serie nouã • anul II • nr. 16 • 1-15 mai 2003 • 10.000 lei ...poeziei, limbajul s-a...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 16 • 1-15 mai 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

FestivalulInternaþionalPuck-Animafest

DIVERSITATEETNICÃ ªI CULTURÃISTORICÃ

Ilustraþia numãrului: Karl, Carol ºi Anne Nebert

2 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

I. „Proºtilor e o sãrbãtoarecã suntem în viaþã“

În discursul þinut la Academia Românã, aca-demicianul Fãnuº Neagu îºi amintea cã NichitaStãnescu avea darul de a visa albastru ºi de a-l trans-mite întreg. Criticul Nicolae Manolescu atrãgeaatenþia cã pentru prima datã în istoria literaturiinoastre un poet este capabil sã facã ce vrea dinlimba românã. Limba poeziei lui Nichita Stãnescu echiar limba lui Nichita Stãnescu, poeþii care au venitvorbesc limba lui Nichita Stãnescu. El este , va spunecriticul Eugen Simion la simpozionul de deschi-dere de la Ploieºti, cel mai liber poet. Tot acoloministrul culturii ºi cultelor, domnul RãzvanTheodorescu, vorbeºte despre recuperarea prinNichita Stãnescu a insului recuperator de cultura.

Mai mult decât toate acestea se poate vorbiînsã, în cazul lui Nichita Stãnescu, de o stare deindispensabilitate, o evocare în primul rând afec-tivã sugruma ºi suspenda orice tentativã criticã, eleste poate printre poeþii care ºi-au trãit posteri-tatea cel mai pregnant atât ca paradigmã poeticã,cât ºi ca prea omenesc, o capacitate ludicã ului-toare, dorinþa de împreuniune (mergem sã neîmprietenim cu un molid) cum povesteºte acad.Fãnuº Neagu sau unirea fermecãtoare a haruluitalentului cu toate slãbiciunile omeneºti acceptateîn existenþa lor (acad. Eugen Simion).

II. „Ah! fir-ar sã fie orice om e un alt om“

Existã în mod incontestabil un mit nichitian, ofascinaþie esenþial dicibilã care face din NichitaStãnescu un poet citabil, intrat în mental la nivelullingvisticii diurne. În mod paradoxal, în spatele ci-tabilitãþii, se ascunde parcursul unui scriitor risipi-tor, intraductibil datoritã insertului filosofico-se-miotic. Asupra acestui paradox, devenit al literatu-rii române, a insistat ºi Eugen Simion, argumen-tând cã deºi ne-au fost dãruiþi scriitori extraordi-nari precum I.L.Caragiale, I. Creangã ºi NichitaStãnescu, aceºtia au rãmas în afara unei cunoaºterieuropene susþinute din cauza imposibilitãþii de aefectua o traducere adecvatã.

Se vorbeºte la noi despre trei paradigme poeti-ce: cea eminescianã (primul care înþelege ce estemetafora este Mihai Eminescu, susþine NicolaeManolescu) reprezentând faza vizionarã a poeziei(depãºirea fazei mimetice), cea arghezianã, careaduce spargerea graniþelor spaþiale ale poeziei, ºiantidogmatismul nichitastãnescian, reprezentândfaza metalingvisticã a poeziei, început al postmo-dernismului. Nichita Stãnescu sublimeazã acestefaze ale poeziei (foneticã – Eminescu; morfologicã– Arghezi, sintacticã – Barbu ºi metalingvisticã –propriul poiein) în Antimetafizica (reciclarea situs-u-rilor poetice reprezentând în opinia lui Guy Scar-petta unul dintre pilonii postmodernismului) recu-perând astfel modernitatea trimisã în lagãr de rea-lismul socialist. Scriitorul Mihai Cimpoi a susþinutîn discursul sãu cã specific nichitastãnesciene suntcultivarea unui mod intelectual – liric cât ºi alunuia magico-cabalistic al scriiturii, precum ºiradicalizarea discursului poetic, mod hegelian almythosului sãu. De asemenea, considerã MihaiCimpoi, Nichita Stãnescu a visat la douã absolu-turi: gratuitatea poeziei mitopoetice – existenþapurã, cantabilitate bazatã pe propriile sale legi ºi

mitul tânãrului poet - strateg, legislator ºi filosof alscriiturii sale ca marcã a individualitãþii.

III. „Oana Se spulberã cuvintele De dor de tine.“

Paradigma poeticã a celor 11 Elegii (Cina cea deTainã), recent traduse in limba ucraineanã de poe-tul Ivan Draci (pentru prima datã) ºi în limba rusãde poeta Miroslava Metlaeeva, la iniþiativa poetuluiValeriu Matei, a surprins ºcoala criticã româneascãnepregãtitã. Spulberarea cuvintelor indicând osimptomaticã a dezmãdulãrii precum ºi o incomu-nicabilitate vizibilã a versurilor, sugereazã prin car-acterul aforistic o adâncire a misterelor fiinþei pre-cum ºi crearea modulelor de tensiune.

Academicianul Adam Puslojic insistã de ase-menea pe invenþia nichitianã a cuvintelor, intersti-þialitate purtãtoare de semnificabilitate. De ase-menea, Oana sugereazã în viziunea sa o trimiterespre sferã (ou), transgresare înspre fiinþa realului.

IV. „Patru pãsãri rãsucite întorsura Carpaþilorce monument funerar al lui Dumnezeuºi tu Belgradule, ce dor de Dumnezeu“

Atât sã nu uitãm, spune academicianul AdamPuslojic, cã la momentul scrierii acestei poeziiinedite (pânã la publicarea ei în numãrul aniver-sar Nichita 70 al revistei Doroteus Lumea decãtre editorul Nebojsa Savic) Nichita Stãnescu seafla la Belgrad, cã era laolaltã cu acesta dor deDumnezeu. Sã nu uitãm cã primul sãu autopor-tret, devenit epitaf, a fost scris la Belgrad (din dorde Dumnezeu).

Existã o fatalitate a revenirii Serbiei în posteri-tatea nichitastãnescianã. Niciodatã paradigma ce-lor cinci prieteni nu a fost depãºitã. Anul acestaau venit la Ploieºti academicianul Adam Puslojic,scriitorul Radomir Andric, vicepreºedintele Uni-unii Scriitorilor din Serbia ºi primul editor al luiNichita Stãnescu în lume, laureat al FestivaluluiNichita Stãnescu în 2000, poetul Lune Levaiecz,editorul Nebojsa Savic ºi maestrul MomciloGolubovic Kani (care a adus cu sine ºi 70 deportrete Nichita Stãnescu).

„În anii aceia (’60) s-a întâmplat o schimbare apoeziei, limbajul s-a eliberat ºi poezia celor patrupoeþi tineri (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, An-ghel Dumbrãveanu, Petre Stoica) a eliberat limbaromânã“, spune scriitorul Radomir Andric. Posteri-tatea lui Nichita Stãnescu se prelungeºte precummarºul soldatului sãu care se tocea pânã la ge-nunchi, pânã la mijloc, pânã la braþ, numai dintrecuvinte se mai zãrea. Soldatul lui Nichita Stãnescueste un anonim, nu are viaþã personalã (e normal,susþine D.R. Popescu, ca în marºul lui sã fi întâlnitpoetul), nu apuca sã ºtie nici mãcar de propria luimoarte, care nu este de fapt propria lui moartepentru cã soldatul, ca ºi poetul, nu-ºi aparþine.

Amintind de o vizitã fãcuta împreunã cu Ni-chita Stãnescu la casa lui Maiakovski, Fãnuº Nea-gu a povestit cã Nichita a scris în cartea de onoa-re a casei memoriale: Vladimir Vladimirovici, ce rãuîmi pare cã nu te-am gãsit acasã. Acesta este, în fapt,dincolo de rostirile critice, gândul-matrice alediþiilor Festivalului Nichita Stãnescu, pãsãrirãsucite de dor.

n

nMihaela Bidilicã-Vasilache

agendãTRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEKMIHAI BÃRBULESCUMIRCEA BORCILÃAUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCUION CRISTOFORCÃLIN FELEZEUMONICA GHEÞION MURESAN

MIRCEA MUTHUIOAN-AUREL POP

ION POPPAVEL PUSCASIOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

bour

Monumentul cuvintelor (cele patru etape ale sãrbãtorii nichitiene la cea de-a 15-a ediþie aFestivalului Internaþional Nichita Stãnescu)

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 3

editorial

Cum putem defini grupurile etnice? Înmod obiectiv, având în vedere o caracte-risticã culturalã care le separã de alte

grupuri sau ne referim la sentimentul de aaparþine unei culturi? În ambele cazuri e foartegreu de stabilit niºte limite. Idealul unei „Case aEuropei“ face ca toate aceste minoritãþi ºi etnii sãfie „omogenizate“ dupã un principiu alasemãnãrii în diversitate. Cum poate Europa sãfaciliteze acest proces? Programul are în vederenu atât un gest reparatoriu care sã introducã stateprecum cele est-europene într-o prosperitatemult amânatã de epoca comunistã, ci acela de asupune aceste state unei discipline ce vizeazã atâteconomia cât ºi politica. Întrebarea care se pune eurmãtoarea: poate acest program sã depãºeascãnostalgii ºi orgolii, poate acest program sã înãbuºepornirile naþionaliste? Poate o politicã axatã pe untrecut glorios sã-ºi sacrifice orgoliile pentru unviitor prosper? Pot deveni diferenþele construc-tive? Moneda unicã vine sã îndeplineascã glob-alizarea. Multe voci susþin cã aceasta nu e decâtun mod de a uniformiza masele, de a le reducespecificul. Dar banul curge ºi se scurge, ruleazã înorice condiþii. Chiar ºi diferenþele pot fi vândute.ªi asta nu doar la nivel turistic. Poate cã scopulUniunii Europene este sã gãseascã un fel de a leface profitabile pentru un numãr cât mai mare deoameni. Dar a integra pe lângã naþiunile doritoaresã intre în Europa cele peste 60 de minoritãþi ºietnii poate fi dificil. Conflicte precum cele dinfosta Iugoslavie, sau cele dintre Anglia-Irlanda deNord sau Spania-Þara Bascilor stau mãrturiepentru aceste dificultãþi. „Ciocnirea“ dintre glo-balizare ºi politic e produsã de faptul cã individulare tendinþa de a se afilia mai degrabã unei naþi-uni sau etnii, nu unei corporaþii transnaþionale.Obiºnuim sã asociem Germania cu spiritul ordo-nat al celor ce o populeazã ºi nu cu imagineaVolkswagen. Cazul Americii e sensibil diferit înacest sens. American way e în primul rând o cale aprosperitãþii materiale sub care specificul etnicpare sã ocupe un plan secund. Asta, cel puþin înfelul în care omul de rând fie el mexican fie elest-european viseazã acest tãrâm al tuturor posi-bilitãþilor în care vrea sã ajungã. America a reuºitsã creeze cel mai bine o „comunitate unitã prininteres“. În România ei sunt percepuþi de mareamajoritate ca fiind cei care o duc bine, care nu tre-buie sã se gândeascã în fiecare zi la ceea ce mãnâncãmâine . Iar aceastã imagine persistã în ciudaoricãror probleme etnice sau rasiale care arfrãmânta aceastã „þarã a fãgãduinþei“.

În Europa minoritãþile s-au format în modcontinuu de-a lungul secolelor, începând cufenomenul migraþiilor ºi terminând cu minoritã-þile formate în perioada creºterii economice alumii industrializate ce a cauzat migrãri în masã apopulaþiilor din þãrile sãrace. Dezmembrareaimperiilor austro-ungar ºi otoman, iar mai recenta URSS ºi a Iugoslaviei au continuat acest procesde „fãrîmiþare“ în corpul Europei. Totuºi, încer-cãri de a regelementa situaþiile tensionate în cepriveºte minoritãþile întâlnim de pe vremeaÎmpãratului Iustinian care a încheiat un tratat de

pace cu Împãratul Persiei în vederea respectãriidrepturilor religioase ale unor populaþii.

Europa e însã mereu supusã spectrului fan-tomatic al trecutului care o fãrâmiþeazã. ªi ca sãprivim doar în ograda noastrã: românii ºi unguriin-au încetat niciodatã sã se împartã între un noi ºiei. Noi care nu putem uita, ei care, spun unii, nupot accepta pierderea Ungariei Mari. Acestãmemorie resentimentarã vine dacã nu sã zãdãr-niceascã, cel puþin sã punã beþe în roate procesu-lui integrãrii care mizeazã nu pe nostalgiile„sufleteºti“ ale unui popor sau altuia ci pe mod-elul instituþional care funcþioneazã în statulrespectiv. Uniunea Europeanã nu e interesatã dejocurile de-a pictatul pe plãcuþele bilingve ci demodul de a soluþiona aceste porniri. Depinde deiscusinþa naþiunilor de a-ºi crea un lobby desusþinere a propriilor interese ºi mai puþin de dis-cursurile pline de patos dar lipsite de o strategie.Ar trebui sã ne întrebãm în aceste momente încare încercãm sã ne afiliem comunitãþii europene,dacã acest suflet românesc, aflat la confluenþadintre Orient ºi Occident este caracterizat de ceeace Ralea numea adaptabilitate ºi voinþã de transfor-mare, fãrã ca acestea sã se confunde cu o simplãimitare. În contextul unei Europe Unite care îºideschide frontierele poate România cu cetãþeniiei, cu minoritãþile ei, alãturi de celelalte state est-europene sã facã impresia unei intrãri în Europaºi nu a unei „invazii“(nu mai e cazul sã comen-tãm despre rromii care mãnâncã lebede)?

Naþiunile, la fel ca instituþiile presupun oserie de relaþii bine precizate formal între indi-vizii care o constituie. Cadrul constituþional,juridic, legal construieºte un mediu special al

societãþilor moderne care pun accentul pe noþi-unea de cetãþean. Etniile ºi minoritãþile naþionaleapar atunci ca forme de comunitate „scufundate“într-un mediu social. Ele întâmpinã dificultãþideoarece, diferit de relaþiile instituþionale stabilitein contextul naþiunii relaþiile între membrii loriau aparenþa unor relaþii de naturã sufletesc-psi-hologicã mai degrabã decât social-instituþionalã.Exemplele foarte clare pentru diferenþele de stilde reacþie între ceea ce este o naþiune ºi ceea ceeste o minoritate e cazul rãzboiului Ruso-Cecen.E adevãrat cã poziþia de „stat“ CSI rezervatãCeceniei a potenþat manifestãrile unei minoritãþipânã la dimensiunile unei naþiuni. Dar structuraconflictului nu ºi-a schimbat pentru aceastadatele: pe de o parte se aflã un mare stat carefuncþioneazã ca o instituþie, iar pe de alta popu-laþia cecenã de orientare antirusã care a acþionatca o comunitate care se bazeazã pe relaþii psiho-logic-interpersonale, spontane, neinstituþionalepânã la anarhie.

Rãmâne de vãzut dacã o piaþã comunã poatecrea o Europã „comunã“, dacã poate face faþãproblemei minoritãþilor ºi unui simþ naþional cul-tivat de secole. Rãmâne de vãzut dacã soluþia pecare o propune ONU, respectarea drepturilor ºilibertãþilor individuale ale persoanei, poate creaîntr-un final o „cetãþenie europeanã“ care sãaplaneze conflictele interetnice ºi în care nimenisã nu se simtã un exilat.

n

De la Europa naþiunilor lacomunitatea europeanãn Oana Pughineanu

Karl Nebert Hogea

4 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

cartea

ELIEZER PALMORConvergenþe diplomatice ºi culturale

Presa Universitarã Clujeanã, 2002

E liezer Palmor s-a afirmat în þara sa, Israel,nu numai ca un excelent diplomat, ci ºi caremarcabil autor al unor articole de filoso-

fie ºi politicã internaþionalã, publicate în presa dinÞara Sfântã, România, Belgia, Norvegia, Argen-tina, Franþa, Uruguay etc. Diplomatul evreu a re-dactat articole pentru Encyclopedia Judaica (Ieru-salim, 1971) ºi Encyclopedia Judaica Year Book(1977), fiind considerat un specialist al relaþiilorcu þãrile din Europa de Est. Sã adãugãm cã Elie-zer Palmor este ºi autorul mai multor volume:Prietenia la încercare (Ierusalim, 1998), FrancoisMitterand ºi conflictul israelo-palestinian (Ierusalim,1999), Afacerea Lillehamer. Pagini din jurnalul unuiobservator involuntar (Ierusalim, 2000).

Recent, reputatul diplomat publicã la noi unvolum intitulat Convergenþe diplomatice ºi culturale(Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca2002), scris în limba românã. Autorul este origi-nar din România, fiind nãscut în satul Craidovolþ,situat între Carei ºi Satu Mare. Tânãrul IzraelPollák, numele sãu adevãrat, a absolvit studiileliceale la Oradea (1949). Dupã terminarea studi-ilor universitare de filosofie ºi culturã rusã la Cluj(1956), devine cercetãtor la Institutul de Istorie alAcademiei RPR, Filiala Cluj. Secþia de filosofie încare îºi desfãºura activitatea de cercetare era do-minatã pe atunci de umbrele ideologiei staliniste.În aceastã situaþie, puþin propice unui tânãr cãrtu-rar, opteazã pentru emigrare în patria strãbunilorsãi, stabilindu-se la Ierusalim în 1960, unde îºisusþine doctoratul la Universitatea Ebraicã (1960-1964). Admis în corpul diplomatic al þãrii sale,devine din 1964 specialist în Direcþia Europei deRãsãrit din cadrul Ministerului Afacerilor Externeal Israelului. Între 1969-1973 va funcþiona ca sec-retar prim al Ambasadei Israelului de la Bruxelles,apoi, în calitate de consilier la Oslo. Revenit din

misiune la Ierusalim, va ocupa funcþia de direc-tor-adjunct în cadrul aceleiaºi direcþii, în caredebutase la început ca asistent (1975-1977). Între 1983-1984 se perfecþioneazã la Institutul de Apãrare Naþionalã din Tel Aviv. În continuareva deþine mari funcþii în cadrul diplomaþiei: ministru consilier la Buenos Aires (1980-1982),ministru plenipotenþiar la Paris (1984-1987),ambasador plenipotenþiar la Montevideo, ºef aldelegaþiei permanente a Statului Israel laUNESCO, Paris, (1991-1994).

Am amintit mai sus câteva etape din biografiade excepþie a acestei personalitãþi originare dinRomânia, ins erudit ºi poliglot, pe care am avutbucuria sã-l aud recent, la Cluj-Napoca, vorbindîntr-o limbã românã fluentã, fermecãtoare, despresecretele profesiei de diplomat. Cartea intitulatãConvergenþe diplomatice ºi culturale conþine, de altfel,câteva studii referitoare la „practicarea diplomaþieiprofesioniste la sfârºitul secolului XX“. Primulstudiu al cãrþii conþine nu numai o privire istoricãasupra apariþiei ºi evoluþiei diplomaþiei, cu ele-mente ce definesc profesia, ci ºi o descriere deta-liatã a schimbãrilor produse în secolul XX înpractica diplomatã. Deºi studiul lui Eliezer Pal-mor nu acoperã sfera fenomenului diplomatic întotalitatea dimensiunilor sale, el constituie o ex-celentã introducere în ºtiinþa ºi arta de reprezen-tare a þãrii proprii într-o altã þarã. Profesiunea dediplomat a suferit în secolul trecut mutaþii majo-re. Rapida evoluþie a mijloacelor de comunicare,de pildã, a redus simþitor rolul diplomatului pro-fesionist, ºefii de state putând comunica astãzifãrã intermediari. Încercând sã alcãtuiascã unportret-robot al bunului diplomat, Eliezer Palmorreþine observaþiile lui Harold Nicholson, dupãcare acesta trebuie sã fie un bun cunoscãtor delimbi, „un om de gust ºi de erudiþie care cultivãsocietatea scriitorilor, a artiºtilor ºi oamenilor deºtiinþã“. „Om prin natura lui rãbdãtor, imper-turbabil, capabil de a primi ºtiri proaste, fãrã sã-ºimanifeste neplãcerea sau cât de cât iritarea dacãeste citat incorect sau jignit“, cu o viaþã asceticã,„tolerant faþã de ignoranþa ºi prostia guvernului

sãu“. În sfârºit, un bun negociator este „cel careniciodatã nu ameninþã, nu admonesteazã ºi nu sepoartã ca un huligan“. Citind aceastã fiºã carac-terologicã ne vine în minte tonul sfidãtor cu careun diplomat român de mai deunãzi îºi atribuiacalitatea de ambasador „al huliganilor“ la Paris, cuun orgoliu ce trãda, în fond, lipsa vocaþiei diplo-matice... Evoluþia formelor de reprezentare diplo-maticã e analizatã ºi în studiul Ambasada în acþiune- instrument de diplomaþie practicã. Eliezer Palmordovedeºte aici nu numai o impresionantã erudiþieºtiinþificã, o cunoaºtere în detaliu a istoriei prob-lematicii abordate, ci ºi o experienþã directã, peviu a domeniului. În spatele acestor pagini stã oprodigioasã activitate de diplomat în mari capitaleoccidentale. Îndelungata carierã de negociator îipermite sã emitã adeseori opinii originale, sã deaamãnunte pitoreºti despre dedesupturile profe-siei, sã polemizeze cu unele idei preconcepute.Printre locurile comune pe care doreºte sã lespulbere e ºi „mitul popular cu privire la carac-terul fastuos ºi ambianþa luxurioasã a vieþii dediplomat“. „Nu este întâmplãtor faptul - sublini-azã Eliezer Palmor - cã diplomaþii de profesieîmbãtrânesc de multe ori cu boli cardiace sau destomac...“.

Un studiu ce relevã vasta competenþã a diplo-matului de origine românã este ºi cel intitulatRelaþii diplomatice între Israel, Uniunea Sovieticã ºiþãrile din Europa de Rãsãrit - un antimodel de relaþiinormale între state suverane. Studiul evoluþiei acestorrelaþii relevã cã legãturile între Statul Israel ºiþãrile din Rãsãrit au fost dominate de campaniivirulente de propagandã antiisraelianã ºi antisio-nistã, de manifestãri de duºmãnie, de negare vio -lentã a aspiraþiilor fireºti ale poporului evreu. Înacest context, România a avut înþelepciuneapoliticã de a menþine relaþii normale cu statulisraelian, acþionând pentru dezvoltarea unor legã-turi benefice în domeniile economiei, comerþu-lui, a colaborãrii tehnico-ºtiinþifice ºi culturale.

Unul din capitolele cele mai interesante alecãrþii lui Eliezer Palmor este, fãrã îndoialã, celintitulat Participarea evreilor originari din România lanaºterea ºi consolidarea naþiunii israeliene. Încercândsã defineascã termenul de naþiune israelianã,diplomatul relevã dificultatea punerii în evidenþã,din punct de vedere conceptual ºi istoric, a aces-tuia, fenomenul având caracterele unicitãþii. Spredeosebire de alte popoare, cel evreiesc „a trãit oepopee sângeroasã ºi crâncenã, parcã fãrã sfârºit,care dureazã pânã astãzi“. Diplomatul evreutraseazã în câteva fraze întregul cortegiu denefericiri abãtute asupra poporului. Cãrþii,începând de la pierderea independenþei substãpânirea romanã, urmatã de robia ºi dispersareasa în toate regiunile supuse vastului ImperiuRoman. Ferecat în ghetouri, decimat de cruciaþi,prigonit de Inchiziþie, exterminat în pogromuri,victimã a holocaustului nazist, acest popor marti-rizat a reuºit „sã-ºi menþinã vitalitatea, sã-ºi con-serve profilul moral ºi sã salveze tezaurul uneiculturi“ ce a avut o contribuþie esenþialã la con-strucþia civilizaþiei creºtine din Europa ºi dinlumea întreagã. Trãind în exil, în comunitãþi dis-persate, evreii ºi-au conservat temeliile credinþeistrãmoºeºti, tradiþiile ºi cultura. Supravieþuireaîndelungatã în mijlocul diferitelor popoare aimprimat comunitãþilor evreieºti trãsãturi parti-culare, caracteristici ce nu au reuºit sã le alterezememoria unei istorii ºi origini comune. Procesul

n Ion Cristofor

Eliezer Palmor sau vocaþia diplomaþiei

Karl Nebert Peisaj stirian

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 5

de renaºtere a naþiunii israeliene a fost unulextrem de dificil, datã fiind situaþia sa de etniepulverizatã în toate cele patru vânturi. Chiar ºidefinirea identitãþii evreieºti este o operaþiunedificilã, dezbaterile în jurul acestei teme pre-ocupând nu doar filosofi de genul lui Jean PaulSartre sau Raymond Aron, ci ºi cercurile reli-gioase sau laice ale evreimii de pretutindeni. Încadrul comunitãþii mondiale a evreilor, cea dinRomânia a format în trecut una din cele maiimportante ca numãr ºi resurse intelectuale. Înpaginile acestui studiu Eliezer Palmor relevãvitalitatea, forþa imaginativã ºi creativã a evreilororiginari din România, care s-au arãtat capabili sãsusþinã planuri ºi acþiuni concrete ale visului lorde a „redobândi demnitatea de om liber în þaraproprie“. Eseistul subliniazã faptul cã evreii auapãrut devreme în spaþiul Daciei în calitate delegionari romani sau de negustori. Întreprezenþele evreieºti ce meritã a fi amintite senumãrã Apostolul Pavel, propovãduitorul crediþeicreºtine în Dobrogea, ºi vestitul cãrturarBeniamin de Tudela. Peregrinul evreu a lãsat pos-teritãþii o consemnare importantã asupra exis-tenþei populaþiei valahe, a aromânilor în spaþiulbalcanic. Sporadicã ºi individualã în secolele XIV-XV, prezenþa evreiascã devine masivã în sec. alXIX-lea ºi în cel urmãtor. Evreii erau la începu-turi negustori, meºteºugari, mici bancheri, dartreptat se impun la noi prin elite intelectuale cumar fi pictorii Barbu Iscovescu ºi C. DanielRosenthal (fruntaºi ai revoluþiei române de la1848), bancherii Iacob Leibl ºi Davicion Bali(finanþatori ai revoluþiei), ConstantinDobrogeanu-Gherea, Cilibi Moise ºi alþii. Suntsubliniate dificultãþile obþinerii cetãþeniei de cãtreevrei, fiind amintite principalele etape parcursepânã la dobândirea acestui statut în urma presiu-nilor externe ale Conferinþei de la Berlin sau aleConferinþei de Pace de la Paris, de la sfârºitulprimului rãzboi mondial. Conform recensãmâtu-lui din 1930, numãrul evreilor români era de750.930, reprezentând 4,2% din populaþiaRomâniei Mari. Toleraþi la începuturile stabiliriilor în provinciile româneºti, evreii vor juca maitârziu un rol deloc neglijabil, prin aportul lorprofesional ºi financiar, la dezvoltarea noului statromân unitar, în care vor cunoaºte discriminarea,intoleranþa agresivã ºi marginalizarea, mai ales înperioada ascensiunii nazismului, a miºcãrilorextremiste, a rãzboiului. Eliezer Palmor aminteºteaici masacrele din timpul celei de-a doua confla-graþii mondiale, pogromurile de la Bucureºti ºiIaºi, deportãrile în Transnistria, episoadedureroase ale existenþei evreilor în þara noastrã.Aceste episoade dramatice nu-l împiedicã peEliezer Palmor sã remarce faptul cã în ciudacondiþiilor precare de existenþã ale evreimii de lanoi, a unor excese antisemite, „primii pionieri aireconstruirii bazelor renaºterii naþionale evreieºtiau ieºit din rândurile acestei comunitãþi“. Elaminteºte cazul rabinului Yosef Hacohen dinMoineºti, cel ce fundeazã primele aºezãri agricoledin Galileea. Evreii originari din Dobrogea,Bârlad ºi Galaþi vor întemeia în 1882 douã aºezãrilegendare: Rosh Pina ºi Zikhron Yaakov. Procesulde fãurire ºi de consolidare a noului stat Israel vaconsemna o contribuþie importantã a emi-granþilor veniþi din România. În 1995, aproape7% din populaþia Þãrii Sfinte era originarã dinþara noastrã. Datele statistice consemnate deEliezer Palmor referitoare la profilul profesionalal evreilor din România sunt edificatoare în cepriveºte contribuþia acestora la consolidareanoului stat israelian. Procesul de integrare a emi-granþilor sosiþi în Þara Sfântã din 87 de þãri nu afost unul uºor. Evreii români au înþeles, însã, cã

„în þara minunilor, minunile nu se repetã cuuºurinþã sau nu se repetã deloc“, integrându-secu succes în toate ramurile de activitate, maipuþin în politicã. Studiul relevã cã în cei 50 de anide existenþã independentã a Israelului, doar treipersonalitãþi politice nãscute în România aufuncþionat ca miniºtri. În schimb, prezenþaevreilor români este impresionantã, ca numãr ºicompetenþã, în unitãþile de apãrare a statuluiIsrael, care ºi-a consolidat dreptul la existenþã încinci rãzboaie (1956, 1967, 1969-1970, 1973,1982). În unitãþile terestre, maritime ºi de aviaþieisraeliene au servit un numãr de 31 de generaliprovenind din evrei români. Se vor recruta dinrândurile lor ºi un mare numãr de ofiþeri încadrul forþelor de poliþie. Autorul relateazã unepisod ce meritã a fi reþinut. În timpul rãzboiuluidin 1973, un general de brigadã, Baruch (Pincu)Hare, nãscut la Tg. Neamþ, devine protagonistulunei întâmplãri profund revelatoare, ce meritã a ficitatã: „spre sfârºitul rãzboiului de Yom Kipur(1973), aflându-se în zona kilometrului 101, înEgipt, cum nu avea timp disponibil sã cifreze unordin operaþional, l-a redactat în limba românã,presupunând cã ofiþerul cãruia îi era destinatvorbeºte limba. Dar acest ofiþer nu vorbearomâneºte. Atunci, generalul Harel l-a întrebatdacã cineva în anturajul lui vorbeºte limba luiCoºbuc. Dupã o tãcere de câteva secunde,ofiþerul a rãspuns afirmativ ºi, în consecinþã,ordinul respectiv, redactat ºi transmis în limbaromânã, a fost descifrat ºi a devenit operaþional.Iatã cum a «contribuit limba românã» la victoriaarmatei israeliene, în 1973, dupã traversareaCanalului de Suez“. În industria aeronauticã 20%din forþa de muncã era reprezentatã de ingineride origine românã. Hugo Pri-On, pãrintelemotoarelor de rachete pentru sateliþi, ºi UziaGalil, inventatorul celebrelor arme automate„Uzi“ ºi „Galil“, Dov Raviv (inventator al proiec-tilelor de intercepþie a rachetelor „Khetz“) suntde origine românã. Sunt relevate ºi alte aspecteinteresante referitoare la contribuþia evreilorromâni adusã la dezvoltarea economicã ºi socialãa Israelului.

