Sf.maxim Marturisitorul Scrieri
1
CĂTRE PREA CUVIOSUL PRESBITER MARIN 203 tLrii raţiunii naturale a voii omeneşti cu modul iconomiei, prin imprimarea ei de voia dumnezeiască42415. Prin aceasta întruparea ni se face dovada clară a firii şi iconomiei, adică a raţiunii naturale a firilor unite şi a modu- lui unirii după ipostas, cea dintîi adeverind firile, a doua înnoindu-le fără să le prefacă şi să le contopească; netrebuind ca aceeaşi să se desfiinţeze şi să se activeze prin voie. Căci aceasta ar fi absurd, dacă voia Fiului este prin fire a Tatălui. Deci Mîntuitorul avea ca om o voie naturală, întipărită de voia Lui dumnezeiască, nu opusă Lui. Căci nimic natural nu se opune voii lui Dumnezeu cînd nici voia gnomică (determinată ca socotinţă pro- prie) în care se vede şi despărţirea personală, dacă e aşa prin fire, nu e opusă Lui. Fiindcă altfel s-ar socoti ca pricină a dispreţuirii Sale ca unul ce a produs ceea ce s-ar lupta prin fire cu Sine425. · Dar cum S-ar fi făcut Cuvîntul întrupat om cu adevărat, dacă ar fi fost lipsit de ceea ce caracterizează firea raţională? Căci ceea ce e lipsit de mişcarea poftitoare prin dorinţă, ar fi lipsit şi de orice putere de viaţă426. Iar cel ce nu are puterea de viaţă din fire nu are nici suflet, fără de care nu poate subzista nici trupul. Deci ar fi produs numai o nălucire a iconomiei (a întrupării) printr-o simplă formă a trupului; n-ar fi fost împlinită aceasta prin firea trupului însufleţit mintal şi raţional, întrupîndu-Se Cuvîntul după ipostas, dacă El n-ar fi avut ca om voinţa naturală, cum zice Sever. Căci dacă ar fi fost un om lipsit în realitate de voinţa naturală, n-ar fi fost om deplin. Iar dacă nu s-a făcut cu adevărat om deplin, n-ar fi fost nidi om peste tot. Căci ce existenţă de o fire nedeplină nu are raţiune? Deci scopul lui Sever şi al celor ce-1 urmează e să respingă prin această lipsă firea asumată printr-o unire negrăită. Iar al nălucirii lui Manes şi al amestecării lui Apolinarie şi al contopirii de fiinţe a lui Eutihie era să întărească urîciunea. Căci mi-aduc aminte că, trecînd prin insula Creta, au intrat în discuţie cu mine unii pseudo-episcopi din partida lui Sever, pe care i-am auzit spunînd: «Potrivit tomului lui Leo nu mărturi - sim două lucrări în Hristos. Aceasta, pentru voile ce urmează din acestea, care presupun în mod necesar două persoane. Dar nu se poate vedea nici o unică lucrare simplă. Ci o unică voie. Şi spunem că după Sever 424b. Voia omenească îşi arată existenţa reală ca voie de a fi a firii omeneşti prin fap- tul că se fereşte de moarte. Iar modelarea ei în ce priveşte felul cum poate realiza menţine- rea firii ei în existenţă şi actualizarea ei în plinătatea vieţii prin unirea cu voia lui Dumne- zeu se arată în faptul că se lasă modelată de voia dumnezeiască. 425. Trebuinţa ca voia naturală să se actualizeze în voie electivă, sau într-o socotinţă proprie, nu e opusă lui Dumnezeu; <e opusă numai de manifestarea acestei socotinţe ca contrară lui Dumnezeu. Opoziţia faţă de Dumnezeu nu se iveşte în mod natural din voia naturală. Căci în acest caz s-ar socoti Dumnezeu drept cauză a ei. Prin fire se actualizează voia naturală numai ca voie electivă, sau ca socotinţă proprie în general. 426. Voinţa e mişcarea firii de a se susţine în existenţă şi de a ajunge la împlinire. Fără aceasta firea ar fi lipsită de viaţă. Vpinţa e deci semnul vieţii. Hristos nu S-a făcut om cu adevărat, dacă n-a luat voia omenească prin care se manifestă viaţa omenească.
description
viata si opera
Transcript of Sf.maxim Marturisitorul Scrieri
-
CTRE PREA CUVIOSUL PRESBITER MARIN 203
tLrii raiunii naturale a voii omeneti cu modul iconomiei, prin imprimarea ei de voia dumnezeiasc42415. Prin aceasta ntruparea ni se face dovada clar a firii i iconomiei, adic a raiunii naturale a firilor unite i a modului unirii dup ipostas, cea dinti adeverind firile, a doua nnoindu-le fr s le prefac i s le contopeasc; netrebuind ca aceeai s se desfiineze i s se activeze prin voie. Cci aceasta ar fi absurd, dac voia Fiului este prin fire a Tatlui. Deci Mntuitorul avea ca om o voie natural, ntiprit de voia Lui dumnezeiasc, nu opus Lui. Cci nimic natural nu se opune voii lui Dumnezeu cnd nici voia gnomic (determinat ca socotin proprie) n care se vede i desprirea personal, dac e aa prin fire, nu e opus Lui. Fiindc altfel s-ar socoti ca pricin a dispreuirii Sale ca unul ce a produs ceea ce s-ar lupta prin fire cu Sine425.
Dar cum S-ar fi fcut Cuvntul ntrupat om cu adevrat, dac ar fi fost lipsit de ceea ce caracterizeaz firea raional? Cci ceea ce e lipsit de micarea poftitoare prin dorin, ar fi lipsit i de orice putere de via426. Iar cel ce nu are puterea de via din fire nu are nici suflet, fr de care nu poate subzista nici trupul. Deci ar fi produs numai o nlucire a iconomiei (a ntruprii) printr-o simpl form a trupului; n-ar fi fost mplinit aceasta prin firea trupului nsufleit mintal i raional, ntrupndu-Se Cuvntul dup ipostas, dac El n-ar fi avut ca om voina natural, cum zice Sever. Cci dac ar fi fost un om lipsit n realitate de voina natural, n-ar fi fost om deplin. Iar dac nu s-a fcut cu adevrat om deplin, n-ar fi fost nidi om peste tot. Cci ce existen de o fire nedeplin nu are raiune?
Deci scopul lui Sever i al celor ce-1 urmeaz e s resping prin aceast lips firea asumat printr-o unire negrit. Iar al nlucirii lui Manes i al amestecrii lui Apolinarie i al contopirii de fiine a lui Eutihie era s ntreasc urciunea. Cci mi-aduc aminte c, trecnd prin insula Creta, au intrat n discuie cu mine unii pseudo-episcopi din partida lui Sever, pe care i-am auzit spunnd: Potrivit tomului lui Leo nu mrturisim dou lucrri n Hristos. Aceasta, pentru voile ce urmeaz din acestea, care presupun n mod necesar dou persoane. Dar nu se poate vedea nici o unic lucrare simpl. Ci o unic voie. i spunem c dup Sever
424b. Voia omeneasc i arat existena real ca voie de a fi a firii omeneti prin faptul c se ferete de moarte. Iar modelarea ei n ce privete felul cum poate realiza meninerea firii ei n existen i actualizarea ei n plintatea vieii prin unirea cu voia lui Dumnezeu se arat n faptul c se las modelat de voia dumnezeiasc.
425. Trebuina ca voia natural s se actualizeze n voie electiv, sau ntr-o socotin proprie, nu e opus lui Dumnezeu;
