Concursul Pentru Piata Palatului Regal

8
1 Context Aflat chiar în centrul Bucureștiului, Palatul Regal a fost ridicat între anii 1927 și 1937, după planurile arhitectului român Nicolae Nenciulescu. Ridicată pe locul pe care se aflase până atunci Casa Dinicu Golescu, al cărei corp central fusese distrus de un incendiu în 1926, clădirea este gândita în stil neoclasic și are formă de U, cu o curte interioară. Cele două intrări ale fațadei principale serveau una accesului regelui, iar cealaltă diplomaților. În fața palatului, se impunea crearea unei piețe și amenajarea sa a început după anii 1889, de către Paul Gottereau, cel care, de altfel, este și autorul Fundației “Carol I”, fundație înființată de rege însuși, și pentru care s-a propus o fațadă concavă ce sporea importanța și monumentalitatea î ntregii piețe. Piața era organizată după principiul clasic, după care au fost realizate cam toate piețele monumentale aparținând Renașterii sau perioadei moderne 1 : era încadrată pe toate laturile de clădiri în proporție cu dimensiunile sale și având același caracter în ceea ce privește stilul arhitectural. Pe lângă acest spațiu principal, au prins contur și alte două spații alveolare, care intră în orice compoziție privind amenajarea spațiului din jurul palatului: piața din faț a Ministerului de Interne si zona din fața Ateneului. Cu timpul, datorită unor modificări datorate în principal extinderii clădirii palatului, noua scară a zonei cerea amenajarea unei piețe care să redea monumentalitatea unui spațiu ce se dorea reprezentativ pentru oraș. Odată cu Planul director de sistematizare din 1935, prin care se impunea legarea spațiului din spatele palatului cu Grădina Cișmigiu, printr-o falie verde, se face un nou pas în această direcție. În 1942, Nenciulescu revine asupra zonei cu completări în ceea ce privește amenajarea pieței și, deși proiectul nu este pus în practică, el servte drept model pentru unele dintre abordările prezente în concursul desfășurat un an mai târziu 2 . Concursul Concursul pentru sistematizarea Pieței Palatului Regal s-a desfășurat ca răspuns la necesitățile scoase în evidență de Planul director de sistematizare din ’35 și s-a înscris într-un număr important de concursuri privind spații publice de la momentul respectiv: Facultatea de 1 “ Despre Piata Palatului Regal”, la http://armyuser.blogspot.ro/2010/05/despre-piata-palatului-regal.html , consultat la 16 dec. 2012, orele 13 2 Nicolae Lascu, “Un secol de evolutie urbana”, in Arhitectura nr 1-2, 1998, p.6

description

vjh

Transcript of Concursul Pentru Piata Palatului Regal

Page 1: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

1

Context

Aflat chiar în centrul Bucureștiului, Palatul Regal a fost ridicat între anii 1927 și 1937,

după planurile arhitectului român Nicolae Nenciulescu. Ridicată pe locul pe care se aflase până

atunci Casa Dinicu Golescu, al cărei corp central fusese distrus de un incendiu în 1926, clădirea

este gândita în stil neoclasic și are formă de U, cu o curte interioară. Cele două intrări ale fațadei

principale serveau una accesului regelui, iar cealaltă diplomaților. În fața palatului, se impunea

crearea unei piețe și amenajarea sa a început după anii 1889, de către Paul Gottereau, cel care, de

altfel, este și autorul Fundației “Carol I”, fundație înființată de rege însuși, și pentru care s-a

propus o fațadă concavă ce sporea importanța și monumentalitatea întregii piețe. Piața era

organizată după principiul clasic, după care au fost realizate cam toate piețele monumentale

aparținând Renașterii sau perioadei moderne1: era încadrată pe toate laturile de clădiri în

proporție cu dimensiunile sale și având același caracter în ceea ce privește stilul arhitectural. Pe

lângă acest spațiu principal, au prins contur și alte două spații alveolare, care intră în orice

compoziție privind amenajarea spațiului din jurul palatului: piața din fața Ministerului de Interne

si zona din fața Ateneului.