Demn de tot interesul e ºi studiul Observaþiiprivind participarea evreilor la instalarea regimuluicomunist în România. Diplomatul israelian observãcã în perioada post-comunistã se constatã la noi„insinuãri ºi rãbufniri antisemite“, care „înveni-neazã discursul unor formaþiuni de extremãdreaptã“. Persistenþa sentimentelor antisemite ecu atât mai ciudatã cu cât populaþia evreiascã secifreazã azi la aproximativ 13.000 de persoane,mai ales vârstnici, care nu fac parte din elita con-ducãtoare a þãrii. Încercând sã detecteze cauzeleacestei situaþii, diplomatul originar din România,conchide cã prejudecãþile se bucurã de obicei deo viaþã lungã, fiind pãstrate adânc în subconºtien-tul uman. O specie de antisemitism e decelatã decercetãtor în opera unor istorici români „careatribuie rãspunderea pentru subjugarea Românieide cãtre tirania comunistã, cel puþin în faza eiiniþialã, evreilor“. „În ce mãsurã este adevãratãafirmaþia - se întreabã Eliezer Palmor - cã aparat-ul de partid ºi de stat în România comunistã afost invadat de evrei?“ Un scriitor citat de autor,Titus Popovici, constatã cã afirmaþia cã evreii aufost promotorii comunismului în România „adevenit un loc comun“. Diplomatul preia afir-maþia de bun simþ a acestuia cã prezenþa evreilorîn avangarda miºcãrii comuniste era fireascã însituaþia în care comunismul se opunea „ideologieinaziste, care-i sortea unei dispariþii totale“.Susþinerea unor nomenclaturiºti români, cum arfi Paul Sfetcu, fost ºef de cabinet al lui GheorgheGheorghiu-Dej, cã evreii, în anii ‘50, dominau în

organele de conducere ale partidului ºi ale minis-terelor e consideratã grotescã. Studiul constatã, depildã, cã au fost inventate origini evreieºti unorsecui ca Vasile Luca sau românului TeoharieGeorgescu. Inexactã e ºi afirmaþia lui Paul Sfetcucã membrii PCR în ilegalitate „erau în marea lormajoritate evrei“. Analizând un eºantion de 263de comuniºti din totalul celor 810 membri câþinumãra PCR în 1944, cercetãtorul constatã cãmajoritatea acestora erau români (149), 24unguri, 79 evrei ºi 11 de alte naþionalitãþi.Secretarii generali ai PCR între 1921 ºi 1944 aufost Gh. Cristescu (român), Elek Köblos (ungur),Vitali Holostenko (ucrainean), AlexandrDanieliuc (ucrainean), Boris Stefanov (bulgar),Istvan Foriº (ungur). Se constatã cã „nici unuldintre secretarii generali ai PCR, de la primulpânã la ultimul, nu a fost evreu“. Dupã 1944,compoziþia etnicã a pãstrat aceeaºi majoritateromâneascã. La 1 iulie 1947, 79,59% erau români,12,32% - unguri ºi numai 4,16% evrei. E edifica-tor cã în comitetul de partid al oraºului Bucu-reºti, la începutul anului 1952, erau 32 de româniºi un ungur, fãrã prezenþa unui singur evreu.Cercetãtorul constatã cã perpetuarea unor ne-adevãruri istorice dupã care „majoritatea comu-niºtilor din România ar fi fost evrei ºi cã evreii auavut în mâinile lor frâiele conducerii PartiduluiComunist“ e o afirmaþie antisemitã, o lozincãzgomotoasã, menitã sã scuze „o politicã naþionalãnevrednicã“.

Erudit, cu o bogatã experienþã de diplomat,capabil sã sintetize un vast material informativ, cuo culturã profundã ºi rafinatã, Eliezer Palmor nedãruieºte prin recenta sa carte o excelentã intro-ducere în domeniul diplomaþiei. Lectura cãrþiidiplomatului evreu ne prilejuieºte un excurs nulipsit de farmec, în care aparenta sicitate a frazelorse învecineazã cu oaze de autenticã expresivitateliterarã.

n

Anne Nebert Frumoasa ºi bestia

6 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

MIRCEA POPAFiguri universitare clujene

Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2002

Onouã carte a cercetãtorului ºi profesorului!A câta, oare? Nu prea multe a tipãrit, vizavi de un travaliu uriaº pe care îl desfã-

ºoarã de peste patru decenii în bibliotecile ºi arhi-vele din þarã ºi, dupã ’89, în câteva din strãinãtate.

Faþã de cele vreo 20 de cãrþi, numãrul pagini-lor din presã (fãrã a fi gazetar de profesie, ci pub-licist) e copleºitor. Peste 3000 de articole! E odescendenþã, din acest unghi, din mari oameni depresã, ctitori, cum sunt George Bariþiu, OnisiforGhibu ºi alþi mari transilvãneni. Predominantesunt în cazul sãu cãile de investigare a trecutuluiliterar. În privinþa aceasta are un statut unic înistoria literaturii contemporane. Risipirea gene-roasã în relevarea amãnuntelor informative arefuncþia reactualizãrii unor fapte, evenimente ºiîmprejurãri, citite peste veacuri ºi decodificate înînþelesurile lor. Fiindcã unele sunt inedite, iaraltele, abia acum se pot interpreta ºi publica fãrã

cenzurare. Ceea ce face cercetãtorul e o muncãde arheologie culturalã de mare utilitate, necesarãnivelului actual de cercetare literarã.

Mircea Popa e ancorat totodatã în stringentaactualitate, deschizând perspectivã ºi prelungindviaþa atâtor cãrþi. Este îngrijitorul unor retipãriridin numeroºi autori mai vechi sau mai noi, la al-tele prefaþator, precum ºi a câtorva ediþii din ope-re (singur sau în colectiv). Acest înzestrat cãrturarmai face oficiul de evaluare criticã a apariþiilorrecente, de literaturã, în principal ºi de culturã, îngeneral. De aproape zece ani, þine o rubricã subgenericul Cãrþile clujenilor, în care a recenzat sutede apariþii, dacã nu peste o mie. Unele le postfaþea-zã, ºi multe nume au fost lansate ºi recomandatecititorilor de cãtre critic. Acestor tineri din perioadacrizei ºi tranziþiei le acordã atenþia prin discutarea lafiecare apariþie a noilor cãrþi în paginile ziaruluiAdevãrul de Cluj care prin generozitatea conduceriiºi competenta alcãtuire a paginilor zilnice, „artã –culturã“ de cãtre redactorul Michaela Bocu, sunt oadevãratã microrevistã. E un fapt rar, dacã nu unic înpresã, de practicare consecventã a criticii deîntâmpinare într-un cotidian local.

Mircea Popa nu se îndepãrteazã, prin bogatelelecturi ºi pagini scrise din actualitate, de înda-toririle cercetãtorului istoric ºi nu o uitã nici peaceea de om al catedrei universitare. Confirmãacestea prin recenta carte Figuri universitare clujene ,Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2002.

Specia aceasta a evocãrilor universitarilor ºipersonalitãþilor e frecventatã cu destule demersurireuºite. Ceea ce întreprinde autorul aici e fie undemers globalizator, fie axat pe o felie, pe o secþi-une din activitatea celor abordaþi, dar de fiecaredatã cu o notã de autenticitate frapantã, de o par-ticularitate evidentã. Fiecare text e, în esenþã, omicromonografie, combustia unei viitoare cãrþilãrgite. Printr-o informaþie densã ºi portretizarenuanþatã, el reþine esenþialul din viaþa celor 18 maripersonalitãþi ºtiinþifice ºi culturale din sfera uman-isticii. În mod deosebit sunt de reþinut cei pe carei-a cunoscut direct, ca student sau cercetãtor, cucare ºi-a întretãiat nu de puþine ori preocupãrileprofesionale, cei care l-au influenþat în constituireauniversului cercetãrii ºi scrisului sãu. Incontestabilcã selectarea lor determinantã a fost bazatã pe pre-þuirea ºi de afecþiunea ce le-a nutrit. Începând cuIon Breazu, dascãlul calm ºi blând cu studenþii,

apoi cu tumultuosul, inimosul descendent în spirital ªcolii Ardelene, Nicolae Lascu, care i-au fostprofesori sau Iosif Pervain ºi mai tânãrul atunciMircea Zaciu, la început de carierã, continuândapoi cu Liviu Rusu ºi Ioan Muºlea, alãturi de carea lucrat, cu David Prodan, D.D. Roºca, N. Mãrgi-neanu, pe care i-a cunoscut personal. A avut partede lecþiile ºi cãrþile savante ale lui David Prodan ºide ale clasicistului greco-latin Nicoale Lascu,amândoi de o exigenþã moºtenitã din învãþãmântulmarilor ºcoli ºi modele europene pe care le conþi-neau specialitãþile lor. Acele rigori au fost transmi-se ºi se resimt la succesorii cercetãtori ºi unviersi-tari de azi.

Amploarea portretelor din carte respectã înmare criteriul cronologic. Cartea se deschide cuevocarea figurii celui dintâi rector al Universitãþiiclujene, marele lingvist Sextil Puºcariu, cel hãrãzita fi întemeietor în Clujul românesc, începând cuUniversitatea, apoi cu Muzeul Limbii Române ºicu revista Dacoromania; urmeazã apoi cel dintâi tit-ular al Catedrei de Istoria Literaturii Române,masivul la propriu ºi figurat, G. Bogdan-Duicã,admirabil documentarist ºi cunoscãtor al literaturiitransilvãnene, dar ºi al biografiei eminesciene;urmat de bãtãiosul, în presã ºi politicã, OnisiforGhibu, urmãrind izvoarele pedagogiei pânã la daci.Nicolae Drãganu, universitarul inaugural al insti-tuþiei este urmat de psihologul întemeietor deºcoalã Fl. ªtefãnescu-Goangã, cu mandatul cel mailung în rectorat; în vecinãtate e fostul sãu discipol,Nicolae Mãrgineanu, cu care începe o altã gener-aþie universitarã: esteticianul Liviu Rusu, geografulistoric ªtefan Manciulea, Lucian Blaga, ce ajunge,târziu, ºi dupã multe obstacole în Universitate, alã-turi de colegul ºi prietenul sãu filosoful D.D.Roºca, sau talentatul folclorist Ioan Muºlea, înamintirea cãruia o salã de conferinþe din BibliotecaCentralã Universitarã îi poartã numele. Adiacentacestor mari nume din epocã e cel al lui IonChinezu, însemnat critic, istoric literar ºi traducã-tor, renumit pentru ceea ce a fãcut la Gând româ-nesc. Autorul a fost inspirat reþinându-l, pentru cãare cu el multe afinitãþi de concepþie ºi avânturirevuistice.

Din familia aceasta clujeanã ºi universitarã,înruditã în spirit, lipsesc douã nume, din careunul contemporan autorului: Eugeniu Sperantiaºi Marian Papahagi. Dar din orice carte lipseºtecâte ceva.

Mircea Popa, el însuºi personalitate de anver-gurã academicã, posibil într-o zi sã aibã ofi-cializarea instituþiei naþionale, se aºeazã de peacum în rândurile învãþaþilor ºi figurilor univer-sitare din Transilvania, dintre care o parte le-aadunat la un adevãrat „sfat al cãrturarilor“.

n

n Teodor Tanco

Mircea Popa despre lumeauniversitarã clujeanã

ENIKÖ MAGYARI-VINCZEDiferenþa care conteazã. Diversitatea social-culturalã

prin lentila antropologiei feministeEditura Desire, 2002, Cluj-Napoca

Un volum de studii de antropologie femi-nistã de un viu interes, într-o elegantãprezentare graficã, publicã Enikö Magya-

ri-Vincze, autoarea a mai multor volume avândca temã politicile identitare, noutatea experimen-telui în analiza culturalã, identitatea de gen ºi

naþionalã, în general, aspectele definitorii ale con-strucþiei identitare. Continuând cercetãri anteri-oare care ºi-au fixat deja opþiunile majore, carteaprofesoarei de antropologie de la Universitateaclujeanã apare ca o dezvoltare necesarã a unorpremize deja existente în peisajul teoriei feminis-te româneºti. Argumentul construit în introduce-rea volumului pledeazã pentru analiza diversitãþii,sesizatã metodologic prin abordãrile feministe.Diferenþa care conteazã se adreseazã tuturor celorcare doresc sã surprindã inovarea teoriei criticeprivind realitatea autohtonã, dincolo de mitizãri,soluþii consensuale ori mode intelectuale.

Pornind de la strategiile deconstrucþiei post-structuraliste, remarcând constant dinamismulteoriei feministe ºi câmpul de aplicabilitate alacesteia în þara noastrã, ezitãrile ºi reacþiile con-servatoare în faþa tendinþelor înnoitoare, autoareaaccentueazã cu precizie ºi nuanþare tezele inova-toare ale feminismului, ca demers al gândirii cri-tice pentru abordarea diferenþei înseºi (p.79).Pledoaria pentru diferenþã prin feminismîntregeºte rolul teoriei feministe, demonstrândlegãturile dintre feminism ºi dezvoltãrile teoreticeale postmodernismului. Unul din argumentelecare revine în pledoareia pentru feminism caabordare specificã diferenþei, este cel potrivitcãruia spaþiul libertãþii afectat reprezentãriisociale a identitãþii de gen ºi al construcþieisubiective a acesteia este redus, controlat, afec-tând libertatea individului de a decide în con-

n Marius Jucan

Prin lentilele feminismuluiCarol Nebert Bach

VASILE LOVINESCUDacia Hiperboreanã

Chiºinãu, Ed. Universitas, 1993

V asile Lovinescu a fost caracterizat drept„cel mai de seamã exponent al esoteris-mului valah“. Esoteric de extracþie gue-

nonistã, el este autorul unor lucrãri de referinþã agenului, dintre care amintim doar „Creangã ºiCreanga de aur“, „Monarhul ascuns“, „Mitulsfãºiat“, „Jurnalul alchimic“ etc.. Interpretãrileesoterice ale unor basme, legende istorice, tradiþiiromâneºti, cu pasaje presãrate cu expresii împru-mutate din marile tradiþii ale filosofiei oculte(rosacrucieni, masonerie, alchimie etc.) nu îlrecomandã neapãrat ca autor de istorii fantastice.Este mai degrabã un guenonist-schuonist, unmistic modern ce a primit o iniþiere allawitã laBäle în Elveþia, lucrãrile sale încadrându-se într-un anume gen literar ilustrat ºi în literaturauniversalã de cei ce încearcã sã descifreze „sim-bolurile ºtiinþei sacre“. Prin studiul „DaciaIperboreea“, publicat în 1936-1937 în revistaEtudes Traditionnelles sub pseudonimul Geticus,Vasile Lovinescu poate fi introdus în galeriaistoricilor din Terra Mirabilis.

Materialul brut al tezei lovinesciene esteextras din capodopera genului „Dacia preis-toricã“: dacii (tracii) sunt urmaºii pelasgilor, oramurã a hiperboreenilor. Tradiþia hiperboreanã /pelasgã pãstratã de o castã sacerdotalã de iniþiaþi seprelungeºte prin intermediul dacilor ºi a urma-ºilor lor medieval-moderni (românii) pânã înpreajma anilor 1900. Aceastã tradiþie se transmitecriptat prin intermediul simbolurilor prezente întradiþiile istorice, în folclor, în limbã, în basme.Vehiculele acestei tradiþii mistice sunt persoanealese de societãþi secrete (datoritã talentului lorliterar) pentru a expune anumite mituri iniþiatice(fãrã sã conºtientizeze semnificaþia realã a opereilor). „Tradiþia dacicã a continuat sã subzistenetulburatã în afara timpului, în afara istoriei cese fãcea în jurul ei. Astfel, când în secolele XIII ºiXIV au fost întemeiate principatele Moldovei,Valahiei ºi Transilvaniei, a cãror reunire avea sãformeze România modernã, Dacia era neatinsã deistorie; ea se gãsea, în sensul cel mai riguros ºi lit-eral al cuvântului, în aceeaºi stare ca pe timpul încare domnea peste ea Ler-Împãrat“ (p. 3940).

Manevrând un simbolism esenþial, polarizat,de extracþie alchimicã - alb / negru - Vasile Lovi-nescu gãseºte, prin ancheta sa fãrã metodã uni-tarã, dovezi ale tradiþiei hiperboreene / negre, dincea mai îndepãrtatã antichitate, traversând EvulMediu românesc, pânã în epoca modernã. Hiper-boreus este fiul lui Pelasgos, care s-a nãscut din„Pãmânt Negru“ (gaia melaina), pelasgii fiind derasã neagrã (p. 11). Dar Hiperboreea dacicã dinPontul Euxin este marcatã ºi de puternica tradiþiea Insulei Albe (Leuke) locuitã de Apollo Leukos(p. 12). Întemeietorii statelor româneºti sosescdintr-un þinut „negru“ (descalecã din Transilva-nia) sau sunt ei înºiºi „negri“ (Negru-Vodã Basa -rab de exemplu). Iancu Corvin de Huniade esteconsiderat întemeietorul Transilvaniei iar legendaheraldicã a corbului ce furã inelul este interpre-tatã în termeni alchimici, totul fiind subsumatpolarizãrii alb-negru: „corbul“, negrul saturniancare pune stãpânire pe inel; captivitatea Soareluiîn Saturn; „trezirea“ tatãlui; „sãgeata“ care

omorând corbul „libereazã“ inelul: oþelulfilosofilor care tãindu-l pe Saturn pune în liber-tate Soarele (p. 43). De asemenea, Dragoº estedin Maramureº, adicã “þara Mureºului Negru”.

Ideea centralã a studiului lovinescian esteconþinutã în urmãtorul pasaj: „...negrul este o cu-loare care, în toate timpurile a fost în raporturistrânse cu Dacia. Este un simbol hiperboreanpentru cã este culoarea lui Saturn. Dacii, ca po-por hiperborean, coborau din Pelasgos, «nãscut»din «Pãmântul Negru». Marea dacicã este «Nea-grã». Valahii au fost denumiþi de toate popoarele«Valahii Negrii», iar þara «Valahia Neagrã», Kara-Vlaghi, Kara-Iflak, de cãtre turci, Kara-Vlaks decãtre Sîrbi ºi Bulgari” (p. 46-47). Chiar ºi FilipArabul era dac (numele sãu real fiind FilipSarabul, unde sarabii ar fi o ipoteticã castã sacer-dotal-regalã dacicã atestatã de Iordanes); româniisunt numiþi de vecini „arabi“, iar þara lor „ÞaraArabilor“, pe stemele Valahiei ºi Moldovei apar„capete de negri“ etc.

În final, autorul se dedicã analizei acelui“folk-lore” pe care îl considerã încãrcat de tradiþiimistice pãstrate ºi transmise de memoria colectivãpeste generaþii (dar într-o formã ce nu poate fidescifratã de cãtre neiniþiaþi). Gãseºte într-unbasm coincidentia oppositorum – Harap-Alb (Negru-Alb) într-un „mit despre Regele Lumii“(decalc dupã R. Guenon), mit transmis de cãtreIon Creangã „instrumentul unei organizaþii iniþiatice care îºi redacta prin el testamentul intelectual“ (p. 77).

Interpretând fantezist diverse tradiþii fol-clorice literare, mituri istorice, surse numismaticeetc., Vasile Lovinescu face o descoperire foarteimportantã în opinia sa: „dupã toate aparenþeleexista încã în secolul al XIX-lea , o organizaþie a«Mistreþului Alb» de inspiraþie hiperboreanã, dindescendenþa spiritualã a lui Ram, având un sim-bolism revelator al unei doctrine deosebit devaste“. Ca vizionar, ca iniþiat, Vasile Lovinescu„citeºte“ simbolurile acestei doctrine ºi reconsti-tuie, în final, o istorie secretã / fantasticã aromânilor de extracþie pelasgo-hiperboreano-dacicã fãrã vreun aport al culturii greco-romaneclasice sau al modernitãþii europene. DaciaHiperboreanã este opera unui tradiþionalist intro-vert, un romantic târziu, un ortodoxist traversatde curentele filosofiei oculte contemporane.

n

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 7

n Sorin Nemeti

Esoterism valah

strucþia identitãþii. Vorbind despre diferenþa „careconteazã“ ca despre o limitã ce odatã transgresatãprovoacã reacþia indivizilor, Enikö Magyári-Vincze pune sub focarul lentilelor analitice etni-citatea ºi genul. Intenþia de a trasa calea construc-þiei ºi naturalizãrii unor identitãþi ºi diferenþe caredefinesc indivizii trãitori în societatea noastrã,precum ºi ordinea societãþii în ierarhiile ei deputere actuale, este un punct de rãscruce pentruînþelegerea diferenþelor într-o societate patriarha-lã. Autoarea reaminteºte opiniile lui Stuart Halldupã care identitãþile sunt definite ca un meta-concept, puncte de ataºament temporar, constru-ite pe baza unor practici discursive (p.91).Practicile discursive ale construcþiei identitãþiidemascã falsitatea proiectului identitar universa-list în care diferenþele au fost topite în scopul dea crea un singur model uman, centralizat ºiesenþalizat, diseminat ca formã unicã posibilã aidentitãþii. Un astfel de construct uman totalizanteste punctul de sprijin al unor teorii esenþialisteºi conservatoare, pe care autoarea le demascãpentru a sublinia existenþa realã a diversitãþiiumane, alteritatea ei. Relaþiile de putere sunt celecare genereazã mereu diferenþe ascunse, consi-derate ca „naturale“, iar naturalizarea relaþiilor deputere în interiorul unei societãþi patriarhale, esteînlesnitã de lipsa discursurilor culturale alterna-tive. Etnicizarea ºi genizarea sunt procese princare identitatea indivizilor este prefabricatã ºiadministratã în inerþia socialã care refuzã oriceschimbare. Etnicizarea ºi genizarea, observãEnikö Magyari Vincze, legitimeazã ordinea socia -lã ºi culturalã existentã, (pentru o societate post-comunistã fiind mai degrabã vorba de o ordinepreexistentã), exploatând ºi multiplicând inega-litãþile, restrângând posibilitatea diversitãþii umanepropriu-zise. Privirea antropologului cade înapoiascenariului de naturalizare al inegalitãþilor, punesub semnul întrebãrii normalitatea acestei natu-ralizãri. Deconstruirea concepþiei identitare esen-þialiste, fie cea naþionalistã, fie cea sexualã, consti-tuie soluþia care poate moderniza societatea, con-ferind libertate alteritãþii în integritatea acesteia.Doar în felul acesta, diferenþele pot „conta“.

Douã studii, cel privind naþionalizarea genu-lui ºi genizarea naþiunii, ºi cel despre ordinea degen într-un spaþiu multi-etnic, meritã cu prisos-inþã interesul cititorul avizat ca ºi a aceluia moti-vat sã se iniþieze în discursul antropologiei cul-turale ºi teoriei feministe.

n

Anne Nebert Acasã

Anne Nebert Miniatura I

8 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

D efinirea conceptului de «minoritate», s-a dovedit a fi un demers destul de difi-cil. Încã din 1922, Jacques Fouques Du-

parc arãta cã aceasta era o «noþiune abstractã, care nuimplica existenþa unor trãsãturi determinante, ci un ra-port juridic, ale cãrui înþelesuri variau, urmând impor-tanþa pe care moravurile ºi prejudecãþile i-o ataºau într-oanumitã epocã ºi într-un anumit spaþiu geografic»1.

Cei care au redactat Tratatele de Pace din1919-1920 au ales trei elemente pentru a distingegrupurile umane între ele: rasa, limba ºi religia.Autorii tratatelor au convenit cã acestea, în ciudacaracterului relativ pe care îl exprimau, distingeauºi opuneau în acelaºi timp populaþiile din diferitepãrþi ale lumii. Semnificaþia socialã a acestor ele-mente era diferitã, implicând totodatã diferenþeregionale.

În Europa Centralã ºi Orientalã, rasele eraucel mai adesea vecine, amestecate, de tranziþie,caracterul etnic fiind dificil de sesizat2. Rezistenþala asimilare, pãstrarea unei identitãþi relative s-afãcut în aceastã zonã prin apelul la factori intelec-tuali ºi morali, ºi nu la distincþia fizicã fundamen-talã, care opune negrii ºi albii de pe continentulnord-american. Aceºti factori au întãrit diferenþe-le rasiale iniþiale, marcând conºtiinþa etnicã a gru-purilor, devenite naþionalitãþi în epoca modernã.Tradiþiile, cutumele, ideile religioase, limba aujucat un rol mult mai important decât rasa.

Limba, cel de-al doilea element al identitãþii afãcut imposibilã asimilarea. Renaºterea lingvisticãdin secolul al XIX-lea a determinat forjarea con-ºtiinþelor naþionale, mai ales în Europa Centralã ºiOrientalã, unde naþiunile s-au definit în sensherderian. Limba a fost catalizatorul principal alseparãrii grupurilor etnice, al relaþiilor dintre ele, îninstituþiile juridice, politice, economice etc. Nuîntâmplãtor, una din marile bãtãlii între minoritãþiºi regimul austro-ungar s-a dat pentru apãrareaºcolii ca pãstrãtoare, ca instituþie de apãrare a limbii.

Religia era în general legatã de limbã, fãrã a seputea face o paralelã perfectã între cele douã ele-mente constitutive ale caracterului etnic.

În epoca modernã, religia a fost fundamentulunitãþii morale, influenþând profund identitãþilenaþionale. Importanþa credinþelor religioase în for-marea naþiunilor, în structurarea statelor naþionaleera datã de celebra sintagmã latinã «cujus regio, ejusreligio». Influenþele lor au fost, fãrã îndoialã, deter-minate de epocile istorice. Pentru a înþelege rolulreligiei în delimitarea unor grupuri umane vomarãta importanþa acesteia în cazul cultelor creºtine,religiei mozaice ºi celei musulmane.

De la Reformã la Revoluþia Francezã, perioadãcunoscutã ºi sub numele de «timpurile moderne»,religia era caracteristica unicã ce îi distingea pesupuºii aceluiaºi stat. Religia regelui era ºi religiaoficialã a statului, celelalte culte fiind tolerate sau,uneori, persecutate. Dizidenþii religioºi au formatminoritãþile epocii respective, bazate pe regimuride excepþie acordate lor3.

Principiile libertãþii de conºtiinþã pronunþate deConstituþia Americanã ºi Revoluþia Francezã s-au extins la începutul secolului al XIX-lea, latoatã Europa Occidentalã. Conform lor, toate cul-tele erau autorizate sã funcþioneze în mãsura încare nu contraveneau ordinii publice. Pe mãsurã ces-a evoluat cãtre laicitate, minoritãþile religioase auavut mai puþinã importanþã. Religia a jucat un rolimportant în formarea naþionalitãþilor din EuropaOrientalã. Bisericile din acest spaþiu -rusã, românã,

bulgarã, sârbã, greacã- erau biserici naþionale.Tradiþia bizantinã a acestora le subordona statuluiºi de multe ori discursul lor îmbina elementul reli-gios cu cel naþional. Religia a separat chiar popu-laþia din aceeaºi rasã, cazul croaþilor, slovenilor ºisârbilor fiind relevant în acest sens. Diferenþelereligioase ºi-au pus amprenta, în special, asupraformãrii intelectuale ºi morale a popoarelor sud-slave. Modul de comunicare scrisã (alfabetul) afost o consecinþã a religiei: croaþii au utilizat alfa-betul latin, plasându-se în dimensiunea culturalã aEuropei Occidentale, în timp ce sârbii au folositalfabetul chirilic, deschizând piste de comunicarecu lumea slavã ortodoxã (a se vedea Rusia).

Al doilea caz, unde religia a jucat un rol ma-jor, este cel al evreilor. Regimul acestora a fost dela început diferit de cel al celorlalte minoritãþireligioase. Suveranii, fie ei creºtini sau musul-mani, i-au tolerat, izolându-i în diferite cartiere,ceea ce le-a permis sã rãmânã grupaþi, pãstrându-ºi astfel moravurile ºi tradiþiile. Excluºi din viaþaruralã ºi din cea mai mare parte a profesiunilormanuale, ei s-au specializat în diferite branºe aleproducþiei, deþinând pânã în zilele noastre o partedin monopolul acestora.

