serie nouã • anul I • nr. 7 • 16-31 decembrie 2002 • 10 ... · e de neglijat nici faptul...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

interviuLászló Ferenc

serie nouã • anul I • nr. 7 • 16-31 decembrie 2002 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

Graficã de Pavel Botezatu

Un scenariu deC.C. MLINARCIC

dupã Bezna de L. ANDREEV

2 TRIBUNA • nr. 7 • 16-31 decembrie 2002

C înd n-are omul bani de distracþii felurite,anunþate cu surle ºi trîmbiþe de-a lungul ºide-a latul mass-media, se retrage cuminte

la domiciliul personal ºi se înfruptã din programeleTV, radio, mai rar dintr-o carte. Cã nu se ºtie deunde sare iepurele; ºi a sãrit viguros nu cu multezile în urmã, chiar pe postul public de radio, cînd,cu o voce suavã foarte, o doamnã anunþa iminenþaunui program astfel: „În zilele urmãtoare careurmeazã...“! Sã recunoaºtem, ca ascultãtor atent eºtiînfrînt în ultimul hal, pus la podea definitiv, pînã ºicu o grãmadã de bile rotofeie te descurci mai uºordecît cu zilele astea capricioase de mama focului,atît de „urmãtoare“ încît nici nu mai e sigur ce va fifiind cu ele. Tot un soi de distracþie poate fi mersulcu trenul; da, sigur, ne obiºnuisem cu tot felul decerºetori, cu tinerii intrînd deciºi în compartimenteºi plasînd pe banchete pixuri, jucãrele, mãrunþiºuriînvelite în celofan. Acum e altfel: mai puþinii cãlã-tori sunt îmbiaþi cu cele mai diverse produse,culoarele destul de urît mirositoare par niºte tîrguriambulante, se vinde bere, cafea, napolitane, cioco-latã, bibelouri, genþi de voiaj, cãrþi de rugãciuni;dar, de la doi tineri se poate achiziþiona ºi un obiectdelicat, prezentat dupã cum urmeazã: „De vînzare– piele finã – spalã, uscã, escitã“. Fiecare din cei doijuni negustori poartã, pe cîte un braþ, numeroasefîºii de piele (ei pretind cã ar fi de cãprioarã), destulde subþirele ºi cu ceva anemic în ele; cã spalã ºiuscã – se mai poate închipui, dar cum reuºescbietele de ele sã mai ºi „escite“ e tare greu de imagi-nat, mai ales cum atîrnã aºa, moarte-coapte. La sol,alte minuni: un bal al bobocilor; se ajunge la mo-mentul esenþial al alegerii prinþesei balului; ºi se

alege o domniºoarã scundã, bondoacã, posesoareaunor ochelari mai impunãtori decît bunã parte dinformele feminine arãtate; bobocii, îndureraþi defaptul cã atîtea colege de-a dreptul apetisante aufost ignorate, s-au interesat cum de a cîºtigat grã-suþa ochelaristã. ªi au aflat: tatãl din dotare livrasemai-marilor facultãþii în cauzã 80 de milioane, pen-tru petrecere ºi nu numai. Auzind cum i s-au lun-git picioarele ºi i s-au subþiat talia nevinovatei oche-lariste, vreo doi boboci au ajuns la concluzia cã nule mai rãmîne de fãcut altceva decît sã studiezecum pot ajunge mai repede în Noua Zeelandã. ªiuite aºa, datoritã contribuþiei financiare substanþialea unui pãrinte generos, o miss cam durdulie numai adunã în jurul ei falnicii colegi, ci îi face sã-ºidoreascã sã ajungã la capãtul Pãmîntului. Acum nue de neglijat nici faptul cã tinerii cu pricina ar fidestul de defavorizaþi ºi din alt punct de vedere: ac-cesul la studiu se restrînge pe-aici, nu numai dinpricina preþurilor cãrþilor, dar nici aºa nu mai euºor, dacã s-a ajuns sã fie prãdatã Editura Humanitasde vreo 3.000 de titluri. La începutul acestui saloneram vrãjit de o ispravã radiofonicã. ªi la final e totaºa: o reclamã abundent difuzatã vorbeºte de ce-naclul Euridice, loc de unde s-ar remarca sumedeniede „poeþi ºi scriitori“; nu este exclus sã se împartã ºibieþii elevi în consumatori distincþi, fie de manualecu poeþi, fie de altele, cu alte soiuri de autori. Cumsã nu te doarã asemenea discriminare cînd ziarelene anunþã cã securiºtii ºtiau foarte bine cã AnaBlandiana e scriitoare, autoare a celebrului motanArpagic?!

n

nMihai Dragolea

salonul defavorizatului

Constantin Pavel

Ciobanii venirã de la stânãcu floarea gerului în lânã.Dupã ce mielul l’au pus josse închinarã lui Hristos.

Deasupra îngerii – grãdinãdin lujeri înflorind luminã,iar stele s’au oprit în roicând magii au venit apoi;

vistierii, legate’n brâie,cu aur, smirnã ºi tãmâie.Se aplecau, pân’ la pãmânt,spre ieslea cu odorul sfânt.

ªi iatã Maica’n întristareIrod toþi pruncii vrea sã-omoare.Miroase a eucaliptºi sânge’n drum pânã’n Egipt.

Flãcãri ºi foc de caravane,(cum nu se scrie în icoane)ºi dupã sãptãmâni de drum –amiazã’n jaragai ºi scrum.

Cum ea s’ar vrea sã-i fie norul,pâine sã-i mistuie cuptorul!Un strop de apã, Doamne, dã-I,striga ecou prin pãlãlãi.

Iar Pruncul întinzând o mânã,þâºni izvorul crud, fântânã,ºi’ntr’un picior – un palmiercu deasa-i umbrã pân’ la cer.

Sunt clipe’n acatiste rarecând sunt fântânã ºi îmi parecã Dumnezeu, lângã ghizdea,din mine chipul Lui ªi-L bea.

nKitchener, Ontario, Canada

Colindul fântâniin Dumitru Ichim

„Piele finã – spalã, uscã, escitã“

TRIBUNA • nr. 7 • 16-31 decembrie 2002 3

editorial

D upã cum constata Mircea Anghe-lescu în erudita sa lucrare Litera-tura românã ºi Orientul (1975), la

noi jurnalul de cãlãtorie apare abia în secolul al XIX-lea. Indiferent cã româniicãlãtoresc în scop instructiv sau fac voia-juri de purã delectare, pasiunea notelorde cãlãtorie apare abia în perioada paºop-tistã. Scriitorii paºoptiºti (Heliade, Bolin-tineanu, Voinescu II) sunt cei ce adoptãjurnalul de cãlãtorie ca formã literarãmenitã sã constituie un „suport al recrimi-nãrilor lor împotriva unei soarte nedrep-te“, cu atât mai mult cu cât unii dintrefoºtii revoluþionari sunt siliþi sã se exilezeîn urma eºecului miºcãrii de la 1848. Tre-buie amintit ºi cazul lui Nicolae Filimon,cel care cãlãtoreºte în chip de rafinat dile-tant, cu o privire mereu iscoditoare, dor-nicã de instruire, preocupat sã vizitezeoraºe ºi muzee, sã se contamineze de civi-lizaþia occidentalã ºi sã propunã modele.

Tot paºoptiºtii au fost printre primiicare au avut revelaþia Orientului, ca en-titate geograficã ºi spiritualã distinctã, catopos literar guvernat de alte tradiþii de-cât cele europene, iar revelaþia aceasta euna de ordin livresc. Ca ºi în alte cazuri,modelul jurnalului de cãlãtorie e preluatde la romanticii francezi. Unul din ceimai avizaþi cãlãtori ai noºtri e, indiscuta-bil, N. Kogãlniceanu, ale cãrui Note decãlãtorie descriu bogãþia spiritualã ºi viva-citatea ibericului. Scriitorul e capabil sãsurprindã diferenþa specificã, subliniindmoºtenirea civilizaþiei maure. Kogãlni-ceanu are deja sensibilitatea ºi imaginaþiaunui cãlãtor bine informat asupra culturiiarabe ºi a religiei islamice, are capacitateade a recepta peisajul din unghi estetic, cuaccentuarea contrastelor ºi a culorii locale.

Jurnalul ca text ce depãºeºte înregistra-rea contabiliceascã a faptelor, consemnateneselectiv, gãseºte în rafinatul Alecsandriun alt reprezentat de marcã. Spre deose-bire de însemnãrile prolixe ºi digresive alelui Bolintineanu din Cãlãtoria în Palestina ºiEgipt (1856), cu excursuri pedante în isto-ria civilizaþiei, notele de cãlãtorie ale luiAlecsandri sunt cele ale unui estet rafinat.Poetul se dovedeºte aici un veritabil ro-mantic, ce surprinde specificul peisajuluinord-african printr-un mozaic de impresiiºi însemnãri anecdotice, întrerupt de scur-te povestiri sau de referinþe cãrturãreºti. Elconsemneazã „mãreþul spectacol“ al soareluice acoperã cu o „luminã feericã lanþulmunþilor Uadras“, mediteazã filozofic asupracreºterii ºi descreºterii civilizaþiei. În alte

pagini reþine fizionomii de beduini, dearabi ºi evrei, surprinde psihologia chiefu-lui oriental, face observaþii sociale pãtrun-zãtoare. Scrisã în urma vizitãrii Maroculuiîn 1853, Cãlãtoria în Africa a lui Alecsandriconstituie primul jurnal de cãlãtorie domi-nat de confesiunea tipic romanticã. Scrii-torul e, la noi, primul ce are disponibilitatepentru cãlãtoria vãzutã ca descoperire aunui peisaj psihologic sau geografic. Auto-rul vestitelor Pasteluri posedã apetit pentrusondarea necunoscutului, a spaþiilor înde-pãrtate. Înaintea lui Macedonski, Alecsan-dri are revelaþia pustiului ca spaþiu iniþiatic.Tot un paºoptist, de astã datã unul foartepuþin cunoscut, Al. Christofi, vizitândEgiptul piramidelor e fascinat de priveliº-tea nemãrginitã, cu „infinitul cer ºi nisip ºiputerea nemãrginitã a lui Dumnezeu“.

Poate cã nicãieri în literatura noastrãnu apare mai pregnant acest topos al pus-tiului ca în poemul Noaptea de decembrie allui Macedonski, în care cãlãtoria emiruluiprin deºertul calcinat e echivalentã cu ocãutare obstinatã a absolutului. Veºnicsfâºiat între elanuri contrare, poetul mo-dern nu-ºi mai gãseºte locul într-o socie-tate filistinã, dominatã de materialismulvulgar al societãþii de consum. Uneori îºicautã un refugiu în deºert, reactualizândpostura simbolicã a emirului macedon-skian sau a eremiþilor din vechime. Nu alt-fel procedeazã, mai aproape de noi, braºo-veanul Nicholas Catanoy în jurnalele sale,dar mai ales în volumul Tu pourrais réveillerla lumière qui sépare, apãrut în colecþia Jalons(Paris, Barre & Dayez Editeurs, 1986). Cu o prefaþã a poetului Jean-Paul Mestas,aceastã scriere inclasificabilã e rezultatulunei cãlãtorii iniþiatice în deºert. Dacãuniversul exterior este un analogondesãvârºit al fiinþei umane, cum credea

romanticul Novalis, pentru Nicholas Ca-tanoy pustiul, ca simbol ambivalent, e oimagine perfectã a spiritului sãu contra-dictoriu. Originalul poet e, de altfel, unveritabil globe-trotter, care conferenþiazãîn India despre Rimbaud, viziteazã Chinaºi Egiptul, strãbate toate continentele, mâ-nat de un neºtiut demon al curiozitãþii.Catanoy se înscrie în rândul acelor româniobligaþi sã se exileze în urma instaurãriicomunismului. Perioada dictaturii a fost oparantezã funestã a istoriei naþionale, carea provocat cea mai masivã migraþie româ-neascã a tuturor timpurilor. Istoriile noas-tre literare consemneazã prezenþa unorscriitori români în Australia, Noua Zee-landã, Hawaii, America Latinã, Israel,Suedia etc.

De voie, de nevoie, românii cãlãtorescîn ultima jumãtate de veac mai mult decâtîn alte perioade. Inevitabil, jurnalele ºi no-tele de cãlãtorie apar în vremea din urmãcu o frecvenþã mult mai mare. În ciudafaptului cã televizorul ºi cinematograful neaduc în casã imagini din lumea întreagã,pasiunea de a cunoaºte pe viu miracolelecivilizaþiei sau ale naturii a rãmas intactã.Un confrate cãlãtoreºte în China, altul sedeplaseazã în Canada ºi Mexic, revenindcu note pline de farmec ºi pitoresc. Alþiiadmirã America de la înãlþimea ameþitoarea Gemenilor, prãbuºiþi în urma ataculuiterorist de la 11 septembrie. Amintitelenote de cãlãtorie dovedesc cã, în fond,efectele mondializãrii îºi fac simþitã pre-zenþa ºi în acest domeniu al literaturii. Cãunii au posibilitatea de a cãlãtori doar înjurul camerei sau în regiuni ale imaginaru-lui, cã delegaþiile trimise de Uniunea Scrii-torilor sunt formate din aceleaºi figuriclientelare, asta e o altã poveste.

n

A cãlãtorin Ion Cristofor

Constantin Pavel


cartea

ION VLADÎn labirintul lecturii

Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1999

U nivers plural, lectura convoacã în acelaºispaþiu de joc, înþeles ca spectacol allumilor, meditaþia, fascinaþia ºi plãcerea,

spune Ion Vlad în pagina de deschidere a volu-mului În labirintul lecturii. O primã secvenþã aacestei cãrþi construite pe paliere, cu deschiderilargi, în amfiteatru, va aduce în discuþie studiullui Roland Barthes, Plãcerea textului, demers axatpe conceptul de semnificanþã (egal cu sensul înmãsura în care e produs în chip senzual), princi-pala ºarpantã teoreticã în procesul de explicitare adialecticii intertextualitãþii. Ion Vlad vorbeºte ast-fel despre memoria ºi explozia semnicã a uneicãrþi, ceea ce înseamnã cã textul are darul extraor-dinar de a reedita trasee mai vechi, simultan cugestul unor prefigurãri, adicã de a configurapeisaje în miºcare, dar mai ales geografii în trans-parenþã:

„Lecturile noastre au darul extraordinar de a chema, de a provoca ºi de a descoperi cãrþile de mai de mult

ºi de a anunþa, premonitoriu, viitoarele opere ale lumii.[...] cartea cititã se explicã prin alta, anterioarã, sau,dimpotrivã, cartea de odinioarã se redescoperã altfel

prin impactul adesea uimitor cu cãrþile contemporane nouã“.

Cu alte cuvinte, textul îºi creeazã continuuprecursorii, ideea formulatã aici amintind scena-riul imaginat de Borges în legãturã cu romanultotal, de tip regresiv. Spaþiul în care se defineºtedestinul unei cãrþi nu poate fi astfel decît inter-stiþial, între memorie ºi preomoniþie, nostalgie ºi provocare, amprentã ºi proiect.

Pe acelaºi model al universului activ, în per-petuã re-facere se articuleazã ºi experienþa întot-deauna pluralã a lecturii. Ea presupune conexi-uni, anticipãri ºi reveniri, înnoiri prin rememo-rãri, jocuri parodice ºi trasee iniþiatice, dar maipresus recunoaºterea unui text multiform, „carteacãrþilor“, arhetipul construit din totalitatea cãr-þilor. Revenim mereu la o carte, a cãrei inter-pretare îngemãneazã apropierea ºi despãrþirea de text:

„Modelul e o carte: revenim la ea, tindem sã o depãºim, iar transcenderea ei înregistreazã actul permanentei înnoiri a lecturilor prin rememorarea

celor anterioare“.

Aceastã continuã reeditare nu înseamnã însãevident repetiþie monocordã, pentru cã procesullecturilor stratificate creeazã momente insulare,unice ºi particularizate, în temeiul cãrora se vorrealiza niciodatã definitivele osmoze. Iatã de ceIon Vlad va vorbi despre prezenþa unor „texte fun-damentale“ care reclamã „experienþa totalã“ a uneilecturi „practicate în tãcere“, adicã despre „un ceremo-nial ºi un act investit cu funcþia esenþialã a celebrãriicãrþii prin lecturi repetate“.

Înaintînd în secvenþe ritmice atent controlate,comentariul profesorului Ion Vlad impune prinamplitudinea lecturii, ca ºi printr-o calitate spe-

cialã a scriiturii (aceeaºi pe care o fãceau transpa-rent ºi cursurile þinute la Facultatea de Litere); arfi vorba despre o retoricã spectaculoasã, cu multi-ple desfaceri în sertare ºi recadrãri insolite, cutrãdãri ale firului principal al discursului înfavoarea unor neaºteptate paranteze-ferestre cenu uitã însã niciodatã sã se reaºeze în logica ºiordinea ansamblului. Existã apoi un rãspuns ime-diat pe care textura învãluitoare ºi o anume car-naþie a comentariului îl aduc geometriei ceprezideazã construcþia. Vorbind despre un spaþiuprivilegiat al asumãrii textului, criticul Ion Vladpropune de fapt scene de joc în care graniþa din-tre spectator ºi actor se ºterge, distanþa dintre per-sonaj ºi cititor se dizolvã, fãcînd posibil scenariulunor reciprocitãþi fecunde sau a ceea ce autorulnumeºte „un teritoriu deschis jocului liber al imagi-naþiei“:

„Lecturile sînt în cãrþi, iar cãrþile descind din lecturilecare alcãtuiesc literatura. Sînt Biblioteca ºi modelul

originar care depun mãrturie pentru a provoca mereucãutarea cãrþii, neobosita ei cãutare. [...] abordarea

fenomenologicã a lecturii evolueazã spre edificarea unuispaþiu privilegiat al asumãrii textului, spaþiu al cititoru-

lui, suveran absolut al acestui teritoriu deschis joculuiliber al imaginaþiei, unde fantezia provoacã recreareaFicþiunii concepute ca Univers increat. E calea spre

aventura receptãrii plurale a Cãrþii“.

Cu atît mai evidente devin aceste caracteristiciale discursului critic al profesorului Ion Vlad cucît volumul propus nu este consacrat unei temeunice ºi nici unui singur autor. Cartea traverseazãteritorii multiple, invocã protagoniºti ºi traduceipostaze diverse ale subiectului ºi vocii auctoriale,inspecteazã falii sau contexte temporale diferite.paginile ce fac sumarul acestui volum recupereazãstudii, eseuri sau comentarii apãrute dupã anii ’90în reviste literare laolaltã cu cîteva texte ineditedeconspirînd aceeaºi magie a spectacolului lec-turii în care luciditatea regizorului întîlneºte pasiunea ºi elocvenþa actorului. O confesiune a autorului este în acest sens mai mult decît sugestivã:

„În realitate, paginile semnate de autorul acestei cãrþi auînsemnat lecturi, texte puse sub semnul emblematic al

spectacolului interpretãrii teoretice ºi critice“.

Simptomatic îmi apare în acest context chiarºi titlul unui studiu dedicat lui Al. Rosetti, în careaccentul cade evident pe mimica actorului (auto-rului) invocat: Zîmbetul etern al lui Al. Rosetti , sauun alt titlu deconspirînd gustul pentru recuzitateatralã, Mãºtile provocãrii, mãºtile sfidãrii, ºi pre-faþînd un excelent comentariu la textele detinereþe ale lui Eugen Ionescu apãrute în presã,sub forma intervenþiei, articolului, eseului,cronicii, anchetei, interviului, polemicii, confe-siunii sau fragmentului de jurnal. De altfel,interesul pentru teatrul lui E. Ionescu se reafirmãîn studiul consacrat poeticii ionesciene, caredeconspirã un sincretism al limbajelor surprinseîn reþele complexe (cuvînt-gest-pantomimã-obiect etc.), dar mai cu seamã o arhitectonicã se-verã dispusã sã-ºi demonteze articulaþiile pentru ale reface ºi a le retrãi lucid ºi dramatic. Iatã apoi,respectînd seducþia parantezelor aduse de vîrste

mai vechi ale literaturii, un alt spectacol jucat ºiregizat de Ion Creangã, autor care traduce vîrsteleºi anotimpurile în „ceremonial existenþial“,mizînd pe efectele miºcãrii ºi ale privirii, ale su-gestiei plastice cu concreteþe scenicã. Alte douãcomentarii, Spectacolul textului narativ ºi Spectacolulhilar al lumii, primul despre Ianus, cartea cuarabescuri nu întotdeauna convingãtoare a luiEugen Barbu, iar cel de-al doilea despre „infra-realitatea“ hrãnitã de echivoc, ambiguitate ºiabsurd a lui Dumitru Radu Popescu, vorbesc ºiele de la sine despre fascinaþia scenei, înþeleasã caspaþiu deschis, al rostirii ºi receptãrii, dar mai alesca spaþiu-prag. Nu insist asupra celorlalte texte cefac cuprinsul volumului lui Ion Vlad deoareceprioritarã mi se pare semnalarea faptului cã auto-rul propune cu aceste comentarii o metaforã, tex-tul ºi geografiile imaginare trãind aici seducþiacorporalizãrii. În materialitatea scenei se deschidepeisajul, în decorurile care se fac ºi se desfac setrãdeazã adîncimi, perspective, cãlãtorii, în miº-cãrile cortinei se deconspirã magia momentului(de ce nu ºi fascinanta miºcare dublã, de flux ºireflux, ridicare ºi cãdere a sîngelui?), în dicþiaactorului ºi în luciditatea regizorului transparegestica adesea paradoxalã a scriitorului, retorica ºi reveriile sale.

Cum paradoxalã ºi complexã îmi apare per-sonalitatea profesorului ºi criticului Ion Vlad.Auster ºi reþinut, controlat ºi sever, autorul volu-mului În labirintul lecturii are întotdeauna eleganþaºi pregnanþa rostirii într-un ceremonial al lecturiiîndelung exersat ºi pe deplin asumat. Accenteleafective prezente în unele texte (cel consacratIoanei Em. Petrescu, de pildã) nu fac decît sãconfere un relief aparte comentariului, sã-l aducãîn zona vie, a remodelãrilor ºi prefacerilor. Fer-vorile lecturii ºi luciditatea scrierii se lasã uºordeconspirate. Acest fapt ar fi doar unul dintremotivele pentru care în ceremonialul lecturiidescris ºi practicat de profesorul Ion Vlad figuracare se impune e deopotrivã cea a unui regizor,aglutinînd ºi rolurile de actor ºi spectator, ca ºi,mai ales, a unui neobosit oficiant al unui ritsecret.

n

n Diana Adamek

Ceremonialul lecturii

Tatiana Dumitrescu


VASILE MUSCÃÎncercare asupra gândirii româneºti

Editura Grinta, 2002

F ost student, discipol ºi urmaº la catedrã alaceluia care a fost gânditorul ºi neuitatulnostru profesor D.D. Roºca, – mentorul

multor generaþii de profesori ºi lucrãtori în alefilosofiei –, Vasile Muscã este un reputat specialist,titular al disciplinei de istoria filosofiei universale(antice ºi medievale) de la Universitatea „Babeº-Bolyai“. Însã, cu egalã competenþã, Domnia sa esteabilitat ºi în filosofia româneascã. Dovadã esteprestaþia sa ºtiinþificã ºi publicisticã de pânã acum:doctoratul în filosofie (1974), cu lucrarea Kant ºigândirea junimistã de la T. Maiorescu la I. Petrovici ,Filosofia ideii naþionale la L. Blaga ºi D.D. Roºca, D.D.Roºca ºi Hegel, o seamã de studii ºi articole, iar acumvolumul Încercare asupra gândirii româneºti. Încât,având în vedere priceperea ºi competenþa cu careprofesorul de filosofie universalã cerceteazã filoso-fia româneascã, ajungi la concluzia cã, desigur, ceamai obiectivã ºi onestã cale spre filosofia proprieinaþiuni are (sau ar trebui sã aibã) ca punct de ple-care, perspectivã ºi reper continuu filosofia univer-salã. Aceastã concepþie, aplicatã de autorul nostru,prezintã între altele avantajul cã te fereºte deentuziasmul facil ºi improductiv faþã de valorilenaþionale, amintindu-þi mereu ce este ºi cum trebuie sãfie adevãrata filosofie.

„Încercarea“ domnului V. Muscã debuteazã cuo discuþie, cu o clarificare necesarã (mai mult: in-evitabilã) asupra poziþiei filosofiei româneºti faþã despecificul etnic (românesc). Meritul autorului estecã, referindu-se bunãoarã la decalajul dintre culturaºi filosofia româneascã ºi cultura ºi filosofia univer-salã, nu s-a lãsat sedus nici de justificãrile defetisteºi paseiste de tipul „aºa ne-a fost scris“, nici de exal-tãrile, mai vechi sau mai noi, de naturã protocro-nistã, pe tema virtuþilor creatoare autohtone (inclu-siv în materie de filosofie). Pentru Domnia sa, „ºan-sa cea mai generalã dar ºi cea mai sigurã de validare înviitor a filosofiei româneºti o întrezãrim în împrejurarea caea sã-ºi asume sarcina de a constitui o instanþã criticã, apli-catã asupra a tot ceea ce putem considera ca fiind efect alspecificului naþional. Filosofia româneascã trebuie sã se rea-lizeze ca ºi conºtiinþã criticã a specificului nostru naþional“.Aceastã opinie-concluzie poate sã fie reþinutã atâtpentru valoarea în sine a ei, cât ºi datoritã faptuluicã, încã de la începuturile sale calificate, filosofiaromâneascã s-a definit ca „instanþã criticã“ faþã decultura naþionalã (T. Maiorescu).

Cititorul cât de cât iniþiat în filosofia româneas-cã rãmâne întrucâtva nedumerit faþã de extensiuneaistoricã acordatã aici gândirii româneºti (peste tot,prin „gândirea româneascã“ trebuie sã înþelegemfilosofia româneascã). Aceasta nu începe cu Învãþã-turile lui Neagoe Basarab, cu D. Cantemir sau cuªcoala Ardeleanã, – aºa cum ne-au obiºnuit puþi-nele istorii ale filosofiei româneºti –, ci cu generaþiade la 1848: S. Bãrnuþiu, N. Bãlcescu, M. Kogãl-niceanu ºi ceilalþi – „paºoptiºtii“ – grupaþi cu toþiisub titlul generic „Etapa pre-filosoficã“. Deºi toþiaceºtia – Bãrnuþiu în special – au marele merit de afi aplicat, putem sã spunem revoluþionar, principiileuniversal-valabile ale raþiunii filosofice ºi juridice lacondiþiile ºi necesitãþile româneºti, întemeietoriiadevãraþi ai filosofiei noastre sunt T. Maiorescu, V. Conta, A.D. Xenopol ºi Mihai Eminescu. Aceºtigânditori, de formaþii diferite (filosofie, drept,

istorie), au totuºi ca numitor comun, argument alprofunzimii ºi originalitãþii operei lor, filosofia. Toþiaceºtia au practicat, în felul lor, filosofia dupã mo-delul european, prin contactul direct, la sursã, cuproblemele ºi autorii acesteia. Astfel, încât, chiardacã împrejurãrile propriei biografii, respectivnecesitãþile culturii româneºti i-au îndrumat adese-ori pe alte meridiane de viaþã spiritualã ºi politicãale þãrii de atunci, ei au fost gânditori de formaþieeuropeanã, filosofi autentici, care „au gândit decapul lor“. Atât în scrierile propriu-zis filosofice, câtºi în creaþia lor ºtiinþificã ori literarã, ei au acordatfilosofiei o poziþie centralã, iradiantã B.P. Hasdeuspunea (în 1889) despre Eminescu cã a introdus înpoezie adevãrata cugetare ca fond ºi adevãrata artãca formã.

