din gridina ei, gridini pe care ea voise si o aibi incide cAnd cumpiraseri casa, departe de centrul oraEului Oslo, lingiprovincia Ostmarka. Tocmai ca si se poati dedica unor astfel deactivitlli sinitoase. Si se plimbe prin pidure. Si aibi o gridinimici. Si culeag[ fructe de pidure gi ciuperci gi, mai ales, si-i oferemai multi libertate cilelugei. Era o femeli de cocker spaniel, iarWalter Henriksen nu o suporta, dar igi iubea sofia, motiv pentrucare fusese de acord cu toate acestea.

Mugci din pdine gi hering qi se lmpotrivi impulsului de a-lscuipa imediat. Lui o guri mare de suc de portocale gi incerci, pecit posibil, si zAmbeasci, chiar daci se simfea de parci cineva l-arfi lovit cu un ciocan in cap. Cina de afaceri din seara trecuti nu sesfdrEise cum se agteptase el; nici de data aceasta nu reuqise sI nu bea.

Pe fundal se auzea murmurul Etirilor, in timp ce Walter incercasi deslugeasci expresia de pe chipul soliei lui. Starea ei sufleteasci.

Se intreba dacl ea rimisese cumva treazd dupi ce el se prlbugisedimineala devreme in pat. Nu mai qtia exact cind, dar ajunseseacasi t6rziu, mult prea ti+rziu. igi amintea ci iqi diduse jos hainele,ca avnsese vag impresia cd e4 dormea gi ci se gdndise: ,,Doamneajutl", dupi care picase incongtient pe salteaua mult prea tare pecare ea insistase si o cumpere, intrucAt in ultima vreme avusesemulte probleme cu spatele.

Walter tuEi pu(in, se gterse la guri cu un gervefel gi igi trecu mXnapeste burt[, mormi.ind, de parci i-ar fi plicut foarte mult miculdejun gi voia si arate ci nu mai putea mAnca nimic.

10 SnMusr BJonx

- Mi gAndeam si o scot pe Lady la plimbare, murmuri el,schilind ceva ce, spera el, si aducl micar a zAmbet.

- Ah, ce bine! rispunse solia lui, pu(in surprinsl.Nu prea vorbeau despre asta, dar gtia foarte bine ci, de fapt, lui

Walter nu ii plicea clfeluga aceea, in v6rsti de trei ani.

- De data asta, ai putea si o duci pu(in mai departe, nu doar sidai o turi in jurul casei.

Walter asculti atent, si vadi daci putea observa cumva tonulacela pasiv-agresiv pe care obignuia si il foloseasc[ sofia lui cAnd nuera mullumiti de el, gi ciuti si zireasci zimbetul acela care numaizimbet nu era, ci ceva cu totul diferit; dar nu observi nimic. Pdreabucuroasi. Nu igi diduse seama de nimic. Din fericire, sc[pasebasma curat[. iqi promise in sinea lui si se lase cu adevirat de asta.lncepdnd de acum, avea si triiasci sinitos. Gata, va pune punctcinelor de serviciu.

- Da, mi gindeam si o duc pe valea Maridalen, poate pe drumulcare duce la lac.

- Genial, ii rlspunse sofia lui zimbind.MAngdie cileluqa pe cap, o sirutl pe frunte gi apoi o sc[rpini

dupi ureche.- Tu qi tati o si iegili la plimbare, nu-i aEa? O s[-!i placi, o si fii

lncAntatl. Bineinfeles ci o si-i placl micufei mele Lady, aEa zic e:u.Nu-i aga ci-[i va plicea, micuta mea?

Plimbarea pe vale decurgea mereu la fel, ori de cAte ori, arareori,ce-i drept, o scotea pe cilelugi la plimbare. Lui Walter Henriksen nuii plicuseri niciodati ciinii gi nu gtia nimic despre ei. Daci ar fi fostdupi el, lumea s-ar fi putut lipsi de cAini. il irita tot mai tare cindcileluga cea proasti trigea de lesi gi voia si inainteze mai repede.Sau cind voia si agtepte. Sau cAnd o lua in alti direclie decdt ceaaleasi de Walter.

in cele din urmd, ajunse la cirarea care ducea spre Iac. Acolo, celpufin, ii putea da drumul din lesi. Se puse in genunchi gi se for!6si o mAngiie pe cap gi si o trateze cAt de cit amabil in timp ce iidesficea lesa.