Cu timpul, datorită unor modificări datorate în principal extinderii clădirii palatului, noua

scară a zonei cerea amenajarea unei piețe care să redea monumentalitatea unui spațiu ce se dorea

reprezentativ pentru oraș. Odată cu Planul director de sistematizare din 1935, prin care se

impunea legarea spațiului din spatele palatului cu Grădina Cișmigiu, printr-o falie verde, se face

un nou pas în această direcție. În 1942, Nenciulescu revine asupra zonei cu completări în ceea ce

privește amenajarea pieței și, deși proiectul nu este pus în practică, el servește drept model pentru

unele dintre abordările prezente în concursul desfășurat un an mai târziu2.

Concursul

Concursul pentru sistematizarea Pieței Palatului Regal s-a desfășurat ca răspuns la

necesitățile scoase în evidență de Planul director de sistematizare din ’35 și s-a înscris într-un

număr important de concursuri privind spații publice de la momentul respectiv: Facultatea de

1“ Despre Piata Palatului Regal”, la http://armyuser.blogspot.ro/2010/05/despre-piata-palatului-regal.html ,

consultat la 16 dec. 2012, orele 13 2 Nicolae Lascu, “Un secol de evolutie urbana”, in Arhitectura nr 1-2, 1998, p.6

Page 2: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

2

Agronomie din București, Mausoleul Eroilor Neamului din Parcul Carol, Sistematizarea Pieței

Victoria etc. Concursul a fost organizat de Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor și

au fost înscrise 24 de proiecte. Ce se urmărea era ca amenajarea pieței să se facă în funcție de

anumiți parametri și se cerea, totodată, să se rezolve anumite probleme ale zonei. Palatul Regal

fiind o construcție neoclasică, se impunea tratarea ansamblului într-o manieră clasică, și, de

altfel, toate proiectele au mers pe această linie.

Una dintre problemele care trebuiau rezolvate a fost dispunerea oarecum în zigzag a

planului palatului, dispunere rezultată din realizarea în etape, prin adăugiri a ansamblului și

nerespectarea planurilor ințiale. Se mai impunea ținerea cont de anumite clădiri ce mărgineau

zona și includerea lor în amenajarea întregului ansamblu. Acestea sunt Athenee Palace,

Ministerul de Interne, Ateneul și clădirea Fundației Carol I (exista libertatea de strămutare,

modificare sau chiar suprimare a sa), fie că vorbim de corpul vechi sau de cel nou. Toate acestea

se află într-o relație ușor problematică cu palatul, datorită diferenței de nivel marcate prin Calea

Victoriei, care poate face ca acestuia din urmă, aflat mai jos decât clădirile ce il mărginesc, să îi

fie știrbită din monumetalitate. Cincinat Sfințescu, în revista “Urbanismul” din 1942, face o

scurtă analiză a locului, plecând de la macheta lui Nenciulescu și explică de ce e nevoie de

crearea a 3 piețe publice în zona: “Într-adevăr, clădirile existente care ar încadra această piaţă

adică: Athenee Palace, Atheneul Român, Ministerul de Interne în construcţie şi noul palat al

Fundaţiei Universitare "Carol I" ce se va aşeza în axa Palatului Regal, ca şi colţul rămas liber în

prelungirea imobilului Generala, sunt clădiri cu forme şi proporţii disparate şi prea joase pentru o

piaţă de mari dimensiuni, în vastitatea căreia Palatul Regal ar pierde mult din monumentalitate.

Acest inconvenient urbanistic s-ar înlătura prin crearea celor trei pieţe dintre care cea de la

mijloc ar pune în valoare Palatul Regal, iar celelalte două mai mici, Atheneul Român şi

Ministerul de Interne, prin crearea unor corpuri de clădiri intermediare în proporţie cu ansamblul

general.”3 Piața Palatului urma să găzduiască ceremonii, desfășurări de cortegii și alte

evenimente.