Vârsta de maturitate a filosofiei româneºti s-aîmplinit prin realizãrile „generaþiilor interbelice“.Este îndeosebi linia gânditorilor de facturã acade-micã, maiorescianã: P.P. Negulescu, ConstantinRãdulescu Motru, I. Petrovici, cãrora li se adaugã L. Blaga, M. Florian, D.D. Roºca sau ºcoala lui NaeIonescu: M. Vulcãnescu, M. Eliade, E. Cioran, C. Noica. Aceste generaþii, având o puternicã con-ºtiinþã a identitãþii lor în raport cu perioada ante-rioarã, cautã sã se defineascã, exemplar, în cadrulculturii naþionale româneºti ºi în filosofia univer-salã. Profunzimea ºi diversitatea orientãrilor filo-sofice româneºti din aceastã perioadã, numitã a„Marii Uniri“, confirmã profesionalizarea gânduluiºi scrisului filosofic românesc, unitatea în diversi-tatea lui creatoare. O unitate asiguratã de preemi-nenþa atitudinii filosofice, uneori personale ºi denivel european, faþã de problemele discutate.Autorii în cauzã nu se mulþumesc sã încorporezeinventare de idei ale altora, nici sã le comenteze lanesfârºit, ci exprimã concepþii originale: „Dacã pen-tru cultura ardeleanã problema era de a-ºi face auzit tim-brul specific în noul curent al spiritualitãþii româneºti între-gite, în faþa acesteia din urmã stã ca un imperativ de ostringentã actualitate ºi acutã responsabilitate, datoria de aînãlþa cultura româneascã pe o nouã treaptã a ascensiuniisale, la un nivel european“.

Ultima parte a lucrãrii este consacratã autorilorpostbelici de filosofie. Este epoca în care sistemulpolitic totalitar, suprimând condiþiile de exprimareliberã a gândirii, a impus, exclusivist, o singurãfilosofie, aceea „marxist-leninistã“ – completatã ºidezvoltatã ulterior cu o „contribuþie naþionalã“:concepþia PCR, a tovarãºului... În aceste condiþii„de dictaturã politicã a partidului unic ºi dictaturã afilosofiei unice, dialogul fertil, ca cea mai eficientã metodãde dezvoltare a gândirii, este înlocuit cu monologul steril, ce se consumã pe sine însuºi“. V. Muscã descrie, în liniiesenþiale, direcþiile de evoluþie a gândirii filosoficeromâneºti, aflatã în ultimele decenii la o gravãrãspântie: poziþia faþã de creaþiile anterioare ºi pro-pria conºtiinþã, respectiv exigenþele materialismuluidialectic ºi istoric. În aceste condiþii, unii dintremarii autori interbelici se consacrã transpunerii înlimba românã a unor opere capitale din cultura ºifilosofia universalã. L. Blaga îi traduce pe Goethe(Faust) ºi Lessing, D.D. Roºca pe Hegel, M. Florianºi Dan Bãdãrãu pe Aristotel, N. Bagdasar pe Kant,C. Noica pe Platon etc. Aceiaºi autori, precum ºialþii, se consacrã unor studii de istoria filosofieiromâneºti ºi unviersale. O menþiune aparte pentruC. Noica, gânditorul care, continuând preocupãriinterbelice (M. Vulcãnescu), propune elaborareaunei filosofii româneºti care sã valorifice experienþaspiritualã a poporului român implicatã în zestrea salingvisticã.

Lucrarea lui Vasile Muscã este o pledoarie pen-tru autenticitate în filosofie, autenticitate dedusã dincercetarea filosofiei româneºti. „Încercarea“ sa ates-tã faptul cã aceastã gândire, exprimând realizãrile ºisperanþele culturii româneºti în raport cu univer-salul filosofiei, a fost nu numai contemporanã cuaceastã filosofie, ci ºi o parte ireductibilã a ei. Carteae scrisã limpede, în bunã tradiþie maiorescianã,atractiv chiar, cu respect ºi dragoste faþã de gândireaautohtonã, dar ºi cu discernãmânt critic faþã de ea.

Un cuvânt ºi pentru tânãra Editurã Grinta. Înlimba italianã – aceea vorbitã în Sicilia – „grinta“înseamnã forþã, putere. Îmi place sã cred cã forþaacestei edituri va fi conferitã în special de lucrãri-le de filosofie, de gândire autenticã ºi personalã.

n

n Eugen S. Cucerzan

Vârstele filosofiei româneºti

Doru Axinte


VLADIMIR WERTSMANRomanians in the United States and Canada.

A Guide to Ancestry and Heritage Research, 2001

V ladimir Wertsman este seniorul ºi autorulcel mai cunoscut, în Statele Unite, al unorremarcabile lucrãri de referinþã dedicate

românilor-americani. Publicã prima cronologie asurselor documentare privind moºtenirea noastrãcultural-istoricã peste Ocean în 1975 (The Roma-nians in America, 1748-1974), urmatã, în 1980, de o cercetare mult amplificatã, incluzînd emi-graþia canadianã (The Romanians in America andCanada). Pânã de curând, acest campion al ele-ganþei ºi al onestitãþii ºtiinþifice, cãutãtor pasionatde izvoare ale spiritualitãþii româneºti într-o civi-lizaþie fundamentatã aproape exclusiv pe ideea devaloare, era, vorba poetului, un solitar al gânduluifrumos. Cu atât mai admirabil e ataºamentul sãu,deopotrivã sentimental ºi academic, pentru unsubiect redescoperit în toatã complexitatea ºidimensiunea lui abia în ultimii ani (volumele deeseuri ale lui Alexandru Nemoianu, Cuvinte despreromânii-americani, I-II, 1997-1999, au avut, în acestreviriment al interesului pentru modelul exis-tenþial românesc, un rol esenþial).

E de precizat, pe de altã parte, cã VladimirWertsman, fost bibliotecar principal la New YorkPublic Library, consultant pentru Harvard Ency-clopedia of American Ethnic Groups (1980) ºi, înperioada 1978-1984, pentru Centrul de Studii alPublicaþiilor Etnice de pe lângã Kent State Uni-versity, e pânã acum singura sursã autoritarã de

informaþie despre comunitatea etnicã româneascãdin Statele Unite în importante reviste de specia-litate sau volume multiculturale (Gale Encyclopediaof Multicultural America, 1995, 2000; The Encyclo-pedia of New York City, 1995 etc.). O bibliografieadnotatã pe aceeaºi temã (Romanian Americans inthe Year 2000), în mai multe capitole de folclor,prozã, poezie, criticã literarã, filosofie, teatru,muzicã, presã, picturã, sculpturã etc., a fost publicatã în Bulletin of Bibliography (martie, 2002),ca moment de fericitã întâlnire cu istoria la 250de ani de prezenþã ºi realizãri româneºti pepãmânt american.

Ultimul volum (Romanians in the United Statesand Canada. A Guide to Ancestry and Heritage Re-search) e o sintezã documentarã a eforturilor depânã acum ºi o premierã pentru rostul mai adâncal evenimentului editorial. Dedicatã, la apariþie,zilei naþionale a României, cartea se voia nunumai o punte de comunicare între douã culturi,ci ºi una de comuniune între sufletele lor. Vladi-mir Wertsman este omul faptelor, al informaþieiexacte ºi al adevãrului dedus din puterea deconvingere a documentului: el nu aproximeazãnumãrul de români din Statele Unite (în imagi-naþia multora peste un milion!), ci valorificã, înobiectivitatea lor, datele recensãmântului (cifraexactã: 365.544, în 1990); nu din comunicãrisumare transcrie numele primilor imigranþi ºi alefamiliilor lor, ci consultã lista pasagerilor de pevasele transoceanice; nu din istoria oralã îºi iainformaþia, ci din sursele primare, credibil veri-ficate în timp.

Excursul documentar, firesc, debuteazã cu uncompendiu de istorie româno-americanã: origi-

nile (primul imigrant, atestat în corespondenþalui Franklin, Samuel Damian, a ajuns în StateleUnite în prima jumãtate a secolului XVIII), va-lurile succesive ale emigraþiei, pânã în 1990;fenomenul de integrare (tradiþii, obiceiuri, sãrbã-tori, religie), relaþia cu þara veche, activitãþi socia-le, politice sau de utilitate publicã etc. O schiþã devariate contribuþii româneºti în literaturã, televi-ziune, teatru, film, ºtiinþã, tehnologie, sport ºiarte vizuale încheie aºa-zisul eseu introductivprin contribuþia informaþiei aduse la zi din GaleEncyclopedia of Multicultural America (2000). Ceeace urmeazã sunt date indispensabile cercetãtoru-lui interesat de evoluþia sinuoasã ºi adeseori dra-maticã, nu de puþine ori convulsivã, a comunitãþiiromâneºti din Statele Unite. Literaþi, istorici sausimpli iubitori de genealogie vor gãsi aici statis-tici, hãrþi, nume de lideri, organizaþii ºi periodice,biografii ºi autobiografii, arhive de familie ºiarhive publice, biblioteci cu fond de carte româ-neascã, bibliografii (rãzboiul civil, militari româniîn armata americanã), biserici, parohii ºi mãnãs-tiri, un incredibil arsenal de date în aºteptareacelui pregãtit sã preia ºtafeta dificilelor investigaþiide patrimoniu spiritual.

În lumea moºtenirii româneºti din America,strãinul necunoscãtor de limbã ºi culturã românãva intra dupã o prealabilã familiarizare cu alfa-betul, gramatica, onomastica ºi pronunþia englezãa unui numãr de cuvinte esenþiale. Appendixullingvistic, fiind mai întâi o provocare, este ºi celce lasã mai pregnant cititorului sentimentul delucrare desãvârºitã prin necesara lui participareafectivã. Vladimir Wertsman a pus temelia uneiconstrucþii pe care de abia urmeazã s-o înzestrãmcu pasiunea, vrednicia ºi dragostea noastrã.Fiindcã o astfel de carte nu este un sfârºit, ci unînceput, al mândriei de neam în primul rând.

n

n Aurel Sasu

Românii în istoria Americii

ANDREI MARGA, NICOLAE PÃUN, LADISLAU GYÉMÁNT (ed.)

Paradigme ale integrãrii. Relaþii internaþionale ºi studii europene la Cluj

Cluj-Napoca, EFES, 2002

V olumul Paradigme ale integrãrii. Relaþii internaþionale ºi studii europene la Cluj nepropune o colecþie de lucrãri reunite în

patru mari tematici – fundamentele teoretice aleprocesului de integrare, raportul dintre globali-zare ºi integrare, paradigmele de unificare europea-nã ºi viziunea antropologicã a modelelor culturale –care reprezintã rodul unei colaborãri internaþionaleîntre profesori ai Facultãþii de Relaþii Internaþionaleºi Studii Europene: Ladislau Gyémánt, MariusJucan, Mircea Teodor Maniu, Andrei Marga,Nicolae Pãun ºi profesori ai unor prestigioase uni-versitãþi din þarã ºi strãinãtate: Berch Berberoglu,Josep M. Bricall, Matei Cãlinescu, Mihai Coman,Chantal Millon Delsol, Norman A. Graham,Roger E. Hamlin, Mihai Korka, Miguel AngelMartínez, Reinhard Meyers, Dietmar Wilske.

Unul dintre meritele volumului de faþã esteacela cã reuneºte în paginile sale contribuþii dindiverse domenii, – istorie, filosofie, antropologie,politicã, economie –, oferind o abordare interdis-ciplinarã genuinã a aspectelor ce þin de procesul

integrãrii europene. Un exemplu de astfel deinterdisciplinaritate este oferit de prima secþiune avolumului – „Fundamente teoretice“ – în carefilosofia politicã ºi sociologia conlucreazã în ve-derea efectuãrii unei analize pertinente a unorconcepte ºi idei fundamentale, ce nu pot lipsi dinnici o dezbatere publicã actualã, cu atât mai multdin dezbaterea privitoare la procesul de integrare.Este vorba despre conceptul de responsabilitatepoliticã, ce se impune analizat tocmai pe fonduliresponsabilitãþii politice a secolelor precedente;despre ideea de justiþie în societatea contempo-ranã, în calitatea ei de societate politicã; despreproblema pãcii ºi a rãzboiului în societatea actu-alã, analizatã prin prisma unui proces de „repriva-tizare“ ºi care în urma analizei se dovedeºte a aveadrept trãsãturã esenþialã o schimbare la nivelulmodului de purtare a rãzboiului, ce pare sã con-stea într-o diminuare a raþionalitãþii acestuia.

Un alt merit al volumului este cã oferã inter-pretãri diferite, iar uneori chiar opuse, ale aceluiaºifenomen, angajând astfel cititorul într-o dezbatererealã ºi stimulativã, în care acesta nu poate rãmânepasiv, ci este solicitat tacit sã intervinã, lãsându-i-selibertatea de a delibera între opþiunile prezentate.Astfel, în cea de-a doua secþiune a volumului –„Globalizare ºi integrare“ – ne sunt propuse sprelecturã interpretãri opuse ale fenomenului globa-lizãrii. Globalizarea este un fenomen complex ºicuprinzãtor care se manifestã la nivelul economiei,

al comunicaþiilor, al conºtiinþei ºi comportamentu-lui politic, al securitãþii statelor ºi al altor domeniidin viaþa socialã contemporanã, afectând desigur ºiprocesul de integrare europeanã. În timp ce oprimã evaluare surprinde aspectele pozitive pe careglobalizarea le are în domeniul economic, princrearea unei economii de piaþã mondiale, libere ºicompetitive, ce oferã suportul pentru o integrareintersectorialã, o altã abordare ne previne împotri-va pericolelor globalizãrii pentru statele mai puþindezvoltate din punct de vedere economic ºi, înspecial, pentru statele din fostul bloc comunist. Atreia abordare subliniazã importanþa instituþiilor învederea garantãrii securitãþii statelor. E evident cãsecuritatea unui stat nu mai este asiguratã doarprin bune relaþii cu vecinii sãi, ci de tratate ºi aran-jamente la nivel global. Ea este o problemã care nepriveºte pe noi toþi, în calitatea noastrã de cetãþeniai lumii. Prin urmare, instituþiile joacã un rolextrem de important în cadrul relaþiilor inter-naþionale; însã nu este vorba de orice fel de insti-tuþii, ci de instituþii liberale, a cãror promovare adevenit un imperativ.

Nu întâmplãtor, titlul celei de-a treia secþiuni– „Paradigme europene“ – pare sã fie o întregire atitlului volumului, reprezentând punctul forte alcãrþii.

Ideea unei Europe unite nu este nouã; nouãeste doar modalitatea de abordare a unitãþii. Dacãanalizãm istoria continentului, este evidentã în-cercarea de unificare bazatã pe forþã a lui Napo-leon sau Hitler, dar mai puþin evidentã încercareaunificãrii dupã principiul unitãþii în diversitate.Chiar dacã au existat în istoria Europei astfel deperioade de înfãptuire a unitãþii prin diversitate,ele ne apar mai degrabã ca o coexistenþã paºnicã

n Mihaela Cãbulea

Paradigmele integrãrii


a naþiunilor, ºi nu ca o unificare propriu-zisã.Autorii acestei secþiuni prezintã conceptele-cheieale modelului federalist de unificare europeanã,care se bazeazã pe principiul unitãþii în diversi-tate, paºii concreþi în direcþia unificãrii ºi, nu înultimul rând, relaþia dintre Uniunea Europeanã ºi zona balcanicã, cu focalizare specialã asupra cazului României.

La baza modelului federalist de unificareeuropeanã stã ºcoala federalistã englezã, ai cãreiprincipali reprezentanþi sunt lordul Acton, JamesBryce, A.V. Dicey, E.A. Freeman, W.T. Stead, J.R.Seeley ºi Henry Sidgwick. Aceºtia au pornit de laidealul kantian al pãcii permanente ºi au avutdrept prim obiectiv eliminarea rãzboiului, în ve-derea asigurãrii unor relaþii internaþionale paºnicebazate pe interese comune, ºi nu pe intereseleparticulare ale fiecãrui stat. Modalitatea prin carese urmãrea realizarea acestui obiectiv a fost aceeaa federalizãrii continentului ºi a elaborãrii unuiinstrument constituþional menit sã garantezepacea, pe fondul unei ample autonomii locale,care sã previnã centralizarea excesivã. Federaliza-rea continentului urma sã se facã dupã modelulfederal american ºi reprezenta, în viziunea ºcoliifederaliste, doar un stagiu al unui proces maiamplu – ºi anume, acela de unificare mondialã –singurul capabil sã garanteze pacea mondialã.

Federalismul actual preia ºi extinde unele din-tre punctele de plecare oferite de ºcoala federalis-tã englezã. Federalizarea continentului europeaneste tratatã în volumul de faþã în manierã com-parativã, luându-se drept reper modelul federalamerican. Desigur cã, în urma acestei comparaþii,relativ tânãra Uniune Europeanã iese cu un oare-care deficit. Însã autoriii secþiunii de faþã nu selimiteazã la o simplã diagnosticare a procesului deunificare, ci oferã soluþii concrete, menite sã ducãla o perfecþionare a cadrelor teoretice ºi practicede înfãptuire a unificãrii europene.

Dintr-o analizã riguroasã a modelului federa-list nu puteau lipsi conceptele-cheie de subsidia-ritate ºi regionalism. Principiul subsidiaritãþiiprevede o delegare a puterii ºi responsabilitãþii dela centru înspre periferie, în vederea unei contra-balansãri a tendinþelor birocratice centralizatoarecu o tendinþã descentralizatoare. Federalismul,coroborat cu principiul subsidiaritãþii, impune caUniunea Europeanã sã fie dotatã cu un guvernsuficient de puternic ºi în acelaºi timp sã existe oseparare a puterilor pe verticalã, între uniune ºistatele membre, regiuni ºi comune, care sã asi-gure o independenþã ºi o autonomie reale lanivelurile de jos ºi o democraþie veritabilã lanivelul întregii Uniuni Europene.

Paºii concreþi în direcþia înfãptuirii unificãriieuropene îi reprezintã crearea unor instituþiispecifice ºi elaborarea unui cadru legislativ defuncþionare a acestor instituþii. ComunitateaEuropeanã are patru mari instituþii: ComisiaEuropeanã, Consiliul Miniºtrilor, ParlamentulEuropean ºi Legislaþia Comunitãþii ºi Curtea deJustiþie. Comisia Europeanã este implicatã înmod principal în luarea de decizii la toate nivelu-rile ºi în elaborarea ºi iniþierea de politici, arefuncþii executive, este gardian al cadrului legal,reprezentant extern ºi negociator ºi, nu în ultimulrând, reprezintã conºtiinþa Comunitãþii, în sensulcã se aflã deasupra ºi dincolo de orice interes re-gional ºi naþional. Consiliul Miniºtrilor este loculprincipal de întrunire a guvernelor naþionale ºiprincipala instituþie responsabilã cu luarea deci-ziilor care devin ulterior parte din legea Comuni-tãþii. Influenþa Parlamentului European este exer-citatã în trei moduri esenþiale: prin procesul le-gislativ, prin procesul bugetar ºi prin controlul ºisupravegherea executivului. Un cadru legal estefundamental pentru luarea de decizii ºi aplicarea

acestora. Ordinea legalã a Comunitãþii estecondiþia esenþialã a existenþei acesteia. Surseleacestei ordini pot fi gãsite în tratate, în legislaþiaComunitãþii, în dreptul internaþional. Ca urmarea analizei comparative cu modelul federal ameri-can efectuatã în aceastã secþiune, rezultã câtevaneajunsuri ale cadrului instituþional al UniuniiEuropene: un consiliu mult prea puternic, unparlament ºi o comisie insuficient de puternice.Câteva dintre posibilele remedii ale acestei situaþiiar fi o întãrire a organizãrii federale, separareaverticalã a puterilor, întãrirea Parlamentului ºi aComisiei Europene, o echilibrare a Parlamentuluiºi a Consiliului Miniºtrilor, schimbarea roluluiParlamentului European, dintr-un simplu admi-nistrator într-un creator de buget, introducereaprintre prerogativele sale a aceleia de a prezentapropuneri legislative, îmbunãtãþirea gradului departicipare popularã la nivelul uniunii, transfor-marea rolului Comisiei Europene din unul puradministrativ în unul guvernamental real etc.

Buna funcþionare a insituþiilor uniunii nu poateavea loc în afara unui cadru legislativ, care, aºa cumafirmam mai sus, este oferit în principal de tratateleîntemeietoare semnate între þãrile membre, detratatele sau acordurile care le suplimenteazã ºi leamendeazã pe acestea ºi de legile adoptate de insti-tuþiile uniunii. O analizã detaliatã a principalelortratate ºi acorduri pune accentul pe una dintre pre-ocupãrile esenþiale ale Uniunii Europene – aceeapentru aprofundarea ºi extinderea sa. În acest sens,nu lipsesc din secþiunea de faþã nici preocupãrilepentru integrarea þãrilor din zona balcanicã, mai cu seamã a României. Aceasta pare sã porneascã ladrum cu o situaþie aparte, nu tocmai favorabilã,care i-a fost lãsatã moºtenire de fostul regim comu-nist ºi care face mai dificilã îndeplinirea condiþiiloractuale pentru aderare la Uniunea Europeanã. Lacrearea acestei situaþii speciale au contribuit patrucategorii de factori: factori politici, factori demo-grafici ºi sociali, factori ce þin de nivelul producþieiºi al investiþiilor, factori generaþi de plata în avans adatoriei externe.

O integrare economicã, instituþionalã ºi politicãdurabilã ºi substanþialã nu poate ignora planul cul-tural, care, în urma evenimentelor recente de pescena mondialã, capãtã o nouã semnificaþie. Astfel,cea de-a patra secþiune a volumului – „Viziuneaantropologicã a modelelor culturale“ – debuteazãcu o analizã a consecinþelor evenimentelor din 11septembrie 2001 în planul ºtiinþelor sociale. Dacã o bunã bucatã de timp scena ºtiinþelor sociale dinþara noastrã ºi din Europa, în general, a fost domi-

natã de paradigma factorilor, care îºi propunea sãexplice societatea prin prisma aºa-numiþilor factoriai vieþii sociale, punând accent pe factorul econo-mic, astãzi aceastã orientare nu mai este capabilã sãdea seama de complexitatea societãþii în care trãim.Existã cel puþin trei temeiuri pe baza cãrora seimpune abandonarea ºi înlocuirea acestei para-digme. Un prim temei este eºecul socialismuluirãsãritean. Nucleul în jurul cãruia era organizatsocialismul îl constituia factorul economic. Se con-sidera cã economia influenþeazã nu numai procesulde organizare a producþiei, dar ºi sistemul politic,interacþiunile sociale ºi valorile culturale. Or, aceas-tã abordare reducþionistã a socialului s-a dovedit afi greºitã o datã cu cãderea socialismului rãsãritean,care a eºuat în proiectul sãu datoritã imposibilitãþiide a soluþiona problemele economice ºi problemelede sens al vieþii. Al doilea temei este furnizat deobservarea situaþiei actuale a þãrilor postcomunisteaflate într-un proces de construcþie a democraþiei.Acestea au subscris la valorile democraþiei lumiioccidentale, însã fondul pe care s-a produs acestimport este unul neadecvat, care nu permite „creº-terea“ acestor valori. Pentru ca ele sã prindã în con-textul þãrilor din fostul bloc comunist, este nevoiede un anumit cadru cultural, care deocamdatãlipseºte. Al treilea temei este oferit de consecinþeleatacului terorist din 11 septembrie 2001 asupraAmericii. Acest atac reprezintã o dovadã clarã cãasistãm la o confruntare a culturilor unor comu-nitãþi diferite ºi cã factorul cultural este mult maiimportant decât se estimase înainte.

Reiese foarte clar, din cele trei temeiuri, cãavem de a face cu o condiþionare culturalã a com-portamentelor indivizilor umani ºi cã, din factorsecundar, cultura devine factor esenþial în expli-carea realitãþii sociale. Pe acest fundal, singura disci-plinã capabilã sã ofere o abordare interdisciplinarã,sintetizatoare a condiþionãrii culturale a comporta-mentelor sociale este, în viziunea prezentatã învolumul de faþã, antropologia culturalã.

Aceastã orientare imprimã tonul lucrãrilor dincea de-a patra secþiune a volumului. Dupã o cir-cumscriere a antropologiei culturale, a obiectului eide studiu, a metodelor sale, surprindem antropolo-gia culturalã în lucru, într-o analizã – de o excelentãmobilitate spiritualã ºi care dã dovadã de un aparatcritic bine conturat – a percepþiei imagologice aeuropenitãþii României. Imagologia cuprinde tenta-tive de substituire a unui conþinut cu imagini false,în cazul de faþã o faþadã europeanã mascheazã unclivaj profund între idealitatea spre care se tinde ºiobstacolul intern sau extern care blocheazã accesulla ea. Analiza are în vedere câteva dintre indiciileesenþiale ale „europenitãþii noastre încã neîmpli-nite“: un PIB mult sub nivelul celui european, unexclusivism cultural sau politic, o rezistenþã lareformã, un conservatorism al discursului naþiona-list ºi absenþa unei experienþe filosofice a liberalis-mului clasic.

Un merit al volumului, pe care aº dori sã-lsemnalez în încheiere, este faptul cã demersullucrãrilor este unul genealogic: ele pornesc de la o bazã oferitã de evoluþia istoricã a fenomenuluiabordat, urmând ca apoi sã identifice problemele ce se impun rezolvate, sã ofere soluþii teoretice saupractice ori chiar de ambele tipuri ºi sã tragã con-cluzii. Astfel, diagnosticele ºi soluþiile oferite nusunt ad-hoc, ci se bazeazã pe o analizã riguroasã a problemei care constituie obiectul meditaþiei.

n

Tatiana Dumitrescu


T imp de mai bine de 40 de ani dupã înche-ierea Celui de-al II-lea Rãzboi Mondial,Europa a fost divizatã în douã mari ‘blo-

curi’: pe de o parte Vestul democratic, din ce înce mai prosper, mai ales în cadrul ComunitãþiiEuropene, iar pe de altã parte Estul comunist,subordonat, nu doar politic, ci ºi economic ºisocial, Uniunii Sovietice. Cam aºa aratã imagi-nea-standard a breºei Est-Vest, a golului ce se cereumplut, pentru cã suntem, nu-i aºa, europeni cutoþii ºi cu toþii ne dorim ceea ce Winston Chur-chill definea vag „un fel de State Unite ale Europei“.Diferitele propuneri, de la Cel de-al Doilea Rãz-boi Mondial încoace, în favoarea unei uniuni astatelor vest-europene reflectã complexitatea ºibogãþia istoriei ºi a politicilor Europei. Europaeste mai mult decât o entitate datã, cu un trecutunic sau cu o singurã tradiþie; atât Europa de Est,cât ºi cea de Vest sunt moºtenitoarele tradiþiilorromane ºi creºtine, însã Imperiul Bizantin, religiaortodoxã ºi arabii musulmani au fãcut din Europaun tot mai complex decât un simplu grup depopoare romanice sau germanice.

Pânã în secolul al XIV-lea, termenul de „Eu-ropa“ era rareori folosit, ºi dacã totuºi, atunci aveaconotaþia de „creºtinism“. Însã în fapt ea n-a fostniciodatã o singurã organizaþie politicã pentruîntreaga creºtinãtate sau vreun ordin internaþionalmedieval, iar latina ºi greaca nu erau tocmai limbiuniversale. O datã cu secolul al XVI-lea, influenþaumaniºtilor ºi a noii cartografii, care accentuauautoritatea politicã în teritorii, subminând-o astfelpe cea ecleziasticã, a fãcut identificarea Europeicu creºtinismul din ce în ce mai puþin viabilã.