Chestiunea naþionalitãþii evreilor a fost discu-tatã pentru prima datã în Franþa, în timpul Revo-luþiei Franceze, de cãtre Adunarea Constituantã.Evreii nu au fost recunoscuþi ca o naþiune dis-tinctã, ci ca cetãþeni cu drepturi depline. Aceeaºipoliticã se va impune în Anglia, Statele Unite,Germania ºi Serbia 4.

Natura chestiunii evreieºti a fost discutatã ºi laCongresul de Pace de la Berlin (1878). ProblemaCongresului era aceea de a rezolva situaþia evrei-lor din România ºi Serbia. Reprezentantul þaru-lui, Gortchakoff, se va opune discutãrii acesteichestiuni, insistând pe o distincþie între evreii dinvestul Europei, cãrora nu trebuia sã li se refuzenici un drept politic sau civil ºi evreii din EuropaOrientalã, care constituiau în opinia plenipoten-þiarului rus «un adevãrat flagel pentru populaþiile indi-gene». Teza sa a fost preluatã de polonezi, româniºi ruºi. Reprezentanþii acestora susþineau cã pro-cesul de asimilare în vest a urmat un drum nor-mal de apropiere care s-a finalizat prin integrareapopulaþiilor evreieºti, în timp ce în Europa deRãsãrit nu s-a produs o evoluþie asemãnãtoare,ceea ce fãcea imposibilã asimilarea.

Congresul de la Berlin (1878) – care a recu-noscut independenþa României – stabilea niºteobligaþii pe care statul român trebuia sã ºi leasume în privinþa minoritãþilor religioase:

Art. XLIV. «În România, diferenþa de credinþe ºi con-fesiuni religioase nu va fi îndreptatã împotriva vreuneipersoane ca bazã pentru excluderea sau incapacitarea(acesteia – n.t.) în privinþa unor probleme ce þin de exer-ciþiul drepturilor civile ºi politice, admiterea la slujbe pu-blice, funcþii ºi onoruri sau exercitarea de variate profesii ºiindustrii în orice localitate»5. Totuºi, în practicã, arti-colul sus-menþionat a rãmas literã moartã în pri-vinþa evreilor din România, care nu obþineau cetã-þenia românã automat, ci în urma unei legi carestabilea pentru fiecare caz individual acest drept6.

La scurt timp dupã Congresul de la Berlin, laafirmarea naþionalismului evreiesc în regiunilepoloneze, în Austria ºi Rusia, evreii s-au declaratnaþionalitate, reclamând recunoaºterea limbii lorde cãtre stat ºi o autonomie 7.

Revendicãrile s-au exprimat mai pregnant încadrul unei miºcãri naþionale, încurajatã ºi susþi-

nutã de sionism. Naþionalitatea evreiascã, avândconºtiinþa trecutului sãu îndepãrtat, s-a manifestatca o colectivitate, reclamând drepturile unei «mino-ritãþi naþionale». Primul Rãzboi Mondial ºi Confe-rinþa de Pace care i-a urmat au oferit cadrul pro-pice de exprimare a conºtiinþei colective a acesteinaþionalitãþi, drepturile revendicate ºi acordate,stând la baza sistemului juridic de protecþie atuturor minoritãþilor « de rasã, limbã ºi religie ».

În final, ne vom opri în câteva rânduri asuprachestiunii musulmane. Trebuie precizat de la în-ceput cã problema musulmanã nu era una de ra-sã, ca cea evreiascã. Islamul a încorporat în decur-sul timpului elemente etnice diverse. Diferenþeleîntre Creºtinism ºi Islamism erau marcate nuneapãrat de cele douã religii (relaþia între individ,colectivitate ºi Divinitate), ci, mai ales, de con-ceptele cu privire la viaþã, la civilizaþie. Coranulnu este o «Evanghelie», în sensul creºtin al cuvân-tului, ci este mai degrabã un Cod Civil, carereglementeazã relaþiile sociale ale comunitãþilor,aflate sub incidenþa sa. Raporturile suveranilorIslamului cu populaþiile creºtine ºi evreieºti a tra-versat drumul unui proces lung, de la toleranþã(acte oficiale de învestiturã acordate liderilor reli-gioºi ai minoritãþilor religioase) la acordarea unordrepturi politice ºi civile egale (Constituþia juni-lor turci din 1908), permiþând acestora sã-ºi con-serve identitatea8.

Teoreticienii dreptului minoritãþilor credeau cãcele trei elemente discutate – rasa, limba ºi religia –creau sinteza ºi «sentimentul care dãdea minoritãþii uni-tatea moralã ºi o opunea restului populaþiilor statului».Aceºtia erau conºtienþi totodatã cã existau minori-tãþi la care sentimentul identitãþii s-a forjat în afaracelor trei elemente. Jacques Fouques Duparc acitat, în acest sens, cazul minoritãþii germane dinAlsacia ºi Lorena. O colectivitate, care nu constitu-ia majoritatea populaþiei unui stat putea deveniminoritate numai dacã «prezenta un caracter propriu ºireclama o organizaþie particularã asupra acestui punct».

În perioada despre care vorbim se utiliza con-ceptul de «minoritate etnicã» alãturi de cel de «minori-tãþi de limbã, de rasã ºi de religie» ºi de cel de «minori-tate naþionalã». Fãrã a intra în capcana definirii et-nice ºi naþionale a conceptului de minoritate, Hel-mer Rosting, fost funcþionar al Ligii Naþiunilor,înþelegea prin minoritãþi «grupuri de persoane carediferã prin rasã, religie sau limbã, de majoritatea locuito-rilor unei þãri. Dar asemenea persoane pot fi subdivizateîn douã clase distincte: a) cetãþeni ai unor Puteri (a se citistate – n.t.) strãine ; b) cetãþeni ai þãrii aflate în cauzã»9.

Jennifer Jackson Preece considera cã termenulde minoritate, înþeleasã ca un grup cultural, a in-trat în practica internaþionalã începând cu Confe-rinþa de Pace de la Paris (1919-1920)10. Tratateleminoritãþilor nu ofereau nici o definiþie concep-tului de minoritate, fãcând referire doar la «per-soanele aparþinând minoritãþilor de rasã, limbã ºireligie», fapt care nu însemna cã nu erau oferiteanumite garanþii (drepturi) grupurilor minoritare.Conform lui Helmer Rosting, Tratatele minori-tãþilor confereau anumite drepturi: (1) tuturorcetãþenilor unui stat, fãrã nici un fel de discri-minãri, (2) tuturor cetãþenilor aparþinând uneiminoritãþi rasiale, religioase ºi lingvistice.

O definiþie a încercat sã o dea Mello Toscano,reprezentantul Braziliei la Societatea Naþiunilor,care considera cã o minoritate era o parte a popu-laþiei permanente a unui stat, diferitã de majori-tate prin tradiþie istoricã, teritoriu ºi culturã ºicare nu putea fi confundatã cu majoritatea sau cualte minoritãþi datoritã diferenþelor de rasã, limbãsau religie. Într-un raport al Consiliului Ligii din1925, minoritatea era «not only a racial group incor-porated in the body of a nation of which the majority

iversitate etnicã ºi culturã istoricãD

n Adrian Ivan

Conceptul de «minoritate»

form a different racial unit. There is also a psychological,social and historical atribute constituting perhaps, for thepurposes of the definition we are seeking, its principialdifferential characteristic»11.

Curtea Permanentã de Justiþie de la Haga, în-tr-un aviz cerut de Societatea Naþiunilor în 1930,înþelegea prin minoritãþi «un grup de persoane, carelocuiesc în aceeaºi þarã sau localitate, aparþin aceleiaºirase, au aceeaºi religie, limbã ºi tradiþii proprii, fiinduniþi de aceastã identitate de rasã, religie, limbã ºitradiþii, într-un sentiment de solidaritate cu concepþiapãstrãrii tradiþiilor lor, menþinându-ºi credinþa, asigu-rând instrucþia ºi dezvoltarea copiilor lor, în concordanþãcu tradiþiile ºi valorile spirituale ale rasei lor, asigu-rându-ºi asistenþã reciprocã»12.

Un autor foarte cunoscut în perioada dintrecele douã rãzboaie mondiale a fost C. A. Macart-ney. În celebra sa lucrare «National States andNational Minorities» autorul nu ne oferã o definiþiefoarte clarã a minoritãþilor, dar el încearcã sã înþe-leagã problema acestora în cadrul sistemuluistatelor-naþiuni, construit la sfârºitul primei con-flagraþii mondiale13.

Utilizând termenul de «minoritate naþionalã» , C.A. Macartney considera cã acesta era un grupnondominant, a cãrui identitate naþionalã eradiferitã de identitatea restului populaþiei statuluirespectiv. Identitatea naþionalã, în concepþia sa, s-a construit, pe de o parte, pe criterii obiective:rasa, etnicitatea, limba, religia, iar, pe de altãparte, pe criterii subiective, ca autopercepþiamembrilor minoritãþii respective ca fiind ocomunitate culturalã distinctã.

Raportarea ºi definirea unei minoritãþi s-afãcut ºi în funcþie de anumite drepturi obligatorii:drepturile omului, dreptul de a menþine carac-terul distinctiv (limba ºi religia) ºi dreptul laautonomie.

Dacã am încerca sã definim minoritãþile con-form principiilor Conferinþei de Pace de la Paris(1919-1920), conform Societãþii Naþiunilor ºi aliteraturii juridice, istorice, sociologice, psiholo -gice din deceniul al 3-lea ºi al 4-lea al secolului alXX-lea, am putea spune cã era vorba de o colecti-vitate distinctã de celelalte prin rasã, limbã, reli-gie, cu o anumitã conºtiinþã identitarã, exprimatãprin forma de organizare ºi sentimentul unitãþiimorale, gata oricând sã-ºi apere dreptul la auto-nomie.

Studiul literaturii de specialitate ne aratã cãeste foarte dificil de dat o definiþie «minoritãþiietnice» sau «minoritãþii naþionale», care sã fie univer-sal recunoscutã. O astfel de definiþie a încercatFrancesco Capotorti în anii ’70, dar n-a fostacceptatã de Comisia Drepturilor Omului de laONU. Conform acestuia, o «minoritate naþionalã»(se utiliza acest termen) viza «un grup numeric infe-rior restului populaþiei unui stat, în poziþie nondomi-nantã, a cãrui membri supuºi ai statului posedã dinpunct de vedere etnic, religios sau lingvistic caracteristicilecare o diferenþiazã de restul populaþiei ºi manifestã într-un mod implicit un sentiment de solidaritate, care-i per-mite sã-ºi prezerve cultura, tradiþia, religia sau limba»14.

Dosarul minoritãþilor la OrganizaþiaNaþiunilor Unite n-a avut succes nici în deceniulurmãtor, în ciuda demersurilor judecãtoruluicanadian Jules Deschênes 15.

În 1992, Adunarea Generalã a ONU a adoptato «Declaraþie asupra drepturilor persoanelor aparþinândminoritãþilor naþionale sau etnice, religioase ºi lingvis-tice», fãrã a se gãsi o definiþie adecvatã. Specialiºtiidin aceastã organizaþie au utilizat termenul gene-ric de «persoane aparþinând minoritãþilor», ceea cemãrturisea intenþia lor de a nu include referiri ladrepturile colective ale acestor grupuri16.

O definiþie explicitã a termenului de «minori-tate naþionalã» o regãsim în documenteleConsiliului Europei17 dupã anii ‘50. Conformacestei definiþii, minoritatea naþionalã desemnaun grup de persoane dintr-un stat care:

a) locuiesc pe teritoriul acelui stat ºi suntcetãþenii lui;

b) menþin legãturi de lungã duratã, trainice ºipermanente cu acel stat;

c) manifestã caracteristici etnice, culturale,religioase sau lingvistice distincte;

d) sunt suficient de reprezentative, chiar dacãsunt în numãr mai mic decât restul popu-laþiei unui stat sau a unei regiuni a unuistat;

e) sunt motivate de preocuparea de a pãstraîmpreunã ceea ce constituie identitatea lorcomunã, inclusiv cultura, tradiþia, religiasau limba lor 18”

În Comentariile cu privire la ProtocolulAdiþional nu s-a explicat de ce s-a ales conceptulde «minoritate naþionalã» ºi nu cel de «minoritateetnicã», «popor», sau « comunitate minoritarã». Credemcã numai conotaþiile diferite pe care termenii maisus menþionaþi îi au în diferite limbi ºi regiunidin Europa i-au determinat pe autorii textului încauzã sã utilizeze conceptul de «minoritatenaþionalã», care apãrea deja în textul Convenþiei(art. 14)19.

Unii specialiºti au încercat ºi alte definiþii, uti-lizând alþi termeni pentru a defini grupurileminoritare. Profesorul Victor Yves Ghebali, de laInstitutul de Înalte Studii Internaþionale de laGeneva, a utilizat termenul de «naþiuni divizate»,pe care le caracterizeazã ca fiind «minoritãþi etnicepartajate între douã sau mai multe state, din care unulconstituie patria-mamã comunã (sau etno-statul)»20.Profesorul elveþian indica douã minoritãþi care s-ar încadra acestei definiþii: maghiarii dinTransilvania ºi Slovacia ºi albanezii din Kosovo.

Recent au apãrut ºi alte teoretizãri privindminoritãþile, adãugând elemente deja cunoscute,mai ales cele legate de geografia minoritãþilor21.

Profesorul André-Louis Sanguin a utilizat con-ceptul de «minoritãþi etnice», care au apãrut, con-form lui, din «nesuprapunerea spaþialã între naþiune ºistat»22.

Prin urmare, o «minoritate etnicã» este o «entitatesocietalã» de nivel sub-etatic, care trãieºte într-unuldin urmãtoarele trei contexte spaþiale:

1. la marginile frontaliere ale unui stat;2. într-o zonã izolatã, retrasã în interiorul

unui stat;3. are un parcurs de tip nomad pe ansamblul

teritoriului unui stat (a se vedea anumitecomunitãþi de rromi)23.

Analizând punctul al doilea din definiþia luiAndré-Louis Sanguin, se poate observa un para-dox, aºa cum relevã unii autori, faptul cã enclavi-zarea unei minoritãþi în cadrul unui stat coeziv,chiar dacã o face o þintã mai sigurã a forþelor cen-tralizatoare, ea dobândeºte o anumitã consistenþã,atât organizaþionalã, cât ºi psihologicã, din propriaei coeziune24.

André-Louis Sanguin sublinia cã etnopolitologiadistinge douã categorii de minoritãþi etnice: mi-noritãþile naþionale ºi etniile fãrã stat.

«Minoritatea naþionalã» este o colectivitate cetrãieºte într-o zonã transfrontalierã a unui stat A,dar a cãrui etnie, limbã, cutume ºi simpatii naþio-nale þin de statul B. El citeazã mai multe grupurietnice care se încadreazã în aceastã definiþie: ger-manii din Schlesswig-ul danez; albanezii dinKosovo-ul sârb; din Muntenegru ºi Macedonia;austriecii din Tirolul de Sud italian; maghiarii dinRomânia; grecii din Albania, românii dinMoldova etc.

«Etnia fãrã stat» defineºte o micã colectivitate înformã izolatã, ce trebuie sã apere singurã o limbã

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 9

à

Carol Nebert Härman

10 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

care nu se vorbeºte în altã parte. Fãrã a avea unstat suveran, aceastã colectivitate nu se poate bazanici pe o patrie-mamã vecinã, sau pe un hinter-land lingvistic, evoluând de cele mai multe oriîntr-un context dificil (a se vedea cazurile laponi-lor, frizonilor, galezilor, corsicanilor, occitanilor,bretonilor, catalanilor, bascilor, sarzilor, roman-ºilor etc).

O altã autoare, Sylvie de Tirilly, definea mino-ritatea ca un grup numeric minoritar în interiorulunui stat, care se diferenþiazã de populaþia majori-tarã prin unele din caracteristicile sale: culturale,lingvistice, naþionale25.

Analizând definiþiile de mai sus, constatãm cãexistã anumite elemente comune: o minoritateeste compusã din cetãþenii unui stat în chestiune,dar este numeric inferioarã restului populaþiei. Ease bazeazã pe caracteristici distincte pe care do-reºte sã le prezerve. În acelaºi timp, minoritãþilenaþionale « întreþin legãturi vechi, solide ºi durabile» custatul de rezidenþã26. Caracteristicile invocate deConsiliul Europei (etnic, cultural, religios saulingvistic) permit definirea caracterului naþional ºiidentitatea colectivã a minoritãþilor.

Elementul de definiþie cel mai importantrãmâne însã factorul subiectiv: sentimentul soli-daritãþii, orientat cãtre prezervarea trãsãturilorcare le disting «voinþa de a prezerva împreunã tot ceeace face identitatea lor comunã».

Dacã naþiunea este expresia voinþei de a trãiîmpreunã, minoritatea este expresia voinþei de atrãi aparte, fãrã a se topi în majoritatea care oînconjoarã. Acest lucru implicã analiza relaþiilordintre majoritate ºi minoritate, punând închestiune dreptul de asimilare. În acest context,se poate discuta despre apãrarea ºi pãstrarea iden-titãþii minoritãþilor, precum ºi de dorinþa moralã astatului ºi a naþiunii majoritare de a realiza o inte-grare naþionalã omogenã.

În limbajul dreptului internaþional singuralogicã acceptatã este cea individualistã. Ea estefondatã pe principiul drepturilor persoanelor ºinu a colectivitãþilor. Aceasta nu recunoaºte mino-ritãþilor rolul de actor naþional ºi internaþional.

Profesorul clujean Camil Mureºan a încercatsã explice, la rândul sãu, conceptul de «minoritate»într-o logicã ce pune în ecuaþie naþiunea ºi naþio-nalitatea. Definirea acestuia apreciazã istoriculclujean, este ºi trebuie sã fie expresia unui demersinterdisciplinar. Acest lucru implicã un dialog alpolitologiei, sociologiei, psihologiei, istoriei, ling-visticii, etno-istoriei etc. De cele mai multe oricercetarea a fost ºi încã mai este viciatã de impac-tul pe care politicul l-a avut ºi îl are asupra dife-riþilor actori27.

Psihologia a relevat sentimentul de opoziþieîntre diferite grupuri ce trãiau pe acelaºi teritoriu,sindromul social «noi» opus faþã de «alþii», instinc-tul de conservare ºi elementele formative aleconºtiinþei colective 28. La acestea s-a adãugat cerc-etarea miturilor: «de unde ?» ºi « încotro?».

Profesorul Camil Mureºan remarca cã în celemai multe situaþii s-a fãcut confuzie între con-ceptele de «naþionalitate», «naþiune» ºi «minoritate».Naþionalitatea vãzutã în sens politic era o «comu-nitate etnic omogenã, vieþuind în cadrul statului dominatde o naþiune de altã coloraturã etnicã». Ea era mairedusã numericeºte decât naþiunea ºi avea unstatut social-politic legal recunoscut de stat, pre-cum ºi o conºtiinþã a identitãþii sale. Autorul citatcrede cã fãrã ultimele douã trãsãturi nu putemvorbi de «naþionalitate» ci doar de «etnie».

Tensionarea relaþiilor dintre naþiunea domi-nantã ºi naþionalitate, datorate unor mãsuri ofi-ciale care ating interesele celei din urmã, poateduce la o situaþie conflictualã. Din acest moment– considerã Camil Mureºan – naþionalitateadobândeºte sensul de minoritate, considerând cã

termenul are un sens calitativ ºi nu unul cantita-tiv. Minoritatea – în concepþia domniei sale –«poate fi orice grup social (în unele cazuri cu coloritnaþional) ai cãrei membri resimt din partea grupu-lui dominant felurite inconveniente: prejudicii,discriminare, segregare, persecuþie.

Raporturile tensionate dintre majoritate ºiminoritate permit distincþia în cadrul ultimeiîntre mai multe tipuri comportamentale.Comportamentele acestor grupuri sunt influ-enþate de gradul de culturã ºi de conºtiinþã aminoritãþii, de tradiþia lor istoricã, de factoripolitici interni ºi externi, de interesele diverse alemembrilor sãi. Cea mai frecventã atitudine a uneiminoritãþi este cea de agresiune, urmãrindautodeterminarea politicã, caz în care minoritatearespectivã este secesionistã, sau cea a inversãriiechilibrului politic în stat, când aceasta poate fidefinitã ca militantã sau hegemonicã.

Csaba G. Kiss, scriitor maghiar, inspirat într-ooarecare mãsurã de ideile politologului IstvánBibó, crede cã în Europa Centralã ºi de Est «înzona situatã între Germania ºi spaþiile ruseºti» avemde-a face cu un tip special de minoritate.

El opineazã cã aceste minoritãþi pot fi numite«minoritãþi naþionale» (nemzeti kissebbségek, národnámenšina, national minorities, minorités nationales)29 ºicã se impune distincþia acestora de «minoritãþileetnice» din Vestul Europei. Evoluþia istoricã înacest spaþiu – afirmã autorul maghiar – aîmpiedecat «edificarea unor state naþionale bazate pesuprapunerea identitãþii dintre naþiune ºi stat».

Influenþat de istoria ideilor, Csaba G. Kissconsidera cã în regiunea sus amintitã a operat o«combinaþie de douã structuri interpretative ale noþiuniieuropene de naþiune, adicã, pe de o parte, naþiunea castat (tradiþia francezã) ºi, pe de alta, naþiunea conceputãca unitate culturalã ºi lingvisticã (tradiþia germanã)».Fiecare din naþionalitãþile din zonã au încercat sãimpunã «statul naþional unitar», fãcând o politicãdiscriminatorie faþã de minoritãþi. Autorul dã caexemplu statul maghiar din perioada dualismului,precum ºi noile state succesoare Austro-Ungariei.

Minoritãþile din Europa Centralã ºi de Est,spre deosebire de cele vestice au avut o solidãconºtiinþã naþionalã (bazatã pe mitologia naþion-alã, moºtenirea istoricã ºi culturalã comunã cunaþiunea-mamã) ºi se gãsesc în vecinãtatea «patriei-mame». Aceste comunitãþi au cunoscut variantauzualã a limbii comune, iar în unele regiuni auconstituit ºi constituie majoritãþi absolute sau rel-ative, reclamând participarea lor la viaþa politicã.

Pentru a întãri afirmaþiile sale, autorul ape-leazã la definiþia datã de specialistul austriac îndrept internaþional Felix Ermacora. Conformacestuia, «minoritatea naþionalã» este „un grup de per-soane care, dincolo de caracteristicile proprii minoritãþiloretnice, tinde în mod conºtient sã dobândeascã drepturilesale, care-i fac posibilã participarea, ca grup, la procesulde decizie politicã, fie în cadrul unui teritoriu dat, fie încadrul întregii þãri, fãrã a fi alãturat celorlalte etnii alestatului respectiv”30.

Noi vom utiliza conceptul de «minoritateetnicã» pentru germanii din Transilvania, având învedere faptul cã aceºtia s-au constituit ca grupîncepând din perioada medievalã, întrunind înperioada modernã ºi contemporanã caracteristi-cile unei comunitãþi de limbã, teritoriu, culturã ºitradiþie, fãrã a fi legaþi de o naþiune deja constitu-itã ºi fãrã a aspira la construirea unui stat.

În ceea ce priveºte minoritatea maghiarã, cre-dem cã termenul cel mai adecvat, utilizat defoarte mulþi specialiºti în chestiunea minoritãþilor,unii citaþi de noi în acest capitol, este cel de«minoritate naþionalã» . Argumentele noastre suntobiective, mai ales dacã þinem cont cã maghiariis-au constituit ca naþiune etno-lingvisticãîncepând cu secolul al XVIII-lea, cã au experi-mentat ideea de stat naþional în timpul dualismu-lui austro-ungar din anii 1867-1918, resimþind

schimbãrile de statut politico-statal din 1918 ca orupturã psihologicã faþã de patria-mamã, Ungaria.Definirea lor ca o minoritate naþionalã are ºirepere subiective, date mai ales de percepþia desine a acestei minoritãþi, care s-a considerat întot-deauna ca o parte a naþiunii maghiare, de care oleagã limba comunã, moºtenirea culturalã, tradiþi-ile, obiceiurile, religia etc. În perioada contempo-ranã am putea spune cã identitatea maghiarilortransilvãneni a dobândit o nouã componentã,legatã de voinþa lor de a participa la construireanaþiunii politice în România, la care ei sã fie parteintegrantã, asigurând legãtura între România ºiUngaria în contextul integrãrii europene.

n

NOTE

1 Jacques Fouques Duparc , La protection des minorités de race,de langue et de religion. Etude de droit de gens , Paris, Dalloz,1922, p. 17-18.

2 Louis le Fur, Races, Nationalités, Etats, Paris, 1922, pp. 90-92; Alfred Schlosser, Problema minoritãþilor naþionale europene,în Societatea de mâine, nr. 4-5, 1932, pp. 58-60.

3 Ibidem, p. 22.4 Ibidem, pp. 25-26.5 Ifor L. Evans, The Protection of Minorities, în The British

Year Book of International Law 1923-1924, London,Henry Frowde and Hodder & Stoughton, p. 99

6 Ibidem.7 Jacques Fouques Duparc, op. cit., p. 27.8 Ibidem, pp. 29-30.9 Helmer Rosting, Protection of the Minorities of the League of

Nations, în American Journal of International Law, vol. 17,1923, p. 641.

10 Jennifer Jackson Preece, op. cit., p. 15.11 League of Nations, Official Journal, Geneva, League of Nations,

1926, p. 141. 12 Permanent Court of International Justice, Series B, no. 17, 19,

21, 22 and 33 (Greco-Bulgarian Communities Cases) ºi P.Thornberry, International Law and the Rights of Minorities ,Oxford, Clarendon, 1991, p. 165.

13 C. A. Macartney, National States and National Minorities,London, Oxford University Press, 1934, pp. 395-402.

14 Francesco Capotorti, Etude de droits des personnes appartenantaux minorités ethniques , religieuses et linguistiques , New-York,Nations Unies, 1991 ( XIV, 2), p. 91.

15 André Liebich, Les minorités nationales en Europe Centrale etOrientale, Genève, Georg Editeur, 1997, p. 16.

16 A se vedea Declaraþia asupra drepturilor persoanelor aparþinândminoritãþilor naþionale sau etnice, religioase ºi lingvistice, înAdrian Nãstase, Drepturile persoanelor aparþinândminoritãþilor naþionale, Bucureºti, Regia Autonomã„Monitorul Oficial”, 1998, pp. 194-199.

17 Ibidem, pp.201-206, Recomandarea 1201/1993 ºi ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului cu privire la DrepturileMinoritãþilor Naþionale (1995).

18 Ibidem, pp.347-353, Recomandarea 1201 cu referire la unProtocol Adiþional la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omuluiprivind drepturile persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale.

19 Ibidem, p. 357.20 Victor-Yves Ghebali, La question des minorités nationales à la

lumière du Pacte de Stabilité en Europe, în Le Trimestre duMonde, no. 4, 1994, p. 111.

21 A se vedea Levente Salat, Multiculturalismul liberal. Bazelenormative ale existenþei minoritare autentice , Iaºi, Polirom, 2001ºi Voicu Bodocan, Etnie, confesiune ºi comportament electoral înTransilvania, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã,2001.

22 André-Louis Sanguin (edit.), Les minorités ethniques enEurope , Paris, Éd. L’Harmattan, 1993, p. 7.

23 Ibidem, pp. 8-9.24 A.C. Hepburn, Minorities in History, în A.C. Hepburn

(edit.), Minorities in History, Ulster, Ed. Edward Arnold,1977, p. 5

25 Sylvie deTirily, Minorités et securité en Europe , în Ares, vol.XV, no. 1, 1995, p. 36.

26 André Liebich, op. cit., p. 18.27 Camil Mureºan, Interpretãri ale conceptelor de naþiune, naþiona-

litate ºi minoritate naþionalã, în D. Prodan, Puterea modelu-lui, Cluj-Napoca, volum coordonat de Nicolae Bocºan,Nicolae Edroiu, Pompiliu Teodor, Centrul de StudiiTransilvane, Fundaþia Culturalã Românã, 1995, p. 124.

28 Ibidem, pp. 127-130.29 Csaba G. Kiss, Europa Centralã. Naþiuni, Minoritãþi,

Budapest, Pesti -Szalon, Kriterion, 1993, pp. 178-179.30 Apud Csaba G. Kiss, p. 181.

à

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 11

Atunci când se vorbeºte despre saºi la 1848,singurul nume la care se face apel cu nece-sitate este acela al lui Stephan Ludwig

Roth, marcã ºi simbol ale revoluþiei. Pe bunãdreptate; dar gloria sa a fost una postumã, rezul-tatã din moartea sa eroicã ºi pilduitoare. La 1848St.L. Roth nu a fost singurul luptãtor sas, ºi, poa-te, nici cel mai însemnat modelator de conºtiinþe.Ideea de pornire a studiului de faþã este tocmaiaceea a creionãrii unei galerii a figurilor sãseºticare au populat baricadele revoluþiei paºoptiste.

Ce atitudine au manifestat, în parte, ideologiiºi capii naþiunii sãseºti faþã de problemele timpu-lui ºi ale revoluþiei, ºi, în fond, cine au fostaceºtia? Urmãrind aici doar un vag fir epic ºicronologic al evenimentelor, vom schiþa miciexcursuri biografice ale personalitãþilor sãseºti cecompun panteonul momentului.

