Scriere Stiintifica Medicala Scoala Doctorala 2011 2012 Caruntu

1

METODOLOGIA SCRIERII ŞTIINŢIFICE MEDICALE.

PREZENTAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

Prof. dr. Irina-Draga Căruntu

2

1. TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

2. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ,

CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE

INTERNAŢIONALĂ

3. ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE

BIBLIOGRAFICE

4. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME

INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE

5. TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI

TEHNOREDACTARE

3

6. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ:

REGULI DE BAZĂ, REALIZAREA MATERIALULUI

7. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER

4

1. TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

5

Clasificare

- articole ştiinţifice

- referate generale

- lucrări de diplomă

- teze de doctorat

TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

6

DIFERITE CATEGORII DE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE

- diversitate în raport cu obiectivele urmărite

- maniere de exprimare diferită, fiecare corespunzând unui

tip de articol bine definit

- încadrarea într-o anumită clasă/categorie oferă informaţia

primară asupra obiectivului general al articolului –

orientarea lecturii


7

CLASIFICARE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE

- după obiectivul urmărit

Articol original

Editorial

Caz clinic

Scrisoare către redacţia unei reviste

Articol de trecere în revistă (Revue general/Survey)

Actualităţi (Mise au point, Update)

Recenzia – Analiza comentată (Review)

Articol didactic

- după tipul publicaţiei

reviste (periodice)

volume de conferinţă/congres/simpozion (Preprints of… ,

Proceedings of …)

volume prezentând colecţii de articole pe un anumit domeniu


8

2. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI:

REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA

TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE

CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ (prezentare conformă cu Recomandările pentru manuscrisele

trimise revistelor biomedicale – Comité International des

Rédacteurs des Journaux Médicaux)

9

I. REGULI DE BAZĂ ALE REDACTĂRII ŞTIINŢIFICE

- organizare pe secţiuni:

Titlul

Autori (cu afiliere)

Textul propriu-zis

Mulţumiri

Furnizarea de extrase

Referinţe bibliografice

Rezumat (incluzând cuvinte-cheie)

- obiectivul redactării ştiinţifice: transmiterea unui mesaj

ştiinţific, în care primează valoarea conţinutului

REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI

ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ

10

- redactarea ştiinţifică se raportează la principii care s-au

dezvoltat progresiv şi care impun rigoare ştiinţifică, sub

raport stilistic fiind ghidată de tehnici specifice

demersurilor ştiinţifice, şi nu artistice (literare)

- relaţie coerentă între formă, modalitate de redactare şi

fond (conţinut ştiinţific)

- concepere riguroasă enunţare clară difuzare largă şi

o percepţie adecvată în rândul celor interesaţi

- alegerea celei mai adecvate formulări pentru ideile şi faptele

care vor fi raportate

- realizarea unei exprimări simple şi clare, care să faciliteze

lectura

- realizarea unei forme concise



11

CALITĂŢI ÎNDEPLINITE DE O LUCRARE ŞTIINŢIFICĂ

- interesul ştiinţific

- nivelul redactării ştiinţifice (precis, clar şi concis)

- buna utilizare a limbii în care este scrisă

- cunoaşterea principiilor de redactare ştiinţifică permit o

evaluare rapidă a unui articol, fără parcurgerea integrală a

textului



12

DE CE SCRIEM?

- necesitatea ? / obligaţia ? de a publica

- pentru a obţine credite pentru cercetare

- pentru a accede la o poziţie în ierarhia universitară

proliferarea numărului de articole şi de reviste

apariţia fraudelor în cercetare



13

CUM SCRIEM?

- număr articole publicate versus valoare

(Universitatea de Medicină Harvard

– 7 articole pentru conferenţiar

– 10 articole pentru profesor)

- valoarea unui articol:

cuantificată prin numărul

de citări în alte lucrări

(măsura pentru impactul

articolului asupra evoluţiei

cercetărilor într-un anumit

domeniu)



14

PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

- crearea unor departamente de învăţământ specializate:

• Baylor College of Medicine, Houston

– Departament de Comunicare Ştiinţifică



15



• Universitatea Rockefeller, New York – program de 18 luni pentru redactorii

ştiinţifici profesionişti



16



• Clinica Mayo, Rochester

– Departament de Redactare Medicală,

cursuri pentru studenţi şi practicieni



17



• Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie, Cardiff – cursuri de redactare ştiinţifică

organizate de unul dintre

editorii de la British Medical Journal



18



• Franţa

1975 - crearea unei structuri de învăţământ

pentru redactarea medicală pe trei nivele:

- câteva ore pentru studenţi din ciclul 1 şi 2

redactare observaţie despre

un bolnav, o boală, răspuns la o întrebare de examen

- 20-30 de ore pentru studenţii din ciclul 3

redactare LD, rezumate de cercetare

- aprofundat medicii care colaborează cu

comitetele de redacţie ale revistelor medicale

1987 – Asociaţia pentru Dezvoltarea Învăţământului

şi Cercetării – masterat în Redactare Medicală

în cadrul Institutul Superior de Comunicare şi

Management Medical



19

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

- precis, clar, concis

- principii

• utilizare adecvată a timpurilor la care sunt puse verbele: timpul

trecut pentru tot ceea ce exprimă experienţa personală a

autorului, timpul prezent pentru noţiuni bine stabilite şi unanim

acceptate

• utilizarea aceluiaşi cuvânt pentru a desemna o aceeaşi

noţiune, fără ajutorul sinonimelor care pot crea confuzii

• evitarea expresiilor literare şi a cuvintelor inutile

• evitarea utilizării diatezei pasive (atunci când poate crea

impresia de anonimat privind autorul – ca subiect logic al

construcţiei gramaticale) şi folosirea (neabuzivă) a diatezei

active cu pronumele persoanei întâia, uzual plural (care indică

exact implicarea autorului în realizarea studiului)