Cultura europeanã nu poate fi definitã saudescrisã printr-o singurã formulã. Raþionalismul,individualismul, activitãþile economice, industri-alismul ºi preocuparea pentru idealurile democra-þiei, comunismului, fascismului sau socialismuluiºi-au adus aportul la schema comportamentalãeuropeanã. Aceste caracteristici pot fi exemplifi-cate prin acele concepte politice precum legislaþiaºi guvernarea constituþionalã, problemele socialede ajutorare a persoanelor cu handicap ºi a celornevoiaºi, toleranþã ºi accentul pe persuasiune, maicurând decât pe coerciþie, ºi valorile culturalecomune; toate acestea sunt încã percepute caintrinsece naþiunilor Europei, respectiv descen-denþilor sãi direcþi.

Miºcarea pentru integrare europeanã are o tra-diþie lungã, de la vechii greci, prin diferitele încer-cãri ale istoriei, pânã în zilele noastre. Cu toate cãraþiunile au fost de fiecare datã complexe, ideileprincipale nu s-au schimbat radical: pãstrarea pãcii,nevoia unei apãrãri comune, ambiþia de a acþionaca un tot unitar din punctul de vedere al exercitãriiputerii, conservarea unei culturi europene comu-ne, dorinþa de a crea o mai mare bunãstare materi-alã ºi slãbirea restricþiilor în domeniul comerþului.Însã actuala Uniune Europeanã a fost influenþatãnu doar de motivele enumerate mai sus, ci ºi defactori externi, mai cu seamã de rolul StatelorUnite ale Americii ca prieten comun, apãrãtor alVestului ºi, mai nou, competitor economic.

Conºtiinþa europeanã este aproape sinonimãcu aspiraþia spre pace: ea se dezvoltã pe mãsurã cecreºte dorinþa ca Europa sã nu mai fie teatrul

unor operaþiuni militare ce o însângereazã. Însãpânã în secolul al XVIII-lea inclusiv, confruntãrilecare au avut loc au fost percepute ca fiind apana-jul exclusiv al statelor. Operele magistrale careprefigureazã marile arhitecturi politice europene,de la Pierre du Bois la William Penn, trecând prinEmeric Crucé ºi ducele de Sully, toate vorbeaudespre metodele de a asigura un echilibru armo-nios al relaþiilor dintre state, chiar asumându-ºiriscul de a ceda, într-o mãsurã mai mare sau maimicã, o parte din suveranitatea statului respectiv.

O datã cu secolul al XVIII-lea, iluminismul ºifilosofia liberalã scot individul din neant ºi con-struiesc naþiunea plecând de la cetãþean. În sânulnaþiunii ºi în proasta funcþionare a statului, sespune, rezidã sursa posibilelor confruntãri ºi aviolenþelor. Conºtiinþa europeanã se defineºte dince în ce mai des drept ceea ce este comun cetãþe-nilor, dincolo de diversitatea popoarelor ºi a naþiu-nilor, prin tot ceea ce ei au creat mai inalterabil ºimai intangibil. Astfel se înfãptuieºte, pentrufrancezul Hugo, italianul Mazzini sau germanulFranke, trecerea de la naþiune la Europa unitã.Din aceastã perspectivã se poate interpreta ºifaimoasa maximã a lui Montesquieu, care spunea:„Dacã aº ºti ceva util patriei mele, dar dãunãtor Europeisau speciei umane, aº considera acel ceva ca fiind o cri-mã“ 1. Sã nu uitãm cã majoritatea marilor inspi-ratori ai miºcãrii ideilor, francezi în secolul alXVIII-lea ºi germani în secolul al XIX-lea, au fostîn acelaºi timp ºi primii pedagogi ai construcþieieuropene, aceasta devenind într-un fel consecinþalogicã a unei relaþii echilibrate între om ºi soci-etate: Leibniz ºi apoi Vico au inventat vocaþia civi-lizatoare a Europei; Rousseau ºi Proudhon au teo-retizat federalismul european; Kant a crezut cuputere în cooperarea politicã; Saint-Simon aanunþat spaþiul economic ºi social european cu unsecol ºi jumãtate înainte ca el sã fie creat efectiv.

Noua Europã a fost influenþatã atât de factoripozitivi, cât ºi de factori negativi. Europa postbe-licã trebuia sã-ºi revinã dupã devastarea ºi epuiza-rea resurselor materiale cauzate de rãzboi, însã ocreºtere economicã ºi îmbunãtãþiri în planul so-cial nu puteau fi realizate decât în cadrul uneicooperãri europene. Pieþele europene, mici ºi dis-tincte din punct de vedere normativ, nu se puteaumãsura cu mãrimea ºi puterea economicã a State-lor Unite, mai ales cã þãrile Europei erau acumavariate din punct de vedere politic, inconsistentepe plan internaþional ºi, în plus, obligate sã re-nunþe la imperiile coloniale pe care le deþineau.Au fost desigur ºi factori politici deloc de neglijat,care ºi-au adus contribuþia la conturarea acelor„State Unite ale Europei“ pe care le evoca Chur-chill. Se vehicula foarte des ideea cã, dupã douãrãzboaie mondiale într-o singurã generaþie, eraimperativ sã se evite alte conflicte intraeuropene,iar principalele vizate în acest context erau desi-gur Germania ºi Franþa.

La baza viziunilor diferite asupra unei inte-grãri europene au stat atitudinile divergente vis-à-vis de statele naþionale. Statul naþional european(aºa cum îl înþeleg marii gânditori liberali, în spe-cial) a constituit o forþã constructivã în creareaunitãþii politice a Franþei, a omogenitãþii ei cultu-rale, a sentimentului patriotic ºi a identitãþii per-

sonale. Însã rãzboaiele distructive ale secolului alXX-lea, rezultate în parte din naþionalismul mili-tant, au lãsat asupra statului naþional, ca termengeneric, un mare semn de întrebare, ºi anumedacã acesta poate oferi garanþia ºi baza unei Euro-pe pacifiste. Politicile guvernelor Charles deGaulle ºi Margaret Thatcher argumentau înfavoarea statului naþional ºi a unui tip de relaþiiinterguvernamentale ‘în paralel’. Alþii însã, cuprecãdere generaþiile urmãtoare de guvernanþieuropeni, susþin cã acest tip de relaþii e inadecvatpentru rezolvarea problemelor pãcii, ordinii ºibunãstãrii economice ale vieþii moderne.

Miºcarea înspre integrarea europeanã a fostiniþiatã de cãtre intelectuali ºi elite politice, nu deo cerere a maselor populare. Încercarea de a in-duce maselor morbul a eºuat dupã 1949 ºi dupãcrearea Consiliului Europei; toate celelalte orga-nizaþii europene au fost constituite ºi organizatede cãtre grupuri politice de elitã sau de cãtre poli-ticieni de renume care, deºi devotaþi întru totulideii de Europa, ºi-au vãzut idealismul temperatde realitatea politicã. Dar chiar dacã ideea inte-grãrii nu înflãcãreazã milioane de oameni, aºacum au fãcut-o comunismul sau naþionalismul,totuºi îºi atrage susþinere tocmai datoritã succesu-lui organizaþiilor europene.

Conºtiinþa Europei progreseazã o datã cu miº-carea ideilor, cãrora le conferã într-un fel un ori-zont de aplicare finalã. Dar ºi reciproca e valabilã:identitatea europeanã care se formeazã nu poate fidecât cea care sã adere la un proiect orientat spreviitor. „Europa este o confederaþie a statelor reunite prinideea comunã de civilizaþie“, afirmã Ernest Renandeja în 1870; „Orice mare idee politicã viabilã este înmod necesar europeanã“, adaugã Hugo von Hoff-mannsthal; iar Ortega y Gasset concluzioneazã:„Europenii nu ºtiu sã trãiascã decât dacã sunt angrenaþiîntr-o acþiune care sã-i reuneascã“ 2. De aici, primaîntrebare este, în mod natural, aceea referitoare lanaþiunile europene. O sumã de tratate de istoriedemonstreazã cã ideea de Europa a precedat ideeade Naþiune, însã iniþial ea nu a fost aplicatã, subformã de sintezã între voinþã ºi libertate, întrestatul de drept ºi cetãþean, decât în cadrul naþio-nal. Ceea ce e suficient pentru a transforma acestcadru într-unul din elementele-cheie ale diver-

Integrarea europeanãTranziþii culturale în Europa Centralã ºi de Estn Anca Neamþu

europa

Octavian Bour


sitãþilor culturale, politice, sociale. Se vehiculeazãtot mai des, în acest context, sintagma patriotisminstituþional european, care se vrea adãugat, ºi nusubstituit, vechilor fonduri ale apartenenþelorculturale locale, unde naþiunea rãmâne punct dereferinþã primã ºi ultimã. Saint-Simon, vãzut demulþi istorici, dar ºi economiºti, ca „adevãratul pre-cursor al tendinþei instituþionaliste a secolului al XX-lea,care a creat piaþa comunã“ 3, afirma cã „ tot ce are comunsocietatea europeanã se poate raporta la ºtiinþã, arte, le-gislaþie, comerþ, administraþie ºi industrie“ 4.

Ceea ce se numeºte în mod curent culturãeuropeanã este de fapt o construcþie hibridã. Egreu de stabilit ce a contribuit la acest amestec la„începuturile“ culturii europene în spaþiul medi-teranean de acum cinci milenii înaintea erei noas-tre, venind din sud – Egipt ºi Africa – ºi din est –Asia Micã, Asia Centralã, India ºi chiar China.Cu siguranþã scrisul, o sumedenie de reprezentãrireligioase încã înaintea creºtinismului, geometria,aritmetica, roata ºi multe altele. Hibridã sau nu, ºicu toate ciudãþeniile ºi diferenþele dintre naþiuni,în Europa cei aproximativ 4000 de ani de istorie„au dat naºtere unui spirit al limbii, al concepþiilor, obi-ceiurilor ºi instituþiilor uimitor de asemãnãtor“ 5, pe careFriedrich Schlegel credea cã le poate localiza „înmulte urme rãmase din timpurile vechi, în originea si-milarã ºi comunitarã a culturii lor“6. Tendinþa etni-cizãrii identitãþii culturale este astãzi una dintrereacþiile cele mai virulente la adresa presiuniiglobalizarii, care la rândul sãu o genereazã. ÎnsãSchlegel argumenteazã mai departe: „La toate aces-tea se mai adaugã ºi o religie comunã, foarte diferitã detoate celelalte. ªi-apoi, formarea acestei mase populareciudate este atât de strâns legatã, atât de bine consolidatã,atât de uºor influenþabile pãrþile sale componente; înciuda oricãror diferenþe, are atâtea calitãþi comune, seîndreaptã atât de vizibil cãtre un þel comun, încât nupoate fi vãzutã altfel decât ca un tot unitar“7. Tensiu-nea sau criza terminologicã resimþitã de ºtiinþeleumaniste culturale a devenit realitate, dacã neamintim de definiþia aproape sarcasticã a luiAdorno ºi Horkheimer, în Dialektik der Aufklä-rung, conform cãreia „von Kultur zu reden immerschon gegen die Kultur war“ (a vorbi despre culturãa fost dintotdeauna împotriva culturii).

În trecut, Europa dezvoltase o eficienþã spiri-tualã ce nu poate fi aºteptatã pur ºi simplu de laStatele Unite ale Europei (de Vest). EdmundBurke putea scrie în 1796 cã unui european nici o þarã a Europei nu-i poate fi cu adevãrat exil(„No European can be a complete exilé in any part ofEurope“8), nu pentru cã Europa ar fi fost o reali-tate politicã, ci pentru cã era o idee eficientã dinpunct de vedere politic. Dupã 1992 fraza luiEdmund Burke nu va mai fi o maximã spiritualãîn statele Comunitãþii Europene, ci doar formula-rea unui drept legitim implicit; în afara Comu-nitãþii Europene însã, se pare cã nu va fi luatã nicica maximã, nici ca drept legitim. Dupã 1992aceastã Europã va fi o comunitate de bunuri baza-tã pe avantajul reciproc, nu o „uniune sfinþitã“,cum se exprima Leopold von Ranke. Pentru cãacea parte a Europei unificatã în 1992 va alcãtui ouniune cu scop economic, o comunitate de pro-ducþie ºi de piaþã puternicã ºi conºtientã de pu-terea ei. Va fi realizarea târzie a „economiei co-mune“ europene pe care Walther Rathenau opropagase încã de la sfârºitul Primului RãzboiMondial. Dificultãþile de adaptare în chiar interi-orul sãu sunt mari; este nevoie de o imaginaþiesocio-politicã bogatã pentru a nu bloca procesulde unificare economicã a Europei, prin chiar ine-galitãþile sociale încã existente în anumite regiuniale continentului, sau a nu îi rãpi legitimitatea.

Aºa cum anul 1789 ºi-a pus adânc amprentape secolul al XVIII-lea, tot aºa secolul al XX-leava fi marcat de anul 1989, acel an de graþie care,

într-o oarecare mãsurã, abia acum rotunjeºteRevoluþia Francezã ºi corecteazã, prin pacifismulrevoluþiilor din Europa Centralã ºi de Est, rãtãci-rile Terorii.

În cadrul Europei comunitare, procesul deunificare a devenit de mult rutina birocraþilor ºi a specialiºtilor în economie; în schimb, responsa-bilã cu sentimentul schimbãrii în Europa Cen-tralã ºi de Est, ba chiar susþinutã ºi îndemnatãtimp îndelungat de cãtre carisma, stilul ºi mânafoarte vizibilã a lui Mihail Gorbaciov, a fost inte-lighenþia. În Europa e nevoie de un salt înapoi întimp pânã la cumpãna secolelor, pânã la afacereaDreyfus, pentru a putea gãsi o situaþie politicã încare intelectualii sã fi avut o influenþã publicã lafel de mare ca György Konrád ºi Václav Havel,Milan Kundera, Czeslaw Milosz ºi BronislawGeremek în ultimii ani cu dezbaterea provocatãde aceºtia asupra „Mitteleuropa“.

În ultimii ani, neclaritatea termenului a repre-zentat un avantaj. Mitteleuropa era mai curând oparolã magicã ºi o utopie decât o provincie cultu-ralã sau chiar geograficã exact conturabilã. Deoa-rece nu se poate ajunge la un consens asupradelimitãrilor politice, economice ºi culturale aleacestei regiuni, pânã astãzi a rãmas controversatãîntrebarea în ce ar consta oare specificaþiile Euro-pei Centrale, ale istoriei ºi structurii sale sociale.Aceasta e valabilã atât pentru rolul specific alnobilimii ºi al evreilor, cât ºi pentru afirmaþia cãEuropa Centralã ar aparþine acelor regiuni cultu-rale în care barocul ºi romantismul ºi-au pusamprenta mai adânc decât iluminismul, în vremece supremaþia catolicismului încã mai împiedicãinstaurarea modernitãþii. La fel de controversatãeste ºi observaþia finalã cã pentru Mitteleuropa unfenomen permanent îl reprezintã, nu în ultimulrând, compensarea lipsei de succes economic prinradicalism intelectual. Atitudinea spiritualã rezul-

tatã de aici se defineºte mai curând prin ironiedecât prin patos. Încrederea plinã de speranþã înputerea ideilor ºi în eficacitatea literaturii estemare. Utopia este mai puþin o fugã de realitate,cât încercarea de a-ºi aduce mai aproape, sperândºi scriind, o realitate mai bunã prin puterea gân-dului ºi a cuvântului. În aceste þãri, cu puþineexcepþii, intelighenþia literarã a fost mai eficientãdin punct de vedere politic decât cea ºtiinþificã,atât în interior, cât ºi înspre exterior.

Montesquieu scria odatã cã dacã dintr-un statnu se aude gãlãgie de ceartã, putem fi siguri cãacolo nu e libertate. Intelectualii Europei Cen-trale ºi de Est au fost conducãtorii unei „culturicertãreþe“ 9 care a dilatat în mod dramatic limitelelibertãþii pe continentul nostru la cumpãna sprerevoluþiile europene paºnice. Viteza ameþitoare cu care reputaþia intelectualã s-a transformat îninfluenþã politicã a fost determinantã pentruevenimentele revoluþionare din Europa Centralãºi de Est. Intelectualii au ajuns sã ocupe posturiînalte ºi foarte înalte: Václav Havel, dramaturgulºi eseistul, în Cehoslovacia, Arpád Göncz, anglis-tul ºi traducãtorul lui John Updike, în Ungaria.Carierele politice din trecutul apropiat ale scriito-rilor ºi oamenilor de ºtiinþã central- ºi est-euro-peni nu se bazeazã nici pe experienþa lor politicã,nici pe vreo experienþã economicã, ci pe onesti-tate artisticã ºi ºtiinþificã, precum ºi pe un simþcomunitar moral. O urmare a acestui fapt a fostcã în anii urmãtori revoluþiilor paºnice în Europas-au ciocnit douã culturi politice. De parteaþãrilor sãrace se aflau intelectuali cu un înalt cre-dit moral, dar fãrã experienþã, de partea þãrilorbogate gãseam specialiºti cu o experienþã nemai-pomenitã, însã interesaþi doar marginal de pro-bleme de moralitate. Aceastã ciocnire a unei cul-turi politice a experþilor cu o culturã politicã

à

Constantin Pavel


a moraliºtilor a devenit un element hotãrâtor alpoliticii europene.

Faptul cã procesul european de unificare încu-nunat de succes – cum se profileazã el deja în Vest– va aduce cu sine o pierdere funcþionalã ºi sub-stanþialã a intelighenþiei literar-culturale poate pãreaun preþ mic pentru avantajele economice ºi politiceale unificãrii. Rãmâne însã de luat în serios peri-colul unei de-diferenþieri a culturii europene.Spiritul european, spunea Ranke, se hrãneºte întot-deauna din contradicþiile culturilor naþionale euro-pene. Nivelarea lor treptatã ar fi fatalã din punctulde vedere al politicii culturale. Exclamând: „Il n’y aque des européens!“, Rousseau nu ridica nicidecum înslãvi adeverirea unui vis mult visat. Mai curânddeplângea, cum o fãcea ºi Herder din perspectivagermanã, dispariþia treptatã a caracteristicilor naþio-nale europene ºi a specificului naþional. „Europe-nii“ „îºi sacrificã la nevoie toate literaturile ºi culturilespecifice în schimbul unor himere“10, profeþise JakobBurckhardt când, vorbind despre acei „terribles simplificateurs“, se referea în mod semnificativ laviitorii cârmuitori ai Europei.

Una din temele viitoarei politici culturaleeuropene va fi sã nu nege discrepanþa temporalãîntre economie ºi politicã, pe de o parte, ºi cul-turã, pe de altã parte, ci, dimpotrivã, sã o cultive.În prezent se pune problema dacã intelectualiieuropeni nu vor mai trebui sã se preocupe deproblemele pe care le va aduce cu sine procesulîncununat de succes al unei uniuni europenecomplete. E mai probabil cã se va forma o Europã

în mare parte unitã în ceea ce priveºte ideile debazã politice, economice ºi juridice, însã multmai divergentã decât înainte din punctul devedere al realitãþii condiþiilor de viaþã ºi al reali-zãrilor personale. Se poate observa astãzi deja formarea acestei noi asimetrii temporale a reali-tãþilor europene. Revenirea naþionalismului înEuropa Centralã ºi de Est este o consecinþã direc-tã, cãci noile naþionalisme europene nu sunt na-þionalisme ale mândriei, bunãstãrii ºi entuziasmu-lui; ele sunt miºcãri compensatorii, în care sereflectã resentimente, deprivilegiere ºi complexede inferioritate – ºi care, din acest motiv, poartã înele sâmburele conflictului.

Europa unitã nu este un rezultat modern, eco-nomic sau politic, ci un ideal pe care îl susþin de omie de ani cele mai luminate spirite ale sale, ceicare au vãzut în perspectivã. Homer însuºi îlnumea pe Zeus ‘europos’, adicã ‘cel care vede departe’.Cu acest fond genetic, Europa intelectualã seîntreabã de aproape un secol care îi sunt ade-vãratele scopuri pe care vrea ºi poate sã se bazeze,îndeplinindu-ºi idealurile, care ar fi valorile noas-tre specifice care ar lipsi umanitãþii dacã Europa s-ar nãrui brusc. Paul Valéry le creioneazã clar în1924, atunci când afirmã cã cele trei surse aleoricãrei culturi sunt Roma, creºtinismul ºi Grecia,iar un alt bun european, Benedetto Croce, îndrãz-neºte chiar sã afirme „germinarea unei noi conºtiinþe, a unei noi naþionalitãþi“11, cea europeanã. Totuºi, încontextul ‘unitãþii în diversitate’, Charles Dawsonîl contrazice pe Croce cu afirmaþia: „nimeni nu aîndrãznit vreodatã sã numeascã Europa o naþiune“, cãci,

spune el, aceasta ar da naºtere unui nou naþiona-lism, de unde istoria s-ar repeta: „Dacã totuºi civi-lizaþia noastrã vrea sã supravieþuiascã, este esenþial ca easã atingã o conºtiinþã europeanã comunã ºi un simþ alunitãþii sale istorice ºi organice“12.

n

NOTE1. MONTESQUIEU, Pensées et maximes , în Œuvres, Paris,

Gallimard, 1954.2. ORTEGA Y GASSET, în DENIS DE ROUGEMONT, 28 siècles

d’Europe, Paris, Christian de Bartillat, 1990, p. III.3. DENIS DE ROUGEMONT, op. cit., p. V.4. SAINT-S IMON, Mémoires (1707–1710). Additions. Journal de

Dangeau, vol. 3, Paris, 1984, p. 58.5. AGRIPPA VON NETTESHEIM, Die Eitelkeit und Unsicherheit der

Wissenschaften und die Verteidigungsschrift, FRITZ MAUTNER

(ed.), München, Georg Miller Verlag, 1913, vol. I, p. 108.6. F. SCHLEGEL , Über das Studium der griechischen Poesie, ediþie

criticã de ERNST BEHLER, Schöningh, München, Pader-born, 1958, p. 225.

7. Ibidem .8. EDMUND BURKE, Reflections on the Revolution and other

Essays , London, 1912, p. 83-84.9. WOLF LEPENIES, Aufstieg und Fall der Intellektuellen in Europa ,

Berlin, München, Reclam, 1992.10. JAKOB BURCKHARDT, cit. dupã HEINZ GOLLWITZER,

Europabild und Europagedanke. Beiträge zur deutschenGeistesgeschichte des 18. und 19. Jahrhunderts , München,1951, p. 405.

11. B. CROCE , Storia d’Europa nel secolo decimonono, Paris,Librairie Plon, 1960.

12. CH. DAWSON, The Making of Europe, New York, MeridianBooks, 1932.

Simpozionul „Spiritualitatea ÞãriiSilvaniei de-a lungul istoriei“

Î ntre 4 ºi 6 octombrie a.c., la Zalãu, AcademiaRomânã, în colaborare cu alte douãsprezeceinstituþii, a organizat simpozionul „Spirituali-

tatea Þãrii Silvaniei de-a lungul istoriei“. Lucrãri-le simpozionului au fost structurate pe 6 secþiuni;cercetãrile de istorie, cum era ºi firesc, au fostmajoritare: cronologie absolutã ºi relativã în LaTène-ul transilvãnean; istorie veche ºi medie;istorie modernã; istorie contemporanã; etnografieºi folclor, literaturã, lingvisticã; învãþãmânt –didacticã. S-au programat 127 de comunicãri, cuautori (profesori universitari, cercetãtori, muzeo-grafi, arhiviºti, profesori din învãþãmântul liceal ºigimnazial) din 19 localitãþi din þarã.

Alãturi de luãrile de cuvânt ale oficialitãþilorlocale, în frunte cu prefectul Tiberiu Marc, s-autransmis ºi mesaje din partea preºedintelui Aca-demiei Române, dl Eugen Simion, prin persoanaacademicianului Camil Mureºanu, din parteaMinisterului Educaþiei ºi Cercetãrii, prin prof. dr.Vasile Molan, ale rectorilor Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitãþii dinOradea ºi Universitãþii „Vasile Goldiº“ din Arad.

În 4 octombrie s-a dezvelit bustul împãratuluiroman Marcus Aurelius Antoninus (Caracalla),cel care, în timpul domniei sale, a vizitat Poro-lissumul; bustul este opera sculptorului VictorGoga. Prezentarea fãcutã de profesorul universi-tar D. Protase a adecvat informaþia ºtiinþificã laineditul momentului. În zilele de 5 ºi 6 octom-brie, invitaþii au vizitat o serie de aºezãri cu rezo-

nanþã istoricã din judeþ: Bãdãcin, Ip, ªimleuSilvaniei, Bobota, Bocºa, Guruslãu, Jibou, Trez-nea, Moigrad-Porolissum. Participanþii au avutposibilitatea sã asculte intervenþiile academicianu-lui C. Mureºanu, luãrile de cuvânt ale profeso-rilor ºi elevilor, însoþite de microprograme artis-tice. În toate aceste localitãþi, organele locale aufãcut o primire în care ospitalitatea sãlãjeanã nu s-a dezminþit.

Aceastã reuºitã sesiune, care a avut loc într-unoraº recent intrat în rândul celor universitare,cunoscut într-un timp, dar ºi acum, pentruMuzeul Judeþean de Istorie ºi Artã ºi ºcolile sale,a fost prima desfãºuratã sub egida AcademieiRomâne. Sesiunea a fost organizatã de un colectivbine închegat, din care s-au remarcat prof. dr. I. Ciocian, prof. L. Bordaº ºi prof. Gh. Chende-Roman.

O nouã revistã de culturã la ZalãuÎncã din 1940, an de tristã amintire pentru

mulþi locuitori ai judeþului Sãlaj, apãrea sub con-ducerea profesorului Leontin Ghergariu ºi a luiGraþian Mãrcuº o revistã care se încadra curentu-lui cultural al timpului, intitulatã Þara Silvaniei . A avut un destin trist, apãrând doar un singurnumãr.

În dorinþa de a continua o tradiþie, dupã 62 deani apare la Zalãu o publicaþie intitulatã Silvania,cu subtitlul: Culturã – Culte – Patrimoniu . Este orevistã trimestrialã editatã de Direcþia pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional

Sãlaj (DCCPCNS), cu sprijinul nemijlocit alMinisterului Culturii ºi Cultelor.

Au apãrut pânã în prezent trei numere, înmartie, iunie ºi septembrie.

La rubrica de culturã, cititorul descoperã gru-paje de: eveniment , confesiuni, kalende, eseu, retrospec-tivã editorialã, cronicã literarã, galerie liricã , medalionpoetic, debut, prozatori în prim-plan, prozã scurtã, tra-duceri, însemnãri de jurnal , cartea de pe noptierã, notede lecturã, limba noastrã, ex-libris , ethnos, artã ºi punctede vedere . Rubrica dedicatã Cultelor este, la rândulei, divizatã în grupaje: cuvânt de învãþãturã creºtinã ,cartea de religie , biserica din suflet , gând ºi faptã, mono-grafii, culturã religioasã. În rubrica Patrimoniu gãsimarticole referitoare la arheologie ºi monumente.În ultimele pagini (din cele aproximativ 120) cititorul poate sã se informeze despre ce ºi-aupropus cei care conduc destinele culturale alejudeþului. Fiecare numãr începe cu un Editorialsemnat de Gheorghe Chende-Roman, directorulDCCPCNS ºi membru al colectivului de redac-þie. Ele sunt, de fapt, articole-program: De ceSilvania? (nr. 1), De ce un Muzeu al Þãrii Silvaniei?(nr. 3). Conducerea revistei este completatã deIleana Petrean-Pãuºan, secretar de redacþie, deIuliu Suciu, redactor-ºef, ºi de cei doi redactori-ºefi adjuncþi, Marcel Lucaciu ºi Viorel Mureºan.De þinuta graficã a publicaþiei se ocupã DorelMoraru ºi Ovidiu Ghilea.

