Simboluri religioase crestine

Crestinismul este una dintre cele mai importante religii monoteiste din lume. Credintele sale sunt strans legate de iudaism, din care s-a dezvoltat. Elementul principal al crestinismului se bazeaza pe credinta in posibilitatea mantuirii care a fost deschisa oamenilor prin rastignirea si invierea lui Iisus din Nazaret, fiul lui Dumnezeu.

Iisus din Nazaret este figura principala a Bibliei si a crestinismului. Profetia lui Iisus Hristor si calea spre mantuire sunt considerate repere ale credintei crestine.

In urmatoarele randuri sunt prezentate o colectie de simboluri religioase crestine cat si semnificatiile acestora:

Alpha si Omega  - sunt prima si ultima litera din alfabetul grecesc clasic (ionic). Sunt folosite si ca simbol pentru totalitate, Dumnezeu si in special pentru Hristos, primul si ultimul.

Expresia biblica „Alfa si Omega” apare in Noul Testament in urmatoarele 3 locuri (Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul):

Apocalipsa 1 (8): „Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, zice Domnul Dumnezeu, cel ce este, cel ce era si cel ce vine.”

Apocalipsa 21 (6): „Apoi a zis: S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete, ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii.”

Apocalipsa 22 (13): „Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul.”

Tetragrama INRI  - Evanghelia dupa Ioan (19,19): “Pilat a scris o insemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, si era scris: Iisus din Nazaret, Regele Iudeilor.”

Sfanta Cruce, Altar de jertfa al Mantuitorului, are trei semnificatii: obiect sfant, semn de inchinare si cale/misiune de urmat.  In cele ce urmeaza se va prezenta o serie de forme a obiectului sfant; se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care cele mai raspandite sunt: Crucea latina/catolica, Crucea greaca/ortodoxa, Crucea Sfantului Andrei, Crucea Sfantului Petru, Crucea Sfantului Anton-Eremitul, Crucea trilobata, etc Bratele Crucii au si ele o semnificatie aparte. Cel orizontal arata ca jertfa Mantuitorului se rasfrange asupra intregii creatii, restabileste armonia dintre om si creatie. Bratul cel

vertical arata actul de refacere a legaturii dintre Dumnezeu si om, dintre ceresc si pamantesc, arata posibilitatea de indumnezeire a omnului. Omul nu mai este un “animal rational”, ci un “animal indumnezeit”- dupa cum afirma P. Nellas.

1. Crucea latina/catolica (crux immissa) - aceasta reprezentare a crucii, si cea mai raspandita, evoca sacrificiul suprem pe care l-a facut Iisus Hristos pentru a rascumpara pacatele omenirii. Crucea este goala pentru a aminti de momentul Invierii si de speranta in viata vesnica.

Mantuitorul a fost rastignit pe o crux immissa. Acest fapt apare si in Sf. Scriptura, unde Matei (27, 37), Marcu (15, 26), Luca (23, 38) si Ioan (19, 19) pomenesc despre titlul pironit deasupra capului lui Hristos (redat iconografic cu initialele I.N.R.I. - Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor).

2. Crucea greaca/ortodoxa – aceasta cruce are bratele de dimensiuni egale, intersectate perpendicular. In Antichitatea clasica aceasta reprezentare facea referire, printe altele, si la simbolul celor patru elemente ale Universului. (pamant, apa, foc, aer)

3. Crucea Sfantului Anton-Eremitul – este o cruce in forma de T.

4. Crucea Sfantului Petru - crucea latina inversata, folosita pentru martiriul Sfantului Petru, care, conform legendei, din smerenie fata de Iisus Hristos, nu s-a simtit suficient de demn pentru a muri in aceeasi pozitie ca aceasta. (Fratele Sfantului Apostol Andrei)

5. Crucea Sfantului Andrei (crux decussata) – este o cruce in forma de X. Numele sau provine de la forma Crucii care a fost utilizata, potrivit traditiei, la torturarea si uciderea Sfantului Andrei. Potrivit Evangheliei dupa Matei, Sfantul Andrei a simtit ca este nedemn sa fie rastignit la fel ca Iisus, fiul lui Dumnezeu, astfel incat el a implorat sa i se faca o cruce de forma diferita. Crucea Sfantului Andrei este un simbol al umilintei, al patimirii si al martiriului.