Cirlronnscsrr.rcuni 11

- Haide, acum po[i fugi pufin.CileluEa, cu limba scoase, il privi cu ochii ei progti. Walter igi

nprinse o figari qr, pret de o clip6, sim{i un fel de afecliune pentruc[(elugi. Nu era vina ei. Nu era o cdlelugi rea. in plus, nu il mai dureacapul chiar atAt de tare, iar aerul proaspit il mai alina- De-acuminainte, avea si-i placi de ci(ea. Uite ce cifelugi buni! Ba chiar iipldcea gi si se plimbe pufin prin pddure. Mai cd se imprieteniseri. $ice ascultitoare era! Firi indoiali ci era o cifelugi buni. Chiar daclnu alerga, mergea liniqtiti lAngi el, pe cirare.

Tocmai atunci, cockerul spaniel o zbughi de pe c[rare gi intri inpidure.

La naiba.

- Lady!O vreme, Walter Henriksen o strigi de pe cirare, dar in zadar.

Arunci ligara, injuri incet gi o apuci in direcfia in care dispirusecifeluga. Dupi aprdximativ o suti de metri, se opri brusc. C[geauaera culcat[ la pimAnt, linigtiti, in mijlocul unui mic luminig. Atuncio vizu pe fetila spinzurati de copac, care se legina deasupra solului.Cu ghiozdanul de gcoali in spate. $i cu un bilet la git: ,,Cilitorescsingurl".

Walter Henriksen clzu pe genunchi gi flcu ceea ce iqi dorise sifaci inci de cAnd se diduse jos din pat.

Vomiti gi izbucni in pldns.

'1tu

gomotul pesciruEilor o trezipe Mia Krtiger. Ar fi trebuit sise fi obignuit deja, intruc6t, la urma urmei, trecuseri patruluni de cand iEi cump[rase casa aceea in mijlocul mirii,

dar se pirea ci oraqul nu voia s[-i dea drumul. in apartamentul dinTorshov, de pe strada Vogtsgate, mereu se auzeau zgomote - autobuze,tramvaie, sirene de la magini de polilie, ambulan{e - gi niciodatl nu otreziseri din somn. Ci mai degrab[ o tranchilizau. Dar nu era in stare sd

facl abstracfie de zgomotul pe care il ficeau pescirugii. Poate Ei pentruci era singurul sunet care se attzea?

intinse mina, pipiind pe misuli dupi ceas, dar nu reugi si vadiora. I se pirea ci vedea acele ca prin ceafi. Ar fi putut fi.zece gi un sfertsau unu gi jumitate, sau orice alti ori qi treizeci gi cinci de minute.Pastilele pe care le inghi$se in noaptea precedenti inci igi frceauefectul. Creau dependen(i, incetineau gAndirea, anesteziau simfurile.

,,Nu se iau cu alcool." Cui ii pisa? Oricum mai avea doar douisprezecezie de triit. Crucile de pe calendarul din bucitirie o demonstrau: maierau douisp rezece pltrate netiiate.

,,Douispreze ce nle. 1 8 aprilie."Se ridici in gezut pe pat, igi lui pe ea un pulover gi cobori cu paqi

greoi in sufragerie. Un coleg ii scrisese o releti pentru pastile. Un amicforfos, care ayeasi o ajute sl uite, si proceseze tohrl, si meargi inainte.Era psiholog in cadrul poli1iei... Sau oare psihiatru?

Poate ci era obligatoriu si aibi o astfel de meserie ca si'poatiprescriepastile. Indiferent ce era, ii didea ce voia. Chiar qi aici, chiar daci ii eramai greu si ridice medicamentele. S[ se imbrace. Si porneasci motoruldin spatele bircii. Si tremure de frig in cele cincisprezece minute cAt dura

si ajungl la doc. Si porneascdL magina. Si conduci pe gosea patruzecide

minute pini la Fillan, principalul oraE din zon[. Nu era foarte mare, dar,la urma urmei, acolo era farmacia, in centrul comercial Hjorten. Apoi

didea o raiti prin magazinul de stat cu biuturi alcoolice, din acelaqi loc.