De ce Silvania? Pentru cã în Þara Silvaniei luiSimeon Bãrnuþiu „bate un vânt de primãvarã“ ºiprospeþime intelectualã. Ce s-ar bucura LeontinGhergariu, Graþian Mãrcuº, Valentin Dãrãban,Vasile Lucãcel sã poatã citi revista!

n

à

Culturã în Silvanian Gabriel Vasiliu

agendã


L -am întâlnit cu ani în urmã pe Profesor înBiblioteca Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca. Era într-o zi friguroasã de toamnã

târzie, mai precis, într-o dimineaþã întunecoasã încare o mânã de studenþi din anul I de la istorie-fi-losofie ne luptam cu aburii dulci ai somnului dedimineaþã, somn încurajat de lumina lãptoasã dinbibliotecã, pierduþi între rândurile eroice ale Dialo-gurilor lui Platon, când din sala de dincolo, dinsprebirourile profesorilor Protase ºi Piso, a ieºit unOm. Ne-a surprins prin faptul cã în locul pãlãrieielegante, burgheze ºi intelectuale, personajul purtadeja consacrata bascã proletarã, iar la subsuoarãstrângea o servietã, e drept, cam trecutã. Îl urmaîndeaproape unul dintre profesorii clujeni, IoanPiso, epigrafist de renume, având o atitudine suve-ranã ºi paternalã. Ce mai, eram doar în inima Clu-jului universitar ºi academic, locul unde se maivorbea de dinastia Daicoviciu. Cei doi s-au îndrep-tat spre uºa bibliotecii, schimbând oarece polite-þuri, dupã care profesorul Piso s-a reîntors în bi-rou. Trecând prin faþa noastrã, ºtiind cã printre cei25 de studenþi din anul I cinci eram bihoreni, s-asimþit parcã dator sã ne spunã urmãtoarele: „A fostDumitraºcu, directorul Muzeului Þãrii Criºurilor dinOradea“. Atunci am auzit pentru întâia datã deProfesorul Sever Dumitraºcu.

Momentul respectiv nu ar fi avut nici o sem-nificaþie, probabil, dacã, peste ani, destinul nu m-ar fi readus în locurile natale, la Oradea. Aici, laUniversitatea din Oradea, la Facultatea de ªtiinþe ºiLitere, l-am reîntâlnit ºi l-am cunoscut cu timpul peDomnul Sever Dumitraºcu. Avusesem chiar omicã experienþã comunã a ºantierelor arheologice la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Ne-au apropiat laînceput problemele zilnice ale catedrei, adresele,hârtiile, acreditãrile, reacreditãrile, toatã aceastã acti-vitate obositoare, uneori, ba chiar, la un momentdat, pentru tineri, enervantã. Cum eram proaspãtangajat, pãrea firesc sã particip alãturi de ºeful decatedrã la rezolvarea unor astfel de probleme. Aºa aînceput colaborarea cu Profesorul Sever Dumitraº-cu, în cadre oficiale, în formule de genul domnulepreparator ªipoº , „tovarãºul“ ªipoº, iar, mai apoi, înanii din urmã, în forma: Sorin; iar când dorea sã fieironic: domnule „academician“, sau, din nou, domnulelector, când Profesorul avea ceva pe suflet. În fapt,dintr-o simplã privire, din formula de adresare îmidau seama care e starea Domniei sale.

La început n-am ºtiut cã „poteca“ pe care por-nisem dimpreunã cu dânsul era, în fapt, un veri-tabil „drum“, o experienþã iniþiaticã în tainele ome-niei, modestiei ºi cunoaºterii. M-a surprins cãniciodatã nu mi-a cerut sã fac ceva, ci, de fiecaredatã, m-a rugat sã rezolv o problemã sau alta. Apoi,cã de fiecare datã dupã ce rezolvam împreunã oproblemã, pe drumul spre casã, ne abãteam pe la ocafenea. Aºa am început sã-l cunosc ºi sã-l înþelegpe Sever Dumitraºcu. Am vãzut uºurinþa cu care semiºca în literatura istoriograficã, am aflat de rapor-turile Domniei sale cu profesorii Universitãþii dinCluj: Ioan Lupaº, Silviu Dragomir, I.I. Russu,Constantin Daicoviciu, David Prodan, ªtefanPascu, Hadrian Daicoviciu ºi alþii. Prin dânsul,legãtura cu mediul universitar clujean, de care mãdespãrþisem cu regrete, era benefic continuatã ºiîntr-o manierã ineditã. Domnia sa îºi iubeºtedascãlii necondiþionat, dar în egalã mãsurã iubeºteadevãrul: Amicus Plato, sed magis amica veritas. Deci,nu de puþine ori, Profesorul Sever Dumitraºcu acriticat acolo unde a crezut de cuviinþã, a sancþionatcomportamentul ºi morala îndoielnicã a unora.„Þine minte cât vei trãi ce-þi spun acum: fãrã moralitate ºifãrã sensibilitate nu existã ºtiinþã.“ O frazã rostitã deDomnia sa pânã la epuizare, uneori.

Adevãrul omeneºte posibil pentru orânduirea binelui,adicã adevãrul în mãsura în care omeneºte putemsã-l gãsim ºi sã-l punem în slujba binelui, a uma-nitãþii. Apoi, scrisul istoric sã fie unul de atitudine,iar istoricul un veritabil soldat care luptã pentruadevãr, asemenea ziariºtilor ºi corespondenþilor depe front, care nu de puþine ori cad victime în luptadusã pentru a-ºi informa corect cititorii, sunt câtevadin sintagmele propuse de Domnia sa. Unele sur-prind prin firesc ºi simplitate. Îmi amintesc de odiscuþie purtatã, într-o zi cu ploaie, din primãvaraanului 1994, despre ºansele integrãrii României înComunitatea Europeanã, despre cum s-ar puteatrãi mai bine etc., probleme care îl frãmântã sincer.Mi-a spus atunci cã o vizitã a Sanctitãþii sale papaIoan Paul II-lea în România ar rezolva multe pro-bleme, condamnând autoritãþile cã nu fac nimic înacest sens. Ortodoxist convins, m-am fãcut cã nuaud. Ideea era frumoasã, într-un real spirit ecu-menic, dar era departe de gândurile politicienilor.Vãzând cã nu spun nimic, Domnia sa nu s-a lãsat ºia repetat de mai multe ori: Vizita Papei în Româ-nia! ªi, în final, a râs, – de durere ºi neputinþã –,ºtiind cã nimeni din România nu-i putea împlini la

acea vreme visul. Vizita s-a fãcut, dar dupã ce autrecut ani buni, ºi a fost un mare succes.

Domnia sa mi-a propus sã colaborez la îngri-jirea volumului dedicat profesorului DumitruProtase, precum ºi la revistele Munþii Apuseni ºiCriºana Antiqua et Mediaevalia. Îi mulþumesc pentrugenerozitatea ºi încrederea arãtate! Pe academicia-nul ªtefan Pascu, supus contestãrilor dupã 1990 ºipãrãsit, Profesorul Sever Dumitraºcu l-a fãcutmembru de onoare al Fundaþiei Culturale MunþiiApuseni. De ce? Fiindcã deviza Domniei sale estesã-l ajuþi pe om atunci când are nevoie. Precizez cãSever Dumitraºcu poate sã fie aspru ºi necruþãtor.Aceastã atitudine este sesizabilã doar în problemeleconsiderate de Domnia sa ca fiind grave, de viaþã ºide moarte. Vorbeºte urât de pãrinþi, scrie defãimã-tor la adresa neamului românesc, ironizeazã-l peþãranul venit la oraº cu treburi, fii impertinent – ºipentru Domnul Profesor acea persoanã nu va maiexista, decât ca o simplã prezenþã fizicã.

Rar mi-a fost dat sã întîlnesc pe cineva care se entuziasmeazã ºi se bucurã la vederea unuimugur primãvara devreme, la razele de soare,dupã o ploaie repede de varã, la mirosul de iarbãproaspãt cositã. Rar mi-a fost dat sã vãd pe cinevacare suferã sincer la durerile milioanelor deromâni, care trãiesc astãzi în sãrãcie. Nu întâm-plãtor, Avram Iancu este pentru Domnia sa o ve-ritabilã icoanã tãmãduitoare ºi fãcãtoare de spe-ranþe pentru un neam ce încã nu-ºi gãseºte calea.

Iatã cât de mult pot sã ne înºele aparenþele, –mã gândesc la prima întâlnire –, cu deosebirecând este vorba de Profesorul Sever Dumitraºcu.

Domnule Profesor, vã mulþumesc cã mi-aþiarãtat cum se iubeºte meseria ºi neamul, cã m-aþionorat cu prietenia Domniei voastre!

n

Profesorul Sever Dumitraºcun Sorin ªipoº

profil

agendã

Î n ºedinþa de joi, 5 decembrie 2002, a Cenaclu-lui Uniunii Scriitorilor Cluj a citit prozã MihaiGoþiu (douã capitole dintr-un roman în lucru).

La discuþii au participat: Lucian Pop („într-un ma-gazin sãtesc cumperi, nu comanzi“, „mã deranjeazãpermanentul schimb de opticã“, „Ciuciulete nu-mipare nume de muntean“, „multe pãrþi þin pe loc,parcã nu fac parte din textul citit“), Victor Cuble-ºan („îmi place cum e structuratã, e mult mai dina-micã ºi mai complexã decât în primul roman“,

„nu-mi plac în schimb expresii ca, de pildã, corolelecopacilor au explodat, plus alte expresii uzuale ce revinmult prea des“, „eroul principal ar trebui ceva maifin conturat, întrucât scrisorile lui îl pun într-oluminã destul de proastã, fãcând din el un personajcomun“), Daniel Moºoiu („fragmentele mi se parprea încãrcate“, „scrisorile acelea ºi le scrie luiînsuºi“, „imagini preþioase, pretenþioase, pline depatetisme“, „ar fi bine sã se debaraseze de uneleformule cam prãfuite“, „am rezerve cu întoarcerileîn timpul copilãriei, semãnând prea bine cu celedin primul roman“), Claudiu Groza („efectul debruscare, sesizabil imediat, vine din faptul cã existãtrei, dacã nu patru tipuri de discurs foarte diferiteunul faþã de altul“, „orizontul magic e eclipsat de oîncãrcãturã de sentenþiozitate, de mesaj aforistic, de

panseuri, ducând altfel la o cãdere în patetic“, „con-fesiunea naratorialã e populatã de infantilisme, cevamai mult decât niºte locuri comune“, „ceea ce seprefigureazã însã structural este total tentant“),Nicolae Turcan („am întâlnit douã orizonturi: unulal misterului, care captiveazã, anunþat printr-un jocde forþe, unul care, deºi nereuºit în faza actualã, îlpoate antrena pe cititor, cât ºi unul de un sentimen-talism copilãresc, în porþiunile descriptive“; „e unjoc neechilibrat ºi inegal“) ºi subsemnatul („n-aºspune cã faþã de primul sãu roman, respectiv faþãde celelalte lecturi în cenaclu, Mihai Goþiu esteheterogen, ci mai degrabã cã nu a insistat îndeajunsasupra textului-ciornã, nerãbdãtor sã vadã cum va fiel primit“).

n

Cenaclun Laurenþiu Mihãileanu


Penitenciar a fost un vis care s-a nãscut, într-o egalãmãsurã, dintr-o nevoie ineditã – din dorinþa de a-miavertiza contemporanii si compatrioþii cã cine nu alegelibertatea se alege inevitabil cu închisoarea – ºi dinimboldul clasicizant de a nu lãsa sã zacã în rafturilebibliotecilor o scriere celebrã – Însemnãrile mele deLeonid Andreev, scriitor de la a cãrui naºtere au trecutmai bine de o sutã de ani.

Dramatizarea Însemnãrilor mele , prozã scrisã în1908, a avut la bazã un amplu material documentar,foto ºi video (obþinut la Penitenciarul de maximã sigu-ranþã de la Craiova), realizat de Cipriani ºi, respectiv,de Cãtãlin ªtefãnescu, material ce a alcãtuit apoi sub-stanþa unei expoziþii fotografice ºi a unui film de televi-ziune care se bucurã deja de celebritatea lui.

Spectacolul realizat în primãvara lui 2001 laTeatrul Naþional din Cluj, departe de a fi devenit oreuºitã, a fost totuºi o experienþã fundamentalã pentrucîþiva dintre realizatorii lui. Alãturi de proiectul sceno-

grafic al lui Constantin Ciubotariu, muzica lui AdrianBorza a fost cel mai devotat ºi mai docil actor al în-scenãrii. Casandrele îngrozite de „moartea teatrului“, de perspectiva sumbrã a unui teatru total subjugat deuniversul audiovizualului mediatic, au reproºat muziciilui Borza, ca ºi textului de altfel, o prea mare dozã de„filmicitate“. E poate momentul sã le reamintim acestorpartizani fundamentaliºti ai reteatralizarii teatrului, careþin de fiecare datã sã ne avertizeze cã filmul, chiar ºi învarianta sa de televiziune, nu e decît fiul nelegitim alteatrului, cã independenþa o recîºtigã totdeauna fiii, legi-timi ori ba, ºi cã strãbunii nu ne pot servi decît dreptstindard…

Bordel, text care are, la rîndul lui, la bazã o altã po-vestire a lui Andreev, – Bezna –, nu e, în esenþã, decîtcontinuarea experimentului generat de Penitenciar. ªi astanu pentru cã o naraþiune andreevianã e din nou transmu-tatã în formã dramaticã, Bezna servind drept reper de ini-þiere al unui hipertext al cãrui prim contact cu publicul, e

drept, doar sub forma unui atelier teatral, s-a consumat pe16 octombrie la sala Euphorion a aceluiaºi Teatru Naþio-nal din Cluj. Continuitatea rezidã mai curînd din accen-tuarea elementelor componente ale sincretismului teatral,muzica lui Peter Venczel, de aceastã datã, devenind un ele-ment compoziþional determinant al structurii dramaturgicea spectacolului. Îngemãnate în concepþie, textul literar ºimuzica relevã deopotrivã metatemele actului teatral:insolitarea personajelor, – fãcute trup cu dãruire de actoriiAngelica Nicoarã, Ovidiu Criºan ºi Anca Dãmãcuº –,tragismul implicit generat de ceea ce Slavoj Žižek numeºte,recitindu-l pe Kant, Rãul radical, rãul ca atitudine eticã oriamplificarea sincretismului prin integrarea în logica dra-maturgicã a inserturilor video realizate de Iulian Florea ºiCãtãlin ªtefãnescu. Dar teatralitatea lumii contemporane,teatralitatea cititã ca formã extremã de afirmare a fiinþeiumane, ºi nicidecum ca un cliºeu preluat mecanic din vre-murile de glorie ale teatrului de acum un secol, rãmînetema predominantã a primului act al Bordel-ului. Actcare, la rîndul lui, trebuie citit ca un „simplu“ prolog alunui spectacol proiectat a fi reprezentat în orchestraþiascenograficã a lui Radu Chiorean.

Revoltã la bord, libret realizat în colaborare cuacelaºi compozitor entuziast care este Peter Venczel ar fial treilea punct de reper. Dar despre asta altã datã…Dupã ce Bordel-ul îºi va împlini pe deplin destinul.

BordelScenariu realizat dupã Bezna de Leonid Andreev

n C.C. Buricea-Mlinarcic

teatru

Actul 1S c e n a 1

Ulla: Superclub superdotat cu supertineresuperatrãgãtoare îi invitã pe superdomni lasuperdistracþie! Bun venit la Eros Center!Welcome to Eros Center!

Alex: Hm… Aha! Aºa aratã… cuibuºorultãu…

Ulla: Cuibuºorul! Vorbeºti ca acum un secol!Frumosule, ãsta e locul meu de muncã.

Alex: Mda… E drãguþ aici… la tine… Cred cãaici mai e nevoie de ceva, de… vin, da, da, o sticlãde vin ºi de niºte… fursecuri, hm…, fructe… Da,sigur, fructe. Da, da, fructe!

Ulla: Ai grijã, frumosule, la noi fructele sîntcam scumpe… ªi nici eu nu cost prea puþin!

Alex: Nu conteazã. Nu-þi place vinul?…Ulla: Eh, nu! Bine, o sã comand doar douã

banane ºi un ananas. Þi-ajunge?Alex: Da, da, mi-ajunge. Sigur!

S c e n a 2

Ulla sunã „room-service-ul“ stabilimentului. IntrãPussy cu o tavã plinã de oferte. Pussy o convinge dinpriviri pe Ulla sã “achiziþioneze” toatã tava, apoi seretrage discret.

S c e n a 3

Alex: Te rog sã bei!Ulla: ªi tu?… Tu nu bei?!Alex: Eu? Mda, o sã beau mai tîrziu… Cum

sã-þi spun, eu… eu am bãut nouã nopþi întruna…

Ããã.. Douã nopþi… Da, da! N-am dormit o clipã,aºa cã acum… Da… Hm…

Ulla: Ce?!Alex: Numai puþin… Doar o orã… Foarte

puþin… Tu bea vin… Fãrã probleme… Mãnîncãã… asta… ananas… Bea vin!

Ulla: Ascultã, eu mã duc în salon. ªi acolo sebea. Se ascultã muzicã…

Alex: Nu! Te rog sã rãmîi aici. ªtii, nu-miplace sã dorm singur în camerã… Da, da. Da.Poþi sã dormi ºi tu. Da. Îþi fac loc. Da, da. Îþi facloc… Sigur. Dar te rog sã te culci la perete… Tederanjeazã?

Ulla: Nnu… De ce? Dacã tot ai plãtit… Bine,la perete. Clientul nostru, stãpînul nostru!

Alex: Eh, n-o lua aºa… Citeºte ceva… Da, da.O carte…

Ulla: O carte? Cine mai citeºte astãzi cãrþi?…Fii serios… Mã uit la televizor. Bine?

Alex: Mm… Bine ! Dar ia-i sonorul… Da, da.Sonorul… Ce bine e… Ce perne moi… Da…

Ulla: Ascultã, nu cumva eºti reporter?Alex: Ce? Reporter? Eu, reporter? Dar de ce?

Nu-þi plac reporterii?Ulla: Reporterii?… Reporterii sînt niºte

oameni foarte… interesanþi…Alex: Lasã asta… Mai bine spune-mi cum te

cheamã… Da, da. Cum te cheamã?Ulla: Pe mine? Ulla! Ulla mã cheamã!Alex: Ulla? Ulla! Ce nume mai e ºi ãsta?Ulla: Ascultã, tipule! Ascultã bine! Asta face

parte din meserie. Din meseria mea. Înþelegi? Îþipierzi numele ºi îþi gãseºti altul. E ca atunci cîndo femeie se mãritã ºi ia numele bãrbatului. Nu?Asta le place clienþilor! Nu? Ulla, da, Ulla! E unnume care le place clienþilor mei! Ulla!

Alex: Bine, bine… Ulla. Da, da. Ulla.

PersonajeleUlla, prostituatã

Alex, zis Baronul, zis ºi Sfîntul, teroristPussy, animatoare

Locul acþiuniiEros Center, un club de noapte elegant.

Mãºti de Radu Chiorean


S c e n a 4

Scena televizorului.Ulla porneºte televizorul. O secvenþã dintr-un film

erotic. Ulla mimeazã cu una din bananele de pe tavã„ideea“ de bazã a filmului. Plictisealã. Zap. O secvenþãdintr-un documentar despre maimuþe. Ulla mimeazã ceeace se petrece pe ecran mîncînd banana. Plictisealã. Zap.Imagini dintr-o emisiune de ºtiri. Pe ecran apare chipul luiAlex în diverse posturi, filmat din unghiuri diferite de ocamerã ascunsã. Filmul, care poartã menþiunea „Arhivã“,e întrerupt de scurte inserturi fotografice alb-negru.Curioasã, Ulla porneºte sonorul televizorului.

Crainicul (din off): … Omul din imagine esteurmãrit de forþele de ordine. Alex, cunoscut ºisub numele de Sfîntul, zis ºi Baronul, liderulorganizaþiei teroriste LLL, „Luminã, Luptã,Libertate“, a reuºit sã disparã în scurt timp dupãatentat, în jurul orelor 24, în zona comercialã aoraºului. Operaþiunea de cãutare continuã. Purtã-torul de cuvînt al poliþiei a declarat presei cu doarcîteva minute în urmã cã importante forþe anti-tero, sprijinite de specialiºti ai Interpolului, aufost amplasate în zona în care s-a produs explozia.Pînã la redactarea comunicatului oficial din parteapoliþiei, accesul presei în zonã a fost interzis…

Ulla opreºte din nou sonorul televizorului ºi urmã-reºte consternatã faþa lui Alex care picoteºte iepureºte.Ecranul televizorului e traversat de un avion de pasagericare zboarã la micã altitudine deasupra unui oraº. Ullase întoarce brusc ºi închide televizorul.

S c e n a 5

Ulla: Hei! Scoalã-te!Alex: Hm… Ce e?Ulla: Ce sã fie? Scoalã-te!Alex: Ce? Ce-ai spus?…Ulla: Ce-am spus? Sã te scoli, asta am spus.

Gata, ajunge! E cazul sã terminãm cu circul ãsta!Gata. Scoalã-te. Aici nu-i azil de noapte, e bordel!Gata, ajunge!

Alex: Ce-ai? Eºti beatã? Înceteazã!Ulla: Gata, ajunge! Scoalã-te!Alex: Ai grijã cã…Ulla: Cã ce? Cã mã-mpuºti? Ce-ai în buzu-

nar? Un pistol? Ei ºi? Împuºcã-mã, hai, împuºcã-mã! Împuºcã-mã! Vreau sã vãd ºi eu cum mãîmpuºti. Cum vine asta? Vii la o femeie, la o pro-fesionistã, la o curvã de lux ºi te culci. Ba mai ºisforãi. „Eu dorm puþin, tu bea vin.“

Alex: Þi-am spus cã…Ulla: Cã ce? Credeai cã aºa, ras, tuns ºi frezat

nu te mai recunoaºte nimeni?Alex: Þi-am mai spus cã…Ulla: Terminã cu circul ãsta! Nu mai juca

teatru!Alex: Nu joc teatru. Nu-mi place teatrul!Ulla: Nu-i place teatrul! Ce sã spun! Ai fost

vreodatã la teatru? Sau te-ai dus ºi la teatru ca sãdormi? Ai sforãit ºi la teatru? Erai ºi atunci dupãdouã nopþi nedormite?

Alex: N-am dormit la nici un teatru!…Deºi… De cîte ori mã duc la teatru mi se camface somn… Nu-mi place teatrul…

Ulla: Oh, nu-i place teatrul. Nu-i plac nicifemeile… frumoase. Dar ce-þi place?

Alex: Eh, da. Da. Nu-mi place teatrul pentrucã se face prost.

Ulla: Oh, nu! Uite unde zãcea marele critic!Teatrul se face prost! Ce sã spun…

Alex: Da. Da, se face prost! Teatrul de azi e unteatru al simulãrii, înþelegi?

Ulla: Mda. ªi ce-i cu asta? Doar n-ai vrea cateatrul sã-l învie pentru tine pe Richard al III-lea

cel adevãrat ori pe Romeo ºi Julieta. Asta e tea-trul. Simulare! Nu? Simulare…

Alex: Sã nu-mi spui cã te pricepi ºi la teatru…Ulla: Eh, nu!… Asta e! Meseria… Da… E

mai uºor sã simulezi un orgasm decît o erecþie.Nu?…

Alex: Da… Dar… ªtii… Astãzi orice piesã…veche sau nouã e construitã în întregime pe si-mulare ºi pe mascã…

Ulla: Chiar nu înþelegi nimic? Asta e teatrul!Simulare! Joc!

Alex: Mda… Un joc… Ce-i aia joc? „Joc“.Da… E un cuvînt uzat în ultimul hal! Un cuvîntfolosit alandala. Teatrul e un joc… Da. Un jocde-a ce?

Ulla: Un joc de-a… totul. Nu?Alex: Da… De-a totul! Ce ºtii tu ce-i aia joc?Ulla: Nu! Nu ºtiu… Nu. Dar ce crezi cã fac

eu aici în fiecare zi? Joc! Mã joc! Mã joc de-aîndrãgostita pentru clienþii romantici, de-a nevas-ta tandrã pentru cei comozi, de-a desfrînata pen-tru cei ce n-au avut mai multe femei decît dege-tele de la o mînã… Nu? Da! De-a mama iubitoa-re pentru tine care sforãi liniºtit dupã ce-ai arun-cat nu ºtiu ce dracu’ în aer…

Alex: Da! Bine, bine… Stai cã ne putemînþelege. Da. Înþeleg! Înþeleg. Înþeleg foartebine… Uite, am fost odatã la un carnaval organi-zat de niºte artiºti. Era un plictis de-þi venea sãplîngi, nu alta. Aºa… cum se întîmplã la carnava-lurile noastre ºi la alte sãrbãtori vesele… Era unparastas… Îþi venea sã intonezi un recviem! Dars-a întîmplat ceva neobiºnuit ºi plãcut totodatã…Am început cu toþii sã ne jucãm. Era ridicol ºistupid, dar totul era fãcut cu mult talent… ªtii,eu unul îi apreciam foarte mult pe actorii ãia. Daratunci mã uluiau de-a dreptul. La început n-amvrut sã joc ºi eu. Era… penibil ºi nu mã price-peam deloc, dar m-am lãsat atras pe nesimþite ºiam început sã joc ºi eu ceva. Ceva de care rîdeamchiar ºi eu. Dar… Da. Da… Nu exista public,eram doar interpreþi acolo. Da… Înþelegi? Da?

Ulla: Eh, nu! Mã crezi tîmpitã? Ai jucat ºi tu!Dacã n-o fãceai ai fi fost ca unul din copiii ãiaplîngãreþi pe care ori nu-i lasã pãrinþii, ori îi res-ping prietenii. Ãia care stau pe margine plini deinvidie ºi cu lacrimile pe obraz. Sigur cã înþeleg!

Alex: Da? Pãi ãsta-i sensul jocului! Da.

Ulla: ªi mie-mi spuneai cã nu-þi place teatrul.Nu?

Alex: Da, da. Ãsta-i sensul jocului. Dar e ºiactul de condamnare la moarte al teatrului! Da!Condamnare la moarte!

Ulla: Sã nu-mi spui cã acum vrei sã împuºti ºiteatrul! Eh, nu…

Alex: Nu trebuie sã-l împuºc eu. Da… E actulde condamnare la moarte al unui teatru care neobligã sã stãm pe banii noºtri în salã, sã fim invi-dioºi ºi sã rîdem neputincioºi, indiferenþi ºi reci.Teatrul bazat pe joc e de neconceput fãrã partici-parea spectatorilor. Da! Altminteri e o batjocurã ºi o ofensã. Asta e! Da.

Ulla: Înseamnã cã n-ai mai fost demult lateatru. Nu?

Alex: Ba da. Am fost.Ulla: ªi?Alex: Am vãzut tentativele alea, la care te

gîndeºti tu, de a-l apropia pe spectator de scenã,de a-l bãga în cor. Da. Am vãzut trucurile alea„geniale“ ale regizorilor care împing scena pînã lamijlocul sãlii în aºa fel încît spectatorii de la mar-ginea ei sã parã spectatori. Da, am vãzut...

Ulla: Nu, zãu? ªi ce-ai vrea? Piese despre unom foarte obiºnuit care nu a fãcut altceva decît sãtreacã pe o stradã obiºnuitã, gîndindu-se la celemai obiºnuite lucruri ºi care la un moment datvede o firmã din cele mai obiºnuite… Nu? ªi întimp ce stã de vorbã cu vînzãtorul striveºte omolie… Nu? Asta vrei? Trei surori? Trei nurori?Trei… Cehov?!… Asta vrei? Uitã-te la telenovele.

Alex: Da, cred cã nu m-ai înþeles. Da. Spu-neam cã teatrul… bazat pe joc…

Ulla: Ludic. Nu?…Alex: Da… Teatrul ludic a dispãrut ºi s-a îm-

prãºtiat în viaþa de toate zilele. Lumea joacã pen-tru sine. Fãrã spectatori… Da. Fiecare pentru el…

Ulla: Oh, nu… Ce de actori pe lumea asta…Alex: Da, da. Actori. Sigur. Da. N-ai vãzut?