20


- precizia

• lipsa de precizie în redactarea unui articol ştiinţific ridică

suspiciuni asupra rigorii cu care a fost efectuată cercetare

respectivă

• reflectată cel mai clar în capitolele Material şi metodă,

Rezultate

• coerenţa comentariilor din text, privind datele din tabele/figuri

• inserarea procentelor face dificilă lectura

• corespondenţă de adjective şi adverbe care pot fi folosite,

prezentarea unui tabel de corespondenţă fiind recomandată

pentru articolele de natură didactică



21


- claritatea

• utilizarea cuvintelor simple şi a unei sintaxe corecte

• limba în care se scrie trebuie să fie înţeleasă şi de un străin

care nu are decât noţiuni de bază ale vocabularului (evitarea

formulărilor colocviale în favoarea exprimărilor convenţionale)

• alegerea ordinii cuvintelor în titlu, sau la începutul unei fraze

sau paragraf – noţiunea de poziţie forte, contribuind la reţinerea

atenţiei cititorului



22


- claritatea

• utilizarea virgulei pentru evita ambiguităţile – este permisă

virgula înainte de “şi”

• evitarea utilizării etc. la sfârşitul unei secvenţe de termeni,

atunci când este necesară identificarea completă a tuturor

termenilor

• utilizarea abrevierilor internaţionale – pentru unităţi de măsură,

când urmează după cifre

• utilizarea abrevierilor care substituie un cuvânt/câteva cuvinte;

abrevierile trebuie anunţate şi pot fi utilizate în rezumat şi/sau în

text, dacă termenul respectiv se repetă mai mult de 3-4 ori



23


- concizia

• evitarea adjectivelor şi adverbelor inutile

• evitarea pleonasmelor

• semnalarea unui fapt se face direct, fără a specifica intenţia de

semnalare

• evitarea repetiţiilor (exemple: titlul în prima frază din rezumat,

rezumatul în introducere, rezultatele în discuţii, introducerea în

discuţii sau concluzii)

• NU ÎNSEAMNĂ SUPRIMAREA unor idei care sunt

indispensabile pentru înţelegerea textului; autorul trebuie să

enunţe fiecare etapă a raţionamentului său, chiar şi dacă etapele

i se par evidente; NU SE FACE APEL LA IMAGINAŢIA

CITITORULUI ŞI NU CITITORUL TREBUIE SĂ FACĂ DEDUCŢIA



24

CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE

INTERNAŢIONALĂ

- în condiţiile unor cunoştinţe medii de limbă, se

recomandă:

iniţial, elaborarea unui text în limba maternă

traducerea textului de către autor

în final, verificarea traducerii de către un specialist

- traducerea implică abilităţi de scriere în limba respectivă,

care să garanteze atât corectitudinea din punct de vedere

ortografic şi gramatical, precum şi utilizarea terminologiei

medicale adecvate



25

- în tehnoredactarea computerizată, se poate face apel la

utilizarea speller-ului şi a fondului lexical de tip tezaur

- de evitat: realizarea unei traduceri cuvânt cu cuvânt,

întrucât organizarea frazeologică este specifică fiecărei

limbi

- pentru persoanele cu ample cunoştinţe de limbă, este

oportună conceperea lucrării direct în limba străină

respectivă (economie de timp substanţială)



26

3. ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE

LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE

27

TITLUL

- scop: enunţă conţinutul articolului, cu maximum de

precizie şi concizie (10-15 cuvinte)

- constituie, împreună cu rezumatul, un ansamblu autonom

în raport cu restul articolului, dar dependent de acesta, în

măsura în care reprezintă reflectarea directă a articolului

- alegerea titlului: utilizarea de cuvinte cheie ( indexare

corectă)

- cuvintele informative plasate la început, în poziţia forte

care atrage atenţia

- rol atractiv şi de selecţie

- alegerea articolelor după titlu: Current Contents, Index

Medicus, Medline

ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:

ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE

28

TITLUL

- de evitat:

titlu prea concis – nu reflectă conţinutul specific al articolului

titlu prea detaliat – riscă să fie prea lung

secvenţializarea titlului – subtitluri

expresiile inutile, fără conţinut informativ



29

TITLUL

- un titlu este cu atât mai lung cu cât subiectul abordat este

mai precis facilitează evaluarea articolului prin lectură

rapidă

New Therapeutics Targeting Colon Cancer Stem Cells.

Thenappan A, Li Y, Shetty K, Johnson L, Reddy EP, Mishra L.

Curr Colorectal Cancer Rep. 2009; 5(4): 209.

The First Autopsy Case of Pandemic Influenza (A/H1N1pdm) Virus Infection in Japan:

Detection of a High Copy Number of the Virus in Type II Alveolar Epithelial Cells by

Pathological and Virological Examination.

Nakajima N, Hata S, Sato Y, Tobiume M, Katano H, Kaneko K, Nagata N, Kataoka M, Ainai

A, Hasegawa H, Tashiro M, Kuroda M, Odai T, Urasawa N, Ogino T, Hanaoka H, Watanabe

M, Sata T.

Jpn J Infect Dis. 2010; 63(1):67-71.

Altered CD28 and CD95 mRNA expression in peripheral blood mononuclear cells from

elderly patients with primary non-small cell lung cancer.

Wang L, Pan XD, Xie Y, Zhang GB, Jiang M, Zheng L, Wang JH, Shi JF, Zhang XG.

Chin Med J (Engl). 2010; 123(1): 51-6.



30

AUTORII

- primul autor:

- a realizat studiul

- a dirijat studiul

- a redactat manuscrisul



31

AUTORII

- unic autor:

editoriale, actualităţi



32

AUTORII

- şeful de serviciu/departament sau directorul

laboratorului figurează ca autor dacă:

- a iniţiat cercetarea

- a reunit echipa

- a obţinut mijloacele financiare

- a controlat derularea studiului

- a analizat cu obiectivitate expunerea rezultatelor şi calitatea

redactării

- de obicei, figurează pe ultima poziţie, asigurând

credibilitatea, în condiţiile în care ceilalţi autori sunt mai

puţin cunoscuţi în comunitatea ştiinţifică (promotor)

