POEME CREŞTINE

de

GABRIEL S. IORDAN DOROBANŢU

(GAVRIIL STIHARUL)

Teologie pentru azi

Bucureşti2008

Cu smerenie, dedic toate stihurile mele

PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Această plachetă de versuri a fost publicată online cu sprijinul

Părintelui Drd. Dorin Picioruş şi al Preotesei Drd. Gianina Picioruş, cărora

le mulţumesc pentru ajutor.

2

ELEISON ME TON AMARTOLON

[Miluieşte-mă pe mine păcatosul]

Doamne, credinţă am avut de neclintitcând valurile negre mă trăgeau in jos,

semeţii munţi i-am clătinat…dar m-am mândrit:miluieşte-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, în stihuri Te-am cântat şi Te-am slăvit,căci dulce stih mi-ai dat şi graiul cuvios,

cu aripi de rime am zburat…dar m-am mândrit :miluieşte-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,pentru sfântul Tau nume dulce şi duios,

ocări şi spini am suportat…dar m-am mândrit :miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, cu Tine am fost pe cruce şi am pătimit,cu Tine am gustat din bice pân’ la os

şi oasele-mi zdrobite au fost…dar m-am mândrit :miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, de atâtea ori spre raiul înfloritÎngeri m-au purtat şi-n cerul Tău frumos

cu sfinţii în rugăciune-am fost…dar m-am mândrit:miluieşte-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, atâtea lucruri bune au răsaritdin rugăciunile rostite cu folos.

Atât de minunate sunt…dar m-am mândrit :miluieşte-mă pe mine cel păcatos…

3

SFĂNTA DREPTMĂRITOARE

Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,în fântana adancă mi-a fost dat să-mi scald privirea.

Maică, apa ta e bună,din piept stins-a durerea,păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.

Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,mai sărac în Dumnezeu, dar tu maică ai pregătit,

pâinea caldă, masa plină,curcubeul în ştergarşi viţelul Tatălui păşunat în Nesfârşit.

Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,ca într-o sărbatoare mare fu gătită-n neprihană.Cu odaia-mpodobită: flori de aur şi iarbă grasă,dulcea casă mă aşteaptă cu Fecioara în icoană.

Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi şi mai ard,apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinţi,

dar tu mă-ntareşti acuma cu mireasma cea de nard,cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinţi.

Maică, tu, nepământească, veşnică mult primitoare,cu îngereasca strălucire în cernitul tău veşmânt,

lan de raze izvrorăşte din icoane. În altare,peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.

4

A FI CREŞTIN

A fi creştin înseamna a iubicu patimă cuvântul ce te-ndeamnă,

să arzi în Hristos şi să mai ştiica dragostea nicicând nu se destramă.

A arde în iubirea Celui carela ospaţul lumii a întins o pâine,spăland picioarele tremuratoaretuturor înfometaţilor de mâine.

A fi creştin înseamnă a fi încredinţatcă eşti în starea leprosului, şi-n tine,

creşte neoprit minunea. A fi vindecat,mereu vindecat de nepământescul Bine.

A fi creştin înseamnă a te străpungeSpinii durerii şi a zâmbi înţelepciunii,

cu tăria luată din cel ce mai frângepâinea nemuririi la cina lumii.

A fi creştin înseamnă a urca mereugolgotele, călcând sfios pe colţi

de piatră şi a crede că pasu-ţi greue-al lui Hristos Cel înviat din morţi.

5

SURSUM CORDA![Sus inimile!]

Diavolul îndoielii îşi întinde-o gheară,iadul necredinţei îşi arata faţa,

deznădejdea urlă tragic ca o fiară…Sus inimile! Nu ucideţi speranţa !

Nenorocirea ne otraveşte traiul,nepăsarea lumii mai rece ca gheaţa,

crucea-i tot mai mare şi mai dureroasă…Sus inimile! Nu ucideţi speranţa !

Năpârcile fricii se strecoară-n gânduri,moartea pare mai reală decât viaţa.

De crezi că Scriptura nu-ţi mai foloseşte…Sus inimile! Nu ucideţi speranţa !

Nu ucideţi porumbiţa din fereastră,căci din neştiut vesteşte dimineaţa,

când noaptea a biruit raza de lumină…Sus inimile! Nu ucideţi speranţa !