6. Crucea trilobata - este cea mai raspandita forma a crucii, ea evocand Sfanta Treime prin capetele sale in forma de trifoi/trefla.

7. Crucea Papala/Pontificala - aceasta cruce este emblema oficiala a papalitatii. Ea nu poate fi folosita decat de Papa insusi. Se spune ca cele trei bare orizontale ar reprezenta cele trei raspantii de pe Golgota. Mult mai probabil, ele simbolizeaza cele trei directii ale autoritatii papale: Biserica, pamantul si cerul.

8. Crucea Episcopala - capetele in forma de mar simbolizeaza roadele vietii crestinesti. Deoarece acest motiv era reprezentat pe vesmintele preotesti in perioada crestinismului timpuriu, crucea in această forma este uneori denumita si cruce episcopala. (Pomme Cross)

9. Crucea Patriarhala – aceasta cruce ecleziastica purtata de patriarhi apare frecvent reprezentata in arta crestina. Bara superioara simbolizeaza inscriptia plasata pe cruce de catre Pilat. A fost adoptata de cardinali si de episcopi ca semn distinctiv al rangului in ierarhia bisericeasca.

Simboluri religioase islamice

Cel mai renumit simbol al lumii islamice este reprezentat de semiluna si stea. Cele doua simboluri apar impreuna inca din Israelul antic si au fost asociate de-a lungul timpului cu mitologia sumeriana unde luna reprezinta zeul Sin, iar steaua pe Ishtar ( Venus).

De asemenea exista surse care confirma ca au fost folosite de oamenii din Asia Centrala si Siberia pentru a ii venera pe zeii lunii, soarelui si cerului. Apar insa si surse in care cele doua erau simboluri ale zeitei cartagineze Tanit sau a zeitei Diana.

Bizantul, cunoscut mai tarziu ca Istanbul sau Constantinopol, a adoptat semiluna si steaua ca simboluri ale orasului, in cinstea zeitei Diana. Comunitatea musulmana nu a avut de la inceput un simbol. In timpul Profetului Mahomed caravanele si armatele musulmane erau identificate dupa simple steaguri able, negre sau verzi. De-a lungul generatiilor urmatoare, liderii au continuat sa foloseasca steaguri simple, fara simboluri.

Aparitia semilunii a fost o data cu Imperiul Otoman.Cand turcii au cucerit Constantinopolul in 1453 au adoptat simbolul acestuia

Legenda spune ca fondatorul Imperiului, Osman Pasa a avut un vis in care semiluna se intindea de la un capat la celalalt al pamantului. Considerand acest vis o prevestire buna a ales sa pastreze semilunar ca symbol al dinastiei sale. Exista o speculatie conform careia cele 5 colturi ar reprezenta cei cinci stalpi ai islamului.

Datorita faptului ca simbolul are o legatura mai degraba istorica decat una religioasa cu islamul multi dintre musulmani refuza s ail foloseasca. Credinta musulmana nu a avut nici un simbol si multi refuza inca sa recunosca semiluna si steaua, considerate insemne pagane.

Hamsa ( Mana Fatimei)

Este o amuletă în formă de palmier, foarte populară în întregul Orient Mijlociu și Africa de Nord, frecvent utilizată în bijuterii, materiale și draperii, ilustrând mâna dreaptă deschisă, o imagine recunoscută la nivel mondial și folosită ca simbol de protecție împotriva energiilor negative, pentru abundenţă, fertilitate, prosperitate, noroc şi sănătate. De asemenea oferă şi protecţie împotriva deochiului.

Pictată în roşu pe uşile caselor simbolizează sacrificarea unor animale – uneori simbolul se picta chiar cu sângele animalelor sacrificate. Mâna Fatimei se agăţa deasupra uşii de la camera femeii care trebuia să nască pentru a avea o naştere uşoară iar pruncul să fie norocos dar şi deasupra uşii de la intrare pentru a proteja casa de incendii. Se spune că mâna Fatimei cu degetele desfăcute alunga spiritele răului iar cea cu degetele închise aducea norocul.