Gimnastici ºi dansuri ritmice. Da. Talk showuri,„Iartã-mã“, „Din dragoste“, „Surprize, surpri-ze“…. Da. Punkiºti cu feþe vopsite ºi costume decarnaval care bîntuie pe strãzi ºi prin pieþe… Da.Mmm… jocul…

Ulla: Ludicul, nu?

à

Schiþe de decor de Radu Chiorean


Alex: Da… ludicul se întoarce la casapãrinteascã a vieþii precum fiul rãtãcitordin pribegia-i fãrã voie…

Ulla: Asta nu! Fãrã parabole, te rog.Fãrã citate! Nu mã catehizezi tu pe mine!Mai rãmîne sã-mi vorbeºti ºi pãcatul origi-nar. Nu, asta nu! Vorbeam despre teatru.Nu? Unde mai e teatrul?

Alex: Este. Da. Este. Sigur cã este.Numai cã nu mai e o clãdire impozantã cupoliþiºti în uniformã de galã la intrare…

Ulla: Nu? Ah, da. Da, da. ªtiu, ºtiu.Punkiºtii, talk showurile… Jocul care seîntoarce la casa pãrinteascã a vieþii… Nu?

Alex: Nu! Secolul nostru va scoateteatrul ludic din ungherul lui strîmt înspaþiul liber al strãzilor ºi pieþelor. Da…

Ulla: Da, am auzit de asta. Da, da…Trupa pe butoaie! „Aºteptînd-o peGodette“ în curtea Palatului Bánffy,„Aºteptîndu-l pe Grivei“ la sinagogaveche…

Alex: Nu! Mã rog, cine ºtie… S-auscris deja scenarii, nu ºtiu cum sã le spunaltfel, pentru reprezentaþii la care sã par-ticipe un oraº întreg cu mai multe mili-oane de locuitori. Dar ce spun eu? Doarun oraº?

S c e n a 6

Scena televizorului.Alex porneºte plin de mîndrie televizorul. Pe

ecran apare imaginea unui avion de pasageri care sur-voleazã la micã altitudine un oraº. Avionul loveºte înmod voit corniºa unei clãdiri impozante. Lovitã decomandoul kamikaze, clãdirea explodeazã spectaculos, caun imens ºi fastuos efect pirotehnic.

Alex: Mai tare decît pe Broadway! Mai taredecît la Hollywood!

Ulla smulge din mîinile lui Alex telecomanda ºi otrînteºte cu zgomot de pãmînt. Imaginea dispare.

S c e n a 7

Ulla: Nu! Dumnezeule! Cît eºti de nemernic!LLL! Luminã, Luptã, Libertate!… Libertatea careucide!

Alex: Gura! Taci! Ai înebunit?! Eºti beatã?Crezi cã am nevoie de hoitul tãu scîrbos? Crezicã pentru tine am venit aici? Jigodie, ar trebui sãfii bãtutã mãr în piaþa publicã!

Ulla: Doamne Dumnezeule! Alex: ªi mai sînteþi ºi compãtimite! Da…

Toatã scîrboºenia asta ar trebui distrusã… Da, da.Distrusã. Laolaltã cu toþi cei care sînt ca voi, toatejegurile astea… Da. Cine credeai tu cã sînt eu?Eu!

Ulla: Tu? Tu eºti bun? Nu? Da? Eºti bun?Alex: Da. Da, sînt bun. Am fost cinstit o viaþã

întreagã! Cinstit ºi curat! ªi tu? Tu cum eºti? Tucine eºti, curvã nenorocitã?…

Ulla: Bun!… Alex: Da, sînt bun. Mîine-poimîine o sã mã

duc sã mor pentru oameni… Dar tu? Tu o sã þi-opui cu cãlãii mei. Du-te, du-te ºi cheamã-i peofiþerii care le-o trag „colegelor“ tale! O sã learunc la picioare hoitul tãu înainte ca ei sã spargãuºa! Na, luaþi-vã hoitul! Du-te! Cheamã-i!… Ce-i?

Ulla: Cu ce drept crezi cã tu poþi fi bun, iar eu rea? De ce crezi cã eºti atît de bun?

Alex: Nu ºtiu. Da. Nu ºtiu. Aºa m-oi fi nãs-cut…

Ulla: Ah! Iar eu m-am nãscut rea. De ce?Doar am ieºit pe lume la fel ca ºi tine: cu capulînainte. Nu?

Alex: ªi ce-i cu asta? Eu lupt pentru ei. Da.Pentru ei…

Ulla: Care ei? Alex: Care ei… Pentru oameni. Da! Oamenii,

oamenii! Pentru oameni lupt, nu pentru plãcereamea. Am îndurat destule pentru oameni. Pentruei mã pregãtesc sã ucid iar… Da, pentru ei. Astavreau!

Ulla: Tu vrei, dar oamenii? Vor ºi ei?…Alex: Da! Da. Sigur cã da!Ulla: Hm…Alex: ªi oamenii vor… Da… Oamenii sînt

curajoºi, da…Ulla: Hm…Alex: Da… Ce-i drept, curajul lor nu e în

mintea lor… da… Mintea lor e slabã, bãtrînã,limitatã… Da… Sînt cam sãraci cu duhul… Da…Se tem sã nu facã ceva inutil… sã nu cumva sã-ºifacã rãu… Da, fac asta pentru oameni…

Ulla: Pentru oameni… Dar eu ce sînt, cîine?Noi, ceilalþi, sîntem cu toþii niºte cîini, nu? Aigrijã, frumosule. Gata! Destul te-ai ascuns dupãoamen?. Ajunge! Nu te ascunde dupã adevãr, fru-mosule. De adevãr nu te poþi ascunde nicãieri! Iardacã-i iubeºti pe oameni ºi þi-e milã de rasa noas-trã de cãcat, acceptã adevãrul!

Alex: Care adevãr? Spune!Ulla: Nu þipa. Þipetele tale nu pot sta împo-

triva adevãrului. Adevãrul e ca moartea, frumo-sule. Trebuie sã-l primeºti aºa cum e. Da… Egreu sã te întîlneºti cu adevãrul, am simþit asta pepielea mea. Dumnezeu e ºi el bun…

Alex: Ce?Ulla: Da, frumosule… Nu sînt proasta ta. Am

vãzut mulþi d-ãºtia: jefuiesc milioane, fac apoi odonaþie pentru bisericã ºi cred cã-s drepþi… Mie,frumosule, poþi sã-mi ridici o catedralã…

Alex: Nu-mi vorbi tu mie de biserici! Eu credîntr-un singur lucru: în dinamitã! Da! În dina-

mitã!… Binecuvîntatã substanþã! Are oputere de convingere!…

Ulla: Da? Poate… ªi cum o sã aratelumea pe care vrei s-o clãdeºti tu cu dina-mitã? Asta nu vrei sã-mi spui? Nu? Îþispun eu! Ca un oraº imens în care or sãlocuiascã toþi bãtrînii, schilozii, pociþii.Nebunii ºi orbii. Surdomuþii din naºtere,idioþii, cei mîncaþi pe dinãuntru de SIDA,paraliticii… Nu? Ba da! ªi ucigaºii, trãdã-torii, mincinoºii ºi toate bestiile cu chip deom… Nu? Ba da! ªi casele or sã fie pepotrivã! Strîmbe, cocoºate, oarbe, minci-noase, ucigaºe, trãdãtoare… Da… o lumefãrã gravitaþie, fãrã sus ºi fãrã jos… Olume a capriciului ºi întîmplãrii… Ah, uiteunde era marele regizor care se joacã de-adestinul! De-a destinul celorlalþi! Cã altãu…

Alex: Eºti beatã?… Ai înnebunit?Ulla: Nu-mi vorbi pe tonul ãsta! Dacã

adevãrul a venit la tine, închinã-te în faþalui ºi nu-mi spune: ai înebunit. Doarreporterul meu spune asta: ai înnebunit.Dar el e un nemernic. Fii mãcar tu cinstit.Nu eºti decît un asasin.

Alex: Asasin? Eu? Eu cînd zbor creieriicuiva fac de douã ori dreptate. Da. Luipentru cã îl trimit direct în împãrãþiacerurilor ºi oamenilor pentru cã am scãpatlumea de jegurile care o sugrumã… De cezîmbeºti? Ce e de rîs aici?…

Ulla: ªtii care e problema ta? Nu? Nu-þi dai seama cã pentru a fi drept,moral ºi ferm, acum cînd toþi oamenii sînt

slabi ºi rãi, eºti la fel de lipsit de scrupule ca ulti-ma curvã de pe stradã!… Da, domnule regizor, tecredeai un mare creator de spectacole, dar nu eºtidecît un personaj, un personaj din propriul tãuscenariu… Da!

Alex: Oh, nu… Sã nu-mi spui acum cã mi seface ºi pãrul mãciucã-n cap ºi cã am o priviretragicã, de parcã aº fi urmãrit de Eumenide…

Ulla: Nu! Dar… o noapte de insomnie îþibombardeazã nervii ºi crezi în adîncul sufletuluitãu cã stîrneºti în mine groazã… ºi poate milã.

Pussy traverseazã discret încãperea, îmbrãcatã în cos-tumul tradiþional al poliþiºtilor din filmele secolului tre-cut: pãlãrie cenuºie cu boruri largi ºi un impermeabillung de aceeaºi culoare. Pe faþa umbritã de borurilepãlãriei poartã însã o mascã veselã de carnaval. Alexintrã uºor în panicã la vederea acestui cliºeu cinema-tografic.

Alex: Nu, nu e nimic din toate astea. Nu, edoar actorie, actorie ieftinã… ªi mai e ceva.Obosealã, multã obosealã.

Pussy îºi scoate cu miºcãri lascive pãlãria ºi imper-meabilul, rãmînînd în costumul sumar de animatoare.Alex încearcã sã parã sigur pe el.

n

à

Fragment din partitura lui Peter Venczel

F estivalul Naþional de Teatru din acest an,despre care directorul sãu, preºedinta sec-þiei române a AICT, Ludmila Patlanjoglu,

considera cã s-a organizat „în condiþii de front“,seamãnã ºi nu seamãnã cu ediþiile anterioare. Sea-mãnã, pentru cã spaþiile de joc ale secþiunii ofi-ciale au fost cam aceleaºi ca totdeauna, pentru cãîn aceastã secþiune s-au întâlnit nume de regizoridintre cele „autorizate“, chiar patrimonializate aleregiei ºi scenografiei româneºti din ultimele douãdecenii (Purcãrete, Mãniuþiu, Dabija, Hausvater,Frunzã, Felix Alexa, pe de-o parte, Dragoº Buha-giar, Adriana Grand, Vittorio Holtier, Irina Solo-mon, Constantin Ciubotariu, pe de altã parte);ºi asta în spectacole ample, cu stilistici di-verse, în genere interesante ºi incitatoare,dar mai degrabã oferind confirmãri de autordecât surprize majore.

ªi nu seamãnã, cu toate cã schimbãriesenþiale de structurã, faþã de ultimii trei-patru ani, nu sunt. Ceva e, în substanþã, darºi în atmosferã, altfel. S-a pierdut, din raþiu-ni pe care nu le cunosc, un partener tradi-þional, primãria capitalei, care pe vremuriinstituise un premiu. Iatã o absenþã deloc înfavoarea carismei de lup de mare a luiBãsescu. S-a câºtigat, nu financiar, fireºte,un anume tonus ºi o anume coerenþã, chiardacã sunt, probabil, destule voci care sãconteste selecþia (dar când oare n-au fostasemenea voci?). Mai ales bãtrânele teatrede repertoriu, ºi din Bucureºti, ºi din þarã,sunt, probabil, pline de frustrãri, câtã vremeîn secþiunea oficialã Naþionalul bucureº-tean, unde curge cu lapte ºi miere, ºtiþidumneavoastrã, ºi unde premierele vin întrombã, nu a intrat decât cu un singur spec-tacol, în deschidere, e drept: O noapte furtu-noasã , în regia lui Felix Alexa, cu o distribu-þie preponderent tânãrã, dar fãrã vreo strãlu-cire specialã în viziune. (ªtiu cã destui din-tre confraþi sunt de altã pãrere, dar chiarcred cã, în pofida unor excelente dantelãriiactoriceºti, Puric în Ricã Venturiano, IrinaMovilã în Veta, abordarea de decupaj n-areo temã principalã vizibilã, iar tema de regiecare se vede e subþire. Decorul DianeiRuxandra Ion e fermecãtor ºi ofertant, pãcatcã e cam singurel.) Sunt absenþi, într-o re-pede ochire, Comedia, Evreiescul, dintre teatrelebucureºtene, ºi o puzderie de alte teatre din toatãþara. „Bulandra“ însãºi nu e prezentã decât cu unspectacol achiziþionat de la Cassandra, tot cuNoaptea furtunoasã prezentatã în final, în regia uneitinere absolvente, Teodora Câmpineanu.

Am vãzut deci (sau am fi putut vedea, fiindcãnu indisciplina, ci oboseala m-au împiedicat sã vãdtotul) în secþiunea oficialã, în ordine cronologicã,Angajare de clovn, de Matei Viºniec, cu ThéâtreRégional des Pays de la Loire. Pilafuri ºi parfum demãgar pus de Purcãrete la Sibiu, o þesãturã mate -matic descompunând ºi recompunând traseele dejacimentate ale marelui regizor, interesantã, dar des-tul de plicticoasã, dar cu un mãgar ºi douã oi ade-vãrate. Othello?! dupã Shakespeare de AndryiZholdak, un spectacol care a creat furori (altora, eum-am abþinut ºi oarecum regret, dar vãzusem maidemult Idiotul ºi-mi pãruse un soi de Purcãrete degradul doi sau de Bob Wilson de gradul ºase). Lecþia

(la Teatrul Maghiar din Timiºoara) ºi Regele moarede Eugen Ionescu la Teatrum Mundi, ambele înmontarea lui Victor Ioan Frunzã (Lecþiamai specta-culoasã ca gândire regizoralã ºi interpretare, Regelemai spectaculoasã ca decor, fireºte Adriana Grand).Hora Iubirilor de Schnitzler, pus la „Nottara“ deFelix Alexa (nu ºtiu, am chiulit, era la ora mesei ºinu cred nici în text). Revizorul de Gogol, pus la Na-þionalul din Craiova, excelent ºi cuceritor, de Clau-diu Goga, altminteri tot generaþie tânãrã. No. Cincipoveºti de dragoste de Mishima, pus la Naþionalul dinIaºi de Hausvater: mai degrabã forþat, în ciuda unuitext excepþional – dar cumplit de greu de citit sce-nic – ºi a unor partituri actoriceºti de valoare.

Exact în acelaºi timp de Gellu Naum, al lui Mãniu-þiu, pe care spectatorii clujeni ori l-au vãzut, oriar trebui s-o facã la proxima ocazie, fiindcã eextraordinar (fãrã nici un soi de patriotism local).Aceeaºi recomandare ºi pentru Flacãrã albã, flacãrãneagrã , dupã Dybbuk de Anski, montat într-o ma-nierã complet uluitoare de David Zinder laTeatrul Maghiar din Cluj: îi asigur pe spectatoriinecunoscãtori de maghiarã cã nu vor resimþi nicio piedicã lingvisticã, dimpotrivã, vor avea maridesfãtãri. Gaiþele, puse la Odeon de Dabija, unspectacol aparent cuminte, cu o distribuþie cura-joasã, utilizînd douã travestiuri, dar cu o forþã po-lemicã de-a dreptul corozivã, asupra cãruia voireveni probabil într-o discuþie mai amplã. CîndIsadora dansa de Martin Sherman, montat de AdaLupu la Teatrul Naþional din Chiºinãu (nu amfost, nu mã tenta Isadora, nici Chiºinãul, cu totrespectul); ºi splendidul Made in Romania almereu neobositului ºi fermecãtorului Dan Puric,

rod al coproducþiei Centrului European de Teatrucu compania Passe-Partout D.P.

Se poate vorbi însã, în mod fãþiº, iar selecþione-ra a afirmat-o rãspicat, despre o contraofertã în fos-ta secþiune off, acum devenitã „Teatrul de la miezulnopþii“ (cu o singurã excepþie de programare, petre-cutã la ora 14, restul spectacolelor secþiunii s-audesfãºurat la 22,30). Ce intrã aici? Tinerii regizori ºicompaniile independente, de obicei într-un soi decombinaþie. Companii independente prezentândspectacole ale tinerilor regizori ºi teatre de stat adu-când producþii montate de tineri. Unii deja confir-maþi, cum sunt Radu Afrim (de aceastã datã cu do-uã spectacole, unul al Actului, Îngerul electric de Ra-du Macrinici, altul al Teatrului „Andrei Mureºea-nu“ din Sf. Gheorghe, Alge – Bernarda’s House Re-mix, dupã Federico Garcia Lorca) sau Teodora Her-ghelegiu, cu Ziua în care nu s-a întâmplat nimic deAntoaneta Zaharia, la Green Hours, ori Anca

Colþeanu, cu Alchimistul , dramatizare de RaduMacrinici dupã Paulo Coelho, la Odeon, Ali-na Nelega, în dublã ipostazã de traducãtor ºiregizor, pentru Monoloagele vaginului de EveEnsler, la Underground din Târgu-Mureº. Al-þii despre care ºtiam cã bat zdravãn la uºa afir-mãrii sau despre care nu ºtiam chiar nimic:Florin Piersic jr., cu a treia sa montare, Sex,Drugs, Rock’n roll , probabil boom-ul incon-testabil al festivalului, tot la Green Hours, Ra-du Apostol, cu Drept ca o linie de Louis Alfaro,la Teatrul „Maria Filotti“ din Brãila, Ana Mãr-gineanu, cu Deºeuri dupã Teatrul descompus deMatei Viºniec, din nou la Green Hours.

Într-o repede ochire concluzivã, dar cupromisiunea cã voi mai adânci unele temedeschise aici în numerele viitoare, când voialege un numãr de spectacole spre analizã, aºzice cã realizãrile majore ale acestei ediþii „defront“ au fost:

a. însãºi organizarea ºi desfãºurarea sa, încondiþiile în care în luna octombrie încã nuse ºtia dacã vor exista fonduri pentru a seface. E meritul încãpãþânãrii ºi efortuluiorganizatorilor, dar mai ales al achipei detineri absolvenþi ºi studenþi teatrologi utiliza-tã de Ludmila Patlanjoglu pentru staff, cares-au bizuit pentru întreaga construcþie peinfrastructura UNITER ºi ARTEMIX.

b. creºterea vertiginoasã ºi deloc întâmplã-toare a prezenþei textelor româneºti, clasice ºiactuale (Macrinici cu douã înscenãri îmi sunãca un succes personal, dar n-am nici unmerit): Caragiale, Viºniec, Kiriþescu, EugenIonescu… dar ºi a dramaturgiei noi strãine.

c. apariþia grupatã, bine argumentatã, stilistic,dar ºi teoretic, dupã cum au demonstrat-o ºi co-locviile, de tineret regizoral, actoricesc, scenogra-fic ºi de teatrologi.

d. calitatea cu totul nouã, neobiºnuitã pânãmai ieri, a discuþiilor; ºi cele din zona analiticã, ºicele din colocviile tematice, dintre care, probabil,cele mai solide au fost cele despre Regizorii tineri ºiteatrele independente (cu Green Hours ºi Act înprim-plan) ºi cea despre Cuvânt ºi corp în spectacol .

Un suflu proaspãt pare sã batã în teatru. Necon-trazicând brutal tradiþiile, ci oarecum natural, inte-rogându-le sau punându-le în parantezã; rod alunor sedimentãri treptate, care par sã închege dacãnu o esteticã a momentului, atunci mãcar o schim-bare de atitudine, o radicalizare a þintelor actuluiteatral. Înapoi (sau ºtiu eu, înainte) la durerile noas-tre pare sã fie mesajul celor tineri. ªi el trebuie luatîn serios.

n


Un festival întineritorn Miruna Runcan

pas la pas prin teatru

Traian Laie


(Urmare din numãrul trecut)

ªtiinþa ºi imaginarul

A r pãrea cu totul surprinzãtor pentru adep-þii (mulþi, puþini) ai unui scientism fãrãmargini sã constate cã ºtiinþa, care are pre-

tenþia cã face o demonstraþie foarte strânsã bazatãpe raþiune, pe logicã ºi spirit de metodã, nu estedeloc feritã de tentaþiile ºi încântãrile imaginaru-lui. Evident, orice intelect nu poate decât sã sub-scrie spiritului ºtiinþific, care încearcã sã traducãîntr-un limbaj logic, inteligibil,coerent, legãturile dintre fenomene-le ºi lucrurile din lumea înconjurã-toare, sã le claseze ºi sã le sistema-tizeze spre a le da o coerenþã ºi ungrad de inteligibilitate cu ajutorulunei gândiri structurate raþional, cuinstrumente ºi metode ºtiinþifice.ªtiinþele moderne au mizat pe raþi-une, metodã ºi spirit critic, acestearãmânând condiþiile sine qua non aleoricãrei ºtiinþificitãþi. Dar, spre a luaîn stãpânire realitatea sau fragmentedin ea, ºtiinþele elaboreazã teorii, facspeculaþii, avanseazã ipoteze saumizeazã pe intuiþii, care tind uneorisã înlocuiascã logica ºi raþiunea.Astfel, imaginarul îºi croieºte drumchiar în interiorul templului ºtiinþeiºi raþiunii, acolo unde ne-am aºteptacel mai puþin sã-l întâlnim.

O datã cu irumperea timpurilormoderne, cu instituirea imperiuluiraþiunii, o datã cu noul sistemfilosofic ºi ºtiinþific, misterul,supranaturalul, sacrul au fost evacu-ate din naturã. Raþiunea ºi adepþiisãi, în fapt întreaga „intelighenþie“ alumii moderne, au purtat o bãtãlienemiloasã împotriva tuturor struc-turilor imaginarului care nu se cir-cumscriau rigorilor raþionale.Credinþe religioase, tradiþii fol-clorice, mituri ºi superstiþii au fostdislocate ºi tratate drept gratuitãþi ºifantasme ale unor timpuri iraþionaleºi demne de dispreþ. Dar în loculastfel evacuat s-au elaborat ºi orga-nizat noi structuri imaginare, noiconstelaþii mitice, diferite ºi totuºiasemãnãtoare vechilor mitologiitradiþionale. În fond, se produce un fenomeninteresant: raþiunea recupereazã ºi dispune dupãexigenþele ºi regulile sale de toate fantasmele ºivisele umanitãþii1.

Astãzi este tot mai clar, pentru cei mai mulþidintre analiºti, cã, în ciuda iluziilor raþionaliste ºiscientiste, fondul mitologic al epocii contempo-rane este la fel de bogat ca ºi cel al societãþilor tradiþionale. Dar, aºa cum s-a subliniat pe bunãdreptate, de obicei credinþele celorlalþi sunt nu-mite mituri, cumva pentru a fi oarecum discre-ditate, pe când credinþele noastre sunt consideratemereu adevãruri. Raþiunea a erodat vechiul fondmitologic, construind o mitologie proprie, în care se regãsesc, în proporþii variabile, vechilearhetipuri 2.

La nivelul ºtiinþific, imaginarul se prezintã subcâteva ipostaze specifice. Istoria ºtiinþei moderneevidenþiazã cã o serie de ipoteze ºi de teorii ºtiin-þifice, care n-au fost validate la vremea lor, se în-scriu, la limitã, în orizontul imaginarului. O serielungã de teorii „eronate“ la vremea lor s-au vãzutconfirmate într-o epocã ulterioarã, la fel cum oserie de teorii „confirmate“ de ºtiinþa vremii s-audovedit, la o analizã ulterioarã, simple utopii saufantezii. În ciuda caracterului lor „adevãrat“ sau„fals“, ele sunt mãrturia unei ideologii, a unei

viziuni asupra lumii ºi traduc cel mai bine men-talitatea ºi climatul intelectual al unei epoci 3.

Înainte de toate, anumite ºtiinþe au mizat peimagine, care devine deseori germenele imagina-rului 4. Descoperirile ºtiinþifice au fost în numeroa-se cazuri confirmarea experimentalã a unor utopiisau ipoteze considerate multã vreme fanteziste5. Lafel cum ºtiinþa este generatoare de mituri. Toatemitologiile contemporane sau toate miturile mo-derne (extratereºtri, farfurii zburãtoare etc.) suntorganizate de-a lungul ºi în prelungirea unoripoteze ºtiinþifice, pânã la un punct verificabile.Istoria ºtiinþelor moderne oferã, de altfel, exemplenumeroase cu privire la o realitate complexã încare se manifestã credinþe iraþionale, controverseºtiinþifice, erori, fraude ºi tot felul de mistificãri6.

Materialismul ºi determinismul secolului XIXau fost marginalizate de teorii mai subtile ºi mainuanþate cu privire la imaginea lumii ºi omului.Întreg universul a devenit mai complicat ºi maivag reprezentat. Categorii precum materia, spa-þiul, timpul sau moartea au fost privite mai nuan-þat. Cu teoria cuanticã, cu psihologia abisalã ºipsihanaliza, ca ºi cu teoria relativitãþii, toate sauaproape toate certitudinile secolelor XVIII-XIXau fost zdruncinate. Totul pãrea ºi era mai relativacum. O întreagã viziune asupra lumii se schim-bã la cumpãna dintre cele douã secole, iar teoriiºtiinþifice ºi certitudini indubitabile ale veaculuiscientist devin ipoteze infirmate sau utopii gra-tuite. Ceea ce oamenii crezuserã cu putere erazdruncinat, fãrã putinþã de tãgadã. Avangarda

ºtiinþificã, noile paradigme ale cu-noaºterii, corespunzãtoare unei noisensibilitãþi relativiste, rãspundeaumai bine unei societãþi mai com-plexe ºi mai diversificate în urmarevoluþiei industriale ºi a progresu-lui tehnologic.

Alãturi de istorie, ºtiinþa consti-tuie unul dintre cele douã marimituri progresiste care au fondatcultura europeanã a secolelor XIX ºiXX. Aproape toate sectoarele ºtiin-þelor contemporane sunt pãtrunsede imaginar, care se înrãdãcineazã înteme religioase sau chiar mitologicetradiþionale: bomba atomicã ºiApocalipsa, cucerirea spaþiului ºiOdiseea, manipularea geneticã ºiPygmalion, ordinatoarele, roboþii ºimitul lui Golem7.

La urma urmelor, chiar ºi ºtiinþacea mai purã se înscrie la limitã înimaginar. Din moment ce raþiuneaultimã a existenþei noastre este încãinsuficient certificatã, orice teorieºtiinþificã se înscrie în imaginar. Aºacum concepþia despre lume ºidespre om care a dominat evulmediu a fost rãsturnatã de ºtiinþamodernã, cine ne garanteazã cã celemai sofisticate teorii despre origineaomului ºi despre destinul sãu înaceastã lume nu vor fi contrariate ºitransformate în mituri de cãtreºtiinþa ºi descoperirile deceniilor ºisecolelor viitoare? Cã aºa vor stalucrurile o probeazã, o datã în plus,întreaga istorie a ºtiinþelor.