6

ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE !

Copilule, crescut la cântece de noapte,mugind de patimi, hulă şi trufie,

în ritmuri bacante şi-n vorbe desfrânate…Ascultă cum cânta Biserica Vie !

Cântă Biserica dis-de-dimineată ,salută voios, mulţumeşte creştin…Auzi cum urcă versul către Viaţăşi ziua începe cu pace de-amin.

Ascultă cum cânta creştinul şi-adastă :cântă tinereşte omul pe ogor,

legănand pruncul, tânara nevastădă slavă lui Hristos pentru fecior.

Cântă Biserica în marea săptămânăprin chilii şi case curate.

Tineri şi bătrâni cântă impreună,dau slavă lui Hristos pentru toate.

Dă slavă fecioara pentru curaţie,dă slavă nevasta zămislitoare,

mulţumeşte mireasa pentru cununie,mulţumeşte feciorul pentru îndreptare.

Dă slavă brutarul pentru aluatuldin care pâinea se va plămădi.

Mulţumeşte seara acasă bărbatulpentru cina cea buna şi pentru copii.

Cântă zidarul, dând temeliabisericii noi, cu turla-n azur.

Voinţa lui se prinde de piatră,mortarul fluid se-ncheagă dimprejur.

El cântă un cântec de dor şi de slavă,Nervul si braţul vânjos vibrează-ncordat.

Inima, în ritmul poeziei suave,Transformă ideea în beton armat.

7

Dimineaţa, în atelier, tâmplarul,cânta, punându-se inimos pe treabă.El Domnului mulţumeşte...şi harulcoboară în ale lui mâini degrabă.

Minune! S-a oprit mirat. Priveşte :din lemnul inform ivitu-s-a perfect

un lucru util. Dulgherul slăveştepe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.

Auzi pe cizmar cum cântă-n bucurie,lucrează cu sârg, cu suflet şi nesaţ,

mâna-i alearga într-o simfonie,Hristos e pe buze şi duhul e-n braţ.

Dau slavă cinstita preoţime,pentru slujba Liturghiei sfinţite,şi cea intru Hristos diaconimepentru darurile bineprimite.

Auzi cum cântă Biserica Bizantină,apostolească, vie, ocrotitoare…

Cântă poporul ei răsfăţat de lumină,de lina lumină a Slavei biruitoare.

Copilule crescut la cântece de noapte,mugind de patimi, hula si trufie,

în ritmuri bacante şi vorbe desfrânate…Ascultă cum cântă Biserica Vie !

8

ÎNVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ

Din cerul de lavă scânteie un fulger,s-aşază peste beznă-ndurarea.

Cu chip neprihănit, palid, un îngerPogoară-o stea pe-un muc de lumânare.

Se-mprăştie bezna cum se ridic-o ceaţăScânteia astrului aprinde încăperea :Oh! Doamne, ce lumină şi dulceaţă

Transfigurează tainic chipul şi durerea !…

În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,Sufletul e prohod şi întrebare,

Mir îmi adastă în gânduri şi pleoapeCând lacrimi picură din lumânare.

Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,Sub giulgiu odihneşte cu cântări preasfinte.

Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbateCu aripi de porumbiţe istovite.

Îngerul bun îmi scutură durereaLa dumnezeiasca strajă spre dimineaţă.

S-aprind în altar lumini. E Învierea,Lanuri de mâini se-ntind să ia Viaţă.

Hristos a înviat! Fii fără frică…Troparele învierii se toarnă în lumină.Moartea e-nvinsă.E Sfânta Duminică.E Dumnezeiasca Liturghie Bizatină.

9

MAI CRED COPIII NOŞTRI ÎNTR-O MINUNE?

Veacul disperării perfid si mişelrenaşte dumnezei cu pântec de-oţel,

eresuri străine poleite-n cuvintecoboară-n suflet şi-n minte.

Vopsiţi in roşu, mânjiti pe braţe si dinţipe stadioane hipioţii dau concerte

in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinţi,cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.

Un bărbos guru de-apartamentşi-a convins ciracii – extaz si încântare – ,

învaţându-i că ar fi un instrumentdivin, Mesia în chip de reîncarnare.