O altă problemă stringentă consta în rezolvarea circulației din zona și din întregul cartier

mărginit de Piața Teatrului Național, Biserica Albă, Bd-ul Brătianu și Cișmigiu. Întrucât

Ministerul de Interne și Ateneul se află oarecum pe aceeași linie, în majoritatea proiectelor

3 Ibid.

Page 3: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

3

participante s-a optat pentru crearea unei circulații principale prin fața lor, despărțindu-le astfel

de zona Pieței Palatului Regal. Pe lângă toate acestea, în noul ansamblu menit a pune în valoare

palatul, elementul dominant atât din punct de vedere simbolistic cât și plastic, se cerea stabilirea

locului potrivit pentru amplasarea statuii Regelui Carol I. Toate elementele enumerate mai sus,

s-au numărat printre criteriile de jurizare a proiectelor înscrise în concurs. Sigur că pe lângă

acestea, s-a ținut cont și de alți factori. De exemplu, proiectele care presupuneau exproprieri

masive, au fost mai puțin apreciate față de celelalte.

Proiectele câștigătoare

Locul 1. Proiectul care a câștigat locul I, aparținând arh. Al. Zamfiropol, propune crearea

unei piețe, netulburate de circulația vehiculelor, care s-ar desfășura pe latura dinspre Fundație.

Pentru corectarea aripilor asimetrice ale palatului, care iau o formă de evantai, s-a propus crearea

unor laturi ale pieței ce merg paralel cu axul palatului și nu în continuarea acestor aripi. Aceasta

abordare este unică printre proiectele câștigătoare. Ce s-a mai apreciat la acest proiect a fost

faptul că principalele clădiri din piața, Palatul și Fundația se află prin gabarit și dispunere într-o

relație firească de subordonare, cea din urmă având importanță secundară față de prima, așa cum

se și cuvine. Prof. Al. Tzigara- Samurcas, considera că lungimea pieței, în raport cu înălțimea de

20m a palatului ar fi o alegere fericită, dacă e să luam în considerare faptul că aceasta dintâi e

cam de 5 ori mai mare decât înălțimea clădirii care se vrea pusă în valoare. Proiectul “Bona

Fide” respectă proporțiile inițiale ale pieței, prin propunerea acestor dimensiuni4.

Clădirile nou propuse fac parte din același registru stilistic ca și palatul, aparținând

neoclasicismului, așa cum se păstrează și în cazul Fundației aceeași ordonanță clasică întâlnită și

la palat. În spatele palatului, s-a amenajat o grădină, care prin niste planuri succesive face

legătura cu Cișmigiul, fără a interveni prea mult asupra spațiilor private existente în zona la

momentul respectiv.

În ceea ce privește clădirea Ministerului de Interne și Ateneul Român, s-a optat pentru

crearea de piețe proprii, închise lateral, care formează un tot unitar cu Piața Palatului Regal.

Motivul pentru care s-a evitat înglobarea spațiilor din fața acestor două clădiri în piața principală

4 Andrei Panoiu, “ Trei concursuri publice. Sistematizarea Pieței Palatului Regal”, in Arhitectura, 1943 - 1944, p. 30

Page 4: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

4

a fost nepotrivirea volumetrică și stilistică dintre acestea și palat.

Premiul 1. Bona Fide., Al. Zamfiropol

Locul 2 a fost cîștigat de proiectul S.P.Q.R., care propune închiderea laterală a pieței prin

niste clădiri ce vin în continuarea aripilor Palatului Regal, una dintre ele urmând a adăposti

Fundația. Printre cele două clădiri, în axul palatului, se propune deschiderea unei ample

perspective dinspre Bulevardul Brătianu, care ar satisface cerința de augmentare a

monumentalității clădirii principale. Ce s-a imputat acestui proiect a fost importanța redusă

acordată clădirii Fundației, care își pierde din individualitate prin această tratare. În ceea ce

privește circulația, aceasta urmează să se realizeze pe o arteră ce trece prin fața Ministerului de

Interne și prin fața Atheneului, care și aici dispun de propriile piețe. Registrul stilistic al

clădirilor propuse este clasicist, dar cele două corpuri care închid piața în arc de cerc, din cauza

necesității arterei ce trece prin fața Ministerului și a Ateneului, sunt mult prea înguste.

Premiul 2. S.P.Q.R., I. Țărușanu

Page 5: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

5

Accesul principal în Piață, se realizează, așadar, din Bulevardul Brătianu, iar accesele

secundare sunt cele marcate între noile corpuri propuse și aripile asimetrice ale Palatului.