Saºii obiºnuiau sã îl considere drept „cel dintâifiu al naþiunii“ pe comite (Sachsengraf). El con-ducea Universitatea naþionalã sãseascã, adicã forulreprezentativ al Pãmântului Sãsesc ºi, concomi-tent, cea mai înaltã instanþã administrativã ºijuridicã. Funcþia de comite al saºilor era electivã ºipe viaþã, din aceste condiþii rezultând calitãþile,autoritatea ºi vrednicia de care trebuia sã deadovadã persoana ce ocupa acest post. La 1848,comite al naþiunii sãseºti era Franz von Salmen(n. 9 ianuarie 1801, Sibiu - m. 24 martie 1875,Sibiu). Salmen aparþinea unei vechi familiisãseºti, atestate documentar încã din sec.15. La1814, tatãl sãu Stephan Samuel Salmen fuseseînnobilat de împãratul Franz, astfel devenind„castelan al Turnului roºu“ (castellanus rubrae tur-ris), în acelaºi timp luând în arendã domeniulTãlmaciu, format din mai multe sate. La TurnulRoºu, pe malul drept al Oltului, ºi-a petrecutcopilãria baronul Franz von Salmen, unde ospi-talitatea pãrinteascã a oferit gãzduire la 1817însãºi perechii imperiale, care se afla într-o cãlãto-rie-circuit prin Transilvania. A urmat gimnaziul laSibiu, colegiul reformat la Târgu Mureº, laîncheierea studiilor intrând cancelist la Tablaregeascã. A lucrat la sediul Guberniului transilvandin Cluj, iar la 1823 a trecut în Comisariatulsuprem al Transilvaniei de la Sibiu. La 1832Salmen a fost trimis la cancelaria aulicã transil-vanã din Viena, pentru a se reîntoarce doi ani maitârziu ca ºi concipist nesalarizat la Guberniul dinCluj. Aici a ocupat progresiv funcþia de secretaronorific (nesalarizat) ºi ºef locþiitor al comparti-mentului cu problemele impozitãrii directe ºi alearmatei. În aceeaºi calitate de secretar gubernial aparticipat la Dieta din Sibiu (deschisã la 17 aprilie1837). În 1841, Salmen a trecut sub ordinelecomisarului regal, baronul Josika, iar din 1843 adevenit adevãrat secretar gubernial. Franz vonSalmen a fost ales comite al naþiunii sãseºti înmartie 1846, o lunã mai târziu (la 9 aprilie) fiindrecunoscutã alegerea sa de cãtre împãratulFerdinand. În 26 august 1846 a avut loc la Sibiu omare ceremonie de instalare a comitelui, la careau participat guvernatorul Transilvaniei, conteleTeleki Jozsef, ºi comisarul regesc, baronul JosikaLajos, care i-au înmânat în cadru festiv luiSalmen însemnele funcþiei sale: mãciuca /buz-duganul („Streitkolben“), sabia ºi steagul pe carese afla înscrisã deviza saºilor, încã de la colo-nizarea lor: Ad retinendam coronam . Comitele

Salmen a participat la Dieta din Cluj din1846/1847. Astfel îl gãsea anul 1848.1

Un apãrãtor ardent al drepturilor saºilor, alindependenþei statale a Transilvaniei în cadrulmonarhiei austriece unitare a fost Joseph Benignivon Mildenberg (n. 1782, Viena - m. 1849,Sibiu). La 1842 era secretar al „Asociaþiei pentrucultura transilvanã“ (Verein für siebenbürgischeLandeskunde). Din 1846 profesor la Academiajuridicã sãseascã din Sibiu, Benigni vonMildenberg a predat drept austriac privat, dreptpenal ºi legea cambiei, tipãrind în 1847 un ghidpentru studiul legii austriece ºi maghiare a cam-biei. Membru al comunitãþii oraºului Sibiu ºi alasociaþiei meºteºugurilor, la 1848 Mildenbergavea 66 de ani ºi era bolnav. Cu toate acestea afost ales în comitetul de siguranþã, deputat alUniversitãþii naþionale sãseºti ºi în consiliul naþio-nal sãsesc pânã la moartea sa, în martie 1849.2

Sibiul, cu a sa Academie juridicã sãseascã,deschisã din 1844, era o pepinierã de jurnaliºti ºioameni politici saºi. Figuri eminente ale revolu-þiei paºoptiste nu s-au ridicat atât din rândurilefuncþionãrimii austriece, angajatã în aparatul destat, ci dintre profesorii acestei Academii de dreptºi dintre juriºtii saºi, cei mai mulþi dintre ei cola-borând sau îndeplinind munca de redactori la zia-rele germane sibiene, „Siebenbürger Bote“,„Transsilvania“, „Siebenbürgischer Volksfreund“.Dintre tinerii profesori ai Academiei îi amintimpe Heinrich Schmidt ºi Joseph Andreas Zim-mermann.

Heinrich Schmidt (n. 15 decembrie 1815/ saula 8 decembrie 1816, Bratislava - m. 3 mai 1870,Cisnãdioara) era fiul unui meºteºugar (pãlãrier)german din Bratislava, care a dovedit din copilãrieºi tinereþe talent în ale scrisului ºi retoricii, ur-mând gimnaziul în oraºul natal ºi universitãþiledin Halle ºi Jena, unde a audiat colegiile de filo -sofie ºi ºtiinþe politice. Încã de pe acum se gândeaserios sã se apuce de jurnalisticã, având o realãchemare pentru aceasta. Din clipa inaugurãriiAcademiei sibiene de drept a fost chemat profe-sor în acest oraº ºi angajat din ianuarie 1844. Dinacest moment, Heinrich Schmidt s-a dãruit cutrup ºi suflet noii sale patrii, pe care nu a mai pã-rãsit-o pânã la moarte, fiind adoptat de cãtre na-þiunea sãseascã din Ardeal, numãrându-se printrefiii ei de frunte. În afara catedrei s-a implicat activîn miºcarea asociaþionistã, fiind membru al pre-zidiului „Asociaþiei pentru cultura transilvanã“(Verein für siebenbürgische Landeskunde), pre-cum ºi al altor societãþi sãseºti (de agriculturã,naþionale). La 1848, între lunile mai ºi octombrie,a editat în 20 de caiete ºi a condus sãptãmânalul„Unterhaltungen aus der Gegenwart“, în spiritulantiunionismului ºi al centralismului austriac. 3

Joseph Andreas Zimmermann (n. 2 decem-brie 1810, Sighiºoara - m. 19 mai 1897, Sibiu)provenea dintr-o familie mic-burghezã. Studiilepregãtitoare le-a urmat la Târgu Mureº, unde afrecventat biblioteca contelui Teleki, îmbrãþiºândºi el cariera juridicã. A colaborat la foile sãseºtisibiene, iar ca redactor la „Siebenbürger Bote“,cel mai însemnat ziar sibian, a susþinut liniareformismului moderat (întrucât nu era unreprezentant al patriciatului sãsesc) ºi orientatspre Viena. În martie 1832 a intrat în serviciulstatului pe lângã Guberniul transilvan. În 1839 afost chemat profesor la gimnaziul din Sibiu, ca

apoi, din 1844, sã predea la Academia juridicãsãseascã istoria dreptului ºi diplomaticã transil-vanã. A pus bazele bibliotecii Academiei juridice.Ca membru al comunitãþii oraºului Sibiu, Zim-mermann a redactat o instrucþiune a comunitãþiipentru deputaþii ei din Dietã în problema limbii(5 septembrie 1842), dezbãtutã în Dieta transil-vanã din 1842. Acest act, împreunã cu „Spra-chenkampf“-ul lui Stephan Ludwig Roth, expri-ma punctul de vedere sãsesc în aceastã problemã.A fost ales deputat de Miercurea Sibiului la Dietaclujeanã din 1846 / 1847, intrând acum în mareapoliticã alãturi de tovarãºul sãu de convingeriKonrad Schmidt.4

Konrad Schmidt (n. 24 iulie 1810, Agnita - m.dupã 1875) era fiul unui predicator evanghelic dinAgnita. ªi el ºi-a ales meseria de jurist, ºi, dupãurmarea studiilor corespunzãtoare la Târgu Mu-reº, a devenit avocat scãunal la Sibiu (1834). A fostmembru al comunitãþii oraºului Sibiu. KonradSchmidt era un temperament sangvin, extrovertit,o fire deschisã, curajoasã ºi onestã. Prima Dietã lacare a participat a fost cea din 1846, ca deputat deSibiu. Împreunã cu J.A. Zimmermann, a devenitunul din „spiritele conducãtoare“ ale saºilor pânãla 1868 (Friedrich Teutsch). De asemenea a fostdeputat la Dieta din Cluj din 1847. Aici a propusca ºi aristocraþia sã fie supusã aceloraºi sarcini mi-litare ca ºi ceilalþi locuitori ai Transilvaniei,obþinând un strigãt general de dezaprobare dinpartea nobilimii ( rosz, rosz!). Imperturbabil, K.Schmidt a rãspuns: „Cu permisiunea d-voastrã,instrucþiunile mele mã obligã sã nu le spun ono-ratelor Stãri numai ceea ce le place, ci ºi ceea cenu le place.“ (Friedrich Teutsch). La izbucnirearevoluþiei, Konrad Schmidt avea 38 de ani.5

Acestea sunt câteva nume de oameni politicisaºi, sibieni, care s-au afirmat la 1848 cu o atitu-dine proaustriacã ºi antiunionistã fermã ºi con-stantã pânã la finele revoluþiei.

Manifestul antiunionismului sãsesc a fost re-dactat de tânãrul medieºan Theodor Fabini (n. 9noiembrie 1827, Mediaº - 10 februarie 1849,Simeria) ºi publicat sub titlul „Keine Union!“. Elscria: „ªtiþi ce înseamnã aceste 5 litere Union(uniune)? Înseamnã, nici mai mult, nici maipuþin, decât cã, bazându-vã pe ele, poporul sãsescse lasã în voia milei sau a neîndurãrii ungurilor(„das Sachsenvolk ergibt sich vermöge derselbenauf Gnade und Ungnadean die Ungarn“), ºianume fãrã o singurã loviturã de sabie; cã aºteaptãde la mãrinimia ungureascã sã-i dea tot ce a deþi-nut de-a lungul secolelor, tot ceea ce deþine azi defapt ºi de drept, tot ceea ce va deþine pe bunãdreptate pe vecie, ce nu-i poate lua cu forþa niciun ungur ºi nici un valah, dacã noi înºine nuridicãm mâna pentru a ne sinucide...“ TheodorFabini s-a implicat ulterior (în octombrie 1848)în organizarea batalionului de tineri saºi (Jägerba-taillon), organizat pe spezele naþiunii sãseºti, încare s-au înrolat luptãtori împotriva armateimaghiare.6

Celãlalt celebru reprezentant al Mediaºului afost mitologicul Stephan Ludwig Roth (n. 24noiembrie 1796, Mediaº - m. 11 mai 1848, Cluj).Nãscut în orãºelul reºedinþã de scaun de peTârnava Mare, St.L. Roth ºi-a petrecut copilãriaîn ªeica Micã (Kleinschelken), unde tatãl sãu afost preot timp de 44 de ani. Între 1809-1816 afost elev al gimnaziului din Sibiu, urmând apoistudiile teologice la Universitatea din Tübingen

n Ela Cosma

Personalitãþi sãseºti ale revoluþiei de la 1848 / 1849 în Transilvania

à

(1817-1818). Timp de doi ani, pânã în 1820, aavut o ºedere în Elveþia, la Pestalozzi, unde adeprins principii pedagogice moderne, ºi unde acunoscut-o pe Marie Schmid cu care s-a logodit.În acelaºi an 1820 ºi-a luat titlul de doctor înfilosofie ºi de magistru al artelor liberre (Magisterde freien Künste) la Tübingen, la întoarcereaacasã, în Ardeal, desfãcând logodna. În 1821 adevenit profesor la gimnaziul din Mediaº. În1823 s-a cãsãtorit cu Sophie Auner, cu care a avutpatru copii. A devenit con-rector (1828), apoirector (1831) al gimnaziului medieºan. În 1834 adevenit prim-predicator al bisericii evanghelicedin Mediaº, apoi preot în Nemºa (Nimesch).Dupã moartea primei soþii (1831), s-a recãsãtoritcu Karoline Henter, cu care, la rândul ei, a avutcinci copii. În 1845 a întreprins o cãlãtorie laWürttemberg ºi la Viena, din aceastã perioadãdatând iniþiativele sale cu privire la colonizarea desuabi în Ardeal. În 1847 a fost ales preot înMoºna (Meschen), dar a fost lovit de moartea ºi acelei de a doua soþii (1848). Astfel intra St.L.Roth în anul revoluþionar 1848. 7

La Braºov, unionismul sãsesc s-a focalizat laînceputul revoluþiei în jurul editorului JohannGött ºi în paginile gazetelor editate de acesta.Johann Gött (n. 10 decembrie 1810, Wehrheimim Taunus, Germania - m. 1888, Braºov) aînvãþat meseria de tipograf, pornind în 1830 înobligatoria „drumeþie“ (Wanderschaft) a uceni-cilor, strãbãtând oraºele: Berlin, Breslau, Viena,Graz, Trieste, Pesta, Bucureºti. La 1832 s-a stabilitla Braºov, pentru a nu-l mai pãrãsi pânã lamoarte. Aici a gãsit de lucru la tiparniþa lui Franzvon Schobeln (o tiparniþã înfiinþatã în sec.16 deJohannes Honterus), pe care Gött a izbutit sã ocumpere la 1834. În 1835 a obþinut cetãþenia. Aîntemeiat în 1837 ziarul „Siebenbürger Wochen-blatt“, care la 1841 atinse un tiraj nemaiauzit latimpul acela de 1.000 de abonaþi. Însemnãtatea cutotul aparte a lui Gött în istoria culturii transil-vane provine din activitatea sa editorialã. Ctitor alpresei sãseºti braºovene, editor al primelor ziareromâneºti din Ardeal („Gazeta“ ºi „Foaia“ luiGeorge Bariþiu) ºi al unui numãr impresionant decãrþi, manuale, reviste în germanã, românã ºimaghiarã, Gött deºteaptã ºi azi admiraþia prinrâvna de decenii în slujba cuvântului scris. 8

„Siebenbürger Wochenblatt“ a deschis înpresa politicã sãseascã un curent nou, prin carac-terul modern, dinamic al materialelor publicate.

Ziarul ºi-a atras colaborarea unei gãrzi de tineretalente, între care Georg Daniel Teutsch, StephanLudwig Roth, Elias Roth, Peter Lange, MartinSchnell º.a.. Lor li se adãugau doi oameni delitere, Leopold Maximilian Moltke ºi AntonKurz, care nu proveneau din Ardeal.

Max Moltke (n. 18 septembrie 1819, Küstrin- m. 19 ianuarie 1894, Leipzig) a venit la Braºovîn 1841, angajându-se la Gött ca librar ºi deve-nind unul din redactorii lui de bazã. La 1840publicase un volum de poezii („Heidenblüm-lein“), iar la 1849 i-a îndemnat printr-un volumde cântece pe germani la luptã („Sporn- und Sta-chellieder für das deutsche Volk“). Este autorulversurilor „Siebenbürgen, Land des Segens“(Transilvanie, þarã a binecuvântãrii), transpusemelodic de J.L. Hedwig, - unul din cele mai pop-ulare cântece sãseºti, simbolizând imnul naþional.A luptat el însuºi de partea revoluþiei maghiare, înarmata lui Bem.9

Anton Kurz (n. circa 1800 - m. 31 iulie 1849,Albeºti) a ajuns în Ardeal la 1835, ca secretar alcontelui Kemény, prin intermediul cãruia a fãcutcunoºtinþã cu Gött. Din 1839 a publicat intens în„Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde“ºi în „Satelllit“. Kurz, dedicat ºi studiilor istoriceprivind Transilvania, s-a decis sã scoatã o revistãcu acest profil, cu sprijinul lui Gött. Bariþiu ºiCipariu s-au arãtat dispuºi sã colaboreze la aceas-ta. Însã cenzura a interzis apariþia revistei înforma iniþialã, intitulatã „Album für Geschichte,Literatur und andere Denkwürdigkeiten Sieben-bürgens“ (Album de istorie, literaturã ºi alte faptememorabile din Transilvania). Kurz i-a schimbattitlul ºi a declarat oficial cã va edita „o carte înmai multe apariþii“, anume „Magazin für Ge-schichte, Literatur und alle Denk- und Merkwür-digkeiten Siebenbürgens“. Acest „Magazin“ aapãrut între 1844-1847, propunându-ºi a fi unelement de legãturã între naþionalitãþi. La realiza-rea acestui scop au lucrat ºi alþi transilvãneni,Kurz, contele Kemény, cu multe articole inclusivde istoria românilor, precum ºi munteni ca N.Bãlcescu. Datoritã fricþiunilor cu cenzura ºi rezis-tenþei manifestate în tabãra naþionaliºtilor ma-ghiari faþã de conceptul colaborãrii supranaþiona-le, revista a trebuit sã-ºi înceteze apariþia. Kurzînsã a fost ºi a rãmas la 1848 un prieten sincer alrevoluþiei maghiare. Înfocatul sãu partizanat pen-tru cauza uniunii Transilvaniei cu Ungaria i-aadus din partea saºilor mai sceptici bãnuiala cã arfi un emisar plãtit al lui Kossuth.10

Alãturi de Kurz ºi de Max Moltke, alt ziaristde la foile lui Gött, poetul Joseph Marlin (n. 27august 1824, Sebeº - m.30 mai 1849, Pesta), origi-nar din Sebeº, a dat un „Program politic pentrusaºii ardeleni“, o aderare înfocatã la cauza uniunii,care preconiza o strategie de viitor exclusiv în ca-drul uniunii. Plecând de la cele 12 puncte ale ma-nifestului de la Pesta, Marlin a dat întreaga mãsu-rã a temperamentului sãu exaltat, propunându-lesaºilor numeroase reforme liberale în domeniuladministraþiei, ºcolilor, bisericii, însã pe baza pri-matului limbii maghiare ºi a instituþiilor maghiarecãrora Ardealul urma sã li se integreze. 11

Sighiºoara a fost la începutul revoluþiei oentuziastã a unionismului. Lideri de opinie eraudoi tineri: Carl Gooß ºi Georg Daniel Teutsch.Carl Gooß (n. 28 ianuarie 1814, Sighiºoara - m.30 decembrie 1848, Daia/Denndorf) a absolvit caºef de promoþie gimnaziul sighiºorean în 1831,îndreptându-se spre Cluj, unde a audiat cursurilede ºtiinþe politice ºi drept ale colegiului reformat.În 1832 se afla la Viena, unde a urmat timp dedoi ani de zile Institutul teologic protestant. În1835 a pãrãsit capitala imperiului, pentru a seangaja la gimnaziul din Sighiºoara, al cãrui eleveminent fusese. Niciodatã mulþumit de propria

lui muncã, C. Gooß „suferea de o ciudatã lipsã deîncredere În sine“ (Friedrich Teutsch). În schimba gãsit apreciere pentru meritele sale de la cei dinjur. Pornind de la poziþia de lector de gradul 3, aavansat rapid, devenind în 1840 con-rector (di-rector adjunct) apoi în 1842, la doar 28 de ani,rector (director) al gimnaziului. Tot din 1842 afost colaborator al ziarului liberal „SiebenbürgerWochenblatt“, editat de Johann Gött la Braºov. ªiel membru al „Asociaþiei pentru cultura transil-vanã“ (Verein für siebenbürgische Landeskunde),a fãcut parte din secþiunea pedagogicã a Asocia-þiei. A fost casier ºi secretar al Asociaþiei meºteºu-garilor din Sighiºoara pânã în 1845. În acest an afost ales preot în Daia, fãrã ca el sã-ºi fi depuscandidatura. Gimnaziul sighiºorean, care subconducerea sa luase o mare înflorire, dorea sã-lreþinã, dar Gooß a rãspuns misiunii încredinþate.În primãvara lui 1848, la 34 de ani, evenimentelel-au smuls din paºnicele îndeletniciri parohiale ºidin studiile sale ºtiinþifice, Carl Gooß intrând petãrâmul politicii. Gooß era un „nobil, curat idea-list“ (Eugen von Friedenfels), care s-a aruncat înluptã cu convingerea cã asigurarea autonomieijuridice sãseºti trebuia câºtigatã prin colaborare cucauza maghiarã. A fost practic conducãtorul unio-niºtilor saºi, avându-l drept opozant de frunte înideologia sa pe antiunionistul Konrad Schmidt.„Amândoi bãrbaþii erau astfel construiþi, încât nuerau influenþaþi de considerente exterioare lor, ciexclusiv de conºtiinþa lor ºi de binele obºtesc“(Friedrich Teutsch). „Deosebit de dotat spiritual,înaltã culturã, un minunat dar al oratoriei, severcu banalitãþile ºi necinstea, trãind cu sentimentuldatoriei, caracter intangibil“ (idem), Gooß credeasincer cã cea mai bunã cale de urmat pentru na-þiunea sãseascã se aflã în cadrul uniunii Transilva-niei cu Ungaria. Astfel, înarmat cu aceastã con-vingere, a fost ales ca deputat al Sighiºoarei, îm-preunã cu con-rectorul de atunci al gimnaziuluisighiºorean (ºi viitorul episcop ºi mare istoric alsaºilor) Georg Teutsch, la Dieta transilvanã dinCluj, deschisã la 29 mai 1848.12

Georg Daniel Teutsch (n. 12 decembrie 1817,Sighiºoara - m. 2 iulie 1893) a fost una din celemai reprezentative figuri ale vieþii culturale, bise-riceºti ºi politice a saºilor ardeleni în a doua ju-mãtate a secolului 19, autorul primei sinteze deistoria saºilor, episcop evanghelic. Dupã copilãriaºi gimnaziul din Sighiºoara, a fãcut studii univer-sitare la Viena ºi Berlin, apoi a revenit ca învãþãtorîn orãºelul natal, unde a predat timp de 21 ani(dupã revoluþie, în 1850, devenind rector al gim-naziului din Sighiºoara, pe urmele dascãlului sãuCarl Gooß). Activ pe tãrâm jurnalistic - trimiþândarticole la foile lui Gött, dar ºi politic, la 1848avea doar 31 de ani. 13

Sã urmãrim derularea evenimentelor revolu-þionare. Atitudinea antiunionistã frontalã a sibie-nilor s-a reflectat pregnant cu prilejul vizitei gu-vernatorului Teleki la Sibiu (3 mai 1848). Scopulvizitei era câºtigarea „opoziþiei“ sãseºti de parteacauzei maghiare. Ziarul „Siebenbürgischer Volks-freund“ relata cã, în cursul vizitei, guvernatorul arfi scãpat cuvintele „monarhie ungarã“, ceea ce adeterminat refuzul fãþiº din partea saºilor faþã deorice fel de colaborare româno-sãseascã. În aceeaºizi, atmosfera din oraº a devenit radicalã, fiind înãl-þate peste tot steaguri ºi cocarde negru-galbene, iarseara, la teatru, a avut loc o furtunoasã adunarecetãþeneascã, la care Jakob Rannicher a respinsvehement uniunea în uralele concetãþenilor sãi. 14

Universitatea naþionalã, sub conducerea luiFranz von Salmen, al cãrui portret fusese ars decurând în piaþa publicã din Cluj, a decis la 10 maitrimiterea unei delegaþii la Viena, pentru a pre-zenta împãratului dorinþele ºi aºteptãrile naþiuniisãseºti, ºi pentru a afla ce linie politicã intenþio-Carol Nebert Peisaj

12 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

à

neazã Viena a urma. Delegaþia, avându-i în fruntepe profesorul J.A. Zimmermann ºi pe episcopulBinder, a ajuns la Viena la 17 mai, când Curteaimperialã se refugiase deja la Innsbruck, ºi atuncicând delegaþia a sosit la Innsbruck (4 iunie 1848),în Transilvania esenþialul fusese deja decis. La 10iunie 1848, împãratul sancþiona uniunea Transil-vaniei cu Ungaria, pe când delegaþia sãseascã intraîn audienþã în 11 iunie. Împãratul le-a citit dele-gaþilor de pe o foaie gata pregãtitã vestitele cuvin-te prin care îi asigura pe saºi cã tocmai uniunea leva apãra drepturile ºi libertãþile. 15

Între timp, în Ardeal, se desfãºurau pregãtirileîn vederea apropiatei întruniri a Dietei. KonradSchmidt din Sibiu, împreunã cu Eugen vonFriedenfels ºi cu sighiºoreanul Georg DanielTeutsch, au cãlãtorit la Braºov (unde au ajuns la 7mai), pentru a sonda opinia publicã sãseascã deaici. Nu s-a putut obþine dorita unitate a vederi-lor: în privinþa uniunii Sibiul, Mediaºul se decla-rau împotrivã, iar Braºovul, Sighiºoara ºi Bistriþaoptau pentru o uniune condiþionatã. 16

La 29 mai 1848 s-a deschis la Cluj Dieta tran-silvanã. În urma unei ºedinþe speciale îndelungatea delegaþilor saºi (adunarea naþionalã sãseascã dincadrul Dietei), prezidatã de Konrad Schmidt,desfãºuratã în ziua de 29 mai, de la orele 6 p.m.pânã la orele 2 a.m., s-a decis votul unionist alsaºilor. Carl Gooß a luat cuvântul de la început,devenind cel mai fervent susþinãtor al legii uniu-nii, îndemnându-i pe deputaþii saºi sã nu respectelitera instrucþiunilor primite de la mandatarii lor(instrucþiuni care îi obligau sã voteze împotrivalegii uniunii), ci doar propria lor conºtiinþã. Gooßa avut, neîndoielnic, o mare influenþã asupramultor deputaþi saºi, datoritã fermitãþii convin-gerii sale, deºi situaþia la Cluj era înfierbântatã, ºi,mai mult sub presiunea momentului, majoritateadeputaþilor saºi ºi-au dat votul pentru uniune,lucru consemnat în ºedinþa în plen a Dietei dindimineaþa de 30 mai 1848. Din cei 15 reprezen-tanþi saºi prezenþi, 5 au votat împotriva uniunii -între aceºtia 5 numãrându-se cei doi delegaþi dinSibiu (între care Konrad Schmidt), cei doi dinMediaº ºi un deputat din Nocrich. În dimineaþazilei de 30 mai 1848, în prima ºedinþã comunã aDietei clujene s-a votat uniunea Transilvaniei cuUngaria. La discuþiile care au urmat, KonradSchmidt a rãspuns acuzaþiei deputatului D.Kemény, care i-a numit pe saºi instigatori, arãtândcã, în legãturã cu uniunea, el recunoºtea deschiscã era îngrijorat de reacþia alegãtorilor sãi, darspera cã aceºtia se vor liniºti, când vor afla cu câtãparticipare Stãrile ar fi acceptat cererile naþiuniisãseºti; supunându-se majoritãþii, el dorea numaica uniunea sã aducã mântuire þãrilor-surori. In-tervenþia lui Schmidt a provocat aplauze. Câþivamembri ai gãrzii naþionale maghiare clujene l-auridicat pe Schmidt în aer, punându-i în mâini unsteag unionist, ºi i-au cerut sã mai cuvânteze. El aspus „aproximativ“ urmãtoarele: „Concetãþeni!Voi aþi strigat: sã trãiascã uniunea Transilvaniei cuUngaria; aºa sã strigaþi ºi pentru uniunea pe careînaintaºii noºtri au încheiat-o acum mai bine de300 de ani cu taþii voºtri pentru apãrarea reci-procã. (Éljen.) În aceastã uniune vrem acum sãprimim ºi poporul valahilor ca a patra naþiune ºiastfel sã trãiascã de acum înainte, în armonie frã-þeascã, cele 4 naþiuni ale Transilvaniei. (Éljen.).“(Friedrich Teutsch) Tot în 30 mai, KonradSchmidt a plecat acasã, spre Sibiu, pentru a ra-porta personal alegãtorilor sãi evenimentele de laCluj; ºi-a prezentat raportul la 1 iunie în bisericaspitalului (Spitalskirche) orãºeneascã. La 8 iunie,adunarea scãunalã a Sibiului a declarat anulareamandatelor deputaþilor sãi, deoarece aceºtia îºiîncãlcaserã instrucþiunile ºi votaserã uniunea;adunarea scãunalã nu recunoaºtea uniunea. La 13iunie, Schmidt a dat încã o datã socotealã, verbal,

în faþa adunãrii scãunale; aceasta ºi-a retras acuza-þia de încãlcare a instrucþiunilor ºi i-a rugat pedeputaþi sã-ºi reia mandatul, însã încredereaalegãtorilor fusese deja pierdutã. Schmidt a tre-buit sã evite Sibiul sãptãmâni în ºir, pentru ascãpa de mânia concetãþenilor sãi, fiind acuzat detrãdare. În ce priveºte Sighiºoara (6-8 iunie),comunitatea cetãþenilor de aici a reacþionat lavotul din Cluj întâi prin renegarea deputaþilor sãi,pe care apoi i-a recunoscut din nou, dar i-aacuzat pe Gooß ºi Teutsch de trãdare ºi greºealã,ºi de încãlcarea instrucþiunii. 17

La 20 iunie, deputaþii saºi au înaintat Dieteiun memoriu, redactat de Georg Daniel Teutsch,în care se solicita sprijinul celor douã naþiuni deStare, maghiarii ºi secuii, în vederea garantãrii ºiaplicãrii cererilor ºi condiþiilor naþiunii sãseºti. ÎnDietã se discutarã condiþiile acceptãrii uniuniicuprinse în acel memoriu. Delegaþia sãseascã ceînmânã împãratului memoriul cu pricina a fostînsã concediatã, fãrã ca împãratul sã fi citit mãcarmemoriul. 18

Dieta din Cluj stabilise alegerile pentru Dietaungarã din Pesta. Aceste alegeri s-au desfãºurat ºipe Pãmântul Crãiesc, printre deputaþii saºi aflân-du-se Zimmermann, Gooß, Konrad Schmidt º.a..În ce-l priveºte pe Heinrich Schmidt, ºi el a fostprezent la dezbaterile Dietei de la 8 iulie (datadeschiderii ei) pânã la 19 septembrie 1848, cânds-a retras împreunã cu încã cinci deputaþi saºi, însemn de protest faþã de prevederea Dietei privindnumirea de acum înainte a deputaþilor saºi decãtre guvernul ungar, arãtând cã, în Dietã, Casade jos (Unterhaus) pãrãsise terenul legii. Preºe-dintele Dietei i-a declarat pe cei ºase deputaþi saºi

instigatori ºi trãdãtori de þarã. Adunarea scãunalãsibianã a acordat la 29 septembrie 1848 laudãpublicã celor doi deputaþi sibieni retraºi din Dietade la Pesta: Heinrich Schmidt ºi Josef Rosenfeld.