- persoană de contact (corespondenţă, corectură,

furnizare de extrase, asumarea transferului

dreptului de proprietate intelectuală © - copyright):

primul / ultimul autor



34

AUTORII

- numărul autorilor este variabil, în funcţie de mărimea

echipei de cercetare

- ordinea autorilor indică gradul de contribuţie adus la

cercetare

- citarea autorilor în referirile bibliografice (conform

International Committee of Medical Journal Editors) –

completă când numărul de autori este 6, numai primii 6

când numărul de autori este 7

- studii multicentrice

- număr limitat de autori, cu mulţumiri în final celorlalţi

participanţi la cercetare

- semnează asociaţiile care au realizat cercetarea, numele

autorilor fiind citate în notă de subsol, în funcţie de gradul de

implicare sau alfabetic



35

AUTORII

- studii multicentrice



36

AUTORII

- studii

multicentrice



37

AUTORII

- studii

multicentrice



38

REZUMATUL

- scop: prezintă esenţa informaţiilor articolului, într-o

manieră condensată

- orientează cititorul asupra conţinutului articolului

reproductibil, alături de titlu, într-un număr mare de

documente (repertorii bibliografice)

- include în final un set de cuvinte-cheie, uzual selectate

conform MeSH – Medical Subject Headings

- rezumat informativ: respectă structura de articol original

(IMRAD)

- rezumat indicativ: prezintă conţinutul general al articolului

şi planul urmărit la articolele tip actualităţi, trecere în revistă



39

MULŢUMIRI

- persoane care au contribuit la realizarea cercetării, dar

a căror participare nu justifică includerea în rândul

autorilor (anatomopatologi, radiologi)

- persoane care au asigurat un suport financiar pentru

realizarea cercetării

- şeful de departament, în cazul în care nu a contribuit

direct la cercetare

- personalul tehnic (tehnicieni, asistenţi de cercetare,

secretare)

- inserarea textului: în funcţie de indicaţiile fiecărei

reviste: notă de subsol, anexă, la sfârşitul articolului,

înainte de referinţe

- scurte



40



41



42

FURNIZAREA DE EXTRASE

- limitată, în funcţie de posibilităţile

financiare ale fiecărui colectiv,

deoarece extrasele trimise de

reviste sunt în număr limitat

(maxim 50-100), şi frecvent se

percep taxe



43

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

- scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate –

principiu fundamental într-un demers ştiinţific

- permit trimiterea cititorului la: articole, tratate, monografii,

documente oficiale, baze de date, alte forme de publicaţii

- excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de

cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic; unele

reviste limitează numărul referinţelor bibliografice pentru

toate tipurile de articole, exceptând trecerile în revistă

- se citează numai documente publicate, citite şi alese

pentru valoarea lor

- citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori într-

un articol



44


- localizare în text:

• după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul

sau la sfârşitul unei fraze

• în capitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii

• în tabele, grafice, figuri

• în titluri şi subtituluri paragrafelor – pentru articole tip

actualităţi

- alegerea referinţelor:

• din bibliografia asupra subiectului (ansamblul articolelor şi

cărţilor scrise despre un subiect precis)

• autorul selecţionează şi reţine acele documente pe care le

consideră cele mai pertinente şi mai accesibile pentru cititor



45


- toate referinţele citate sunt prezentate, sub formă de listă,

la sfârşitul articolului

- erori posibile:

• greşeli în transcrierea referinţei – dificultăţi în găsirea

articolului

• greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între

faptul enunţat şi articolul citat



46


- se evită a face referiri la:

• articole greu accesibile

• teze de doctorat

• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în

periodice

• scrisori către redacţie

• articole acceptate pentru publicare (in press, to appear)

- nu se fac referiri la:

• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, nepublicate în

periodice

• articole trimise pentru publicare (submitted)

• comunicări orale



47


- sistemul de referinţe:

a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard

b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver

c) sistemul alfabetic numeric



48


În text

- în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv

ambii autori, şi anul de publicaţie

- mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de

“et coll.” sau “et al.”



49


În text



50


În lista de referinţe

- clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a

numelui primului autor al articolului

- mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea

alfabetică a primei litere a celui de-al doilea autor, etc.

- mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de

publicaţie, începând cu data cea mai îndepărtată

- mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie –

se adaugă “a, b, c, d,…” după anul de publicaţie şi se clasează în

această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”)

- numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi”

- îngreunează citirea textului

- facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă



51





52

b) sistemul numeric secvenţial

În text

- referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea

apariţiei, în paranteze

- dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează

numărul atribuit prima dată

- într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine

crescătoare şi separate prin virgule



53


În text



54



- clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător

în text, fără criteriu alfabetic

- facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori

- dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă

trebuie să renumeroteze toate referinţele următoare,

existând riscul de eroare



55





56

c)sistemul alfabetic numeric

În text

- referinţele sunt citate printr-

un număr de ordine, indicat

în paranteze, care are

corespondent în lista de

referinţe (ordonată alfabetic,

şi nu în

ordinea citării)



57

c)sistemul alfabetic numeric


- clasificarea se face alfabetic, de

la prima literă a numelui primului

autor

- fiecare referire din lista rezultată

primeşte un numărul de ordine în

secvenţa naturală, număr care se

citează în text



58

ARTICOLUL ORIGINAL

- prezintă o anumită activitate de cercetare:

- abordarea unui domeniu de cercetare nou – direcţii prioritare

- testarea unei ipoteze

- rezultate în diverse domenii ştiinţifice în care există deja cercetări

- structură (IMRAD):

Introducere – scopul, obiectivele cercetării

Material şi metodă – cum a fost realizată cercetarea

Rezultate – ce s-a observat (cu rigurozitate)

Discuţii – comentarii asupra cercetării în general şi a rezultatelor

în special

- referinţele – rol de a justifica afirmaţiile autorilor, în special

în introducere şi discuţii

- publicabil în periodice şi/sau volume


ARTICOLUL ORIGINAL

59


ARTICOLUL ORIGINAL

60

INTRODUCEREA

- două scopuri informative:

general → legătură între cunoştinţele autorului şi cele ale cititorilor →

conturarea unei idei clare şi concise asupra subiectului abordat

special → scopul pentru care a fost realizată cercetarea → interes

cititor

ORGANIZARE:

- aspectul general al subiectului – actualizare scurtă (State of art) →

înţelegerea fondului; singura parte a unui articol original care

poate prezenta conotaţii pedagogice

- aspectul particular al problemei abordate

- scopul studiului – clarificarea unui aspect controversat,

acoperirea unor lacune în cunoştinţele existente, testarea unei

ipoteze

- orice cititor trebuie să înţeleagă de ce a fost realizată cercetarea şi care au fost

obiectivele urmărite, fără să facă apel la elemente de înţelegere suplimentare


ARTICOLUL ORIGINAL

61

INTRODUCEREA

- structurată în raport de revista aleasă pentru publicare şi,

respectiv, de nivelul de pregătire a cititorilor

- cantitatea de informaţii oferită este invers proporţională cu

nivelul presupus de cunoştinţe al cititorilor revistei:

reviste cu caracter general – introduceri detaliate

reviste specializate – introducere concisă, dar orientată pe

profilul revistei


ARTICOLUL ORIGINAL

- toate afirmaţiile (unanim admise) → dublate de referinţe

bibliografice: pertinente, recente şi accesibile, selectate în

ordinea importanţei

62

INTRODUCEREA


ARTICOLUL ORIGINAL

63

INTRODUCEREA


ARTICOLUL ORIGINAL

64

MATERIAL ŞI METODĂ

- indică:

materialul studiat

elemente testate

criteriile de evaluare

- date precise, astfel încât cititorul să le poată reproduce

sau verifica

- de evitat:

• introducerea de comentarii personale

• introducerea de descrieri lungi şi obositoare

• introducerea unor rezultate

• menţionarea unor elemente care nu au legătură cu scopul

studiului

• utilizarea unui stil telegrafic


ARTICOLUL ORIGINAL

65

Materialul

- populaţia luată în analiză, modalitatea de selecţionare,

eşantionul, descriere

- bolnavi: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu

retrospectiv sau prospectiv, studiu randomizat sau

nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor,

studiu pe serii scurte

- animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei,

condiţii de creştere

- suşe celulare: modalitatea de obţinere şi conservare –

mediu de cultură, pH, temperatură, adiţia unor substanţe

- uneori, este dificil de separat capitolul Material şi metodă

de capitolul Rezultate – reunire sub denumirea Observaţii

clinice (articole tip caz clinic)


ARTICOLUL ORIGINAL

66

Elemente testate – metodă

- acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de

administrare, orarul de administrare

- rezultatele unei intervenţii chirurgicale – descriere

- valoarea unui examen radiologic/anatomopatologic/

biologic

- modificarea constantelor într-un model experimental

- se specifică:

denumirea chimică şi fabricantul pentru reactivi, substanţe

tipul, originea şi fabricantul pentru aparate


ARTICOLUL ORIGINAL

67

Criteriile de evaluare a elementelor testate

- utilizate pentru aprecierea rezultatelor

- exemple:

complicaţii

supravieţuire

variaţii ale parametrilor biologici

- se specifică şi se descriu detaliat metodele folosite (teste

statistice de analiză şi validare)

- se precizează referinţele bibliografice, în cazul preluării

parţiale/integrale a unei metode sau procedeu

- se respectă terminologia biomedicală internaţională

(pentru medicamente, bacterii, viruşi, elemente anatomice)


ARTICOLUL ORIGINAL

68

REZULTATE

- exprimă finalizarea scopului cercetării

- constituie baza pentru discuţii

- redactare obiectivă, impersonală, neutră

- concordanţă în prezentarea informaţiilor numerice (text,

figuri, tabele)

- trebuie prezentate în evoluţie cronologică (rezultate

imediate, rezultate tardive)

- permit cititorului să-şi formuleze propriile concluzii, înainte

de a le confrunta cu cele ale autorului


ARTICOLUL ORIGINAL

69

REZULTATE

- prezentare completă:

• rezultate pozitive

• rezultate negative – informaţie posibil utilă într-o cercetare

diagnostică, prognostică, sau pentru a evita un tratament

ineficace

- de evitat:

•“pierderea” unui rezultat, în acest capitol, şi “regăsirea” sa în

capitolul Discuţii sau în rezumat

• prezentarea rezultatelor marginale, care nu sunt legate de

scopul cercetării

• efectuarea de comentarii personale


ARTICOLUL ORIGINAL

70

DISCUŢII

- scop: interpretarea cercetării realizate

- comentarii personale, spre deosebire de celelalte capitole

care utilizează un stil impersonal

- reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de

elaborare al lucrării


ARTICOLUL ORIGINAL

71

DISCUŢII

- obiective (ordine obligatorie):

• precizează dacă scopul cercetării a fost atins sau nu (prin

prezentarea sintetică a principalelor rezultate legate direct de scop)

• subliniază aportul adus de cercetare în progresul

cunoştinţelor în domeniu

• judecă calitatea şi validitatea rezultatelor – discuţie critică şi

obiectivă asupra materialului utilizat, metodelor folosite, interpretării

rezultatelor

• compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (facilitare

prin figuri şi tabele comparative, care permit evitarea repetărilor, şi prin

comentarea referativă, fără a enunţa detaliat ce conţin graficele/figurile

respective) şi explică diferenţele apărute (datorate particularităţilor

materialului şi metodei)


ARTICOLUL ORIGINAL

72

DISCUŢII

- uneori, poate exista o concluzie finală (în funcţie de

revistă)

- de evitat:

• depăşirea obiectivelor fixate în Introducere

• discutarea subiectului în ansamblu, şi nu a lucrării (tendinţe

pedagogice)

• repetarea elementelor prezentate în Introducere

• citări inexacte – rezultate incorecte, idei incorect preluate

• lipsa referinţelor bibliografice

• utilizarea unui stil literar (expresii emoţionale)

• lungimea excesivă


ARTICOLUL ORIGINAL

73

Rezumatul unui articol original

- organizare:

• ideea principală din Introducere, fără a repeta titlul – timpul

trecut

• metoda de lucru enunţată succint – timpul trecut

• rezultatele detaliate, cu cifre şi date statistice – timpul trecut

• concluzia principală – timpul prezent

- nu conţine referinţe bibliografice, tabele, figuri, note, chiar

abrevieri

- lungime – funcţie de revistă (150-300 cuvinte)