Doamne, ispitele ne zguduie tăria,căci veacul e-ntors spre alta menire!E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?

Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?

Privirea mi-o întorc către Răstignitşi sufletul o clipa se ridică.

Văd patru cuie şi-un Hristos smeritce patima o-ndură din dragoste de oameni.

Văd spinii Lui si-o înviere careva fi a noastră şi Raiul în mine creşte,

cum creşte Liturghia in Altare,când preotul solemn împărtaşeşte.

Văd o mână mică, sfioasă si albă,bătând mătănii la icoana poleită

a Sfintei Fecioare. O rugaciune caldăse murmură cuvioasă şi smerită.

Mai cred copiii Tăi in Altare şi minuni,în Maica Sfantă şi Pruncu-i de la sân,

în holdele sfinţite, în datini şi-n goruni,în naşterea Ta, Doamne,din staulul cu fân?

10

FRUMOASA MEA VEŞNICIE

Vai, ce luptă se dă-n minecând trupul este pe moarte !…Să-l miluiască... n-are cine...

Vai, cât plânge şi se zbate !…

Irmosul, ecou îmi bate-n veac,mi se vesteşte-n parastas…

Un gol străin şi fără leacse adânceşte ceas de ceas.

Ca frunza toamna coborî-voiîn goliciunea de-început,făra straie, scumpe, moi,şi podoabe de-mprumut.

Dar eu ştiu că într-o zi sfinţitălumina se va-ntoarce-n pleoape,

porumbiţă împodobită,ram de măslin pe ape.

Voi trage puteri din slava curată,sorbi-voi puhoaie de zări,

ochiul mirat va creşte roatăîmbrăţişat de mii de culori.

Atingerea pleopei uşoareîn ritmul zborului rar

vesti-va în lumea realăcurcubeul Tău de har.

Eu…ridicat din beznă si somnla viata plămădita sus !

Eu ridicat...dincolo de om,prin jertfa Ta, Bunule Iisus!

Mai ştiu, că-n ziua cea mare,împodobi-mă-vei din neştiut

cu straie sfinte, cu slavă mare…Unde e moarte, goliciunea din mormânt ?

11

CREZUL MEU PENTRU VEŞNICIE

Cred într-Unul DumnezeuZiditor de pâine

şi mai cred in darul Său,în ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorulşi in mierea-I din cuvinte.Cred în stihuri şi în dorul

din colinde nesfârşite.

Cred în Duh de prorocie,mângâiere pentru viaţăşi într-o dulce veşnicie

cu Hrisos loc de verdeaţă.

Cred in sfinţi şi in cununamucenicilor răsplată

din Biserica stărbună,binecuvântată.

Cred in pâine şi în vinşi-n Sfânta Predanie,în puternicul Aminşi în spovedanie.

Cred în patima şi moarteaDumnezeului dureriişi-n cuvintele înaltedin troparele-nvierii.

Cred într-unul drum prea dreptAl Sfintei Dreptmăritoare,

că Iisus din Nazaretva veni cu slavă mare.

În botezul din cuvinteîmi mărturisesc prihana,

aştept morţii din mormânt

12

iarăşi să deschidă geana.

STIHUITORII LUI HRISTOS

Sunt trist, bolnav sau poate surdde ploaia de cuvinte grele

din vorbele drăceşti, urlând,din cântecele rele.

Eu vin la voi, stihuri sfinte,Din cântari şi rugăciune,

care-n zilele cumplitemi-aţi fost pâine şi minune.

La voi, rapsozi ai lui Hristosce aţi postit cu rânduială –

ne-aţi dat în dar cuvânt frumos,cum l-aţi trudit cu osteneală.

La icoana ta mă-nchin,lucrătorule cel darnic,

vine vremea, drag creştin,să te pomenim la praznic.

Stihurile tale bunele-am păstrat în scoarţe groase,

m-au tămaduit de lumeşi de amagiri intoarse.

Bunule,cu dulce grai,ca un sfânt din Pateric,să te odihneşti în Raicu slavă de mucenic.

13

CRĂCIUN SFÂNT

În noapte-adancă se rostogoleşte luna,în candele amurgul se-ntoarce aprins,la Poarte Raiului aud cum bate mâna

lui Moş Crăciun, hoinar, cu părul nins...