C,LrAronnsc srNcunA 13

Reletele erau deja pregitite, qi medicamentele fuseseri trimise din Oslo.Apodorm, Vival, Citalopram. Unele erau prescrise de psihiatru, dar maierau gi altele, prescrise de medic. Tofi erau hotirAli, amabili: ,,Nu lualiprea multe, trebuie si fili cu bigare de seam[". Bineinleles, Mia Kriigernu avea nici cea mai micd intenfie si se poarte cu bigare de seami. Nuvenise aici ca si se simtl mai bine. Venise ca si disparl.

,,Au mai r5.mas douisprezece zile. 18 aprilie."Mia Kri.iger scoase o sticl[ de api minerali din frgrder, se imbrici gi

cobori spre mare. Se agezi pe stdnci, igi incheie jacheta gi inghifi primelepastile pe zlta aceea. iqi vAri mAna in buzunarul pantalonilor. Diverseculori. Nu qtia ce pastile inghilea, intrucit inci era amefiti; dar nuconta. Le ingh{i cu nigte api din sticla pe care o luase din frigider gi igiintinse picioarele spre valuri. iEi privi cizmele de cauciuc. Nu avea sens,era ca 9i cum picioarele nu erau ale ei, ci ale altcuiva gi aflate undeva ladistan!6. iEi ridici privirea spre mare. Nici asta nu avea sens, dar se fo4is[ iqi ridice privirea spre orizont qi si se uite spre insulila al cirei numenu il cunogtea.

Alesese locul la intAmplare. Hitra. O insuli in Trondelag. Ar fiputut fi oricare alt loc, cu condilia si fie singurl. Llsase totul pe searnaagentului imobiliar. ,Vinde-mi apartamentul gi fr-mi rost de o alticas[." Agentul o privise neincrezdtor, ca qi cum ar fi fost nebun[ sau purgi simplu imbecili, dar,lntruc6tvoia si cAgtige bani,lui ii era totuna; defapt, n-avea decit. ii zdmbise, dindu-Ei la iveali dinlii albi gi strilucitori,gi ii spuse amabil ciayea s6 se ocupe de asta. ,Voia si il vandi imediat?Cluta ceva anume?" o intrebase acesta, incercind si pari amabil, darMia vizuse ce se ascundea in spatele privirii lui. I se ftcea riu numaigAndindu-se la asta. Ochi prefrculi gi antipatici. Din cine gtie ce motiv,mereu vizuse in sufletul persoanelor din jurul ei. $i acum fiinfa aceastaimpecabili, la costum gi cravati. Nu ii plicuse ce vizuse.

,,Tiebuie si folosegti talentul care fi-a fost diruit. Nu i1i dai seama?Tiebuie s[ il foloseqti la ceva, trebuie si il foloseEti la asta!"

Ba pe naiba, nu avea si il foloseascS, la nimic. Nu. Niciodati. OmdngAia gandul acesta. in general, fusese foarte linigtitl de candajunsese aici. Hitra. Agentul imobiliar fbcuse treabi buni. Aproape ciii era recunoscitoare.

L4 Seuunr BIonx

Mia Kriiger se ridici de pe stAnci qi o apucd pe cirarea ce duceaspre casi. Venise wemea pentru prima biuturi de pe ziua aceea. Nugtia ce ori era, dar era momenttrl. Ficuse cumpirituri scumpe, lucruricomandate. Poate ci era o contradicfie faphrl ci igi cumplrase.lucruriscumpe pentru timpul scurt care ii mai rimisese? Pe de alti parte, dece nu? De ce era nevoie de vreun motiv pentru orice? De ce nu? Nu semai gAndise de mult la astfel de lucruri. Deschise o sticli de armagnacDomaine de Pantagnan 1965 Labeyrie gi umplu pe trei sferturi o ceagcide ceai, firi si o mai curefe. Si bea un armagnac de opt sute de coroanedintr-o ceagci, firi si o curefe. ,Chiar crezi cd imi pasi? Ia uite cAtde tare mi preocupe!" Zambi uqor in sinea ei, scoase nigte pastile dinbuzunarul pantalonilor gi cobori din nou la stAnci.