La Pesta a avut loc un episod dramatic pentruCarl Gooß. Unionistul sincer se confrunta cu osituaþie neaºteptatã, el însuºi mãrturisind „mareaminciunã a anului 1848“. Acum Gooß, la fel deonest ca ºi înainte, a început a-ºi face procese deconºtiinþã, îndemnându-ºi conaþionalii la opoziþieîn cadrul adunãrilor naþionale sãseºti (þinute laHotel Tigru din Pesta). Printr-un sol ce cãlãtoreaspre Ardeal a transmis acasã mesajul: „Spuneþioamenilor noºtri, sã-ºi cumpere puºti ºi pulbere,ºi sã se înarmeze, cãci suntem traºi pe sfoarã.“(Friedrich Teutsch) La 13 septembrie 1848 Gooßa protestat energic împotriva celor 20 de proiectede legi înaintate de deputaþia articularã, proiecteacceptate. Dupã retragerea celor ºase deputaþi saºi,Gooß, la fel ca ºi restul deputaþilor saºi, s-a vãzutîn imposibilitate de a demisiona imediat. Ulte-rior, în toamnã, a revenit acasã, boicotând Dieta.S-a retras la casa sa parohialã din Daia, cu sãnã-tatea fizicã ºi mai ales psihicã zdruncinatã. Izbuc-nirea rãzboiului civil în Transilvania, mãcelul în-tre etniile ardelene l-au fãcut sã-ºi amplifice vinape care ºi-o punea în cârcã. La 30 decembrie1848, în camera sa de studiu din casa parohialã,ºi-a pus singur capãt zilelor. Un fost elev al sãu îiatribuia profesorului Gooß cuvintele lui Cato:„Eu, care nu mi-am iertat mie ºi sufletului meuniciodatã vreo greºealã, nu iert uºor nici pãcatelerâvnei altora.“ A fost prima dintre morþile tragiceale revoluþiei.

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 13

à

Carol Nebert Sighiºoara

Concetãþeanul ºi tovarãºul lui Gooß, sighiºo-reanul Teutsch a trecut ºi el în cealaltã tabãrã a re-voluþiei. În toamnã, în octombrie, a devenit cãpi-tan în Sighiºoara al batalionului de vânãtori sã-sesc, ºi a luat parte la luptele ulterioare alãturi deimperiali, la fel ca ºi Theodor Fabini, autorulmanifestului antiunionismului.

Theodor Fabini fusese trimis la Parlamentulde la Frankfurt, împreunã cu o delegaþie sãseascã,pentru a obþine sprijinul german. Apoi se impli-case activ în organizarea unei adunãri a tineretu-lui sãsesc la Mediaº, în 13-15 august 1848. Scopuldeclarat al adunãrii era „învigorarea ºi întãrireaspiritului popular german printr-un tineret con-ºtient, unit, activ ºi gata de sacrificiu“ (eine gesin-nungstüchtige, einige, thatkräftige und opfer-willige Jugend), prin douã modalitãþi aparte, ºianume: dezvoltarea forþei fizice prin gimnasticã(Turnen) ºi a celei psihice prin promovarea jur-nalisticii germane în Ardeal. La data convocatã,într-adevãr, la Mediaº s-au strâns cam 200 detineri, care l-au ales preºedinte al adunãrii peStephan Ludwig Roth ºi secretar pe TheodorFabini. Dezbaterile au dus la crearea Uniuniitineretului german transilvan (Siebenbürgisch-Deutscher Jugendbund), care a trimis trei adrese:una cãtre tineretul academic din Germania, altacãtre Parlamentul din Frankfurt, a treia cãtre con-sistoriul evanghelic suprem, în care se dãdea glasadeziunii tinerilor saºi din Ardeal faþã de germaniidin þara-mamã, dar ºi fidelitatea faþã de statul aicãrui cetãþeni erau. Entuziastul Fabini a luptatapoi, în timpul rãzboiului, de partea austriacã,fiind rãnit în bãtãlia de la Simeria, de lângãOrãºtie, la 9 februarie 1849, ºi murind o zi maitârziu, la vârsta de 21 de ani.

St.L. Roth, ales în comitetul de pacificare, aîncercat sã potoleascã excesele anarhice ale revo-luþiei. Deºi împuternicit de însuºi Bem cu unpermis de liberã trecere (Bem acordase în primã-vara lui 1849 amnistie generalã), preotul Roth,care se deplasa în localitãþile de pe Târnava Marechemând la împãciuire, a fost ridicat din Moºnala ordinul comisarului Csány, dus la Cluj, con-damnat la moarte, ºi împuºcat pe Dealul cetãþuiila 11 mai 1849. Resturile sale pamânteºti au fostaduse ºi înmormântate la Mediaº în 1850. Înaltasa conºtiinþã eticã ºi promovarea pânã în ultimeleclipe ale vieþii sale a înþelegerii dintre naþiunileArdealului l-au transformat într-un simbol pestegeneraþii.

În martie 1849 a murit ºi Joseph Benigni vonMildenberg. Datoritã atitudinii sale curajoase,exprimate în repetate rânduri în paginile lui„Siebenbürger Bote“, prin luãri de poziþie împo-triva violenþei ºi a decimãrii interetnice în Ardeal– aºa prin articolele sale împotriva crimelor de laMihalþ ºi Coºlariu din iunie 1848 ºi împotrivaincendierii ºi distrugerii oraºului Reghinul Sãsescde cãtre trupele secuieºti la 1 noiembrie 1848 –,Benigni ºi-a atras de partea sa ura unor tinerimaghiari extremiºti, ce au format o conjuraþie,ameninþându-l cu moartea încã din august 1848.În martie 1849 ameninþarea s-a împlinit: pe cândse pregãtea sã urce în caleaºcã, pentru a se refugiaîn Muntenia (la cucerirea Sibiului de cãtre tru-pele revoluþionare maghiare), Benigni a fost prinsde câþiva husari kossuthiºti, smuls din trãsurã,adus în casa sa ºi împuºcat acolo.

Sub teroarea unui asemenea exemplu, curajo-sul Heinrich Schmidt, ºi el direct vizat, nu numaicã nu s-a refugiat din Ardeal în timpul celor treiluni ale ocupaþiei maghiare a Sibiului (martie- iu-lie 1849), dar a ºi scos un volum de poezii patrio-tic-sãseºti, antikossuthiste, intitulat „De pe ruine-le Pãmântului Crãiesc“ (Aus den Ruinen des Sa-chsenlandes). Dupã alungarea armatei revoluþio -

nare maghiare din Sibiu ºi reinstaurarea stãpâniriiaustriece, înlocuindu-l pe filokossuthistul JohannHintz, Heinrich Schmidt a devenit redactor-ºef la„Siebenbürger Bote“, propunându-ºi ca, atâtatimp cât va conduce redacþia lui „Bote“ (pânã înaugust 1850), acest ziar sã fie un „organ al intere-selor naþionale sãseºti“, care, în acelaºi timp, „sãrãspândeascã o realã conºtiinþã de stat austriacã“(28 iulie 1849). Heinrich Schmidt a trãit încãmulþi ani dupã încheierea revoluþiei, pãstrându-ºiînsã aceeaºi intransigenþã a principiilor. A înfiinþatºi condus „Siebenbürger Quartalschrift“ (1859-1860); a profesat în continuare la Academiajuridicã sibianã. Când la 1867 noul Ministerungar al cultelor ºi învãþãmântului a preluat înpatronatul sãu Academia (pe care o va desfiinþacu totul în 1888), împreunã cu mulþi dintrecolegii sãi, Heinrich Schmidt ºi-a pierdut postulde profesor. Imposibilitatea sa de a se salva dinmizeria financiarã (nici în tinereþe nu fusese opersoanã care sã punã prea mare preþ pe bani, ºinici nu vãdise calitãþi administrative deosebite),dar ºi ura unui „opozant politic (acum ocupând oînaltã funcþie în guvernul ungar)“ (Eugen vonFriedenfels), neîndurarea cãmãtarilor, îndoialafaþã de soarta imperiului dar ºi a poporului sãu,durerea cauzatã de înlãturarea ºi alungarea sa dinziaristicã, profesorat, politicã, l-au fãcut sã-ºipiardã minþile, atât de limpezi odinioarã. ÎnCatharinenwald de lângã Cisnãdioara, HeinrichSchmidt s-a sinucis la 3 mai 1870. „Cinicul spiri-tual“ H. Schmidt a fost caracterizat drept un „jur-nalist înnãscut... plin de umor gâlgâitor ºi satirãascuþitã, el a dus toatã viaþa o luptã încãpãþânatãîmpotriva laºitãþii, a spiritului comun ºi gãunos“(Oskar Wittstock), având o contribuþie însemnatãla renaºterea naþionalã ºi literarã a saºilor.

Konrad Schmidt ºi Zimmermann au activat ºiei, dupã revoluþie, pe linia pornitã la 1848, orien-tatã spre Viena ºi susþinând monarhia austriacãunitarã. Cei doi vor forma nucleul în jurul cãruiase vor grupa, în a doua jumãtate a sec.19 aºa-nu-miþii „bãtrâni saºi“ (Altsachsen). Dupã numirealui Franz von Salmen ca ºi consilier aulic în can-celaria transilvanã de la Viena, în martie 1862Konrad Schmidt a fost ales comite al saºilor,funcþie pe care a ocupat-o pânã la destituirea saforþatã prin ordinul noului ministru de internemaghiar din 8 februarie 1868. În acest interval detimp, Konrad Schmidt, la fel ca ºi Zimmermann,fusese deputat în Consiliul legislativ central dinViena (Reichsrat). Profesorul Zimmermann aocupat ºi el funcþii înalte în aparatul de stat, prinnumirea sa ca secretar ministerial apoi consilierministerial în Ministerul vienez al cultelor ºiînvãþãmântului (1852, 1858), încredinþându-i-seconducerea Consistoriului suprem al tuturor bi-sericilor evanghelice din monarhia austriacã(1859), pânã la pensionarea sa în 1874.

Consecvenþi cu ei înºiºi, în tabãra revoluþiona-rã au rãmas jurnaliºtii braºoveni Moltke ºi AntonKurz. Ultimul a devenit adjutantul lui Bem, în-soþindu-l pe generalul polonez în toate campa-niile sale. Idealist ºi inocent, Kurz a condamnatexcesele naþionaliste fratricide în Ardeal, ºi a spe-rat în putinþa împãcãrii între naþionalitãþi. Kurz,ca ºi celãlalt adjutant al lui Bem, poetul PetöfiSándor, a murit în bãtãlia de la Albeºti la 31 iulie1849. Moltke a condus ca redactor-ºef principalulziar al lui Gött, care dupã predarea Braºovului înmâinile soldaþilor lui Bem, s-a rebotezat în„Kronstädter Zeitung“ (26 martie 1849). Dupãînfrângerea revoluþiei maghiare, Moltke a cãzutîn prizonierat austriac, fiind apoi expulzat dinmonarhie. A trãit ulterior, pânã la moarte (1894)în Germania, la Berlin ºi Leipzig, unde a activatca scriitor ºi redactor.

n

NOTE1 Despre Franz von Salmen, v. Eugen von Friedenfels, Joseph

Bedeus von Scharberg. Beiträge zur Zeitgeschichte Siebenbürgensim 19. Jh., vol. 2: 1848-1858, ed. Wilhelm Braumüller,Viena 1877, p. 468-470; Constant von Wurzbach,Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, Druck undVerlag der k.k. Hof- und Staatsdruckerei, vol. 27, Viena1874, p. 145-148; Allgemeine Deutsche Biographie, ausVeranlassung Sr. Majestät des Königs von Bayern, hrsg.durch die hist. Commission bei der königl. Akademie derWissenschaften, Verlag v. Duncker § Humblot, vol. 30,Leipzig 1890, p. 260-270; v. ºi W. Schiller, EineKomesinstallation und ein Begräbnis, în: „Bilder aus derKulturgeschichte der Siebenbürger Sachsen“, coord. Fr.Teutsch, Verlag der Krafft § Drotleff A.G., Sibiu 1928, vol.2, p. 81-94.

2 Despre Joseph Benigni von Mildenberg scrie E. v.Friedenfels, op.cit., p. 400-403; Oskar Wittstock, Das litter-arische Leben der vierziger Jahre, în: „Hundert Jahre sächsis-cher Kämpfe. Zehn Vorträge aus der Geschichte derSiebenbürger Sachsen im letzten Jahrhundert“, Druck undVerlag von W. Krafft, Sibiu 1896, p. 106-107.

3 Despre Heinrich Schmidt, v. E. v. Friedenfels, op. cit., vol.2, p. 459-464; Oskar Wittstock, Das litterarische Leben..., în:„Hundert Jahre...“, p. 108; A.Schullerus, Unsere geistigeEntwicklung in den Jahren 1850-1880, în: „Bilder aus derKulturgeschichte...“, p. 204-215.

4 Despre Joseph Andreas Zimmermann, v. C. v. Wurzbach,op.cit., vol. 60, Viena 1891, p. 126-127.

5 Despre Konrad Schmidt v. C. v. Wurzbach, op.cit., vol. 30,Viena 1875, p. 230-231.

6 Despre Theodor Fabini, v. capitolul dedicat lui în cartea luiLudwig von Fabini, Drei Fabini, hrsg. vom Verein fürsiebenbürgische Landeskunde, Druck und Verlag vonKrafft § Drotleff A.G., Sibiu 1930, p. 39-104; FriedrichTeutsch, Der siebenbürgisch-deutsche Jugendbund, în: „Bilderaus der Kulturgeschichte...“, p. 95-112. Articolul „KeineUnion!“ a apãrut în: „Satellit des SiebenbürgerWochenblatts“, Braºov, nr. 37, 8 mai 1848, p. 180-187.

7 Despre Stephan Ludwig Roth, v. E. v. Friedenfels, op.cit.,vol. 2, p. 413-417; ºi mai ales Stephan Ludwig Roth,Gesammelte Schriften und Briefe, ed. Otto Folberth, în specialvol. 7: Das Schicksal. Dokumente aus den Jahren 1848/1849,Verlag Walter de Gruyter § Co., Berlin 1964.

8 Despre Johann Gött, v. Siebenbürger Sachsen Lexikon, 1993,p. 155-156. Un inventar bibliografic al ziarelor ºi tipãri-turilor lui Gött face Hermann Tontsch, Die Honteruspressein 400 Jahren. Festschrift der Buchdruckerei Johann Götts Sohn,Braºov 1933, cu unele informaþii suplimentare în EmilSigerus, Die deutsche periodische Literatur Siebenbürgens, 1778-1930, extras din „Ostland“, an 6, caiet 5/6, ed. autorului,tipar Krafft § Drotleff A.G., Sibiu 1931, p. 5-11.

9 Despre Max Moltke, v. Siebenbürger Sachsen Lexikon, coord.Walter Myß, Kraft Verlag, Thaur bei Innsbruck 1993, p. 343.

10 Despre Anton Kurz, v. Carl Göllner, Anton Kurz. Leben undWerk, în: „Forschungen zur Volks- und Landeskunde“, vol.10 (1967), nr. 2, Ed. Academiei RSR, Bucureºti, p. 21-77;Oskar Wittstock, Das litterarische Leben..., în: „HundertJahre...“, p. 122.

11 Despre Joseph Marlin, v. Siebenbürger Sachsen Lexikon, p. 322. Programul lui Joseph Marlin a fost publicat înziarul „Satellit des Siebenbürger Wochenblatts“, Braºov, nr. 34, 27 aprilie 1848, p. 170-173.

12 Despre Carl Gooß, v. E. v. Friedenfels, op. cit., vol. 2, p. 447-450; Richard Schuller, Geschichte des SchäßburgerGymnasiums, 1896, p. 158-160.

13 Despre Georg Daniel Teutsch, v. Friedrich Teutsch, GeorgDaniel Teutsch. Geschichte seines Lebens, Druck und Verlagvon W. Krafft, Sibiu 1909.

14 Vizita guvernatorului Teleki la Sibiu (3 mai 1848) ºi reacþiasibienilor sunt descrise în ziarul „SiebenbürgischerVolksfreund“, Sibiu, no. 23, 5 mai 1848, p. 150-151.

15 Fr. Teutsch, Die Sachsen im Jahre 1848/1849, în: „HundertJahre...“, p. 170-171; Fr. Teutsch, Geschichte..., vol. III, p. 128, 234-235.

16 Fr. Teutsch, Die Sachsen im Jahre 1848 /1849, în: „HundertJahre...“, p. 170-171; Fr. Teutsch, Georg Daniel Teutsch..., p. 43; Fr. Teutsch, Geschichte..., vol. III, p. 217.

17 Documentele Dietei transilvane din vara lui 1848, respec-tiv procesul-verbal al ºedinþelor Dietei de la Cluj (29 mai -18 iulie 1848) sunt publicate în Documente privind revoluþiade la 1848 în þãrile române. C. Transilvania, vol. V, Ed.Academiei RSR, Bucureºti 1992, ed. Institutul de IstorieCluj, doc.68, p. 117-222. Ibidem, vol. V, doc. 70, p. 255-298cuprinde procesul-verbal al ºedinþelor deputaþilor saºi dinDieta de la Cluj. Fr. Teutsch, Die Sachsen im Jahre1848/1849, în: „Hundert Jahre...“, p. 181-187.

18 Memoriul 20 iunie este redat de Friedrich Teutsch, GeorgDaniel Teutsch...., p. 565-567.

14 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

à

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 15

Virgil Ispas: Domnule Alexandru Lungu, anul2003 este unul aniversar pentru Muzeul NaþionalBrukenthal. Despre ce este vorba?

Alexandru Lungu: Anul acesta este un an sãspunem aniversar, un an “bornã” cronologicã, darnu numai pentru simplul motiv cã se împlinesc200 de ani de la moartea fondatorului, deci de 1amoartea lui Samuel von Brukenthal. Aici suntdouã repere cronologice, prin tradiþia exegeticã aistoricilor saºi s-a perpetuat formula cã Bruken-thal a murit în 9 aprilie 1803, în registrele Biseri-cii Evanghelice este trecut pe 12 aprilie. Cert estedin acest unghi cã noi vom organiza un simpo-zion tocmai în acest interval 9, 10, 11 aprilie, unsimpozion naþional ºi internaþional cãruia i-amconferit genericul „Samuel von Brukehthal - Uncolecþionar, o epocã, un destin“. Cu alte cuvinte va fio privire substanþialã diacronicã, ce s-a întâmplatîn 200 de ani de la moartea fondatorului muzeu-lui dar ºi o privire de perspectivã, de prospecþiepentru cã în 2017 vor fi 200 de ani de ladeschiderea oficialã pentru public a muzeuluiBrukenthal. Între 1803 ºi 1817 muzeul nu a fostdeschis, ºi atunci în 2017 la 200 de ani de la des-chiderea oficialã pentru public sigur cã va fi oaniversare UNESCO. Lumea poate sã spunã „Ce se întâmplã cu oamenii ãºtia? Sunt uºor stra-tosferici, sau cam boemi pentru cã îºi pun aºa unreper îndepãrtat“. Nu este un reper îndepãrtatîntr-o muncã de cercetare muzealã, nu este niciun reper îndepãrtat în România de astãzi cândfondurile sunt cele care sunt ºi când noi avem înadministrare opt clãdiri dintre care douã – PalatulBrukenthal ºi Primãria veche, monumente istori-ce de prim rang nu numai pentru România, pen-tru zona aceasta a Europei Centrale ºi de Sud-Estiar în privinþa patrimoniului mobil sunt un mi-lion cinci sute de mii de poziþii de inventar, decigândiþi-vã ce muncã, aº spune eu, gigantescã neaºteaptã pe cei care slujim în acest muzeu.

– În diferite ghiduri turistice se spune despre muzeulBrukenthal cã este „primul muzeu al culturiiromâneºti“. Cum comentaþi aceastã sintagmã?

– Aceastã formulare pleacã de la chestiunearealã cã a fost primul muzeu deschis pentru pu-blic în aceste pãrþi ale Europei Centrale ºi deSud-Est. Încã un amãnunt: colecþia el ºi-a consti-tuit-o în a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea,mai precis dupã ºederea sa cu rang înalt la Cance-laria aulicã de la Viena, prin anii I760-1770 ºi el afost numit de cãtre împãrãteasa Maria Tereza, unadintre sprijinitoarele sale în acþiunile culturale ºinu numai, el a fost numit la 1787 guvernator alTransilvaniei. Colecþia sa este menþionatã într-unalmanah, la vremea respectivã, turistic de la Vienaîncã din anii 1790, deci colecþia sa era constituitãºi vizitabilã înaintea unor mari colecþii cum estesã zicem Luvru ºi Hermitage-ul. Dar tot aºa deadevãrat este cã respectiva vizitare era o vizitã pri-vatã, pentru prieteni, pentru cunoºtinþe. Pentrupublic muzeul a fost accesibil abia din 1817.

– A venit vorba de public. Ce poate vedea publiculîn muzeu, care sunt principalele atracþii?

– Poate sã vadã multe. Îngãduiþi-mi sã spun cãeu am fost numit director al muzeului de dom-nul Andrei Pleºu, în primãvara anului 1990, atun-ci când el era ministru al culturii. Eu lucrez înmuzeu încã din 1972, dupã absolvirea Facultãþiide Istorie de la Cluj, secþia de Istoria artei aUniversitãþii Babeº-Bolyai. Din 1990 primul meugând a fost acela ca multe expoziþii, multe mani-festãri de tipul acesta patrimonial, nu neapãratprin expoziþii de anvergurã sã fie aduse lacunoºtinþa publicului. Pentru cã înainte, din variimotive, nu puteai sã expui. Hai sã o luãm într-olinie pitoreascã: celor de la Artã li se refuza oexpoziþie cu nuduri. Nu se accepta în anii ’80 sãexpui nuduri. Era o chestiune, nu? Nu mai e

cazul sã insistãm asupra ei. ªi atunci cu persuasi-une ºi tenacitate am urmãrit ca timp de 13 ani sãexpunem majoritatea pieselor expozabile, dinpunctul de vedere al conservãrii ºi al restaurãrii,care se aflau în depozite. Cred cã am organizatpânã acum între 200 ºi 250 de expoziþii patrimo-niale de mai micã sau de mai mare anvergurã. Casã rãspund la întrebare, în treisprezece ani de zilea fost arãtat tot. Noi avem în administrare optclãdiri, una este destinatã artei contemporane,celelalte sunt destinate colecþiilor patrimonialecare nu provin doar din colecþia Brukenthal ci ºice s-a întâmplat dupã moartea sa ºi pânã azi. ÎnPalatul Brukenthal este gãzduitã ºi ca depozite ºica expoziþie faimoasa pinacotecã Brukenthal com-pusã din piese de picturã europeanã, din capodo-pere, colecþia de gravurã ºi biblioteca Brukenthal.Sigur cã în privinþa gravurilor ºi cãrþilor, acesteaavând regimul special de conservare a hârtiei,expoziþiile sunt ocazionale - câte una, douã pe an,cu regim de expunere limitat la maximum ºasesãptãmâni. În privinþa ºcolilor de picturã euro-peanã colecþia Brukenthal are 1100 de tablouri.Nu le poþi expune pe toate o datã. Aºa încât cic-lic, periodic sub chipul unor mari teme expozi-þionale publicul poate sã le vadã. La Primãria ve-che este Muzeul de Istorie cu colecþii fabuloase,multe provenind din colecþia lui Brukenthal. Depildã, departamentul de arheologie ºi departa-mentul de numismaticã gãzduiesc monede ºi me-dalii provenind din colecþiile lui Brukenthal. Mu-zeul de istorie naturalã cu ale sale subsecþii – Mu-zeul de istorie a farmaciei ºi Muzeul de arme ºitrofee de vânãtoare sunt la fel niºte reperemuzeografice ºi expoziþionale de primã mânã.

– Din câte mi-aþi spus, Palatul Brukenthal gãz-duieºte o mulþime de opere de valoare. Cum reuºiþi sã leprotejaþi?

– Depinde... Existã o glumã foarte bunã refe-ritoare la evenimentul din 1968 când au fost fura-te opt lucrãri din colecþia Brukenthal, pe atuncimuzeul era extrem de mediocru sau neglijentprotejat. Patru dintre ele au fost recuperate în1998. Referitor la glumã, m-a întrebat cinevaînainte de 1989: „Dacã lucrezi la Brukenthal ºtiicum s-au furat cele opt tablouri?“, ºi eu eramniþeluº tracasat pentru cã era dupã un vernisaj ºinu ºtiam câte urechi ascultã întrebarea ºi mai cuseamã ce o sã rãspund eu. ªi am zis: „Deºi lucrezacolo, nu ºtiu“. Nici nu înþelegeam. N-am rea-lizat imediat cã e vorba de o glumã ºi personajulcare era hâtru a continuat: „Simplu domnule, avenit hoþul ºi în sala unde erau aºezate tablourilepe uºa respectivã a vãzut un disc mic alãmiu pecare scria YALE. ªi le-a luat!“. Revenind la pro-tecþie sigur cã dupã 1990 protecþia este maximã lanivelul posibilitãþilor din România. Este un sis-tem dublu – de pazã ºi securitate electronicã ºiumanã – ºi actualmente implementãm un sistemultraperformant care are în componenþa sa ºi ur-mãrire pe satelit, sprijiniþi de Ministerul Culturii.Temei pentru care însuºi academicianul RãzvanTheodorescu, ministrul culturii ºi cultelor, adeclarat cã cele 19 tablouri care au fost luate în1948 de la Muzeul Naþional Brukenthal ºi duse laMuzeul Naþional de Artã din Bucureºti, aceste 19

Muzeul NaþionalBrukenthal în topulmuzeelor europene

interviun Alexandru C. Lungu,

directorul Muzeului Naþional Brukenthal, Sibiu

à

16 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

tablouri personal, dacã va mai fi momentul sã maifie în funcþie, le va readuce la Sibiu. Evident cã înclipa de faþã cu mâna pe inimã declar cã oricât s-ar dori acest lucru, oricât de subiectiv sauemoþional ar fi acest temei „sã le aducem, sã leaducem“ eu sunt poate persoana care ºtie cel maibine care sunt luminile ºi umbrele acestui aspectal protecþiei în Palatul Brukenthal ºi în opiniamea mai e nevoie aproximativ de un an ºi jumã-tate-doi ani pânã când putem sã declarãm „sepoate tãia panglica ºi aduce treptat acele 19tablouri înapoi“.

– Furtul de obiecte de patrimoniu devine o practicãobiºnuitã în România. Credeþi cã organele de cercetaredin România se descurcã în acest domeniu delicat alartei?

– Intenþia ºi mijloacele existã din partea servi-ciilor speciale ºi a Ministerului de Interne, dardepinde de condiþiile ºi situaþia respectivã. Noi sãbatem în lemn sã nu se mai întâmple povestea cudiscul alãmiu „YALE ºi le-a luat“, nu poþi sã pre-vezi acest lucru pentru cã, aduceþi-vã aminte,acum câþiva ani de zile de la celebrul SteadalakeMuseum din Amsterdam, muzeu careadãposteºte cele mai valoroase piese din opera luiVincent van Gogh s-au furat tablouri, ºi acolo eun muzeu pãzit, în raport cu starea noastrã, decide furat tot le pot fura. Noi însã în limitelecreºtineºti ale cumpãtãrii, ce se poate face, ºi dinpunct de vedere uman ºi din punct de vederetehnic, spunem cã suntem în top. Dar, oricând,totul este posibil.

– Cum s-au regãsit patru din cele opt tablouri furatede la Brukenthal?