Prin beznă, trece uşor şi se duce…Bolta podoabe de stele îşi pune,

se tulbură somnul Pruncului dulcedin braţele Mamei preasfinte şi bune.

Blând, Micuţul întinde o mană,magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,El mută hotarul de vis şi de ape

al Iordanului nostru din bătatură.

14

LA LOC CU VERDEAŢĂ[priceasnă]

Trec în zbor norispre alte zărişi anii-n şirag

duc cu ei ce e drag.

Geme pe pămantprelung jalnic cânt –

e-n zadar chematsufletul plecat.

E-n zadar chematomul răposat

ce-a fost pe pămant…acum e-n mormânt.

Cei rămaşi în urmă:frate, soră, mumă,vor veni la rând,vor veni curand.

Plânge cu amarpleopa în zadar,ochiul tulburat,

pentru cel plecat.

– Sufleţelul meu,plânsu-mi este greu,

lacrimile melevor seca şi ele.

Vor seca de ape,vor fi scurse-n noapte...

Cerule, cât rabzipe pâmat să cazi !

15

– Nu mă mai jeliţi,fraţii mei iubiţi,căci eu am în cer

dulcele năier.

Nu vă întristaţi,iubiţii mei fraţi,

căci, în ceruri sus,îl am pe Iisus.

Am pe Născătoarea,pe Apăratoarea,Maica bucuriei,Maica veşniciei.

Şi mai am un TatăCe-n ruga curatăÎl numim cu dor

Atotţiitor.

Şi mai am in darsfinţi din sinaxar,

care mijlocescşi mă pomenesc.

Mai am bune faptede Domnul lucrateşi m-am spovedit,m-am impărtăşit.

Şi n-am întinatcasa unde-am stat,

lucrul cel opriteu nu l-am poftit.

Şi daca am poftitlucrul cel oprit,am fost dezlegatde al meu păcat.

16

Mai am o credinţăca o biruinţă,

că voi fi mereucu-al meu Dumnezeu.

17

PETALE DIN GRADINA MAICII SFINTE

Creştinul ortodox

Ochi sărutând icoana,gând îmbrăţişând ochiul,suflet lăcrimând gândul.

Înţelepciunea dumnezeiască

Acoperindu-i lumina veacului,acestui pustnic orb

i-ai dat puterea licuriciului.

Taina isihastului

Albit de ani,călugărul crede

că i-a înflorit raiul.

Taina spovedaniei

Hristos nevăzut,duhovnic atent,

sfinţii de pe catapeteasmăîndepărtându-se.

Lucrarea lăuntrică

Mănastire…sfinţii respiră

prin rugăciunile călugarilor.

Necredinţă

Dumnezeu la lucru,Minuni pretutindeni…

Atâtea irosindu-se.

18

Epifanie

Drum şerpuind spre mănastire,Dumnezeu şi Sfântul Petru

printre pelerini.

Miercurea trădarii

Punând capul pe pernă,ţipă un gând :Ghetsimani!

Vinerea Mare

Hristos pe cruce…Până şi cei nenăscuţi

Îl biciuiesc.

Zbor înalt

Aripile Îngeruluise deschid înlăuntru…rugăciunea lăuntrică !

Rugăciunea inimii

Rugăciunea s-a opritşi cu ea

respiraţia sufletului.

Înviere

Neplânsă,moartea moare

la miez de noapte…Hristos a înviat !

Canon de pocăinţă

Stropi de ploaie

19

bat pământulasemenea unor mătănii.

Ziua inainte-mergatoare

În mohorâtul ianuarie,o zi de primăvară:

Boboteaza.

20

RUGĂCIUNE UCISĂ PRIN NEROSTIRE

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilorca să-Ţi pomenesc dumnezeiescul Nume.

Dumnezeule, candela îmi este stinsă,limba îmi este străină

şi inima îmi bate cu disperare într-un zid de piatrădincolo de care eşti Tu.

Numele Tău sfânt geme biciuit de cuvinte făţarnice,iar noi credem că-l laudam şi-l cântăm.

Eu ştiu că rugăciunea este ucisă prin nerostireca un prunc în pântecele mamei prin nenaştere...

Dar, cuvintele mele pământeştisunt o cunună de spini pe fruntea Ta dumnezeiască.