Locul 3 a fost câștigat de proiectul “Minerva”, care are mai multe minusuri importante

atât în ceea ce privește circulatiile, cât și raportul cu palatul.

Premiul 3.Minerva, D. Marcu, E. Ricci

Înainte de toate, circulația principală în zonă, a fost adusă în spatele Fundației, ceea ce a

dus la o lărgime necorespunzătoare corpului destinat acesteia. La rândul său, acesta conține un

accent, aflat fix în axul palatului, iar frontul său este foarte lung și înalt, atribute ce îl fac să se

impună ca cea mai importantă clădire din întregul ansamblu al pieței. Totodată, piața este tăiată

de o circulație mult prea vastă și aflată foarte aproape de centrul său, ceea ce face dificilă aici

organizarea unor activități fără ca acestea sa fie întrerupte de trafic sau fără a disturba traficul

pentru obținerea unei bune desfășurări a evenimentelor din piață la anumite momente. Totodată,

Calea Victoriei pune în imposibilitate mascarea aripilor disimetrice ale Palatului.

Primele două mențiuni, sunt reprezentate de proiectele “Două cercuri” și “Victoria”.

“Două cercuri” repetă neajunsul întâlnit și în propunerea “Minerva” și anume, închiderea printr-

un front mult prea lung, ce intra în concurență cu fațada principală a Palatului. A doua soluție

propune o circulație prin fața Ministerului și a Ateneului, în timp ce prima încearcă să renunțe la

această variantă, prin crearea unei treceri de 65m, pe sub Fundație, fapt ce îngreunează utilizarea

parterului acesteia. Ambele proiecte propun ca cele două corpuri ce prelungesc aripile Palatului

Page 6: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

6

să vină pe acceași direcție ca acestea și, de aceea, disimetria nu este pe deplin ascunsă sau

corectată. În ceea ce privește stilul, proiectele ce au câștigat mențiunile, la fel ca și celelalte

prezentate până acum, optează pentru varianta ordonanței clasice.

Mentiune1. Doua cercuri, V.N. Nedelescu

Page 7: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

7

Mentiune 2. Victoria, C. Radulescu

Concluzii

Toate proiectele prezentate au propus ca modalități de închidere a pieței, două corpuri

care se aflau de cele mai multe ori pe aceeași direcție cu aripile Palatului, majoritatea proiectelor

nereușind astfel să mascheze disimetria. Calea Victoriei străpunge piața în toate cazurile, însă se

propune o a doua circulație, care să deservească Ministerul de Interne și Ateneul. Fundația

“Carol I” este al doilea factor important care ordonează spațiul propus. În majoritatea cazurilor

se optează pentru darea unei noi forme clădirii, însă aceasta intră de multe ori în competiție ca și

gabarit, lărgime a fațadei principale sau înălțime, cu palatul, ceea ce nu e o soluție fericită. În alte

situații, avem de a face cu două corpuri dintre care unul e rezervat Fundației, dar care nu este

suficient ca spațiu pentru activitățile care se desfasoară acolo. În toate cazurile, registrul stilistic

este același cu cel întâlnit în cazul palatului, păstrându-se un caracter unitar guvernat de

ordonanța clasica în tot ansamblul. Dificultatea de a îngloba spațiile din fața Ministerului de

Interne și pe cel din fața Ateneului în Piața Palatului a dus la propuneri de 3 piețe, legate într-o

compoziție unitară.

Page 8: Concursul Pentru Piata Palatului Regal

8

Bibliografie

Lascu, Nicolae, “Un secol de evoluție urbană” în: Arhitectura, nr. 1-2, 1998

Panoiu, Andrei, “Concursuri publice” în: Evoluția orașului București, Ed. Arhitext, București:

2011

Panoiu, Andrei, “Trei concursuri publice. Sistematizarea Palatului Regal” în: Arhitectura 1943-

1944

Scoffman, Ernie, Machedon, Luminita, “City in a Garden” in Romanian Modernism: the

Architecture of Bucharest 1920 - 1940, Ed. Mitt Press, London: 1999

Surse web:

“Despre Piața Palatului Regal”, la http://armyuser.blogspot.ro/2010/05/despre-piata-palatului-

regal.html , data 15 dec. 2012, orele 16