– O sã vã povestesc doar partea care pot s-opovestesc. Mai este o parte care nu se poate po-vesti, nu din cauza mea ci din cauza informaþiilorcare mi-au fost transmise. Eu având pasiunea ºimunca de cercetare conexã picturii flamande ºiolandeze am mulþi prieteni, cunoºtinþe, istorici deartã din strãinãtate, mai ales din Olanda ºi Belgiacu care colaborez. Între aceºtia este ºi directorulcelui mai important institut de istoria artei dinOlanda, Biroul regal pentru documentaþie artis-ticã de la Haga – Rudolf Ekkart – mare specialistîn portretele olandeze din prima jumãtate a se-colului XVII. La un moment dat el îmi scrie înfebruarie 1998: „Dragã Alexandru, am primit ofotografie a unui tablou, pentru a identifica auto-rul ºi ºcoala“. Aceastã instituþie mai practicã astfelde identificãri, pentru colegi ºi prieteni nu perceptaxe dar pentru altcineva percep taxe pentrumunca de identificare a unei opere, a unui autorsau perioadã sau ºcoalã. Îmi spune: „Am primitfotografia tabloului ºi gãsesc cã este vorba despreuna din lucrãrile furate de la voi din anul 1968.Este vorba despre o tranzacþie, tabloul urmeazã sãfie vândut ºi cumpãrat de cineva, nu ºtim nicicine este cumpãrãtorul ºi nici cine este vânzã-torul. ªtim însã cine este fotograful care a fãcutfotografia“. Mi-a dat adresa fotografului respectivºi numele lui. Imediat am înºtiinþat UNESCO ºiInterpolul care au început sã acþioneze. Era vorbadespre un fotograf din Statele Unite ale Americii,el habar nu avea cã ceea ce a fotografiat este opiesã furatã din România. ªi cum se spune înlimbajul tehnic al serviciilor speciale, personajul aînceput sã fie „filat“. Fiind filat, au mers dinaproape în aproape ºi au descoperit cã era vorbade un român plecat chiar în anul furtului dinRomânia, care ulterior a vrut sã scoatã patrulucrãri prin vama Miami, Florida; a fost oprit, elle-a donat pe urmã statului american, care la rân-

dul lui, le-a donat statului român. Individul aspus cã n-a ºtiut cã este vorba de tablouri furate.Mai departe nu merg cu povestirea mea, pentrucã este confidenþial. Gândiþi-vã cã printr-un mira-col la care am contribuit eu ºi Rudi Ekkart amreuºit sã recuperãm jumãtate din tablourile fura-te. Lumea spune sã aºteptãm un miracol ºi în le-gãturã cu celelalte patru tablouri care nu s-au gã-sit încã. Deci nu deranjãm munca asta de investi-gaþie specialã care poate ne va ajuta sã le gãsim.

– Care sunt cele patru tablouri recuperate?

– Cele patru tablouri care s-au gãsit sunt:faimosul „Ecce Homo“ de Tizian, alãturi de el semai gãseºte un portret de bãrbat de Frans vanMieris cel Bãtrân din ºcoala olandezã, un foartefrumos portret de femeie, o miniaturã în tehnicapastelului de Rosalba Carriera, o pictoriþã celebrãdin Italia secolului XVIII ºi în fine o piesã extra-ordinarã la paternitatea cãreia lucrez în continua-re cu colegii mei din Societatea Internaþionalã aIstoricilor de Artã care se ocupã de pictura fla-mandã ºi olandezã – un tablou de secolul XV,post Van Eyck, probabil în jurul lui Dierich Bouts„Portret de bãrbat cu craniu“. Pentru investigaþiilemele din punctul de vedere al istoricului de artãam fost felicitat în cadrul acestei societãþi din carefac parte iar în privinþa cealaltã, detectivo-poliþie-neascã, FBI-ul mi-a trimis o diplomã de onoarepe care am pus-o în ramã ºi pe care o mai arãt dincând în când prietenilor.

– Sunteþi printre puþinii directori de muzeu care audiplomã de la FBL...

– Probabil, în România nu ºtiu sã mai fiecineva...

– Care sunt celelalte tablouri, cele care nu au fostrecuperate?

– Este vorba de cel mai valoros tablou care nus-a gãsit, „Moartea Cleopatrei“ de Anton vanDyck, din ºcoala flamandã; celelalte trei sunt dinºcoala germanã: un „Portret de bãrbat“ deAltenberg, un „Portret de bãrbat“ de Jorg Breu ºiîncã un „Portret de bãrbat“ al unui artist anonim.Patru lucrãri pe care... le aºteptãm.

– Aveþi speranþa cã le veþi recupera?

– Speranþe am pânã mor, dar semnale deo-camdatã nu sunt, probabil pista pe care s-au gãsitcele patru tablouri a fost epuizatã.

– Credeþi cã stau pe undeva într-o colecþie particu-larã?

– Doamne fereºte sã stea într-o colecþie, sãspunem, particularã pe nu ºtiu unde, nimeni nuare acces. Cã existã în lume, sã fim serioºi, nuspun cã e cazul nostru, cine merge de exemplusã-1 cerceteze pe sultanul din Brunei, ce are el încolecþiile sale, decât ceea ce aratã. Existã câtevalegi, de pildã în Elveþia care dacã valoarea unuiobiect deþinut este atât de mare încât ar putea sãechivaleze cu un venit dintr-o bancã, atunci casaori castelul respectiv unde este þinut obiectul areregimul unei bãnci, nu poþi intra sã investighezi.Dar... cum am zis, jumãtate miracol ceresc, jumã-tate miracol poliþienesc... poate le vom gãsi!

– Multã lume se întreabã cât costã toate acestetablouri?

– De exemplu, noi am fãcut o expoziþie exc-epþionalã la care am lucrat aproape întreg anul2002, expoziþia s-a deschis la München pe 6 fe-bruarie 2003 la celebra HAUS DER KUNST, oexpoziþie care se referã la doi mari colecþionari, laSamuel von Brukenthal ºi la Schormborn Bucheimdin Viena, un conte austriac, ºi aceste expoziþii s-au deschis sub genericul comun „Plãcerea de acolecþiona în vremea barocului“. Noi am partici-pat cu optzeci ºi cinci de tablouri, toate din colec-þia Brukenthal, din ºcolile flamandã, olandezã,italianã, germanã ºi austriacã ºi capul de afiº a fostºi este celebrul „Ecce Homo“ de Tizian. Valoareade asigurare este sus de tot, la nivelul a zeci demilioane de euro a piesei. În cazul unor împrumu-turi de o asemenea anvergurã se face o estimare alucrãrilor ºi se fac asigurãrile în consecinþã.

– Totuºi ele cãlãtoresc în siguranþã...

– În siguranþa umanã care existã, cu firmespecializate, protejate de Interpol ºi nu la vederecãci dacã ar fi la vedere s-ar descoperi ºi „antido-tul“ acestor transporturi ºi acestor sisteme deasigurare. Oricum noi am fãcut un catalogexcepþional, este însã în limba germanã dar cusprijinul partenerilor din München vom scoate ºiun catalog în limba românã mult mai dezvoltat.

– Sã înþeleg cã „Ecce Homo“ ºi celelalte tablouri re-cuperate sunt cele mai valoroase tablouri care se aflã înmuzeu?

– Neîndoielnic cã la ºcoala italianã „Ecce Ho-mo“ este pe primul loc. Însã e o diferenþã mare în-tre „Ecce homo“ ºi celelalte trei. Putem sã spunemcã la ºcoala de picturã flamandã ºi olandezã veþiîntâlni Peter Paul Rubens, Jan Feyt. La ºcoala ital-ianã veþi întâlni apoi Ricci, Sebastiano Conca,Langetti, ºi ca vârf pentru sfârºit de sec. XVII ºiînceput de XVIII, Alessandro Magnasco. Când seface o evaluare pentru astfel de expoziþii, nu mãrefer la „zeii“ respectivi, personajele care nu pot fiatinse, de tipul Tizian, Rubens, Cranah cel Bãtrân,Magnasco – ei au o cotã constantã. Dar mai jos,micii maeºtri depind de cotele de piaþã. Astãzipoate un Jan Breugel „de catifea“ sã valoreze foartemult dar dacã facem o expoziþie peste zece ani cuel, cota lui poate sã scadã ºi alt nume sã urce.

– Care este cel mai valoros obiect pe care l-a gãzduitvreodatã muzeul?

– N-au fost expoziþii din strãinãtate cu piesede o valoare financiarã ieºitã din comun. Au fostînsã expoziþii interesante cum a fost de pildãexpoziþia de gravuri Goya sau expoziþia adusã dela Musee D’ Orsay despre turnul Eiffel. Acum

Tiþian Ecce Homo

à

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 17

organizãm cu colegii de la Muzeul de Arte Fru-moase din Budapesta în cadrul acestui „an Bru-kenthal“ expoziþia de gravurã Piranesi. Sunt ex-poziþii foarte valoroase prin tematicã sau persona-je prezente, mã refer la artiºti, ºi poate mai puþinvaloroase din unghiul gen „Marele Gatsby“, dinunghiul unui nestemat financiar. Dar în acest anintenþionãm sã expunem una dintre cele mai va-loroase piese din colecþia Brukenthal, la un mo-ment poate cea mai valoroasã piesã din colecþie,care nu poate fi vãzutã de public decât ocazional,ºi cu aceastã ocazie sper sã o ofer publicului sibi-an ºi nu numai celebrul Breviar Brukenthal.Acest breviar este o carte manuscris pe perga-ment, un pergament foarte fin din pielea unormiei nefãtaþi ºi care conþine o suitã de scene, deminiaturi, uneori scene religioase din Vechiul ºiNoul Testament, dar mai cu seamã din viaþa luiHristos, dar conþine ºi pagini simplamente scrise,evident de mânã, cu decoraþii marginale sau literaprinceps care este decoratã dupã sistemul minia-turilor din secolele XIV-XV. Acest breviar care areaproximativ 620 de file va fi probabil expus încondiþii speciale, dar cum el va fi pus într-o vitri-nã securizatã la maxim ºi nu va putea fi rãsfoit, ne-am gândit cã pe pereþii sãlii din jurul manu-scrisului sã fie expuse macrofotografii color. Varula ºi un film care va arãta tot conþinutul acestuimanuscris, însã totul va fi în funcþie de spon-sorizãrile pe care le putem obþine.

– E greu cu sponsorizãrile?

– E mult mai greu ca în fotbal dar e mai curatca acolo. În general avem prieteni ai muzeului,susþinãtori, firme. Anul trecut s-a organizat uncelebru salon de mineralogie la care au contribuitMuzeul Naþional Brukenthal, Muzeul deMinerale din Baia Mare, Muzeul din Bistriþa ºiMuzeul Banatului din Timiºoara. În ce nepriveºte, am participat cu minerale din colecþia luiBrukenthal. De pildã, el în anii 1770 era cunoscutdrept cel mai mare colecþionar de pepite de aurdin Europa. Erau pepite de aur din MunþiiApuseni, din fosta Alburnus Maior. Colecþia luide pepite, care sunt niºte mici eºantioane de 10centimetri ca axã, numãra aproximativ 3600 depiese. Revin la sponsorizãri, acest salon nu s-ar fiputut organiza fãrã aportul câtorva sponsori careau ajutat cu sume importante de bani, de ordinulmiilor de dolari.

– Sã presupunem cã aþi putea salva de la o catastrofãipoteticã un singur obiect din muzeu. Care ar fi acesta?

– Probabil cã ar fi acest Breviar Brukenthal...Aici v-aº spune un lucru care poate e conex cusituaþia asta tensionatã ºi alambicatã din Irak... Unprieten din societatea istoricilor de artã cu picturaflamandã ºi olandezã ca scop principal de cerce-tare Code Art mi-a spus: „Alexandru, niciodatã sãnu expui Breviarul Brukenthal în Statele Unitepentru cã ºtiu eu acolo un colecþionar texan, deciam spus multe deja..., care e capabil sã dea unmiliard de euro numai ca sã intre în posesia lui“.

În clipa de faþã, dacã s-ar organiza o expoziþieºi am împrumuta piesa, repet – dacã, pentru cãeste ca importanþã imediat dupã CODEXAUREUS de la Alba Iulia, cota lui de asiguraredintre toate piesele pe care le-ar împrumutaMuzeul Brukenthal ar fi cea mai mare.

– Care sunt piesele din muzeu care vã sunt cel maiaproape de suflet?

– Cele mai aproape de sufletul meu suntnaturile statice pentru cã astea sunt pasiunea meaºi ca cercetare ºi ca delectare vizualã. ªi doctoratulpe care mi 1-am susþinut acum câþiva ani de zile afost cu o temã numitã, „Simbolica naturilor stati-ce flamande ºi olandeze“ iar acum sunt în faza deretipãrire a unor cãrþi care vizeazã hermeneuticaacestui câmp iconografic care este natura staticãflamandã ºi olandezã. Aº vrea sã vã spun cu untitlu de mândrie, deºi nu-mi stã în fire, cã înlume sunt al patrulea sau al cincilea cotat în acesttãrâm iconografic ºi iconologic al simboliciinaturii statice din pictura flamandã ºi olandezã.

– Cum e receptat muzeul Brukenthal în circuituleuropean al evenimentelor?

– Muzeul e perceput aºa cum se cuvine dinunghiul acesta al muzeelor de artã, adicã un mu-zeu foarte valoros, cu colecþii extraordinare, unmuzeu care se aflã în topul muzeelor europene;ca dovadã ºi expoziþia pe care am deschis-o laMünchen. Ce se poate face mai mult ºi trebuiefãcut mai mult este în linia acestei sintagmeaproape demonetizate a integrãrii europene. Teo-retic se spune cã „ar trebui sã participaþi la maimulte expoziþii, sã fiþi mai mult cunoscuþi, cãu-taþi“. Nu e nevoie sã fim. Noi suntem cunoscuþide 200 de ani. N-ai ce sã spui mai mult decâteste, decât dacã ai fantaza sau ai deveni megalo -man. Greu este însã cu sistemul nostru. Cultura afost întotdeauna ultima, nu numai din ’90 încoa-ce, ºi înainte, ºi probabil cã va rãmâne un fel deCenuºãreasã, pentru cã asta e situaþia într-o þarãca a noastrã. Greu este sã obþii fonduri ºi sã obþiiparteneriate serioase. Dar echilibrat, astãzi o ex-poziþie, mâine alta, eu zic cã încet, încet, pânã în2017 vom face foarte multe din acest unghi. Du-pã 2017, când lucrurile vor fi mult mai limpezi,nu vor mai fi atât de tracasante ºi parteneriatul vafi altfel gândit. Poate va fi ºi o lege a sponsorizãriipentru culturã, nu numai pentru sport, vor fi ºialte interese. În ciuda aparenþelor, viaþa într-unasemenea segment este extrem de interesantã, aºspune de multe ori palpitantã, vezi cazul recu-perãrii tablourilor, ºi n-aº schimba-o pentrunimic în lume... nu, nu funcþia de director... astae tracasantã. Viaþa unui director este tracasantã,începând de la mici amãnunte pânã la mari situ-aþii, unele chiar insurmontabile.

– Dar le trataþi cu umor...

– Umorul nu-mi lipseºte din copilãrie. Umo-rul mã dinamizeazã. Întotdeauna vãd partea bunã

a lucrurilor. Structura mea optimistã mã face sãvãd lucrurile nu în roz dar sã le vãd dintr-o per-spectivã constructivã, edificatoare.

– Aproape de finalul discuþiei, cum aratã anulexpoziþional 2003 la Muzeul Brukenthal?

– Se deschide aniversarea bicentenaruluimorþii lui Samuel von Brukenthal cu un sim-pozion naþional ºi internaþional în jurul lui 9-11aprilie, intitulat „Samuel von Brukenthal – Uncolecþionar, o epocã, un destin“ ºi apoi vor fi câte-va expoziþii din colecþiile Brukenthal – tezaurulbibliofil Samuel von Brukenthal; „Samuel vonBrukenthal – Istorie ºi Documente“, monedele ºipepitele de aur din colecþia Brukenthal. De ase-menea o expoziþie pe care o conduc eu ºi sper sãfie foarte interesantã este „Vita et vanitas – feþeletimpului ºi pictura europeanã în secolele XVI-XVIII“ ºi cum menþionam pe parcursul interviu-lui, dacã voi capacita câþiva sponsori sã ne ajute, ºi o expoziþie cu Breviarul Brukenthal. Pe lângãacestea vom face împreunã cu Muzeul de ArteFrumoase din Budapesta expoziþia de gravurãPiranesi, vom face o expoziþie în colaborare cuambasadele Austriei ºi Germaniei de la Bucureºti,expoziþia Käthe Kollvitz, una dintre cele mai mariartiste reprezentante ale expresionismului germanºi o expoziþie la Muzeul de Istorie, într-o tradiþiefrumoasã între muzeu ºi ambasada Slovaciei laBucureºti „Interferenþe culturale româno-slovacela Sibiu în epoca modernã“. Pe mãsurã ce mi-nisterul ne va suplimenta fondurile ºi vom reuºiaceste sponsorizãri sau parteneriate, expoziþiile deanul acesta vor fi mai multe.

– Prin urmare, un an destul de plin, pe care trebuiesã-l trataþi cu mult umor...

– Cu mult umor ºi amor...

– Pentru artã, evident...

– Absolut. Fãrã a forþa lucrurile, noi suntemrealmente îndrãgostiþi de ceea ce facem.

– Domnule director, vã mulþumesc.n

Interviu realizat de VIRGIL ISPAS

Rosalba Carriera Portretul unei tinere femei

ªcoala olandezã Portret de bãrbat cu craniu iversitate etnicã ºi culturã istoricãD

18 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

„Auch ich bin ein Berliner!“

A ceste cuvinte („ªi eu sunt un berlinez!“) aufost rostite“ la 26 iunie 1963, de cãtre preºe-dintele John F. Kennedy, în faþa a 400.000

de oameni, adunaþi în Schõneberger Rathaus dinBerlin, cu prilejul vizitei sale în Germania, la doardoi ani dupã ridicarea Zidului Berlinului.Cuvintele constituiau o încurajare, un simbol alideii de libertate, cãlcatã de tancurile sovietice ºi deregimul comunist în general, instaurat în atâteaþãri din Europa. Am fost ºi eu „un berlinez“, pen-tru circa zece zile (2-11 noiembrie 2002), graþieunei invitaþii venite de la prof. univ. dr. EckhardHtifner ºi a prof. univ. dr. Hans-PeterNiedermeier, preºedintele Fundaþiei „HannsSeidel“, prieteni ai Universitãþii „Babeº-Bolyai“.(Ca sã fiu corect, trebuie sã precizez cã relaþiile pecare le am cu cei doi distinºi profesori germani sedatoreazã colegei mele de catedrã, Delia ChristinaBalaban, o tânãrã universitarã în plinã ascensiune).E pentru prima datã când plec într-o þarã occiden-talã fãrã a avea nevoie de vizã. Recunosc cã senza-þia e reconfortantã. Nu mã mai simt umilit înraport cu cetãþenii altor þãri europene. Numai denu ni s-ar lua acest „privilegiu“ (de care benefi-ciem doar din ianuarie 2002), pe care oricum îlmeritam de multã vreme.

Nu mã aflam pentru prima datã în spaþiul ger-manic. Am mai fost în Germania în 1993 ºi 1994,pentru vizite de câte zece zile la Stuttgart, la invi-taþia admirabilului meu prieten, Richard Mûller-Schmitt, redactor la Editura Reclam. Îmi amintescce ºocat am fost atunci, ca ºi acum, de ceea ce s-arputea numi „calitatea lucrului bine fãcut“. M-auuimit acoperiºurile caselor, calitatea ºoselelor, curã-þenia din WC-urile publice, obsesia verticalitãþii ºia orizontalitãþii, punctualitatea oamenilor, simþullor civic (nu mi-a venit sã cred cã pot pune deºeu-rile menajere în trei containere diferite, în funcþiede materiale). Localitãþile sunt departe de arterelerutiere, având strãzi tãiate drept, ca graniþele state-lor americane. Încã de la început, oamenii ºi-auconstruit casele dupã reguli urbanistice bine statu-ate, nu unde i-a tãiat capul. De aceea ºoferii nu ausurpriza de a întâlni pe autostrãzi animale domes-tice, cãruþe sau utilaje agricole. Dupã ce aveam sãmã familiarizez cu spaþiul germanic (mã refer ºi lacele douã luni cât am stat în Austria), am pututtrage concluzia cã tot ce se face aici, în acest spaþiu,se face parcã pentru o sutã sau o mie de ani. M-amgândit de multe ori ce bunã ar fi o infuzie de men-talitate germanã în spiritualitatea noastrã latinã,obiºnuitã, prea obiºnuitã cu lucrul fãcut de mântu-ialã, cu superficialitatea ºi nepãsarea. Cred cã a ve-nit vremea sã apreciem cu adevãrat ce a însemnat,pentru România modernã, venirea la conducereaei a unui principe german, viitorul rege Carol I, cuo educaþie prusacã, pentru care ordinea, rigoarea,disciplina ºi simþul datoriei reprezentau regulile debazã ale vieþii.

Aºadar, tentaþia de a vedea Berlinul era mare,încât am acceptat imediat invitaþia noilor mei pri-eteni ºi colegi germani. Sosim la Berlin cu avionul,pe ruta Cluj-Napoca-Budapesta-Berlin. (Acum câ-teva decenii, zburând tot spre Berlin, pentru a par-ticipa Ia un congres al filologilor, Tudor Vianuscria: „Când nava noastrã ne-a depus pe aeroportul

de la Schõnefeld, n-am simþit nici urma unei oste-neli. Transportarea în condiþii atât de deosebite,dupã un rãstimp atât de scurt (cinci ore, n. I. R.),cuprinde în sine ceva uimitor. Câmpiile ºi pãdurilese strânseserã pentru noi ca niºte batiste. Munþii seghemuiserã sub privirile noastre. Mãsuram cursu-rile râurilor de la obârºia lor. Aveam sub ochi chi-pul unei pãrþi a planetei în reliefurile unei machetereduse la scarã de sute de ori. Nu cucerisem de-pãrtarea bucatã cu bucatã, nu ne ostenisem aproa-pe deloc pentru a ne atinge þinta. Primeam un darpe care ne întrebam dacã-1 meritãm, de vreme ceîl dobândisem cu atâta înlesnire“ – (Tudor Vianu,Jurnal, ediþia a II-a, Editura Eminescu, Bucureºti,1970, p. 87).

Ajunºi la modernul aeroport Tiegel, luãm au-tobusul 128, pânã la staþia de metrou Kurt-Schu-macher-Platz, iar de aici mergem (cu U-Bahn 6)la cochetul hotel Alt-Telpelhof, situat pe str. Lui-se-Henriette 4, destul de aproape de Schõneber-ger Rathaus. Dupã formalitãþile de cazare, Deliaîmi propune sã facem un tur al oraºului, aºa cã neurcãm într-un autobus cu etaj (credeam cã numaila Londra sunt astfel de autobuse!), de unde avemo excelentã priveliºte. Cãldura, liniºtea ºi ordineadin interior sunt favorabile rememorãrii.

Berlinul este unul din cele mai vechi oraºe ger-mane. Se pare cã localitatea a fost întemeiatã în ju-rul anului 1200. În orice caz, în 1987, cu doi aniînainte de cãderea Zidului, Berlinul ºi-a celebrat750 de ani de existenþã (desigur, atunci au fost douãaniversãri: una în Vest, alta în Est). În timpul rege-lui Friedrich Wilhelm II (Friedrich cel Mare, al cã-rui nume îl poartã o stradã ºi o piaþã de aici), Berli-nul a ajuns la o putere culturalã ºi intelectualã atâtde mare, încât era denumit “Atena de pe râulSpree“. Reºedinþã permanentã (din 1846) a princi-pilor electori din Brandenburg, capitalã a Prusiei(din 1709), apoi a Reichului (din 1871), Berlinul afost ºi reºedinþa dinastiei de Hohenzollern, care ajucat un rol important ºi în istoria României. Ora-ºul a fost cucerit de forþele aliate, în 1945, aici sem-nându-se ºi actul de capitulare necondiþionatã aGermaniei fasciste, fiind împãrþit ulterior în patrusectoare (SUA, Franþa, Anglia ºi URSS). Cele treisectoare ocupate de armatele occidentale s-au unitîn 1948, devenind parte a RFG, în timp ce Berlinulde Est, rãmas sub ocupaþie sovieticã, a fost procla-mat, în 1949, capitala RDG. Pentru a împiedicaexodul de populaþie dinspre Est spre Vest, în 1961 afost construit Zidul Berlinului, care va ti demolatîn 1989.

Încerc sã gãsesc relaþii ale oraºului cu istoria,cultura ºi spiritualitatea românilor ºi constat cãacestea sunt foarte multe. Pe la 1714, DimitrieCantemir a fost ales membru al Academiei dinBerlin, devenind astfel cel dintâi român membrual unei academii de ºtiinþe, la cererea cãreia a scrisDescriptio Moldaviae ºi alte lucrãri ºtiinþifice. Aici aavut loc faimosul Congres internaþional din 1878,convocat în vederea revizuirii Tratatului de la SanStefano, prin care ni se recunoºtea independenþaRomâniei ºi drepturile acesteia asupra Dobrogei„strãvechi teritoriu românesc“ dar judeþele Cahul,Ismail ºi Bolgrad din Sudul Basarabiei au fost dinnou încorporate Imperiului Þarist (Bismarck arostit la acel congres celebrele cuvinte: „Româniava fi auzitã, dar nu ascultatã!“). Aici au studiat, aulocuit sau au conferenþiat Maiorescu, Eminescu,Caragiale, Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga, SextilPuºcariu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan º. a. La Berlin

a descoperit profesorul meu, Octavian Schiau,fondul de manuscrise Mite Kremnitz, pe care l-a ºiadus la Cluj.

Sunt atâtea lucruri care ar merita atenþia noas-trã. Ce plãcere mi-ar face sã pot scotoci arhiveleberlineze, atâtea câte au mai rãmas nedistruse derãzboaie. Cine ºtie...

Unter den LindenIeri (7 noiembrie 2002) a murit Rudolf

Augstein, fondatorul ºi redactorul-ºef al celebruluisãptãmânal german, Der Spiegel (Oglinda), publicaþieîntemeiatã dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,care a modelat opinia publicã germanã prin edito-rialele sale sobre ºi obiective. Asearã toate televiziu-nile germane au prezentat secvenþe din activitateaacestui important ziarist german. Chioºcurile deziare de pe Dominucusstrasse, unde se aflã locuinþamea provizorie din Berlin, expun ziare care au peprima paginã fotografia defunctului, care a murit ladouã zile dupã ce împlinise vârsta de 79 de ani.Pentru noi, revista este interesantã pentru cã ea apublicat, pentru prima oarã, celebrul petic de hârtiescris de Churchill, prin care România era lãsatã, înproporþie de 90%, sub influenþã sovieticã.

Eu voiam sã spun însã cã existã în fiecare oraºcâte un Corso, pe care oamenii se plimbã, ies la“ºosea”, cum se spune la noi. Aºa este Broadway înNew York, Nevski Prospekt în Sankt-Petersburg,Mariahilferstrasse din Viena, Vaci Utca din Buda-pesta - asta ca sã mã refer doar 1a strâzile pe carem-am plimbat ºi eu. În Berlin, acest rol ºi-l asumã,de departe, celebra Unter den Linden (care s-arputea traduce „[Strada] pe sub tei”, datoritã faptu-lui cã este strãjuitã, de o parte ºi de alta, de ºiruride tei). Am mai strãbãtut ºi strada Unter den Eichen,care ar însemna “[Strada] pe sub fagi”. Unter denLinden e mãrginitã la est de Brandenburger Tor(Poarta Brandenburg), iar la vest de Babel-Platz(fostã Marx-Engels-Platz!). Este strada cea maiprusacã din Berlin, fiind gânditã de FriederichWilhelm, în 1647, constituind, de peste 250 de ani,cea mai faimoasã arterã de promenadã a oraºuiui.Majoritatea clãdirilor de aici au fost complet dis-truse în tirnpul celui de-al doilea rãzboi mondial,dar au fost restaurate dupã proiectele originale.Dintre acestea amintim: Museum für DeutscheGeschichte (Muzeul de Istorie Germanã), con-struit între 1695-1706, ca arsenal ºi depozit dearme, Opera Germanã de Stat, vechea Bibliotecã,Catedrala Sf. Hedwige (construitã în 1747, dupãmodelul Pantheonului), Vechea Bibliotecã Regalã(edificiul denumit “Kommode”, unde a studiat ºiV. I. Lenin, în vara anului 1895), UniversitateaHumboldt, construitã între 1748-1766, de cãtreacelaºi arhitect faimos, von Knobelsdorf (privitãdin avion, Universitatea are forma literei H!),unde a studiat ºi Karl Marx. În faþa universitãþii seaflã statuile din marmurã ale fraþilor Wilhelm siAlexander von Humboldt. Am scris undeva desprefaptul cã una din fiicele banului Mihalache Ghica,fratele cel mare al fostului domn al Þãrii Româ-neºti, Alexandru Ghica, va ajunge o scriitoare denivel european, sub numele de Dora d’Istria.Aceasta îºi însuºise atât de bine limbile clasice,încât a stârnit admiraþia lui Alexander Humboldt,care a invitat-o sã traducã o inscripþie greceascã, înfaþa regelui Prusiei, Friederich Wilhelm al IV-lea!

n

blocnotes

n Ilie Rad

Secvenþe berlineze

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 19

f ilm

Prinde-mã!Dacã poþi!SUA, 2002. Regia: Steven Spielberg. Cu: Leonardo DiCaprio, Tom Hanks, NathalieBaye, Christopher Walken, Martin Sheen.