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilor Taica să-Ţi pomenesc dumnezeiescul Nume,lăudat,cântat şi plâns de sihaştri şi poeţi.

21

POARTA RAIULUI

Moto:Nu aurul, ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.

Poate că am ostenit să plâng un iad,Sodome şi Gomore de-amar,

Pe Samsoni şi Caini, pe ingerii ce cad,străine locuri,chipuri de coşmar.

Mă vreau acum la mine-acasăloc de verdeaţă, loc minunat,unde Biserica e încă mireasăşi Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,eu sunt din turma Tatălui,drumul meu nu fu-n zadar,

căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din ţara cu mucenici,cu voievozi mărturisind credinţa,de-a pururi paşii mei rămân aici,

căci am gustat din miere-n suferinţă.

Eu sunt din ţara de neuitate datini,cu sfinţi sihaştri în posturi priveghind,

cu icoane biruind balaurişi Brâncoveni în moarte aţipind.

Eu sunt din ţara fără de hotare,fără oprelişti către infinit,

sunt pravoslavnic, căci la altare,cu foc pe buze m-am spovedit.

Eu sunt din ţara de holde şi minuni,cu ploi sfinţite şi rouă miruind,

22

eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.

Poate am ostenit să plâng un iad,Sodome şi Gomore de amar,

eu ştiu un loc mai verde ca un jad…Eu sunt din ţara de brazi şi de har.

23

HAIDEŢI SĂ MAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS!

Horoscoape astăzi ne îndrumă sorţii,cina rugăciunii este tot mai rară,prin televizoare îşi arată colţii

diavolul ce urlă tragic ca o fiară.

Neştiut de nimeni merge-n veşnicieun copil al străzii fără lumânare,soboare de îngeri îi ţin tovăraşieşi-l înaripează spre cereşti altare.

Un sărman mănâncă supa lui creştină,pe piept, el îşi face crucea preasfântă,

din puţina pâine opreşte puţinăpentru un câine frate cu privirea mută.

Ţintuit de-o cruce zgâriată-n perete,satanişti sălbatici pe el se răzbună –

îl batjocoresc lovindu-l cu setecu înjurături de Hristos şi mumă.

Căte un tâlhar intră-n puşcărie –gând de razbunare pentru cel ştiut,

o maicuţă simplă dă o liturghiepentru pomenirea fiului pierdut.

Părasiţi de rude, merg spre loc de-odihnăbatrâni din azile,oameni fără soartă,

doar Sfânta Fecioară din cer mai suspinăşi un preot le citeşte fără plată.

Carturarii, în letopiseţe,cată disperaţi poveţe creştine:

sfinţii de demult ne spun cu blândeţesă avem răbdare căci va fi un mâine.

Ca o prorocire ne îmbărbăteazămâna lor întinsa, gândul lor frumos –ca nădejdea noastră să rămână trează :

24

haideţi să mai credem în Iisus Hristos !

TATĂL NOSTRU ŞI PÂINE

Aievea sunt, îmi place să le ştiu în visce azi se cheamă înfometare.

Copii abandonaţi, bătranii părasiţiorfelinate sumbre, cârciumi funerare.

E adevarat şi aş vrea în vis să fietot ce blestem căzu ca o ruşine.

E adevarat şi parc-o lungă tragediene otrăveşte traiul, nădejdea de mai bine.

O cârciumă eu vad în miez de noapte,flăcari verzi danseză ca-n iad,

boabe de fosfor, albe, răscoapte,picură-n pahare, sfârâie şi ard.

Pierdut în patimi, mut şi-ntunecat,robul Tău Doamne, soarbe din pahar

otrava vicleană, alcoolul distilatplătit cu trudnice braţe, chin şi-amar.

Undeva l-aşteaptă în miez de noaptecopiii înfometaţi de tată şi de pâine,

cu mânuţele fragede, curate,se roagă pentru ziua cea de mâine.

Dar la cârciumă e-n toi azi veselia,prin fum de ţigară beţivii înjură,femei pierdute îşi fac meseria

şi diavolul le toarna vorbe de hulă.

În fiecare noapte iadul varsă jar,şi cârciuma, ca o răsuflare fierbinte,spulberă scântei ca dintr-un amnarşi focul s-aprinde in minţi ameţite.