Interesant de constatat este fap-tul cã în miezul secolului XX chiar,

regimurile totalitare, nazismul ºi comunismul, aurefuzat pânã la un moment dat reînnoirea ºtiinþi-ficã a timpului lor. Ele au preferat paradigmeleºtiinþifice ale secolului XIX, deoarece erau maiconvenabile prin oferta lor, care trimitea spresimplitate, certitudine, mult mai potrivite pentruconstruirea edificiului totalitar. Un refuz masiv alistoriei, ce afecta nu doar ºtiinþa propriu-zisã, ci ºiansamblul domeniilor atinse de ideologiile totali-tare. Existã însã o mare diferenþã între cele douãregimuri. Nazismul, dincolo de dispreþul pentruºtiinþã ºi pentru savanþi, a stimulat tendinþeleiraþionaliste, formând un conglomerat care reu-nea rasismul primar, mitologia nordicã, un anu-me ezoterism ºi o serie de teorii pseudoºtiinþifice.Comunismul, o teorie cu pretenþii ºtiinþifice prin

Istoria imaginarului (II)n Toader Nicoarã

historia

Pavel Botezatu


excelenþã, propunea o interpretare globalã a lumiiºi o metodologie ºtiinþificã prin care voia s-otransforme. Esenþa acesteia era datã de viziuneaasupra istoriei. Datoritã unui mecanism simplifi-cat ºi simplist (rolul determinant al factorilor eco-nomici, lupta de clasã ca motor al progresului,trecerea de la o formaþiune socialã la alta, ce con-ducea cu necesitate spre socialism ºi comunist),trecutul era reorganizat ºi reamenajat spre a urmaaceastã linie evolutivã simplã, marcatã de revoltesociale, lupte de clasã ºi revoluþii. „ªtiinþa isto-ricã“ era chematã sã justifice triumful mondial alcomunismului 8. În plus, fiecare dintre cele douã,ºtiinþa nazistã ºi ºtiinþa comunistã, au proclamatîntâietatea descoperirilor ºi susþinerilor lor9.

Un alt aspect cu privire la imaginarul ºtiinþificpriveºte procesul de vulgarizare ºtiinþificã. În ciu-da pretenþiilor sale de obiectivitate, ºtiinþa acþio -neazã asupra ideilor ºi sensibilitãþilor oamenilor.În încercarea de a prezenta rezultatul celor maisofisticate descoperiri ºtiinþifice, de a le face acce-sibile ºi inteligibile marelui public, procesul vul-garizãrii deformeazã rezultatele cercetãrii, le sim-plificã, iar nevoia seducerii publicului îi face pevulgarizatori sã dea drept certitudini ipoteze ºisusþineri încã neverificate ºi neconfirmate defini-tiv. Astfel, prin vulgarizarea unor teorii ºtiinþificecare estimau posibilitatea existenþei unor lumiextraterestre, populate de fiinþe asemãnãtoare saudiferite, s-a dezvoltat o întreagã mitologie ºtiinþi-ficã, cea a vieþii pe alte planete ºi a extratereºtrilor.

La fel cum, în paralel, s-a dezvoltat o abun-dentã ficþiune ºtiinþificã, de la romanul ºtiinþific,ilustrat de Jules Verne ºi Herbert George Wells,pânã la luxurianta literaturã SF ºi la filmele careilustreazã prezenþa masivã a imaginarului cu tentãºtiinþificã în aproape toate producþiile culturaleale timpului nostru. Înaintea unor eventualeomeniri posibil de descoperit, imaginarul a oferitºi oferã civilizaþii extraterestre, animate de semeniîntru raþiune, într-o diversitate tulburãtoare10.

Spre a oferi o panoramã completã, ar trebui sã menþionãm, în trecere, geografiile imaginare,zoologiile fantastice etc., ca ºi toatã producþiaimaginarã a paraºtiinþelor care paraziteazã într-osimbiozã complexã paradigmele ºtiinþelor con-struite.

Se cuvine totuºi concedat cã ºtiinþa ºi tehnolo -gia au schimbat ºi sunt pe cale sã schimbã radicalviaþa oamenilor. Dar nu-i mai puþin adevãrat cãele au fasonat într-o manierã nouã temerile ºisperanþele lumii contemporane deopotrivã,rãspunzând acestei nevoi elementare a omului ºi societãþii de a ordona o realitate complexã ºiderutantã ºi de a oferi repere ºi certitudini, pe unteren necunoscut, plin de pericole ipotetice ºi de necunoscutul rezervat de un viitor greu depãtruns.

Ideile politice ºi imaginarulRegistrul politicului reprezintã o scenã deose-

bit de largã ºi primitoare pentru manifestareaimaginarului. Dacã istoria ideilor politice a tinspânã nu demult sã-ºi restrângã demersul la explo -rarea gândirii organizate, raþional construite, carerãspunde unei logici formale dintre cele mai sim-ple, cercetãri relativ recente din sfera ideilor poli-tice au constatat prezenþa masivã a imaginaruluiîn acest domeniu. Din aproape în aproape, analiº-tii au început sã decoperteze „un alt versant, totalnecunoscut, ignorat sau neglijat“, cel al imaginaruluipolitic. Cultura politicã a epocii contemporane, în ciuda unei aparente raþionalitãþi, este de o efer-vescenþã mitologicã surprinzãtoare11.

La nivelul ideilor ºi al gândirii politice a epociimoderne ºi contemporane, imaginarul este pre-zent în toate construcþiile: de la utopiile ºi mitu-rile politice evidente prin ele însele, la prezenþalui în arierplanul unora dintre marile construcþiidoctrinale ale ultimelor secole, care reclamã pen-tru ele o dozã puternicã de rigoare demonstrativãºi o ºtiinþificitate ce pãrea indiscutabilã. Demon-straþii recente mai mult decât convingãtoare evi-denþiazã astfel structuri imaginare dintre cele maidiverse: utopii ºi aºteptãri milenariste, mituri ºimitologii politice, vise, speranþe sau aºteptãri etc.

Miturile ºi mitologiile politice ocupã un locesenþial în construcþiile ideologice contemporane.Pânã nu demult, analiºtii considerau miturile caforme ale unei umanitãþi preraþionale, specificeculturilor antice, dar relativismul ultimului secolºi desfãºurãrile recente au demonstrat prezenþalor în cele mai raþionale societãþi. Evident cã înlimbajul comun mitul presupune o pluralitate deinterpretãri, care riscã sã menþinã confuzia de ca-re este aureolat. Pentru antropologi ºi istoriciisacrului, mitul rãmâne o povestire care reface untrecut imemorial, cu valoare explicativã. Alte ac-cepþiuni confundã mitul cu mistificarea, conside-rându-l iluzie, fantasmã sau camuflaj, alterânddatele observaþiei experimentale ºi contrazicândregulile raþiunii logice. În aceastã accepþiune, el seinterpune ca un ecran între adevãrul faptelor ºiexigenþele unei cunoaºteri ºtiinþifice. În sfârºit,pentru alte accepþiuni, mitul este apel la miºcare,incitaþie la acþiune ºi un stimulator de energiicolective cu o putere extraordinarã12. La o privireatentã, putem constata cã toate aceste accepþiuniaparent contradictorii ale mitului corespund efec-tiv principalelor aspecte ale mitului politic . „Mitulpolitic este fabulaþie“ – noteazã Raul Girardet, unuldintre exegeþii recenþi ai fenomenului – „adicãdeformare ºi interpretare obiectiv recuzabilã a realului.Dar povestirea legendarã, este adevãrat, exercitã deasemenea o funcþie explicativã, furnizând un anumitnumãr de chei pentru înþelegerea prezentului, consti-tuind o grilã prin intermediul cãreia poate pãrea cã seordoneazã haosul deconcertant al faptelor ºi eveni-mentelor. Este la fel de adevãrat, apoi, cã acest rol deexplicare se dubleazã cu un rol de mobilizare. Prin totceea ce vehiculeazã dintr-un dinamism profetic, mitulocupã un loc major într-o lungã serie de evenimenteistorice, de la originea cruciadelor la cea a revoluþiilor ºitransformãrilor recente. În fapt, pe toate aceste planuri sedezvoltã întreaga mitologie politicã, în funcþie de acestetrei dimensiuni pe care el se structureazã ºi se afirmã...“13

Miturile politice ale societãþilor contemporanenu se deosebesc deloc de marile mituri sacre alesocietãþilor tradiþionale. Aceeaºi fluiditate esenþia-lã, aceeaºi indecizie a contururilor; ele se întrepã-trund, se interpenetreazã, se pierd adesea unul încelãlalt. Ele apar apoi fundamental polimorfe.Aceeaºi serie de imagini onirice este vehiculatã de mituri aparent diverse. Adesea acestea pot avea chiar semnificaþii opuse, în orice caz ambivalente 14.

Analiza miturilor ºi mitologiilor politice în-seamnã în ultimã instanþã, acceptarea iraþionaluluica parte, alãturi de real, în ceea ce se cheamã reali-tate înconjurãtoare, iar analiza lor constã în trans-crierea iraþionalului în limbajul inteligibilului 15.

Filosofi ai politicului ºi istorici ai ideilor po-litice au asumat de curând acest versant al gândi-rii ºi proiectelor politice. Ernst Bloch a scris ovastã enciclopedie a utopiilor moderne ºi a reali-zat o analizã a mecanismelor imaginare care aupermis impunerea naþional-socialismului în Ger-mania. Jean-Paul Sironneau a analizat, din per-spectiva imaginarului politic, oscilaþia Occidentu-lui între secularizare ºi desacralizare, ca ºi persis-

tenþa sacrului în manifestãrile politice ale secolu-lui XX, nazismul ºi comunismul, pe care le de-semneazã ca „religii politice“ prin excelenþã, grefate pe structurile tradiþionale ale sacrului, darîn acelaºi timp evacuându-le ºi înlocuindu-le,substituindu-le pe acestea tocmai în procesuldesacralizãrii16.

La rându-i, Cornelius Castoriadis constatã cãsocietatea îºi construieºte simbolismul prin inter-mediul socialului ºi istoricului, dar nu într-o li-bertate totalã. Pentru el, semnificaþiile imagi-narelor sociale sunt mai reale decât realul eco-nomic sau funcþional17. Mitul progresului sau aldecadenþei, mitul omului nou sau al salvatorului,al unitãþii sau al conspiraþiei etc. reprezintã totatâtea structuri imaginare care au reþinut interesulexegeþilor, oferind eºantioane consistente despreprezenþa imaginarului la nivelul politicului18.

Existã pe palierul politicului o categorie deimaginar de o naturã specialã. Zvonurile, rumo-rile, acea realitate difuzã ºi confuzã care dã culoa-re ºi specificitate fiecãrui timp ºi moment istoric,care dã culoare fiecãrei epoci, sunt decelabile maiales în momentele de crizã, pline de tensiune dra-maticã, ce prevestesc sau anticipeazã marile bulver-sãri la scarã istoricã. Prezenþa fricii în „complotulfãinii“, în preziua Revoluþiei Franceze, climatul deaºteptare anxioasã de dinaintea cãderii comunis-mului, traversat de zvonuri ce colportau spaime ºisperanþe diverse, traduc cel mai bine prezenþa unuiimaginar insecuritar la nivelul comunitãþilor agre-sate ºi opresate de istorie19.

În cazul mitologiilor politice, imaginarul seinsinueazã într-o manierã subtilã, insidioasã. Cu excepþia utopiilor, care-ºi propun deliberat sãrupã orice legãturã cu realitatea concretã în carese nasc, toate celelalte structuri imaginare încear-cã sã rãspundã de bine, de rãu, unor criterii deºtiinþificitate, de raþionalitate ºi de coerenþã logicãadaptatã la rigorile timpului în care s-au nãscut.Astfel, nazismul nu a încetat sã invoce caracterul„ºtiinþific“ al teoriilor rasiste ºi exclusiviste care-ijustificau politicile abominabile. Comunismul, lafel, s-a declarat „ºtiinþific“ de la originile sale ºi n-a încetat sã mizeze pe ºtiinþã în toate momen-tele ºi ipostazele sale20.

Dar alunecarea, distorsionarea se realizeazã înbunã parte în procesul difuzãrii ºi receptãrii. Prindifuzare pe cele mai diverse cãi, cuvântul rostit ºilansat în eter, lozincile ºi sloganele, imaginile de

Mihai Boacã

à


eseu

presã sau de televiziune, manualul, predica etc.distorsioneazã, manipuleazã sau chiar falsificãmesajul. La nivelul receptãrii, acesta cade pe unclimat mental, pe un orizont de aºteptare confuzºi diferit, în care spiritul critic se dilueazã pânã ladispariþie, ceea ce falsificã ºi distorsioneazã radicalmesajul iniþial. S-a dovedit astfel cã opinia pu-blicã are tendinþa de a simplifica ºi de a dramatizafaptele, de a le personaliza ºi de a le înscrie într-odialecticã maniheistã, de a hiperboliza datele sau personajele... Aceeaºi tendinþã, mai mult sau maipuþin discretã, se regãseºte în munca istoricilor,aceºtia fiind producãtori ºi receptori de mituri. Ei nu pot scãpa presiunii sociale exercitate asupra lor 21.

n(Continuare în nr. viitor)

NOTE

1. LUCIAN BOIA, Pentru o istorie a imaginarului, Bucureºti,Humanitas, 1998, p. 65.

2. Ibidem, p. 61.3. Ibidem, p. 67.4. GILBERT DURAND, Aventurile imaginii. Imaginaþia simbolicã.

Imaginarul, Bucureºti, Nemira, 1999, p. 169. 5. SIMONA NICOARÃ, op. cit., p. 217.6. PATRICK TACUSSEL, JEAN-BRUNO RENARD, Imaginaire et

sociologie, în JOËL THOMAS, Introduction aux méthodologies de l’imaginaire , p. 277.

7. Ibidem.8. LUCIAN BOIA, Pentru o istorie a imaginarului, p. 81-82.9. GILBERT DURAND, op. cit., p. 167-168.

10. LUCIAN BOIA, Vers une histoire de l’imaginaire , în AnaleleUniversitãþii Bucureºti, Istorie, 1991, XL, p. 13-16.

11. JEAN-JACQUES WUNENBURGER, Imaginaires du politique,Paris, Ellipses, 2001.

12. RAOUL GIRARDET, Mythes et mythologies politiques , Paris,Seuil, 1986, p. 13.

13. Ibidem, p. 13-14.14. Ibidem, p. 15.15. Ibidem, p. 21-24.16. JEAN-PAUL SIRONNEAU , Sécularisation et religions politiques,

Paris, Mouton, 1982.17. CORNELIUS CASTORADIS, L’institution imaginaire de la société,

Paris, Seuil, 1975.18. BRONISLAW BACZKO, Les imaginaires sociaux, Paris, Payot,

1984; ANDRÉ RESZLER, Mythes politiques modernes, Paris,PUF, 1981.

19. YVES-MARIE BERCÉ , Rumeurs des siècles modernes, în JEAN-PIERRE RIOUX, JEAN-FRANÇOIS SIRINELLI, Pour une histoireculturelle, Paris, Seuil, 1997, p. 183-192.

20. Vezi JEAN -PAUL SIRONNEAU , op. cit.21. LUCIAN BOIA, Pentru o istorie a imaginarului, p. 165.

C ând debuteazã cu piesa Neiges en décembre ,în 1988, la Editura Actes Sud-Papiers,belgianul Jean-Marie Piemme e deja un

autor dramatic matur, cu o viziune clarã asuprateatrului ºi a lumii. Debutul atât de târziu în dra-maturgie se datoreazã, dupã toate probabilitãþile,excesivei rigori, ce derivã dintr-o cunoaºtere înprofunzime a mecanismelor ce prezideazã actulteatral. Indiferent care ar fi explicaþia acestuidebut târziu, apariþia volumului Neiges en décembrea fost calificatã de critici ca un eveniment majoral vieþii literelor franceze. Autorul piesei s-a nãs-cut în 1944, la Jemeppe-sur-Meuse. Tatãl luiaparþine mediului muncitoresc, iar mama arerãdãcini la þarã. Piesa intitulatã 1953 evocã cevadin atmosfera copilãriei sale de fiu de muncitor la Seraing, din perioada morþii lui Stalin. Proble-mele originii scriitorului vor fi interogate într-unalt text dramatic, Les adieux. Acest mediu umil vafi radiografiat ºi într-un film, La promesse, pe carescriitorul îl va realiza, mai târziu, împreunã cucineastul Jean-Pierre Dardenne. Copilãria petre-cutã în apropierea mediului muncitoresc dinWallonia îºi va pune amprenta asupra modului dea percepe realitatea socialã ºi istoricã a þãrii sale.

Jean-Marie Piemme va studia literele la Uni-versitatea din Liège, apoi va urma cursuri la Insti-tutul de Studii Teatrale de la Sorbona. La universi-tatea parizianã va face cunoºtinþã cu Bernard Dort,cel care-l iniþiazã în secretele ºi culisele teatruluimodern, insuflându-i dorinþa „de a se lansa în miº-carea teatralã de atunci: cea a generaþiei Chéreau“. Re-întors de la studii, îºi va susþine cu brio teza dedoctorat, intitulatã La propagande inavouée, o lucrarece constituie o meditaþie profundã asupra mass-media, asupra tertipurilor pe care aceasta le folo -seºte pentru a transmite diverse mesaje deloc ino-cente. Se angajeazã în cadrul aºa-numitului An-samblu Teatral Mobil, încercând, împreunã cuMarc Liebens, sã dea societãþii în care trãieºte o viziune angajatã, responsabilã, apropiatã de ceabrechtianã. Va mai lucra la Théâtre du Crépusculeºi la Teatrul Varia, apoi în cadrul Operei Naþionale.Abia prin 1986 îºi începe cariera de autor dramatic,fiind influenþat la început de literatura lui Koltès,Botho Strauss ºi Heiner Müller.

De la debutul cu Neiges en décembre , Jean-Marie Piemme a parcurs o lungã experienþã ascriiturii dramatice. Piesele sale, în numãr de câte-va zeci, au fost premiate, traduse în limbi strãine,jucate pe diferite scene. Recent, dramaturgul bel-gian a fost încununat cu Premiul Trienal 2002pentru Literaturã Dramaticã (CFWB) pentru pie-sa Toréadors, publicatã la celebra Editurã Lansman.Acelaºi premiu i-a fost atribuit pentru piesa Neigesen décembre în 1991. Piesa de debut a autoruluibelgian reia în termeni moderni mitul trãdãriimagistrului, a Învãþãtorului , de cãtre unul din dis-cipolii sãi cei mai fideli. Noul Iuda, personajulMax, trãieºte drama cumplitã a celui ce nu areforþa moralã de a refuza arginþii trãdãrii. Mobilultrãdãrii e complex, iar autorul ºtie sã sugereze cuinteligenþã faþetele multiple ale cauzalitãþii. Trimi-sul puterii e un subtil manipulator, ce ºtie sãtreacã treptat, cu abilitate, de la ameninþarea cu

moartea, mai mult sau mai puþin voalatã, la folo-sirea unei game variate de justificãri menite sãatenueze scrupulele morale ale viitorului trãdãtor.Cea mai concludentã, dar ºi cea mai abstractã jus-tificare e cea a raþiunii de stat. Agentul sugereazã,cu abilã viclenie, necesitatea îndepãrtãrii Profeso-rului. Trimisul stãpâneºte la perfecþie arta ma-nipulãrii intelectualilor, care nu acceptã sã trãdezedecât în numele unor raþiuni juste ºi nobile:„Micile lor josnicii au nevoie de o justificare teoreticã“.Max e un om fãrã voinþã, cu o figurã de „câinebãtut“, dupã expresia Trimisului puterii. El ezitã laînceput („Sã-l lãsãm pe profesor în grija Istoriei“), darapoi acceptã rolul sãu de Iudã ca pe o inevitabilãfatalitate a raþiunii obscure a istoriei. Într-un dia-log cu soþia sa, Iulia, el reia de altfel un citat dinScripturã, referitor la scena trãdãrii Mântuitorului.Profesorul e cu adevãrat un intelectual lucid, înciuda vârstei înaintate. Imaginea sa e cea a unuiraþionalist care nu-ºi face iluzii asupra rasei uma-ne: „Fii prevãzãtor, fraudulos, necinstit ºi asasin. Cu câtmai mare îþi va fi nelegiuirea, cu atât mai vie îþi va fidorinþa secretã de a te vedea domnind“. Jean-MariePiemme radiografiazã cu multã perspicacitatecriza moralã a trãdãtorului care îºi evalueazã me-diocritatea în clipele de amãrãciune: „Nu sunt unbãrbat, mai ales un astfel de bãrbat, ci doar un animal derasã, o oaie printre alte oi, o fiarã printre alte fiare“.Neliniºtea sa e cea a mitologicului Iuda înainteaactului sinuciderii. Pedeapsa gestului trãdãrii parea fi neodihna conºtiinþei, incapacitatea de a gãsiuitare ºi refugiu. Nici refugierea în apropierea cãl-durii materne nu e soluþia care sã atenueze chi-nurile ºi remuºcãrile conºtiinþei de om care a trã -dat. Max s-a dezis, în acelaºi timp, de cauza încare credea el însuºi, l-a trãdat pe Profesor, o fi-gurã carismaticã, angajat în lupta cu o putere dis-creþionarã ºi lipsitã de scrupule. Totuºi, cauzeletrãdãrii lui Max nu apar cu prea multã claritate. Sã fie la mijloc ºi o revoltã a fiului împotrivatatãlui castrator, trãdarea fiind o târzie revanºãoedipianã? Textul dramei lasã deschisã ºi posibili-tatea unei interpretãri în grilã freudianã. Oricum,Max cedeazã în faþa Trimisului, un maestru alînscenãrilor. Iatã finalul piesei, în care cuvinteleTrimisului sunt edificatoare pentru natura puteriicare-i stã în spate. Profesorul e mort, aºezat lângãun arbore. La întrebarea lui Max: „Ce vreþi sã fac?“,Trimisul rãspunde cu cinism: „Fã ceea ce ai vrut sãfaci întotdeauna. Trage în el (Max trage trei gloanþeîn trupul mort al profesorului). Vom chema repor-terii sã vinã, sã fotografieze corpul însângerat din toateunghiurile. Ca sã fotografieze asasinul. În acest decem-brie ce se încheie, se încheie ºi viaþa profesorului, ucis cumonstruozitate de prietenii sãi fiindcã a refuzat sã-iurmeze în aberaþiile lor politice. Desigur, nu era departea noastrã, dar noi, inamicii lui, l-am tratat mai binedecât fraþii sãi. Iatã, domnilor, omul care l-a trãdat. Eraun fidel printre fideli. Vom rezerva gestului sãu pedeapsavinovaþilor exemplari“.

Mitul lui Iuda gãseºte la Jean-Marie Piemmeo rezolvare modernã, extrem de bogatã în suges-tii. George Banu aminteºte undeva distincþia pe care Lévi-Strauss o face între „societãþile calde“ ºi „ societãþile reci“, catalogate astfel în funcþie de

n Ion Cristofor

Jean-Marie Piemme ºi demonia istoriei

à

Octavian Bour


raportarea lor la lumea miturilor. Primele oacceptã, celelalte o refuzã. Criticul considerã cãartiºti ca Brook sau Grotowski se reclamã de la„memoria caldã“, încercând sã actualizeze mituristrãvechi. Nu altfel procedeazã Jean-MariePiemme, cel care prelucreazã în Neiges en décembreo temã miticã imemorialã, actualizând-o, dându-iviguroase accente polemice.

Teatrul dramaturgului belgian se legitimeazãprin el însuºi, dar gândirea politicã nu-i estestrãinã, nici problemele societãþii contemporane.Teatrul sãu trãieºte în actualitatea cea mai fier-binte cu putinþã. Nu altfel se întâmplã în piesaToréadors, în care problematica abordatã e cea ainserþiei imigranþilor în noua lor patrie. În piesaamintitã, douã personaje marginale se înfruntã îndiscuþii extrem de pasionale asupra problemelordureroase ale prezentului.

Între cele douã personaje existã câteva simili-tudini. Ambele sunt caracterizate de o existenþãmarginalã într-o societate de consum occidentalã,ambele au rãdãcini în altã þarã. Subiectul piesei eunul foarte simplu, fiind extras din realitatea ceamai banalã. Momo, lucrãtor într-o spãlãtorie încare e gerant, tocmai se pregãteºte sã închidã uni-tatea, când vede nãvãlind înãuntru un personajdestul de bizar, îmbrãcat în costum, cu cravatã,dar care se aflã într-o evidentã „jenã financiarã“.Ferdinand, noul venit, este fiul îndepãrtatei Rusii,ºomer fãrã domiciliu stabil. Straniul persanaj vreasã-ºi spele hainele cu câteva minute înainte deînchidere. În timp ce pantalonul uzat se învârteîn maºina de spãlat, cei doi încep o lungã disputãpe teme de actualitate. Ferdinand constatã, depildã, cã „epoca e vulgarã“, cã lumea politiciitrãieºte o „prostituþie a intimitãþii ce nu are limite“.Spre deosebire de Ferdinand, Momo exhibã oadmiraþie profundã faþã de „oamenii politiciexcepþionali“ „ ce nu mai fac diferenþã între banul lor,banul partidului ºi banul statului“. Naiv sau ironic,Momo face mereu eschive în faþa discursuluitonitruant al lui Ferdinand. Dialogul lor spumosevocã atmosfera coridei, a duelului dintre tore-adori ºi tauri. Replicile cu eschive ºi gustul pen-tru un spectacol al gratuitãþii nu e lipsit deaccente cinice. Iatã, de pildã, una din reflecþiilelui Ferdinand: „De exemplu, sã recunoaºtem cã bãncile elveþiene au gerat admirabil bunurile evreieºti.Naziºtii lichideazã ºi jefuiesc; bãncile elveþiene recu-pereazã ºi plaseazã. Admirabilã diviziune a muncii,nu-i aºa?“

Acelaºi Ferdinand se dovedeºte un hoþ lipsitde scrupule. El îºi fundeazã josnicia pe câteva ar-gumente ce par extrase din reþetarul teoriei mar-xiste asupra proprietãþii: „Într-o societate în care sã-rãcia e consideratã normalã, furtul trebuie ºi el consideratca fiind normal“. În cele din urmã piesa lui Jean-Marie Piemme reia motivul trãdãrii. Cãci, îndu-

ioºat de soarta acestui ºomer, Momo îl gãzduieºtepe emigrantul rus naturalizat în modesta sa locu-inþã. Îi asigurã hrana, în timp ce acesta îl ajutã laspãlatul lenjeriei. Totul pare sã funcþioneze înlimitele unei admirabile prietenii. Atâta doar cãnoul venit, lipsit de scrupule, îi „suflã“ slujba luiMomo, oferindu-i patronului, în secret, sã mun-ceascã pentru un venit mai mic. Finalul piesei legãseºte pe cele douã personaje în roluri schim-bate. Legile prieteniei ºi ale solidaritãþii nu rezistãîn faþa calculului egoist. Cu acelaºi cinism, Ferdi-nand îi reaminteºte binefãcãtorului sãu: „într-olume a supravieþuirii, chiar ºi fratele tãu îþi este unduºman“.