- corespondenţă cu informaţiile existente în articolul in

extenso


ARTICOLUL ORIGINAL

74

Rezumatul unui articol pentru congrese, conferinţe,

simpozioane, seminarii

- informativ, asemănător celui pentru un articol original, cu

câteva particularităţi:

• rezultate – tabel, grafic

• cel mult 1-2 referinţe bibliografice citate

• spaţiu de redactare – limitat de un cadru-tip, care permite

reproducerea directă în volumul de rezumate

- respectarea instrucţiunilor de redactare: număr de cuvinte,

tip de caracter, spaţii rezervate pentru titlu/ autor

REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, STRUCTURĂ GENERALĂ,

MODALITĂŢI DE ILUSTRARE, CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE

CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ

75

MODALITĂŢI DE ILUSTRARE

FIGURI ŞI TABELE

- specifice pentru capitolul Rezultate

- limitează riscul de a repeta aceleaşi informaţii în capitolul

Rezultate (prezentare) şi în capitolul Discuţii (ca bază de

comentarii)

- maximum de informaţii într-un minimum de spaţiu, într-o

formă sintetică şi clară

- uneori, este util să concepem figurile şi tabelele înainte de

a redacta textul

- autonomie informaţională – prin titlu, legendă, note de

subsol

- exprimă clar ceea ce este dificil de redactat şi obositor de

citit

- referire în text, numerotarea fiind în ordinea referirii


ARTICOLUL ORIGINAL

76

MODALITĂŢI DE ILUSTRARE

FIGURI ŞI TABELE

- tabelul: informaţii numerice

- figura: reprezentări grafice (desene, curbe, diagrame),

ilustraţii / fotografii

- alegerea modalităţii de ilustrare depinde de:

• obiectivul vizat, răspunzând unei intenţii precise (uzual,

articolele originale conţin tabele, iar articolele didactice conţin

figuri)

• numărul şi natura datelor

- reproducerea dintr-o altă publicaţie necesită autorizaţia

titularului (drept de autor, copyright)

- de evitat: exprimarea sub formă de tabel a unor informaţii

care pot fi enunţate clar în text


ARTICOLUL ORIGINAL

77

Figurile

- numerotate cu cifre arabe – numerotarea corespunde

ordinii de apariţie în text, fiind obligatorie minimum o

referire

- în economia lucrării, figuri = reprezentări grafice,

ilustraţiile - numerotare comună, acelaşi mod de referire în

text şi acelaşi mod de concepere a legendei

- legendă subiacentă, conţinând toate elementele

necesare înţelegerii figurii: explicaţia simbolurilor,

abrevieri, scală


ARTICOLUL ORIGINAL

78

Figurile

- uzual, în etapa de manuscris trimis spre publicare, toate

legendele aferente unui articol sunt grupate pe o pagină

separată, plasată la sfârşitul manuscrisului

- pe verso-ul figurilor se scrie: numărul, orientarea,

numele primului autor sau primele două cuvinte din titlu

(confidenţialitate)

- modalitate de realizare asistată de calculator:

exploatarea facilităţilor oferite de programe (medii

software) pentru reprezentări grafice şi interpretare

statistică (exemple: MS-Windows, MS-Excel etc.)


ARTICOLUL ORIGINAL

79

Figurile


ARTICOLUL ORIGINAL

80

Tipuri de reprezentări grafice

- diagrame cu sectoare de cerc (“camembert”, “pie”) – recomandată

pentru prezentarea procentajelor (< 7 sectoare)


ARTICOLUL ORIGINAL

81


- diagrame cu coloane verticale sau

orizontale (histograme) – recomandate

pentru compararea statică

a diferitelor cifre, poate indica deviaţia

standard (< 7 zone)


ARTICOLUL ORIGINAL

82


- traiectorii (curbe de distribuţie) – x (abscisa – variabila

independentă) este variabila de control sau explicativă, y (ordonata –

variabila dependentă) este variabila de măsurat sau explicată; graficul

reprezintă în manieră dinamică evoluţia variabilei y în funcţie de x


ARTICOLUL ORIGINAL

83


- traiectorii (curbe de distribuţie)


ARTICOLUL ORIGINAL

84


- reprezentări prin puncte (“scattergram”, “nuages de points”)

- recomandate pentru concretizarea datelor individuale (distribuţia lor)

sau pentru concretizarea existenţei/absenţei unei corelaţii între

variabila x şi y; punctele trebuie să fie suficient de mari pentru a fi

uşor identificate;

- se pot adăuga: coeficientul de

corelaţie “r”, gradul de libertate,

curba de regresie, semnificaţia

statistică “P”


ARTICOLUL ORIGINAL

85

Ilustraţii / fotografii

- prezentate sub formă de fotografii clasice sau imagini

digitizate, alb-negru/color

- exemple: radiografii, preparate microscopice, EKG, EEG

- suplimentar, legenda ilustraţiilor conţine informaţii

specifice despre scala de referinţă, ordinul de mărire,

coloraţiile histologice

- pentru ilustraţiile ce conţin chipuri umane se recomandă

acoperirea ochilor, în scopul păstrării anonimatului


ARTICOLUL ORIGINAL

86

Tabelele

- spaţiu ocupat în pagina tipărită: o coloană sau două

coloane

- titlu: situat deasupra, informează asupra conţinutului

număr coloane > dublu număr rânduri – inversare

- semnificaţii uzuale:

• capetele de coloane – variabile măsurate sau explicate

(unităţi de măsură)

• capetele de rânduri – variabile controlate sau explicative

(unităţi de măsură)


ARTICOLUL ORIGINAL

87

Tabelele

- tabelele ce conţin date comparabile trebuie să prezinte

aceleaşi informaţii, structurate în aceeaşi ordine şi

folosind aceleaşi unităţi de măsură

- alinierea datelor este realizată în raport cu

virgula/punctul zecimal, precizând acelaşi număr de poziţii

zecimale pentru variabilele cu aceeaşi semnificaţie

- informaţii lipsă – se precizează “absent”, evitând

simbolurile matematice (-, 0)