25

Îmi place în vis să le ştiu:cârciuma murdară, taverna-mormânt…

Dar aici sunt toate: sticla cu rachiu,flăcarile verzi, iadul pe pământ.

Doar tu, Iisuse, Te mai răstigneşti,Golgotele le mai colinzi prin lume,ai grijă de copiii Tăi şi le mai pune

pe Tatăl Sfânt şi-o pâine-n rugaciune.

26

LA VREME

La vreme, Domnul trimite înger de luminăsă-ţi picure pe gene clipiri suave, dulci…când oboseala zilei şi grija cea de mâine

întârzie odihna cu teamă de năluci.

La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi,peste ogorul negru o bură tremurândă.

La vreme e-o primavara în straie tot mai noi.La vreme mieii zburdă şi ciocârlia cântă.

Nu te teme de valurile vieţii izbitoare,în fiecare greu e-o pronie cerească,când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,

nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.

La vreme, Domnul te scoate la liman,când marea se răzbună şi se frământă valul.

La vreme, se răceşte şi lava din vulcan,se linisteşte marera şi se arată malul.

De arde Cuvântul Său veşnicind iubire,nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi.

Când Harul Sfânt dă gândului tărie,de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.

De trimite Domnul pildă de-ntărire :pasarea mănâncă, deşi n-a semănat…

Crinii se-mbracă în haine tot mai fine –E vremea să te bucuri…Ce dar minunat !

27

CUVIOSULUI

Vartejul innoirii şterge,şi rău, şi bine, şi frumos,căci viaţa merge înainte...şi departarea de Hristos.

Dorm sihaştrii-n cimitire,Lumea nu-i mai pomeneşte,

un monah, la mănastireun pomelnic le citeşte.

Crucile de pe mormânturiputrezesc de vreme rea,

de ploi reci si aspre vânturistinsu-li-s-a candela.

Dorm azi, intr-un loc uitat,Moaştele de cuvios,ce în viaţă a purtat

crucea grea a lui Hristos.

Ca pe oameni din beţiesă-i întoarcă la credinţă,

a dat vot de săracieşi pe sine jerfă vie.

A purtat straie de sfinţi,nevoindu-se stingherşi, in nopţile fierbinţi,a băut roua din cer.

Doar un mormânt părăsitfost-a moştenirea sa,

sufletului ostenitdatu-i-s-a liniştea.

Dar eu ştiu c-a fost chemat

28

către alte zări mai bune –din loc verde, înmiresmat,ne-ntăreşte-n rugăciune.

VIS ŞI ÎNGER

Dezrăstignită din ultimele raze,ziua coboară în locaşul rece…

Roşul asfinţit scurgându-se pe case.E noapte. Stelele se golesc de lumini.

Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc.În băltoace lăcrimează luna

cu palidul chip trist, supt. Şi varulfardulului ei se descojeşte întruna.

În sala strâmbă, murdară şi neagrăa tristului leagăn de orfani,

cu ochi miraţi de bolta cea largă,fetiţa bălaie visează.

Ea-n mii de bucaţicerul îl vede frânt şi stelele

se coboară în bucăţi de pâine.

Mai vede în suflet luna rotundăca o jimblă imensă, aburind,

şi-o mâna albă, delicată, blândă,pe creştetul ei rotund odihnind.

Dar luna dispare şi stelele se sting.Rămâne doar sala jalnică şi rece…

Şi ochii ei de pâine mai plâng,de stelele calde, de luna cea dulce.

Se face întuneric în tristul adăpostşi-n ochii ei mari,calzi si curaţi,

visul de pâine se frânge.

Se face intuneric şi visul apune,doar în sufletul ei nepământesc,Îngerul, flămând de rugăciune,veghează,ocroteşte şi plânge.

29

IISUS PE CRUCE

Mainile Tale, slăvite Ziditor, au fost batjocorite,străpunse, nu mai pot mângâia păsările în zbor…

Pleoapele Tale căzute privesc numai la şerpiicare dau târcoale prăzii, zvârcolindu-se in ţarană…

Urechile Tale nu mai aud decât paşii îngerului morţii…Melci jilavi se urcă pe lemnul crucii, lăsând în urma lor

dâre argintii.