Steven Spielberg este omul surprizelor. De lasuccese „monstruoase“, precum Duel pe autostradã(1973, filmul cu care s-a lansat) sau Fãlci (1975),trecând prin genul SF, care l-a consacrat definitiv(Întâlnire de gradul trei – 1977, respectiv E.T. –1982), sau al aventurii pure, de o candoare dezar-mantã (seria Indiana Jones), cu câte un „momentde respiro“, care sfideazã pe alocuri capodopera,ca Lista lui Schindler (1993) sau Salvaþi soldatulRyan (1998), pânã la rateuri (valorice, nu de în-casãri) gen Jurassic Park (1993) sau Raport special(2001) - nimic nu te lasã indiferent la acest regi-zor. Cu Prinde-mã! Dacã poþi! întâlnim un Spiel-berg încã mai deconcertant decât pânã acum. Unfilm de facturã clasicã - uºor parodiatã, dar cutandreþe -, fãrã strindenþe sau compromisuri este-tice sau spectaculare, fãrã nici un fel de orgoliiregizorale. Povestea curge atât de firesc încât(aproape) nici nu observi cã în spatele ei s-ar aflaun narator.

Dar care e povestea? La sfârºitul anilor ’60, cazreal, Frank W. Abignale, un puºti de 16 ani,reuºeºte sã escrocheze vreme de mai mulþi anisumedenie de bãnci din SUA ºi Europa, preluândcu nonºalanþã multiple identitãþi false: pilot deavion, medic, avocat etc. Filmul mizeazã, înprimul rând, nu pe spectaculozitatea în sine aescrocheriei, ci pe relaþia dintre Frank (LeonardoDiCaprio) ºi Carl (Tom Hanks), agentul FBIpornit pe urmele sale. Fãrã un foc de armã (deºipistoale apar în film) ºi fãrã nici o loviturã depumn, Spielberg reuºeºte un thriller de zile mari,jucându-se atât cu subiectul, tratat cu falsãindiferenþã, cât ºi cu spectatorii (finalul, unul din-

tre ele!, este deconspirat în primele cinci minute).Impresionantã distribuþia, exploatatã regizoral lamaximum: Leonardo DiCaprio, în rolul luiFrank, puternic dar ºi fragil în acelaºi timp, actorpânã în mãduva oaselor (o binemeritatã reabi-litare dupã prestaþiile din Titanic sau Cei treimuºchetari, de exemplu); Tom Hanks, în rolulagentului FBI, impecabil; Christopher Walken,care-ºi pune în joc pânã ºi ridurile, în rolul tatãluilui Frank; Nathalie Baye, de o suavitate aproapemaladivã, în rolul mamei care se abandoneazãîntr-o falsã fericire; Martin Sheen, într-un rolsecundar de maximã eficienþã.

Prinde-mã! Dacã poþi!este un film care reu-ºeºte performanþa de a împãca cele mai sofisticategusturi cu minimele pretenþii ale spectatoruluicircumstanþial.

Jaf armatSUA, 2001. Regia: David Mamet. Cu: GeneHackman, Danny DeVito, Delroy Lindo.

Pe o piaþã invadatã de producþii americane deduzinã, chiar dacã bine lucrate tehnic, Jaf armatpoate pãrea uºor anacronic. În primul rând,atenþia spectatorului nu este reþinutã prinsupralicitarea exploziilor, a bãtãilor mai mult saumai puþin artistic coregrafiate, împuºcãturilor saucascadelor neverosimile, ci printr-un suspansinteligent întreþinut pe tot parcursul filmului. JoeMoore (Gene Hackman) este un hoþ profesionistaflat în pargul „pensionãrii“. Nu cã ar simþinevoia sã se odihneascã, dar un incident a fãcut sãfie deconspirat. Înainte de a-ºi pierde urma într-oþarã sudamericanã, este obligat de cãtre furnizorulsãu de echipament (loviturile lui Moore pesupuninvestiþii serioase, aducând profituri pe mãsurã),sã dea o ultimã loviturã. De aici, filmul sederuleazã într-un ritm aiuritor, cu rãsturnãri desituaþii în cascadã, previzibile de la un momentdat în formã, însã imprevizibile în conþinut. Aiimpresia cã asiºti la o poveste fãrã sfârºit, în carecei implicaþi dau dovadã de o inventivitate diabo-licã în a se înºela unii pe alþii, aceasta fiind singu-ra lor raþiune de a trãi (hoþia ºi banii).

Având la bazã un scenariu de facturã clasicã,în care importantã este povestea dar ºi modulcum povesteºti, Jaf armat este un film delicios,amuzant ºi rafinat în acelaºi timp. RegizorulDavid Mamet îºi „interpreteazã“ impecabil parti-tura scenaristicã, exploatând la maxim atât intriga,sofisticatã în aparenta ei simplitate, cât ºi umorul(de dialog, nu atât de situaþii) de cea mai bunãcalitate. Iatã o mostrã de o irezistibilã savoare:„Banii fac sã se învârtã lumea“, spune un perso-naj. „Unii spun cã dragostea“, i se rãspunde. „Da, ºi au dreptate. Dragostea de aur.“

A 25-a orãSUA, 2002. Regia: Spike Lee. Scenariul: DavidBenioff (adaptare a propriului sãu roman). Cu: Edward Norton, Philip Seymour Hoffman,Barry Pepper, Rosario Dawson, Anna Paquin,Brian Cox, Tony Siragusa.

Ultimele 24 de ore de libertate ale unui trafi-cant de droguri care refuzã sã colaboreze cu

poliþia. Chiar dacã cineva l-a turnat, MontyBrogan (Edward Norton), respectã regula joculuiºi preferã 7 ani de închisoare, refuzând sã-ºidezvãluie legãturile ºi sã producã dovezile acuza-toare prin care „Naºul“ ar putea fi înfundat. Laprima vedere, o poveste ca atâtea altele din lumeainterlopã. Nu însã când regizor este Spike Lee(vezi Fãrã ei nu se poate, Malcolm X , Cu baschetul însânge º.a.). Ultima zi de libertate este, pentruMonty, ocazia de a-ºi analiza ºi revedea viaþa, de ase reîntâlni cu tatãl sãu ºi cu cei doi prieteni dinliceu, de a-ºi lãmuri sentimentele faþã de iubita saNaturelle - o zi „banalã“, o zi de „mic burghez“,aºa cum abia acum ºi-ar dori sã mai fie.

Departe de a fi un dur, eroul nostru îºi re-cunoaºte - faþã de sine cel puþin - slãbiciunile,frica, neliniºtile. Nu e vorba de remuºcãri, n-avem de-a face cu tonul didacticist, fals mora-lizator al altor pelicule de gen. Monty este unindivid care a riscat ºi a pierdut, chiar dacã ar fiputut sã aleagã ºi un alt drum. De fapt, între el ºidrogaþii cãrora le furnizeazã „moartea în rate“ nuexistã o deosebire de esenþã, sunt produsulaceluiaºi sistem, dependenþi de consum: con-sumul de droguri, de bani, de timp, de (falsã)fericire º.a.m.d. A 25-a orã este acel moment desingurãtate deplinã, în care fiecare se întreabã,într-o situaþie limitã, ce va face, ce mai poate facecu viaþa lui? Pentru Monty existã, dacã refuzãînchisoarea, doar douã posibilitãþi: sã-ºi zboarecreierii sau sã fugã, ceea ce ar echivala tot cu osinucidere. Ce va alege?…

O distribuþie excelentã, de la aproape perfec-tul Edward Norton, la Philip Seymour Hoffman(Jacob Elinsky), Barry Pepper (Francis XavierSlaughtery), Rosario Dawson (Naturelle Rivera)sau Anna Paquin (Mary D’Annunzio), aceasta dinurmã deþinãtoare a unui Oscar pentru rol secun-dar câºtigat la doar 11 ani pentru rolul din Pianul(Jane Campion, 1993).

n

n Ioan-Pavel Azap

Leonardo DiCaprio

Edward Norton

20 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

D atoritã unei preconcepþii ce nu ascunde,de fapt, decît ignoranþã, teatrul de pãpuºieste socotit - la fel ca ºi literatura ori mu-

zica pentru copii - drept un gen minor al artei dra-matice. O prejudecatã uºor demontabilã pentru cã,cel puþin în ultimii ani, acest gen spectacologic ºi-amodificat semnificativ paradigma, termenulpotrivit pentru a-l defini fiind teatru de animaþie.Fireºte, experimentele n-au fost toate reuºite, însãnoua tendinþã a determinat ºi o anume primenire amontãrilor clasice de teatru pentru copii.

Cea de-a doua ediþie a Festivalului Internaþio-nal de Teatru „Puck-Animafest“ - mai eclecticãdecît manifestarea de anul trecut sau altele simi-lare consumate la Cluj - a reflectat îndeajunstendinþele actuale din teatrul românesc de ani-maþie. Spectacolele au mers de la montãri clasice- unele, din pãcate, cam prãfoase -, pînã la experi-mente ambiþioase concretizate în aºa-numite„spectacole pentru adulþi“.

Cîteva date tehnice: Festivalul „Puck-Anima-fest“ a avut loc între 8 ºi 12 aprilie a.c., în organi-zarea Teatrului de Pãpuºi „Puck“ din Cluj-Napo-ca, în colaborare cu Consiliul Judeþean Cluj ºiUNIMA România (asociaþia profesionalã a ma-rionetiºtilor). Au participat zece teatre de profildin România ºi cîte unul din Ungaria ºi Basara-bia. Au fost prezentate optsprezece spectacole laCluj-Napoca ºi douãsprezece în diverse oraºe ºicomune ale judeþului (iniþiativã ineditã ºi salutarãa organizatorilor).

Repertoriul spectacolelor jucate a fost diversi-ficat, de la clasicul Dãnilã Prepeleac al lui Creangã(r. Alina Hiristea, Teatrul „Merlin“, Timiºoara)sau Domnul Goe (r. Attila Visauer, Teatrul „Baco-via“, Bacãu), pînã la Spãrgãtorul de nuci pe un lib-ret de Marius Petitpas (r. Cristian Pepino, Teatrulde Marionete Arad) ori – în afara concursului –Faust, dupã Goethe ºi Marlowe (Gabriel Apostol,Ionuþ Brancu, Mariana Zaharia, Teatrul „Þãndã-ricã“, Bucureºti). Evident, ºi calitatea reprezenta-þiilor a fost diferitã. Remarcabilã mi s-a pãrut însãdiversitatea propunerilor scenice: s-au folosit pã-puºi de toate dimensiunile, economia de mijloacea fluidizat acþiunea dramaticã, iar cromatica deco-rului a fost în general extrem de atrãgãtoare.

Cel mai spumos spectacol al festivalului - celmai gustat, adicã, de copiii-spectatori - a fost, in-discutabil, Dragostea celor trei portocale, înscenat deCristian Pepino la teatrul bucureºtean „Þãndãri-cã“ ºi premiat cu Trofeul Stil Puck. Un spectacolcu pãpuºi de mari dimensiuni, construit pe am-plitudinea scenei ºi „ghidat“ ingenios de actori. E-adevãrat, anvergura montãrii i-a avantajat pebucureºteni, alte trupe care au jucat pe scena Ca-sei de Culturã a Studenþilor fiind serios stînjenitede dimensiunile mari ale sãlii. Pe de altã parte în-sã, Cristian Pepino ºi-a probat încã o datã vocaþiade regizor de marionete. El a optat pentru omontare dinamicã, fãrã timpi morþi, bazatã pe in-teracþiunea cu publicul, pe o de la sine înþeleasãcomplicitate a personajelor pozitive cu spectatorii.Pãpuºile (realizate de Cristina Pepino) au fostfoarte reuºite, cele ale eroilor negativi aducînd cupersonajele din Harry Potter, de pildã, foarte fami-liare, aºadar, pentru copii. Remarcabilã a fost ºi oanume dimensiune filmicã a spectacolului, obþi-nutã printr-un atent joc al luminilor. Reacþiile sã-lii au recompensat cu sinceritate succesul piesei.

Un alt spectacol cu totul special – cu subtileinserturi postmoderne, pour les conaisseurs – a fostBekanko, montat de Cristian Juncu la Teatrul„Ariel“ din Tîrgu-Mureº. (Spectacolul a primitdouã premii: Solo Puck, pentru interpretare acto-riceascã ºi Anima Puck, pentru consrtucþia sceni-cã.) Piesa îi aparþine japonezului Asaia Fujita ºiseamãnã, ca subiect, cu legenda europeanã Fru-moasa ºi Bestia . Regizorul a folosit o traducere voitneprelucratã, cu unele accente rizibile, cu un gro-tesc îngroºat care transpare ºi în desfãºurarea sce-nicã. Bekanko este un drac verde, teribil de comicºi care, de aceea, nu sperie pe nimeni. El rãpeºtedin satul de la poalele muntelui pe care locuieºteo fatã oarbã, de care se va îndrãgosti ºi cãreia îi vareda în cele din urmã vederea, chiar cu riscul de amuri. „Dar aþi vãzut vreodatã un drac mort?“, eultima replicã a piesei, care aduce ºi intuitulhappy-end. Actorii acestei piese au executat unadevãrat tur de forþã, ei interpretînd mai multeroluri. Pãpuºile, de mari dimensiuni, amintindtangenþial de marionetele nipone bunraku, eraupliabile, ascunse sub robele negre ale protagoniº-

tilor, care fie se ipostaziau în personaje, fie alcãtu-iau un fel de cor narînd povestea. Bekanko estedebutul lui Cristian Juncu în teatrul de animaþie.Un debut reuºit, cu siguranþã.

Schimbînd uºor registrul, trebuie sã comentezo propunere interesantã - ºi ineditã, dupã ºtiinþamea - a teatrului clujean „Puck“: Copilul ºi vrãjile , ooperã pentru copii a lui Maurice Ravel, pe unlibret de Colette, imaginatã scenic de Traian Savi-nescu. Impactul demersului m-a interesat în celmai înalt grad, o asemenea întreprindere artisticãavînd gradul sãu de risc. Compoziþia ravelianã este,evident, tipicã: în partiturã se combinã sonoritãþilesimfonice, inflexiunile mai brutale de jazz, tonal-itãþile dansante ale musicalului, întregul impunîndºi dinamica spectacolului. De aceea, parcursul pro-tagoniºtilor respectã fidel sincopele, precipitãrilesau contrapunctele discursului muzical. Cu odinamicã uºor voalatã - spectacolul a fost imaginatde Colette ca un balet-feerie - Copilul ºi vrãjile esteun fel de poveste au ralenti despre felul în care uncopil învaþã ce sînt binele ºi rãul. Traian Savinescua creat un spectacol cursiv, fãrã stridenþe, modulîn-du-se firesc pe oferta partiturii muzicale. Un actde recuperare culturalã, în cele din urmã.

Cele douã spectacole pentru adulþi prezentateîn cadrul Festivalului „Puck-Animafest“ au dove-dit, cu prisosinþã, valenþele ºi posibilitãþile teatru-lui de animaþie sau ale teatrului de imagine - aºacum este numit noul curent din spectacologiaromâneascã. În Faust – prezentat hors-comcurs, darpremiat de juriu cu un trofeu special –, cei treiprotagoniºti au încercat reinterpretarea faimosu-lui mit cultural, într-o construcþie postmodernã,în care asumarea compromisului se face incon-ºtient, ca efect al alienãrii individului. În Steps(Teatrul „Ariel“), Horaþiu Mihaiu propune uneseu cinetic de indeniabilã plasticitate, în care lo -cul actorilor – sau pãpuºilor, în acest context – eluat de... cîteva perechi de picioare. Ambele spec-tacole trebuie vãzute, orice rezumat fiind sãrac.Am þinut totuºi sã le menþionez pentru cã, alãturide alte cîteva montate în anii trecuþi, ele demon-streazã o beneficã ieºire din matcã a teatrului deanimaþie românesc.

Trec peste alte cîteva spectacole care, deºi aufost adecvate publicului-þintã, nu s-au constituitîn evenimente ale festivalului, pentru a ajunge lamontarea care a obþinut Marele Trofeu Puck-Animafest pe 2003: Motanul vrãjitoarei , realizatã deDecebal Marin la teatrul clujean de pãpuºi.

Spectacolul propune un alt fel de abordare ateatrului pentru copii. Întîi de toate, el a fost jucatdupã toate regulile, vechi ºi bune, ale pãpuºeriei:cu actorii ascunºi, lãsînd sã se închege pe scenãdoar mirajul ficþiunii, al poveºtii. Apoi, nu s-a ba-zat pe un text, fiind astfel accesibil oricui, dincolode bariera lingvisticã, dar avînd ºi atuul de a captaatenþia doar prin imagine. Un discurs mult maipersuasiv pentru copii (ºi chiar pentru adulþi, re-cunosc). Ingredientele folosite de Decebal Marinau compus o reprezentaþie vie, dinamicã, plinã deumor, caricaturalã pe alocuri, cu atît mai atrãgã-toare ºi cu un back-up muzical adaptat fiecãruipersonaj în parte. Plecînd de la un pretext simplu,în care motanul negru, invizibil în castelul tene-bros al vrãjitoarei, devine verde, apoi multicolor,urmînd ca în final sã-ºi recapete culoarea iniþialã,în timp ce zidurile se coloreazã pastelat, acestspectacol exploateazã ludicul în forma sa cea maigenuinã. E, indiscutabil, marea sa calitate.

Sper, dupã o sãptãmînã de teatru de pãpuºi, cãnoile generaþii vor fi fost la fel de fascinate deinocenta lume ficþionalã pe cît a fost generaþiamea, cu mai bine de douã decenii în urmã,frecventînd teatrele de gen, aceste copilãreºti„locuri de pierzanie“.

n

Festivalul Internaþional de Animaþie „Puck-Animafest“, ediþia a II-a

O lume minunatãn Claudiu Groza

„Motanul vrãjitoarei“

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 21

interviu

– Domnule Traian Savinescu, sunteþi cunoscut pentrupreocupãrile Dvs. pentru teatrul dramatic, teatru cuimplementãri de elemente muzicale, eventual cu elementede happening muzical, dacã mã gândesc la „Farselemedievale” ale lui Cristian Misievici, la care participasemchiar ºi eu. Remarcasem aceastã preocupare pentru spon-tan, pentru feeric, pentru efervescent. Dar iatã, surprizã,Traian Savinescu, regizorul, acceptã sã devinã director laTeatrul de Pãpuºi „Puck” din Cluj. Cum explicaþi, moti-vaþi sau justificaþi aceastã turnurã ºi aceastã deviaþie de lateatrul cu oameni, la teatrul cu pãpuºi?

– Preocupãrile mele pentru pãpuºi sunt ante-rioare ajungerii mele în postul de director alTeatrului de Pãpuºi „Puck”. Eram profesor ºi pen-tru cã fãcusem cu amatorii un spectacol cu totuldeosebit în ’89, ajunsesem sã fim invitaþi la o galãprofesionistã de animaþie care s-a þinut la Bucureºti.Fãcusem la secþia maghiarã „Fata moºului ºi fatababei” ºi, nu în ultimul rând, un spectacol care mis-a pãrut interesant – „Dãnilã Prepeleac”. Am fãcutun spectacol de teatru dramatic la Naþionalul clu-jean, un „Titanic Vals” care a fost unul din cele mailongevive titluri din repretoriu. În paralel, eramcântãreþ în Corul Filarmonicii „Transilvania” din

Cluj ºi am fost atras la un moment dat de ideea dea concura pentru postul de director la Teatrul dePãpuºi. Evident, în momentul în care am câºtigatprin concurs acest post, am decis sã fac lucrurileîntr-o manierã mai efervescentã. În afarã de celepatru premiere care erau tradiþionale, am mai fãcutîn acea stagiune încã cinci. Cred cã termenul celmai potrivit pentru ceea ce se întâmplã în aceastãzonã a artei este animaþie, pentru cã încã de la ceimai mari pãpuºari, de la marii teoreticieni ºi practi-cieni ai acestei arte, Obrazþov, Yves Jolly sauPhilippe Genty, lucrurile nu s-au privit într-un sensîngust. Sigur cã am început sã facem ºi alte specta-cole. Am început a doua stagiune cu un spectacolcare avusese un preambul. În iunie fãcusem unprim workshop de marionete la Cluj. Am finalizataceastã acþiune cu spectacolul „Motanul vrãjitoa-rei”. Nu neg faptul cã aveam în proiectul manage-rial ideea de a face un Festival de Animaþie. Amreuºit sã-l fac în primul an. Iatã cã sunt în al doileaan ºi am reuºit sã fac ºi o a doua ediþie…

– Cred cã marca distinctã a unui asemenea festivaleste confirmarea ºi demonstraþia grãitoare de la sine aideii cã în România existã o comunitate surprinzãtor devastã de artiºti preocupaþi în sensul cel mai profesional alcuvântului de arta marionetelor. Ce a fost aceastã a douaediþie a Festivalului Internaþional de Animaþie „Puck-Animafest”?

– Am pornit cu o etapã de preselecþie, sub for-mã de vizionare de casete video sau CD-uri. Vreausã spun cã am fost bombardat cu solicitãri. Dupãprima ediþie a Festivalului au venit teatre din toatãþara. A venit teatrul „Gulliver” din Galaþi, dinConstanþa, din Bacãu, de la mari distanþe – Timi-ºoara, Arad. Nu a mai fost un Festival regional. Af-lasem cã la aceastã a doua ediþie a Festivalului nos-tru urma sã vinã, interesat de miºcarea pãpuºãreascãdin România, secretarul general al Uniunii Mon-diale a Marionetiºtilor, domnul Miguel Arreche dinSpania. Mi s-a pãrut o ocazie absolut fantasticã. Aufost ºi spectacole foarte bine primite de spectatori ºiapreciate de Miguel Arreche, care a avut în aceastãvenire a lui la Cluj primul contact cu masa pãpuºa-rilor din România. Într-adevãr, a avut ocazia sã vadãmai multe tipuri de spectacole – spectacole cucombinaþii de actori-pãpuºi, mãºti, pãpuºi mari,marionete, spectacol experimental. Domnul Ar-reche ºi-a manifestat intenþia ca în cadrul unui fes-tival de animaþie din Spania sã deschidã o secþiuneconsacratã României. Proiectul se numeºte „Ferest-re deschise spre România” ºi dânsul a folosit acestprilej pentru a-ºi face o selecþie proprie. Eu cred cãaceastã a doua ediþie a Festivalului consacrã Clujul

ca un centru viu al animaþiei româneºti, care seînscrie într-un cvartet de festivaluri româneºti, alã-turi de cele de la Galaþi, Arad ºi Botoºani.

– De unde a venit ideea de a transfera monooperalui Maurice Ravel – „Copilul ºi vrãjile” – înspre omontare muzicalã cu pãpuºi? Aº spune cã aici poate afost chiar o scãpare a lui Ravel, de a fi scris o operã cuoameni ºi nu o operã cu pãpuºi… Într-un alt sens, m-aimpresionat fructificarea în spectacol a ideii dublului, amãºtii, a simulacrului, a realismului magic, toateîncadrate atât de organic în zona exclusivã a copilãriei…

– Aºa cum spuneai, în primul rând magia.Personajul central care este Copilul ºi acele trans-formãri senzaþionale, acea mulþime de obiecteneînsufleþite prind viaþã. Pãpuºa, pe care eu amconceput-o ca marionetã în acest context, devineun element central în jurul cãreia au loc toateaceste desfãºurãri de realism magic ºi aici sigur cão pondere importantã o are acurateþea vizualã, undecupaj pe numere muzicale în modul în care ºiRavel ºi-a structurat lucrarea, o succesiune descene. Pe mine m-a ajutat aceastã structurare alui, deoarece m-a ajutat sã fiu foarte concis ºi fo-calizat pe fiecare eveniment ºi sã-i gãsesc fiecãruiao soluþionare plasticã. A fost un proiect avansat demine cãtre Centrul Cultural Francez. Ei au fostextrem de receptivi. M-au ºi sprijinit, aducând oscenografã din Franþa – pe Perrine Lacroix –, cucare am colaborat foarte bine. S-a nãscut un spec-tacol muzical-imagistic care a ºi fost nominalizatla categoria „Stil PUCK” A fost interesant pentrulucrul cu actorii. Pot sã spun cã actorii nu au mailucrat pe o astfel de zonã stilisticã. Au existat reþi-neri ºi atunci am apelat la niºte oameni din exte-rior, care s-au implicat într-un mod extraordinar.S-a vãzut un efort de a înþelege, de a se adecvaprin mijloacele plasticii corporale, a manevrãriiobiectelor, prin intermediul lor, deoarece actoriidevin un fel de spirite ale acestor obiecte, care lepoartã ºi le conferã anumite valenþe. Înainte de fi-nal, toþi actorii s-au îndrãgostit de muzica luiRavel. Vreau sã spun cã nu facem gaurã în cer.Încercãm sã facem lucruri de care nu ne este ru-ºine. Am certitudinea cã nu greºesc într-o aseme-nea opþiune.

n

„Clujul este un centru viual animaþiei româneºti“

n Traian Savinescu

Spectacolul Teatrului de pãpuºi „Puck” cu opera luiMaurice Ravel, „Copilul ºi vrãjile”, reînnoadã o tradiþiemai veche. Îmi amintesc versiunea lui Aurel Manea a„Flautului magic” mozartian, în care pãpuºarii cântau„play-back”.

De aceastã datã, realizatorii spectacolului au optatpentru o versiune în care pãpuºile ºi actorii evolueazãilustrând prin miºcare, decor, costume sau mijloace video,fermecãtoarea muzicã a lui Ravel.

Meritul principal revine regizorului TraianSavinescu ºi inspiratei sale colaboratoare franceze,

Perrine Lacroix, care a antrenat ºi un grup de copii înrealizarea scenografiei, desenele acestora servind deseoridrept fundal.

Un spectacol de certã þinutã artisticã, la care a con-tribuit ºi un grup de tineri actori, de o rarã expresivitate.

Am plecat cu senzaþia cã în Cluj a apãrut o a treiaoperã, a cãrei þinutã artisticã poate fi invidiatã de cele-lalte douã…

Acad. Cornel Þãranu

Interviu realizat de OLEG GARAZ„Copilul ºi vrãjile“

(urmare din numãrul trecut)

În 1987 am invitat networkerii sã creeze o“Galerie în aer liber” pe 100 de panouri de publi-citate, din întregul Minden. Imaginaþi-vã cum afost traficul din timpul orelor de vârf, când înlocul unor reclame la Marlboro se vedeau acelemari imagini originale. Asta a schimbat oarecumpunctul de vedere al locuitorilor din oraºul meuºi lucrãrile au avut un puternic impact asupra lor.Printre artiºti: Emilio Morandi din Italia, RinusGroenendaal din Olanda, Buz Blurr din Arkansas ºife-mail artista Lotte Rosenkilde din Danemarca,care s-a molipsit atunci de mail art, precum, maitârziu, Petra Weimer s-a îndrãgostit de timbrele deartist în Mail Art Mekka Minden. Reþeaua m-atransformat ºi într-un naº.

Cãutând noi mijloace de exprimare, amînvãþat sã filmez cu un echipament video semi-profesionist, o activitate pe care o împãrtãºesc cuAngela. Într-un interviu de 20 de minute reuºescacum sã exprim personalitatea creativã a artistuluiintervievat, folosindu-mã de caracteristicilemuncii sale, mimica, gesturile, modul de a vorbi.

“Lumea artei video fãrã sfârºit a lui Peter” esteacum la cel de-al 26-lea volum în PAL VHS.Unele interviuri au fost transmise de televiziuniledin SUA, ºi artiºtii prezentaþi, cum ar fi GuilelmoAchille Cavellini din Italia, Daniel Daligand dinFranþa, Pawel Petasz din Polonia, s-au bucurat deo largã popularitate. Reþeaua m-a transformat înreporter, operator, regizor ºi monteur.

Reþeaua m-a supus la nenumãrate încercãri fi-zice. Nu o datã a trebuit sã suport, într-un inter-val de timp foarte scurt, diferenþe de temperaturãîntre -45 grade în Siberia ºi 45 grade în Australia.Networkerii s-au folosit de trupul meu. Ilkka Ju-hani Takalo Eskola de la Galeria Naþionalã dinHelsinki ne-a cufundat în a sa “Mlaºtinã Acade-micã”, înconjuraþi de þânþari finlandezi însetaþi desânge; am renunþat la pãr într-un ritual sacru înJaponia, când artistul Mayumi Handa m-a rascomplet în cap, ºi astfel am putut sã transport unmesaj de pace scris pe pielea capului meu ras decãtre artiºtii prezenþi, pe o rutã internaþionalã,cãtre prietenii noºtri artiºti din Canadada. Apoi atrebuit sã stau, împreunã cu Terry Reid, într-o cadãde baie plinã cu jeleu de budincã ºi sã împart co-respondenþã. Buz Blurrdin Arkansas m-a înfãþiºatîn “Caustic Jelly”, un timbru de artist obþinutdintr-o pozã polaroid în negativ. Ryosuke Cohendin Japonia m-a desenat în ipostaza de poºtaº, cutuº negru, în colajul sãu multicolor “Brain cell”.La Paris, am devenit parte dintr-o sculpturã cunudiºti în Galerie L’Usine ºi, în Finlanda, a tre-buit sã traversez înot un lac ca sã duc mail artpentru Reima Mäkinen. Articolul despre acesteveniment, scris de Dobrica Kamperelic în carteasa “Umetnost”, ºi “Netmail story” a Annei Bana-na din revista “Rubberstamp Madness” mi-auadus nenumãrate contacte cu cititorii. Reþeaua m-atransformat în body artist ºi obiect de artã.