- pot conţine abrevieri, explicate în titlul tabelului sau în

note de subsol


ARTICOLUL ORIGINAL

88

Tabelele


ARTICOLUL ORIGINAL

89

EDITORIALUL

- scris la cererea comitetului de redacţie al unei reviste

- scurt – număr redus de pagini

- autorul/autorii – autoritate în materia abordată – prezintă

liber opiniile personale, analizează lucrările deja publicate,

formulează ipoteze, propun noi direcţii de cercetare

- se evită citarea rezultatelor originale, personale, faţă de

care se păstrează/se adoptă o atitudine neutră

- statistic – cel mai citit tip de articol

- editorial “tematic” – număr de revistă dedicat

(parţial/integral) unei teme; creează o privire de ansamblu

asupra temei, punctând contribuţiile articolelor publicate

ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE

EDITORIALUL

90


EDITORIALUL

91

CAZUL CLINIC

- raportează o observaţie, cu comentarii scurte

- 4-6 pagini

- semnalează:

elemente originale privind fiziopatologia unei afecţiuni

noutatea unui demers diagnostic

eficacitatea unui tratament

- uzual, periodicele limitează numărul de cazuri clinice

publicate per apariţie/număr

- în redactare trebuie evitate: (i) o trecere în revistă a

literaturii, pornind de la un caz izolat, (ii) consideraţii

didactice, sub pretextul comentării unei observaţii



CAZUL CLINIC

92


CAZUL CLINIC

93

CAZUL CLINIC

Discuţia anatomo-clinică - bazată pe problemele diagnostice şi terapeutice ridicate de un caz

- articol de instruire

- publicaţii consacrate – exemple: New England Journal of Medicine

(“Case Record” sau “Clinico-Pathological Conference” –

Massachusetts General Hospital), Les Annales de Medecine Interne, Le

Concours Medical

Conferinţa clinică

- expune problemele diagnostice şi terapeutice ale unei observaţii

clinice

- fiecare punct este discutat de un specialist diferit

- articol de instruire incluzând şi o aducere la zi a temei, cu referiri

concrete la observaţia raportată

- publicaţii consacrate – exemple: Annals of Internal Medicine


CAZUL CLINIC

94

INVESTIGAŢII CLINICE

- organizare:

• scop: problema principală, eventual obiectivele secundare

majore; ipoteza

• protocol, metodă de lucru: metodologia – studiu terapeutic,

diagnostic, prognostic, serii de cazuri

• loc de realizare: dacă este aplicabil în practica cotidiană

• selecţia lotului de studiu: criteriile de eligibilitate

• metode terapeutice: caracteristicile esenţiale ale tratamentului

• criterii de evaluare: metodele de analiză

• rezultate: prezentate ca text; semnificaţie statistică

• concluzii: corelate cu aplicabilitatea clinică, fără speculaţii sau

generalizări rapide


CAZUL CLINIC

96

SCRISOARE CĂTRE REDACŢIA UNEI REVISTE

- problematică abordată:

• caz clinic scurt

• date preliminarii asupra unei cercetări de mai lungă

durată, pentru a putea revendica, în viitor, prioritatea

preocupărilor în domeniu

• comentarii/opinii contradictorii asupra unui articol deja

publicat în revista respectivă

• răspuns

- posibilitate de comunicare între autori – cititori

- scurtă – 2 pagini, < 6 referinţe

- rapiditate în publicare – comparativ cu apariţia unui articol

original

- ulterior, rezultatele prezentate pot face obiectul unei

publicaţii detaliate



97



98



99

TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY,

REVIEW)

- prezentare cât mai completă a cunoştinţelor asupra unui

subiect, pornind de la o analiză exhaustivă a lucrărilor

publicate

- caracter monografic – abordare globală – aspecte clasice,

şi perspective deschise

- autorul/autorii – personalităţi ştiinţifice, cu contribuţii

notabile în domeniu

- referinţe bibliografice – acoperă întreaga istorie a

subiectului (uzual, de ordinul sutelor)


TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY, REVIEW)

100

TRECEREA ÎN REVISTĂ

(REVUE GENERALE,

SURVEY, REVIEW)



101

TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY,

REVIEW)

- organizarea conţinutului:

• tratează un subiect precis, clar enunţat în introducere

• precizează sursele utilizate pentru adunarea informaţiilor

• justifică orientarea asupra anumitor direcţii

• analizează metodologia şi validitatea rezultatelor raportate în

diversele studii citate

• rezumă, în final, datele şi rezultatele pertinente

• sugerează orientarea cercetărilor pentru studiile viitoare




102

Rezumatul unui articol tip Trecere în revistă - organizare (i – tip indicativ):

• scop: definirea subiectului abordat

• originea datelor care stau la baza redactării lucrării: baze de

date, nume de instituţii, de experţi, index-uri consultate, cu

precizarea cuvintelor-cheie şi a intervalului de timp pentru care

s-a făcut documentarea

• selecţia studiilor: criteriile de selecţie a articolelor analizate

• extragerea datelor: prezentarea metodelor care au asigurat

validitatea şi calitatea datelor

• sinteza rezultatelor: prezentarea principalelor rezultate,

calitative şi cantitative, cu nivelele de semnificaţie statistică, şi a

diferenţelor existente între diferite studii

• concluzii: enunţiative, cu raportare la aplicaţiile posibile, fără

generalizări; sugestii asupra oportunităţii desfăşurării altor

studii

- organizare (ii – tip informativ):

• structură IMRAD



103

ACTUALITĂŢI (MISE AU POINT, UPDATE)

- ca obiectiv, se situează între editorial şi trecerea în revistă

- autorul/autorii – au lucrări reprezentative în domeniu

- elaborat la cererea comitetului de redacţie a unei reviste

sau a organizatorilor unei manifestări ştiinţifice

- abordează un subiect restrâns, pornind de la (i) publicaţiile

apărute în ultimii ani şi (ii) experienţa personală a autorilor

- diferenţa între cele două surse informative (i), (ii) trebuie

să apară clar

- referinţe bibliografice relevante (uzual, de ordinul zecilor)



104


- organizarea conţinutului:

• introducere – justificarea actualizării subiectului

• articolul de fond

• evită simpla juxtapunere a rezultatelor contradictorii

• explică contradicţiile, prezintă părerea personală a autorilor

• propune soluţii pentru a rezolva controversele

• permite cititorilor clarificarea ideilor despre subiect




106

RECENZIA – ANALIZA COMENTATĂ (META-ANALIZA)