O radiografie nemiloasã a societãþii de con-sum e fãcutã în piesa Sans mentir, apãrutã la editu-ra Actes Sud-Papiers în 1989. Aici scriitorul bel-gian pãrãseºte lumea marginalilor, protagonistulpiesei fiind un prim-ministru al unei þãri occi-dentale nenumite. Descins într-un hotel provin-cial, în tovãrãºia ºefului de cabinet Berthier,politicianul e surprins nu numai în exerciþiulfuncþiunii publice, ci ºi în intimitatea sa cea maihidoasã. Cinic, omul politic îºi disimuleazã natu-ra cameleonicã, vorbind mereu despre valorinobile precum devoþiunea faþã de alegãtori, liber-tate sau drepturile omului. Abil, omul politic îºicamufleazã malversaþiunile printr-o retoricãgrandilocventã. Deºi îi dispreþuieºte pe gazetari,primul-ministru nu ezitã sã acorde un scurtinterviu unei ziariste, simulând voinþa de trans-parenþã, de dialog cu alegãtorii. Machiaveliculpersonaj e conºtient de altfel cã ºeful de cabinetare o relaþie amoroasã cu Yvonne, soþia sa. Con-soarta ilustrului personaj e o creaturã bovaricã, ceviseazã sã-ºi azvârle soþul din vârful „stâncii tar-peene “. Piesa lui Jean-Marie Piemme este o radio-grafie nemiloasã a lumii politice contemporane,în care anumite derapaje ale democraþiei fac camecanismul incontrolabil al puterii sã ducã larezultate dezastruoase. Mulþimile ce se agitãasemenea unor umbre din teatrul japonez suntsimple marionete în faþa unui politician venal ºicinic. O meditaþie profundã asupra feloniei isto-riei e de regãsit în piesa Le badge de Lénine (1992),dar mai ales în Les forts, les faibles. Piesa din urmã eºi ea ancoratã într-un prezent în care unii urcã pescara socialã, alþii devin victime ale unei retoriciextremiste. Pe de o parte evolueazã cei cu dare demânã, ca Yvonne, care nu se îndoieºte de nimic.Pe de altã parte, piesa surprinde figuri lipsite deidentitate, capabile sã-i urmeze orbeºte pe primii.Nouã personaje sondeazã aici vidul existenþei lor,într-o cafenea în care ei pun lumea la cale. Istoriapersonajelor pare desprinsã din cotidienele descandal: cupluri ce se fac ºi se desfac, o tânãrã cese dãruieºte unui candidat de pe o listã a extremeidrepte, un tânãr ce devine victima unui procurorvicios, implicat în câteva atentate, un ziarist caremoare în urma cercetãrilor pe care le face.Personajele evolueazã între idealisme ºi laºitãþicotidiene, din care îºi scoate capul ideologia fas-cistã, bunã sã justifice orice exces sau barbarie.Într-o lume în care totul merge rãu, existã totuºifiinþe idealiste, precum Claudia, ce îºi refuzã feri-cirea într-o lume nefericitã. În aceastã dramã,omul lui Jean-Marie Piemme e o fiinþã forfecatãde impulsuri contrare, cum ar fi extremistul pecare iubirea îl face vulnerabil. Dramaturgul bel-gian dovedeºte o mare fineþe în surprindereaacestei dialectici a personajelor ce se agitã pescena sau în culisele istoriei. În cazul lor, forþa econtrabalansatã de slãbiciune, iar slãbiciunea deforþã. Jean-Marie Piemme constatã cã omul efatalmente supus determinãrilor epocii sale: „Îngrãuntele cel mai fin al vieþilor noastre se înscrie sigiliul

momentului istoric pe care-l traversãm“. Individul esteaici un „animal social“ ce se topeºte în masaindistinctã a unei societãþi ruinate, minate decontradicþii ºi interese, în care personajele suntconfruntate cu propria lor neputinþã.

Jean-Marie Piemme este un fin observator al istoriei þãrii sale, cu o privire adeseori criticãasupra mediului social belgian, ce avea sã cu-noascã în anii ’60-’70 anumite turbulenþe. Eldenunþã iluziile ºi fantasmagoriile politice cu „unamestec de rãcealã, proprie epocii, ºi de revoltã“, dupãcum observã Marc Quaghebeur, punctul devedere al autorului fiind, uneori, cel al unui omcu „un trecut de stânga ºi proletar“. Piesa Le Café despatriotes (1998) e o virulentã denunþare a ideilorextremei drepte belgiene, dupã cum piesa 1953(1998) e o evocare a personalitãþii lui Henri deMan, o figurã emblematicã a miºcãrilor de stângadin Belgia perioadei interbelice. Acelaºi MarcQuaghebeur constatã cã privirea dramaturguluiasupra istoriei se caracterizeazã printr-o „indeciziemelancolicã, ce metaforizeazã raportul belgienilor cuistoria“. Atitudinea scriitorului derivã din com-plexitatea fenomenului, în limitele cãruia osuprastructurã politicã puternicã n-a izbutit „sãanestezieze în totalitate o populaþie ce a dovedit o matu-ritate civicã singularã“, în cazul unor evenimentecum ar fi decesul regelui Baudoin, în 1993, sauMarºul Alb, din 1996.

Sentimentale, naive sau tragice, personajelelui Jean-Marie Piemme se descompun într-omelasã socialã care ºi-a pierdut faþa umanã.Supuse demoniei istoriei, personajele devin ade-seori simpli figuranþi ai unui teatru absurd,desfãºurat într-o salã pustie. Dacã în antichitatezvârcolirea eroilor constituia un spectacol pen-tru zeii Olimpului, personajele lui Jean-MariePiemme evolueazã într-o lume a banului, a unorideologii imunde, din faþa cãrora Dumnezeu s-aretras de mult.

n

Octavian Bour

Jean-Marie Piemme


Oleg Garaz: Domnule profesor László Ferenc, ce este muzicologia? Artã sau ºtiinþã, chiar dacã acu-mulãrile în planul informaþiei (metodã, studii, tratate,doctrine, dicþionare terminologice etc.) ne forþeazã sãadoptãm o reprezentare scientistã asupra muzicologiei, ca sumã a „ºtiinþelor“ despre muzicã? Ce mai rãmânede spus despre arta muzicologiei? Într-o reprezentarecomunã, arta ºi ºtiinþa muzicologiei se reduce, vulgar ºinejustificat de simplificator, la o aplicaþie pur instrumen-talã care ar fi critica muzicalã. În orice caz, este evidentcã funcþia muzicologiei nu este una de popularizaresau/ºi vulgarizare a „ce înseamnã“ muzica…

László Ferenc: Domnule coleg, cu riscul de avã dezamãgi prin simplitatea rãspunsului meu laacest calup de întrebãri complexe, încep prin aafirma, fãrã urmã de îndoialã, cã – în lumina ex-perienþei mele de o viaþã – muzicologia nu este oartã, ci o ºtiinþã. Obiectul ei este întreaga muzicã,inclusiv impactul acesteia asupra omului ºi asuprasocietãþii. Acest obiect poate fi studiat acordându-se prioritate diacroniei, contextului ºi implicaþii-lor istorico-sociale ale fenomenului muzical; înacest caz, vorbim despe muzicologie istoricã.Cealaltã ramurã principalã, muzicologia sistema-ticã, trateazã fenomenele muzicale sincronic,comparativ. Obiectul celor douã muzicologii esteunul ºi acelaºi, deosebirea dintre ele constând înproporþia dintre cele douã moduri de abordare:istoric ºi sistematic. Muzicologia istoricã opereazãcu tot arsenalul de metode al istoriografiei gene-rale. Muzicologia sistematicã are foarte multe ra-mificaþii, de la acustica muzicalã, care trateazã fe-nomenele muzicale drept fenomene fizice, pânãla estetica muzicalã, ºtiinþa generalizãrilor supe-rioare, filosofice despre arta muzicalã; numãrullor este în continuã creºtere. Chiar ºi numai ceeace, ca ofertã academicã a conservatoarelor demuzicã, se numeºte „teoria muzicii“, cuprindenumeroase discipline, ca melodicã, ritmicã, me-tricã, ºtiinþa modurilor º.a.m.d. Pe de altã parte, ºiunele încrengãturi sistematice sunt determinate

istoric. Bunãoarã, pe lângã ºtiinþa armoniei (sesubînþelege: tonale, funcþionale), apãrutã în ba-roc, prin aportul hotãrâtor al lui Rameau, ajunsãla desãvârºire dupã apunerea muzicii postclasice,a apãrut nu numai ºtiinþa armoniei moderne, ceeace era de aºteptat, ci ºi acea a armoniei modale,renascentiste (nefuncþionale). În cadrul ºtiinþeiinterpretãrii muzicale, disciplinã nãscutã în jurulanului 1750 prin strãdaniile generaþiei Quantz,Agricola, Leopold Mozart ºi Carl Philipp Ema-nuel Bach, acum vreun secol a apãrut teoria in-terpretãrii istorice. Nimic mai firesc decât ca toa-te fenomenele care intrã în vederile sistematicie-nilor sã fie studiate ºi în devenirea – cele trecutede apogeu ºi în involuþia – lor. Existã, fireºte, ºi odisciplinã care se numeºte istoria muzicologiei,precum ºi o istorie a istoriografiei muzicale. Ger-not Gruber a scris o carte despre istoria receptãriimuzicii lui Mozart. Mie, personal, nu mi-ar fistrãinã ideea de a inaugura disciplina academicãde un semestru, douã ore pe sãptãmânã, numitãistoria interpretãrii istorice. Azi, existã poate pesteo sutã de ramuri de muzicologie care se pretindautonome sau tind sã devinã autonome ºi careconstituie împreunã ceea ce, în virtutea uneitradiþii, pe care nu avem nici un motiv sã o curmãm, se cheamã muzicologie sistematicã.

„Arta muzicologiei“? Ca orice îndeletnicire uti-lã, ºi aceasta poate fi exercitatã frumos. Este de doritca muzicologul sã scrie nu numai corect ºi limpe-de, ci ºi agreabil, sã fie citit cu plãcere. Nu e rãu da-cã el are chiar stil. Dar sã nu confundãm muzicolo-gia cu beletristica. Bunãoarã, Romain Rolland, carea primit Premiul Nobel pentru romanul Jean-Christophe , al cãrui erou este un compozitor ger-man, în volumele sale de analize beethoveniene s-abazat pe cercetarea ºtiinþificã a surselor primare ºi s-a strãduit sã facã o adevãratã muzicologie. Doar afost ºi profesor de istoria muzicii! Faptul cã azi nuprea îl mai citeazã muzicologii care scriu despreBeethoven nu este „vina“ lui, ci o dovadã superbã a geniului sãu literar, care l-a fãcut sã descifrezemuzica lui Beethoven mai mult poetic decât ºtiin-

þific. Desigur, problemele muzicii pot fi abordate ºicu mijloace beletristice. Existã superbe poezii ºieseuri, existã ºi câteva romane muzicale excepþio-nale – ºi multe, foarte multe de o mediocritateonestã. Este de dorit ca acestea sã fie valabile ºi dinpunctul de vedere al congruenþei lor cu realitateamuzicalã care constituie subiectul lor, dar valoarealor rezidã, prioritar ºi chiar decisiv, în valoarea lorliterarã. Asta ºtiu ºi scriitorii. Thomas Mann aveaun cumnat, muzician de elitã, dirijorul KlausPringsheim, pe care însã el nu l-a consultat când alucrat la Doctor Faustus, cea mai uluitoare creaþiebeletristicã pe care am citit-o eu despre muzicã. Iarcând cumnatul care, ca practician versat, ºtia foartemultã muzicã, i-a fãcut o listã de erori ºi contra-dicþii de ordin muzical, detectate în carte, sfãtuin-du-l pe scriitor sã execute în textul sãu discreteretuºuri, acesta nici nu a vrut sã se uite pe listã.

Mi se pare cã despre critica muzicalã am o pã-rere ceva mai bunã decât dv. În opinia mea, ea –împreunã cu tot ce se cheamã literaturã de popu-larizare a muzicii – se subsumeazã conceptului depublicisticã muzicalã, care nu este muzicologie, cio disciplinã autonomã ce-ºi are locul în zona dejoncþiune dintre muzicologie ºi jurnalisticã. Deo-sebirea dintre cele douã este enormã. Muzicolo-gul scrie pentru minoritatea infimã avizatã, pen-tru o mânã de specialiºti, pe când publicistul,pentru majoritatea covârºitoare a concetãþenilorcare nu sunt muzicologi sau muzicieni. Muzico-logul conteazã din start pe curiozitatea cititoruluipentru textul lui, acesta fiind un cititor avizat ºiinteresat; bunãoarã, ar fi nepermis sã scriu o cartedespre istoria vieþii muzicale clujene fãrã a citi totce s-a publicat pânã azi despre acest subiect ºi potsã fiu convins cã cel care, peste cincizeci de ani,va dedica o carte nouã temei mele de cercetare, vaciti ºi el cu interes contribuþia mea. Publicistul nuare acest avantaj aprioric. El trebuie, întâi ºi întâi,sã trezeascã interesul cititorului neavizat pentruceea ce el vrea sã-i comunice. Publicistul muzical

interviu„Trecutul este inepuizabil –ºi mereu nou, imprevizibil“

n László Ferenc

LÁSZLÓ FERENC (Francisc) – muzicolog, profesoruniversitar. Nãscut la Cluj, 08.05.1937. Studii:LMCj, specialitatea flaut, clasa profesorului Török Béla(1951–’54), AMCj, specialitatea flaut, clasa profesoru-lui Dumitru Pop (1954–’59). 1990–’93: fondator ºipreºedinte al asociaþiei Junimea Muzicalã din România,1991: conferenþiar, apoi profesor la AMCj, disciplinamuzicã de camerã, 1995: ºi profesor de organologie,1991–’93: fondator ºi director al Cursurilor Interna-þionale de Varã de la Cluj, 1991–2001: fondator ºipreºedinte al Societãþii Române Mozart. Creaþia muzi-cologicã: în jur de 20 volume dedicate creaþiei luiBartók Béla, precum ºi lucrãri monografice despre activitatea ºi creaþia lui Franz Liszt, J.S. Bach ºi G. Enescu. Numeroase studii publicate în limbile ma-ghiarã, românã, germanã, englezã, francezã ºi japonezã,participãri la congrese ºi conferinþe în þarã ºi în strãinã-tate, colaborãri la ziare ºi reviste din þarã ºi din strãinã-tate. Premii ºi distincþii: Premiul Academiei Române(1980). Premiul I al Festivalului „Cântarea Româ-niei“, secþia muzicologie (1981). Medalia ºi DiplomaCentenarului Béla Bartók, de la Ministerul Culturii,Ungaria (1981). Medalia ºi Diploma Centenarului

Zoltán Kodály, de la Ministerul Culturii, Ungaria(1982). Premiul Colegiului Criticilor Muzicali pentruactivitatea publicisticã (1982). Premiul UCMR pentruactivitatea publicisticã (1983). Premiul Fundaþiei Jora„pentru idei, iniþiative ºi stimularea vieþii muzicale“(1982). Premiul UCMR pentru muzicologie (1985).Medalia de argint a Mileniului Ostarrichi, Austria(1996). 1998: Cununa Kriterion a Fundaþiei Kriterion,Miercurea-Ciuc (1998). Preºedinte de onoare al Socie-tãþii Române Mozart (2001). Afilieri: UCMR, Inter-nationale Stiftung Mozarteum, Salzburg, RomániaiMagyar Zenetársaság [Societatea Muzicienilor Maghiaridin România], Junimea Muzicalã din România, Socie-tatea Românã Mozart, Fundaþia „Sigismund Toduþã“,Asociaþia „Gheorghe Dima“, Österreichische Gesellschaftfür Musikwissenschaft, Viena, Magyar Zenetudományiés Zenekritikai Társaság [Societatea Ungarã de Muzi-cologie ºi Criticã Muzicalã], Budapesta, SocietateaFilarmonicã „Transilvania”, Bolyai Társaság [SocietateaBolyai], The Royal Society for the Encouragement ofArts, Londra, Internationale Arbeitsgemeinschaft für dieMusikgeschichte in Mittel- und Osteuropa, Chemnitz. e-mail: [email protected].

Profesorul László Ferenc ºi muzicologul Oleg Garaz


înnãscut are darul de a putea face din problemelemuzicii probleme de interes obºtesc. El nu „co-boarã“ la nivelul vulgului, ci contribuie la ridicareaacestuia la un oarecare nivel de interes pentru mu-zicã ºi de înþelegere a ei. Acesta este rolul formatival tuturor speciilor publicisticii muzicale, care este,în consecinþã, o îndeletnicire mai grea decât muzi-cologia. Publicistica nu este numai ºtiinþã, ci ºi ar-tã. Îmi vine sã spun, riscând sã cad în pãcatul exa-gerãrii demagogice, cã muzicologul se face, iar pu-blicistul se naºte. Desigur, ºi publicistul trebuie sã„se facã“ dupã de „s-a nãscut“: sã-ºi cultive talen-tul. Când, la începutul anilor ’60, am început sãmã consider un publicist de carierã, sfãtuit de unuldintre mentorii mei, am citit ºi un tratat de reto-ricã clasicã, din care am învãþat cã un discurs estebun dacã (1) fondul lui de adevãr este important ºiirefutabil, dacã (2) acest fond de adevãr este expusfrumos ºi dacã (3) expunerea mobilizeazã ascultã-torii sã acþioneze sau sã ia atitudine în consens cuadevãrul cuprins în text. Muzicologul trebuie sãcorespundã numai celui dintâi dintre aceste treideziderate, ºi dacã, în plus, mai scrie ºi frumos, cuatât mai bine. Publicistul, care azi continuã înscris, inclusiv în medii electronice, arta oratorilorantici, trebuie sã ºi convingã ºi sã ºi mobilizeze.Am decis sã lupt pentru a mã impune atenþiei prinarticole care, deºi scrise despre muzicã, sunt citite.Am lucrat mult ºi pentru radio ºi televiziune. A fost o ºcoalã bunã. Cunosc muzicologi care sub-apreciazã orice fel de publicisticã. Îi priveºte. Expe-rienþa mea personalã de muzicolog pedestru ple-deazã pentru exercitarea paralelã a celor douã înde-letniciri. Publicistul, bazându-se pe tot ce ºtie camuzicolog profesionist, are o ºansã în plus de a de-veni credibil în faþa unui larg public cititor, iarmuzicologul, scriind mult pentru neavizaþi, câºtigãdexteritate în mânuirea mijloacelor de exprimareliterarã. Eu scriu în cele trei limbi tradiþionale aleTransilvaniei, atât muzicologie, cât ºi publicisticã,cel mai mult ºi cel mai bine în maghiarã, cel mairar ºi destul de stângaci în germanã. În ultimii ani,cantitatea producþiei mele a scãzut mult. Stareaprecarã a sãnãtãþii m-ar îndreptãþi sã iau o decizieraþionalã: sã nu mai scriu „fleacuri“ pentru cotidi-ene, ci numai lucrãri ºtiinþifice ample, care, eventu-al, „rãmân“. Dar o atare decizie m-ar dezavantaja.Prin compunerea „fleacurilor“, îmi întreþin scrisul.Printr-o activitate mã odihnesc de oboseala provo-catã de cealaltã. Aºa m-am obiºnuit, aºa continuu.

– Secolul XX reprezintã o epocã extrem de gene -roasã, dar ºi intens generativã în ceea ce priveºte „se-cretarea“ a noi ºi noi metode ºi domenii ale gândirii, anoi ºtiinþe, a noi reprezentãri chiar asupra gândirii. Înacest sens, muzicologia este asociatã tot mai mult cu oramurã a hermeneuticii, cu o ºtiinþã despre interpretarea„textului“ muzical, provocare la care ea, muzicologia,rãspunde cu generarea a noi ºi noi texte. Într-un altsens, înarmat cu „trusa de scule“ necesare unei decriptãripertinente, muzicologul ar deveni tot mai mult un „pã-zitor al pragului“ care desparte lucrurile atât pe criteriulAdevãrului, cât ºi pe criteriile etice ale Binelui ºi Rãului.Bineînþeles cã nu am putea exclude din aceastã ecuaþienici componenta esteticã – judecata asupra Frumosului…Este muzicologul un „hermeneion“ veghind asuprapuritãþii „genetice“ a fenomenului muzical ºi pedepsindaspru, similar lui H. Berlioz, R. Schumann, V. Serov, E. Hanslick sau Cl. Debussy, orice abatere de la normali-tate ºi deviaþiile înspre vulgaritate? Sau, poate, este maidegrabã un vizionar, un arhivist savant, un ascet veghindºi visând la mirajul arabescurilor sonore mobile?

– Muzicologul ar trebui sã fie de toate, filologºi arhivar, estetician ºi istoric, psiholog ºi socio-log, hermeneut ºi informatician. Ceea ce, ome-neºte, nu este posibil. Hugo Riemann a fost ulti-mul muzicolog enciclopedic, care a avut ambiþia

de a ºti tot despre muzicã ºi abordarea ei ºtiinþificã.Posteritatea a aflat cã a ºtiut mult mai puþin decâtcredea cã ºtie ºi cã orgoliul sãu de atotºtiutor a fostcontraproductiv pentru el din punct de vedere inte-lectual. ªi istoria muzicologiei române cunoaºte uncaz analog: în anii ’20-’30, apoi câþiva ani ºi dupã1944, George Breazul a predat la Conservatorul dinBucureºti un curs numit Enciclopedie. Ar fi unsemn rãu dacã s-ar mai preda ºi azi un asemeneacurs. Azi se ºtie prea bine cã numai comunitateamuzicologicã poate sã fie atât de complexã ºi multi-lateralã cum credeau unii cã sunt. Individul con-tribuie la înþelepciunea colectivã a breslei sale spe-cializându-se pe un numãr restrâns de discipline(atenþie, una singurã ar fi prea puþin!) ºi urmãrindatent, pe cât îi stã în putinþã, ceea ce se întâmplãîn celelalte. Specializarea este pentru muzicolog oºansã, chiar o conditio sine qua non a carierei, dar ºiun sacrificiu, renunþãrile fiind dureroase. Dinpãcate, ca muzicolog autodidact, eu nu am avutun maestru care sã-mi atragã atenþia, când trebu-ia, asupra acestor adevãruri fundamentale ale me-seriei ºi ale carierei. (Înainte de decembrie 1989nu am avut aproape nici un contact personal cumuzicologia de peste hotare. În bibliografia mease gãsesc trei titluri de referate prezentate la con-grese internaþionale ce au avut loc înainte de 1989,la Magdeburg, Salzburg ºi Budapesta. Toate treiau fost citite la faþa locului de altcineva, mie refu-zându-mi-se de autoritãþi viza de ieºire din þarã.)Când mi-am dat seama cã, azi, numai un diletantmai poate sã creadã cã este un all round musicologist,am mai sacrificat câteva dintre ariile mele de pre-ocupare, – recunosc, de exemplu, cã am devenitincult ºi ignorant în materie de esteticã muzicalã,domeniu care dv. vã este atât de familiar –, daraceste acte de sacrificiu au fost tardive ºi preapuþine. În consecinþã, am rãmas un muzicolog cu odeschidere relativ largã, minor ºi provincial. Curare excepþii, nu am fost invitat la congrese inter-naþionale pentru a vorbi despre Muzicã, ci, maitotdeauna, pentru a aduce în discuþie informaþiicu privire la cutare sau cutare lucru sau fenomenmuzical, reflectate în trecutul (sau prezentul)ariei geografico-istorice în care trãiesc: Cluj,Transilvania, România, Europa Centralã. Cred cãprofesorul meu de istoria muzicii, Lakatos István,Dumnezeu sã-l ierte, a scris cele mai multe studiide tipul „Haydn ºi România“, „Beethoven ºi Ro-mânia“ etc. – scrieri utile care imortalizeazã în isto-ria muzicologiei, fãrã doar ºi poate, numele aces-tui distins inginer de carierã, violonist ºi istoriografmuzical amator, pe care îl stimez ca pe un om ºar-mant ºi înaintaº merituos, dar nu-l pot consideraun exemplu. Cu toate cã aº dori mult sã fiu unmuzicolog cu M mare, pentru majoritatea forurilorinternaþionale de specialitate, care mã solicitã dincând în când, nu sunt decât o credibilã sursã de in-formaþii cu privire la aspectele locale ale unor feno-mene muzicale universale. Se ºtie cã mie mi sepoate cere oricând cu încredere o lucrare de genul„Cluj, un oraº european cu douã opere de stat“,„Arhive muzicale în Transilvania“, „Pãtrundereamuzicii lui Mozart în Transilvania“, „Tipãriturimuzicale în Transilvania, 1790–1914“, „Transilvaniareflectatã în istoria muzicii austriece“, „Imaginea luiCarol Miculi în istoriografia muzicalã româneascã“etc., întrucât eu, în 6-9 luni de zile, sunt în stare sãelaborez un text corect despre un asemenea su-biect. În 1995, Societatea de Muzicologie din Kyotom-a invitat sã þin o prelegere de o orã cu titlul Sti-leme româneºti în muzica lui Bartók. Am fost încântatde invitaþie ºi m-am pregãtit conºtiincios pentru aface faþã onorabil acestei solititãri ieºite din comun.Abia ajuns în Kyoto, am aflat cã prelegerea mea vaavea loc în continuarea unei dezbateri de douã ore,dedicate conceptului „operã muzicalã“. În ce mãsu-rã ºi în ce fel sunt creaþii muzicale închise ºi defini-tive (1) operele lui Mozart, (2) sonatele de pian ale

lui Beethoven ºi (3) simfoniile lui Bruckner? –aceasta a fost tema întrunirii. Am beneficiat nu-mai de o traducere sumarã a dezbaterii, dar în te-meiul acesteia m-am putut convinge atât de carac-terul integrator ºi universal, cât ºi de înaltul nivelºtiinþific al manifestãrii. În România, þarã europea-nã care se considerã central-europeanã, încã nu amavut privilegiul de a participa la o dezbatere de oasemenea deschidere. Prelegerea mea a fost urmatãde întrebãri foarte pertinente, la obiect, care au ge-nerat discuþii ce onoreazã obºtea muzicologicã dinKyoto, iar eu, acolo, m-am simþit foarte provincialcu subiectul meu, tipic provincial. În lumina unorasemenea experienþe, acum, la bãtrâneþe, mã întrebdacã nu cumva ar fi trebuit sã mã axez, din start,numai asupra analizei muzicale. Am publicat câtevastudii analitice dedicate unor lucrãri muzicale im-portante: Fanteziile pentru flaut solo de Telemann,toatã creaþia pentru flaut ºi canoanele în oglindãdin Ofranda muzicalã de Bach, câteva sonate ºitriouri cu pian de Mozart, insulele pancromaticedin creaþia lui Mozart (am o scrisoare de la AurelStroe, în care acesta afirmã cã la compunerea celorªase bagatele pentru trio de coarde a fost influenþatde una dintre aceste analize mozartiene!), liedulDer Wegweiserde Schubert, Melodia valahã dinRapsodia ungarã nr. 20 de Liszt, tema Variaþiunilorop. 21 nr. 2 de Brahms, numeroase momente dincreaþia lui Bartók, cele ªase bagatele de Ligeti etc.Dacã aº avea 40 de ani, aº scoate în limba englezão selecþie din aceste studii de caz pentru a-micrea o imagine de muzicolog-analist. Azi ar fiprea târziu sã depun eforturi pentru a amelioraimaginea mea de muzicolog provincial.

Pe de altã parte, mã strãduiesc sã nu fie pro-vincial modul cum pun ºi tratez problemele isto-riei muzicii autohtone. Citiþi ultimul meu studiudedicat perioadei sibiene a lui Philipp Caudella,publicat în Germania în 1999, ºi vedeþi în ce mã-surã am reuºit sã-mi realizez aceastã strãduinþã!

Revenind la întrebarea dv., daþi-mi voie sã nu-mi disimulez amuzamentul provocat de lista de nume: H. Berlioz, R. Schumann, V. Serov, E.Hanslick sau Cl. Debussy, ca „hermeneion“-i „ve-ghind asupra puritãþii «genetice» a fenomenuluimuzical“. Trei dintre cei numiþi de dv. – Berlioz,Schumann ºi Debussy – au avut prea puþin comuncu ºtiinþa. Ei au fost muzicieni cu remarcabile încli-naþii ºi performanþe publicistice, dar nicidecummuzicologi. Numai despre Hanslick se poate afir-ma cu toatã certitudinea cã, prin volumul sãu de-dicat frumosului muzical, el a devenit un nemu-ritor estetician muzical, cartea însãºi constituindun punct cardinal al acestei discipline. Personal, îi apreciez foarte mult ºi criticile, pe nedrept hui-duite de cei care nu le citesc sau le interpreteazãprin prisma wagnerianismului, i-am citit ºi masi-va autobiografie ºi nu o datã am stat smerit în faþacasei din Baden bei Wien unde el ºi-a dat duhul.Despre Serov, compozitor autodidact, critic ºieseist muzical, care a jucat un rol foarte impor-tant în primenirea muzicii ruse, vã las pe dv. sã vãexprimaþi dacã a fost sau nu un om de ºtiinþã însensul criteriilor mele, schiþate mai înainte. Îicunoaºteþi opera mult mai bine decât mine. Din-tre muzicologii ruºi, eu îl admir pe Iurii Holopov,un maestru contemporan de anvergurã interna-þionalã. Vã invidiez cã puteþi sã citiþi toatã operalui în original. Eu nu am citit decât câteva tradu-ceri, dar o datã am petrecut împreunã cu el douãsãptãmâni la Stuttgart, la un congres-maraton, cuun orar extrem de generos, care ne-a permis sãstãm mult de vorbã. M-am despãrþit de el curegretul de a nu-l fi avut profesor.