Deseori în interiorul mâinii Fatimei se inserează un ochi care simbolizează protecţia persoanei împotriva deochiului şi a energiilor negative, acesta având rolul de a „orbi” agresorul. Ritualurile specifice Khamsei se fac în a cincea zi a săptămânii – joi – considerându-se că atunci puterile ei acţionează la potenţialul maxim.

Numărul cinci în Islam este conectat la o parte deschisă, pentagrama celor cinci simţuri, căsătoria, cei cinci stâlpi ai Islamului, cele cinci rugaciuni zilnice și mâna Fatimei. Pentru șiiți, degetele de la mână Fatimei reprezintă şi cele „cinci persoane sfinte” ale familiei lui Muhammed: Muhammed, Fatima, Ali, Hassan și Hussein. Numele lui Ali sau cele ale tuturor celor Doisprezece imami importanţi sunt uneori gravate pe mâinile de metal ale Fatimei. Hamsas poate include, de asemenea, o inimă, o hexagrama sau cuvântul lui Allah înscris în palma.

Hamsa este recunoscută ca simbol sacru în multe culturi și religii, inclusiv în iudaism, budism, shamanism, hinduism, creștinism, Jainism și credința islamică. Hamsa este simbolul „mâinii care scrie tot” și a asociațiilor cu Divinitatea. Mâna Fatimei poate fi văzută atât în poziție verticală cât şi cu susul în jos, în funcție de cultură. In plus, simbolurile prezentate în mână sunt importante și variază funcţie de religie sau locaţie. În ciuda variațiilor, Mâna Fatimei este un motiv arhetipal care vorbește dincolo de frontierele limbilor pământului, de cultură și de convingerile religioase.

Simboluri religioase iudaice

Steaua lui David

Se spune ca fiecare om are o stea, si ca destinul nostru e scris in stele.

Dintotdeauna, oamenii au fost fascinati de bolta cereasca, plina cu stele. In religii si biserici, steaua are o semnificatie celesta. Si in Biblie, cei trei magi de la Rasarit au fost calauziti de stea pentru a-l gasi pe pruncul Isus.

Steaua poate fi cu trei sau mai multe colturi. Steaua cu sase colturi e formata din doua triunghiuri suprapuse, iar cea cu opt – din doua patrate suprapuse.

Steaua cu sase colturi sau hexagrama este un simbol al macrocosmosului, care uneste cerul cu pamantul. Cele doua triunghiuri erau folosite de catre alchimisti in evul mediu, ca simbol al apei si al focului. Cele doua triunghiuri mai simbolizeaza uniunea dintre barbat si femeie, dintre bine si rau sau relatia lui Dumnezeu cu omul.

Steaua lui David, pecetea sau „scutul lui David” e formata din doua triunghiuri echilaterale suprapuse, unul cu baza in jos, iar altul cu varful in jos. Este un simbol iudaic, David fiind rege al Israelului si autor al cartii Psaltirea din Vechiul Testament. Denumirea si forma vine de la presupunerea ca David, pe scutul sau, ar fi avut acest simbol, care este o impletire a initialei numelui sau, litera „D”, pentru ca, in vechiul alfabet ebraic, litera „D” era reprezentata printr-un triunghi echilateral, cum este delta, in alfabetul grecesc. Acest simbol apare la evrei inca din secolul VIII i. Hr. si a fost ales de ei ca sa ii reprezinte, incepand cu anul 1648.

Acest simbol, original numit „Magen David”, a fost explicat prin mai multe ipoteze in afara de cea amintita de mai sus, aceasta fiind cea mai populara:

Simbolul provine de la modul in care vechii razboinici evrei isi construiau scuturile, care aveau pe interior cele doua triunghiuri (singura figura geometrica nedeformabila), montate astfel ca sa formeze sase puncte de prindere pe perimetrul scutului.

Cele sase varfuri simbolizeaza faptul ca Dumnezeu domneste asupra intregului univers, pe sase directii: est, vest, nord, sud, sus si jos.