Fu pe punctul de a se gindi din nou cu recunogtinli la agentulimobiliar cu dinlii mult prea albi. Daci gi-ar fi cumplrat o casi in caresi triiasci, ar fi putut fi foarte bine asta. Aerul, priveligtea spre mare,linigtea de sub norii albi. inainte, nu auzise niciodatl vorbindu-se deTrondelag, dar ii plicuse insula de cum o vizuse. Avea cerbi, intr-unnumir enorm; ceea ce o fascina. I se pirea ci cerbii ftceau parte dinalte teritorii, din'Alaska, din filme. Un animal frumos pe care oameniiil ucideau. Mia Kriiger invi(ase si tragi cu arma la academie, dar nu fiplicuseri niciodati armele. Nu erau de joac6, ci erau folosite doar cAndera absolut necesar, qi chiar qi atunci ar fi fost mai bine si nu se faciuz de ele. in Hitra, sezonul vinitorii de cerbi incepea in septembrie gise incheia in noiembrie. intr-o zi, pe cind se intorcea de la farmacie,diduse de un grup de adolescenfi care legau un cerb de portbagajul depe maqina lor. in februarie, in afara sezonului. Primul lucru care ii trecuprin minte fu si se opreasci, si igi noteze numele lor, si li denun(e gi sise asigure ci aveau si fie pedepsili aqa cum meritau; dar se abfinu gi iil6si in pace.

Odati ce devii poli$st, rimii polilist pentru totdeauna?,,Nu. in niciun caz.",,Mai sunt douisprezece zile. 18 aprilie."ingh4i ultima guri de armagnac, iqi lisi capul pe spate sprijinin-

du-se de stincl qi inchise ochii.

?J

olger Munch transpira in terminalul de sosiri dinVarnes, in timp ce a$tepta la coadi la biroul de inchiriatmagini. Avionul, a$a cum se intimpla intotdeauna,

rterizase cu mare intArziere, din pricina ce{ii din Gardemoen.Holger igi aminti din nou de omul de qtiinli |an Fredrik Wiborg,care cici se sinucisese in Copenhaga, dupi ce criticase planurilede extindere a aeroportului principal din pricina condiliilormeteorologice de acolo. Nici micar acum, dupi optsprezece ani,nu putea si nu se gdndeasci la asta. Oare de ce trupul lui trecuseprin fereastra mult prea mici a unui hotel, flri vreun motiv aparent,chiar inainte ca acest subiect si fie dezbitut in parlament? De ce nicipolilia norvegiani, nici cea danezdnu se sinchisiseri si investighezecazul in mod corespunzitor?

Holger Munch nu se mai gindi Ia asta cAnd tipa blondi de latejgheaua Europcar lgi drese glasul ca si il anunfe ci era rindul lui.

- Munch, spuse el sec. Ar trebui sd am o magini rczeruatd.- Deci dumneavoastri ve(i avea un muzeu nou in Oslo, glumi

fata in uniformi verde.Munch nu se prinse de glumi din prima.- Sau nu sunteli dumneavoastri pictorul? intrebi fata zAmbind,

continuind si tasteze la calculator.- Poftim? Nu, nu sunt pictorul, spuse Munch sec. Nici micar nu

suntem rude.

,,Daci am fi fost, cu o asemenea mo$tenire, nu ag mai fi fostrcum aici", se gandi Munch in timp ce fata ii intindea o hdrtie pecare si o semneze.

Lui Holger Munch nu ii plicea deloc si zboare cu avionul, denceea era atit de prost dispus. Nu pentru ci s-ar fi temut ci avionuluvea s[ se pribugeasci, intrucdt Holger Munch era un impitimit al

16 Serrunr Blonr

matematicilor gi gtia ci probabilitatea unui accident era mai micidecdt probabilitatea de a fi lovit de fulger de doui ori in aceeagi zi.,De fapt, lui Holger Munch nu ii plicea si zboare pentru cd aproapelci nu mai incdpea in scaun.

I

- Gata, ii spuse fata in uniformi verde, zdmbind amabil ;iiinmdnAndu-i cheile. Un Volvo Y70 foartemare, cu toate cheltuielile]

plitite, fbri limitl de timp sau kilometraj. il puteli lisa unde dorifi gilcdnd dorifi. Vi doresc o cilitorie pldcutd. l

Mare? Oare glumise din nou sau o spusese ca si nu iqi facn eljgriji? ,,Poftim, o magini mare ca si incapi, findnd cont ci eqti atdt de]gras, ci nici micar nu ili mai po[i vedea picioarele."

iHolger Munch se privi cu coada ochiului in ferestrele mari carej

despirleau terminalul de sosiri de parcare. Poate ci era timpul s61inceapi si faci ceva sport. Si minince pufin mai s[nitos. Si maidea jos nigte kilograme. in ultima vreme, incepuse si se gAndeascd;mai des la asta, din diverse motive. Nu mai urm[rea delincvenli pe

strad[, intrucAt avea deja subalterni care si se ocupe de asta; decinu era vorba despre aga ceva. Nu, ci Holger Munch devenise pufinmai arogant in ultimele siptimdni. ,,Ia te uiti, Holger, un pulovernou?" ,,Ia te uite, Holger, o haini noui?" ,,Ia te uiti, Holger, !i-aituns barba?"