- analiza – comentarea articolelor apărute în cursul ultimelor

luni în alte reviste, sau analiza – comentarea unor volume

(tratate, monografii, etc)

- autorul/autorii – bun cunoscători ai subiectului

- 2-3 pagini

- organizarea conţinutului – două părţi:

(i) rezumarea articolului/volumului

(ii) comentarea critică asupra validităţii rezultatelor şi asupra

originalităţii în abordarea subiectului


RECENZIA – ANALIZA COMENTATĂ (META-ANALIZA)

108

ARTICOLUL DIDACTIC/PEDAGOGIC

- obiectiv: instruirea într-un anumit domeniu

- bună cunoaştere a subiectului

- capacitate de a se adresa unei clase largi de cititori

interesaţi de subiect, bazându-se pe un fond minimal de

cunoştinţe specific domeniului

- bibliografia indicată – permite cititorului o aprofundare a

subiectului



ARTICOLUL DIDACTIC / PEDAGOGIC

109

ARTICOLUL DIDACTIC/PEDAGOGIC


ARTICOLUL DIDACTIC / PEDAGOGIC

110

4. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE

PENTRU PUBLICARE, NORME


111

- revistele ştiinţifice sunt cotate şi clasificate, în

funcţie de articolele publicate

- revistele de cotaţie maximă publică doar articole

de înaltă ţinută ştiinţifică

ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME


112

I. Alegerea revistei

- decizia se ia înainte de a începe redactarea articolului,

pentru ca redactarea să se conformeze indicaţiilor pentru

autori din revista respectivă

- obligatoriu: consultarea anterioară a mai multor numere

din revista respectivă

- criterii de alegere:

• corespondenţa dintre subiectul articolului şi specificul revistei

• aprecierea impactului articolului, în cazul publicării într-o

revistă de specialitate, sau într-o revistă cu caracter general

(grad de adresabilitate, arie de difuzare a revistei)

• evaluarea şanselor de acceptare a articolului – în raport cu

politica editorială a revistei şi cu auto-aprecierea calităţii

articolului



113

II. Norme internaţionale de publicare

- în conformitate cu Recomandările pentru manuscrisele

trimise revistelor biomedicale – Comité International des

Rédacteurs des Journaux Médicaux



114

5. TEHNICI DE PREGĂTIRE A

MANUSCRISULUI ŞI

TEHNOREDACTARE

115

- succesiunea etapelor de redactare:

• alegerea titlului

• respectarea tipului de informaţie specific fiecărei secţiuni

• ordinea în elaborarea secţiunilor depinde de fiecare autor în

parte, şi de tipul studiului

• rezumatul se redactează în final

- există variante de pregătire a manuscrisului, în raport cu

instrucţiunile pentru autori ale fiecărei reviste

- uzual, se solicită manuscrise scrise la două rânduri, cu

spaţiu lateral suficient (pentru uşurinţa lecturii şi efectuarea

comentariilor de către recenzori)

TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI TEHNOREDACTARE

116

Uzual, se solicită:

- pagină/pagini separate pentru:

titlu şi autori

rezumat

text

mulţumiri

referinţe bibliografice

figuri

tabele

legende

- original + un număr de copii

- scrisoare de însoţire

- documente care atestă permisiunea de reproducere a unor

materiale deja publicate (figuri, ilustraţii)


117

- recent, se solicită trimiterea manuscrisului în format

electronic, pe dischetă sau prin Internet, folosind

tipul/tipurile standard de fişiere recomandate de revista

respectivă: doc (Word), wp (WordPerfect), tex (Latex), rtf,

pdf, ps

- tehnoredactare computerizată, folosind unul din

procesoarele de text sus-amintite


118

6. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI

PENTRU EXPUNERE ORALĂ:

REGULI DE BAZĂ, REALIZAREA

MATERIALULUI

119

I. REGULI DE BAZĂ

- uzual, expunerea orală face apel la mijloace vizuale de

prezentare: diapozitive, folii

- planul de prezentare este organizat asemănător cu planul

unei lucrări scrise

- timpul limitat (7-15 minute) impune o restricţie de

dimensiuni a textului

- concentrare pe două-trei idei fundamentale, fără a se

încerca expunerea cât mai multor informaţii, într-o manieră

accelerată

PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,

REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)

120

- organizare:

• introducerea – explică scopul cercetării, fiind adaptată la

nivelul de cunoştinţe al auditoriului

• material şi metodă – limitare la elementele esenţiale

• rezultate – partea cea mai importantă, i se alocă durata cea mai

mare din timpul expunerii; se prezintă rezultatele cele mai

valoroase prin noutate sau prin perspectivele pe care le oferă,

ca aplicabilitate

• comentariile – două-trei puncte care subliniază elementele de

originalitate aduse şi/sau direcţiile de cercetare deschise



121

- modalitatea de prezentare depinde de personalitatea şi

experienţa comunicatorului

- se recomandă:

• vorbirea liberă, privind auditoriul

• câteva note scrise, ca suport pentru expozeul liber

• un ritm lent, o tonalitate coborâtă la începutul fiecărei fraze

(pentru că vocea are tendinţa să urce)

• o atitudine calmă

• utilizarea indicatorului luminos atunci când este necesar

• repetiţii (pentru formarea unui stil şi verificarea încadrării în

timp)

• prevederea posibilelor întrebări, pentru a putea formula

răspunsurile rapid, clar şi precis



122

REALIZAREA MATERIALULUI

- etape:

• elaborarea textului diapozitivelor/foliilor

• conceperea prezentării în întregime (comentarea fiecărui

diapozitiv/folie plus elemente ce asigură legătura dintre acestea)

• reevaluarea textului diapozitivelor/foliilor, urmată de eventuale

modificări

- tehnici:

• fotografiere

• editare computerizată (Microsoft PowerPoint, Microsoft Word)



123

- stabilirea materialului adecvat pentru timpul alocat

expunerii:

• diapozitive/folii susţin toată expunerea – o durată de timp de

10 minute poate însemna prezentarea a maximum 12

diapozitive/folii

• diapozitive/folii susţin parte din expunere – o durată de timp de

10 minute poate însemna prezentarea a numai 5 diapozitive/folii,

din care 1-2 cu informaţii generale, 3-4 ilustrând rezultatele

• utilizarea graficelor şi tabelelor asigură concizia expunerii şi

implicit economie de timp



124

- diapozitivele/foliile:

• esenţiale pentru: ilustrarea examenului histopatologic,

radiologic, prezentarea curbelor, histogramelor

• rezultatele de tip similar trebuie prezentate în acelaşi stil (fie

grafice, fie tabele, fie curbe); rezultatele diferite pot utiliza stiluri diferite

de prezentare

• facilitează urmărirea prezentării de către auditoriu

• este recomandabil ca:

- textul să fie scurt şi sistematizat, punctând etapele

prezentării, permiţând o expunere liberă (şi nu o lectură)

- să se scrie 8-10 linii de text, cu 7-8 cuvinte pe rând –

format A4 landscape (considerat optim)

- fiecare diapozitiv să aibă titlu/subtitlu

- figurile şi graficele, respectiv tabelele să aibe legende,

respectiv titluri corespunzătoare

- să se evite “sufocarea” cu date organizate în tabele

- să fie gata cu o săptămână înainte de comunicare



125

7. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN

FORMAT POSTER

126

- “comunicări afişate”

- formă de prezentare cu utilizare din ce în ce mai largă

pentru congrese – la ora actuală marile reuniuni ştiinţifice

internaţionale organizează susţinerea lucrărilor originale

sub formă de postere

PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER

127

- avantaje:

• posibilitatea de contact direct cu persoanele interesate de

conţinutul posterului

• posibilitatea de discutare a rezultatelor, fără limită de timp, cu

alţi cercetători care lucrează la aceeaşi temă

• mijloc de comunicare vizuală, punând în valoare figurile,

ilustraţiile şi tabelele

• materialul afişat poate fi consultat fără limită de timp, chiar în

lipsa autorului


128

Reguli de realizare/prezentare

- cunoaşterea instrucţiunilor pentru autori, specifice

manifestării ştiinţifice respective: mărimea şi formatul

posterului, locul (indicat prin număr) şi ora de instalare,

perioada în care autorii trebuie să fie prezenţi lângă poster

- iniţial se realizează o machetă ce permite stabilirea

echilibrului între text şi ilustraţii, pornind de la informaţiile

pe care intenţionăm să le prezentăm (se selecţionează un

număr limitat de informaţii relevante)

- textul trebuie să fie lizibil de la o distanţă de aproximativ 1

metru – litere de un centimetru, bold, majuscule pentru titlul

secţiunilor

- utilizarea culorilor adecvate pentru creşterea atractivităţii


129


- indicaţii pentru ordinea de citire a panourilor (numerotare,

săgeţi)

- facilităţile oferite de utilizarea calculatorului permit

realizarea posterelor folosind programe speciale, cu listare

separată a fiecărui panou – fapt ce simplifică transportul şi

asamblarea

- titlul – litere suficient de mari, informativ dar concis

(pentru a nu descuraja vizitatorii), provocator, eventual

interogativ (pentru a atrage vizitatorii)

- autorii, afilierile – subiacent titlului, litere mai mici


130


- conţinutul – organizat pe multiple panouri,

corespunzătoare diferitelor secţiuni: Introducere, Material şi

metodă, Rezultate, Concluzii

- modalitatea de aşezare a panourilor este în funcţie de

forma şi mărimea posterului: distincte, independente sau

asamblate pe un singur carton

- Introducere, Concluzii – fraze scurte, clare, sub formă de

afirmaţii succesive, individualizate

- elementele grafice – rol capital, asigură atractivitatea

posterului; utilizate pentru descrierea materialului şi

metodei şi, mai ales, pentru prezentarea sintetică a

rezultatelor; titlu scurt, informaţii concise, rezumând

semnificaţia figurii/graficului/tabelului


131

BIBLIOGRAFIE

Andronescu Ş. Tehnica scrierii academice, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 1997.

Beveridge WI. Arta cercetării ştiinţifice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

Brause SR. Writing Your Doctoral Dissertation. Invisible Rules for Success, Taylor & Francis Group,

1999

Dudley H. The Presentation of Original Work in Medicine and Biology, Churchill Livingstone,

Edinburgh, 1977

Dunleavy P. Authoring a PhD. How to Plan, Draft, Write and Finish a Doctoral Thesis or Dissertation,

MacMillian, 2003

Friedlan AJ, Folt CL. Writing Successful Science Proposals, Yale University Press, New York, 2000

Gosling PA, Noordam BD. Mastering your PhD: Survival and Success in the Doctoral Years and Beyond,

Springer, 2006

Huguier M, Maisonneuve H, Benhamou CL, De Calan L, Grenier B, Franco D, Galmiche JP, Lorette

G. La redaction medicale, Doin Editeurs, Paris, 1990

Landrivon G, Revista literaturii, în: Cercetarea clinică. De la idee la publicare. EditDAN, Iaşi, 2002

Mauch JE, Park N. Guide to the Successful Thesis and Dissertation. A Handbook for Students and

Faculty, 5th. ed., M. Dekker, 2003

Murrell G, Huang C, Ellis H. Research in Medicine. A guide to Writing a Thesis in the Medical Sciences,

Cambridge University Press, 1990

Philips EM, Pugh DS. How to Get a PhD. A Handbook for Students and theirSupervisers, 2nd ed., Open

University Press, USA, 1995

Salmi LR. Lecture critique et rédaction médicale scientifique : comment lire, rédiger et publier une étude

clinique ou épidémiologique, Elsevier, Paris, 2002

Selye H. De la vis la descoperire, Editura Medicală, Bucureşti, 1968

www.icmje.org/urm_full.pdf. International Committee of Medical Journal Editors. Uniform

Requirements for Manuscripts Submitted to Biomedical Journals: Writing and Editing for Biomedical

Publication, 2008

Scriere Stiintifica Medicala Scoala Doctorala 2011 2012 Caruntu

Documents

Transcript of Scriere Stiintifica Medicala Scoala Doctorala 2011 2012 Caruntu