Îţi pipăie rănile, apoi se chircesc în cochiliile lorca într-un mormânt de piatră, aşteptând învierea Ta.

Din lumină picură stropi mari de lacrimi,Boabe de lut nepământesc, spălandu-Ţi rănile :

Plânge lumina?Numai Tatal Tău poate face o astfel de minune

la moartea Fiului.

E târziu…Păşind peste osemintele Golgotei ca pe trepte,

îngerul morţii a ajuns până la Tine.Ochii lui plecaţi te-au rugat de iertare,

apoi el Ţi-a cerut sufletul.Tu,Ţi-ai dat ultima suflare în mâinile Tatălui...

Ţi-ai încovoiat trupul ostenit aidoma unui semn de-ntrebare: Părinte al Meu, pentru ce M-ai părăsit?... 

O pasare a ţipat sfâşiind întunericul…Fiul Omului a murit…

A murit frumos, legănându-se peste lacrimile amareale Maicii Sale, peste jalea cernita a îngerilor de lumină.

În noapte, sălbăticiunile dormind în necuvinte au ieşit la pradă.Pe tâmple mi se aşterne oboseala şi somnul mă învinge :

gânduri nimicitoare trec prin sufletul meuca printr-o ţara pustie.

30

DULCEA CHEMARE A VEŞNICIEI

Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos,cu stihuri de foc şi cântec de nai,

cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios,cum ochii îi picură boabe de rai.

Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul,în traistă îţi pune psalmi şi cântare,din rugăciune,croieşte-ţi veşminte,

şi soarbe-nsetat izvorul de zare.

Ascultă cum te cheama astăzi Hristos,crucea din spate rabd-o-n tăcere,lacrima să-ţi fie treaptă de folos,necazul şi spinii: pâine şi miere.

Ascultă cum te cheama astăzi Iisus,când ploaia se cerne mărgele-n şirag

şi valurile bat în norii de sus:ascultă chemarea şi vino cu drag!

Ascultă cum te cheamă la viaţă,cu stihuri de foc, cu cântul de nai:Dincolo de azi e-o zi mai măreaţă,

razele de înger, boabele de rai.

31

NEBĂNUITE STIHURI, CUVÂNT DE COLINDĂ

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,îţi vin acum în casă cu blagoslovire…Deschide, deschide uşa frate creştine!Priveşte cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele caldeîn rime coboară, tremură şi sună,

când cerul îşi scutură petalele albeşi ninge prin ţară cu raze de lună.

Cand Îngeri păşesc pe căi neumblateşi heruvimii tămâiază înalt,

când harul sfânt tremură şi ardeşi-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,din ochii Presfintei o lacrimă cade,mâna smerită la icoane se-nchină,pe nori albi de stele Părintele şade.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tinenebănuite stihuri de iubire,

Deschide, deschide uşa creştine,bate în suflet cuvânt de Psaltire!

32

RUGĂCIUNE PENTRU STRICAREA LUCRĂRII DIAVOLEŞTI

Tu, Ce-ai stricat lucrarea diavolească,eşti veşnic mântuire dumnezeiască,

Iisuse, mântuire dumnezeiască !

Mă zbat în boale, mai aproape de mormânt,trimise de vrăjmaşul prin vrăji şi descânt,pe patul suferinţei prin vrăji şi descânt.

Doctorii din spitale leacul nu-mi găsesc,căci suferinţa mea n-are leac pământesc,

Boala mea n-are leac pământesc.

Ascultă-mi, Doamne, smerita rugăciune,fă cu mine astăzi încă o minune,o preafrumoasă şi dulce minune.

Dă-mi limpezimea apei de izvor curat,sufletul mi-l spală în chip minunat,de vrăji mi-l spală în chip minunat.

Pentru rugăciunile maicii Tale,curăţeşte-mă de păcat şi întristare,cu mila Ta, de păcat şi întristare.

33

LUMINĂ LINĂ

Din piatra de vatră strămoşeascămurmură glasuri ca de vaier,

buciumul le duce mai departe,vremea le prinde în al ei caier.

Trec turmele să se-adape,e încă tulbure izvorul,

răsar în câte-un ochi de apăstropi albi îngemănaţi cu dorul.