Deschise Volvo-ul, agezi telefonul in suport gi il porni. igi pusecentura de siguran[i, porni motorul gi se indrepti spre centrulTrondheimului, in timp ce primea mai multe mesaje. Ofte. Oori cu telefonul oprit, iar acum o lua de la capit. Nu puteai scipaniciodati pe de-a intregul de lume. De fapt, nu era prost dispus doardin pricina zborului. Se intAmplaserd multe in ultima vreme. $i laserviciu, gi acasi. Holger igi trecu degetele peste ecranul smartphone-

ului pe care il obligaseri si il cumpere. Acum, totul trebuia si fiede o tehnologie de ultimi ori; polilia trebuia s[ fie la curent gi inHonefoss, unde igi petrecuse ultimele optsprezece luni. in districtulde polilie Ringerike. Acolo iEi incepuse cariera, iar acum se intorseseacolo. Pentru cele lntimplate in Tryvann.

Cir,{ronnscsrNcuni, L7

$apte apeluri de la comisariatul central din Gronland. Doui de lafosta lui sofie. Unul de la fiica lui. Doui de la el de acasi. $i, in plus,o grimadi de mesaje.

Holger Munch lisi lumea si se invdrteasci gi fbri el prel de o clipigi porni radioul. Gisi canalul de muzici clasici al NRK, deschisegeamul qi igi aprinse o !igar6. Fumatul era singurul lui viciu; inafari de mAncat, bineinfeles, dar erau doui lucruri complet diferite.Holger Munch nu se gAndea deloc sI se lase de fumat, indiferent cAtelegi aveau si mai inventeze politicienii qi cdte semne cu ,,Fumatulinterzis" aveau si se puni peste tot, cum ar fi, de exemplu, pe bordulmaqinii pe care tocmai o inchiriase.

Daci nu fuma, nu putea gAndi, iar lui Holger Munch ii pliceafoarte mult si gAndeascn. Sn iqi foloseasci mintea. Nu-i pisa decorpul lui, atita timp cAt creierul ii funcliona. La radio cdntaMessiah de Hiindel. Nu era muzica lui preferati, dar nu conta. iiplicea mai mult Bach. ii plicea aspectul matematic al muziciiacestuia, mai mult decAt al celorlalli compozitori, care fbceau apelmai degrabi la sentimente. Ariile care inciti la rizboi a lui Wagner,lumea emo(ional[ impresionist[ a lui Ravel. Munch asculta muziciclasici pentru a se detaqa de astfel de sentimente omenegti. Dacifiinfa umani ar fi fost o ecuafie matematici, totul ar fi fost mult maiugor. Atinse ugor verigheta pe care o purta pe deget gi se gdndi laMarianne, fosta lui sofie. Trecuseri deja zece ani qi tot nu reugise siiqi dea jos inelul. Oare de ce il sunase? Ce voia s[-i spunl?

Sigur era din pricina nunfii. Sunase ca sivorbeasci despre nunti.Aveau o fiici impreuni. Miriam urma si se cisitoreasci. Aveau derezolvat chestiuni practice. Nu de vorbit despre alte cele. HolgerMunch arunci mucul de ligari pe geam gi igi aprinse alta.

,,Nu beau cafea gi nu mi ating de alcool. La naiba, imi potpermite micar si fumez pu[in."

Holger Munch se imbitase o singuri dati, pe la paisprezece ani.Biuse in cabana din Larvik un lichior de cireqe pe care il f[cuse tatillui. Dup[ aceea nu se mai atinsese de alcool. Nu avea de ce. Nu iiplicea. Si igi deterioreze neuronii? Nici prin cap nu-i trecea agaceva. Dar fumatul ii plicea. $i hamburgerii.