Reþaua de mail art, ca stil de viaþã, atinge une-ori puncte extreme. Cea mai mare altitudine lacare am transportat artã poºtalã, cu ajutorul ele-fanþilor, a fost în Nepal. Cel mai adânc punct încare a ajuns arta poºtalã a fost pe fundul MãriiRoºii, în Egipt, când am legat o sutã de cãrþi

poºtale înfoliate de costumele noastre de scafan-dru. Cel mai nordic punct atins de mail art a fostla Nordkapp în Norvegia, cel mai sudic – la Mu-zeul din Ushuaia, în Þara de Foc. 1992, al doileaan al DNC (Congresul Reþelei Descentralizate) l-am petrecut în istoricele uniforme de poºtaº.Fãcând legãtura între cãlãtorie ºi congres ne-amamintit de artistul Creative Thing din Los Angeles,care a transportat mail art pentru prietenii sãimail artiºti într-o cursã maraton de o zi. El a aler-gat 42 kilometri într-o zi, dar noi am cãlãtorit unan întreg în jurul lumii. Am transportat mail artde la un congres la altul. De exemplu, pe 1 ia-nuarie, într-o sanie, prin ninsoare, am luat de laH. R. Fricker din Alpii elveþieni, un frumos plicdecorat cu timbre de artist, pe care l-am livrat, ojumãtate de an mai târziu, cu trenul de mare vite-zã Shinkansen, lui Shozo Shimamoto în Muzeul deMail Art din Koshienguchi (Japonia). În schimb,Shozo ne-a dat scrisoarea AU pe care sã o livrãm

personal lui Eat Artist-ul Mike Dyar în San Fran-cisco, al cãrui vuluminos album foto, cu povestealui de dragoste, l-am “cãrat” în Portugalia, la JoseOliveira .

Am transportat oase de cangur din Australia înTexas, o umbrelã cu imagini ale lui Mikey Mousepentru Daniel Daligand , mickeymousologist, înParis, pentru a-ºi completa colecþia. În 365 de zileam înmânat personal peste 200 de kg de Net mail(de aici numele meu de artist), pe toate continen-tele. Fiecare din cele 4000 de piese poartã tim-brele noastre de artist ºi numere de înregistrare,contrasemnate de destinatari în uriaºul nostruregistru, care a devenit o adevãratã piesã originalãde artã. Oricum, participanþii au economisit taxepoºtale în valoare de 20.000 USD. Important e cãpiesele de mail art purtând ºtampila noastrã ºitimbrele noastre de artist au devenit preþioaseobiecte de colecþie, având în vedere cã numãrullor este mai limitat decât un oficial prima zi a poº-tei. Dincolo de aceste raritãþi filatelice, cei 100.000de kilometri “ne-au fãcut sã simþim intens senti-mentul cã suntem navigatori în jurul lumii”, aºacum a remarcat Clive Philpot, de la New YorkMOMA la congresul de mail art care a avut loc la

Hilton. Nimeni nu s-a gândit sã realizeze o ase-menea acþiune, aparent anacronicã, în era comu-nicãrii electronice. Proiectul ne-a adus titlul decampioni mondiali “Guinness”. Editorii CãrþiiRecordurilor ne-au verificat datele cu multã grijã!Cele mai multe informaþii le-au luat din registrulnostru, cea mai mare carte pe care am fãcut-o pâ-nã acum: “Serviciul de distribuþie personalã gra-tuitã a lui Netmail”. În carte, precum ºi în paginade WEB: www.netmailart.de, veþi gãsi: un cuvântînainte scris de Ministrul Poºtei din Germania,binecuvântarea Papei de la Roma, pentru Angelaºi Peter Netmail, ca o promisiune pentru proniacereascã, poveºtile sutelor de networkeri care auparticipat ca expeditori ºi destinatari (ºoferi decamioane, milionari, profesori de artã, feroviarietc.). Tot aici, Anna Boschi îi aduce tribut lui RayJohnson, unul din pãrinþii mail art de aproapeacum 50 de ani. Printre participanþi au fost ºiimportante instituþii de artã cum ar fi Muzeul deArtã Modernã MOMA din Manhattan ºi Galeria“Tate” din Londra, care au arãtat disponibilitatepentru mail art. Niciodatã nu se ºtie, poate cãîntr-o zi, arta poºtalã va fi ºi ea faimoasã. Sã spe-rãm cã acest lucru se va întâmpla înainte de dis-pariþia noastrã. Volumul bogat ilustrat, scris încorturile australiene, în aeroporturile ruseºti, înlivinguri nord-americane sau oriunde a fost unpic de timp sau loc, este acum o carte de referinþãîn mail art. De atunci am fãcut mai multe volumede Mail Art Mekka Minden, primite cu viuinteres de cititori ºi folosite ca niºte cãrþi de refer-inþã, pline de timbre ºi ºtampile originale într-unadevãrat stil Dada. Reþeaua m-a transformat în poºtaºde artã ºi campion mondial.

Am implicat multe persoane în cursul unoracþiuni spontane - în Split, Croaþia ºi Oberlin/Ohio, în timpul unei proiecþii de diapozitive înLebanon/New Hampshire ºi în Brisbane/ Austra-lia, în ºcoli din Hanovra/Germania (locul denaºtere al lui Kurt Schwitters) ºi Napoli/Italia, cuajutorul unor profesori care practicau artã poºtalã.Am luat parte la congresul din Serbia, acasã laNenad Bogdanovic în Odzaci ºi în Belgrad. Da, amfost într-o þarã în plin rãzboi, când toþi ceilalþi 70de mail artiºti invitaþi ºi-au anulat participarea.Sunt de acord cu ideea propusã de Andrej Tisma dea ne apãra de rãzboi prin intermediul mail art.Pentru mine, artiºtii sârbi de mail art aparþinaceleiaºi familii ca ºi Swetlana Mimica din Croaþia.În aceastã situaþie extremã, fiecare aspect al vieþiieste influenþat de starea groaznicã de rãzboi, inclu-siv arta, mail art, reþeaua. Prietenii noºtri au depusun mare efort pentru a rãmâne pacifiºti înãuntrulacestui orizont ameninþãtor, iar noi le-am înlesnitcomunicarea, atunci când pentru ei nu exista servi-ciu poºtal oficial. Deci, jocul artistic a devenit, evi-dent, politic. Am protestat alãturi de mail artistulMichael Duquette ºi de sindicatul lucrãtorilor poºtalidin Toronto împotriva închiderii unor oficiipoºtale. Multe din proiectele lansate de mine aucaracter socio-politic: “Free Nelson Mandela”, înanii ‘80, ºi iar “No Nukes în My Backyard”.Reþeaua m-a transformat în misionar ºi artist implicatpolitic.

Pânã în 1994 am fãcut înconjurul lumii. Amîntâlnit ºi filmat artiºti din Honduras pânã în India,reuºind sã editãm în fiecare an câte o carte. Acestecãrþi de facturã dadaistã au fost scrise în diverselocuri, uneori ciudate: au fost tipãrite în Oxford,noaptea, cu ajutorul unui copiator color, dar ºi întufiºurile tasmaniene, cu ajutorul unei prese ma-nuale vechi de 100 de ani. În Nairobi am fãcut oºtampilã, în cadrul unui workshop, împreunã cucopiii strãzii la Institutul Goethe. În Tanzania, amcolaborat cu muncitorii handicapaþi prin inter-

22 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

corespondenþã din Germania

Reþeaua mi-a schimbat viaþa20 de ani de Mail Art - Mekka Minden

n Peter Netmail

Dobrica Kamperelic ºi Filimor. Performanþã la Minden

TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003 23

teledependenþa

Nu ºtim ce a fost în capul lui Malraux cînda formulat celebra frazã disjunctivã cuprivire la secolul XXI: „…va fi religios sau

nu va fi deloc.“ Ce bizare mecanisme mentale audeterminat acest produs strãlucitor a douã secolede democraþie laicã, vechi combatant împotrivafascismului, cunoscãtor al civilizaþiilor, scriitor ºiistoric al artelor, sã rosteascã o asemenea „prooro-cire“? Cert este cã lumea predispusã la „genufle-xiuni“ sau la impactul frunþii cu podeaua profitãde aceste misterioase vorbe. ªi nu numai… Deregulã mai sobri în ritualul „bisericesc“, protes-tanþii/ reformaþii ori neoprotestanþii se adeverescazi pãtrunºi de inflamanta aplicare a sus-numiteifraze, luatã drept axiomã. În consecinþã, laCongresul SUA s-a votat printr-o „covînºitoaremajoritate“ rezoluþia 158 privitoare la rugãciunileºi ziua de post menite sã îmbãrbãteze acþiunilearmatei împotriva „axei rãului“, cu pivotul deo-camdatã în Irac. 1

La limitã, e de înþeles solidaritatea de spirit aunei naþiuni aflatã în rãzboi. Numai cã naþiuneacu pricina este fatalmente multietnicã ºi multi-confesionalã…De vreo 10-15 ani, creºte vertigi-nos populaþia de culoare din SUA convertitã la

Islam. Printre „albi“ sunt catolici, protestanþi,persoane de religie iudaicã, ortodocºi, buddhiºti,adepþi ai New Age-ului, etc. Astfel, acapararea luidumnezeu într-o singurã „barcã“ suportã destulecritici, deºi pe moment majoritatea e favorabilãacestui discurs cu tentã de mesianism cruciat.

Canalul CNN, diferit în State faþã de ce vedemaici în Europa – o versiune „overseas“/ internaþio-nal ajustatã - , este un post „public“ unde predicilemobilizatoare ºi moralizatoare nu-ºi aflã (încã) prioritatea. Discursurile de gen se rezumã la „GodBless America“ ºi la gravarea textului pe bancnotaverde cu circulaþie internaþionalã: „In God WeTrust“– „dumnezeiascã“ în ordinea valorii tranzac-þiilor. Fireºte, sunt diverse alte canale TV al cãrorpublic þintã aºteaptã mereu confirmarea convinge-rilor nutrite încã inaintea rãzboiului de secesiune:maniheismul. Plãmadã eticã idealã pentru culturaextremelor, ºi mai ales pentru înflorirea fascinaþieiexercitatã de Diavol – de unde ramificaþia horror-ului, proliferarea cazuisticii paranormale, terestreori extraterestre…De diavol te aperi, nu-i aºa, cugîndul/ cuvîntul, fapta ºi arma, cãci îþi dã mîna sã-þipãstrezi super-tehnologia: „sãrãciei, nevoilor ºineamului“. Cînd, însã, nu-þi prea „dã mîna arma-

tã“, te aliniezi postului. Cîte sãrbãtori, atîtea „pos-turi“ preventive (nu TV, ci alimentare , transmise ºipopularizate de TV). Un echilibru impus de prag-matismul igienei/ dietei se transformã în cult. Nudoar la noi! Uitîndu-se vorba Scripturii cã „nuspurcã ce intrã pe gurã, ci acele care ies din gurã“. Darmai þine cineva rãbojul arheologiei confesionale ?

Mi-au cãzut ochii pe o emisiune spiritual-du-minicalã (la TVR1 !), filmatã integral într-un satromânesc „uitat de lume“; imaginea era susþinutãde un text mai apropiat incantaþiilor woo-doo,decît cel cunoscut în dreapta creºtinãtate. Printrealtele se spunea cã pe acele meleaguri „nu s-aschimbat nimic de 2000 de ani!“ Nu ºtiu dacã mãînþelegeþi… Adicã: „vax-albina“ douãmii de ani!Nici romanii, nici migratorii, nici turcii, tãtarii,Unirea, capitalismul, vorbe!; aiureli moderni-tatea, democraþia, fascismul, comunismul, prostiiorice libertate, inclusiv cea „de-a trage cu puºca“.Ei toþi stau pironiþi în direcþia Stelei Polare, ºi noi(se subînþelege) ar trebui sã le urmãm exemplul,De-ar prinde vreun abur de „poluare“, li s-aradumbri cugetul. ªi atunci, adio „preistorie“, sedeschide „Apocalipsa“!

n

NOTE1. S-a mai extins „pivotul“ înspre Siria, ºi poate, cine ºtie…sã

n-ajungã „axa“ un cerc al maleficului globalizat.

Paºtele postuluin Monica Gheþ

mediul Asociaþiei tinerilor artiºti. Byron Black dinDjakarta a editat prima noastrã carte teoreticã“Discuþii despre reþea”, care include ºi capitolele:“Criterii pentru o arhivã de mail art”, “Rolul femeiiîn mail art”, “Reutilizarea imaginilor în reþea”,“Computerele în reþea”, “Impactul social al reþelei”,“Folosirea pseudonimelor în reþea”, “Rolul revis-telor din reþea”, “Trebuie sã fie reþeaua mai implica-tã politic?”, “De ce reþeaua nu include þãrile în cursde dezvoltare?”, “Sinele ºi reþeaua”, “Psiho-sociolo -gia reþelei”, “Putem influenþa societatea împotrivafascismului?”, “Contactul cu instituþiile de artã” ºi“Copyart ºi reþeaua”. Reþeaua m-a transformat în artistcãlãtor ºi în critic.

Vã amintesc o frazã esenþialã de la începutulrelatãrii mele despre mail art: “Trebuie sã ai banipentru poºtã”. ªi este din ce în ce mai dificil astãzi,chiar dacã lucrezi zi ºi noapte. Nu trebuie sã tegândeºti niciodatã cã vei face bani cu ajutorul reþe-lei de mail art, mai curând priveºte-o ca pe o valo-roasã investiþie de timp, bani ºi energie. Mail artnu este o sursã de existenþã, ci un scop în sine. As-tãzi, pot sã strâng fonduri pentru prezentarea pro-iectelor mele de mail art, dacã reuºesc sã cointere-sez parteneri din oraºul meu. A trebuit sã învãþ di-ficila lecþie a cooperãrii cu birocraþia culturalã ºi culumea de afaceri ºi asta pentru ca arta poºtalã sã fievãzutã ºi împãrtãºitã nu doar de noi, cei din interi-orul fenomenului, ci ºi de publicul larg, ca o formãde manifestare artisticã contemporanã. Am învãþatde la Guy Bleus care ºi-a prezentat lucrãrile demail art în Muzeul Poºtei belgiene ºi organizatoriii-au fãcut un catalog minunat. Apreciez cererile definanþare ºi solicitãrile de sponsorizare fãcute cuprofesionalism de Anna Banana. ªi ea meritã titlulde campion mondial pentru efortul sãu. ÎnsuºiConsiliul Canadian de Artã i-a sponsorizat proiec-tul de cercetare prin care motiveazã de ce germaniicumpãrã banane (noi avem cel mai mare consumpe cap de locuitor din lume). Ea a fãcut un semi-nar de bananologie, care a inclus ºi un masterat peaceeaºi temã pentru cetãþenii mai vârstnici, fiindsprijinitã de BÜZ. Televiziunea vest-germanã atransmis în repetate rânduri relatãri despre Mail

Art Mekka Minden, iar acum manifestãrile noastresunt incluse în programul biroului de turism. Noitoþi avem nevoie de curaj ºi nu trebuie sã fim tim-oraþi de mass media ºi de instituþiile culturale ofi-ciale. Sã le foloseºti fãrã sã te prostituezi înseamnã,adesea, sã faci imposibilul ºi ai nevoie de mult tact.Totuºi, sunt convins de justeþea frazei lui LonSpiegelmancã “mail art ºi banii sunt ca uleiul ºi apa,nu se amestecã niciodatã”, aºa cum susþinea ºiClemente Padin; dar totuºi se pot atinge. Reþeaua m-atransformat într-un independent colector de fonduri.

Pentru proiectul “Arta în oraº” am montat ºasecabine telefonice pline de mail art în zona pietonalãºi un fax în vitrina unui mare magazin pentru pri-mirea contribuþiilor. Minden Marketing a sprijinitaceste acþiuni artistice, fãrã cenzurã, pentru a atrageclienþii înapoi, în centrul oraºului. Ei considerãastãzi mail art ca o nouã identitate a Minden-ului.În ciuda temerilor iniþiale, cooperarea s-a doveditun succes. Încurajaþi de succes, în 1998, am lansatun nou proiect cu ocazia celei de-a 1200 aniversãria oraºului. Felicitãrile primite prin poºtã au fost fil-mate ºi prezentate pe un ecran uriaº, în faþa ca-tedralei din Minden, la petrecerea din ajunul Anu-lui Nou. În anul urmãtor am prezentat timbre deartist în raionul unui mare magazin, transformatîntr-un original oficiu poºtal, cu participarea unorpoºtaºi adevãraþi ºi a fidelilor mail artiºti din re-giunea noastrã: Michael Fox, Ruediger Axel Westphal ºiRalph Schröder. În anul 2000, cu ocazia proiectuluinostru de sfârºit de mileniu, Centrul CulturalBÜZ a gãsit suficiente fonduri, datoritã implicãriiMinisterului Culturii, ca sã invite peste 20 deartiºti, care au venit în oraºul nostru sã celebreze ºisã participe activ, pe parcursul unei sãptãmâni între-gi, la numeroasele acþiuni ºi la deschiderea expozi-þiei de mail art “Timpul schimbãrii”. Printr-unefort comun, ei au pictat pe un zid public un tim-bru uriaº, ca o parte a acþiunii UNESCO “Zidulglobal”. Asta ne-a legat de un program din întreagalume: 70 de ziduri pentru Agenda 21. Tuturor le-aplãcut experienþa atât de mult încât ar dori sã vinãîn fiecare an din nou, nu doar pentru a se întâlni cucea care vegheazã noaptea ºi care proclamã versuri

medievale în îmbrãcãmintea de epocã. Între timpºi ea a devenit un mail artist ºi produce primele saletimbre de artist. Reþeaua m-a transformat într-un coor-donator local-global.

Am asistat la numeroasele schimbãri produseîn reþea ºi bucuros am luat parte la ele. De exem-plu, am fost unul dintre mulþii Monty Cantsinsîn perioada neoistã a anilor optzeci, scriind arti-cole în revistele “Smiles”, care s-au înmulþit caciupercile peste tot în þara reþelei (Netland).Consider revistele de reþea ºi alte asemenea mediaca necesare pentru larga distribuþie, efectivã ºi ne-costisitoare, a proiectelor, invitaþiilor, dar ºi pen-tru documentare. Admir energia artiºtilor careediteazã periodice ca “Wild Rabbit News” al An-nei Boschi, “Opens World” al lui Dobrica Kam-perelic, “Karain” al lui Gianni Simone ºi “Opun-tia” lui Dale Speir, ca sã dau doar câteva exemple.Mã incitã ºi noile revistele on line “Vortice” dinArgentina ºi “Sztuka Fabryka”, acolo unde inter-netul este la îndemânã. Folosesc comunicareaprin internet, dar totuºi prefer “snail art” – poºtamelcului - ca fenomen estetic ºi provocare. E-mailurile îmi trezesc nostalgia vremurilor cândaºteptam nerãbdãtor sã primesc un plic coloratplin de timbre: “Acest obiect care a trecut prinatâtea mâini pânã sã ajungã la mine!”. Am avut oºansã importantã de exprimare nu doar prin in-terpretarea unor poveºti ºi istorioare ale prieteni-lor mei networkeri, dar ºi prin a scrie despre for-mele de artã în revistele înrudite cu mail art,chiar dacã acestea acopereau o arie mai largã ca“Umbrella” Judithei Hofberg sau luciosul “Rub-berstamp Madness”. În ceea ce mã priveºte, con-sider constanta documentare ca un status quo almail art. Viaþa noastrã cotidianã este la fel deimportantã ca ºi arta pe care o facem ºi trebuiecercetate înainte ca istoricii din afara reþelei sãpoatã falsifica realitãþile noastre holistice ºi vul-nerabile pentru a-ºi construi propriile lor teorii.Reþeaua m-a transformat în critic ºi istoric.

(continuare în nr. viitor)n

24 TRIBUNA • nr. 16 • 1-15 mai 2003

agendaMihaela Bidilicã-Vasilache: Monumentul cuvintelor • 2

editorialOana Pughineanu: De la Europa naþiunilor la comunitatea europeanã • 3

carteaIon Cristofor: Eliezer Palmor sau vocaþia diplomaþiei • 4Teodor Tanco: Mircea Popa despre lumea universitarãclujeanã • 6Marius Jucan: Prin lentilele feminismului • 6Sorin Nemeti: Esoterism valah • 7

D I V E R S I T A T E E T N I C Ã ª I

C U L T U R Ã I S T O R I C Ã

Adrian Ivan: Conceptul de "minoritate" • 8Ela Cosma: Personalitãþi sãseºti ale revoluþiei de la 1848 / 1849 în Transilvania • 11

interviuAlexandru C. Lungu • 15

blocnotesIlie Rad: Secvenþe berlineze • 18

filmIoan-Pavel Azap: Prinde-mã! Dacã poþi!; Jaf armat; A 25-a orã • 19

teatruClaudiu Groza: Festivalul Internaþional de Animaþie"Puck-Animafest", ediþia a II-a. O lume minunatã• 20

interviuTraian Savinescu • 21

corespondenþã din GermaniaPeter Netmail: Reþeaua mi-a schimbat viaþa (2) • 22

teledependenþaMonica Gheþ: Paºtele postului • 23

arteLivius George Ilea: „Marca“ unei vocaþii • 24Claudiu Groza: Sobrietate ºi exuberanþã • 24

arteSUMAR

Î n exasperantul climat de dupã anii ’90, de per-petuã insecuritate esteticã, instituit de profeþi aiiminentei “morþi a artei”, a experimentelor

demolatoare, nu arareori artificial motivate – expre-sie a unei patetice furii tardive în recuperarea unorpaºi pierduþi – pictura lui Carol Nebert propuneun stenic, reconfortant armistiþiu.

Calmul ºi echilibrul de sorginte clasicã al com-poziþiilor sale, recursul la temele predilecte, ini-þiale ale picturii de ºevalet – portret, naturã stati-cã, peisaj – decenþa cromaticã, estomparea accen-telor tradiþiei expresioniste, reafirmã aici ºi acumprivilegiul unei durabile convieþuiri în cadrulmediului nostru natural/spiritual.

Absolvent al Institutului de arte plastice “IonAndreescu” din Cluj, secþia picturã, în anul 1968i-a avut ca profesori pe Aurel Ciupe ºi PetreAbrudan. Pe lângã numeroase participãri la expo-ziþii colective ºi de grup, a organizat un numãrimpresionant de personale – în jur de 20. A luatparte la memorabilele reuniuni artistice clujenedin cadrul taberelor de creaþie de la Calica (1986,1987, 1990) ºi Portiþa (1989).

Prezenþã constantã în mediul artistic clujean,cu anumite oscilaþii dictate de obligaþiile de servi-ciu, pictorul ºi-a urmãrit cu perseverenþã impera-tivele estetice iniþial asumate. O naturã staticãintitulatã Trompetã reînvie, în refuzul originalitãþiicu orice preþ, funciarul “farmec discret al burghe-ziei” realului, misterul existenþial al unor simpleobiecte – reflex simbolic al lumii culturii, al tra -diþiilor spirituale. Structura compoziþionalã indu-ce o forþã reþinutã, vibrând de energia potenþialã araporturilor dintre volume, a subtilelor contrastecromatice. Dinamica tuºelor suprapuse, sacadate,realizeazã în aparenta lor dispunere aleatorie ocompoziþie solidã, savant elaboratã, în care senza-þia de trãire directã, imperioasa necesitate acomunicãrii “cu sufletul la gurã” se eternizeazã.

Deloc întâmplãtor, acest “sunet roºu” – con-form iei simboliste – al trompetei care, în cadrulcompoziþiei, ia prim-planul Cãrþii.

Un prim înscris în memoria locului aparecunoscutul conducãtor al fanfarei infanteriei con-certând în pavilionul special destinat din ParculCentral începând din anii ’20 decenii de-a rândul,educând ºi formând generaþii de muzicieni,“copiii lui Nebert”. Tatãlui pictorului, eminentulom de ºtiinþã din Graz, Dr. Karl Nebert, i s-aconferit de cãtre statul austriac Crucea de onoarepentru ºtiinþã ºi artã, în special pentru cercetarilesale în domeniul geologiei, care au condus ladescoperirea unor mari zãcãminte de cãrbunebrun in Burgenland.

Din 1991, Dr. Karl Nebert dã curs unuiintens imbold artistic, pictând remarcabile peisajeevocând atmosfera locurilor periplului sãu prinþãri ale Orientului Apropiat (Turcia, ArabiaSauditã, Iran ) ca expert UNESCO. Realizeazãportrete ºi inspirate compoziþii de gen realistedemonstrând o solidã culturã vizualã, un înnãscutsimþ al culorii ºi o bunã cadrare a compoziþiei.

Absolvenþi ai Academiei de Arte Vizuale dinCluj, fiica pictorului, Anne Nebert ºi fiul, RaduNebert continuã o confirmatã tradiþie artisticãsusþinutã ºi de expoziþia gãzduitã de GaleriaForumului Democrat German din Cluj, anulacesta, intitulatã “Drei Generationen”, ce relevãacest lanþ al continuum-ului generaþional cepoarta marca “Nebert”.

Rezistând cântecului de sirenã al modelor ºimodelelor exemplare, pictorului Carol Nebert i-arãmas strãinã starea tensionatã de permanentãoscilaþie stilisticã între extreme, de esenþã expre-sionistã. Poetica subtilã ºi luminoasã a acuarelei,acea tuºã irepetabilã a memoriei afective, starea degraþie a trãirii i-mediate, nemãrginita bucurie aîmpãrtãºirii pare mult mai apropiatã sufletuluipictorului ispitit sã clameze goetheeanul: “Clipãopreºte-te!“. Personajele se retrag din concreteþeaimaginii pãstrând vie respiraþia locului, picturacodificând umbrele colorate remanente, vocaþiaunei adânci spiritualitãþii.

n

„Marca” unei vocaþiin Livius George Ilea

Oimaginaþie artisticã imprevizibilã ºi, deaceea, mereu surprinzãtoare, caracteri-zeazã pictura lui Anne Nebert. Ca ºi o

anume mobilitate a orientãrilor artistice, care dãvarietate temelor abordate. Dacã în primele saletablouri Anne Nebert folosea o cromaticã rece,cu tonuri ample de albastru ºi griuri, compunîndun univers pictural umbros, crepuscular, dardeloc terifiant, cele douã expoziþii personale ulte-rioare acestui moment au marcat o schimbare deformulã. În spaþiul cromatic rece s-au insinuattuºe de culori calde, vii – ocru, portocaliu, chiarpurpuriu –, ºi au apãrut noi compoziþii înmarouri pastelate sau vîrtejuri cromatice ceþîºnesc parcã din spaþiul bidimensional al pînzei.

Indiscutabil, recenta expoziþie de la MuzeulNaþional de Artã din Cluj marcheazã un momentimportant în biografia artisticã a pictoriþei. Pe deo parte, un astfel de eveniment poate fi socotitdrept un „certificat“ de maturitate artisticã. Pe de

alta, expunerea unui numãr mare de lucrãri oferã,cu certitudine, o imagine aproape completãasupra unui profil artistic.

Anne Nebert este, aºa cum au afirmat ºi specia-liºtii, o artistã aparþinînd postmodernismului. Existãîn lucrãrile sale o emergenþã a non-figurativului, acombinaþiei cromatice sugestive, dar ºi un apel per-manent, decadent-rafinat, la tehnici folosite odini-oarã. O manierã tipic postmodernã, similarã aceleiadin tehnica fotograficã prin care cliºeele contempo-rane capãtã patina timpului în culoare sepia.

Expoziþia despre care vorbim a oferit publicu-lui atît lucrãri de început – unele chiar dinperioada studenþiei – cît ºi altele inedite. Deºiaxatã pe cele douã direcþii cromatice amintite,expoziþia îºi gãseºte liantul în tablouri de „fron-tierã“, le-aº spune. Aºa este, de pildã, Naturã staticãII, în care desfãºurarea de albastru dã impresia cãse dilueazã în griuri pale ºi în galben, în timp ceîn partea opusã þîºnesc tuºe de galben-lãmîie.

Remarcabile, prin efectul de spectacol pe care îlcreeazã, sînt ºi lucrãrile compuse în tehnicimixte, în care temele non-figurative îºi gãsescpandantul în reprezentãri antropomorfe, adicã înimagini pe suport de hîrtie aplicate peste pînzatabloului. Ciclul Cubanezilor este ilustrativ, culo-rile folosite – portocaliu, galben solar – dînd ºisenzaþia de torid, de palpit vital. În alte lucrãri deaceeaºi facturã, efectul este diferit: The Beauty andthe Beast emanã mister ºi tristeþe, Toreadoare are unaer hieratic º.a.

Existã, în expoziþia lui Anne Nebert, ºi cîtevatablouri non-figurative amintind, prin combinaþi-ile cromatice, de Gustav Klimt. (Autoarea are, dealtfel, printre lucrãrile sale, ºi una care se cheamãchiar... Klimt.) Trebuie spus însã cã aceste pînzenu sînt epigonice, ci originale, cãci prelungesc defapt posteritatea unei maniere picturale de certimpact.

Am mai remarcat, prin forþa vizualã pe care otransmit, Festin , Flori albe, Compoziþie ºi Africa.

Expoziþia lui Anne Nebert de la MuzeulNaþional de Artã din Cluj a fost una de vãzut. Fie ºi doar ca un interludiu colorat printre prã -foasele senzaþii cotidiene.

n

Muzeul de Artã Cluj-Napoca

Sobrietate ºi exuberanþãn Claudiu Groza

serie nouã • anul II • nr. 16 • 1-15 mai 2003 • 10.000 lei ...poeziei, limbajul s-a...

Documents

Transcript of serie nouã • anul II • nr. 16 • 1-15 mai 2003 • 10.000 lei ...poeziei, limbajul s-a...