Un cântec păgân se toarce-n noapte,aspida iese la lumină

adulmecând strachina cu lapteşi vrăji se ţes pe lună plină.

Cerul s-a întunecat şi plouă,din pleoape-nalte cad în taină,lacrimi limpezi precum roua,în boltă s-a deschis o rană.

Făra de veste aspida fuge,vraja în două se rupe gemând,păstorii se trezesc din gânduri

uimiţi să vadă un om cu chipul blând.

S-apropie tăcut ca o lumină,pasul uşor mângâie pământul,

păstorii înspăimântaţi se-nchinăcăci este Dumnezeu Preasfântul.

Norii se arcuiesc peste păduri,un vuiet trece prin mugurii verzi,

omul vorbeşte ca din Scripturişi-i linişteste cu vorbele blânzi.

Se limpezeşte către zori izvorul,turmele sorb din apă creştină,

34

se pierde în zare Călătorulîntr-o lumină, lină lumină.

NOAPTE SFANTĂ

Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare :

sa-Ţi sorb iubirea şi să-mi fie hranăşi rugăciunii să dau aripi de cocoare.

Se cutremură stihiile-n zareşi bat in lemnul crucii plin de praf

ca-n toaca din preasfânta Vineri Marecând lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.

Eu vin la Tine cu povara-n spate,Iisuse al me cu chipul din icoană,

paşeşti pe moartea care ne despartecu învierea ta din fiecare rană.

Osteneşte vâsla închisă între pleope…slova aţipeşte în Psaltire,

Mă visez cu Tine mergător pe ape,când luna păşeşte pe valul subţire.

35

POEM NICIODATĂ ÎNCHEIAT…

Când am fost părăsit de toţi,Am lăcrimat...Apoi am zâmbit.

Clipele acelea au trecut,destramându-se ca o haină veche,ce lasă în urmă doar amintirea,

amintirea vârstă, amintirea gând, amintirea dor.

Când singur mi-am dus cruceaumerii au curs înlauntru trăgând dupa ei

toată disperarea lumii…

Doamne, cum simţeam bucuriile iubirii ca pe o povarăşi petalele florilor de mai ca pe o zăpadă de ianuarie!

Priveste, un nou început a venit atuncicând mi-ai oblojit umerii cu balsamul sfânt al cuvintelor Tale !

Hristoase, mi-ai cerut ca să-Ţi deschid porţileşi mi-ai trecut bucuros pragul.

De atunci ascult neîncetat vorbele Taleca pe un poem ce-mi trece prin suflet

niciodată încheiat…

36

Cuprins

ELEISON ME TON AMARTOLON………………………………….3SFĂNTA DREPTMĂRITOARE………………………………………4A FI CREŞTIN…………………………………………………………5SURSUM CORDA……………………………………………………..6ASCULTĂ CUM CÂNTĂ BISERICA VIE…………………………...7INVIERE LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE BIZANTINĂ.............9MAI CRED COPIII NOSTRI ÎNTR-O MINUNE ?..............................10FRUMOASA MEA VEŞNICIE…………………………………….…11CREZUL MEU PENTRU VEŞNICIE……………...............................12STUHUITORII LUI HRISTOS………………………………..…........13CRĂCIUN SFÂNT……………………………………………………14LA LOC CU VERDEAŢĂ……………………………………….…....15PETALE DIN GRĂDINA MAICII SFINTE…………………….……18RUGĂCIUNE UCISĂ PRIN NEROSTIRE……………………..….....21POARTA RAIULUI…………………………………………………...22HAIDEŢI SĂ MAI CREDEM ÎN IISUS HRISTOS…………………..24TATĂ SI PÂINE………………… ……………………………………25LA VREME………………………………… …………………………27CUVIOSULUI…………………………… ……………………………28VIS SI ÎNGER………………………………………………………….29IISUS PE CRUCE………………………………………………………30DULCEA CHEMARE A VEŞNICIEI………… ………………………31NEBANUITE STIHURI,CUVÂNT DE COLINDĂ……………………32RUGĂCIUNE PENTRU STRICAREA LUCRĂRII DIAVOLEŞTI ….33LUMINA LINA…………………………………………………………34NOAPTE SFANTĂ……………………………………………………..35POEM NICIODATĂ ÎNCHEIAT…………………………………..…..36

37