In Cabala, cele doua triunghiuri reprezinta dihotomia inerenta omului: binele versus raul, spritualul versus fizicul etc. Prin urmare, cele doua triunghiuri ar putea reprezenta relatia reciproca intre poporul evreu si Dumnezeu. Triunghiul cu

varful in sus simbolizeaza faptele bune, care urca spre cer, spre a activa un flux de bunatate, ce se revarsa asupra lumii, reprezentat de triunghiul cu varful in jos.

Din anul 1897, Steaua lui David a fost adoptata ca emblema a sionismului. Sionismul - de la Muntele Sion, nucleul asezarii davidice in Ierusalim - este miscarea de emancipare nationala a evreilor cu scopul readunarii lor din imprastiere si revenirii in tara stramoseasca, in Tara Israel, pentru restabilirea unei vieti evreiesti independente si, in continuare, recrearea si consolidarea unui stat evreiesc.

Menorah

Candelabrul de aur, cu sapte brate – Menorah – este unul dintre cele mai vechi simboluri iudaice. Dateaza din zilele Exodului iudaic, cand a ars in lacasul de rugaciune din desertul Sinai.

Dupa traditie, a luat nastere din aurul pe care Moise 1-a aruncat in foc. In mod miraculos, alimentat cu ulei de masline, o flacara ardea mereu, in timp ce celelalte se stingeau. Ulterior, a fost plasat in al doilea templu in Ierusalim pana cand Titus a distrus orasul in anul 70 a.d.

Simbolizand intelepciunea divina, cele sapte brate ale sfesnicului sunt considerate ca ramuri din copacul babilonian al luminii si reprezinta cele sapte zile ale Genezei si, de asemenea, Soarele, Luna si planetele, cele sapte ceruri si cele sapte stele ale Ursei Mari.

Sfestnicul cu sapte brate inalta mintea la lumina lui Dumnezeu, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume, cat si la centralitatea prezentei lui Dumnezeu in viata omului.

Poporul ales a avut constiinta reala ca prin el vine lumina la toate popoarele, astfel in Templul din Ierusalim, o candela a menorei ardea permanent, anume cea dinspre vest a sfestnicului. Centralitatea lui Dumnezeu in viata omului se intelege de acolo de unde, initial, cele sase brate laterale erau indreptate inspre centru.

Se mai crede ca ziua de odihna iudaica, sabatul, era simbolizata de candela centrala a sfestnicului, in vreme ce candelele laterale, inchipuie celelalte sase zile ale saptamanii.

In 1949, Menorah a devenit emblema/stema oficiala a statului Israel si este infatisata pe steagul prezidential.

Palmierul

Palmierul este important in iconografia iudaica, unde, in acord cu cabala, simbolizeaza omul cinstit (tzaddik) si fosta stema a Iudeei dupa Exod.

Alaturi de mirt, fructul citric si salcie, ramura de palmier, lulav, este una din cele patru specii agricole de parada la Sukkot pentru sarbatorirea marinimiei lui Dumnezeu. Fiecare reprezinta un tip de evreu, iar palmierul simbolizeaza pe cineva care studiaza Torah, dar nu se supune poruncilor.

In plus, ramura de palmier simbolizeaza coloana verticala indoita in fata lui Dumnezeu si este un simbol al lui Dumnezeu insusi. In crestinism, palmierul simbolizeaza dreptatea, invierea, intrarea lui Christos in Ierusalim si pelerinajul pe Pamantul Sfant. In Babilonia, Egipt, Grecia Antica si Roma, simboliza victoria.

Bibliografie

Andronovici, L. (2009).  Scurta istorie a bijuteriilor romanesti incepand cu Dacia precrestina. Bucuresti: Bucuresti 2009Chevalier, Jean si Alain Gheeerbrant. Dictionar de simboluri. Bucuresti: Artemis, 1993, pg 364-365Danalache, T. (2012, 19 Iulie). Menora, sfestnicul cu sapte brate. Preluat din http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/

Danalache, T. (2014, 11 Aprilie). Steaua lui David – Scutul lui David. Preluat din http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/ Gibson, C. (1998). Semne si simboluri. Oradea: Aquila’93