(Continuare în nr. viitor)

Interviu realizat de OLEG GARAZ


U n sondaj de opinie privind popularitateadiverºilor romancieri ai Angliei post-moderne l-ar plasa, fãrã îndoialã, pe

David Lodge undeva în primele cinci locuri.Reþeta practicatã de el (la descoperirea cãreia aavut o contribuþie importantã ºi regretatulMalcolm Bradbury) se dovedeºte infailibilã:amalgamul de roman satiric de moravuri, în bunãtradiþie englezeascã, roman al campusului univer-sitar ºi metanaraþiune ce investigheazã universulºi problemele creaþiei este în acelaºi timp plãcut lalecturã ºi conþine un substrat ideatic ce îndeamnãla meditaþie. O tramã epicã relativ simplã, darimplementatã cu mijloace moderne, personajesimpatice, cu ticuri ºi excentricitãþi care au osemnificaþie profund umanã, vervã narativã, lim-baj cotidian colorat fãrã sã alunece în argou – iatãdoar câteva dintre calitãþile care fac din Lodge unromancier eminamente lizibil, un autor postmo-dern prietenos faþã de cititor ºi extrem de receptivla problemele ºi dilemele lumii de azi.

Cel ce-i parcurge sistematic opera nu va întârziasã descopere cã, aproape fãrã excepþie, romanele luiLodge se construiesc pe dicotomii, pe structuribinare contrastante. Dacã în Changing Places[Schimb de dame] sunt examinate ‘în oglindã’douã stiluri ºi concepþii de viaþã, cel britanic ºi celamerican, iar în Nice Work [Meserie!] culturaumanistã intrã în relaþie de atracþie-respingere cucea tehnic-financiarã, ultimul sãu roman, Thinks…[Gânduri ascunse] continuã sã brodeze pe temacelor ‘Douã Culturi’, de data asta fiind vorba decultura literarã ºi cea informaþionalã sau electro-nicã. Ca ºi în Nice Work, Lodge contrazice, în sub-text, argumentul romancierului C.P. Snow, Baronde Leicester, care, într-o faimoasã conferinþã din1959, The Two Cultures and the Scientific Revolution[Cele douã culturi ºi revoluþia ºtiinþificã], argu-menta cã, datoritã unei evoluþii autonome rapide,cultura oamenilor de ºtiinþã ºi cea a intelectualilorliteraþi ar fi devenit reciproc ininteligibile, instau-rând o lipsã acutã de comunicare între cele douãcategorii ale intelighenþiei. De data asta, reprezen-tanþii din roman ai celor douã culturi sunt RalphMessenger, playboy ºi reputat savant din domeniulinteligenþei artificiale, ºi Helen Reed, profesoarã decompoziþie creatoare la Universitatea din Glouces-

ter. Între cei doi se înfiripã nu doar o dragoste adul-terinã, ci ºi un fel de dependenþã intelectualã, caaceea dintre protagoniºtii din Nice Work, profesoarade literaturã Robyn Penrose (cu o apariþie de tip‘cameo’ ºi în ultimul roman) ºi managerul cu încli-naþii artistice Vic Wilcox, prin care unul îºi per-fecþioneazã cunoºtinþele despre conºtiinþã vãzutãdin perspectiva literar-umanistã, iar cealaltã învaþãlucruri interesante despre roboticã, lumi virtuale,computere ºi inteligenþa artificialã.

Un alt aspect demn de remarcat în ultimeledouã romane ale lui Lodge, Home Truths [Adevãrurineplãcute, 1999] ºi Thinks… (2001) este pronunþa-tul lor caracter dramatic. Se ºtie cã Lodge ºi-a încer-cat condeiul ºi în teatru, cu piesa The Writing Game,bunãoarã, sau cu scenarizarea pentru televiziune aromanului Nice Work (rezultatul, un film în douãpãrþi, a fost vãzut ºi la noi). Mai interesant însã estefaptul cã romanul Home Truths a fost scris pornindtot de la o piesã de teatru, prin procedeul opus dra-matizãrii, care, dupã ºtiinþa noastrã, este utilizatmult mai rar. Piesa s-a jucat în 1998, iar autorul arevizuit dialogul, a schimbat câteva detalii, a adãu-gat puþin material nou (descriptiv ºi epic), pãstrândnealteratã linia povestirii. Home Truths îºi are acþi-unea plasatã tot în lumea scriitorilor ºi a mass media.Adrian Ludlow, un romancier intrat în programaºcolarã, a renunþat la scris ºi cautã anonimatul,împreunã cu soþia sa, Eleanor, la þarã. Vechiul lorprieten ºi coleg de studenþie, Sam Sharp, scenaristde succes, trece pe la ei în drum spre Hollywood,ca sã se plângã de tratamentul rãutãcios la care afost supus, într-un ziar duminical, de jurnalistaFanny Tarrant. Cei doi conspirã sã o pedepseascãpe jurnalistã, folosindu-se de propriile ei arme:Adrian, acceptând sã fie intervievat de FannyTarrant, o va înregistra la rândul sãu pe aceasta,urmând sã afle secretele sale dureroase. În timp cese desfãºoarã dublul interviu, Adrian o invitã peFanny la saunã, dupã care sunt surprinºi de soþia sa,Eleanor, în negligé. Eleanor ascultã banda dereportofon pe care Adrian îi povesteºte lui Fannycum el ºi Sam o împãrþiserã, în studenþie, peEleanor ca amantã. Ca rãzbunare, Eleanor îi spunelui Fanny cã Adrian, deºi se preface imun la criticã,citea pe furiº toate recenziile colectate de ea. Întrecei doi soþi intervine o rãcealã de gheaþã. În ultimulcapitol (act), Eleanor aºteaptã cu groazã apariþiaziarului duminical cu interviul ºi portretul luiAdrian. Brusc, reapare Sam, care a dat bir cu fugiþiide la Hollywood, refuzând sã devinã o ‘târfã a stu-diourilor’, ºi a venit sã-ºi ia planta lãsatã spre pãs-trare soþilor Ludlow. El îi informeazã pe cei doidespre incredibila moarte a prinþesei Diana, eveni-ment mediatic pe lângã care micile lor îngrijorãricu privire la modul cum sunt portretizaþi în presãnu mai are nici o importanþã. La rându-i, FannyTarrant refuzã sã plece în concediu cu prietenul eiºi sã pãrãseascã Anglia în aceste momente de mareintensitate emoþionalã ºi mobilizare naþionalã. Vinede la aeroport în casa Ludlow sã-ºi cearã scuze pen-tru interviul pe care, oricum, nu-l mai citeºte ni-meni. Cortina.

Fireºte, scheletul piesei este încã dureros devizibil de sub carnea romanescã în care îl îmbracãLodge. Nuvela mai lungã (termenul de roman mise pare exagerat) care a rezultat este însã un textextrem de vioi ºi de bine scris, în special datoritãsituaþiilor neconvenþionale ºi dialogului sprinþar.

Prin anecdota de interes restrâns pe care oistoriseºte, autorul deschide porþile unei meditaþiimai profunde despre grandoarea ºi decãdereacelebritãþii literare, despre conflictul dintre trudasolitarã a scriitorului ºi exigenþele cultului (ºi cul-turii) celebritãþii din Marea Britanie, a cãror vic-timã de mare anvergurã – atât de mare, încâtaruncã o umbrã impenetrabilã peste mica supã-rare domesticã a soþilor Ludlow – este Lady Di.Extrapolarea se poate face asupra particularizãriirelaþiei cãlãu-victimã prin relaþia dintre reporter ºi cel intervievat sau dintre ‘faimoºii paparazzo’ ºi delicata lor pradã.

Nuvela reþine structura dramaticã ºi dialogulpiesei originale. Lodge nu se foloseºte de preroga-tivele romancierului pentru a investiga viaþa inte-rioarã a personajelor, preferând sã foloseascãtehnica scriitorilor care se opuneau literaturizãriiconºtiinþei.

Despre conºtiinþã ºi diferitele ei aspecte – inclu-siv cele revelate prin literaturã, îndeosebi prinromanele lui Henry James, exponentul cel mai deseamã al ‘realismului psihologic’, dar ºi printr-o re-lativ minorã poezie a poetului metafizic din secolulal optsprezecelea Andrew Marwell – este vorba ºiîn Thinks… Credincios unei reþete a cãrei eficaci-tate a fost demonstratã, Lodge recurge ºi de dataasta la o structurã binarã, extrãgând atât tensiuneaideaticã, cât ºi efectele comice (mult mai estom-pate, în aceastã carte) din confruntarea dintre douãmoduri opuse de interpretare a realului. Dacã înMeserie!umanismul liberal ºi pragmatismul indus-trial-financiar gãseau canale de comunicare reci-procã, dovedindu-se a nu fi incompatibile, ci com-plementare, în Gânduri ascunse concepþia despreviaþã a unei romanciere, Helen Reed, este amen-datã ºi ajustatã de meditaþia cvasiºtiinþificã despremintea omeneascã a expertului în „gândire cogni-tivã“ ºi inteligenþã artificialã, Ralph Messenger.Romanul relateazã, într-un amalgam de procedeeobiºnuit la Lodge (naraþiune omniscientã, jurnalscris, jurnal înregistrat pe bandã magneticã, mesajee-mail) relaþia profesionalã, dar în primul rând par-ticularã, stabilitã între cei doi, un loc important îneconomia romanului ocupându-l, ca ºi în cazulcãrþilor precedente, „instruirea“ reciprocã, nu doarîn problemele cunoaºterii (intuitiv-metaforicã încazul lui Helen, obiectiv-ºtiinþificã-informatizatã încazul lui Ralph), ci ºi – preponderent – în cele alesentimentelor personale, adesea inexplicabile ºiinefabile. Cum Helen încearcã sã-ºi recâºtige poftade viaþã dupã pierderea unui soþ venerat, iar Ralpheste un dionisiac înnãscut, în ciuda caracteruluiapolinic al profesiunii sale, între ei doi se înfiripãun fel de joc de-a ºoarecele ºi pisica, relatat de autorprintr-o simplã juxtapunere a celor douã puncte devedere. Cititorul are acces la „gândurile ascunse“ale ambelor personaje, expuse cu multã vervã ºiconcizie, prin convenþii în spatele cãrora seîntrevede capacitatea de analizã a autorului, carepermite investigarea complexã a comportãrii indi-viduale ºi a cutumelor sociale. Romanul s-ar puteaciti ca un plãcut vodevil à l’anglaise, ca istoriaamuzant-satiricã a unui adulter, dacã în subterannu ar exista pânza freaticã a meditaþiei serioasedespre viaþã, iubire, trãdare ºi moarte, noþiuni care,alãturi de ‘conºtiinþã’ sau ‘gândire’, formeazãtemelia ideaticã a acestui roman în aparenþã, darnumai în aparenþã, uºuratec.

David Lodge ºi „cele douã culturi“n Virgil Stanciu

meridian britanic

Cristian Marcu

Î n data de 15 noiembrie 2002 a avut loc laAcademia de Muzicã „Gheorghe Dima“ dinCluj ceremonia de conferire a titlului oficial

Doctor Honoris Causa doamnei Sissy Thammer.Nãscutã în 1954 la Neustadt în Bavaria, laureata a efectuat studii juridice la München, Roma ºiParis, urmate de stagii culturale la Seul, Chicago,Praga ºi Londra. Începând din anul 1986, doamnaSissy Thammer deþine onoranta funcþie de direc-toare a cursurilor de varã din cadrul FestivaluluiInternaþional al Tinerilor Artiºti, desfãºurat anualla Bayreuth. Se ºtie cã urbea în care se aflã teatrulde operã edificat conform parametrilor elaboraþide cãtre Richard Wagner a adãugat cunoscutelorFestspiele, dedicate operei, ºi aceastã manifestareconsacratã cultivãrii noilor talente. Aºa-numiteleJugendfestpieltreffen au fost fondate în 1950 de cãtreHerbert Barth, sub patronajul celebrului com-pozitor finlandez Jean Sibelius. În acest mediu,doamna Thammer ºi-a putut desfãºura din plinvocaþia de promotoare a tinerilor artiºti de pediverse meridiane, precum ºi pe aceea de formarea unor cadre specializate în domeniul manage-mentului cultural. Punându-ºi în valoare nu doarînzestrarea profesionalã, capacitãþile organiza-torice, dar ºi tactul ºi farmecul personal, tânãradirectoare s-a numãrat printre puþinii curajoºi ceau luptat pentru aducerea la Bayreuth a muzicie-nilor din Est, încã din anii când continentul nos-tru era divizat prin odioasa „cortinã de fier“.Probabil de aici ºi alura de combatantã în favoareaunui spirit al concordiei europene, ce o caracteri-zeazã pe proaspãta Doctor Honoris Causa a pres-

tigioasei instituþii clujene. De altfel, în alocuþi-unea sa de Laudatio, profesorul Aurel Marc, rec-torul Academiei de Muzicã „Gheorghe Dima“ nua uitat sã releve cã între ºcoala superioarã muzi-calã din Cluj ºi Das Festival Junger Künstler de laBayreuth colaborarea dateazã încã din anii 1960.În acelaºi speech, rectorul a elogiat faptul cã, pelângã schimburile de experienþã între studenþi saucursurile susþinute de renumiþi profesori, doamnaSissy Thammer cultivã constant contactul dintretinerii cursanþi ºi mari personalitãþi ale artei mu-zicale precum Harry Kupfer, Daniel Barenboim,Giuseppe Sinopoli, Donald Runnicles, ChristianThielemann sau Cristóbal Halffter. Un alt aspectremarcabil al politicii manageriale impuse dedoamna Sissy Thammer constã în preocupareapentru susþinerea muzicii contemporane. Chiardacã la Bayreuth existase ºi în trecut o ofertã re-gulatã de ateliere de compoziþie, în anii din urmãs-a ajuns la o formulã superioarã de organizare a acestora, sub titulatura de forum componisticcontemporan. Drept coincidenþã directã, a fostcreatã o reþea internaþionalã a tinerilor compozi-tori, aptã sã furnizeze comenzi ºi modalitãþi dereprezentare publicã pentru lucrãrile acestora.

Ca o confirmare a activismului cultural ce oanimã, doamna Thammer a avut bunãvoinþa sãsusþinã la Academia de Muzicã din Cluj câtevaseminarii centrate pe un domeniu aflat încã înstadiu de pionierat la noi: managementul cultural.Dânsa afirmã în cadrul acestora ideea formãriiunor personalitãþi multiprofesionale (economiºti/artiºti/lideri), capabile de o gândire nobilã ºi de aacþiona pe multiple planuri – intelectual, cultural,economic, social ºi uneori chiar politic. Doamna

Thammer insistã pe apropierea dintre Occident ºi Orient, pe dezvoltarea dialogului Nord-Sud, Est-Vest ºi a celui interregional. Discursul sãu derecepþie s-a încheiat cu urmãtoarele fraze:

„Mã bucur cã o parte a bogatului patrimoniu culturalromânesc a putut fi prezentat la Bayreuth ºi transmis unuipublic mai larg. Europa reprezintã viitorul nostru comun.

Minþile ºi inimile oamenilor trebuie câºtigate pentruEuropa. Noi toþi nu putem pleda niciodatã îndeajuns

pentru un dialog al culturilor ºi al regiunilor“.

ªi încã un detaliu semnificativ: doamnaThammer a avut gentileþea de a mulþumi publictuturor colaboratorilor ei clujeni întâlniþi laBayreuth, fie ei profesori, fie cursanþi, dar ºi celorcu care a fãcut cunoºtinþã în citadela culturalã aTransilvaniei (inclusiv traducãtorului de la cere-monia de decernare a înaltului titlu). Premisereale pentru continuarea unui dialog cultural/managerial exemplar.

n


Preocuparea romancierului pentru valenþeledramatice ale poveºtii este evidentã ºi în aceastãcarte, cu toate cã, la prima vedere, s-ar crede cãpentru un roman al conºtiinþei se recomandã otehnicã bazatã în primul rând pe monologul inte-rior ºi pe discursul impresionist. Monologul inte-rior (într-o formã ordonatã, domesticitã, chiarconcentratã în exclusivitate pe o anumitã temã)este folosit în ‘înregistrãrile’ lui Ralph Messenger,care, chipurile, ar vrea sã surprindã ‘fluxul con-ºtiinþei’, dar care au tot atât în comun cu tehnicalui Joyce ca o bisericuþã maramureºeanã de la þarãcu Catedrala din Ely. La fel, în extrasele din jur-nalul intim al lui Helen Reed (ciudat este cãeroina, deºi îºi þine jurnalul pe hard-disk-ul unuilaptop, nu se pricepe sã foloseascã e-mail-ul pânãnu o învaþã Messenger). Dar ºi în aceste secþiuni‘intime’, dialogul – un dialog reprodus, fireºte –predominã. O experienþã revelatoare întreprinsãde traducãtor a fost sã punã – în capitole denaraþiune “obiectivã”, la persoana a treia – inter-venþiile auctoriale între paranteze, evidenþiindastfel caracterul scenic al situaþiilor ºi potenþânddialogul. Rezultã fãrã putinþã de tãgadã cã putereade atracþie a scrisului lui Lodge se explicã în mareparte prin priceperea de a înfãþiºa, mai degrabãdecât a povesti.

La sfârºitul romanului, autorul înºirã nenumã-rate studii savante despre inteligenþa artificialã ºiºtiinþa computerelor folosite ca surse de informare.Documentarea sa a fost, pare-se, atât de temeinicãîncât excesul de material l-a îndemnat sã alcãtuiascã

ºi un volum de criticã ºi teorie literarã pe temelediscutate ceva mai ºãgalnic în Thinks…, volum intitulat Consciousness and the Novel (Secker andWarburg, 2002). Temã grea, temã fundamentalãpentru ontologia ºi fenomenologia romanului,tratatã însã mai mult tangenþial de cãtre mariianaliºti ai prozei. Cartea nu ne stã, deocamdatã, la îndemânã, aºa cã ne vom mãrgini aici sã reluãmcâteva observaþii fãcute de Russell Celyn Jones înrecenzia din The Times. Lodge comparã problemasavantului, aceea de a reda obiectiv experienþasubiectivã (qualia) atunci când subiectul ºi mijloa-cele au aceeaºi sursã, cu problema romancieruluide a accesa conºtiinþa moralã a mai multor perso-naje. Scriitorii moderni au respins unanim omni-scienþa, ca pe o mare minciunã a romanului tradi-þional, fiindcã este imposibil sã cunoaºtem oricealtã conºtiinþã decât pe cea proprie (în mãsura încare suntem conºtienþi de conºtiinþa noastrã). Ce i se poate substitui însã acesteia? RomanulThinks… face o primã ºi timidã încercare de a daun rãspuns practic acestei întrebãri, revenind,oarecum, la behaviorismul din proza americanãinterbelicã, grefat pe mijloacele moderne decomunicare ºi de sondare a psihicului. Volumulde eseuri menþionat, pe de altã parte, se ocupã ºide o mulþime de probleme derivate din cea cen-tralã: ce presupune sã fii atât romancier, cât ºi critic(cazul lui Lodge), ce cunoaºtere narativã se poaterealiza prin naraþiunea la persoana a treia ºi prin ceala persoana întâi, care este raportul dintre autor ºipersonaj în ceea ce priveºte independenþa de

gândire. Cititorii romanului Gânduri ascunse…vor afla în el multe rãspunsuri abia sugerate, adeseori formulate amuzant.

Post-scriptum: „Trilogia universitarã“ a luiDavid Lodge – Schimb de dame , Ce micã e lumea ºiMeserie! – a fost publicatã în traducere româneas-cã de Editura Polirom. La aceeaºi editurã vaapãrea romanul Gânduri ascunse…

n

Directoarea de la Bayreuthomagiatã la Cluj

Virgil Mihaiu

agendã

Mihai Boacã

Sissy Thammer împreunã cu rectorulAcademiei de Muzicã din Cluj, Aurel Marc


TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

I. M AXIM DANCIU

(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA

(secretar tehnic de redacþie)

ION MUREºAN

ION CRISTOFOR

D IANA ADAMEK

(redactori asociaþi)

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

Dumitru Ichim: Colindul fântânii • 2

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: „Piele finã – spalã, uscã, escitã“ • 2

editorialIon Cristofor: A cãlãtori • 3

carteaDiana Adamek: Ceremonialul lecturii • 4Eugen S. Cucerzan: Vârstele filosofiei româneºti • 5Aurel Sasu: Românii în istoria Americii • 6Mihaela Cãbulea: Paradigmele integrãrii • 6

europaAnca Neamþu: Integrarea europeanã • 8

agendãGabriel Vasiliu: Culturã în Silvania • 10Laurenþiu Mihãileanu: Cenaclu • 11Virgil Mihaiu: Directoarea de la Bayreuth omagiatã la Cluj • 23

profilSorin ªipoº: Profesorul Sever Dumitraºcu • 11

teatruC.C. Buricea-Mlinarcic: Bordel • 12

pas la pas prin teatruMiruna Runcan: Un festival întineritor • 15

historiaToader Nicoarã: Istoria imaginarului (II) • 16

eseuIon Cristofor: Jean-Marie Piemme ºi demonia istoriei • 18

interviuOleg Garaz: László Ferenc • 20

meridian britanicVirgil Stanciu: David Lodge ºi „cele douã culturi“ • 22

plasticãOvidiu Petca: Eveniment editorial • 24

plasticã

bour

SUMAR

„E x-libris“ în colecþiile Bibliotecii Naþionalea României – Catalog literele A-B este ovaloroasã apariþie editorialã, incredibi-

lã în contextul actual, când munca de cercetareeste ocultatã de teoretizãri sterile sau, dacã nu,atunci, din considerente financiare, valoroaseproiecte ºi opere sunt condamnate la lungi aºtep-tãri. Se pare cã domnul Dan Erceanu, în calitateasa de director ºi editor, a înþeles importanþa iniþia-tivei doamnei Rodica Stamatopol ºi, cu sprijinulMinisterului Culturii ºi Cultelor din România, a reu-ºit sã dea viaþã acestei lucrãri monumentale care,înainte de a deveni un instrument de lucru pen-tru colecþionar, pentru cercetãtor, este un obiectfrumos, un excepþional album, care încântã, tre-zeºte interesul viitorului colecþionar sau coman-ditar de ex-libris pentru aceastã micã marcã deproprietate. Editorul, la rândul lui grafician deprestigiu, a ales un colaborator ideal în persoanalui Aurelian Popovici, care a personalizat volumulcu ingenioase, uneori poate prea curajoase soluþiigrafice. Poate cã dinamica paginilor, ritmul alertdistrag atenþia, dar îi acordã un plus de originali-tate. Trebuie apreciat aportul, profesionalismultehnoredactorului Nicolae Stãnescu.

Toate acestea subliniazã valoroasa muncã „de-oviaþã“ a doamnei Stamatopol, astãzi pensionarã, ca-re, asistatã de doamna Crenguþa Iordãchescu, expert lacabinetul de stampe, ne dezvãluie una din comorilebibliotecii, îmbogãþitã substanþial prin donaþiadoamnei Constanþa Duinea. Valoroasa colecþieDafinel Duinea, realizatã cu pasiune ºi stopatã bruscºi nemilos prin pierderea prietenului, sfãtuitorului,corespondentului nostru, al tuturor, iatã cã a alescalea Bucureºtilor, îmbogãþind colecþiile BiblioteciiNaþionale . Donaþia, prin redimensionarea fonduluiexistent, a constituit imboldul pentru aceastã ediþie.Sper din toatã inima sã fie doar o verigã dintr-unlung ºi des ºir de apariþii editoriale.

Cuvântul introductiv al doamnei Stamatopol,pe lângã un scurt ºi sumar istoric al ex-librisului,ne dezvãluie o serie de contribuþii autohtone lalumea ex-librisului mondial, dar din pãcate acesteinformaþii sunt lacunare ºi se opresc undeva pe lamijlocul anilor ’80. De asemenea, nu sunt referirila mari artiºti profesioniºti din Ardeal, care în anii’70 au adus gloria ex-librisului românesc. Având învedere lipsa de comunicare, circulaþia restrânsã ainformaþiilor, lipsa revistelor de specialitate, suntde înþeles aceste scãpãri. Totuºi, nu înþeleg de ceatunci când sunt enumerate prezenþele româneºtiîn Enciclopedia biobibliograficã a artei ex-librisului con-temporan, editatã în Portugalia de domnul Mario daMota Miranda, la volumul 10 este menþionat artis-tul, pe atunci din România, Traian Gligor, cu oprezentare de Dafinel Duinea, însã nu ºtiu din cemotive este omis domnul Dragoº Morãrescu dinBucureºti, prezent în acelaºi volum, deci accesibilca informaþie, fiind vorba de aceeaºi sursã. Vreausã menþionez cã deºi prezentarea se opreºte lavolumul 10, în prezent se tipãreºte volumul 30,care va fi ºi ultimul. În aceste tomuri au maiapãrut artiºti din România care meritau sã fieamintiþi. Apreciez gestul curajos al doamneiRodica Stamatopol de a avansa o modalitate dedescriere a ex-librisului care, o datã fãcutã, sã con-stituie un exemplu de urmat. Clasificarea de faþã,pe autori, în ordine alfabeticã, este singura modali-tate de a ordona logic o colecþie de ex-libris. Toate

marile colecþii din lume folosesc aceastã metodã.Clasificãrile dupã numele colecþionarului, dupãtehnici, tematicã, þarã sau dimensiuni mi se pargreoaie. Sã nu uitãm cã ex-librisul, ca orice operãde artã, face parte din opusurile unor creatori.

Reproducerea sub formã de pictogramã a mo-nogramei fiecãrui artist mi se pare un gest elegantºi bineînþeles util pentru colecþionari. Din pãcate,în descriere nu este specificat numãrul de tirajsau numãrul de opus, elemente esenþiale în ordo-narea colecþiilor.

Iniþiativa de a reproduce dublurile, pe de oparte, este lãudabilã, pentru cã o operã de artã,chiar ºi o gravurã, este unicã, cu elemente care oindividualizeazã (culoarea cernelii, tipul de hârtie,provenienþa lucrãrii etc.), pe de altã parte pare oexagerare, o ambiþie nejustificatã. Ce s-ar întâm-pla dacã ar trebui prezentate 20-30 de dubluri dinfiecare lucrare, iar acestea ar fi identice, cum seîntâmplã cu multe dintre lucrãrile reproduse încatalog? Justificarea ºi aprecierea acestui gest vorfi întemeiate abia atunci când vor apãrea toatetomurile în condiþii identice de prezentare.

Doresc sã-i felicit pe autori ºi pe editori pen-tru aceastã excepþionalã lucrare, sperând totodatãcã vor tipãri cât de curând urmãtoarele volume.Poate cã aceastã iniþiativã editorialã va determinaîmbogãþirea colecþiei ºi cu alte donaþii la fel desubstanþiale.

n

Eveniment editorialn Ovidiu Petca

Ilustraþia numãrului: Lucrãri din expoziþia Graficã satiricã ,

de la Galeriile UAP, filiala Cluj, noiembrie 2002.

Cristian Marcu

serie nouã • anul I • nr. 7 • 16-31 decembrie 2002 • 10 ... · e de neglijat nici faptul...

Documents

Transcript of serie nouã • anul I • nr. 7 • 16-31 decembrie 2002 • 10 ... · e de neglijat nici faptul...